Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
139Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Religiile lumii

Religiile lumii

Ratings:

4.75

(20)
|Views: 15,118 |Likes:
Published by antifree

More info:

Published by: antifree on Jul 29, 2007
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2013

pdf

text

original

 
Religiile lumiiDe la începuturile omenirii, fiinţa umană a crezut în cevasupranatural, superior naturii vizibile. Omul a încercat explice unelemistere, cum ar fi naşterea, moartea, originea lumii….Religiile: credinţe şi practici
Încă din preistorie, primii oameni îşi îngroapă morţii cu diverse arme, podoabe,obiecte uzuale, ca şi cum ar trebui să le folosească în altă viaţă, accea pe care seconsideră că ar trăi-o după moarte. Foarte de timpuriu, de asemenea, omul pare să-şifi pus întrebări despre originile naturii, despre cauza uor fenomene pe care nu şi leputea explica: trăsnetul, fulgerul, tunetul, vânturile, ziua şi noaptea, revenirea ciclică aanotimpurilor etc. El a atribuit toate acestea unuia sau mai multor zei atotputernici. Înfine, se pare că oamenii au dorit ditotdeauna să intre în contact cu zeii pentru a-I îndupleca în favoarea lor. Tot ceea ce oamenii cred şi fac în cinstea puterilorsupranaturale constituie religia.
Rolul religiei în societate
În toate societăţile străvechi, religia a deţinut un rol esenţial. Primele opere deartă au fost realizate din motive religioase, religia justifica organizarea socială, viaţafamilială şi tot ea ritma actele de zi cu zi. A nu pratica nici o religie era ceva deneconceput, şi rar se întâmpla ca în aceeaşi ţară să existe religii diferite, fără ca acestlucru să nu provoace războaie sau persecuţii. Astăzi, unele state dau dovadă detoleranţă: pot coexista mai multe religii, fiecare individ poate să practice religia pecare o doreşte sau să nu practice nici o religie. Însă există şi ţări în care toate legile se întemeiază pe o religie şi în care cei care au opinii sau credinţe diferite suntpersecutaţi.
Credinţele şi sacralitatea, fundament al crediţelor
Religiile sunt alcătuite dintr-un ansamblu de credinţe: animiştii consideră natura este însufleţită de spirite nenumărate şi invizibile; politeiştii cred în mai mulţizei; monoteiştii nu au decât un singur Dumnezeu. Totuşi, politeiştii, la fel ca animiştii,recunosc adesea că un zeu principal se află la originea întregii creaţii, asemănătormonoteiştilor. Pentru toţi, divinitatea este în afara lumii obişnuite, ea este sacră, adicăinspiră un respect foarte profund. În legătură cu zeii lor, credincioşii îşi transmit, oralsau în scris, tot felul de povestiri, miturile, al căror ansamblu formează mitologia.Aceste mituri sunt extrem de variate, însă unele dintre ele se regăsesc în mai multereligii: mitul paradisului terestru, cel al creării primului om, mitul potopului….În unelereligii, credincioşii socotesc că Dumnezeu se adresează nemijlocit oamenilor; estevorba despre religiile relevate”. Există şi persoane care nu cred în existenţa luiDumnezeu şi nici a unei alte divinităţi: ateii, adică “cei fără Dumnezeu”. Alţii considerăcă omul nu poate şti nimic despre originea Universului sau despre destinul său: sespune că aceşti indivizi sunt agnostici, indiferenţi faţă de orice credinţă.
Practicile: ceea ce trebuie făcut pentru divinitate
Se numesc “credincioşi” indivizii care practică o religie, împlinindu-I preceptele.Mulţi dintre aceştia afirmă că aparţin unei religii, fără a face însă tot ceea ce impuneea: sunt credicioşi, dar nu practicanţi. Într-adevăr, în toate religiile, credincioşiisăvârşesc acte precise, care,spun ei,sunt cerute de Dumnezeu. Cultul reprezintăacţiunea de a aduce omagiu unui zeu(sau mai multor zei): el cuprinde ceremonii, adică
 
sărbători cu caracter sacru, care marchează diferitele momente ale vieţii sau aleanului, şi rugăciuni, de cerere sau de mulţumire. Ceremoniile şi rugăciunile pot fiorganizate potrivit unor reguli precise, ritualurile. În majoritatea religiilor, anumitepersoane sunt însărcinate cu interpretarea textelor religioase şi veghează la bunaorganizare a cultului. Aceste persoane, cel mai adesea preoţi, alcătuiesc clerul. Se întâlnesc totuşi şi religii fără cler, unde nu există un intermediar între om şi zeul(sauzeii) în care acesta crede. Unii credincioşi consideră că există cuvinte sau acte, îngeneral secrete, care pot constrânge forţele naturii să facă tot ceea ce vor ei. Esteceea ce se numeşte magie, utilizată pentru a obţine o vindecare, pentru a avea noroc,pentru a prevedea viitorul sau pentru a face rău unui duşman. Toţi cei care nu cred înpracticile magice, consideră că acestea sunt superstiţii.
Mitul potopului
Religiile au puncte comune, cum ar fi mitul potopului, care traduce poate teamaoamenilor din vremurile unor inundaţii străvechi. Noe, spune Biblia, a fost singurul omsalvat de la potopul trimis de Dumnezeu cu intenţia de a-I pedepsi pe oameni pentrurăutatea lor. El a construit o navă, arca, pe care a pus să se urce câte o pereche dinfiecare specie animală. Ploaia a căzut timp de 40 de zile şi 40 de nopţi, după care arcalui Noe a eşuat pe un munte. Un mit mesopotamian a inspirat, fără doar şi poate,povestirea biblică: zeul Ea îl povăţuieşte pe primul om, Utnapiştim, să făurească ocorabie pentru a scăpa de potop. În Grecia antică, Zeus trimite un potop, însă îisalvează pe Deukalion şi pe Pyrrha, care construiesc o arcă.
Dicţionar 
Cult –
omagiu adus unui zeu sau unei divinităţi; ceremonie prin care este adusacest omagiu.
Mit –
povestire fabuloasă care caută să explice originea omului şi a lumii.
Rugăciune –
 
gând pe care îl adresăm lui Dumnezeu sau text pe care îl recitămadresându-ne lui Dumnezeu.
Ritual
 
totalitatea practicilor şi a ceremoniilor religioase pe care oamenii lesăvârşesc în cadrul unei credinţe sau a unei religii.
Superstiţie –
 
credinţă în lucruri misterioase, care nu pot fi explicate prin raţiune şicare sunt considerate drept semne putând aduce fericire sau nenorocire.
Toleranţă –
 
însuşire în virtutea căreia sunt admise şi respectate opiniile şi modurilede a acţiona ale oamenilor.
E greu de afirmat că oamenii din preistorie practicau o religie.Descoperirile arheologice ne dau posibilitatea să credem că primele societăţiomeneşti împărtăşeau anumite credinţe.Primele credinţe
S-a dat numele de “preistorie” perioadei în care oamenii nu cunoşteau scrierea.Istoria începe abia în anul 3000 î.Hr., o dată cu inventarea scrisului. Cunoaştemanumite ritualuri şi practici religioase ale oamenilor preistorici datorită picturilor şiosemintelor descoperite în peşteri.
Primele morminte
Simplul fapt de a îngropa morţii este deja un act religios, din moment ce presupunecă trupul omenesc are şi alte nevoi decât cele ale vieţii cotidiene. Cele mai vechi urmede credinţe religioase sunt nişte resturi omeneşti înconjurate sau acoperite de obiectepuse în gropi. Aceste gropi, care pot fi considerate drept primele morminte, datează
 
din epoca omului de Neaderthal, care a trăit acum 80 000 ani; ele au fost descoperite în Europa şi în Orientul Mijlociu. Mai târziu, între 40 000 şi 10 000 î.Hr., pe vremea luiHomo sapiens sapiens, stmoşul nostru, mormintele se înmuesc. Moii sunt îngropaţi în nişte gropi cu pereţii acoperiţi adesea cu un fel de argilă roşie numită “ocruroşu”. Ei sunt împodobiţi cu bijuteriile lor, cu mărgele, scoici sau pandantive din fildeş,şi sunt înconjuri de tot felul de obiecte: arme, unelte din piatsau din os.Semnificaţia exactă a toturor acestor practici rămâne necunoscută, însă tratamentulspecial rezervat morţilor dezvăluie o preocupare pentru ceea ce se petrece dupămoarte.
Sculpturile şi grotele împodobite
În aceeaşi epocă, începând cu anul 30 000 î.Hr., apar primele forme de artă; aesteapar a avea semnificaţii religioase. Este vorba despre sculpturi realizate din os şi dinpiatră, statuete de femei cu pieptul, fesele, organele sexuale îngroşate exagerat. Elereprezintă poate zeiţe ale fecundităţii. În fine, în Europa occidentală s-au descoperit,datând din această epocă, aprox. 150 de peşteri împodobite cu picturi sau gravurireprezentând figuri geometrice, mâini şi mai ales animale. Oamenii au desenat cai,bizoni, cerbi, mamuţi şi rinoceri. Semnificaţia acestor picturi rămâne misterioasă.Putem doar constata că, într-o vreme când vânătoarea juca un rol esenţial, animalul,temut sau căutat, era un element important al credinţelor oamenilor. În plus, accesul în aceste peşteri era adesea anevoios, se poate considera că ele nu erau folosite dreptlocuinţă, ci aveau o funcţie religioasă.
Dolmene şi menhire
Începând din anul 8000 î.Hr., modul de viaţă al oamenilor se schimbă. Aceştia segrupează în sate, nu mai trăiesc doar din vânătoare şi cules, începând să practiceagricultura şi crterea animalelor. Aceasperioase numeşte neolitic. Transformarea obiceiurilor de viaţă ale acestor oameni atrage după sine schimbăriimportante în credinţele şi practicile lor religioase. S-au găsit, datând din aceastăperioadă, multiple statuete feminine care par destinate cultului Pămâtului, al Soarelui,al ciclului anotimpurilor, cu scopul de a favoriza abundenţa recoltelor. Cam peste tot înlume, dar mai ales în Europa occidentală, se costruiesc acum nişte monumente numitemegaliţi, din blocuri de piatră enorme. Se dă numele de dolmene megaliţilor dispuşi înformă de masă uriaşă. Este vorba despre sepulturi colective protejate de mormane depietre numite cairne, sau de nt numite tumuli. Menhirii sunt nişte pietre împlântate vertical în sol. Ei sunt izolaţi, aliniaţi sau dispuşi în cerc, ca la Stonehange, în Marea Britanie sau la Carnac, în Franţa.
Ansamblul de la Stonehange
 Acest monument a fost edificat între 2000-1500 î.Hr., la finalul neoliticului, deci.Pietrele înfipte în sol altuiesc docercuri concentrice, cel mai mare avânddiametrul de 32 m. În interior, două ovale în formă de potcoavă înconjoară o piatrămare, care era şi ea, fără îndoială, ridicată. Această piatră indică punctul de orizontunde răsare soarele în timpul solstiţiului de vară; două pietre mai mici, la SE şi NE,marchearăsăritul soarelui, în timpul solstiţiului de iarnă. Istoricii presupun Stonehange a slujit cultului unui zeu soare. Sanctuarul a continuat a fi folosit până înanul 800 î.Hr. Majoritatea menhirilor s-au prăbuşit de-a lungul veacurilor, dar au fost înălţaţi din nou în sec. XX, iar vârfurile lor au fost acoperite cu lespezi transversale.
Dicţionar 
Cairn –
morman de pietre care acoperă dolmenele.

Activity (139)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dumitru Tudorache added this note
eeee
Rita Vanika liked this
Rita Vanika liked this
Rita Vanika liked this
Rita Vanika liked this
Rita Vanika liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->