PSIHOLOGIE GENERAL.

PSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR

AUTORI

SEF LUCRRI BUICU GABRIELA, DEPARTAMENT M4 PSIHIATRIE SEF LUCRRI BUICU FLORIN, DEPARTAMENT M2 SNTATE PUBLIC I MANAGEMENT SANITAR SEF LUCRRI RAN LIVIA, DEPARTAMENT M4 PSIHIATRIE PSIHOLOG DR.- POPA COSMIN, CENTRUL DE SNTATE MINTAL

TG. MURE 2013

1

Curs 1
INTRODUCERE N PSIHOLOGIE -CE ESTE PSIHOLOGIA? Psihologia se afl peste tot n jurul nostru, ne ajut s nelegem fiina uman, ce anume ne face s funcionm i de ce acionm ntr-un anume fel. Oamenii i modeleaz cea mai mare parte a experienei n timpul vieii, indiferent c acest lucru se ntmpl acas, la coal, la serviciu sau n timpul liber. Oarecum, cu to ii suntem psihologi, facem psihologie cnd conversm, cnd decidem ce stil de mbrcminte ni se potrivete, cnd lum o decizie despre care tim c i va afecta pe cei din jurul nostru. Dei n viaa cotidian utilizm un fel de psihologie, o facem ca nite amatori, nvnd din experiena i din imitarea altor persoane, fr a fi cu adevrat contieni de ceea ce se petrece. Cunotinele noastre cotidiene sunt intuitive i, adesea, ndreptate spre noi nine, iar acest lucru de multe ori reprezint o tehnic de supravieuire, care ne ajut s facem fa n lume, dar mai implic i faptul c, adeseori putem gre i sau putem proceda incorect. Studierea psihologiei este destul de diferit . Psihologii sunt interesai s nvee despre mintea omeneasc, dar ei tiu ct de uor este s fi indus n eroare n privina certitudinii asupra unor lucruri care nu sunt de fapt adevrate. Astfel, psihologia presupune mult investigare fcut cu mult grij, atenie i o verificare pe ci diferite, pentru a fi siguri de ceea ce afirmm. Acest tip de investigare trebuie s se desfoare n mod sistematic i tiinific. Studiul psihologiei implic aadar cunoaterea cercetrii psihologice precum i a modului n care poate fi ea aplicat. Literatura de specialitate ofer psihologiei definiii extrem de variate, fiecare autor accentund una sau alta dintre aspectele acestui domeniu al cunoaterii umane. K.J. Schneider definea psihologia catiin a inimii, atrgnd atenia asupra necesitii apropierii psihologiei de om, de via, de problemele lui reale. J.B. Watson: tiina comportamentului, a faptelor exterioare observabile i msurabile Abordri ale psihologiei. Psihologia este un subiect vast, la urma urmei fiinele umane sunt extrem de complexe i exist un deplin consens n privina faptului c nu cunoatem nc modul n care acestea funcioneaz. Abordrile diferite ne ofer ci diferite de studiere a lucrurilor i fiecare dintre aceste ci ne pot oferi ceva util. Cele 6 abordri principale n psihologie sunt:

1. Abordarea behaviorist (comportamental)-examineaz modul n care mediul nconjurtor ne afecteaz comportamentul. Behavioritii sunt interesai de nvare i deprinderi, i consider c psihologii ar trebui s studieze doar comportamentul, nu i gndurile i experienele, deoarece comportamentul este singurul aspect pe care oamenii l pot vedea cu adevrat. 2. Abordarea cognitiv- se refer la studiul proceselor noastre mentale. Psihologii cognitiviti consider c, dac vrem s nelegem de ce oamenii acioneaz ntr-un anumit fel, este necesar s nelegem felul in care gndesc, memoreaz i argumenteaz. Ei sunt interesai de modul n care noi interpret m i dm un sens lumii din jurul nostru. 3. Abordarea biologic- cerceteaz modul n care procesele fiziologice interne i structura genetic ne influeneaz comportamentul. Oamenii nu sunt roboi biologicibiologicul din noi nu este destinat s ne permit s acionm eficient n lumea real. Aceast orientare este interesat de interaciunile dintre mediul nconjurtor i fiziologia noastr intern i de modul n care aceste interaciuni ne influeneaz experiena. 4. Abordarea social- studiaz modul in care interacionm cu ali oameni. Unii psihologi sociali accentueaz factorii individuali n comporatmentul social, unii sunt interesai de credinele i atitudinile sociale, iar alii se ocup de grupuri i interaciuni sociale. 5. Abordarea dezvoltrii - studiaz modul in care oamenii/animalele se schimb de-a lungul timpului. Psihologii acestei coli au tendina de a fi interesai de 3 domenii ale dezvoltrii omeneti: emoional, social i cognitiv. Cn e vorba de dezvoltarea unui copil separarea celor 3 domenii este greit pentru c fiecare domeniu l influeneaz pe cellalt. 6. Abordarea umanist- se concentraz pe experiena individual, dect pe cea a oamenilor n general. Psihologii umaniti sunt preocupai n special de dezvoltarea personal i de experiena subiectiv a oamenilor. Consider c fiecare individ este unic i sunt interesai n a-i ajuta pe oameni s se descopere i s-i utilizeze propriul potenial.

-Doctrine psihopatologice: psihanaliza, cognitivismul, comportamentalismul (behaviourism-ul), configurationismul (gestalt-ismul), psihopatologia dezvoltarii, organodinamismul, etc.
-DOCTRINE CE NCEARC S EXPLICE DETERMINISMUL I DINAMICA MANIFESTRILOR PSIHIHOPATOLOGICE

Diversele doctrine ce ncearc s explice determinismul i dinamica manifest rilor psihihopatologice se submpart n doctrine de sorginte: a. biologice care implic: contribuia leziunilor organice cerebrale, inclusiv a celor de tip degenerativ, cu diferitele lor localizri rolul perturbrii activitii reflex-condiionate a creierului, raporturile dintre procesele de excita ie i inhibi ie cortical, precum i cel al tipurilor de activitate nervoas superioar factorii genetico-familiali n sensul transmiterii ereditare a tulburrilor psihopatologice, inclusiv prin intermediul trsturilor morfologice constituionale rolul factorilor endocrino-metabolici care pot perturba vasculariza ia i func ionarea SNC factorii toxici i infecioi, inclusiv o toxin cu rol n procesul aterosclerotic, ct i virusul HIV perturbrile matabolismului neurotransmitorilor cerebrali teoria psihanalitic i neo-psihanalitic teoria behaviorist teoria existenialist teoria cognitivist teoria fenomenologic teoria structuralist teoria psihosomatic ntreinute de: b. psihogenetice

c. sociale conform crora tulburrile psihopatologice sunt favorizate, declanate sau

evenimente negative existen iale i de al i factori de stress apar innd mediului familial, profesional sau grupului social deficiene cantitative i calitative ale reelei de suport social a individului tradiii, mentalit i i obiceiuri culturale, etnice sau religioase

O clasificare a doctrinelor / ipotezelor psihopatologice ar fi: A. preponderent descriptive se caracterizeaz prin accentul pe care-l pun pe descrierea clinic a strii actuale i pe evolu ia strilor psihopatologice - concepia fenomenologic - concepia clinico-nosografic B. preponderent comprehensive care recurge pentru nelegerea tulburrilor psihice la o serie de sisteme rela ionale psihice ipotetice - psihanaliaza att cea ortodox, ct i cea dezident i neofreudismul; - organodinamismul - existenialismul - psihosomatica - structuralismul Teoria psihanalitic i cele neo-psihanalitice care n sens psihodinamic explic tulburrile psihopatologice prin: eliberarea con inuturilor incontientului de sub controlul contiinei i perturbarea raporturilor dintre Sine, Eu, Supraeu (privite ca i componente ale personalit ii) nesatisfacerea tendinelor incontiente individuale spre satisfac ie sau superioritate, securitate sau putere, integrare social sau transformare moral i remaniere axiologic Se bazeaz pe postulatul conform cruia psihicul uman este determinat de anumite fore de motivaie incontient. Freud este primul care sus ine c esena incontientului o constituie instinctul sexual libidoul, care dup el, este izvorul energiei psihicei factorul motivaional de baz n jurul cruia s-ar centra comportamentul uman. For activ incontient care printr-un mecanism de refulare determin: uitarea tririlor neplcute

rezistena pe care o opune bolnavul, incontient, cnd trebuie s se refere la acele evenimente

Descrie 3 stadii de dezvoltare psihosexual ale copilului: faza oral (an 1) faza anal (an 2) faza genital (ncepe n al 3-lea an de via) complexul lui Oedip (teama de castrare care e mai puternic dect atracia fa de printele de sex opus) faza de laten (4-11 ani) Sinele / Id este prima parte a personalitii, este n ntregime egoist, total incotient, locul pulsiunilor instinctuale (sexual), condus de principiul plcerii. Tot aici sunt ataate i visele; n somn producndu-se o relaxare a cenzurii i Sinele devine predominant. Sinele are reacii extremiste: frustrarea degenereaz n agresivitate, foamea poate duce la nharea primului lucru comestibil ntlnit. Egoul / eul Pe msur ce alre loc desprinderea individului de prima perioad a copilriei, este clar c un astfel de comportament nu ar fi acceptabil din punct de vedere social, i astfelunitate coerent cu sarcina de a evita neplcerea i durerea, reglementnd descrcrile sinelui conform cu cerinele lumii externe. Controleaz motilitatea, percepia, contactul cu realitatea i inhib instinctele primare ale sinelui. La natere, copilul prezint doar Sine, fiind dependent de Egoul prin ilor, ulterior i se formeaz egoul care face ca plcerea s subordoneze realitatea. Superegoul / supraeul fora incontient (prohibitiv) care imprim Eului i sinelui anumite scheme morale nsuite n copilrie de la prin i i prin acetia de la societate. Se constituie odat cu rezolvarea complexului oedipian, cnd se ncorporeaz forele inhibitorii ale lumii externe (internalizare) i se contureaz un model ideal care va cluzi incontient individul. Nevrozele expresia unei frustrri care mpiedic o satisfacere pulsional adecvat, Eul la o treapt de organizare inferioar, infantil. Psihozele expresia unei slbiciuni contituionale a Eului, individul sacrific Eul i adopt punctele de vedere ale Sinelui. Jung neag rolul dominant al sexualit ii asupra vie ii psihice. Viaa psihic ar fi determinat de incontientul colectiv ancestral. Omul se nate cu mo tenirea acelui psihic

incontien, colectiv capabil s determine anumite predispoziii. Din reala ia incontient personal incontient colectiv eul contient deriv noiunile de introversie i extroversie. Adler cursul vie ii individului nu este determinat de instincte obiective, incontiente, preformate ci de scopurile i valorile nalte, subiective, proprii. Omul sistem organic are scopul autorealizrii i supravieuirii individuale. Unitatea individului este rezultatul interac iunii proceselor dinamice somatice, psihice i sociale. Fora stimulatoare impulsul spre superioritate, perfec iune i totalitate. Teoria behaviorist conform creia componentele normale i cele anormale (inclusiv lacunele comportamentale) apar i sunt men inute prin mecanisme identice i conform legilor generale ale nvrii. Teoria existenialist care consider c individul trebuie privit ca o fiin n lume, care nu mai poate s-i influeneze rela ia cu destinul i triete, ca urmare, angoasa izolrii sociale i a derapajului psihopatologic. S-a folosit conceptul de contiin individual despre sine n lumea sa. Teoria cognitivist conform creia exist uneori: predispozi ie individual spre distorsiuni cognitive negative (corespunztor dobndirii, prelucrrii i utilizrii cunotinelor) care se manifest n raport cu sine, cu lumea din jur, sau cu viitorul tendina individual de autodevalorizare i de exagerare a importanei unor evenimente de via negative, nsoite de convingerea imposibilit ii influenrii acestora

Teoria fenomenologic care ignor cauzele manifestrilor psihopatologice i postuleaz o abordare holistic, din cele mai variate perspective, a experienelor trite de individ; precum i elucidarea semnifca iilor acestora. Componentele ei au devenit repere de prim importan a metodelor de evaluare a tulburrilor psihopatologice. Noiune de metodologie clinic care const n descrierea complet a tabloului clinic (se va nota cu maxim exactitate, tot ce descrie bolnavul) fr a altera fenomenul clinic cu nici un fel de interpretare deformat sau prejudecat. Teoria structuralist conform creia psihismul reprezint o structur complex, dinamic i aflat ntr-o permanent interdependen fa de mediu, perturbarea sa (sub influenele acestuia) determinnd rspunsuri afective i comportamentale sub forma simptomelor psihopatologice.
7

Teoria psihosomatic care comenteaz specificitatea, respectiv caracterul nespecific al interac iunilor reciproce dintre psihism i corp, att din punct de vedere func ional, ct i organolezional. Boala psihosomatic (HTA, ulcer, astm, migrena, colita) tip de rspuns la stress, iar localizarea ar depinde de predispoziia genetic. Fenomenele psihosomatice mijloc de rezolvare a problemelor existenei, care, n absena modalit ilor de comunicare, i gsesc expresia n propriu corp prin corporalizare. Ipoteza organogenetic consider boala psihic drept o colec ie de simptome determinate de lezarea centrilor cerebrali. Ipoteza psihogenetic postuleaz c boala psihic este o reacie la dificult ile existenei. Organodinamismul boala mental reprezint efectul unei disolu i, al unei destructurri sau al unei anomalii de dezvoltarea a edificiului structural unitar constituit din organism i func ia psihic. Boala mental ar reprezenta o organizare a vie ii psihice la un nivel inferior de integrare i, n acelai timp, o psihodinamic generat de degradarea organic. Gestaltismul construiete psihologia pe baz de form, conceput ca ansamblu semnificativ de rela ii ntre stimul i rspunsuri; psihicul este un ansamblu de func ii sau reac ii obiectivabile, ansamblu ce reprezint un complex structural de integrare psihofiziologic. Concepia nervist pavlovist reaciile organismului au drept cauz diferi i excitan i/stimuli din mediul extern sau intern, ele reprezentnd rspunsurile careasigur echilibrarea acestui organism cu mediul.

PSIHOPATOLOGIE. CONCEPTUL DE NORMALITATE, ANORMALITATE, BOALA SI DEFECT PSIHIC.

Nscut n marginea practicii medicale psihiatrice, psihopatologia poate releva lucruri esen iale despre om, despre infrastructura existenei contiente i aduce mrturie despre situa ii limit n care persoana uman contient alunec spre minusul dezorganizrii i anulrii specificit ii sale, afirm M. Lzrescu (2011) abordnd domeniul dintr-o perspectiv antropologic. Dicionarul LAROUSSE consider c exist o sinonimie ntre psihopatologie i psihologia patologic (disciplina avnd drept obiect studiul tulburrilor de comportament, de contiin i de comunicare
8

N. Sillamy, 1995). Psihopatologia se plaseaz la jumtatea drumului dintre psihologie i psihiatrie i completeaz abordarea clinic prin metode experimentale, teste i statistic. Psihopatologia i propune s ptrund n universul morbid al subiectului (N. Sillamy, 1965) pentru a cunoate viaa psihic anormal n realitatea sa, mijloacele sale de exprimare, raporturile sale de ansamblu (K. Jaspers, 1928). Simptomele nu sunt abordate ntr-o perspectiv organic prin care s-ar rspunde la ntrebarea de ce?, ci ntr-o perspectiv funcional care se refer la desfurarea acestora n comportamente anormale rspunznd la ntrebarea cum?. E. Minkowski (1966) a sintetizat aceast diferen preciznd c psihopatologia este n raport cu psihologia, ceea ce patologia este n raport cu fiziologia, iar n raport cu clinica psihiatric are statutul unei surori mai mici. Pentru al i autori psihopatologia este un studiu sistematic care presupune eviden ierea etiologiei, simptomatologiei i evolu iei bolilor mintale, iar al ii consider c este parte a psihologiei patologice care se ocup cu boala psihic, cu manifest rile psihice ale bolii somatice sau cu dezadaptarea. n ceea ce privete obiectul psihopatologiei, acesta nu este individul n sens restrns, ci persoana uman n toate ipostazele organizrii sale multinivelare.

Nivele n organizarea persoanei Personalitatea Fiina uman Individul social Fiina istoric Corpul + psihismul (soma + psyche) Supraeu + contiin uman Persoana uman ca instituie social-juridic Existena persoanei n sens psihobiografic

Fiina metafizic Persoana ca proiecie sau ca transsubiectivitate individual (dup C. Enchescu, 2000)

CONCEPTUL

DE

NORMALITATE,

ANORMALITATE,

BOALA

SI

DEFECT PSIHIC.
Conceptul de normalitate Normalitatea, adic sntatea, n cazul nostru cea mintal pare a fi o vast sintez, o rezultant complex a unei mul imi de parametri ai vieii organice i sociale afla i n echilibru dinamic, ce se

proiecteaz pe modelul genetic al existenei individuale, nealterat funcional i morfologic, n istoria sa vital. Ca i n alte domenii de studiu ale medicinii, pare complicat, n primul rnd, a defini normalul, la fel i sntatea mintal, aici fiind mai adevrat ca oriunde n alt parte prerea c acest atribut al omului nu se poate cuantifica precis. Introducerea n psihiatrie a conceptului de normalitate - a ideii de norm pare s clarifice ntructva problema psihiatriei, aceasta fiind, n special n domeniul medicinii, o specialitate diacritic (H. Ey), pentru care diferena normal/patologic reprezint principalul obiect de lucru. Normalitate concept ce poate fi definit doar n condi iile n care se ine seama de : multitudinea interferenelor dintre persoan i lume modalit ile individuale individuale de reacie, expresie i comportament acceptate de ctre grupul social obiceiurile, tradi iile i mentalitatea care domin cantitativ ntr-o sociocultur dat. Conceptul de normalitate (concept dinamic) include 3 tipuri de norme definitorii : 1. norma statistic / norma frecvenei maxime conform creia o manifestare psihocomportamental este considerat normal cu ct este mai frecvent, deci mai apropiat de media statistic ; Dei creaz impresia c este foarte obiectiv, nu este suficient de operant pt medicin. In psihiatrie este necesar s se eviden ieze : modalit i de atitudine modalit i expresive modalit i de comportament convingerile cele mai frecvente dintr-o sociocultur

acest fiind cadrul de referin pentru manifestrile deviante. 2. norma valoric / norma ideal care cuantific normalitate n raport cu gradul de apropiere sau asemnare cu un tip standard sau ideal care include i armonizeaz valorile morale individuale i pe cele comunitare; aceasta rmne un deziderat dificil de atins deoarece este condiionat de contextul social, istoric, geografic i cultural; 3. norma funcional / norma responsiv conform creia normalitatea se definete prin msura n care sunt ndeplinite obliga iile i rolurile individuale de ctre o persoan privit ca parte integrant a unei comunit i sociale.

10

Persoana normal aceea care corespunde ntr-o msur ct mai mare normei statistice i normei valorice i func ioneaz n rolurile sale n deplin armonie cu func ionalitatea comunit ii. CRITERII DE NORMALITATE (dup Ellis i Diamond) 1.contiin clar a eului personal 2. capacitate de orientare n via 3. nivel nalt de toleran la frustrare 4. autoacceptare 5. flexibilitate n gndire i ac iunea 6. realism i gndire antiutopic 7. asumarea responsabilit ii pentru tulburrile sale emoionale 8. angajarea n activiti creatoare 9. angajarea moderat i prudent n activit i riscante 10. contiin clar a interesului social 11. gndire realist 12. acceptarea incertitudinii i capacitatea de ajustare a acesteia 13. mbinarea plcerilor imediate cu cele de perspectiv Conceptul de sntate se nscrie n perimetrul care definete normalitatea ; astfel : reprezint starea de echilibru structural i funcional al persoanei privit dintr-o perspectiv intern (aferent raporturilor dintre subansamblelor componente, conform normelor generale ale speciei, vrstei i sexului) i dintr-una extern (definit prin adaptarea echilibrat la mediul ambiant) poate fi privit ca un proces dinamic dependent de: maturizare, naintarea n vrst , func ionarea n diverse roluri, capacitatea de adaptare la stress a persoanei rol parial, dar foarte important, joac i perspectiva subiectiv felul n care se simte i se consider un alt rol dimensiunea interpersonal a capacit ii de iubire i prietenie echilibrat dimensiunea social modul de func ionare social a persoanei i opinia colectivit ii privitoare la normalitatea i sntatea psihic a unui individ Anormalitatea nseamn ndeprtarea de la normele descrise n sens pozitiv sau negativ. Anormalitatea negativ presupune ndeprtarea de la cele 3 norme n sens negativ i include : persoanele ale cror trsturi structurale le dezavantajeaz prin lipsa armoniei dintre ele sau prin nedezvoltare intelectual
11

boala psihic prin care sunt afectate multidimensional persoana i viaa psihic individual

Anormalitatea pozitiv mplic persoanele cu trsturi i aptitudini deosebite, persoanele excepionale i geniile, a cror participare i contribu ie la viaa comunitar nseamn ntotdeauna progres i aport valoric pozitiv. Boala -stare de anormalitate in minus, care intr-un anumit moment al vietii persoanei, are un substrat si cause specific, anumite caract. clinic-evolutive si de raspuns therapeutic; Boala psihica = proces care determina: 1. deficit si dezorganizare evidente si persistente ale psihismului si persoanei constiente, afectarea echilibrului personal in plan biopsihosocial; 2. reorganizarea vietii psihice la un nivel inferior cu apar. de manif. anormale; 3. pierderea sentim. de libertate interioara si afectarea prezentei in lume=sentim. de instrainare/alienare; 4. perturbarea capacitatii de comunicare, autoadministrare si a randam. individual; 5. etiologic se asociaza cu factori organic, psihologici, sociali; 6. tabl. clinic si evolutia sunt influentate de varsta, experienta de viata, factori culturali, perioada istorica; In descrierea bolii psihice: teren, episod psihopatologic, stare defectuala, model evolutiv; Terenul = structura psihosociala pe care apare primul episod psihopatologic; Include: param. demografici individuali: sex, varsta, statut marital, profes.; constitutia biotipala si psihotipala: vulnerabilitatea dator. incarcaturii genetice sau deficientelor ontogenetice: nedezvoltare/dezv. dizarmonica a person.; RSS; Episodul psihopatologic:cuprinde: -manifestari de perturbare a psihismului; -este favorizat si declansat de factori particulari; -are tablou clinic specific: se asociaza in diferite variante sdr. psihopatologice formate din simptome si semen psihopatologice si corporale specifice; -tinde sa evolueze spre remisiune+/- defect characteristic; -poate fi unic sau multiplu; -uneori nu ajunge sa beneficieze de tratament si internare; Starea defectuala-stare de anormalitate in minus, adinamica, cu expresie clinica relativ constanta, ce apare intotdeauna secundar unui episod psihopatologic unic/recurent;
12

Caracteristici: 1. functionalitate psihica si corporala deficiente; 2. scaderea capacitatii de autoingrijire, comunicare si adaptare armonioasa la mediul social; 3. uneori coincide cu trasaturile unei personalitati deficitar/dizarmonic structurate; Modelul evolutiv- sufera mereu abateri de la variant standard datorita interventiei factorilor extrapersonali; Sunt descrise: 1. Episoade psihopatologice unice sau recurente fara defect postepisodic; 2. Episoade psihopatologice recurente cu defect clinic constant si defect social progresiv dupa fiecare dintre ele; 3. Episoade psihopatologice recurente cu defect clinic si social agravat progresiv dupa fiecare dintre ele; 4. Episoade psihopatologice recurente cu defect clinic si social persistent instalat rapid si progresiv dupa primul episod; Boala psihica tipica presupune: 1. incarcatura genetica specifica; 2. trasaturi de personalitate de acelasi tip cu manif. psihopatol. evidentiate in timpul episodului; 3. episoade cu determinism si aspect clinic asemanator; 4. defect postepisodic de aspect asemanator episoadelor; 5. model evolutiv caracteristic in cadrul caruia-episodul unic are o durata mai mare de 6 luni, sau episoadele se repeat intr-un interval de 2 pana la 5 ani; 6. program profilactic si terapeutic-reabilitativ specific; STIGMATIZAREA BOLNAVULUI PSIHIC STIGMA deriv din limba greac i se refer la semne corporale desemnate s exprime ceva neobinuit i nefavorabil despre statutul moral al stigmatizatului; asemenea semne erau cicatrici corporale care semnificau faptul c acela care le avea era un sclav, un criminal sau un trdtor, cineva care trebuia evitat, n special n public. n perioada cretinismului s-au adugat alte dou modificri metaforice. Prima se referea la semne corporale, fizice ale spiritualit ii sau harului divin, aa numitele stigmata incluznd erupii i rni corporale asemntoare cu cele pe care le suferise Iisus. A doua se referea la semnele corporale ale unei boli somatice n clasica stigmat a leprei sau a cirozei alcoolice
13

avansate. Totui, folosirea conven ional contemporan a conceptului de stigma implic noiunea unei caracteristici care discrediteaz persoana respectiv. Istoria este plin de exemple de stigmatizare n funcie de ras, etnie, sex, statut social, na ionalitate i orientare sexual, ca i func ionarea fizic i mintal. E. Goffman (1963), analiznd stigma, a subliniat faptul c persoana cu o stigm este mult mai adesea definit ca fiind mai puin uman i c pentru a explica i justifica stigmatizarea fiinelor umane se recurge ntotdeauna o ideologie particular. Stigmatizarea suferindului psihic, de exemplu, se sprijin pe teoriile care se refer la slbiciunea moral, periculozitate, contaminare i culpabilitate. Termenul a cunoscut o deosebit vog n secolul al XIX-lea, fiind legat de teoria degenerrii elaborat de Morel care l-a introdus n limbajul psihiatric. Ideile lui reluau, de fapt, concepii mai vechi, dup care corpul traduce calit ile trupului, aprute sub o form sublimat n teoria frenologic a lui Gall. Magnan a precizat coninutul termenului, distingnd stigmate morale (ntrziere intelectual sau afectiv, inadaptare social) i stigmate fizice (atrofii, hipertrofii i distrofii). El a artat n 1895 c degenerescena se traduce prin stigmate permanente i esen ialmente progresive, n afara regenerrii intercurente. Lombroso va relua argumentul stigmatizrii pentru a-i construi celebra sa teorie (prea puin tiin ific i nu mai pu in periculoas) asupra antropologiei criminale. n lucrarea sa Uomo criminale, el identific pentru aa-numitul criminal nnscut, o serie de stigmate sigure, printre care asimetria facial, prognatismul, dispunerea i frecvena pilozit ii faciale, dezvoltarea exagerat a pomeilor etc. Czut n desuetudine pentru lumea tiin ific, aceast teorie nu a fost ns uitat de publicul larg. Teoria stigmatelor a putut mbrca aspecte profund negative n plan sociopolitic, fiind folosit ca argument tiin ific de unele ideologii. n prezent, accepiunea termenului este mult restrns, recunoscndu-se c anumite aspecte morfologice sunt corelate cu anumite aspecte fizice n cazul unor boli genetice, endocrine, malforma ii craniene etc. Consecinele stigmatizrii bolnavului psihic sunt numeroase i dramatice. Ascunderea suferinei psihice din teama de a fi ironizat, temut i respins duce la amnarea i uneori la evitarea consultului psihiatric, cu implica ii severe n evoluia bolii. Scderea autostimei, sentimentele de jen, eec, ratare, anxietatea i depresia sunt doar cteva dintre strile pe care le triete pacientul. Stigma reduce accesul pacienilor la resurse i diferite oportunit i (cum ar fi un loc de munc) i duce la scderea stimei de sine, la izolare i nefericire. n cele mai multe dintre formele sale publice, stigma genereaz discriminare i abuz. Cei mai
14

mul i dintre noi capt prejudec i privind boala psihic din timpul micii copilrii i dobndesc anumite expectaii; n timp, imaginaia bogat a acestei vrste dezvolt pe baza unor informa ii neclare cu un con inut amenintor anumite tipuri de expectaii privind boala psihic. De altfel, limbajul privitor la sntatea mintal a fost integrat n discursul public ntr-o manier care stigmatizeaz explicit folosirea unor cuvinte ca dement, maniac, diliu, sisi, sonat prin acestea denigrndu-i pe cei bolnavi i ntregul domeniu al sntii mintale. Nucleul stigmatizrii bolnavilor psihici i a acelora care i ngrijesc se bazeaz pe cteva convingeri i prejudec i care, la rndul lor, ar necesita anumite msuri specifice.

15

CURSUL 2 NATURA PSIHICULUI UMAN

Noiunea de psihic. Probabil c n istoria tiinei nu exist un alt concept a crui definire s fi suscitat attea dispute i controverse ca cel de psihic. Tocmai pe trmul lui s-a produs scindarea gndirii filosofice n materialist , care va subordona psihicul determina iilor i nsuirilor materiei, i idealist, care va lega psihicul de determina iile pur spirituale, extramateriale, transcendentale. Psihologia tiin ific se ntemeiaz esenialmente pe principii materialiste, considernd psihicul ca fenomen natural, care se individualizeaz prin atribute calitative specifice, ireductibile la atributele altor fenomene naturale. Definirea lui se realizeaz printr-o serie de raport ri corelate, i anume: a) raportarea la lumea extern, din care rezult natura sa existen ial de form subiectiv, ideal de reflectare i de form particular de informa ie la nivelul organismelor animale, bazat pe semnalizare-designarereprezentare; b) raportarea la sistemul nervos, la creier, din care rezult statutul lui de func ie specific a creierului realizat n cadrul comunicrii informa ionale a individului cu lumea extern; c) raportarea la serviciile de adaptare i de reglare ale organismului animal, din care decurge statutul su de form specific, calitativ superioar, a vie ii de rela ie, i rolul instrumental-reglator n desfurarea comportamentului. Specificul psihicului uman Privit pe scar evolutiv, filogenetic, psihismul nu reprezint un continuum plat, uniform, ci o succesiune de trepte, distanate unele de altele, dup gradul de diferen iere i complexitate structural-func ional. Treapta cea mai de sus, care se distaneaz cel mai mult de cea imediat inferioar, o ocup psihicul uman. Putem astfel afirma c principala caracteristic a psihicului uman, const n aceea c el este forma cea mai nalt de organizare i func ionare, dintre toate formele de psihism cunoscute nou. Superioritatea absolut a psihicului uman n raport cu psihicul animal rezid n diferen ierea i dezvoltarea excep ional a proceselor informaionale cognitive, a capacitii de nelegere, explicare, interpretare, decizie, creaie (proiec ie, planificare, anticipare etc.), precum i n apari ia i dezvoltarea comunicrii verbale, limbajul devenind cel mai perfec ionat instrument de codificare-vehiculare a semnalelor (informaiei).

16

La om, psihicul se realizeaz i n forma contiinei. Aceast superioritate o punem pe seama a doi factori esen iali: a) complexitatea structural-func ional extraordinar a creierului uman i b)complexitatea i specificul influenelor mediului socio-cultural. Psihicul uman ca sistem Psihologia contemporan abordeaz psihicul ca sistem, de pe pozi iile metodologiei sistemice. Prin natura componentelor sale, este un sistem informa ional-energetic, deci nonsubstan ial. Se ncadreaz n categoria sistemelor: dinamice (evolutive, cu autoorganizare), semideschise, supercomplexe i probabiliste. De asemenea, se include n clasa sistemelor cibernetice, fiind dotat cu mecanisme de autoreglare: feedback negativ (de stabilizare homeostazia psihic), feedback pozitiv antientropic (de optimizare i de dezvoltare), feedthrought (de mediere i de transfer), feedbefore (de prospectare-anticipare). Sistemul psihic uman se compune din trei subsisteme aflate ntr-o permanent interac iune i intercondi ionare: subsistemul incontient, subsistemul subcontient sau precontient i subsistemul contient. Subsistemul incontient cuprinde o component nnscut, ansamblul tendinelor, pulsiunilor, trebuinelor i instinctelor determinate biologic i legate de afirmarea i conservarea fiinei biologice a personalitii umane, i o component dobndit, ansamblul experienelor timpurii i al preceptelor contiinei morale a societ ii, asimilate i interiorizate n primii cinci ani de via. Subsistemul subcontient cuprinde, pe de o parte, coninuturile informaional-cognitive i actele care au fost cndva contiente, dar care n prezent se realizeaz fr controlul contient, iar pe de alt parte, amintirile, cunotinele i schemele operatorii latente, care intr succesiv n fluxul actual al contiinei, n func ie de solicitri i situa ii. Tot n subcontient se includ i acele elemente care emerg din incontient, ateptnd s intre n contiin. Subsistemul contient este nivelul superior, evolutiv cel mai nalt pe care l atinge organizarea psihicului, fiind propriu, n forma sa specific, numai omului. Func ionarea sa se bazeaz pe principiul disocierii, al analizei critice, al teleonomiei (formularea anticipat a scopurilor), al planific rii, al realit ii. Structural, subsistemul contient cuprinde procese cognitive (senza ii, percepii, reprezentri, gndire, imagina ie), triri emoional-afective, structuri motivaionale (trebuine, interese, idealuri etc.), aciuni i acte voluntare despre care putem da seama i pe care le putem controla i justifica, explica. ntreaga dinamic a proceselor i actelor contiente este mediat e limbajul verbal, de analiz i deliberri mentale succesive. Fiind nivelul cel mai nou din punct de vedere filogenetic i istoric, subsistemul contient va fi componenta cea mai activ i dinamic a
17

psihicului uman, care, pe de o parte, se caracterizeaz prin disponibilitatea cea mai mare la schimbare-dezvoltare, iar pe de alt parte, va nregistra grade de organizare-func ionare diferite att n succesiunea istoric a genera iilor, ct i n interiorul aceleiai genera ii, de la un individ la altul. De aceea, n evaluarea dezvolt rii i organizrii psiho-comportamentale a unei persoane, elementul de referin esen ial trebuie s fie subsistemul contient. Tocmai n cazul acestui subsistem se diferen iaz i ating valorile cele mai ridicate func iile: cognitiv, proiectiv (modele i proiecte mentale de transformre a realit ii imediate, de creare a unei realiti noi vezi inven iile), de planificare i anticipare predic ie i de reglare prin analiz critic i comparaie criterial. Interaciunea dintre cele tei subsisteme care alctuiesc sistemul psihic uman are un caracter circular (realiznd-se att n sens ascendent influena incontientului asupra subcontientului i contientului, ct i n sens descendent influena contientului asupra subcontientului i incontientului) i dialectic (incluznd att compatibilitate i sinergie finalist, ct i contradic ie, antagonism finalist ceea ce cere, de pild, incontientul la momentul dat poate s fie respins de contient i viceversa). De aici, deriv dramatismul i imprevizibilitatea comportamentelor umane. PROCESELE DE PRELUCRARE-GESTIONARE A INFORMATIILOR

PROCESELE SENZORIALE Scopul cursului: Familiarizarea studentului cu procesele psihice elementare senzatiile si perceptiile. Obiectivele cursului: La finalul acestui curs, cursantii trebuie: - Sa poata defini corect conceptul de senzatie -Sa recunoasca principalele caracteristici ale senzatiilor -Sa defineasca pragul senzorial si sa recunoasca tipurile sub care se regaseste acesta -Sa cunoasca principalele legitati ale senzatiilor -Sa defineasca conceptul de perceptie -Sa numeasca si sa descrie cele patru faze ale perceptiei -Sa cunoasca formele perceptiilor -Sa defineasca si sa descrie iluziile perceptive
18

n acest modul ne vom familiariza cu cele mai elementare fenomele psihice din categoria proceselor cognitive, si anume senzatiile si perceptiile. Prima parte si propune sa clarifice conceptul de senzatie si sa prezinte caracteristicile cele mai importante ale acesteia: sensibilitatea, pragurile senzoriale si principalele legitati ale senzatiilor. Vom trece apoi la a defini si a discuta procesul perceptiv, ilustrnd particularitatile sale cele mai importante. De asemenea, veti ntelege de ce perceptia este considerata un proces extrem de complex si care sunt fazele acestui proces, mai exact cum ajungem de la senzatii disparate la imagini coerente ale obiectelor din jur. n ultima parte a modulului vom discuta diferitele forme ale perceptiei respectiv situatii n care perceptia nu mai reflecta acurat realitatea, adica iluziile perceptive. Adaptarea la condi iile mediului extern este imposibil fr un minimum de date i informa ii despre nsuirile lucrurilor i situaiilor concrete, despre rela iile dintre acestea, despre legit ile care le guverneaz. Captarea i prelucrarea informaiilor din lumea extern i utilizarea lor n reglarea i optimizarea reaciilor de rspuns, a ac iunilor instrumentale reprezint funciile esen iale ale sistemului psihic. La nivelul omului, aceast func ie se va realiza prin intermediul unor procese nalt difereniate i specializate: senza ia, percep ia, reprezentarea, imagina ia, gndirea, memoria. Senzaia Aceasta este procesul psihic de captare i prelucrare a informa iilor despre propriet i (nsuiri) singulare ale stimulilor externi specifici. Att dup natura mecanismului, ct i dup natura nsuirilor pe care le reflect, senzaia se realizeaz ntr-o mare diversitate de modalit i (tipuri). Distingem: a) categoria senza iilor care ne furnizeaz informaii despre lumea extern (exterocepia): senza iile cutano-tactile, senza iile vizuale, senzaiile auditive, senza iile olfactive, senza iile gustative; b) categoria senzaiilor care ne furnizeaz informaii despre pozi iile posturale i actele motorii ale membrelor, capului i trunchiului (propriocepia); c) categoria senza iilor care ne furnizeaz informa ii despre modificrile i varia iile mediului intern al organismului (interocepia).

19

Condi iile principale pentru a se produce o senzaie sunt: integritatea structural-func ional a analizatorului i ac iunea stimulului specific la intensitatea corespunztoare (s fie cel puin egal cu valoarea pragului inferior absolut al sensibilit ii respective). Senza iile se caracterizeaz prin urmtoarele proprieti principale: modalitatea (calitatea), intensitatea, durata i tonul afectiv. a. Modalitatea este proprietatea unei senza ii de a reflecta selectiv anumite nsuiri ale stimulului specific (de pild, n cazul senza iilor vizuale: lungimea de und care d tonul cromatic; n cazul senza iilor tactile: duritatea, asperitatea, ntinderea sau lungimea etc.). b. Intensitatea este proprietatea senza iei de a reflecta i aprecia ncrctura energetic sau fora de aciune a stimulului specific. c. Durata este proprietatea senza iei de a reflecta i de a se manifesta pe durata de ac iune a stimulului. Nici o senza ie nu se produce concomitent cu declanarea ac iunii stimulului specific, ci cu o anumit ntrziere pe care o numim laten; de asemenea, ea nici nu dispare imediat cu ncetarea ac iunii stimulului continund cteva miimi de secunde i dup aceea efectul de urm sau imaginea consecutiv. d. Tonul afectiv este proprietatea senza iei de a se asocia cu o anumit trire emo ional plcut sau neplcut, agreabil sau dezagreabil. Importanta senzatiilor pentru viata psihica: Toate informatiile despre lume vin catre noi prin intermediul simturilor noastre. Simturile noastre sunt cele care ne furnizeaza informatiile de care avem nevoie pentru a interpreta evenimentele si a anticipa viitorul. Ele ne fac sa simtim placere sau durere. Ele ne avertizeaza asupra eventualelor pericole si ne ajuta in orientarea in mediul ambient. Percepia Percepia reprezint un nivel calitativ superior al procesrii informa iei extrase din interac iunea actual a subiectului cu obiectul. Ea are la baz senza ia i se constituie prin articularea i integrarea senzaiilor, dar nu este reductibil la acestea, aa cum sus inea coala asocia ionist. Imaginea perceptiv sau perceptul este un model informa ional complex, care ne raporteaz la obiect ca ntreg, n identitatea lui individual sau categorial specific. A percepe nseamn a putea da rspunsuri corecte la ntrebarea Ce este aceasta? Spre deosebire de senza ie, care se produce oarecum spontan i pasiv de ndat ce stimulul specific acioneaz asupra organului de sim corespunztor, percepia presupune o implicare mai activ a subiectului, care recurge la operaii i strategii speciale de explorare, cutare, selec ie, evaluare,
20

comparare. De aceea, definirea percepiei ca reflectare nemijlocit sau imediat este improprie, ea fiind mediat n realitate de operaiile succesive ale subiectului. Astfel, desfurarea percep iei ia un caracter fazic. Experimental, s-a demonstrat existena urmtoarelor faze: a) detecia, care const n sesizarea aciunii stimulului i ncadrarea lui n spa iu i timp; b) discriminarea, care rezid n desprinderea stimulului din contextul celorlal i; c) identificarea, care se concretizeaz n integrarea final a modelului informa ional al stimulului i n elaborarea rspunsului este x; d)interpretarea, n cadrul creia se desprinde semnificaia stimulului identificat i se pune n rela ie cu scopul activit ii subiectului. Dup coninut i mecanism, distingem: percepii monomodale (ex. Percepia vizual, percepia auditiv, percep ia tactil) i percepii plurimodale, care au la baz interac iunea ntre doi sau mai mul i analizatori i care integreaz informa ii despre mai multe genuri de nsuiri ale obiectului. n seria formelor complexe ale percepiei umane se includ: -percepia spaiului (form, volum, distan, pozi ie), -percepia timpului (durate, intervale vide, succesiuni), -percepia micrii (direc ie, vitez), -percepia limbajului (oral, scris), -percepia muzicii (raporturi de nl ime, linie melodic, structur armonic).

Tulburrile calitative ale percepiei: Iluziile sunt percepii deformate ale obiectelor. Ele pot fi: - vizuale (false recunoateri) - auditive - olfactive etc. - un tufi poate fi perceput ca un animal fioros. Halucinaiile sunt percepii fr obiect. Cnd obiectul perceput de bolnav se afl n cmpul de ac iune normal al analizorului respectiv, vorbim despre percep ii adevrate (perceperea n faa ochilor a unei persoane, a anumitor obiecte sau a unor voci care vorbesc la o ureche sau alta). Se ntlnesc n: - schizofrenie - n diverse psihoze.
21

 Pseudohalucinaiile sunt lipsite de estezie i spa ialitate. Sunt numite i halucinaii psihice. Bolnavii aud" cu creierul, vd" cu ochii min ii. Halucinozele sun halucina ii adevrate, ns fa de care bolnavii au o atitudine critic. Existena halucinaiilor este uneori greu de recunoscut, fie c pacientul nu colaboreaz, fie c le ascunde, disimuleaz. De un real ajutor ne este observarea atent a bolnavului, care n timpul tririlor halucinatorii ia atitudini particulare: - este atent, privete, ntr-o direc ie de unde aude vocile sau vede imaginile - alteori nchide ochii, i astup urechile cnd vocile sau imaginile sunt neplcute, gesticuleaz, se fere te sau vorbete cu ele. Apercepia APERCEPIE = procesul de folosire a experienei de via n perceperea complex a obiectelor i fenomenelor, chiar dac asupra organelor noastre de sim nu ac ioneaz la un moment dat dect un singur excitant (ex. recunoaterea i diferen ierea unei persoane dup voce, dup mers etc.) Reprezentarea Dac senza ia i percep ia ne ofer informa ii despre obiectele care acioneaz hic et nunc asupra organelor noastre de sim, reprezentarea reflect i ne ofer informaii despre un obiect sau altul n absena acestuia. Astfel, ea devine prima treapt n organizarea i func ionarea activit ii mentale autonome (operarea pe plan mintal cu imagini ale unor obiecte i fenomene percepute cndva n trecut i ale cror modele informa ionale au fost stocate i pstrate n memoria de scurt i lung durat). Termenul de reprezentare desemneaz dou realiti: a) procesul de elaborare a imaginii unui obiect n absena lui b) produsul, respectiv, imaginea contientizat. Procesul poate avea o desfurare spontan, involuntar, lund aspectul unui flux de reactualizri (amintiri) mai mult sau mai pu in haotice, amalgamate sau una inten ionat, voluntar, imaginile succedndu-se ntr-o ordine logic i fiind subordinate unui scop.

22

Produsul poate fi caracterizat dup urmtoarele calit i (proprieti): a) claritatea sau pregnana, n func ie de care distingem reprezentri intense sau vii i reprezentri pasive sau sterse; b) completitudinea, pe baza creia delimit m reprezentri bogate, care tind s se suprapun peste imaginile perceptive, i reprezentri srace sau lacunare (n principiu, imagineareprezentare este mai srac, mai rezumativ dect imaginea-perceptiv); c. relevana sau semnificaia, care permite delimitarea reprezent rilor relevante, n care se selecteaz i se re in notele cele mai caracteristice i semnificative ale obiectului, i reprezentri derizorii, care conin note accidentale, nesemnificative (de regul, reprezentarea reflect n mai mare msur semnificativul, relevantul, caracteristicul dect percepia); d. gradul de generalitate, dup care distingem reprezentri individuale, care reflect obiecte concrete singulare (o anumit persoan, o anumit cas, un anumit obiect, etc.) i reprezentri generale, care reflect prototipul unei clase de obiecte asemntoare (reprezentarea de cas n general, de om, n general, de copac, n general); de regul, imaginea-reprezentare are un grad de generalitate mai nalt dect perceptul; e) caracterul mijlocit, care const n aceea c elementele inorma ionale constitutive ale imaginiireprezentare sunt furnizate de senza ii i percep ii;
23

f) caracterul panoramic, care rezid n transformarea seriilor i succesiunilor de dimensiuni (nsuiri) care se etaleaz n percep ie n configuraii simultane. Integralitatea imaginii n reprezentare i are originea n integralitatea imaginii perceptive. Cu alte cuvinte, obiectul se impune dar se i conserv ca entitate unitar, integrat . J. Piaget a demonstrat c reprezentrile nu au un caracter nnscut ci ele se achiziioneaz i se dezvolt n cadrul evolu iei structurilor operatorii ale intelectului. Imaginea mintal nu se construiete aditiv ci ea pare c se impune cu atributele ntregului. Figurativitatea imaginii mintale i are i ea originea n figurativitatea imaginii perceptive. Caracterul figural este strns legat de structuralitatea imaginii perceptive. Construcia imaginii perceptive se realizeaz prin operarea pe elementele de contur, de structur . Fiecare obiect, fiecare lucru are o identitate proprie rezultat din modul particular n care se structureaz particularitile obiectului pe elementele de configura ie. Avem tendina de a pstra, de a reine cu prioritate tocmai acele informa ii care sunt mai puternic asociate cu elementele de identitate ale obiectului. Practic asistm la un proces de codificare prin intermediul cruia sunt selectate i reinute elemente structural-figurative ale obiectului. Astfel, n plan mintal, se poate ajunge la un nivel de schematizare foarte nalt care ia forma unui simbol figurativ. Cel mai bun exemplu de simboluri figurative sunt figurile geometrice care redau doar prin cteva trsturi grupuri, categorii ntregi de obiecte, fenomene. Operativitatea imaginilor mintale sugereaz implicarea procesrilor descendente de ordin cognitiv. Pe aceast cale, reprezentrile, manifest dinamism i disponibilitate asociativ. Prin mecanismele cognitive imaginile mintale sunt integrate n lanuri ideative i asociative care le confer un grad ridicat de eficien i constructivism mental. J. Piaget a propus ca nivelul de operativitate intelectual s se instituie drept criteriu pentru clasificarea reprezent rilor n statice, dinamice i de transformare. Operativitatea imaginilor mintale se elaboreaz treptat, n strns dependen de operativitatea inteligenei. Un exemplu sugestiv l constituie rotirea imaginilor mintale. Clasificarea reprezentrilor 1. Dup criteriul coninutului informaional reprezentrile se aseamn foarte mult cu percepiile datorit tipului de informa ii procesate prin intermediul analizatorilor. Conform acestui criteriu analizatorii, organele de sim ofer o informaie brut de tip senzorial integrat apoi prin intermediul percep iei ntr-o imagine unitar i complex.
24

Conform cu aceast descenden ce-i are originea n analizatori putem vorbi despre reprezentri vizuale, auditive, kinestezice. Reprezentrile vizuale ntrunesc cel mai bine caracteristicile, trsturile i calit ile unei imagini mintale. Reprezentrile vizuale sunt detaate de context, sunt mai palide, mai pu in nuanate cromatic dect percepiile corespunztoare. n acelai timp, se eviden iaz prin figurativitate, operativitate i caracter panoramic. Reprezentrile vizuale sunt puternic angrenate n activit i cum ar fi pictura, arhitectura, scenografia, desenul, modelarea. n mod obinuit reprezentrile vizuale au un caracter bidimensional. Imaginile mintale tridimensionale sunt mai greu accesibile, implic antrenament, exersri sau chiar o dotare special. Reprezentrile auditive vizeaz transpunerea n plan mintal a diverselor sunete muzicale, structuri melodice, cuvinte, propoziii, discursuri verbale. Reprezentrile auditive reduc succesivitatea la o relativ simultaneitate. Percepia auditiv are un caracter de succesivitate care este dificil de transpus n reprezentare. Astfel, structurile melodice sunt reprezentate schematic prin ritm, intonaie i varia ie de nl ime. Reprezentrile auditive au un rol deosebit n nsu irea limbilor strine i n crea ia muzical. Reprezentrile kinestezice asociaz n plan mintal imaginea unei micri cu micromicri corespunztoare la nivelul grupurilor de muchi. Astfel, reprezentarea unei ac iuni dinamice, puternic ncrcat afectiv dezvolt micromicri ale muchilor implica i ntr-o situaie real n ac iunea respectiv.

25

Persoanele care asist la manifestri sportive prezint acest gen de micromicri. Actele ideomotorii sunt implicate i n povestire n limbajul intern n forma sa desfurat .

2. Dup criteriul nivelului de generalizare putem vorbi despre reprezentri individuale i reprezentri generale.

Reprezentrile individuale se raporteaz la obiecte, situaii, fenomene particulare. Aceste reprezentri sunt mai bogate n coninut pentru c redau obiectul cu mai multe detalii, ntr-o manier mai vie

Reprezentrile generale reproduc ntr-o imagine schematizat acele nsuiri comune relevante, semnificative pentru o ntreag clas de obiecte, fenomene. Nivelul de generalitate este invers proporional cu numrul de nsuiri redate.

Cu ct o reprezentare este mai schematic, mai structurat ea se refer printr-un numr redus de nsuiri la o categorie tot mai larg de obiecte. Reprezentrile generale fac parte din arsenalul de lucru al gndirii n demersul ascendent al acesteia

CONSIDERAII PSIHOPATOLOGICE Senza iile i percepiile nu se desfoar izolat, ele antreneaz o serie de procese afectivcognitive, caracterizate prin: - specificitate individual - valorizare social Tulburri predominant cantitative: - hiperesteziile - hipoesteziile - sinesteziile - agnoziile Hiperestezia const n exagerarea perceperii excita iilor dinafar - la surmena i, convalescen i, nevrotici, zgomote obinuite, ca scritul unei ui, chiar muzica, devin neplcute. Hiperestezia este reprezentat de scderea pragului senzorial o Este resim it de subiect ca o cretere neplcut a intensit ii senza iilor, privind un
26

singur analizator sau ansamblul lor hiperestezie general. o Se ntlnete n surmenaj, neurastenii, debutul unor afec iuni psihotice, debutul bolilor infecioase, hipertiroidie, intoxica ii. Hipoestezia este scderea excitabilit ii care determin o neclaritate n perceperea lumii exterioare - n obnubilarea contiinei. Hipoestezia reprezint creterea pragului senzorial, nsoit de diminuarea intensit ii senza iilor, cu scderea numrului de excitan i receptai. o Se ntlnete n stri reactive, depresie, accese paroxistice isterice, oligofrenii, tulburri de contiin mai ales cele cantitative, hipnoz, schizofrenie. Sinestezia const n perceperea simultan pe o cale senzorial diferit a unui stimul receptat la nivelul unui analizator (ex. Audi ie colorat). Apare n intoxicaii cu mescalin, psilocibin, LSD, cocain. Agnoziile reprezint deficite psiho-senzoriale, care determin incapacitatea subiectului de a recunoate obiectele dup calit ile lor senzoriale, analizatorii (receptorii periferici i cile) fiind intaci. Tulburri predominent calitative: - iluzii - halucinaii funcionale - fiziologice - halucinoze - halucinaii propriu-zise - pseudohalucinaii Iluzia este o percepie cu stimul real i specific, denaturat i/sau deformat. Aceast deformare privete mai mult calit ile senzoriale dect identificarea sau sensul elementelor percepute. Percepia este completat imaginativ; cu ct denaturarea este mai global, semnifica ia patologic crete. Iluziile apar frecvent la subiec ii normali, care recunosc i corecteaz uor sensul deformrii perceptive.

27

Spre deosebire de acestea, n iluziile patologice, subiectul nu ncearc s corecteze percepia deformat, considernd-o veridic, fiind adesea nsoite de interpretare delirant, de superficializarea ateniei, memoriei i/sau a proceselor asociative

Iluziile au fost clasificate n: iluzii fiziologice i iluzii patologice. Iluzii fiziologice se produc prin modificarea condi iilor perceptive (obiective), a mediului perceptiv sau a condi iilor interne (subiective). Iluzii prin modificarea condi iilor interne (subiective): prin tulburri de atenie (false identificri); din stri afective (fric, anxietate, euforie); modificri fiziologice ale strii de contien - iluzii hipnapompice i hipnogogice; stri de oboseal, suprasolicitare i surmenaj.

Clasificarea iluziilor patologice dup modalitile senzoriale Exteroceptive - vizuale - auditive - gustative - olfactive - haptice sau tactile Proprioceptive Interoceptive

ILUZII PATOLOGICE VIZUALE Cele mai frecvente Metamorfopsii - impresia deformat obiectelor i spaiului perceput - macropsii - micropsii - dismegalopsii - porropsii

28

- Pareidoliile sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate i vivacitate a fenomenului iluzoriu (entitate material, Jaspers) n care complementul imaginativ al percepiei atinge gradul maxim de bogie. Critica variabil i participarea afectiv intens le confer un caracter de tranzi ie ctre fenomenele halucinatorii (Ey H.) Sunt percepii deformate, anxiogene, frecvent ntlnite la copii, n delirium tremens, epilepsie, schizofrenie, infecii, post TCC Falsele recunoateri identificarea greit a diferitelor persoane Apar n: stri maniacale, intoxica ii acute, stri confuzionale, sindromul Korsakov, sindroame demen iale Alzheimer, Fenomenele de tip deja vzut, cunoscut, trit. Falsele nerecunoateri fenomenele de tip niciodat vzut, cunoscut, trit - apar frecvent n patologia lobului temporal Iluziile de persoan sunt erori de identificare a persoanelor i apar n sindroame delirante sau lezionale: - iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras- Serieux), sindrom delirant care are ca mecanism falsa identificare+interpretare delirant ; apare n schizofrenia nedifereniat i paranoid, tulburare delirant de tip paranoiac, leziuni de emisfer drept - iluzia Fregoli delir de persecuie , de urmrire, n care un unic persecutor poate lua nfiri diferite; apare n aceleai circumstane patologice.

29

Alte iluzii patologice Auditive- cantitative sau calitative Gustative i olfactive- de obicei asociate (perceperea eronat a gsutului/mirosului unor substane) schizofrenii, tulburri delirante de obicei asociate idea iei delirante de otrvire Viscerale sau interoceptive perceperea eronat a funcionrii unor aparate sau organe Proprioceptive iluziile de modificare a schemei corporale perceperea eronat a formei, dimensiunii, greutii, poziiei (tulburare total sau parial de schem corporal); apar n patologia parieto-occipital, schizofrenie (dismorfofobie), patologia obsesivo-fobic, intoxica ii, st ri confuzionale Cenestopatia Tulburri ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporal general), care, n mod normal este resim it ca o stare de comfort Cenestopatia este o iluzie intern, constnd n senzaii corporale diverse, ce sugereaz afec iuni medicale, avnd oarecare similaritate cu senzaiile care au un substrat anatomofiziologic. Ele constau n senza ii neplcute: arsuri, dureri, parestezii, furnicturi, nepturi; sunt difuze, mobile, nu respect nici o reparti ie metameric, fr un substrat organic obiectivabil, pe care pacien ii le descriu cu o participare emoional important i penibil. Se ntlnesc n sindroame hipocondriace, tulburri somatoforme, stri anxioase, depresive, la vrstnici Halucinaiile Sunt definite clasic drept percepii fr obiect, (Ball). Defini ia a fost completat de ctre Ey H. prin men iunea fr obiect de perceput, la care o adugm pe cea a lui Porot A. experiene psihologice interne care determin subiectul s se comporte ca i cum ar avea o senza ie sau o percepie, atunci cnd condi iile exterioare normale ale acestor senzaii sau percep ii nu se realizeaz. Halucinaiile fiziologice apar n condiii care modific starea de vigilitate trecerea dintre veghe i somn (hipnagogice) sau somn-veghe (hipnapompice), inducia hipnotic, individual i de mas

30

Halucinozele sunt fenomene de tip halucinator a cror esen patologic este recunoscut ca atare de ctre subiect i n consecin el nu-i va modifica comportament n sens psihotic. Halucinaiile psiho-senzoriale Sunt cele care corespund ntru-totul defini iei halucina iei (au caracter de senzorialitate, se proiecteaz n spa iul perceptiv, subiectul crede n realitatea lor). Ele au fost numite i halucinaii adevrate, cu toate c alturarea celor doi termeni este un paradox lingvistic.

Clasificarea halucinaiilor Halucinaii exteroceptive: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile, autoscopice, transpuse Halucinaii interoceptive (viscerale) Halucinaii proprioceptive (motorii, kinestezice)

31

Halucinaiile psihice (pseudohalucinaiile) Sunt definite ca autoreprezentri aperceptive, caracterizate prin incoercibilitate, automatism i exogenitate (Petit G.). Spre deosebire de halucina iile psihosenzoriale, halucina iilor psihice le lipsete obiectivitatea spaial i caracterul de senzorialitate; Sunt localizate n gndirea proprie, n spa iul intrapsihic; neavnd dect obiectivitatea psihic; Datorit absenei caracterului de senzorialitate, prin contrast cu halucina iile psihosenzoriale ele mai sunt denumite i pseudohalucinaii. Difer de reprezentrile obinuite prin caracterul de stranietate, de exogenitate. Bolnavul nu le percepe pe cile senzoriale obinuite, ci le triete ca pe nite fenomene strine, impuse din afar, care i se fac i crora nu li se poate opune i pe care nici nu le poate controla prin propria voin. Tipuri de halucinaie: 1. Halucinaiile psihice acustico-verbale voci interioare, ecoul gndirii sau al lecturii, murmur intrapsihic, gnduri transmise tririle vin din afara subiectului prin intruziune, se insinueaz n gndirea lui, fiind atribuite altcuiva transmiterea gndurilor care este interpretat ca telepatie, comunicare misterioas, limbaj fr cuvinte, dnd subiectului impresia c i-a pierdut intimitatea gndirii sale, facultatea de a se conduce dup voina sa, fiind supus influenei altcuiva 2. Halucinaiile psihice vizuale apar ca simple imagini sau sub form de scene panoramice, n spa iul subiectiv al bolnavului, dndu-i impresia c triete ntr-o lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale bolnavii le vd cu ochii interiori, cu ochii minii lor 3. Halucinaiile psihice motorii sunt legate de limbajul interior i de expresia motorie a acestuia (verbale i scrise) bolnavul are senza ia c vorbete (fr s fac nici un fel de micare); bolnavul schieaz micri ale limbii i buzelor; bolnavul are impulsiuni verbale este fcut s vorbeasc (sentimentul de automatism verbal).

32

CURS 3 GNDIREA In cadrul intelectului si chiar al intregului sistem psihic uman, gandirea ocupa locul central, ea facand posibila relationarea tuturor celorlalte elemente ale psihicului. Gndirea este procesul psihic de cunoatere cel mai complex i calitativ cel mai nalt. Ea permite omului reflectarea i luarea n st pnire mintal a generalului, esenialului i necesarului din realitatea extern. Spre deosebire de percep ie, care este legat strict de prezent, hic et nunc, gndirea se organizeaz ca activitate intelectual multifazic, ntinzndu-se pe toate cele trei coordonate temporale: prezent, trecut, viitor. Ea realizeaz o permanent corelare ntre diverse momente i stri ale obiectului: folosete informa ia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreaz informa ia despre trecutul i prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea lui n viitor. Gndirea confer activit ii de cunoatere atributele abstractizrii, predic iei, anticiprii, teoretizrii. Fiind un proces i o structur multidimensional de maxim complexitate, gndirea poate fi descris i definit din unghiuri diferite: cognitiv-procesual, structural-operaional, structural-informaional. Din punct de vedere cognitiv-procesual, gndirea este activitatea intelectual discursiv de prelucrare criterial-logic a informaiilor furnizate de percep ie sau memorie, n vederea nelegerii, explicrii i interpretrii fenomenelor din univers (natur i societate), a rezolvrii diferitelor tipuri de situaii problematice, a elaborrii diferitelor proiecte i planuri de activitate creatoare, a elaborrii i adoptrii deciziilor optime de aciune. Din punct de vedere structural-operaional, gndirea este un sistem ordonat de operaii sau de transformri care se aplic unei situa ii ini iale (A0) pentru aducerea ei ntr-o stare final (scop) (A*), ce reprezint un rspuns, un rezultat sau o solu ie. n lumina acestei defini ii, gndirea ne dezvluie o anumit organizare dinamic intern, n cadrul creia vom identifica dou tipuri mari de operaii: generale i particulare (specifice). Operaiile generale sunt: analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. 1. Analiza const n descompunerea pe plan mintal, a obiectului n pri componente pentru dezvluirea i descrierea-explicarea structurii lui interne; 2. Sinteza este operaia invers, de reconstituire, pe plan mintal a obiectului, extrgndu-se i reinndu-se informa ia esen ial despre structura lui intern. Rezultatul unei sinteze poate deveni obiect pentru o nou analiz (analiza prin sintez);
33

3. Abstractizarea rezid n selectarea-reinerea elementelor i nsuirilor esen iale i lsarea n afar a celor neesen iale, secundare; 4. Generalizarea este operaia de extindere a unor nsu iri sau rela ii extrase prin abstractizare la toate obiectele care fac parte din aceeai clas; 5. Concretizarea este o operaie de aplicare a principiilor i legilor generale la analiza i interpretarea cazurilor i situa iilor particulare. Operaiile particulare (specifice) sunt cele care se formeaz i se utilizeaz n interiorul diferitelor tiine: matematic, fizic, chimie, biologie, psihologie, sociologie etc. Operaiile gndirii au caracter formal, n sensul c se aplic unor constructe ideale, simbolice, desprinse de suportul obiectual concret, i reversibil, n sensul c pentru orice transformare exist una invers sau opus, a crei aplicare duce la revenirea la situa ia sau starea ini ial. Din punct de vedere structural-informaional, gndirea trebuie definit ca un sistem de noiuni noi, organizat dup criteriile esen ialit ii i generalit ii. Noiunea devine n acest caz unitatea structural a baz a gndirii. Noiunile pot fi a. empirice, reflectnd nsuiri neesen iale, desprinse n cadrul cunoaterii comune, al experienei cotidiene. Ele integreaza trasaturi concrete, particulare, insusiri locale; Ele se constituie inca din copilarie iar pe parcursul scolaritatii prin acumularea si si sistematizarea unei experiente concret intuitive in maniera ascendenta (jos-sus); Acestea sunt instabile, se pot restructura in timp, sunt supuse hazardului, sunt aleatorii; b. tiinifice, reflectnd nsuiri esen iale desprinse n cadrul cunoaterii tiin ifice. Acestea se achizitioneaza de obicei prin invatare, educatie, asimilare de cunostiinte stintifice sistematizate in cunoasterea umana la un moment dat; Ele integreaza si condenseaza insusiri esentiale universal valabile pentru o categorie de fenomene; Uzeaza de limbaje specializate proprii diferitelor domenii ale cunoasterii, cum ar fi limbajul matematicii, informaticii, fizicii etc. Dup sfera de cuprindere, se delimiteaz: noiuni individuale, care se raporteaz la obiecte singulare, luate separat, noiuni particulare, care reflect nsuiri comune unor grupe de obiecte i noiuni generale, categoriale care cuprind nsuirile esen iale comune mai multor clase de obiecte sau tuturor obiectelor (ex. noiunea de existen.

34

Un nivel superior la integrare a con inuturilor informaionale (respectiv, a noiunilor) este judecata. Aceasta afirm sau neag ceva despre altceva suportnd testul adevrului. Orice judecat este adevrat sau fals, dup cum con inutul ei corespunde sau nu realit ii. La rndul lor, constructele informa ionale ale judecilor se integreaz n structuri informa ionale i mai complexe de tipul raionamentelor. n raionament se surprinde discursivitatea gndirii, micarea ei de la anumite date sau judec i ini iale ctre un anumit rezultat final (o concluzie) n care s apar informa ii sau adevruri noi. Raionamentul se realizeaz n trei forme principale: inductiv, n care, pornindu-se de la judec i individuale, particulare se ajunge la o concluzie general, deductiv, n care se pornete de la general, particular i se merge spre particular, individual, i analogic, n care se compar dou obiecte pentru a li se pune n eviden, asemnrile, ceea ce au n comun. Formele gndirii. Gndirea se diferen iaz pe plan operaional i informa ional, mbrcnd mai multe forme: a) n plan operaional distingem: 1) gndirea algoritmic i 2) gndirea euristic i, de asemenea: 1) gndirea convergent i 2) gndirea divergent. Gndirea algoritmic se caracterizeaz prin aceea c aplicarea unei anumite succesiuni de operaii (transformri) duce n mod necesar la rezultatul scontat; Gndirea euristic are un caracter explorator, se desfoar dup principiul ncercare-eroare, succesiunea de operaii la gsirea solu iei corecte; Gndirea convergent pornete de la un numr mare de elemente, de date pentru a ajunge n final la un numr mic de elemente sau date (ea comprim cmpul informaional); Gndirea divergent pornete de la un numr mic de elemente sau date i ajunge n final la un ansamblu mare de elemente sau date (ea diversific i lrgete cmpul informa ional). b) n plan informaional, se diferen iaz: 1) gndirea intuitiv-concret i 2) gndirea simbolicabstract. Gndirea intuitiv-concret se caracterizeaz prin predominarea codificrii figural-imagistice a coninuturilor informaionale i prin dependena de suportul perceptiv; Gndirea simbolic-abstract se caracterizeaz prin predominarea codificrii informaionale i prin detaarea de suportul perceptiv.

35

Tulburrile de gndire. Gndirea este reflectarea generalizat i mijlocit a fenomenelor i a obiectelor lumii obiective i a legturilor interioare dintre ele. Ca proces de cunoatere, gndirea nu mai are un caracter senzorial, lund natere n procesul de generalizare i abstractizare. Gndirea opereaz prin noiuni care exprim simbolic fapte, fenomene, rela ii, aciuni. Simbolurile acestea sunt cuvintele. Deci, ntre gndire i limbaj exist o legtur indisolubil. Cu ct limbajul i noiunile unui individ sunt mai evoluate, acesta va desfura un act de gndire cu mai mult succes. Vorbim despre tulburrile formale sau dinamice ale gndirii, atunci cnd se modific ritmul procesului gndirii. Astfel avem: accelerarea procesului de gndire ncetinirea suprimarea bararea lui. a) Exagerarea ritmului ideativ este denumit fug de idei. Aceast gndire este superficial, instabil i poate da concluzii eronate. Uneori, excita ia fiind excesiv, rapiditatea asocia iilor este
36

aa de crescut, nct se desluesc doar cuvinte izolate, fr legtur ntre ele - n sindroamele maniacale. b) Diminuarea ritmului gndirii (bradipsihism) se caracterizeaz printr-o ncetinire a procesului de gndire. Exist tulburri de coeziune ale gndirii de diferite grade, de la incoeren (bolnavii vorbesc absurdit i, exprimndu-se corect), la verbigeraie (un debit verbal mrit, ritm ideator accelerat, dar fr legtur ntre noiuni) i pn la salata de cuvinte" n care destrmarea este avansat, cuvintele nemaiavnd nici un sens. Tulburrile de fond (coninut) ale gndirii: Ideile prevalente apar ca o reacie aparent logic la o situaie real i care, ulterior, printrun exagerat potenial afectiv, ocup o poziie dominant, intens i de durat , n gndirea bolnavului, dei deseori nu mai sunt conforme cu tririle corespunztoare momentului. La bolnavii psihici, ideile prevalente sunt reprezentate n mare msur de preocuprile morbide, ndreptate spre funcionalitatea organelor proprii sau de preocupri avnd caracter persecutiv. Ele se ntlnesc la: - nevrotici - psihopai - encefalopa i - posttraumatici - epileptici. Ideile obsesive apar mpotriva voinei individului, care le recunoate caracterul parazitar, lupt mpotriva lor, pentru a le nltura. Avnd un caracter de constrngere mpotriva bolnavului, ele creeaz o stare de tensiune, de anxietate. Dup coninutul lor, strile obsesive se pot mpr i n cteva grupe, ce se combin ntre ele: amintirile obsedante aciunile obsedante ideile obsesive fobiile. sunt caracteristice pentru nevroza obsesivo-fobic se pot ntlni i n: -psihopatia psihastenic -unele stri depresive -debutul schizofreniei.
37

Ideile obsesive:

 Ideile

delirante

formeaz

categorie

important

de

tulburri

ale

gndirii.

Prin idei delirante nelegem orice reflectare greit a realit ii care domin contiin a bolnavului. Ele sunt impenetrabile la contraargumentare, bolnavul neavnd o atitudine critic i neputnd sesiza caracterul lor patologic. Coninutul ideilor delirante poate fi extrem de divers - de la idei ce pot fi plauzibile, pn la unele cu un coninut neverosimil, absurd, fantastic. Dup persistena lor, ideile delirante pot fi: mobile, oscilante, polimorfe, schimbndu-se la intervale scurte de timp (zile, chiar ore) stabile, inerte, cu tendin la fixare i sistematizare. Prin sistematizarea unui delir, nelegem gruparea ideilor delirante n jurul unei teme delirante, uneori cu aparen logic. Exist foarte multe clasificri ale delirurilor. Mai simplu, referindu-ne la fondul afectiv care le nsoete, pot fi mpr ite n: - delirul avnd caracter depresiv; - delirul avnd caracter expansiv. a) n prima grup predomin fondul depresiv, iar tematica ideilor are un colorit afectiv, trist, dureros, ca n ideile delirante de vinov ie, de autoacuzare, de ruin material i fizic. Delirul poate culmina, aa cum se ntmpl n melancolia de involu ie uneori, cu idei de negaie (bolnavul afirm c nu mai are organe). Acest delir, asociat cu idei de enormitate i imortalitate, realizeaz sindromul Cotard. Uneori fondul depresiv este mai estompat, predominnd ns anxietatea, ca n delirul de persecuie, de urmrire, de otrvire, de gelozie, de influen. b) Delirurile expansive apar pe un fond de euforie, de bun dispozi ie, de filia ie, de inven ie etc, ca n: - paranoia -paralizia generala progresiva - demenele senile.

IMAGINAIA Dei nu ntotdeauna i s-a recunoscut identitatea de sine, imagina ia este un proces distinct de prelucrare i utilizare a informa iei. Pe de o parte, ea vine, n continuarea reprezent rii,
38

bazndu-se pe memorie, pe de alt parte, ea deviaz printr-o bucl traiectoria care ncepe spre gndire, cupnd astfel o pozi ie aparte pe continuumul activit ii cognitive a omului. Specificul imagina iei ni se dezvluie n urmtoarele elemente: 1) generarea de imagini noi, pornind fie de la fapte reale date n experiena anterioar, fie crearea prin mecanisme proprii de imagini pure, fr legtur aparent cu realul; 2) operarea cu imagini exclusiv n limitele imageriei secundare i ale fanteziei, realizndu-se combinri, amplificri, reordonri, etc.; 3) o minim originalitate a modului de operare cu datele ini iale i a produsului final; 4) caracterul conven ional, figurativ i simbolistic al func iei designative a imaginilor elaborate. Imagina ia este elementul central n structura creativit ii, ca dimensiune global a personalit ii. Formele imaginaiei. Imagina ia se manifest sub mai multe forme, diferenierea fcndu-se dup natura produsului i dup domeniul de aplica ie. Dup primul criteriu, se delimiteaz: 1) imaginaia reproductiv 2) imaginaia creatoare; Dup cel de-al doilea criteriu, distingem: 1) imaginaia artistic literar, muzical, plastic); 2) imaginaia tehnic, exprimat n inovaii i inven ii; 3) imaginaia tiinific, exprimat n conceperea strategiilor i proiectelor de cercetare, n elaborarea modelelor explicative etc.; 4) imaginaia arhitectural constructiv, exprimat n crearea unor forme i stiluri noi de construcii; 5) imaginaia managerial, care const n elaborarea celor mai ingenioase i eficiente moduri de conducere i administrare.

MEMORIA Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu tematica memoriei Obiective de studiu:- n cadrul acestui modul vom studia problematica memoriei, mai exact, vom porni de la o definitie generala a memoriei de scurta durata, asa cum este ea vazut din perspectiva psihologiei cognitive. A doua parte a modului se focalizeaza asupra memoriei de lucru. Mai departe va veti nsusi modul de conceptualizare a memoriei de lunga durata si veti ntelege

39

importanta functionarii acesteia la nivelul sistemului cognitiv. n ultima parte a modului vom insista mai ales pe care survin n fenomenul uitarii. Memoria este procesul prin care se realizeaz gestionarea informaiilor i experienelor cotidiene prin: fixare sau engramare, pstrare, reorganizare i reactualizare. Ea confer Eului nostru identitate i continuitate n timp, i asigur transformarea necunoscutului n cunoscut. MEMORIA DE SCURTA DURATA SAU MEMORIA DE LUCRU Pe la sfrsitul anilor 50, au nceput sa apara n literatura de specialitate tot mai multe teoretizari ale diferentei dintre memoria imediata sau de scurta durata si memoria de lunga durata. Modelul care s-a impus ulterior si a facut o lunga cariera n psihologia cognitiva, va apare n 1968, ntr-un studiu elaborat de R.C. Atkinson si R.M. Shiffrin: Human memory: A proposed System and its control processes. Potrivit acestui model, informatia stocata n memoria senzoriala (MS) e transmisa ulterior memoriei de scurta durata (MSD) care are o capacitate limitata, att ca durata, ct si ca volum. Din MSD, o parte a informatiei este transferata n memoria de lunga durata (MLD). Reprezentarea schematica a modelului propus de Atkinson & Shiffrin e prezentata n figura.

Stimuli

MS

MSD

MLD

Se contura, astfel, ideea existentei unei diferente structurale ntre MSD si MLD: MSD si MLD sunt doua sisteme autonome, distincte, chiar daca se afla n interactiune. n favoarea diferentei structurale dintre cele doua sisteme ale memoriei au fost invocate o serie de date experimentale viznd capacitatea, durata, timpul de codare a informatiei, actualizarea si baza neurofiziologica. Ele sunt prezentate succint n tabel - Principalele diferente dintre MSD si MLD ASPECTE DIFERENTIALE MSD 1. Capacitatea limitata (72)
40

TIPURI DE MEMORIE MLD nelimitata

2. Durata limitata 3. Tipul de codare al informatiei 4. Actualizarea

(2-20 sec.) verbala sau imagistica seriala

nelimitata(ntreaga viata semantica paralela

Longevitatea modelului a fost sustinuta nu numai de datele experimentale, ci si de compatibilitatea lui cu experienta subiectiva. n fiecare moment uitam o mare parte din ceea ce am auzit sau vazut anterior. O parte infima din aceasta informatie intra n memoria noastra de lunga durata si o putem recunoaste sau ne-o putem reaminti dupa intervale mari de timp, de la cteva ore, la ani ntregi. Gnditi-va doar ct va mai reamintiti din informatia prezentata n primul capitol din acest volum? Cu siguranta, cea mai mare parte a informatiei a fost uitata. La fel ni se ntmpla cnd cautam n cartea de telefon numele unei persoane. Daca nu-l repetam de cteva ori, sau daca nu-l scriem pe o bucata de hrtie, dupa cteva minute - uneori secunde - trebuie sa reluam cautarea noastra de la nceput. Prin repetitie, o informatie intra din MSD n MLD (repetitio mater studiorumest). O examinare mai atenta a datelor experimentale, care urmeaza imediat, ne face sa sustinem, n pofida unei traditii ndelungate, ca ntre MSD si MLD nu exista diferente structurale. Mai precis, diferentele dintre MSD si MLD sunt diferentele dintre doua stari ale aceluiasi sistem, nu diferentele dintre doua sisteme diferite. Memoria de scurta durata, care este coextensiva cu memoria de lucru, reprezinta cunostintele activate din memoria de lunga durata. Pe scurt, memoria de scurta durata sau de lucru, este partea activata a memoriei de lunga durata. Diferentele dintre MSD si MLD sunt,asadar, de stare sau de nivel de activare a cunostintelor. Ele nu sunt doua sisteme mnezice autonome. Din multimea totala a cunostintelor de care dispune subiectul uman (MLD), acele cunostinte care sunt temporar mai activate vor fi numite memorie de scurta durata sau, mai preferabil - memorie de lucru. Am aratat, mai sus, ca memoria de scurta durata este, de fapt, o stare de activare a unor unitati cognitive. Ea este acea parte din memorie activata temporar. Aceasta activare este necesara pentru realizarea unor sarcini sau rezolvarea unor probleme. Cunostintele si mecanismele de procesare activate n vederea rezolvarii unei probleme formeaza memoria de lucru. Notiunea de memorie de lucru a fost lansata si consacrata de A.D. Baddeley (1974, 1986). El considera, nsa, ca memoria de lucru (ML) este diferita de MSD sau MLD. Consecvent cu argumentatia anterioara, vom conchide ca memoria de scurta durata, nteleasa ca activare temporara a memoriei de lunga durata, sunt doua nume pentru acelasi fenomen, deci sunt identice.

41

Memoria de lunga durata (MLD) cuprinde toate cunostintele pe care le poseda sistemul cognitiv, dar la care accesul este selectiv. Am mentionat anterior ca termenul de MLD nu designeaza un "loc" anume unde se stocheaza informatia (ca marfurile ntr-un depozit), ci o anumita stare de activare a cunostintelor de care dispunem. Aceste cunostinte nu sunt stocate undeva anume, ci sunt mai mult sau mai putin activate. n comparatie cu cunostintele din memoria de lucru, cele din MLD sunt mai putin activate. Evaluarea func ionrii i eficienei memoriei o realizm dup urmtorii parametri: 1. Durata engramrii materialului considerat (cu ct mai scurt , cu att mai bine); 2.Volumul materialului reinut i reprodus dup o singur percepere (prezentare); 3. Trinicia pstrrii materialului memorat; 4. Fidelitatea recunoaterii i reproducerii; 5. Completitudinea reproducerii; 6. Capacitatea de cuprindere (diversitatea modal: cu ct mai ntins, cu att mai bine). Valorile acestor parametri depind att de factorii subiectivi (particularit ile individuale i strile subiective de moment), ct i de factori obiectivi (volumul materialului, modul lui de prezentare,gradul lui de organizare, sistematizare). Acionnd n mod adecvat asupra acestor factori, memoria poate fi mbuntit. Formele memoriei. Ca i alte procese psihice, memoria se poate realiza la niveluri integrative diferite i n forme diferite. Dup prezena inten iei i contextului voluntar, se disting: 1) memoria involuntar (absena inten iei i a scopului de a re ine, pstra i reactualiza un fapt, o informa ie etc.) i 2) memoria voluntar (prezena inten iei i a scopului); Dup gradul de nelegere a celor memorate, se diferen iaz: 1) memoria mecanic i 2) memoria logic; Dup durata pstrrii celor achizi ionate, au fost identificate: 1) memoria de scurt durat, pentru care limita superioar a pstrrii este de trei minute, i 2) memoria de lung durat, pentru care limita superioar a pstrrii echivaleaz cu durata vie ii individului; Dup con inut, se delimiteaz: 1) memoria informaional-cognitiv, prin care se achizi ioneaz, se pstreaz i se actualizeaz toate cunotinele noastre despre lume i despre noi nine, 2) memoria afectiv, care realizeaz pstrarea i evocarea ntregii experiene emoionale, plcute sau neplcute, i care se integreaz n dispozi ia general de fond, 3) memoria motivaional, legat de pstrarea trebuinelor primare nnscute i a celor secundare, dobndite; 4) memoria

42

motorie, care asigur pstrarea i actualizarea schemelor micrilor obiectuale i instrumentale care alctuiesc praxia; Dup canalele senzoriale implicate n recepionarea i integrarea informa iei, se diferen iaz: 1) memoria vizual, 2) memoria auditiv, 3) memoria tactil, 4) memoria olfactiv, 5) memoria gustativ i 6) memoria kinestezic. n sfrit, pe lng o memorie evocativ, prin care aducem trecutul n actualitate i-l integrm n activitatea i comportamentul cotidian, trebuie admis existena i a unei memorii prospective, de fixare, pstrare i conectare la prezent a evenimentelor i ac iunilor ce urmeaz s se produc n viitor. Aceast form de memorie maximal dezvoltat la om face posibil programarea, planificarea i anticiparea n reglarea comportamentului. Uitarea este un fenomen opus memoriei i const n tergerea sau scderea sub pragul de actualizare a informa iilor, experienelor, amintirilor de un gen sau altul. Ea are att o latur pozitiv, ct i una negativ. Latura pozitiv rezid n aceea c ne ajut s ne debaras m de informa ii i date nesemnificative i inutile, lsnd locul liber pentru achizi ionarea altora mai importante; latura negativ const n blocarea sau eliminarea din fluxul actual al contiinei a unor informa ii i date importante i necesare pentru finalizarea optim a unei activit i. Dinamica ei depinde de natura i caracterul materialului memorat. Astfel, uitarea se produce mai rapid i n raii mai mari n cazul unui material fr sens (ex. silabe, cuvinte fr neles) dect n cazul materialului cu sens; se produce mai repede i mai intens n cazul unui material neorganizat, fragmentat, dect n cazul unui material bine sistematizat i organizat logic; se produce mai repede i mai intens n cazul unui material lipsit de semnificaie pentru noi, dect n cazul unui material cu semnifica ie mare. Uitarea nu acioneaz ca o fatalitate dect n cazuri patologice, de amnezie total. n mod normal, ea poate fi inut sub control, determinnd-o s acioneze selectiv. Cerina principal pentru stabilirea efectului negativ al uitrii const n activarea i ntrirea (consolidarea) periodic a celor pe care le apreciem ca fiind importante i necesare n activitatea noastr viitoare. Tulburrile memoriei Memoria este un proces de ntiprire, pstrare, recunoatere i reproducere a ceea ce omul a perceput, a trit, a fcut sau a gndit n trecut: Hipermnezia este o tulburare a memoriei, care const ntr-o exagerare patologic a proceselor de fixare i conservare. Poate fi:
43

- global - n episoadele maniacale - parial, cu o tematic selectiv, legat uneori de unele amnunte - n delirul sistematizat. Hipomnezia nseamn o scdere a memoriei i reprezint un sindrom frecvent ntlnit n: - strile de surmenaj - neurastenie - depresive. Amnezia se manifest prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoatere i reproducere ale memoriei, fie separat, fie n totalitatea lor. - Exist o amnezie de fixare sau anterograd, n care bolnavul este incapabil s pstreze amintiri ale faptelor foarte recente, care sunt totui bine percepute. El i poate aminti cu uurin evenimente din tineree, dar nu i pe cele petrecute cu o zi nainte - n strile de demen senil, postencefalitice, stri toxiinfec ioase, paralizia general progresiv - P.G.P.). - n amnezia de conservare sau retrograd gsim o tergere a amintirilor fixate naintea debutului bolii - n traumatisme cranio-cerebrale. - Amnezia lacunar se refer la o perioad limitat i relativ scurt din timpul trecut i este caracteristic strilor confuzive. - n amneziile sau dismneziile de evocare, bolnavul este incapabil de a evoca atunci cnd are nevoie. De cele mai multe ori aceasta se ntmpl cu numele proprii. - Atunci cnd procesul recunoaterii sufer, se produc amnezii sau dismnezii de recunoatere. Pseudoreminiscenele sunt reproduceri ale unor evenimente din trecut, dar ncadrate parial sau total n evenimente prezente. Relatarea unor fapte imaginare i cu care n general sunt acoperite golurile de memorie se numete confabulaie.

44

Curs 4 Conceptul de stadii. Generaliati J. Piaget: Dezvoltarea intelectului apare in diferite stadii. Dezvoltarea intelectului reprezinta o adaptare a structurilor cognitive (schemele si operatiile) la cerintele mediului ambiental. ADAPTAREA se realizeaz prin: asimilare si acomodare ASIMILAREA: un obiect e inteles in termenii conceptelor sau actiunilor pe care copilul le are deja. ACOMODAREA: procesul prin care toti indivizii isi modifica conceptele si actiunile pentru a corespunde noilor situatii, obiecte si informatii; Stadiile dezvoltarii intelectuale propuse de Piaget Stadiul 1: Senzoriomotor (0-2 ani) perceptii imediate, activitate fizica; nu este detinuta permanenta obiectelor pana la 8 luni; gandirea e dominata de aici si acum tot ce se afla in afara campului vizual se afla in afara mintii; copilul nu se uita dupa un obiect anterior aflat in afra campului vizual; Stadiul 2 Preoperational (2-7 ani) culmineaza cu aparitia gandirii operationale; odata cu dezvoltarea limbajului copilul este capabil de gandirea simbolica; aptitudinile intelectuale ale copilului sunt puternic dominate de perceptii si mai putin de intelegerea conceptuala a situatiilor si evenimentelor; LIMITARI CU PRIVIRE LA GANDIREA COPILULUI: 1. EGOCENTRISMUL: copilul nu poate intelege ca pot exista si alte opinii; 2. Centrarea:centrarea atentiei doar pe o singura trasatura a situatiei; 3. Ireversibilitatea: inabilitatea copiilor de a face operatii operatii mentale reversibile; 4. Prescolarii 4-5 ani: se centreaza perceptiv fara a lega dimensiunile intre ele: (paharul mai scund are mai putina pa in el) gandirea intuitiva (Piaget, 19750 5. Serierea: intuitiva 6. Caracteristici: animismul, egocentrismul, magismul si artificialismul 7. Relatia posibil-imposibil;
45

Stadiul operatiilor concrete (7- 11 ani) Principalele trasaturi: 1. Achizitia gandirii reversibile; 2. Abilitatea de decentrare. 3. Mai intai apare conservarea numerelor (6, 7 ani) si apoi a volumului la 11 sau 12 ani. 4. Abilitatea de a opera cu concepte: clasificare si seriere; Includerea perceptiei in activitatea de invatare schimbaraporturile cu gandirea si ii sporeste eficienta; Perceptia este subordonata gandirii; Se stabilesc si devin mai eficiente reprezentarile geometrice cele mai simple; Se formeaza reprezentarile topografice si sunt consolidate prin exercitii speciale; Sub influenta gandirii scolarii pot avea reprezentari cinetice si de transformare; Incep sa se realizeze si imagini anticipative; Reprezentarile joaca un rol important in formarea notiunilor. Depaseste datul perceptiv si subordoneaza perceptia; Se realizeaza descentrarea cognitiva de propria fiinta si de dorintele si nevoile personale; Caracterul operatoriu: actiunile reale care s-au interiorizat si au devenit actiuni mintale, reprezentate in stadiul anterior se transforma de acum in operatii: schema de desfasurate se poate aplica pe noi continuturi informationale; Operatiile: concrete- sprijin pe date concrete Rationamentul dominant: inductiv; Notiunile empirice;

Gandirea: caracter operatoriu: desavarsirea operatiilor concrete;

Stadiul 4 Operatiile formale (peste 11 ani) Aparitia rationamentului abstract fara a se baza pe obiecte sau evenimente concrete; Este capabil sa rezolve o problema la nivel mental prin evaluarea sistematica a mai multor propozitii si analiza intercorelationalitatatii dintre ele. Proba pendulului

46

Caracteristicile gandirii: inceputurile decentrarii de

concret si real: subiectul incepe sa se

degajeze de concret si sa situeze realul intr-un ansamblu de transformari posibile; Reversibilitatea deplina in gandire: rationamente succesive pentru a face demonstratii la geometrie si drumul inapoi pentru verificare; Tipul de rationament: inductiv si deductiv dar si ipotetico-deductiv; Notiunile cu care opereza gandirea: nivel ridicat de abstractizare si generalizare; Nivelul gandirii din acest stadiu influeneaza semnificativ toate procesele cognitive si activitatea de invatare;

47

Adolescenta Desavarsirea stadiului operatiilor formale; Operatiile gandirii sunt complet eliberate de continuturile informationale carora li se aplica- devin formale; Operatiile se por aplica rezultatului operatiilor antrioare: operatii de gradul 2 care permit combinatorica mintala (combinari, permutari); Se formeaza si consolideaza scheme de gandire: stabilirea proportiilor; Rationamentul ipotetico-deductiv domina activitatea gandirii; Operarea cu un sistem variat de simboluri; Notiunile: grad ridicat de abstractizare si generalizare; Gandirea este logica, profunda, organizata, sistematica, riguroasa, reflexiva si deschisa la nou, PROCESE PSIHICE REGLATORII: Motivatia, Vointa, Afectivitatea, Atentia MOTIVAIA

Motivaia reprezint toi acei factori cu rol de stimulare i activare, de sensibilizare selectiv i imblod. Modalitati si structurile motivationale sunt: interesele, convingerile, idealurile, conceptia despre lume si viata. trebuintele, motivele,

48

Formele motivaiei: a) Motivaia pozitiv i motivaia negativ Motiva ia pozitiv este produs de stimulri premiale (laud, ncurajare) i se soldeaz cu efecte benifice asupra activit ii i rela iilor interumane. Motiva ia negativ este produs de stimuli aversivi (ameninare, blamare, pedeaps) i se soldeaz cu efecte de ab inere, evitare i refuz.

b) Motivaia intrinsec i motivaia extrinsec Motiva ia intrinsec are sursa generatoare n interiorul psihismului subiectului. Motiva ia extrinsec are sursa n exteriorul psihismului subiectului (subiectul este motivat de altcineva sau de altceva).

49

c)Motivaia cognitiv i motivaia afectiv. Motiva ia cognitiv ac ioneaz dinluntrul proceselor cognitive (gndire, memorie, imagina ie). Ea se traduce prin nevoia de a nelege, a explica, a rezolva. Motiva ia afectiv este determinat de nevoia omului de a obine aprobarea din partea altor persoane, de a se sim i bine n compania altora.

Optimum motivaional Optimum motivaional exprim nivelul adecvat de intensitate a motivaiei n raport cu o anumit sarcin. Modul cum oamenii percep dificultatea sarcinii determin o anumit intensitate a motiva iei. De exemplu, dac o sarcin e perceput ca fiind prea uoar, atunci intensitatea motiva iei pentru efectuarea sarcinii este mic. Uneori oamenii tind s subestimeze sau s supraestimeze dificultatea unei sarcini. n aceste condi ii optimum motiva ional se obine astfel: 1. Dac individul subestimeaz sarcina, atunci este necesar supraestimarea ei pentru ca ea s fie ndeplinit corect;
50

2. Dac individul supraestimeaz sarcina, atunci este necesar o uoar subestimare a ei pentru ca ea s fie ndeplinit corect.

Piramida trebuintelor sau motivelor. n spatele actiunilor umane este postulata o piramida a trebuintelor cu mai multe paliere. Se propune un model ierarhic care are la baza motivele fiziologice: trebuinta de hrana, de odihna, de adapost, pulsiunea sexuala s.a. Odata satisfacute aceste trebuinte de baza la un prag rational se creeaza o fsie de siguranta, un cmp disponibil pentru reliefarea motivelor supraordonate. Pentru fiecare palier sau categorie exista un minim necesar, un prag de satisfacere dincolo de care apar n lumina nevoi de ordin imediat superior. Piramida motivelor umane, schitata de Maslow nca din anii '50 cuprinde n ordine opt nivele: 1) motive fiziologice amintite mai sus; 2) motivele de siguranta, legate de mentinerea echilibrului emotional, asigurarea conditiilor de munca si de viata; 3) motive sociale, corespunznd trebuintei de afiliere, apartenenta la un grup, de identificare cu altii; 4) motive relative la eu: nevoia de apreciere, de stima si aprobare sociala, nevoia de statut;
51

5) motive de autorealizare: obiectivare si sporire a potentialului creativ; 6) motivatia cognitiva, descrisa mai sus; 7) motive estetice: orientarea spre frumos, simetrie, puritate; 8) motive de concordanta ntre cunoastere, simtire si actiune, ceea ce nseamna reechilibrari ale conduitei si integrarea personalitatii sub unghiul validitatii.

Aceasta clasificare - acceptata ca punct de plecare - are doar statut de prima aproximatie a lucrurilor. Prin homeostazie se ntelege tendinta organismului de a mentine constanti parametri mediului intern, restabilindu-le nivelul cnd acesta este perturbat de o influenta externa. SUMAR Motivatia reprezinta totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, nnascute sau dobndite care determina individul sa actioneze. Sursa actiunii este data de interactiunea dintre individ si mediu. Motivele, n conditii externe date, declanseaza, sustin si orienteaza activitatea. Lund conceptul generic de trebuinta sau motiv se realizeaza clasificari astfel: trebuinte primare trebuinte secundare, motivatie intrinseca motivatie extrinseca. Maslow organizeaza trebuintele pe mai multe paliere, rezultnd o piramida a trebuintelor umane. Reusita unei actiuni depinde de prefigurarea scopului unei actiuni si a nivelului la care se situeaza scopurile. Aici se impune distinctia ntre nivelul de aspiratie si cel de expectanta. n timp ce nivelul de aspiratie ar constitui o proiectare a personalitatii, a trebuintei de autorealizare sau performanta, nivelul de expectanta are n vedere ntotdeauna situatii concrete si se bazeaza pe o estimare, pe un calcul al sanselor.
52

Succesul unei actiuni se datoreaza angajarii unui nivel optim al motivatiei, definit n functie de dificultatea sarcinii, de capacitati, de echilibrul temperamental si cel emotional. Nivelul minim de activare si excesul de motivatie se soldeaza cu efecte negative asupra actiunii. O astfel de lege a optimumului motivational se aplica putin diferit motivatiei cognitive si n cazul sarcinilor cu dificultate scazuta.

VOINA Voina reprezint un proces psihic complex de reglaj superior, realizat prin mijloace verbale i constnd n ac iuni de mobilizare i concentrare a energiei psihonervoase n vederea biruirii obstacolelor i atingerii scopurilor contient stabilite. Reglajul voluntar se manifest fie ca iniiere i susinere a aciunilor, fie ca amnare sau diminuare a acestora. Reglajul voluntar se realizeaz prin intermediul efortului voluntar. Efortul voluntar const ntr-o mobilizare a resurselor fizice, emoionale i intelectuale prin intermediul mecanismelor verbale. El este trit ca o stare de tensiune, de ncordare intern, de mobilizare a resurselor n vederea depirii obstacolului. Fazele actului voluntar 1) Actualizarea motivelor care determin scopul ac iunii, formularea inten iei de a realiza acest scop i construirea planului de rezolvare a aciunii. n activit ile simple, acest moment este urmat de execuia efectiv. 2) Lupta motivelor este generat de apari ia mai multor motive i scopuri aferene lor. Unele motive au satisfacii imediate dar nu sunt foarte valoroase, pe cnd altele sunt mai pu in tentante, dar sunt importante pentru viitor. Deliberarea implic efort de evaluare a motivelor. 3) Luarea hotrrii presupune alegerea unui motiv i scop i inhibarea altora sau amnarea lor. Acum planul mental se mbogete i se definitiveaz. 4) Executarea hotrrii luate sau realizarea efectiv a planului i atingerea scopului. n aceast faz sunt pregtite i utilizate mijloace materiale, se nsuesc cunotine, deprinderi, se dezvolt capaciti. n ac iunile mai complexe, aceast faz este urmat de verificare rezultatului i formularea unor concluzii valoroase pentru activitatea viitoare.
53

Calitile voinei

1. Puterea voinei se exprim n intensitatea efortului depus de o persoan pentru a depi obstacolele i atinge scopurile . Slbiciunea voinei reprezint incapacitatea de a realiza efortul voluntar cerut. 2. Perseverena presupune relizarea efortului voluntar pe o perioad ndelungat de timp, chiar i n condi ii extrem de dificile. Opusul perseverenei este ncpnarea- urmrirea unor scopuri cnd mprejurrile nu ofer anse de reuit.

54

3. Independena voinei- tendina constant de a lua hotrri n baza chibzuinei proprii. Acest calitate nu se identific cu lipsa de receptivitate fa de opiniile celor din jur. Ea implic atitudine critic fa de opiniile personale i ale celorlal i. Opusul ei este sugestibilitatea. 4. Promptitudinea reprezint rapiditatea cu care omul delibereaz ntr-o situaie complex i adopt hotrrea cea mai potrivit. Opusul ei este nehotrrea.

AFECTIVITATEA

Dac raiunea poate fi reprodus de calculator (inteligena artificial), afectivitatea este doar apanajul omului. Procesele afective sunt procese psihice care reflect relaia dintre subiect i obiect sub form de triri. Prin urmare, nu obiectul n sine determin o trire,ci rela ia dintre subiect i obiect. Proprietile proceselor afective 1. Polaritatea const n tendina proceselor afective de a gravita fie n jurul polului pozitiv, fie n jurul celui negativ, ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii trebuinelor. Exemplu: bucurie-tristee, simpatie-antipatie, entuziasm-deprimare, iubire-ur
55

4. Mobilitatea exprim fie trecerea de la o faz la alta n interiorul aceleiai triri, fie trecerea de la o stare afectiv la alta. Mobilitatea difer de fluctuaie care desemneaz trecerea de la o stare la alta fr motiv, fiind semn de patologie sau imaturitate. 5. Expresivitatea- capacitatea proceselor afective de a se exterioriza. Exteriorizarea se face prin intermediu expresiilor emo ionale: mimic, pantomimic, gestic, modificri de natur vegetativ, schimbarea vocii.

56

Clasificarea tririlor afective 1. Procese afective primare- apropiate de biologic, nefiind ntotdeauna controlate contient: a) Tonul afectiv al proceselor cognitive- reaciile emoionale ce nsoesc actele cunoaterii. De exemplu, o culoare sau un miros pot fi nsoite de triri afective de plcere sau neplcere. b) Tririle afective de provenien organic sunt cauzate de buna sau proasta func ionare a organelor interne. De exemplu, n cardiopatii pot apare st ri de alarm afectiv. c) Afectele- triri afective simple, primitive, implusive, cu apari ie brusc, cum ar fi groaza, mnia, frica, spaima, plnsul zgomotos sau rsul n hohote. Ele se supun uneori controlului contient. 2. Procesele afective complexe au un grad mai mare de contientizare. a) Emoiile curente sunt forme afective de scurt durat provocare de nsuirile obiectelor (obiect fizic, persoan, eveniment). Ele sunt modelate socio-cultural. De exemplu: bucurie, tristee, simpatie, antipatie, admira ie, speran, entuziasm, dispre etc. b) Emoiile superioare sunt determinate de activit ile omului i se supun nvrii (nv are afectiv). De exemplu emoiile cauzate de activitile intelectuale, artistice .a.m.d. c) Dispoziiile afective sunt stri difuze cu intensitate variabil i durat relativ. Ele nu sunt cauzate de un element prcis, fiind mai vagi dect emoiile. De exemplu: veselie, anxietate. 3. Procesele afective superioare se raporteaz la personalitate. a) Sentimentele sunt triri afective intense, de lung durat, relativ stabile i specifice omului. Ele pot lua forma unor atitudini afective pstrndu-se toat viaa. De exemplu: dragoste, ur, invidie, gelozie, admira ie, ndoial etc. b) Pasiunile sunt sentimente care antreneaz ntreaga personalitate. Ele pot fi pasiuni pozitive sau nobile (n slujba adevrului, dreptii, progresului), care revitalizeaz i energizeaz individul, sau pasiuni negative, patimi sau vicii care devitalizeaz.

57

SUMAR
Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificari fiziologice, printr-o conduita marcata de expresii emotionale si printr-o traire subiectiva. Emotia nu se reduce la aspectul de traire subiectiva, ci formeaza o configuratie complexa ce integreaza trei dimensiuni: manifestari organice, vegetative, manifestari comportamentale si trairea afectiva a relatiei cu lumea. Aceste dimensiuni sunt mediate cognitiv, adica stimulii emotionali dobndesc semnificatie n functie de experienta individuala si de sensurile sociale. Diferentele fiziologice dintre emotii sunt mai putin relevante comparativ cu rolul diferentiator al factorilor cognitivi din acelasi tip de emotii.

Principalele teorii asupra emotiilor sunt: teoria intelectualista (emotia este redusa la actul de cunoastere); teorii fiziologice periferice (reduce continutul emotional la senzatii de ordin periferic, considernd n acelasi timp ca reactile fiziologice sunt determinante n construirea semnificatiei afective constiente); teorii fiziologice centrale (trairea emotionala constituie prin excelenta un evenimnt central n care cel mai important rol l detine talamusul); teorii cognitiv fiziologice (emotia este un sindrom organizat n care se integreaza dimensiunea cognitiv subiectiva, vegetativa si manifestarile motorii comportamentale).

ATENIA Atenia este fenomenul psihic de activare selectiv, concentrare i orientare a energiei psihonervoase n vederea desfurrii optime a activitii psihice, cu deosebire a proceselor senzoriale i cognitive.

58

1. n funcie de natura reglajului (involuntar/voluntar), atenia poate fi: a) Atenia involuntar, ntlnit i la animale. Ea poate fi determinat de factori externi (intensitatea stimulilor, apari ia sau dispari ia brusc a stimulilor, mobilitatea unui stimul pe fondul unor stimuli fici, gradul de complexitate al stimulului) i factori interni (interesul fa de un obiect, trirea afectiv pozitiv a relaiei cu obiectul); b) Atentia voluntar, este inten ionat i autoreglat contient. Autoreglajul se exprim n orientarea inten ionat spre obiectul aten iei, intensificarea activit ii psihice, inhibarea altor preocupri, izolarea de excitan i perturbatori, mentinerea concentrrii aten iei pe durata necesar etc. 2. n funcie de direcia principal de orientare, atenia poate fi: a) Atenia extern- obiectul aten iei se afl n exteriorul individului (observarea unui peisaj, ascultarea unei conferine etc.);

b) Atenia intern- obiectul aten iei se afl n interiorul psihicului individului: suntem preocupa i de rezolvarea unei probleme, suntem captiva i de amintiri etc. nsuirile ateniei 1) Volumul ateniei- cantitatea de elemente asupra crora se poate orienta i concentra aten ia simultan. Volumul mediu al aten iei este de 5-7 elemente.

59

2) Stabilitatea ateniei- persistena n timp a posibilit ii de a men ine aten ia asupra unui obiect, fenomen sau aciune. Ea crete odat cu vrsta (12-15 minute la precolari, 40-50 minute la adul i). 3) Concentrarea ateniei- focalizarea aten iei asupra unui obiect i inhibarea altor factori perturbatori. 4) Distributivitatea ateniei- focalizarea ateniei asupra mai multor obiecte n mod simultan. De exmplu, un elev poate asculta ce spune profesorul i lua notie n acelai timp. 5) Mobilitatea sau flexibilitatea ateniei- deplasarea i orientarea de la un obiect la altul n intervalele cerute de desfurarea activitii. De exemplu, pilo ii aparatelor de zbor trebuie s perceap rapid o multitudine de stimuli care variaz n timp.

60

Curs 5 PSIHOLOGIA PERSONALITATII

Sillamy N.-Larousse-1996- personalitatea este n esen elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaz i o diferen iaz de o alt persoan, adic, Cognito ergo sum (Cuget, deci exist.) Dup Hipocrat, delimitarea celor patru tipuri temperamentale sunt: 1)- coleric = puternic-mobil-neechilibrat; 2)- sangvin = puternic-mobil-echilibrat; 3)- flegmatic = puternic-inert-echilibrat; 4)- melancolic = slab-mobil/inert-neechilibrat, recunoscute prin reacii ca: 1)-colericul-reac ii emo ionale puternice i reactivitate motorie accentuat ; -impulsiv i uneori chiar violent, agresiv; -face risip de energie,reuind ns s-i dovedeasc rapid capacit ile; -inconstant cu rela iile cu ceilal i; -vorbire inegal, nclina ie spre exagerare; 2)-sangvinicul-vioi, vesel, bine dispus, trece totui rapid de la o trire afectiv la alta; -se adapteaz rapid, reuind s se stpneasc relativ uor, ceea ce i permite stabilirea rapid de rela ii sociale; -abunden a expresiei verbale i fire comunicativ; -ia uor decizii, sim ind nevoia varia iei situa iilor; 3)-flegmaticul-calm, imperturbabil, chiar lent; -echilibru emo ional, fiind puin reactiv din acest punct de vedere, dar cu sentimente durabile; -caracterizat de rbdare i toleran; -se adapteaz mai greu i trece cu o oarecare dificultate de la o activitate la alta; -meticulos, nclinat spre rutin; 4)-melancolicul-emotiv i sensibil, are dificulti de adaptare; -capacitate de lucru redus, dar obine un randament progresiv -nclinat spre reverie i interiorizare;

61

-puternic afectat de insuccese, compenseaz insuccesele prin nchiderea n sine; -capabil de activit i de migal; I.P.Pavlov stabilete pe baza studiilor de laborator existena unei corespondene ntre tipurile de activitate nervoas superioar i tipurile temperamentale, fcnd corespondena: 1.-tipul puternic, neechilibrat, excitabil = colericul 2.-tipul puternic, echilibrat, mobil = sangvinicul 3.-tipul puternic, echilibrat, lent = flegmaticul 4.-tipul slab = melancolicul C.G.Jung (1928) pornete de la contradic ii bipolare de tipul: zi-noapte, flex-reflex, naterea-moartea, insipraie-expira ie-ajungnd s disting: a)-tipul extravertit = este orientat spre exterior, spre cunoa terea lumii externe, evit singurtatea, este sociabil, agreat de comunitate, animator i poate deveni conductor de grup; b)-tipul introvertit = este inapt pentru dezvoltarea unor rela ii sociale, slab adaptat la realitate, evit lumea, se complace n singurtate, este uneori egoist i bizar, gsind n sine ceea ce extrovertitul gsete n ceilal i; Fromm a sustinut ca omul are nevoie de identitate, ca individ unic. De exemplu o persoana si poate descoperi propriul talent sau se poate identifica cu un grup - o secta religioasa, o uniune, sau o natiune - uneori pna la conformitate. Fromm spune ca aceasta conformitate este un mod nesanatos de a satisface nevoia de identitate, deoarece identitatea ar fi definita doar cu referinta la calitatile proprii ale individului. Nevoia unui cadru de orientare - stavileste ratiunea si imaginatia, care necesita n cadru pentru a da sens fenomenelor lumii externe. Acest cadru de orientare poate fi bazat pe considerente att rationale ct si irationale. Un cadru rational ofera o perceptie obiectiva a realitatii. Unul irational implica o perceptie subiectiva, care ar separa legatura noastra cu realitatea. ,; Nevoia de excitare si stimulare - se refera la prelucrarea stimulilor din mediul extern n mediul n care traim. Fara asemenea excitatie ne va fi dificil sa ne mentinem o implicare activa n activitatea de zi cu zi. Modul n care aceste nevoi sunt satisfacute depind de conditiile noastre culturale si sociale, precum si de oportunitati. Deci modul de a nvinge sau a ne adapta societatii este de a face un compromis ntre propriile nevoi si mediul nconjurator. Ca rezultat al compromisului nostru se va dezvolta structura personalitatii - ceea ce Fromm numeste tipul caracterial.

62

Tipurile caracteriale Tipurile caracteriale sunt dihotomizate n: orientarea neproductiva (receptiv, exploatativ/ acumulativ, asupritor, comercial/afacerist) si productiva. Tipul receptiv se asteapta sa obtina tot ceea ce-si doreste - dragoste, informatii, placere - din surse externe, de obicei o alta persoana. Oamenii de acest gen sunt ngaduitori n relatiile lor cu ceilalti, avnd nevoie sa fie iubiti dect sa iubeasca, prefernd sa ia dect sa creeze. Asemenea persoane sunt foarte dependente de altii si se simt de-a dreptul paralizati cnd sunt lasati sa se descurce singuri. Se simt incapabili sa faca pna si cel mai mic si nensemnat lucru fara ajutorul altcuiva. Exista o similititudine ntre tipul caracterial receptiv si tipul incorporativ oral a lui Freud, ambii gasind satisfactie n bautura si mncare. Tipul exploatativ/acumulativ - persoana este de asemenea directionata spre ceilalti pentru a obtine ceea ce doreste. In schimb, nu asteapta sa primeasca de la altii, ci mai degraba ia prin forta sau prin viclenie. Daca le este dat ceva, ei primesc acest lucru ca fiind fara nici o valoare. Ei doresc doar ceea ce apartine si are valoare pentru altii. Acest gen de persoane, tot ceea ce fura sau si nsusesc singuri este mai de pret dect ceea ce li se da. Tipul caracterial asupritor este asemanator cu tipul agresiv a lui Freud si a lui Horney. Tipul comercial/afacerist este specific sec. XX identificat cu societatea capitalista. Fromm a argumentat faptul ca succesele si esecurile noastre depind de modul cum ne vindem", personalitatea devenind marfa de vnzare. Astfel, nu sunt calitatile noastre personale, priceperile, sau cunostintele cele care conteaza ct mai degraba marioneta frumoasa pe care o constituim. Aceasta orientare nu poate asigura securitatea deoarece suntem lipsiti de adevaratele legaturi cu ceilalti. Rolul de marioneta" pe care suntem nevoiti sa-1 jucam ne ascunde adevaratul nostru caracter fata de noi nsine ct si de altii. Prin urmare le devenim aliati fara un nucleu personal. Tipul productiv presupune ca ne putem folosi capacitatile pentru realizareapotentialelor noastre si dezvoltarea Eu-lui. Productivitatea nu este redusa la creativitatea artistica sau la achizitionarea lucrurilor materiale. Mai degraba orientarea productiva este o calitate pe care fiecare dintre noi o putem dezvolta. Desi caracterul productiv este ideal att pentru oameni ct si pentru societate, el nu s-a putut realiza. Ceea ce putem realiza n societatea actuala este sa combinam orientarea productiva cu cea neproductiva. Influenta celei productive poate transforma tipul neproductiv. Spre exemplu agresivitatea tipului exploatator poate fi transformata n initiativa. n 1964, n cartea sa The Heart of Man" Fromm introduce o alta pereche de orientari: necrofila si biofila. Caracterul necrofil este atras spre moarte. Astfel de oameni par foarte fericiti cnd vorbesc de boli, moarte sau nmormntari. Ei staruie asupra trecutului, tind sa fie reci si detasati. Sunt devotati legii si ordinii si folosirii fortei si puterii. Visele lor sunt centrate pe crima, snge si
63

cadavre. Fromm a sugerat ca A. Hitler a fost un tip necrofl. Nu toate persoanele de acest tip sunt nsa crude, unele par chiar inofensive. Persoanele necrofile au o pasiune spre tehnologie si se pot nconjura de diferite echipamente stereo sofisticate, nu pentru placerea muzicii, ct pentru cea a masinariei. Orientarea biofila - este tipul opus celui necrofl si este asemanat cu tipul productiv. Acest tip de oameni sunt ndragostiti de viata si sunt atrasi de dezvoltare, creatie si constructivitate. n contradictie cu Freud, Fromm nu a considerat oamenii ca fiind sortiti conflictului si anxietatii de forte biologice neschimbate. Potrivit lui Fromm, noi suntem concretizati de caracteristicele social-politice si economice ale societatii; n orice caz, aceste forte nu ne determina caracterul nostru, pe deplin. Noi nu suntem papusi care sa reactionam la sforile trase de societate. n schimb noi dispunem de un set de calitati psihologice sau mecanisme cu care ne formam propria noastra natura si societatea noastra. Fromm credea ca avem o tendinta nnascuta pentru a creste, a ne dezvolta si realiza profesional. Aceasta este principala noastra sarcina n viata, scopul nostru ultim si cel mai necesar. De asemenea posedam o dorinta nnascuta pentru dreptate si adevar. Esund n a atinge tipul de caracter productiv - am cadea n nefericire si boala mintala. Desi Fromm a propus o universalitate n personalitate - un caracter social comun nauntrul unei culturi ofilite - de asemenea el a crezut ca fiecare persoana este unica. A avea o identitate ca individ unic -este o necesitate umana de baza. Fromm nu a crezut ca suntem prin ereditate fie buni, fie rai, dar spunea el, putem deveni rai daca esuam n a ne realiza potentialul. Fromm a propus o personalitate universala - un caracter social comun, fara o cultura data, creznd ca fiecare persoana este unica. A avea o identitate ca individ unic este o nevoie umana fundamentala. Fromm nu este de parere ca am fi inerent buni sau rai, dar devenim rai daca esuam n realizarea propriului potential. Fromm a propus o societate ideala, pe care o denumeste socialism comunitar umanistic. Erikson E. Teoria identitatii. Stadiile de dezvoltare psihosociala Erikson a extins teoria lui Freud n trei directii. n primul rnd a elaborat mai amanuntit stadiile dezvoltarii. In timp ce Freud pune accentul pe copilarie si sugereaza ca personalitatea se contureaza n jurul vrstei de 5 ani, Erikson sugera ca personalitatea continua sa se dezvolte ntr-o serie de opt stadii de-a lungul ntregii vieti. A doua schimbare pe care Erikson o face teoriei freudiene a fost sa accentueze Ego-ul mai mult dect Id-ul. Din punctul de vedere a lui Erikson Ego-ul este o parte independenta a personalitatii; nu este nici dependent, nici subordonat Id-ului. n al treilea rnd, Erikson recunoaste impactul culturii, societatii si istoriei asupra personalitatii. El argumenteaza ca noi nu suntem condusi n mod complet de forte biologice active n copilarie. Desi factorii nnascuti sunt importanti, ei nu ofera explicatia completa privind dezvoltarea personalitatii.
64

1. Stadiile psihologice ale dezvoltarii Erikson a mpartit dezvoltarea / formarea personalitatii n opt stadii psihosociale. Primele patru sunt similare celor ale lui Freud: oral, anal, falie, latent. Desi Erikson accentueaza corelatiile psihosociale, n timp ce Freud si ndreapta atentia asupra celor biologice. Pentru Erikson procesul dezvoltarii este guvernat de principiul epigenetic al maturizarii. Prin acesta el vrea sa se nteleaga ca stadiile dezvoltarii sunt determinate de factorii mosteniti. Fortele sociale si cele din mediu, la care suntem expusi, influenteaza modul n care se realizeaza determinarea genetica a stadiilor de dezvoltare. Astfel, rezumnd, dezvoltarea personalitatii este afectata att de factori biologici ct si de factori sociali - att de variabilele personale ct si de cele situationale. Erikson sugereaza ca dezvoltarea umana implica o serie de conflicte carora fiecare persoana trebuie sa le faca fata. Potentialul acestor conflicte exista la nastere sub forma unor predispozitii nnascute care devin proeminente la stadiile specifice de dezvoltare, atunci cnd mediul o cere. Fiecare ntlnire sau confruntare cu mediul nostru este numita criza. Criza implica o schimbare n perspectiva, cerndu-se astfel o refocalizare a energiei instinctuale n concordanta cu noile cerinte ale fiecarui stadiu de viata. Fiecare stadiu de dezvoltare prezinta o criza sau punctul sau de rascruce ce necesita niste schimbari n comportamentul si personalitatea noastra. Suntem pusi n fata unei alegeri dintre doua modalitati de a raspunde unei crize: o modalitate neadaptativa ori negativa, si o modalitate adaptiva ori pozitiva. Doar cnd am rezolvat fiecare conflict personalitatea poate sa-si continue dezvoltarea normala si sa dobndeasca puterea de a nfrunta criza asociata stadiului urmator. Atunci cnd conflictul oricarui stadiu nu este rezolvat, suntem mai putin capabili de-a ne adapta stadiilor urmatoare. n orice caz, desi va fi mult mai dificil de obtinut un rezultat victorios, acesta este totusi posibil. Erikson crede ca Ego-ul trebuie sa cuprinda att modalitati de nfruntare a crizei adaptive ct si neadaptive. De exemplu, n primul stadiu al dezvoltarii psihosociale, putem raspunde crizei prin dezvoltarea unui simt al ncrederii sau a unui simt al nencrederii. ncrederea, modalitatea mai adaptiva si dezirabila, este n mod evident atitudinea psihologica cea mai sanatoasa. Si totusi, fiecare trebuie sa-si dezvolte un anumit grad de nencredere ca o forma de protectie. Daca suntem ncrezatori n.rnod absolut si naivi, vom fi vulnerabili la ncercarile altora de a ne deceptiona, de a ne induce n eroare sau de a ne manipula. n mod ideal, la fiecare stadiu de dezvoltare identitatea Ego-ului va consta n primul rnd ntr-o atitudine pozitiva sau adaptiva, dar va fi echilibrata de un aport de atitudine negativa. Doar atunci criza va fi rezolvata n mod satisfacator. 1. COPILUL MIC. Copiii se nasc cu nevoi, trebuinte fiziologice pe care parintii trebuie sa fie capabili sa le satisfaca. Aproape ntotdeauna, parintii satisfac aceste trebuinte ale copiilor. Daca nu satisfac aceste nevoi, poate aparea inevitabil prima criza datorita neglijarii din partea parintilor n
65

satisfacerea acestor nevoi. Atasamentul copilului se formeaza prin sentimentul de securitate, de ncredere n parinti, ca acestia i pot satisface nevoile. n opoziti cu atasamentul este respingerea, teama de apropiere; copilul se simte abandonat si neajutorat atunci cnd parintii nu-i satisfac nevoile. ncrederea este un sentiment pe care fiecare mama l formeaza la copilul sau n mod diferit. Fiecare mama este unica si fiecare converteste acest sentiment de ncredere ntr-un mod unic. Erikson este de parerea ca att sentimentul de ncredere ct si cel de necredere sunt nvatate. Noi toti cunoastem acest sentiment de ncredere pentru ca avem toate caracteristicile umane necesare si traim ntre oameni, dar de asemeni este important sa cunoastem si nencrederea. ncrederea se afla la baza primului sentiment, speranta, credinta n capacitatea satisfacerii trebuintelor. Esecul n dezvoltarea sentimentului de ncredere si ajutor se poate rasfrnge pana n perioada maturitatii, convertindu-se n frustrari sau depresii. 2. COPILARIA MICA TIMPURIE. De-a lungul celui de-a 2-lea stadiu la copil se dezvolta o serie de deprinderi motorii care deschid oportunitati spre primele posibilitati de a i independent. Arunci cnd copilul nvata sa aiba ncredere n propria-i mama si n ceilalti oameni, el trebuie sa devina independent, trebuie sa-si schimbe atitudinea de a avea ncredere ntr-o singura persoana (mama) n atitudinea de a mparti acest sentiment si altora. Acum copiii se pot deplasa pna la obiectele de care au nevoie fara ajutorul parintilor. Puterea de a apuca obiectele permite copilului sa experimenteze perceperea obiectelor cu degetele, palmele, bratele. Puterea se manifesta de asemenea si ca renuntare, desprinderea de obiecte. "A renunta" poate avea doua ntelesuri aditionale: a renunta la ceva placut din dorinta de a o face, sau a lasa de la sine sa se ntmple. Odata cu aceste noi achizitii n privinta deprinderilor motorii, experienta copilului depinde acum doar de el. Din pacate el cunoaste de asemenea frustrarea generata de nevoia de ajutor din partea altora care pot face mai mult pentru el dect el nsusi. n conformitate cu aceasta orientare, cei doi poli ai crizei implica ideea de independenta si stima de sine n opozitie cu lipsa stimei de sine (sentiment de inferioritate), care acompaniaza starea de independenta. Rusinea si ndoiala iau nastere din sentimentul neplacut de a fi controlat de altii si de a-si pierde propriul control. Acestea sunt precursoarele nevrotismului si ale paranoiei. Erikson arata faptul ca desi copiii trec printr-un stadiu anal freudian, trebuie sa luam n considerare ca musculatura anala face parte din sistemul muscular general. Sarcina copilului este de a nvata sa-si coordoneze ntreg sistemul muscular inclusiv sfincterele sale. 3. VRSTA JOCULUI. La trei, patru ani copiii devin constienti de diferentele dintre sexe. n timpul celui de-al treilea an de viata apare conceptul de rol-sex, precum si sentimentul sexualitatii la baieti. n conceptia lui Erikson fetele joaca roluri feminine ncercnd sa arate atractiv si ngrijite
66

mai degraba dect sa fie provocate sexual. Constiinta apare n acest stadiu si ntotdeauna joaca un rol restrictiv n actiuni, gnduri, fantezie. Unul din polii acestui stadiu este INITIATIVA, actionnd n conformitate cu dorintele impulsurilor si potentialitatiior. Celalalt pol este VINA, ceea ce tine n fru, constrnge preocuparea persoanei pentru satisfacerea dorintelor, impulsurilor si potentialelor. Baietii nvata sa fie competitivi pentru a cstiga o pozitie favorabila n ochii mamei. Rezultatul este aparitia sentimentului de vina pentru luarea initiativei mai mult dect i se permite. Erikson se diferentiaza de Freud prin conceptia despre complexul lui Oedip. El sugereaza ca este normal ca baiatul sa se ndragosteasca de mama lui pentru ca ea este totul pentru el; este centrul universului si ea are grija de el. Orice fantezie pe care o persoana o poate avea, va tinde sa se focalizeze pe ceea ce este crucial pentru ea sau pentru supravietuirea si prosperitatea ei. Mai mult dect att, orice fantezie pe care o are un baiat are n centrul ei pe mama lui, inclusiv fantezii care iau nastere din impulsurile sale genitale. Probabil, fetele au probleme identice asociate cu preocuparea pentru atragerea atentiei tatalui. Pentru ambele sexe, sentimentul vinovatiei poate lua nastere dintr-un esec n a-si demonstra competenta atunci cnd initiativa este luata. La nceput, jocurile copiilor nu implica scopuri reale, dar implica dorinte de realizare si fantezie. Gradual, aceasta ncepe sa se schimbe. Copilul ncepe sa-si realizeze scopurile pentru care demersurile sale motrice si cognitive l-au pregatit. Copilul ncepe de asemenea sa creada ca este mare si sa se identifice cu oameni a caror meserie sau personalitate o poate ntelege sau aprecia. Copiii ncep sa se comporte conform realitatii prin adoptarea unor scopuri practice, prin curajul de a se implica n scopuri sigure ghidate de constiinta si nu paralizate de sentimentul de vina si de teama de pedeapsa. Este rezultatul ce ia nastere prin rezolvarea crizei din stadiul vrstei jocului. Esecul n rezolvarea acestei crize duce la inhibitie. 4. VRSTA SCOLARA. n acord cu Erikson, la fiecare stadiu, copilul devine alta persoana. La vrsta scolara, cel de-al patrulea stadiu, copiii devin mici intelectuali curiosi. Ei vor sa stie tot, sa nvete. n aceasta perioada, copiii ncep sa-si formeze anumite atitudini privitoare la calitatea de parinte. Ei se joaca "de-a parintii" n scopul pregatirii pentru realitate. Pentru nceput, ei se adapteaza la societate si la munca. Ei nvata sa-si asume responsabilitati, sarcina de a avea un venit, un profit, cum ar fi salariul pentru munca depusa. Aceste sarcini pot fi absolvirea si activitatea scolara sau sarcinile de acasa pentru o recompensa materiala. Erikson se refera la vrsta scolara ca la o perioada de latenta. n acest sens, el arata ca interesul si activitatea sexuala sunt reprimate n aceasta perioada. Unul din polii perioadei scolare este harnicia, atragerea copiilor n lumea instrumentala, ntr-o lume a muncii zilnice, astfel pregatindu-i pentru o ierarhie si un rol status viitor, n nvatarea prin experienta n care vor fi ajutati de
67

cooperarea si instructia adultilor. Scoala este prima situatie productiva, care furnizeaza o vaga banuiala despre cultura instrumentala. Celalalt pol al crizei, sentimentul de inferioritate apare, daca copiii percep priceperile lor sau status-ul lor ca inadecvat. Aceasta perceptie gresita apare datorita esecului n formarea competentei ntr-o specializare anume, cum ar fi practicarea unui sport. Rasa sau originea culturala pot deveni bariere care mpiedica copilul sa aiba succes si dorinta de a nvata. Sentimentul de inferioritate poate degenera n regresie. Persistenta sentimentului de inferioritate poate deveni o obsesie care poate fi att de puternica nct devine singura sursa de identitate. Rezolvarea crizei din stadiul vrstei scolare aduce copilului experiente critice, incluznd munca alaturi si mpreuna cu altii, experienta diviziunii muncii. Din aceasta rezolvare se naste puterea competentei, exercitiul liber al dexteritatii si inteligentei ntr-o serie de sarcini complexe. 5. ADOLESCENTA. Asa cum arata Allport si asa cum multi teoreticieni au confirmat, adolescentul n cautare de sine reprezinta balanta n functie de care criza de identitate se echilibreaza. Pentru Erikson vrsta adolescentei reprezinta o sinteza a stadiului anterior, dar depaseste n acelasi timp acest stadiu. Un pol din criza adolescentei este identitatea" care reprezinta acumularea ncrederii n continuitatea proprie si care este apreciata de altii, permitnd formarea si ntarirea competentei si a propriului stil de viata. Continuitatea reprezinta un element important n definirea conceptului de identitate. Identitatea reprezinta o integrare a tuturor identificarilor permise si imaginea de sine, incluznd chiar si partea negativa a acesteia. Criza de identitate apare att datorita unui sentiment de a nu fi nteles de catre ceilalti ct si de a nu se ntelege pe sine; apare datorita contradictiei dintre propria imagine si imaginea celorlalti. Aceste simptome pot degenera n episoade psihotice. Identitatea adolescentului nu nseamna neaparat dobndirea maturitatii sexuale, n sens Freudian, ci este o abilitate de a sti ce asteapta ceilalti sa vada, de a-ti pasa de parerea celorlalti. Problemele de identitate ale adolescentilor apar att din cauza unor probleme ascunse din istoria personala, ct si din neadaptarea la grup. n cautarea propriei identitati, adolescentii se confrunta cu valabilitatea normelor sociale. Unul din rezultatele perioadei adolescentei este fidelitatea, oportunitatea de a-si pune n valoare potentialul, ntr-un context care permite tnarului sa fie sincer cu sine si cu ceilalti, sa sustina loialitatea fata de grupul din care face parte". Nevoia de a adopta o ideologie si n special una de baza, centrala poate fi o capcana n care pot cadea adolescentii impulsivi. Erikson este de parere ca adolescentii sunt foarte usor de sedus de catre regimurile totalitare, sau orice astfel de sistem. Tinerii trebuie sa evite sa fie impulsivi, repeziti n adoptarea unei ideologii, deoarece ei se ndreapta, de obicei, spre cea mai simpla. Doar prin constrngere ei pot rezista fortei magnetice a

68

ideologiilor simple ca nationalismul si va rezista chiar fata de ideologia care este considerata cea
mai raspndita.

6. PRIMA TINERETE. n timpul stadiului anterior, forta permitea sexelor sa se nteleaga si sa comunice fructuos. Cnd sunt ndragostiti, adolescentii se ataseaza de o alta persoana ntr-o ncercare de a-si defini propria identitate. Adolescentii ndragostiti se vad pe ei nsisi prin prisma celuilalt, care este un ideal al sau. Acum, n cel de-al saselea stadiu, diferentele dintre sexe sunt tot mai evidente, astfel nct cele doua sexe, similare n constiinta si limbaj, gndesc diferit n problema dragostei sau a procreatiei. Cei doi poli ai acestui stadiu se refera la atasament pe de o parte si la alienare pe de alta parte. Intimitatea psihica este capacitatea de a mpartasi propria identitate cu o alta persoana fara teama de a pierde ceva prin aceasta". Este mai mult dect intimitatea fizica care apare n raporturile sexuale. Celalalt pol al crizei acestui stadiu este izolarea, singuratatea, esecul n a mentine aproape si n a coopera cu acelasi sex, n special cu sexul opus. Triumful singuratatii condamna individul la fixatii infantile si imaturitate. Pe de alta parte, intimitatea aduce forta, achizitia de baza a acestei perioade. n acest stadiu fiecare ncepe sa ia locul cuiva n societate. 7. MATURITATEA. n acest stadiu fiecare ncepe sa-si ocupe propriul loc n societate si sa ajute la dezvoltarea si perfectionarea a tot ceea ce societatea produce, n timpul acestui stadiu oamenii se straduiesc sa fie productivi. Erikson admite ca productivitatea nu este un cuvnt elegant. El arata ca s-ar fi putut folosi creativitatea n locul productivitatii, dar substitutia ar putea strecura prea multa confuzie pentru conceptia de creativitate, care se refera doar la o anumita tipologie. Productivitatea are nteles larg care se aplica oamenilor n general: tot ceea ce este generat de la o generatie la alta. Esecul productivitatii duce la stagnarea proceselor nereusite care apar datorita incapacitatii de dezvoltare. Plictiseala este o constanta a stagnarii, asa cum este falsa intimitate si indulgenta fata de sine. Inevitabil, esecul productivitatii apare la generatia viitoare ca o agravare a lipsei de atasament n copilarie, adolescenta si prima tinerete. Forta maturitatii este cea mai raspndita preocupare pentru ceea ce a fost generat de dragoste, necesitate sau accident- o preocupare care trebuie sa nfrnga ambivalenta specifica obligatiei ireversibile. 8. BATRNETEA. Puterea vrstei batrnetii este ntelepciunea - o nmagazinare imensa de cunostinte, o ntelegere totala si o maturizare completa a gndirii. Aceste contributii intelectuale furnizeaza o punte pentru generatiile urmatoare. Criza acestei perioade implica contributia la continuitatea conditiei umane mpotriva distragerii de la scopul nobil al obsesiei mortii. Polii acestui stadiu se nvrt n jurul ntregului si completului (mplinirii totale) n opozitie cu dezintegrarea si distrugerea. Erikson nu este n ntregime satisfacut cu termenul de ntelepciune" pentru ca, la anumite persoane se pare ca nseamna o realizare prea activa. De fapt, n timpul
69

batrnetii, oamenii pot trai o rentoarcere la sarcinile copilariei, incluznd si senilitate copilareasca. ntelepciunea, n orice sens al cuvntului, nu este o necesitate la vrsta batrnetii. Problema adevarata este una de dezvoltare: doar la batrnete se poate dezvolta ntelepciunea si doar la cei carora le este dat acest dar. TEORII PSIHOMETRICE ALE PERSONALITATII R. Cattell si teoria factoriala a personalitatii Personalitatea este cea care permite o predictie asupra a ceea ce va face o persoana ntr-o situatie data" R. Cattell Tinta lui Cattell n studiul sau asupra personalitatii este de a prevedea comportamentul, de a prevedea ceea ce o persoana va face ca raspuns la stimulul unei situatii. El nu face referire la modificarea comportamentului de la nedorit la dorit sau de la anormal la normal, ceea ce a fost scopul multor teoreticieni despre care am discutat deja. Subiectii lui Cattell erau oameni normali ale caror personalitati le-a studiat si nu tratat. Cattell credea ca este imposibil (sau cel putin nentelept) sa ncerci sa schimbi o personalitate nainte de a ntelege n detaliu ce trebuie schimbat. Teoria lui Cattell despre personalitate nu a avut originea ntr-o situatie clinica. In schimb abordarea sa este riguros stiintifica, dovedind observarea comportamentului si adunarea a numeroase date asupra fiecarui subiect, n cercetarea lui Cattell nu este neobisnuit ca peste 50 de tipuri de masurari sa se faca la un subiect. Aspectul specific al abordarii de catre Cattell este ceea ce face cu datele obtinute. El aplica procedeul statistic al analizei factoriale ce implica evaluarea relatiilor dintre fiecare pereche posibila de masuratori luate de la un grup de subiecti pentru determinarea factorilor comuni. Daca 2 masuratori arata o corelatie ridicata, Cattell este sigur n sugerarea ca masoara aspecte similare sau legate ntre ele ale personalitatii. Cattell numeste acesti factori trasaturi" pe care le vede ca si elemente mentale ale personalitatii. Numai cnd cunoastem trasaturile caracteristice ale unei persoane putem prevedea cum va actiona acea persoana ntr-o situatie data. Pentru a ntelege deplin o persoana trebuie apoi sa putem descrie n termeni precisi modelul (sablon) trasaturilor ce definesc acea persoana ca individ. Modul Iui Cattell de abordare a trasaturilor personalitatii Cattell a definit trasatura ca o relativa permanenta tendinta de reactie, alcatuind unitatile structurale de baza ale personalitatii. A clasificat trasaturile n cteva moduri. O trasatura comuna este cea pe care o are oricine ntr-o anumita masura. Inteligenta, extrovertirea, sociabilitatea sunt exemple de trasaturi comune. Oricine are aceste trasaturi, dar unii le au ntr-un grad mai mare dect altii. Motivul pentru care Cattell a sugerat ca aceste trasaturi comune sunt universale este
70

acela ca oamenii au un potential ereditar similar si sunt supuse unor presiuni sociale similare, cel putin n interiorul aceleiasi culturi. Oamenii difera ca urmare a faptului ca au n masura diferita aceste trasaturi comune. De asemenea difera datorita trasaturilor unice pe care le au; acele aspecte ale personalitatii pe care le detin putini alti oameni. Trasaturile unice sunt vizibile n atitudinile si interesul nostru. De exemplu, o persoana poate avea un interes exagerat pentru fluturi, altul poate fi pasionat n favoarea interzicerii goliciunii picioarelor n public. Al doilea mod de clasificare a trasaturilor este acela de a le mparti n trasaturi de abilitate, de temperament si dinamice. Trasaturile de abilitate determina ct de eficienta va fi o persoana n munca pentru atingerea scopului propus. Inteligenta este o trasatura de abilitate; nivelul nostru de inteligenta ne ajuta sa decidem ct de mult ne vom stradui sa ne atingem scopul, cum ar fi de exemplu absolvirea facultatii. Trasaturile de temperament descriu stilul general si tonul emotional al comportamentului nostru - de exemplu ct de perseverenti, usuratici sau iritabili suntem. Aceste trasaturi afecteaza modul n care reactionam la o situatie data. Trasaturile dinamice sunt fortele dinamice ale comportamentului nostru si definesc motivatia, interesul, ambitia. Al treilea mod de clasificare a trasaturilor - trasaturi de suprafata si trasaturi sursa (profunde) - este n functie de stabilitatea, permanenta lor. Trasaturile de suprafata sunt caracteristici ale personalitatii ce sunt n legatura unele cu altele, dar nu sunt un factor al personalitatii pentru ca nu sunt determinate de o singura sursa. De exemplu, cteva elemente de comportament cum sunt anxietatea, indecizia, teama irationala sunt trasaturi de suprafata ale nevroticismului. De o mai mare importanta sunt trasaturile sursa, factori unitari ai personalitatii, care sunt mult mai stabili si permanenti. Fiecare trasatura sursa da nastere unui aspect al comportamentului. Ele sunt factori individuali ce se combina pentru explicarea trasaturilor de suprafata. Dupa origine, trasaturile sursa se clasifica n trasaturi structurale sau de mediu nconjurator. Trasaturile structurale si au originea n conditiile biologice, dar nu sunt neaparat nnascute. De exemplu, bautul alcoolului poate da nastere comportamentelor ca: lipsa de grija, flecareala, vorbirea mormaita. Analiza factoriala va arata care din aceste caracteristici sunt trasaturi sursa. Trasaturile determinate de mediu deriva din influentele asupra noastra a mediului social si fizic. Ele sunt trasaturi nvatate si comportamente ce-si pun pecetea asupra personalitatii. Comportamentul unei persoane dintr-un ghetou din interiorul unui oras este modelat diferit de
71

comportamentul cuiva din clasa de sus, dintr-un mediu luxos. Un ofiter militar de cariera are un alt mod de comportament dect un muzician de jazz. Astfel vedem ca Cattell a recunoscut interactiunea dintre persoana si variate situatii. Trasaturile sursa - factorii de baza ai personalitatii Dupa mai mult de 2 decenii de intensa cercetare pe baza analizei factoriale, Cattell a identificat 16 trasaturi sursa ca si factori de baza ai personalitatii. Acesti factori sunt probabil cel mai bine cunoscuti n forma n care sunt cel mai des utilizati, n Testul obiectiv de personalitate numit "16 factori de personalitate" (16 PF).

Eysenck H. si teoria factoriala a tipurilor de personalitatii Eysenck a fost influentat puternic de traditia behaviorista. Behavioristii sustineau ca singura modalitate de ntelegere a oamenilor dintr-o perspectiva autentic stiintifica este prin analiza dovezilor obiective. n cazul oamenilor si al animalelor, aceasta presupune simpla analiza a comportamentului lor si nu a aspectelor de genul gndirii sau al intentiilor, pe care experimentatorul nu le poate observa niciodata cu adevarat. Totusi, cnd studiem personalitatea, nu putem sta sa urmarim comportamentul subiectilor toata ziua, pentru a descoperi ceva despre ei. (Chiar daca am putea, cnd cineva este urmat peste tot, actiunile sale sunt diferite fata de comportamentul normal). Astfel, Eysenck a adoptat varianta
72

prelevarii de esantioane din diferite aspecte ale comportamentului unei persoane, punndu-i subiectului ntrebari despre felul n care se comporta n mod normal. Testele sale au fost elaborate sub forma de chestionare si, prin analiza rezultatelor la aceste chestionare, cercetatorul a reusit, n cele din urma, sa elaboreze o teorie a personalitatii foarte diferita de cea a lui Freud. Influentat de teoriile temperamentale timpurii ale lui Galenus si Hippocrat, W. Wundt sau C. G. Jung, si de abordarile behavioriste ale lui Pavlov, Eysenck considera, bazndu-se pe cercetari considerabile, ca toate trasaturile de personalitate pot fi repartizate n trei tipuri de dimensiuni. Aceste dimensiuni de personalitate sunt combinatii de trasaturi sau factori si le putem considera ca superfactori". Cele trei dimensiuni ale personalitatii pe care Eysenck le-a propus sunt urmatoarele: 1) Extraversiune vs. introversiune (E); 2) Nevroticism vs. stabilitate emotionala (N); 3) Psihoticism vs. controlul impulsurilor (P).

Ponderea cea mai mare a cercetarilor lui Eysenck se concentreaza asupra dimensiunilor E si N; multe din aceste cercetari au fost destinate stabilirii bazei biologice a acestor dimensiuni. Eysenck a descoperit ca extravertitii se diferentiaza de introvertiti prin nivelul de baza al activarii corticale (cortical aromai); extravertitii au un nivel mai scazut de activare corticala dect introvertitii. Astfel, responsabil pentru diferentele dintre extravertiti si introvertiti este sistemul activator reticulat ascendent, o retea de fibre nervoase situata de-a lungul canalului spinal, servind la stimularea cortexului si excitarea neuronilor corticali. Datorita nivelului lor scazut de activare corticala, extravertitii cauta activ stimularea si emotia. n opozitie, introvertitii se feresc de stimulare si excitatie, deoarece nivelul lor de activare corticala este deja ridicat. Eysenck a descoperit ca. la baza dimensiunii nevrotism/stabilitate sta creierul visceral, o formatiune de la baza creierului, alcatuita din hipotalamus, hipocamp si sistemul limbic, responsabila cu raspunsul fizic al organismului la activarea emotionala. Astfel, persoanele cu un scor nalt pe scala N au un prag scazut al activarii creierului visceral, fapt care determina intense

73

manifestari corporale specifice (accelerarea batailor inimii, transpiratie, tremuraturi etc.) chiar si la nivele mai scazute de excitare emotionala. Cercetarile lui Eysenck pe esantioane considerabile au demonstrat ca pe baza cunoasterii nivelului de activare corticala se pot predica cu mare probabilitate posibilele tulburari nevrotice carora persoanele le pot cadea prada. Astfel, introvertitii, cu hiperactivarea de care dau dovada, sunt predispusi distimiei (un grup de simptoame nevrotice manifestate prin anxietate, fobii, depresie, tulburari obsesiv-compulsive), n timp ce extravertitii, cu un nivel scazut de activare, sunt predispusi tulburarilor isterice. Eysenck sustine ca oamenii, avnd oricare din aceste dimensiuni de personalitate, pot contribui la bunastarea societatii, dar unii se vor adapta mai bine dect altii. De exemplu, o persoana cu un psihotism ridicat, care se caracterizeaza prin comportament ostil sau agresiv, fie poate ajunge la tulburari emotionale, fie si poate canaliza aceste trasaturi ntr-o activitate dezirabila social, cum ar fi antrenor de fotbal american. Eysenck crede ca societatea are nevoie de diversitatea furnizata de toate tipurile si ca toti ar trebui sa avem oportunitatea de a ne folosi ct mai bine Pentru Eysenck trasaturile si dimensiunile sunt, determinate n primul rnd de ereditate. Desi nu exclude influentele mediului asupra personalitatii, cum ar fi interactiunile familiale n copilarie, el sustine ca efectele acestora sunt limitate. Allport G. si psihologia individualitatii Conform ideilor lui Allport, personalitatea reprezinta organizarea dinamica n interiorul individului a acelor sisteme psihofizice care determina comportamentul si gndirea caracteristica a acestuia". Precum majoritatea teoreticienilor despre dezvoltarea personalitatii - Freud si Sullivan - Allport este un teoretician al stadiilor. n una dintre cele mai importante lucrari scrise ale sale, Allport (1961) dedica un capitol notiunii pe care el o numeste simtul Eu-lui" formal etichetat proprium", eu asa cum ma simt si ma cunosc ... eul ca "obiect" al cunoasterii". A descris urmatoarele stadii de dezvoltare: 1. Copilaria timpurie, primul stadiu, nu implica nici un sentiment al Eu-lui. Bebelusii initial sunt iresponsabili se pare ei nsusi de mediul lor.. Sunt, constienti dar nu sunt constienti de sine. Daca un copil unic ia un obiect, degetele si obiectul sunt unul si acelasi lucru. Daca se raneste la picior nu si da seama ca el si-a provocat durerea. Se contopeste cu mama si fuzioneaza. Mai trziu, cum deprinderile motorii ajuta copilul sa se descurce n aceasta faza timpurie, el se traste de jur mprejur si loveste n obiecte. n acest fel, el nvata ca sunt lucruri care nu sunt .parti ale corpului

74

sau; devine constient de obiectele de afara" dintr-o alta lume. Oricum, nca nu stie ca este distincta si diferita de cealalta lume. 2. Eul corporal. Cel mai primitiv predecesor al Eu-lui merge de-a lungul celei de-a doua parti a primului an. Copiii arata semne ale unui eu corporal, sanatatii ce emana din muchi, ncheieturi, tendoane, ochi, urechi si asa mai departe. Frustratiile legate de organism, cum ar fi un deget scrntit, foame nepotolita, contribuie de asemenea la aprecierea Eu-lui corporal. Eul corporal devine fundatia Eu-lui si ramne cu noi pentru totdeauna. Oricum ar fi, este observat numai n conditii neobisnuite. 3. Identitatea de sine. Eul corpului este numai primul capitol din povestea Eu-lui. Emigrnd de-a lungul celui de-al doilea an din viata, al treilea stadiu al lui Allport este identitatea de sine, continuitatea Eu-lui n trecut, si viitor care rezulta din procesul de memorie. Astazi mi amintesc cteva din gndurile de ieri, si mine mi voi aminti cteva din gndurile de ieri si azi, si sigur ca sunt gndurile aceleiasi persoane ale mele". Pentru ca toti ne schimbam de-a lungul timpului, chiar si ca adulti, acest sentiment al continuitatii este esential pentru simtul Eu-lui. nvatarea limbajului fundamenteaza abilitatea de a aprecia continuitatea. Cuvintele sunt cea ce si aminteste cineva si care l asigura ca astazi este aceeasi persoana ca si ieri. Cel mai important dintre acestea este numele copilului, un cuvnt care serveste drept o ancora de care corabia identitatii de sine este legata. 4. Stima de sine. Daca eul corporal este temelia Eu-lui si identitatea de sine cadrul sau, ctiva pereti si un acoperis trebuie ridicate. Stima de sine a fost tradusa literar ca stima n care cineva se mentine pe sine". Allport este mai specific: stima de sine este mndria n profesia cuiva si n realizarile sale. n timpul celui de-al treilea an, ce-1 de-al patrulea stadiu al lui Allport, una dintre exclamatiile favorite ale copilului este Lasa-ma pe mine!", Eu" a evoluat dincolo de corp si de simtul continuitatii catre un sentiment al instrumentalitatii - abilitatea de a manipula cu succes mediul nconjurator. Pot sa fac" implica Sunt ceea ce pot sa fac, nu ma diminua facnd n locul meu". Aceasta mndrie insistenta de a face ceva pentru sine, se potriveste cu rusinea de a face altii ceva pentru el. Nascut odata cu stima de sine este fratele sau geaman negativismul. Extinderea Eului simtul corpului, al continuitatii si al mndriei este o mare parte din structura Eu-lui nostru, dar nu include si cel mai important element al mediului, ceilalti oameni. n timpul celui de-al cincilea stadiu al lui Allport, cuprins ntre 4 si 6 ani, copilul si dezvolta un al patrulea aspect al Eu-lui, o componenta egocentrica. Copiii cred ca Mos Craciun si chiar Dumnezeu exista ca sa i serveasca pe ei. Aceasta extindere a Eu-lui se largeste nct sa includa toate aspectele semnificative ale mediului, inclusiv oameni, acum, familia si sinele sunt una. Sunt ca o constiinta extrema care poate ataca copilul.
75

5. Imaginea de sine. Strns legat de relatia cu ceilalti este al cincilea aspect al sinelui care ia nastere n al cincilea stadiu. Imaginea de sine este compusa din sperantele si aspiratiile care se dezvolta din perceptie si asteptare pe care ceilalti le au de la ei. Parintii spun despre copil ca este cuminte" sau obraznic", destept" sau prost". Trebuie sa faca asta, sa faca aia, sa fie asa, sa fie altfel. Pentru a descoperi daca si dezvolta propria-i imagine de sine, copilul compara asteptarile celorlalti referitoare la modul cum ar trebuie sa se comporte si comportamentul actual. 6. Operatorul rational. In timpul celui de-al saselea stadiu (de la 6 la 12 ani) imaginea de sine continua sa se dezvolte si un nou aspect ia nastere: operatorul rational, simt al sinelui care nu numai ca este n stare sa rezolve probleme, dar de asemenea le poate rationaliza n capul sau si vine cu solutii logice. Operatorul rational este asemanator cu ego"-ul lui Freud. El ncearca sa satisfaca eficient cererile organismului (id), ale mediului nconjurator si ale societatii (superego). Cum operatorul rational se dezvolta, copiii devin capabili sa gndeasca. 7. Lupta de sine. n timpul celui de al saptelea stadiu - adolescenta, individul continua sa-si dezvolte imaginea de sine si experimenteaza o noua cautare, o identificare de sine. Acum identitatea de sine se focalizeaza spre a lega imaginea adolescentului de cea a viitorului adult. Un adolescent se poate ntreba Cum pot fi adult si totusi sa ramn eu?". Continuitatea trebuie sustinuta n fata unei tranzitii majore de la o faza a vietii urmatoare. Societatea face prea putine pentru a rezolva dilema adolescentilor. Se pot ncorpora n armata, dar n mod legal nu pot sa-i ia. Pot vota, dar nu pot pastra o slujba aproape nicaieri. Asadar, adolescenta experimenteaza revoltndu-se, stau afara pna trziu, beau, sunt activ sexual, tot timpul spernd ca restrictiile parintilor lor asupra activitatii i vor ajuta sa se defineasca. Vor sa devina adulti, dar simultan sa fie fideli personalitatii lor de acum.Cnd gndurile se orienteaza catre o profesie adulta, o alta componenta a sinelui intra n scena, lupta proprie, planuri pentru viitor prin fixare a unui lung sir de scopuri, n timpul adolescentei, oamenii ajung sa realizeze ca succesul n viata va depinde de planurile dinainte facute. Pentru a implica aceasta lupta de sine efectiv, telurile trebuie sa fie centrate rezonabil n virtutea abilitatilor umane. Mai devreme, ar fi putut avea visuri de a deveni o vedeta de cineva sau un faimos atlet, Acum pentru a fi matur, scopurile trebuie sa' fie realiste si nsotite ndeaproape de un plan care sa conduca la atingerea lor. n adolescenta, indivizii se afla ntr-o criza de identitate". Ei ncearca sa-si gaseasca propria identitate departe" de parintii lor. Adolescentii ncearca sa nlature ideea ca parintii si societatea au o forta asupra lor si sa se construiasca ei nsisi. n acest moment, constiinta se muta din afara sinelui n interior. Acum, stima de sine este sustinuta de actiunea de a face ce e bine". Imaginea de sine include aspiratiile spre a face ceea ce trebuie facut si lupta proprie se compune din planuri de a fi cinstiti, buni si altfel spus o persoana ce merita a fi luata n seama; Cum adolescenta trece la maturitate, oamenii numai
76

savrsesc fapte bune pentru a evita o constiinta razbunatoare, ci pentru a lupta activ pentru scopuri pretioase ce vor sustine o imagine de sine matura. 8. Etapa adulta Adultii functioneaza independent de motivatiile copilariei. Ei functioneaza n mod rational n prezent si si elaboreaza n mod constient propriul stil de viata.

Curs 6

COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR. TULBURRILE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR: ANOREXIA NERVOAS, BULIMIA

Tulburrile comportamentului alimentar sunt condiii complexe, care apar dintr-o combinaie de lung durat a factorilor psihologici, comportamentali, emo ionali, interpersonali i sociali. Persoanele cu tulburari de alimentatie folosesc adesea produsele alimentare i controlul alimentelor n ncercarea de a compensa sentimentele si emotiile care altfel pot deveni copleitoare. Pentru unii, dieta, mncatul compulsiv i evacuarea pot ncepe ca o modalitate de a face fa emoiilor dureroase de a simi c dein controlul, dar n cele din urm, aceste comportamente le vor afecta sntatea fizic i emoional, stima de sine, i sentimentul de competen i de control. Tulburrile de comportament alimentar se caracterizeaz prin perturbri severe de comportament alimentar. Aceast sec iune include dou diagnostice specifice, anorexia nervoas si bulimia nervoas. Elementul esen ial atat al anorexiei nervoase, cat i al bulimiei nervoase l constituie perturbarea in perceprea conforma iei si greutii corpului. De asemenea, este prevzut o categorie, tulburarea de comportament alimentar fr alt specificaie, pentru codificarea tulburrilor care nu satisfac criteriile pentru o tulburare de comportament alimentar specific.

77

Obezitatea simpl este inclus in Clasificarea Internaional a Maladiilor (CIM) drept condi ie medical general,dar ea nu apare in DSM-IV, deoarece nu s-a stabilit c aceasta este asociat in mod constant cu un sindrom psihologic sau comportamental. Cu toate acestea ins, cand exist proba c factorii psihologici sunt importani in etiologia sau evolu ia unui anumit caz de obezitate, aceasta poate fi indicat prin notarea prezenei factorilor psihologici care afecteaz condi ia medical . Tulburrile de alimentare si de comportament alimentar care sunt diagnosticate de regul pentru prima dat in perioada de sugar sau a micii copilrii (de ex., pica, rumina ia, tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau a micii copilrii) sunt incluse in sec iunea Tulburrile de alimentare i de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau micii copilrii ANOREXIA NERVOAS Tulburare psihosomatic din categoria tulburrilor comportamentului alimentar TCA

78

Caracterizare: reducerea sever a consumului de alimente avnd ca scop: scderea ponderal riscant. Este determinat att de perceperea d el putin trei cicluri menstruale, sau acestea survin numai dupa administrarea de hormoni( eformat a propriului corp, ct i de o stare anxioas persistent-obsedant de ngrare. Caracterizat prin auto-nfometare i pierderea excesiv n greutate. Simptomele includ: -Refuzul de a mentine greutatea corporala la sau deasupra unei greutati minime, normale pentru varsta si inaltimea sa (de exemplu, pierdere in greutate ducand la mentinerea greutatii corporale la mai putin de 85% din cea expectata sau incapacitatea de a lua in greutate plusul expectat in cursul perioadei de crestere, ducand la o greutate corporala de mai putin de 85% din cea expectata -Teama intensa de a nu lua in greutate sau de a deveni gras(a), chiar daca este subponderal(a) -Senzaie de "grsime" sau supraponderali, n ciuda pierderii in greutate dramatic -Pierderea menstrelor-amenoree, (datorat nivelelor anormal de sczute ale secre iei de estrogeni care se datoreaz in schimb diminurii secre iei pituitare a hormonului foliculinostimulant [FSH] si a hormonului luteinizant [LH]) este un indicator al disfunc iei fiziologice in anorexia nervoas. La femeile prepubertare, menarha poate fi intarziat de maladie.

79

Tipul restrictiv: n cursul episodului actual de anorexie nervoas, persoana nu s-a angajat regulat ntr-un comportament de purgare (vrsturi autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme)

80

Tipul de a mnca excesiv/purgare/evacuare: n cursul episodului actual de anorexie nervoas, persoana se angajeaz n mod regulat ntr-un comportament de mncat excesiv sau de purgare (de vrsturi autoprovocate, de abuz de laxative, diuretice sau clisme).

Pacientul este adus adesea pentru consult medical de ctre membrii familiei, dup ce a survenit o pierdere in greutate considerabil (sau incapacitatea de a lua in greutate plusul sperat). Dac indivizii solicit ei ini i ajutor, atunci fac aceasta de regul din cauza detresei subiective in legtur cu sechelele somatice i psihologice ale inani iei. Este rar ca un individ cu anorexie
81

nervoas s se plang de pierderea in greutate. Indivizii cu anorexie nervoas sunt frecvent lipsi i de contiina problemei sau o neag, si pot fi istorici incredibili. De aceea, adesea, este necesar s se ob in informaii de la prin i sau din alte surse pentru a evalua gradul de pierdere in greutate si alte elemente ale maladiei. Elemente specifice culturii si sexului Anorexia nervoas pare a fi de departe mai frecvent in rile industrializate, in care exist abunden de mancare i in care, in special pentru femei, a fi considerat atractiv este legat de a fi gracil. Aceast tulburare este probabil mai frecvent inStatele Unite, Canada, Europa, Australia, Japonia, Noua Zeeland si Africa de Sud, dar puine lucrri sistematice au examinat prevalenta ei in alte culturi. Imigranii din culturile in care tulburarea este rar , care au emigrat in culturile in care tulburarea este mai frecvent, pot dezvolta anorexie nervoas pe msur ce idealul de corp gracil este asimilat. Factorii culturali pot, de asemenea, influena manifest rile tulburrii. De exemplu, in unele culturi, percepia perturbat a corpului sau frica de a lua in greutate poate s nu fie proeminent, iar motiva ia exprimat a restric iei alimentare poate avea un con inut diferit, cum ar fi disconfortul epigastric sau dezgustul de mancare. Anorexia nervoas incepe rar inainte de pubertate, dar exist indicii c severitatea perturbrilor mentale asociate poate fi mai mare printre indivizii prepubertari care dezvolt maladia. Cu toate acestea, datele sugereaz, de asemenea, c atunci cand maladia debuteaz precoce in adolescen (intre 13 si 1 8 ani), aceasta poate fi asociat cu un prognostic mai bun. Mai mult de 90% din cazurile de anorexie nervoas survin la femei. Prevalent Prevalenta pe via a anorexiei nervoase printre femei este de aproximativ 0,5%. Indivizii care sunt sub pragul pentru tulburare (adic, cu tulburare de comportament alimentar fr alt specificaie) sunt intalni i mai frecvent. Prevalenta anorexiei nervoase la brba i este de aproximativ 1/10 din cea a femeilor. Incidena anorexiei nervoase pare a fi crescut in ultimele decenii. Evoluie Anorexia nervoas incepe de regul la jumtatea si spre finele adolescenei (14-18 ani). Debutul tulburrii poate fi asociat cu un eveniment de via stresant. Evoluia si deznodmantul anorexiei nervoase sunt extrem de variabile. Unii indivizi cu anorexie nervoas se recupereaz complet dup un singur episod, al ii prezint un pattern fluctuant de luat in greutate urmat de recdere, iar al ii experimenteaz o evoluie cronic deteriorant a maladiei, timp de mul i ani. Cu timpul, in special in decursul primilor 5 ani de la debut, o frac iune semnificativ de indivizi cu tipul restrictiv de anorexie nervoas prezint mancat compulsiv, indicand o trecere la subtipul mancat
82

compulsiv/purgare. O comutare sus inut in tabloul clinic (de ex., luat in greutate plus prezena mancatului compulsiv si a purgrii) pot justifica eventual o schimbare a diagnosticului in bulimie nervoas. Poate fi necesar spitalizarea pentru a restabili greut atea si redresa dezechilibrele hidroelectrolitice. La indivizii interna i in spitalele universitare, mortalitatea pe termen lung prin anorexie nervoas este de peste 10%. Moartea survine cel mai frecvent ca rezultat al inani iei, suicidului sau dezechilibrului electrolitic. Pattern familial Exist un risc crescut de anorexie nervoas printre rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu aceast tulburare. Un risc crescut de tulburri afective a fost constatat, de asemenea, printre rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu anorexie nervoas , in special la rudele indivizilor cu tipul de mancat compulsiv/purgare. Studiile asupra anorexiei nervoase pe gemeni au constatat rate de concordan pentru gemenii monozigoi semnificativ mai crescute decat cele pentru gemenii dizigoi. Tratament Datorit complexit ii lor, tulburrile de comportament alimentar impun o abordare terapeutic multidisciplinar, care s evalueze i s stabileasc un plan de interven ie complet i pe termen lung. n func ie de severitatea i stadiul afec iunii se decide necesitatea i oportunitatea spitalizrii n centre specializate n tratamentul tulburrilor de conduit alimentar. Psihoterapia n anorexia nervoas Anorexia nervoas este o afeciune sever, cu numeroase complicaii somatice, care au un potenial letal i conduc la o rat a mortalitii de 5%. Abordarea psihoterapeutic a pacien ilor cu anorexie este dificil datorit lipsei de motiva ie. La persoanele cu anorexie, ameliorarea comportamentelor anormale prin utilizarea recompenselor i a pedepselor func ioneaz doar pe termen scurt i este ineficient pe termen lung, deoarece aceste metode nu schimb convingerile exagerate i percep ia distorsionat despre imaginea corpului. Un aspect major n tratamentul psihoterapeutic este angajarea i colaborarea cu persoana afectat, ncurajarea motivaiei pentru schimbare, convingerea i ajutarea acestora s recunoasc i s nlocuiasc dorina exagerat de scdere n greutate i teama de ngrare, cu acceptarea greutii corporale adecvate. Terapia cognitiv-comportamental Conform teoriei cognitive nucleul anorexiei nervoase este reprezentat de percepia distorsionat a imaginii corporale asociat cu dorina de control a alimentaiei i a greut ii

83

corporale. Premisa de baz pentru aceste persoane este c valoarea proprie const doar n dimensiunea i forma corpului lor. Psihoterapia cognitiv-comportamental i orienteaz eforturile asupra ideilor deformate despre alimente, imaginea corpului, valoarea de sine i asupra tulburrilor de comportament asociate (Garner i colab., 1997; Fairburn i colab., 2003). Psihoterapia are ca obiective normalizarea greutii, a obiceiurilor alimentare, precum i modificarea temerilor i preocuprilor legate de aspectul fizic i greutatea corporal. Rezistena la schimbare prezentat de persoana cu anorexie nu este doar o prim barier n abordarea terapeutic, ci este o trstur care persist pe ntreaga durat a tratamentului, ea nefiind abandonat n momentul n care subiectul accept tratamentul. De aceea, tehnicile de psihoterapie trebuie axate pe men inerea i creterea motiva iei pacientului pentru schimbare. Terapia cognitiv-comportamental este recomandat la pacien ii externai, pentru a pune accent pe responsabilitatea personal a acestora. Datorit ambivalenei persoanelor cu anorexie se recomand edine individuale, care abordeaz distorsiunile cognitive i permit stabilirea unei relaii terapeutice bazate pe empatie i respect. Terapia individual poate fi asociat cu psihoterapia de familie i terapia de grup. Pentru persoanele care nu au fost internate i care au ctigat n greutate, durata recomandat de terapie este de 1 an pn la 2 ani. Pentru persoanele internate, care au atins o greutate rezonabil, durata de tratament recomandat este de aproximativ 1 an dup externare. Planificarea meselor poate avea loc n edinele obinuite, fiind coordonat de ctre terapeutul principal sau se alege varianta sesiunilor de consiliere cu privire la diet, sesiuni realizate n colaborare cu un nutri ionist. n faza ini ial a tratamentului, pacientul i elaboreaz singur un formular de automonitorizare n care sunt nregistrate toate produsele consumate, precum i orice simptom sau semn asociat cu o tulburare de conduit alimentar. Subiectul trebuie s noteze n acest formular detaliile legate de alimentele consumate precum: ora la care a mncat, coninutul mesei, locul unde le-a consumat, dac a fost o mas planificat sau nu, dac alimentarea s-a asociat cu vrsturi autoprovocate, cu un consum de laxative sau cu exerci ii fizice prelungite. Tot n acest formular persoana i va nota gndurile i sentimentele asociate consumului acestor alimente. Pentru anumi i pacien i, care au nevoie de un plan al meselor mai structurat, se poate crea o prescrip ie a meselor (Garner i Bemis, 1982). Aceast prescrip ie a meselor reprezint un plan cu instruciuni precise pentru pacient, n care sunt trecute alimentele care vor fi consumate, ora i locul unde vor fi consumate, precum i durata mesei. Planificarea meselor este implementat
84

progresiv. Ini ial sunt introduse alimentele care sunt considerate sigure de ctre pacient, accentul fiind pus pe prelungirea duratei mesei i pe repartizarea meselor pe ntreaga durat a unei zile. Psihoterapia cognitiv-comportamental vizeaz ncurajarea i men inerea motivaiei pentru schimbare a pacienilor, pe lng aplicarea unor metode de contracarare a efectelor restric iei alimentare prelungite. Procesul prin care are loc reabilitarea alimentar i creterea n greutate este integrat n evaluarea continu a percep iilor i a valorilor pacientului. Persoanele cu anorexie nervoas au nevoie de sprijin n planificarea aportului lor dietetic. Greutatea intit precum i ritmul creterii n greutate variaz n func ie de fiecare persoan, acestea fiind influenate de anumi i factori medicali i psihologici individuali. Ini ial pacientul este ncurajat de ctre terapeut conform anumitor prescrip ii n care sunt trecute date privind compozi ia unei mese, cantitatea de alimente, ora meselor, deoarece ncercarea pacientului de a interpreta senza ia de foame sau de saietate l poate deruta avnd n vedere propriul sistem de credine i starea sa de nfometare. Planul de realimentare con ine ini ial alimente alese de ctre pacient, apoi sunt introduse treptat i produse pe care pacientul tinde s le evite. Cantitatea de alimente va fi crescut , de asemenea, gradat. Orice modificare a greutii este foarte important pentru evaluarea periodic, att din punctul de vedere al terapeuilor ct i cel al subiectului. De aceea, greutatea pacientului este msurat la fiecare sesiune de ctre terapeut i comunicat acestuia. Psihoterapia de familie Psihoterapia de familie este cea mai studiat form de tratament la persoanele cu anorexie nervoas. Terapia de familie cuprinde o varietate de abordri terapeutice n care familia este privit ca parte esen ial pentru recuperarea cu succes a pacientului cu tulburare de conduit alimentar. Metoda Maudsley descris de Dare i colaboratorii si n 1985, presupune c familia trebuie s-i asume un grad de control asupra alimentaiei pacientului. Terapeutul ajut familia s supravegheze procesul de reluare a alimentaiei pacientului. Mesele "terapeutice" cu pacientul, familia i terapeutul contribuie la reglarea interac iunilor din timpul mesei. n momentul n care persoana demonstreaz c este capabil s se hraneasc singur, familia poate s-i redea pacientului controlul asupra realiment rii. La adolescente, organizarea realimentrii cu ajutorul unui control parental s-a dovedit a fi eficient n anumite modele de terapie familial. Stabilirea unui astfel de control asociat cu tratament medical i regim alimentar, a fost superior terapiei centrat pe individ, rezultatele fiind ilustrate de creterea indexului de mas corporal i de reinstalarea menstruaiei.
85

Elementul principal n cadrul primei faze a terapiei este stabilirea autorit ii parentale n cadrul familiei i stabilirea controlului prin ilor asupra comportamentul alimentar i a greut ii copilului. Cea de-a doua faz ncepe n momentul n care pacientul se supune aproape n totalitate cerinei prin ilor de a se alimenta i a rectiga n greutate, de obicei apare dup aproximativ 3-5 luni de edine de terapie familial, care au loc sptmnal. n aceast perioad terapeutul sus ine reinser ia adolescentului n activit ile specifice vrstei cu slbirea supravegherii atente a prinilor. Trecerea n faza trei are loc cnd pacientul dovedete c este capabil s-i men in o greutate corporal stabil, far supravegherea strict din partea prin ilor. Tratamentul psihofarmacologic n anorexia nervoas Actualmente nu exist un consens referitor la eficacitatea tratamentului psihofarmacologic n anorexia nervoas. n anumite situa ii, medicamentele psihotrope pot fi prescrise n anorexie doar pentru efectele lor secundare care produc cretere n greutate (Walsh, 2002). Antipsihotice Studiile clinice privind administrarea de antipsihotice la persoanele cu anorexie nervoas se bazeaz pe dovezi teoretice (de exemplu, apetitul este mediat parial de sistemul dopaminergic) i de asemenea pe observaiile clinice care arat c aceste medicamente tind s produc o cretere n greutate. Antidepresive Studiile clinice privind eficacitatea antidepresivelor la persoanele cu anorexie nervoas sunt argumentate de asocierea frecvent a tulburrilor afective i de observaia c n faza de restric ie alimentar sever, indivizi anterior sntoi, prezint simptome depresive. De men ionat faptul c atunci cnd se ajunge la o cretere n greutate, chiar i fr interven ie farmacologic, se produce o ameliorare a simptomelor depresive (Channon i DeSilva, 1985). Raportrile de caz referitoare la inhibitorii selectivi ai recapt rii serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina, sugereaz utilitatea acestora la persoanele cu anorexie nervoas, att n reducerea simptomelor psihice ct i n ob inerea creterii n greutate (Ferguson, 1987). Fluoxetina s-a dovedit a fi eficient n men inerea rezultatelor obinute i n prevenirea recderilor (Kaye i colab., 2001). Studii mai recente nu sus in eficacitatea antidepresivelor n tratamentul anorexiei nervoase. Acestea se asociaz cu psihoterapia, la persoanele care prezint comorbidit i psihiatrice (Jackson i colab., 2010; Herpertz i colab., 2011; Greetfeld i colab.,2012).
86

Administrea de benzodiazepine poate fi un tratament adjuvant la pacien ii cu anorexie pentru reducerea tensiunii i anxietii. Abordarea complicaiilor somatice Persoanele cu anorexie pot beneficia de tratament n ambulatoriu sau ntr-un serviciu medical specializat n tratarea tulburrilor de conduit alimentar, n func ie de severitatea afec iunii i de contextul social. Pentru persoanele cu anorexie exist i posibiliatea internrii par iale sau internare de o zi n cadrul unor programe speciale. Persoanele care sufer de forme moderate sau severe de anorexie prezint indica ie de spitalizare continu n urmtoarele situaii:
-

pacientul continu s scad n greutate, n ciuda unui tratament adecvat realizat n ambulatoriu pe o perioad de minim 2 luni, tulburri ale strii de contien, sincop, prezint episoade frecvente de vrsturi autoprovocate, greutatea pacientului este cu 30% mai mic dect greutatea recomandat sau indexul de mas corporal (IMC) cuprins ntre 16 kg/m2 i 16,5 kg/m2, exist comorbiditi psihiatrice severe (depresie sever, idea ie autolitic), apar complica ii somatice severe (tulburri de ritm cardiac, hipopotasemie sever, hipotensiune arterial, tulburri de reglare a temperaturii corpului, complica ii metabolice). Internare in regim de urgen a persoanelor cu anorexie nervos se coreleaz cu evolu ia

indexului de mas corporal, astfel rata de spitalizare crete odata cu reducerea IMC i nu este inflenat de factorii sociali (Keisuke i colab., 2011) n cazul pacien ilor care prezint complica ii somatice i metabolice severe i care refuz internarea, se poate efectua internarea prin procedur nevoluntar. Printre complica iile somatice severe se numr: IMC cuprins ntre 10 i 12, bradicardie sever (sub 30 btti pe minut), tahicardie, hipopotasemie (sub 3.0 mmol/litru), dureri precordiale, hipotensiune ortostatic sever (Russell, 2001). n cazul n care pacien ii refuz s se alimenteze singuri pe cale oral, se poate efectua alimentarea acestora prin gavaj gastric. Trebuie subliniat c internarea prin procedur nevoluntar reprezint o msur de urgen i nu face parte din tratament uzual pentru pacieni cu anorexie nervoas. n general, se recomand, pentru persoanele cu anorexie sever, internarea continu de 14 pn la 16 sptmni de spitalizare, cu suport nutri ional complet, pentru ca pacientul s ajung la greutatea intit.

87

BULIMIA Bulimia nervoas se caracterizeaz prin episoade recurente i frecvente de supraalimentare, pacientul consumnd cantiti neobinuit de mari ntr-un interval de timp foarte scurt. De subliniat apari ia unui sentiment de lips de control n cadrul acestor episoade. Episoade de supraalimentare sunt urmate de un comportament compensatoriu, cum ar fi vrsturile autoinduse, utilizarea excesiv de laxative sau diuretice, eforturile fizice excesive, sau o combina ie a acestor comportamente. Pentru a fi desemnate pentru diagnostic, mancatul compulsiv si comportamentele compensatorii inadecvate trebuie s apar, in medie, de cel pu in dou ori pe sptman, timp de cel pu in 3 luni. Spre deosebire de anorexia nervoas, persoanele cu bulimie nervoas i menin, de obicei, greutatea corporal n limite normale. Dar, asemenea persoanelor diagnosticate cu anorexie nervoas, ei se tem de multe ori de creterea n greutate, doresc cu disperare s piard n greutate, i sunt intens nemulumite de forma i dimensiunile corpului lor. Indivizii cu bulimie nervoas sunt de regul incomoda i de problemele lor cu mancatul si incearc s -si ascund simptomele. Mancatul compulsiv survine de regul in secret sau cat mai inobservabil posibil. Un episod poate fi sau nu planificat dinainte, si este de regul (dar nu
88

totdeauna) caracterizat prin consumare rapid. Mancatul compulsiv continua pan ce individul este inconfortabil sau dureros de stul. Mancatul compulsiv este declanat de regul de stri afective disforice, stresori interpersonali, foamea intens urmand unor restric ii de diet ori unor sentimente in legtur cu greutatea, conformaia corpului i mancarea. Mancatul compulsiv poate reduce tranzitoriu disforia, dar adesea urmeaz dipari ia autocriticii si apari ia unei dispozi ii depresive. Un episod de mancat compulsiv se insoete, de asemenea, de sentimentul de lips de control. Un individ poate fi intr -o stare de frenezie in timpul mancatului compulsiv, in special la inceputul maladiei. Unii indivizi descriu o stare disociativ in cursul episoadelor de mancat compulsiv sau dup aceea. Dup ce bulimia nervoas a persistat catva timp, indivizii respectivi pot relata c episoadele lor de mancat compulsiv nu mai sunt caracterizate prin sentimentul acut de pierdere a controlului, ci mai curand prin indicatori comportamentali de deteriorare a controlului, cum ar fi dificultatea de a rezista mancatului compulsiv sau dificultatea de a stopa un mancat compulsiv, odat ce acesta a inceput. Deteriorarea controlului asociat cu mancatul compulsiv in bulimia nervoas nu este absolut: de exemplu, un individ poate continua s mnance compulsiv in timp ce sun telefonul, dar inceteaz imediat cand intr pe neateptate in camer soia (soul) sau cel (cea) cu care mparte camera. Alt element esen ial al bulimiei nervoase il constituie uzul recurent de comportamente compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul in greutate. Cea mai comun tehnic compensatorie o constituie provocarea de vrsturi dup un episod de mancat compulsiv. Aceast metod de purgare este intrebuinat de 80% pan la 90% dintre indivizii cu bulimie nervoas care se prezint pentru tratament in clinicile de tulburri de nutri ie. Efectele imediate ale vrsturilor includ uurarea disconfortului somatic i reducerea fricii de a nu lua in greutate, in unele cazuri, voma devine un scop in sine, iar persoana va manca compulsiv pentru a vomita sau va vomita dup ingerarea unei mici cantiti de alimente. Indivizii cu bulimie nervoas pot utiliza o diversitate de metode pentru a -si provoca vrsturi, incluzand uzul degetelor sau al instrumentelor pentru a stimula reflexul de vom. Indivizii devin in general adepii provocrii de vrsturi si, in final, sunt capabili s vomite dup dorin. Mai rar, aceti indivizi fac uz de sirop de ipeca pentru a si provoca vrsturi. Alte comportamente de purgare includ abuzul de laxative si de diuretice. Aproximativ o treime dintre cei cu bulimie nervoas fac uz de laxative dup un episod de mancat compulsiv. Mai rar, indivizii cu aceast tulburare abuzeaz de clisme dup episoadele de mancat compulsiv, dar aceasta este rar metoda compensatorie intrebuinat uzual.
89

Indivizii cu bulimie nervoas pot posti una sau mai multe zile ori exerseaz excesiv de mult in tentativa de a compensa mancatul compulsiv. Exerci iile pot fi considerate excesive cand interfereaz cu activit i importante, cand au loc la ore sau in locuri inadecvate ori cand individul continu s exerseze in dispreul traumatismelor sau al altor complica ii medicale. Mai rar, indivizii cu aceast tulburare pot lua hormon tiroidian in tentativa lor de a evita luatul in greutate. Indivizii cu diabet zaharat si bulimie nervoas pot omite sau reduce dozele de insulina in scopul reducerii metabolismului alimentelor consumate in cursul episoadelor de mancat compulsiv. Indivizii cu bulimie nervoas pun un accent exagerat pe conforma ia si greutatea corpului in autoevaluarea lor, si aceti factori sunt de regul unii dintre cei mai importani in determinarea stimei de sine. Indivizii cu aceast tulburare pot semna foarte mult cu cei cu anorexie ne rvoas sub aspectul fricii de a nu lua in greutate, al dorinei lor de a pierde in greutate i al nivelului de insatisfac ie in legtur cu corpul lor. Diagnosticul de bulimie nervoas nu va fi pus ins, cand perturbarea survine numai in cursul episoadelor de anorexie nervoas.

Subtipuri Urmtoarele subtipuri pot fi utilizate pentru a specifica prezena sau absena uzului regulat de metode de purgare ca mijloace de compensare a mancatului compulsiv: Tip de purgare. Acest subtip descrie tablourile clinice in care persoana sa angajat in autoprovocarea de vrsturi, in abuz de laxative, diuretice sau clisme in cursul episodului curent.
90

Tip de nonpurgare. Acest subtip descrie tablourile clinice in care persoana a utilizat alte comportamente compensatorii inadecvate, cum ar fi postul sau exerci iile excesive, dar care nu s-a angajat in mod regulat in vrsturi autoprovocate sau in abuzul de laxative, diuretice sau clisme in cursul episodului actual. Elemente specifice culturii, vrstei si sexului Bulimia nervoas a fost descris ca aprand, in mare, cu frecvene similar e in cele mai multe ri industrializate, incluzand Statele Unite, Canada, Europa, Australia, Japonia, Noua Zeeland i Africa de Sud. Puine studii au examinat prevalenta bulimiei nervoase in alte culturi. n studiile clinice asupra bulimiei nervoase, in Statele Unite, indivizii care prezint aceast tulburare sunt in general albi, dar tulburarea a fost raportat si printre alte grupuri etnice. n esantioanele clinice si popula ionale, cel pu in 90% dintre indivizii cu bulimie nervoas sunt femei. Unele date sugereaz c brba ii cu bulimie au o prevalent mai mare a obezit ii premorbide decat femeile cu bulimie nervoas. Prevalent Prevalenta pe via, a bulimiei nervoase printre femei este de aproximativ l % -3%; rata apariiei acestei tulburri la brbai este de aproximativ 1/10 din cea a femeilor. Evoluie Bulimia nervoas incepe de regul in ultima parte a adolescenei sau la inceputul vie ii adulte. Mancatul compulsiv incepe frecvent in cursul sau dup un episod de diet. Comportamentul perturbat de a manca persist cel pu in caiva ani intr-un procent ridicat de e antioane clinice. Evolu ia poate fi cronic sau intermitent, cu perioade de remisiune alternand cu recurena episoadelor de mancat compulsiv. Dup o perioad lung de urmrire catamnestic, simptomele multor indivizi par a diminua. Perioadele de remisiune mai lungi de l an sunt asociate cu un deznodmant mai bun pe termen lung. Pattern familial Diverse studii au sugerat o frecven crescut a bulimiei nervoa se, a tulburrilor afective si a abuzului si dependenei de o substan la rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu bulimie nervoas. Poate exista o tendin familial la obezitate, dar acest fapt nu este stabilit definitiv. Abordrile terapeutice ale bulimiei nervoase se axeaz pe: asigurarea unei nutriii adecvate, reducerea exerci iilor fizice excesive i corectarea comportamentelor compensatorii de tip purgaie. Anumite forme de psihoterapie, precum i tratamentul medicamentos s-au dovedit a fi eficiente n tratarea persoanelor cu bulimie nervoas. Cu toate acestea, n multe cazuri cronice, nu au fost identificate tratamente specifice.
91

Planurile terapeutice trebuie s fie adaptate la nevoile individuale ale persoanei respective i includ una sau mai multe dintre urmtoarele variante: psihoterapie individual sau de grup, asociat sau nu cu psihoterapie de familie, asisten i monitorizare medical, metode de consiliere centrate pe o nutriie adecvat, terapie medicamentoas. Ca i n cazul anorexiei nervoase, tratamentul adresat bulimiei nervoase implic deseori o combina ie de abordri terapeutice i necesit alctuirea unei echipe terapeutice, format din personal specializat n tratarea tulburrilor de comportament alimentar. Tratamentul ini ial al pacien ilor cu bulimie nervoas se realizeaz n ambulatoriu. Printre factorii care pot impune internarea se numr: tulburrile metabolice semnificative, complicaiile medicale, riscul de suicid, incapacitatea persoanelor de a se ngriji sau atunci cnd nu s-a obinut o remisiune satisfctoare a simptomatologiei n ambulatoriu. Obiectivele tratamentului bulimiei nervoase sunt: reducerea sau eliminarea, pe ct posibil, a episoadelor de supraalimentare i a comportamentelor de tip purgaie, tratarea complicaiilor medicale i restabilirea unei diete sntoase, crearea i consolidarea motiva iei pacien ilor de a coopera la restabilirea unor modele de alimentaie sntoase, educaie referitoare la o nutri ie sntoas, sus inerea pacien ilor n demersul de reevaluare i modificare a atitudinilor, motiva iilor, conflictelor i sentimentelor legate de afec iunea lor, tratarea comorbidit ilor psihiatrice i abordarea factorilor care contribuie la o stim de sine sczut, consiliere de familie atunci cnd este cazul, men inerea remisiunii i prevenirea recderilor. Psihoterapia n bulimia nervoas Tratamentul bulimiei nervoase este complex i necesit o abordare interdisciplinar. Tratamentul de baz al bulimiei nervoase const n interven ii nonfarmacologice (consiliere i/sau psihoterapie) la care, n anumite cazuri, se asociaz tratamentul medicamentos.

92

Terapia cognitiv-comportamental Terapia cognitiv-comportamental (TCC) reprezint tratamentul de prim alegere n tratarea persoanelor diagnosticate cu bulimie nervoas. Conform teoriei cognitiv-comportamentale, grija exagerat a persoanei fa de greutatea i forma corpului reprezint principala cauz a tulburrilor de conduit alimentar. Dorina de control a subiectului asupra greut ii conduce la abuzul de diuretice i laxative, vrsturi autoprovocate i efectuarea de exerci ii fizice prelungite. Elementele de baz ale terapiei cognitiv-comportamentale includ: automonitorizarea, planificarea meselor, restructurarea cognitiv, examinarea comportamentelor compensatorii, precum i utilizarea unor tehnici de prevenire a recderilor. Terapia cognitiv-comportamental se concentreaz att asupra distorsiunilor cognitive ct i asupra tulburrilor de comportament alimentar. Cu alte cuvinte, terapia cognitiv-comportamental i propune reducerea simptomelor asociate cu episoadele de supraalimentare i a mecanismelor de tip purgaie precum i reorganizarea "atitudinilor anormale" privind forma i greutatea corpului (Wilson i Fairburn, 1993). Psihoterapia de familie Dei nu exist dovezi directe c bulimia determinat de comunicarea defectuoas din cadrul familiei i nici de modelele ale unor rela ii disfunc ionale, utilitatea terapiei familiale n managementul bulimiei este indubitabil. Rolul acestei abordri este de a explora dinamica rela iilor de familie i disfunc ionalit ile de rela ionare, prin identificarea factorilor precipitan i sau declanatori ai tulburrilor de conduit alimentar i de a facilita un proces terapeutic n vederea schimbrii, avnd ca rezultat eliminarea simptomelor. Terapia de familie analizeaz atitudinile i dinamica familiei, relaiile disfunc ionale, modelele de comunicare i de comportament, precum i factorii care pot precipita sau perpetua comportamente alimentare n mediul familial. Aceast perspectiv eviden iaz faptul c tulburrile de conduit alimentar pot fi o form de comunicare n cadrul unei familii. Terapia de familie ar trebui s fie luat n considerare n special pentru adolescen ii care nc mai locuiesc cu prin ii lor. Psihoterapia interpersonal Psihoterapia interpersonal este o form de terapie de scurt durat, neinterpretativ i nondirectiv, care ajut pacienii s identifice i s neleag legtura dintre instalarea i fluctuaia simptomelor lor i dinamica vieii curente. Terapia se refer deci la abordarea problemelor interpersonale, cutnd modalit i de modificare a acestora.
93

Psihoterapia interpersonal se axeaz pe anumite obiective: pacientul se implic activ n tratament, se examineaz contextul interpersonal n care s-a dezvoltat tulburarea de comportament alimentar, prin evaluarea func ionrii interpersonale a pacientului i nelegerea contextului n care apar i se desfoar episoadele bulimice, pacientul este sprijinit n ncercarea de a rezolva problemelor identificate, prin intermediul consilierii. Unele studii sugereaz c psihoterapia interpersonal are o eficien comparabil cu cea a terapiei cognitiv-comportamentale n tratamentul bulimiei nervoase. Tratamentul psihofarmacologic n bulimia nervoas Tratamentul medicamentos este recomandat pentru persoanele la care nu s-a obinut remisiunea simptomatologiei dup ce au urmat o form de psihoterapie cunoscut ca fiind eficient n bulimia nervoas sau la cei care prezint comorbidit i psihiatrice asociate, precum: depresia major, anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsiv. Antidepresive Medica ia antidepresiv ar trebui administrat n urmtoarele situaii: la persoanele la care nu s-a obinut remisiunea, la persoanele cu rspuns suboptimal la o form de psihoterapie adecvat , la persoanele care prezint un sindrom depresiv suficient de sever nct s justifice un tratament. Antidepresivele pot fi utile n monoterapie sau n asociere, la pacien ii care nu au beneficiat de psihoterapie sau care au o evoluie cronic. Mecanismele de ac iune ale antidepresivelor, care stau la baza eficacit ii lor n bulimia nervoas, sunt nc neclare, dar efectele lor sunt presupuse a fi mediate prin impactul asupra sistemelor serotoninergice cerebrale. Cele mai solide dovezi privind eficacitatea i tolerabilitatea acestui tratament al bulimiei nervoase se refer la inhibitorii de recaptare ai serotoninei. Majoritatea studiilor demonstreaz eficacitatea fluoxetinei la persoanele cu bulimie nervoas, administrat n doza de 60 mg/zi, pe o perioad de 8 pn la 16 sptmni. Pn n prezent nu exist dovezi clare care s stabileasc durata optim de tratament la persoanele cu bulimie nervoas, dar cei mai mul i experi recomand meninerea terapiei antidepresive pe o perioad de 9 pn la 12 luni.

94

Sertralina administrat n doze de 100 mg/zi sau n doz mai mare s-a dovedit a fi eficace n tratamentul bulimiei nervoase (Sloan i colab., 2004) . Antidepresivele triciclice i inhibitorii de monoaminoxidaz s-au dovedit a fi eficiente la persoanele cu bulimie nervoas, dar datorit riscului crescut de efecte adverse ele nu sunt recomandate ca tratamente de prim inten ie (Walsh i colab., 2006). Stabilizatori ai dispozi iei Topiramatul s-a dovedit a fi eficient la persoanele cu bulimie nervoas, dar datorit frecvenei crescute a reac iilor adverse, acest medicament este indicat doar la cele care nu au rspuns la alte medicamente (Hedges i colab., 2003). Topiramatul este util pe perioade scurte de administrare, pentru reducerea episoadelor de supraalimentare. El poate conduce la o scdere n greutate, care la unii pacien i nu este dorit, motiv pentru care administrarea la aceast categorie devine problematic (McElroy i colab., 2003). Acidul valproic poate fi o alternativ terapeutic la persoanele cu bulimie nervoas, la care alte medicamente s-au dovedit a fi ineficiente, ns datorit efectului advers de cretere n greutate, utilizarea sa este limitat. Tratamentul combinat Unele studii au raportat c asocierea dintre psihoterapia cognitiv- comportamental i medica ia antidepresiv conduce la o rat mai crescut de remisiune la persoanele cu bulimie nervoas. n cazul n care nu se ob ine o ameliorare semnificativ a simptomatologiei dup 10 edine de psihoterapie cognitiv-comportamental se poate recurge la asocierea tratamentului cu fluoxetin

95

Bibliografie selectiv

1.

Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J. (2002).

Introducere n psihologie. Editura Tehnica, Bucuresti. 2. Dafinoiu, I., 2002, Personalitatea. Metode calitative de abordare.Observa ia

i Interviul, Polirom, Iai 3. Enchescu, C., Tratat de psihopatologie, edi ia a 2-a revzut i

adugit,Editura Tehnic, Bucureti, 2001. 1. Grecu Gabos I., Grecu Gabos M., Anorexia nervoas. Concept. Date

generalei clinico-terapeutice, University Press, Trgu Mure, 2006. 2. Iamandescu, I.B., Manual de psihologie medical, Editura Infomedica,

Bucureti, 1995. 3. 4. Polirom, Iai 5. Minulescu M. Conceptul de normalitate psihic n Plozza BL, lamandescu Ionescu, G., Tulburrile personalitii, Editura Asklepios, Bucureti, 1997. Miclea, M., 1999, Psihologia cognitiv Modele teoreticoexperimentale,

IB. Dimensiunea psihosocial a practicii medicale. Ed. Infomedica, 2002, pp. 347-353 6. Bucureti 7. 8. Piaget, J., 1970, Psihologia copilului, E.D.P., Bucureti Zlate, M., Introducere n psihologie, Editura ansa, Bucureti, 1994 Oancea, C., 2002, Tehnici de sftuire/consiliere, Editura Medical,

96