Curente Literare

Curent literar – mişcare literara care îşi subsumează

scriitorii dintr-o anumita epoca istorica, ei având o
viziune comuna despre arta scrisului
 Sintagma “curent literar” este formulată si in alţi
termeni: perioada literară, stilul epocii, şcoala literară.
Existenta curentelor literare, ne dă de înţeles că formulele
artistice sunt relative si în permanentă schimbare, potrivit
“spiritului veacului”
In cadrul unui curent literar, unitatea de viziune
(Weltanschaaung) se exprima prin temele, motivele,
subiectul personajele, formulele expresive preferate.
Curentele literare nu sunt precis conturate, deci pure în
totalitate. Termenul de curent literar este greu definibil,
pentru ca desemnează o realitate complexă.
 Caracteristicile unui curent literar
Existenta unui program estetic si conturarea unei
conştiinţe estetice a creaţiilor.
Acoperă o perioada mai ampla.
Se dezvolta intr-un context geografic si cultural
larg, internaţional.
Presupune o evoluţie de la geneza la dezvoltare,
apoi spre decadenta.
Exista un cod stilistic comun, susţinut prin reviste,
cenacluri,societăţi literare (cenaclul junimea,
revista Convorbiri literare,Sburatorul,Literatorul)
Scriitorul îşi păstrează originalitatea, dar respecta
si o parte din principiile estetice,din regulile codului
stilistic respectiv.
 IDEI necesare pentru a putea raporta textele
literare la CURENTE LITERARE

Clasicism
Postmodernism Romantism

Neomodernism Realism

Curente literare

Simbolism
Modernism

Tradiţionalism
Avangardism Naturalism
 CLASICISMUL lat. Classicus = cel care merita sa fie
imitat
Caracteristicile artei clasice
•Curent literar manifestat in Franţa secolului al XVII- lea
•Stilul operei este caracterizat prin sobrietate,claritate simplitate, nefiind
apreciat pitorescul de limbaj
•Presupune imitarea naturii in aspectele esenţiale ale omului si vieţii,
după modelul antic
•Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetica si etica
•Genurile literare nu trebuie sa fie amestecate
•Arta este chemata sa evoce generalul si esenţialul
•Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-si fac mereu
datoria, învingându-si sentimentele potrivnice
•Arta este mimesis: datoria scriitorului este sa creeze o lume verosimilă
•Reprezentanţi: Poeţii Văcăreşti, Gh. Asachi, C. Negruzzi
 ROMANTISMUL curent literar ce promovează avântul
imaginaţiei, posibilitatea evadării dintr-un prezent cel mai adesea
nemulţumitor, atracţia faţă de extreme si ignorarea purităţii
genurilor si speciilor literare
 Romantismul se impune prin revista Dacia Literara la 1 Martie 1840 iar
Introducţia lui M Kogălniceanu poate fi considerata un program al
romantismului romanesc
 IMAGINATIA este principiul fundamental de creaţie. Romanticul
inventează
 Romanticul e subom si supraom, înger sau demon
 Romanticul caută ineditul, cultivarea emoţiei si a sentimentului,
intensitatea trăirilor
 In proza romantica este întâlnit amestecul genurilor si al stilurilor
 Romanticul e bizar, incomprehensibil
 Evadarea din realitate in vis, fantezie, trecut istoric, spaţiu natal sau
spatii exotice este prezenta in proza romantica
 Procedeul de caracterizare a personajelor este ANTITEZA
 Sunt prezente personajele excepţionale care acţionează in situaţii
excepţionale
 Reprezentanţi: C Negruzzi, Mihai Eminescu, Gr Alexandrescu
 REALISMUL curent literar ce pune accent pe aspectele legate
de redarea realităţii complexe a vieţii si încadrează personajele in
tipologii
 Realismul susţine crezul ca arta este chemata sa reflecte realitatea
obiectiv, fără sa o înfrumuseţeze.
 In proza realista se considera ca lumea deci si omul nu sunt simple si
neschimbate ci intr-o permanenta evoluţie.
 La nivelul stilului narativ se caută obiectivitatea si o exprimare cat mai
exacta adică întâlnim STILUL ANTICALOFIL
Acest stil este o atitudine a scriitorilor moderni de a renunţa la floricelele de stil
adică la stilul împodobit in favoarea exprimării exacta a faptului de viata
Scriitorii realişti acorda atenţie:
1. Oglindirii realităţii contemporane, a omului in mediul său social, familial de
zi cu zi
2. Observaţiei, analizei psihologice si reflecţiei morale
Semnificaţiile conceptului si opiniile despre arta realista sunt numeroase,
uneori paradoxale, deoarece raportul mimesis-poiein coexista in creaţie,
opera literara neputând fii numai mimesis, imitaţie, ci si munca de selectare
si transfigurare a elementelor realului.
 “ dacaliteratura ar rămâne la
descrierea realului si nu-i surprinde
semnificaţiile , ea încetează de a mai
avea valoare de fapt ea încetează da a
mai fii realista fiindcă realul e in
mişcare, iar a-i ignora dinamica
înseamnă nu numai a-l săraci, dar a-l
deforma”
(Paul Georgescu)

REPREZENTANTI: I.L. Caragiale, I. Slavici,L. Rebreanu,

G. Călinescu, N. Filimon
NATURALISM fr. naturalisme, lat. naturalis = in conformitate cu
natura

Curent literar apărut in Franţa (sfârşitul

secolului XIX) ca prelungire si reacţie la
romantismul patetic.
Caracteristici ale curentului
 Proclamă reproducerea foarte exacta, integrala, impersonala a
realităţii.
 Releva aspectul crud al realităţii si patologia umana

 Propune prezentarea riguroasa a faptelor, fără nici o

interpretare auctoriala
 Foloseşte metode de investigare proprii ştiinţelor exacte

 Factorii care formează caracterul personajului sunt ereditatea

si mediul, observate minuţios

REPREZENTANTI: IL Caragiale (Păcat, O făclie de Paste)
B. St. Delavrancea (Zobie, Milogul, Linişte)
SIMBOLISM curent literar ce pune accent pe valorile muzicale si
simbolice ale cuvântului, pe stările sufleteşti vagi, pe sugestie,
mister, corespondente micro/macrocosm
fr. symbolisme = semn de recunoaştere
CARACTERISTICI ALE SIMBOLISMULUI
 Folosirea simbolului pentru a sugera corespondentele intre diferite
elemente ale universului, legăturile ascunse dintre lucruri;
 Cultivarea sugestiei pentru a exprima stări inefabile, vagi, confuze,
specifice universului poetic;
 Principiul corespondentelor intre senzaţii, sinestezia, este o forma a
vizionarismului poeti;
 Preferinţa pentru imagini vagi, fluide, fără contur
 Utilizarea aceleiaşi recuzite de teme si motive:iubirea(motiv de
reverie si nevroza),oraşul(element al izolării) culori, petale si pietre
preţioase, ţinuturi exotice, singurătatea,tristeţea,pustiul,spleen-ul
 Primatul muzicalităţii versurilor, muzica este obţinuta prin căutarea
ritmului si a rimelor perfecte, prin eufonii, refren, repetiţii
 Cultivarea versului liber

Reprezentanti:Al. Macedonschi, Dimitrie Anghel, Ştefan Petrică,

GEORGE BACOVIA
AVANGARDISM nume generic pentru mai multe curente ale secolului XX:
futurism, dadaism, expresionism, suprarealism

TRASATURI SPECIFICE
 Avangarda literara are ca principal obiectiv crearea unui
teritoriu ”virgin” al artei, fie prin distrugere, negaţie a tradiţiei,
fie prin explorarea unor zone ”obscure”, necunoscute ale
existentei.
 Deşi haotica avangarda retine atenţia prin caracterul ei
spectaculos, original;
 Mişcările de avangarda au la baza o stare de spirit frenetica, de
exacerbare a neliniştii existenţiale;
 Spirit negatoriu;
 Promovează noul,elementele cotidianului si respinge toate
valorile anterioare care ne “parazitează” creierul.
Reprezentanţi: Urmuz, Tristan Tzara, Geo Bogza,
Adrian Maniu,Gellu Naum
 TRADITIONALISMUL este o atitudine culturala care exprima
un ataşament excesiv pentru valorile trecutului, ale tradiţiei, văzute intr-
o poziţie de superioritate fata de cele noi.

În artă şi literatura, termenul tradiţionalism intră în opoziţie cu

tendinţele şi valorile moderne. În tradiţionalism, un loc
privilegiat îl ocupa folclorul naţional, sursa de inspiraţie în
creaţia artiştilor.
În literatura romana, de orientare tradiţionalistă au fost
sămănătorismul, poporanismul si gândirismul. Aceste doctrine
preiau ideea ca istoria, folclorul si natura patriei sunt domenii
relevante ale specificului unui popor, la care se adăuga si
credinţa ortodoxă.
Tradiţionalismul a constituit un exemplu de “optica unilaterala
asupra culturii naţionale”, refuzând înnoirile culturale si
promovând o anumita izolare a culturii române fată de cea
universala.
Reprezentanţi:L. Blaga, V Voiculescu, T. Vianu, Ion Pilat
 NEOMODERNISMUL este un concept ce
desemnează spiritul generaţiilor de creatori care s-au afirmat
după cel de-al doilea război mondial.

Poeţii neomodernişti adopta formula lirica a depoetizării, a

respingerii formelor patetice, grave. Ei reinterpretează temele
grave ale literaturii dintr-o perspectiva ludica, amuzanta,
chiar daca ascunde aspectele tragice.

Neomodernismul reprezintă deci un curent literar destul de

eterogen, ai cărui reprezentanţi (Emil Botta, Nichita Stănescu,
Marin Sorescu) au exploatat într-o maniera personala toate
resursele liricului, de la rasul grotesc la sensibilitatea pura, de
la ironie la tragic, de la retorica angajata la inefabilul sublim al
cuvântului liber.
POSTMODERNISMUL = curent literar ce indica exact legătura
cu modernismul, situându-se istoric după momentul “modernism”

 Postmodernismul valorifica din istoria literaturii acele

segmente care nu pot fi “exploatate” si reinterpretate in
prezent.
 Intâlnim în proza postmodernista pluralismul vocilor,
 Fictiunea si realitatea se amesteca
 Fragmentarea constructiei subiectului si a compozitiei,
“dezordinea”
 Sublinierea caracterului artificial, conventional al proceselor
literare
 Dezvaluirea modurilor în care naratorul îsi realizeaza scrierea
 Juxtapunerea si amalgamarea unor regitre stilistice variate
 Folosirea abundenta a parodiei si stilului ludic