Coperta a IV-a

EDITURA ELIT COMENTATOR

DAN MIRAHORIAN
COMENTARIU LA MISTERUL UMMO
INCA DIN ANII CINCIZECI, AMERICANII FOLOSESC TEHNOLOGIE EXTRATERESTRA
• HENRI COANDA A PARTICIPAT LA INTALNIREA DINTRE REPREZENTANTII
CIVILIZATIILOR GALACTICE SI GUVERNUL S.U.A. •
REPREZENTANTII UMMO OFERA SOLUTII TEHNICE FASCINANTE
• NU TOTl EXTRATERESTRII SUNT BUNI •
YOGA-SUTRA SI TAO-TE-KING: MOSTENIRI ALE FOSTEI CIVILIZATIl PAMANTENE •
PARAPSIHOLOGIA: O POARTA CATRE CEVA CE AM STIUT CANDVA ?

Tiparul executat la S.C. “Grafica Prahoveana” S.A., sub comanda nr. 14023.
SITURI AUTOR
http://www.danmirahorian.ro/
SITE QI MAGEN
http://www.danmirahorian.com/
SITE PSI-SCIENCES
http://www.psi-sciences.com/
DAN MIRAHORIAN

MISTERUL UMMO

EDITURA ELIT COMENTATOR

In lucrarea de fata s-au folosit texte din:
Enquete sur les extra-terrestres qui sont deja parmis nous,
Le mystere de Ummites, de Jean-Pierre Petit
Albin Michel
Traducerea textelor: Florina P. Olaru

MENTINETI LEGATURA CU SITURILE AUTORULUI :

MISTERUL UMMO - CONTACTE CONTEMPORANE SI ANTICE CU ALTE CIVILIZATII
UMMO MYSTERY- CONTEMPORARY AND ANCIENT CONTACTS WITH ALIEN CIVILIZATION
OZN UFO VIMANA ASHVINI ASTRAS
K PAX - GALACTIC CONTACT
http://www.myspace.com/galacticontact
http://360.yahoo.com/galacticontact
http://oznufovimana.spaces.live.com
http://360.yahoo.com/galactic_contact
http://oznufovimana.multiply.com/
http://ummoufo.blogspot.com/
http://www.flickr.com/photos/galacticontact
http://flickr.com/photos/galacticontact/
http://www.flickr.com/photos/ufovimana/
Group Yahoo: http://tech.groups.yahoo.com/group/OZN_UFO_VIMANA_ASTRAS/

Toate drepturile de autor asupra acestei versiuni in limba romana,

inclusiv pentru Republica Moldova, apartin lui Dan Olaru Mirahorian
Este interzisa orice reproducere partiala fara acordul scris al autorului,
care poate fi contactat la adresa:
mailto:danmirahorian@gmail.com

I.S.B.N. 973-9100-85-6
 Dan Mirahorian
Misterul UMMO

CUPRINS
NOTA INTRODUCTIVA
IN LOC DE INTRODUCERE
NOTE
SCRISOAREA DESPRE RAZBOIUL DIN GOLF
Primele documente
Raportul cu privire la primele zile pe Terra
Afacerea mainii taiate
Deplasarea navelor UMMO
Universurile gemene
Primul contact
Aterizarea de la San Jose de Valdeiras
Dezinformarea
Rafael Farriols devine personaj central al afacerii
Planeta UMMO
"Oyagaa "("Planeta patratului")
Declaratiile parintelui Guerrero
Banda de magnetofon
Ideologia cuprinsa in documente
Rapoartele cu privire la armament

Vladimir Aleksandrov
Fenomenul dezarmarii nucleare
Modelul cosmologic
SOS Extraterestrii!
Cazul aeroportului din Viena (1985)
Implantarea UMMO pe planeta noastra
O deschidere catre psihologia autorilor documentelor
Noaptea de la hotelul din Madrid
Benzile din polifluorura de vinil
Amintiri sau vise
Conversatiile telefonice din 1989
Scurta propozitie despre gaurile negre
Relatia om-univers in textele UMMO
Explicatia alegerii contactatilor
Marea manipulare
Epilog

ANEXE STIINTIFICE
Anexa 1
Despre textele UMMO
MHD - Magnetohidrodinamica
Universurile gemene
Pluricosmosul
Coerenta interioara a dosarului UMMO
In loc de concluzie
Anexe 2-6*
Anexa 5
Cosmologie- Universuri Gemene, Enamtiomorfe, cu Timpi proprii opusi
Anexa 6
MAGNETOHIDRODINAMICA
Structura navei UMMO
Detali ale Navei Ummo (Uewa)
CONSPIRATIA PLANETARA
Ne aflam in fata primului caz in care instantele vor da o sentinta... extraterestra?
Rapiti de extraterestri si supusi unor operatii misterioase
Un bloc de locuinte zburator ?
Dezvaluirile fostului ministru al apararii Paul Hellyer
Tairona civilization-The Kogi Tribe and the Earth's Soul

Nota Introductiva

Aceasta carte este mai dificil de urmarit

daca cititorii nu sunt informati de la inceput ca este vorba despre trei texte:
1. Textul savantului francez Jean-Pierre Petit, astrofizician si director de cercetari la
CNRS[Centrul National de Cercetari Stiintifice din Franta]
2. Textul lui Dan Mirahorian, autorul acestei lucrari
3. Textul alcatuit din afirmatiile savantului roman Henri Coanda, citate de Mirahorian
IN LOC DE INTRODUCERE
Henri Coanda, printre ai carui discipoli s-a intamplat sa ma numar1 [numarul indica Nota 1 la
sfarsitul acestui paragraf] afirma: "Intreaga umanitate se afla, constient sau inconstient, intr-o
uriasa expeditie pentru aflarea tainelor universului. In fruntea acestei expeditii, desfasurata la nivel
planetar si in numeroase directii simultan, se afla si descoperitorii si inventatorii romani, desi, din alte
considerente (orgolii, lupta pentru suprematie si recunoastere internationala), acest lucru a fost
recunoscut, doar dupa ce reprezentantii altor natiuni au fost recompensati cu titluri si premii
internationale".
Intr-o scrisoare trimisa din Chicago la 11 mai 1970, Henri Coanda imi solicita articolul pe care il
scrisesem pe atunci, Apa in fizica, chimie si biologie, pentru a fi publicat in S.U.A. de societatea
"Aqua Coanda" si imi recomanda sa nu-mi pierd spiritul "de inventie ".
Scrisoarea lui Henri Coanda catre Dan Olaru Mirahorian

Intr-o convorbire ulterioara, H. Coanda imi spunea ca: " In fruntea acestei uriase expeditii, care face
sa se retraga granitele necunoscutului se afla cativa oameni, care accepta drept suprem judecator
realitatea, iar nu adevarurile vazute prin proprii ochi si de propria minte ori de catre altii. Orice
ipoteza nu e decat o tentativa de a te apropia de adevar, si ea trebuie experientata cu impartialitate,
pentru a fi confirmata sau infirmata de realitate".
Pentru multi oameni poate sa para paradoxala afirmatia de mai sus, dar trebuie sa ne amintim ca
propria minte nu mai este ca aceea a unui copil nou nascut, ci una conditionata, in care au fost
implantate credinte, care se substituie realitatii. Acest lucru se petrece din cauza ca la comanda
procesarii informatiilor(gandirea, imaginatia) si a perceptiei se afla conceptia si vedem ("chiar cu
proprii ochi"), doar ce am fost programati si conditionati sa vedem. Toate acestea se petrec fiindca
inainte de "trezire" sau de "nasterea din nou", noi oamenii ne aflam in situatia descrisa de Socrate in
mitul sau alegoria pesterii, pe care a consemnat-o discipolul sau Platon in Republica VII: ("imaginati-
va intreaga omenire prizoniera intr-o mica incapere la subsol, ca o pestera, deschisa deasupra catre exterior,
unde straluceste permanent lumina necreata; oamenii sunt imobilizati cu lanturi in fata unui perete, astfel incat
sa nu poata sa priveasca decat la acest perete, pe care sunt proiectate umbrele pe de catre obiectele ce trec prin
fata unui foc")

Pestera lui Platon

Noi nu vedem nemijlocit realitatea, ci doar o proiectie de umbre pe peretele pesterii, care este ecranul mental.
Inchisi in cap, fara contact direct cu realitatea, traim intr-o realitate secunda, ca intr-o pestera, si luam drept
realitate o proiectie a realitatii, pe peretele pesterii sau pe oglinda mentala. Consideram eronat drept realitate o
serie de umbre, care sunt impulsuri, ce provin de la traductoarele pe care oamenii le numesc ferestre senzoriale
sau organe de simt.
"Un savant nu poate invata pana cand nu realizeaza ca este orb"
"A scientist can not learn to see until he realizes that he is blind".
Adevarata identitate a oamenilor de pe Terra dezvaluita in cartea aparuta in 2008 "Interviu cu un
Extraterestru (Alien Interview)

NOI SUNTEM CREATORII LUMII IN CARE TRAIM

Bruce Lipton: "Daca tu iti focalizezi viata si intentiile asupra manfestărilor, atunci tu poţi controla legile
Universului si cu siguranta vei putea face asta ".
MIRAHORIAN: "Daca tu iti focalizezi viata si intentiile asupra manifestarilor(umbrelor de pe peretele
pesterii lui Platon), atunci nu poti controla legile Universului si cu siguranta nu vei putea face asta
NICIODATA ".
"Cu alte cuvinte, in fruntea acestei uriase expeditii se afla oamenii indrazneti, care au curajul sa demoleze
ceea ce altii, ca intr-o hipnoza colectiva, considera a fi singurul adevar. Sansele de a atinge tinta cresc odata cu
marirea numarului de ipoteze, dupa principiul mitralierei. Spuneam sa-ti pastrezi si sa-ti dezvolti imaginatia si
inventivitatea, sa spargi tiparele si supunerea fata de norme, care in aceasta privinta reprezinta un obstacol,
care conduce la conformism, la inghetare in tipare si la moarte. Incearca in fiecare domeniu pe care il abordezi
sa iti descoperi propriile idei, inainte de a te documenta si de a fi «canalizat» de ideile altora. Este mult mai
 dificil sa mai descoperi ceva dupa ce teoriile altora au creat in mintea ta o «vale» sau un «drum» din care nu
mai poti sa iesi".
T. A. Edison ilustreaza cel mai bine aceasta situatie si lui ii datoram atatea inventii tocmai fiindca nu a fost
conditionat si inghetat in tiparele si modelele, pe care scoala le transmite si le implanteaza in mintea oricarui tanar.
Sa ne amintim cum academicienii din Franta au hotarat sa nege realitatea descoperirii fonografului(primul
dispozitiv de inregistrare a sunetului a spart barajul conceptual, care a condus la toate celelalte mijloace de stocare
a informatiilor pe care le utilizam azi) si sa apere dogma ca "miracolul vocii omenesti nu va putea fi niciodata
reprodus prin mijloace mecanice", decretand ca este o inselatorie.
Imaginatia este pilotata de conceptii (credinte, teorii, modele, paradigme), la fel ca si perceptia.
Conceptia comanda perceptia si procesarea informatiilor. Adica vedem ceea ce suntem conditionati sa
vedem, iar nu ceea ce este cu adevarat in realitate. De aceea trebuie sa fim atenti la conceptii, care prin
intermediul ratiunii pot bloca sau cenzura imaginatia. Aceasta imaginatie deblocata, pe care eu o numesc
"vis constient" si la care Henri Coanda se referea, atunci cand spunea "sa visezi cu ochii deschisi", a
devenit pt. A. F. Osborn, creatorul brainstorming-ului, "imaginatie constructiva" sau
"aplicata ". Imaginatia este un atribut fundamental al speciei umane, un "foc divin" pentru care Prometeu
a fost aspru pedepsit de zei3. [Nota 3 la sfarsitul acestui paragraf]
"Omenirea este si ea pe cale sa se «arda» cu produsele creatiei si imaginatiei sale, fiindca acestea incap pe
mana unor dezaxati, a unor oameni care nu sunt centrati in constienta, ci in dorinta de a poseda - putere,
averi, pozitie, teritorii, placeri; aceasta sete nedomolita de placeri, putere si avutii a deturnat de la menirea
lor, mai toate descoperirile stiintifice si tehnologice facute pe Terra. Civilizatiile galactice nu pot sa ofere
pamantenilor tehnologii utile in vindecarea unor boli incurabile (cancer, anumite maladii virotice) tocmai
din cauza imensului pericol pe care il prezinta pentru omenire transformarea acestor tehnologii in arme".
Acelasi lucru se intampla si cu descoperirile de pe Terra, care sunt de la inceput confiscate de
complexul militaro-industrial. Noile surse de energie intemeiate pe extractia energiei din vid (care nu este
gol, ci sursa intregului univers manifestat) ameninta cu prabusirea actuala ierarhie economica si politica
intemeiata pe folosirea combustibilor fosili(titei, carbune, gaze): imaginati-va ca se renunta la industria
petrochimica, la industria constructoare de vehicule de transport si la dictatura generata de productia si
distributia centralizata a energiei in centrale termoelectrice si nucleare.
Actuala ierarhie de pontifi din templele moderne, dedicate cercetarii stiintifice este si ea amenintata de
marile descoperiri.
Masina lui Antoine Prioré, vindeca cu ajutorul undelor electromagnetice longitudinale produse intr-o bobina
imensa, boli virotice incurabile si majoritatea formelor de cancer ale oamenilor si animalelor, care erau plasati in
interiorul acesteia.Aceasta descoperire nu poate fi folosita in clinici, fiindca aceasta tehnologie este utilizata pentru
anihilarea rachetelor balistice cu incarcatura nucleara (si intra sub incidenta secretului strategic).
Chiar dupa aceasta descoperire, atunci cand in Franta s-a luat hotararea utilizarii terapeutice a acestui dispozitiv,
s-a produs un lucru incredibil: cercetatorii din institutele de profil, care investigau o modalitate de vindecare a
cancerului, si care erau pe cale sa fie dati afara si sa nu mai primeasca finantarile, care curg de zeci de ani, fara
vreun rezultat palpabil in descoperirea unei cai de vindecare a cancerului, au facut o demonstratie prin care cereau
sa nu se treaca la utilizarea masinii lui Antoine Prioré.
Toate maladiile pot fi vindecate si pe alta cale folosind drept vector al informatiei terapeutice energia sub forma
de impulsuri, similare celor produse de creierul nostru, care azi sunt aplicate doar in implanturi (cardiace, impotriva
depresiei, Parkinson), si numai atunci cand vectorul material sau chimic nu mai da nici un rezultat.
Celulele vii folosesc in comunicare radiatia electromagnetica inclusiv cea ultravioleta (UV) descoperita de A.G.
Gurwitch16. [vedeti: Nota 16 la sfarsitul acestui paragraf]
Ceea ce e important de stiut este faptul ca desi celulele pot comunica si prin alte mijloace decat reactiile chimice, in
biologia conventionala s-a restrans aceasta comunicare doar la semnalele transmise doar prin intermediul substantelor
chimice . Stiinta medicala actuala a redus vectorii informatiei terapeutice, doar cei materiali sau chimici , uitand ca
toate functiile din organismul nostru sunt controlate de creier prin unde cerebrale, impulsuri, campuri morphogenetice
si biocurenti, adica folosind vectorul energetic al informatiei terapeutice .
Motivul principal pentru care stiinta medicala actuala de pe Terra nu renunta la aceasta credinta, ca celulele comunica
doar prin intermediul chimiei, este datorat influentei si intereselor corporatiilor farmaceutice multinationale, care detin
cea mai mare industrie de pe planeta si controleaza Mass Media(economicul comanda politicul).
Din cauza acestui bombardament informational folosim ca intr-o transa colectiva, drept unic remediu al dezordinilor
fiziologice doar substantele chimice, si uitam ca prin aceasta ne poluam organismul si afectam chiar codul nostru
genetic(efectul teratogen al medicamentelor; thalidomida).
Folosim exclusiv substantele chimice pt. tratarea apei, plantelor, animalelor, pe care pe care le utilizam drept
hrana: mierea este contaminata cu antibiotice si antimicotice, laptele si carnea sunt contaminate cu hormoni si
Medicamente, din cauza lacomiei producatorilor, care vor sa produca mult, repede, fara pierderi si in mari
concentrari industriale(sa ne gandim la aglomerarea din fermele industriale, care nu respecta teritoriul propriu al
fiecarei fiinte vii si deschide calea epidemiilor). La fel se intampla si cu plantele utilizate in alimentatia umana sau
animala, care sunt poluate cu ingrasaminte chimice, insecticide (DDT-ul ajuns in lapte si unt a fost interzis fiindca
determina accelerarea multiplicarii celulelor in cancerul de san) si ierbicide (este cunoscut cazul recent in care
carnea de porc din Irlanda, a fost contaminata cu dioxina, provenita de la plantele folosite ca furaj). Cea mai mare
cifra de afaceri pe planeta Terra o are industria farmaceutica si asta cu pretul deteriorarii ADN-ului si a alterarii
genomului uman. Am creat in 2005 un generator de impulsuri terapeutice, un creier artificial, pe care l-am denumit
Qi Magen, care a fost prezentat publicului intr-un articol din revista Magazin, care se afla pe siturile autorului.

Ulterior am creat "Metoda de relaxare pilotata", fiindca creierul nostru, care emite aceleasi tipuri de
impulsuri pt. a controla toti parametrii fiziologici(temperatura, presiune sanguina, glicemie, tonus
muscular), poate fi antrenat sa intre in starea necesara pt. a declansa vindecarea maladiilor.Aceasta
metoda este utila si pt. descoperirea adevaratei noastre ientitati (autocunoastere ; autocontrol) ori pt.
cresterea capacitatilor noastre psihice(invatare, memorare), artistice si somatice.
Cele doua descoperiri sunt prezentate pe siturile dedicate17 [vedeti: Nota 17 ]
Trebuie sa ne folosim creativitatea in domeniul cel mai ramas in urma: colonizarea taramului interior, in vederea
trezirii omului la constienta, la sensibilitate si la iubire fata de semeni. Noi am explorat si am colonizat doar lumea
din afara iar cumpana s-a dezechilibrat grav si ne duce spre autoanihilare ca specie si civilizatie: detinem prea
multa putere in exterior si prea putina in interior.
"Trebuie ca acum sa ne exploram, sa ne colonizam, sa ne umanizam si sa ne controlam pe noi insine, sa ne
descoperim adevarata menire si capacitati de cunoastere si de actiune pt. a ajunge la armonie cu noi insine si
cu Universul".
Mi-a ramas o vreme gandul la imaginea unei uriase expeditii care incearca sa lumineze necunoscutul, sa-1
acapareze, sa-1 apuce si sa-1 asimileze.4 [nota la sfarsitul acestui capitol]
O expeditie la care participa intreaga umanitate, ca un organism colectiv in care exista celule specializate, ca
intr-o colonie de albine, o adevarata diviziune a muncii. Apoi in minte a aparut imaginea unei plante care, prin
radacini, dizolva si analizeaza conceptele vechi si apoi sintetizeaza si descopera altele noi, trimitandu-le, ca pe niste
seve, la un alt nivel de prelucrare informationala - frunzele. De aici, seva transmutata si imbogatita va ajunge intr-o
zona in care celulele indeplinesc functia de stocare si de transmitere mai departe a principiilor extrase. Ulterior am
descoperit ca distinctia dintre calea colectiva si cea individuala de acces la controlul nemijlocit al realitatii este un
lucru de care trebuie sa tinem seama daca nu dorim sa repetam greselile trecutului. 5[nota 5]
Diviziunea sau specializarea indivizilor dintr-un organism colectiv, pare sa fie responsabila si pentru
atitudinile diferite ale oamenilor, mai ales in ceea ce priveste reactiile la nou si la anomalii (fenomene
paranormale, fenomene OZN).
Inainte de a prezenta aceste atitudini si reactii sa ne gandim ca unii oameni s-au specializat si
s-au pregatit pentru contactul cu noul, pe care prin cresterea constientei impartiale ajung sa-1 descopere la
fiecare pas. Nu putem cere acelasi lucru, fara o pregatire adecvata, din partea acelora care au fost
conditionati si specializati sa fie orbi la nou, sa conserve si sa transmita mai departe vechiul sub forma
traditiilor, educatiei si a altor mijloace de pastrare a informatiilor.
A fi intoleranti fata de acesti oameni si a-i invinovati pentru un lucru pentru care vinovat este sistemul
de programare si de conditionare, care din ignoranta si interes marginit i-a imobilizat si i-a infantilizat de
la varsta cea mai frageda, inghetandu-i in credinte, tipare, prejudecati si teorii, nu conduce la nimic
pozitiv. Trebuie doar sa fim constienti sa nu devenim astfel de oameni inchisi, si sa nu promovam astfel
de oameni in locurile in care
omenirea isi extrage ca o planta seva si isi realizeaza propriile sinteze.
Sistemul universitar american elimina din start conformismul si imobilismul din zonele in care investitii
uriase ar fi aruncate " pe apa sambetei " in cazul cand astfel de oameni " morti de vii " ar deveni
cercetatori.
O planta ar muri daca celulele sale din radacina si-ar pierde flexibilitatea, fragezimea si receptivitatea de
a cauta si de absorbi din sol seva cu principii nutritive. Daca celulele acestea ar deveni rigide, lemnoase si
lipsite de flexibilitate, ca celulele din tulpina, care au menirea sa sustina, sa transporte mai departe seva si
sa conecteze intre ele cele doua radacini (cea de receptie si asimilare dinspre Pamant si aceea de sinteze si
de asimilare a energiei cosmice dinspre Cer), atunci planta ar muri.
Lao Tseu(Wade-Giles: Lao Tzu; pinyin: Lao Zi) se refera in Tao Te King(Wade-Giles: Tao Te Ching; pinyin:
Dao De Jing) la starea flexibila, frageda si receptiva a " nou-nascutului ", care trebuie pastrata, desi pare mai
vulnerabila,in raport cu starea solida si rigida a "mortii".
Cele doua stari (rigida-flexibila;tare-moale) colaboreaza permanent atat in mentinerea viului (scoica, melcul,
trunchiul lemnos, scheletul intern sau extern: oasele,carapacea), cat si in conexiunea si complementaritatea dintre
variatie si invarianta, dintre manifestat si nemanifestat, dintre timp si eternitate. Raportul dintre variatie si
conservare are probabil multe alte conexiuni asupra carora vom reveni.
In ceea ce priveste problema existentei fenomenelor stranii, printre care se numara si fenomenul OZN, la care ne
vom referi in continuare - oamenii se impart, ca si in oricare alt domeniu, in trei categorii de atitudini, reactii si
puncte de vedere: unii sunt "pentru", altii" contra " si in fine o parte este reprezentata din:"indecisi".
 O statistica cu caracter secret, efectuata printr-un sondaj de opinie in SUA, a aratat o modificare progresiva, de-a
lungul anilor, a ponderii celor trei atitudini. Astfel, opinia potrivit careia OZN-urile nu exista a scazut de la 90% in
1952 la 60% in 1960 si la sub 30% in 1990. Aceasta scadere progresiva a numarului celor care nu accepta
existenta OZN-urilor s-a datorat in primul rand valurilor succesive de observatii si afirmatiilor furnizate despre
acest subiect, care mult timp a constituit o preocupare exclusiva a unor servicii guvernamentale secrete, care vizau
obtinerea unor avantaje tehnico-stiintifice si mai ales militare. Aceasta scadere a ponderii opiniei privind
inexistenta OZN-urilor a insemnat si o erodare a credibilitatii guvernului SUA, care s-a vazut obligat sa faca unele
concesii in legatura cu dreptul la informatie al publicului.
Simultan cu reducerea intolerantei si a inchiderii in fata noului, s-a manifestat si o modificare a atitudinii
publicului fata de rapoartele OZN si fata de persoanele care facusera observatii in aceasta directie. In locul
ridiculizarii initiale, o parte a publicului a adoptat o atitudine la fel de radicala, insa acum in directia opusa, oamenii
devenind fie entuziasti, fie nihilisti ori adepti ai unor culte sau secte, care isi revendica originea in mesaje si
contacte cu reprezentanti ai unor civilizatii extraterestre.
Cei ce sunt de acord cu existenta unor fenomene stranii - si in special cu realitatea OZN-urilor, care ar viola
insasi principiile restrictive fundamentale ale stiintei - se impart la randul lor in trei categorii dupa cum
consemneaza si prietenul meu, cercetatorul Adrian Patrut in cartea sa "De la Normal la Paranormal " :
1.Liberal-progresistii, care sustin punctul de vedere potrivit caruia anomaliile - fenomenele paranormale si cele
prilejuite de manifestarea OZN - exista ca atare si s-ar datora unor factori necunoscuti in prezent, care insa nu pot fi
luati in consideratie in modelarile si in teoriile stiintifice actuale. In opinia acestora, fenomenele stranii sau
anormale ar fi in realitate absolut normale, aceasta insa in contextul unui model-stiintific revizuit, determinat
de o eventuala revolutie de mari proportii in stiinta.
2. Radical-avangardistii sunt aceia care considera ca anomaliile exista si ca recunoasterea lor va produce o
revolutie atat de importanta in cunoastere, incat insasi stiinta si-ar putea pierde locul privilegiat pe care il ocupa in
prezent.
3. Radical-nihilistii sunt cei care se apara impotriva noului gasind refugiu in dogmele religioase deformate, care
constituie un punct de vedere si de sprijin in mare parte distorsionat, net depasit in cursul procesului experimental
de cunoastere a realitatii. Jean Paul Sartre a spus ca: "secolul al XXI-lea va fi spiritual sau nu va fi deloc", iar "nu o
reeditare a intolerantei religioase si a propagandei urii". Jean Paul Sartre a subliat acest lucru aratand necesitatea
eliberarii oamenilor din sfera de influenta a credintelor si a religiilor institutionalizate, din robia deformarilor care
le-au fost inoculate, daca nu dorim sa repetam razboaiele, care au condus la pierderea a sute de milioane de vieti
omenesti in secolul care a trecut.
Observam cum orice exces basculeaza in directia contrara sub forma unor reactii de aparare, care au drept
consecinta insasi negarea consecintelor utile ale acceptarii si deschiderii fata de realitate. Se ajunge la aceeasi
rupere de realitate, la aceeasi inchidere si izolare, ca si in cazul refuzului de a o accepta.
O eliberare a stiintei, a misticii si a religiei autentice de dogme si de deformari ar conduce la adevarata stiinta,
mistica si religie a civilizatiilor galactice avansate. De pilda termenul "religie" provine din lb. latina si indica
"relegarea" fiintei umane la scanteia divina din sinea sa. Traim intr-un univers holografic, care in fiecare parte
contine intregul, iar scanteia divina este omniprezenta, adica nu exista o divinitate plasata undeva in Cerul din afara
omului, care sa faca necesari mijlocitorii. Degeaba a spus Iisus ca "Imparatia lui Dumnezeu nu e aici sau acolo, ci
inlauntrul vostru" [Luca 17.21], fiindca e mai usor sa cadem in dogme, intoleranta si fanatism (fundamentalism
religios), decat sa renuntam la modele si teorii in favoarea experimentarii realului, prin trezire la constienta deplina
Spiritualitatea autentica plaseaza "Imparatia Cerurilor" holografic, peste tot, in fiecare fiinta vie ca "scanteie
divina". Spiritualitatea falsa plaseaza"Imparatia Cerurilor" in afara fiintei umane intr-un Cer aflat in exterior dintr-un
motiv simplu: pentru ca unii dintre semenii nostri sa se erijeze in mediatori, in mijlocitori, pt .a exista ca institutie, care
colonizeaza constiintele si le subjuga.
"Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 17:20-25)
 Iisus a afirmat ca:"Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se poate zice: Uite-o
aici! sau: "Uite-o acolo!" Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 17.20-21;
Rom.144.17; Vers.23)].
Isaac din Siria stia acelasi lucru: "Incearca sa intri in tezaurul tau si vei gasi tezaurul Cerului; Celui ce se
cunoaste pe sine toate lucrurile ii sunt date. Fiindca a te cunoaste pe tine insuti reprezinta implinirea tuturor
lucrurilor".
Lao Tzu(cap.33) spune:"Cel ce cunoaste lumea din afara are cunoastere; Cel ce se cunoaste pe sine este
Iluminat" iar in cap. 47: "Fara sa treci pragul usii, se poate cunoaste intreg universul; Fara sa privesti pe
fereastra, se poate vedea Calea Cerului "

Universul Holografic a devenit Constient de Sine insusi prin fiecare fiinta umana
Ceea ce omul actual a uitat este ca prin fiecare fiinta umana se manifesta holografic universul,
care a devenit partial constient de sine insusi. Termenul holografic pe care o sa-l intalnim in
randurile de mai jos este un termen recent, care insa desemneaza ceea ce poetii si misticii au descoperit
de multa vreme: "in fiecare parte regasim intregul" sau cum spunea William Blake: "a vedea
intregul univers in fiecare fir de nisip" ( "to see a world in a grain of sand"). Fractalii, care
sunt atat de raspanditi in natura, nu sunt decat o palida reflectare a unitatii informationale
dintre parte si intreg, care se manifesta in universul holografic in care traim.
Recomand cititorilor mei sa citeasca si cartea lui Michael Talbot intitulata "Universul
Holografic" (The Holographic Universe) unde este examinat acest model al universului si
implicatiile sale in medicina, fiziologie, functionarea creierului, fizica cuantica.
Doar intr-un univers holografic cunoasterea unei parti inseamna cunoasterea intregului. Preceptul
scris pe frontonul templului lui Apollo din Delphi("Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg
universul") ar fi un indemn fara sens ori paradoxal, daca universul nu ar fi holografic. Semnificatia
acestui indemn antic este ca lucrul cel mai de seama si menirea omului este sa-si vada sufletul
nemijlocit prin ochii sufletului, iar nu prin ochii fizici sau grosieri, care produc proiectia umbrelor de pe
ecranul mental, si sa devina astfel locul in care Universul se elibereaza devenind pe deplin
constient(omniscient) de Sine insusi.
Sa ne amintim ce afirma Prot(Kevin Spacey) in filmul K-Pax (2001) inspirat dupa filmul
argentinian("Hombre mirando al Sudeste") care relata o intamplare mult mai reala decat se crede ce s-a
petrecut in anii '60:
Prot: "Orice fiinta din univers stie sa faca diferenta intre bine si rau(benefic si nociv). Lasa-ma sa-ti spun
ceva. Pe Terra voi oamenii urmati politica "dinte pentru dinte, ochi pentru ochi si viata pt.viata, o atitudine
care e recunoscuta in intregul univers pt.stupiditatea ei . Chiar Buddha si Iisus au avut alta opinie. Dar nimeni
nu le acorda o prea mare atentie, nici chiar buddhistii vostri, si nici crestinii vostri nu-i asculta". "Ma mir ca ati
ajuns si pana in stadiul actual";"o planeta ocupata de o civilizatie care procedeaza ca voi( "care extinde raul
prin lupta, razboaie, razbunare, opozitie") are viitor incert(se autoanihileaza).

Prot: Pentru informarea dumneavoastra: Toate fiintele au capacitatea sa se vindece pe ele insele.
Asta e ceva pe care noi o stim de milioane de ani pe K-PAX"",

La randul lor, cei indecisi oscileaza si ei tot intre trei atitudini:

1. Conservatorii sceptici considera ca anomaliile exista, dar ca ele s-ar datora unor factori cunoscuti,
eventual asociati, insa dificil de identificat pe baza datelor disponibile.
2. Conservatorii moderati admit si ei ca anomaliile exista, dar sustin ca acestea sunt aparente si se datoreaza
unor factori inca necunoscuti, care insa nu ar viola principiile restrictive fundamentale ale stiintei.
3. Conservatorii oportimisti pretind ca sunt receptivi la eventuale probe, care sa evidentieze
fenomenele stranii de genul celor asociate OZN-urilor, dar din conformism fata de majoritatea celor care nu
cred in existenta fenomenelor anormale, nu-si arata adevarata credinta, ci o falsa neutralitate -
intemeiata de multe ori pe teama de a-si pierde credibilitatea sau mai ales pozitia profesionala,
aceasta din urma putand fi serios amenintata de puternica masina de propaganda oficiala.
In concluzie, unii oameni accepta existenta OZN-urilor si a fenomenelor stranii sau paranormale care le
insotesc, in timp ce altii le-o neaga si raman indecisi, asteptand probe suplimentare sau alte conditionari si
modele capabile sa le explice aceste fenomene si sa-i convinga de realitatea lor.
Din punctul nostru de vedere, cea mai buna atitudine ar fi aceea de impartialitate constienta, singura stare care
ne-ar putea ajuta sa eliminam caderea in alte credinte si prejudecati, in alte atasari si identificari, care
blocheaza progresul real al cunoasterii si accesul la o stiinta veritabila. Subliniem ca incarcatura de sentimente,
de prejudecati si de imaginatie (asteptari;expectatii), care se manifesta la toate cele trei categorii de atitudini
amintite anterior, se constituie intr-un obstacol major in calea intelegerii reale a fenomenelor, care se abat de la
normele impuse de modelele legiferate in
stiinta actuala, care in realitate nu sunt decat teorii si legi provizorii, modele ale realitatii, care vor fi inlocuite
de altele, in stare sa explice si ceea ce scapa azi prin plasa modelelor actuale (anomaliile;exceptiile care nu
confirma regula).
In stiinta de azi se recunoaste necesitatea ca experimentatorul sa nu influenteze sau sa nu perturbe
experimentul, ceea ce inseamna ca un aparat de masura sa nu distorsioneze amplitudinea si repartitia
parametrilor care trebuie masurati.
Satisfacerea acestui deziderat presupune in primul rand o retinere sau un autocontrol din partea omului care
cerceteaza si care este principala sursa de erori - de experimentare sau de interpretare.
Dezideratul se realizeaza aparent simplu, prin mentinerea constanta a obiectivitatii, a unei atitudini de
constienta impartiala, a unei stari incolore sau de martor din partea experimentatorului. Cel mai important
obstacol in calea acestei neutralitati sau invizibilitati observatorului uman il constituie atitudinea atasata de
dovedire sau de infirmare a realitatii unor fenomene, atitudine influentata si de o programare conceptuala
defectuoasa.
In istoria stiintei de pe Terra se cunosc multe adevaruri iluzorii care pareau dovedite de realitate in ochii
celor care credeau, de pilda, ca "Pamantul se afla in centrul universului" si multe realitati sustinute de
"bunul simt".
Membrii Academiei Franceze, aflati in fata fonografului lui Thomas Edison, sustineau ca "asa ceva nu poate
sa existe! " Venerabilii savanti, care cautau cu indarjire sa-si confirme dogmele si teoriile, desi nu au gasit
timp de 9 luni un ventriloc sau un om ascuns in cutia fonografului, au numit-o totusi o frauda sau o inselatorie
grosolana si jignitoare. La fel au reactionat acesti "savanti", care inca nu parasisera in mentalitate Evul Mediu
si in alte cazuri, cum ar fi cel al meteoritilor "nu exista pietre care cad din cer", al avioanelor, care, "fiind
mai grele decat aerul, nu vor putea niciodata sa se desprinda de sol " sau al trenurilor, care "nu vor putea
niciodata sa depaseasca o anumita viteza fara ca pasagerii sa riste sa se sufoce ".
Am lasat la urma atitudinea de negare a realitatii OZN-urilor, fiindca ea este cea mai plina de surprize.
Opozitia fata de existenta anomaliilor, a exceptiilor si a fenomenelor paranormale, in care noi includem si
domeniul fenomenelor OZN, este un punct de vedere sustinut in comunitatea stiintifica de fundamentalistii
negativisti, adepti ai ultraconservatorismului stiintific. Pentru acestia, anomaliile nu sunt reale si se reduc doar
la simple mistificari, manipulari de date, la fraude sau la cel mult erori de experimentare si de interpretare,
adica la niste confuzii si deficiente metodologice care trebuie depistate si eliminate.
La ceilalti oameni, opozitia fata de existenta fenomenelor OZN si a fenomenelor asociate - anomalii spatio-
temporale, fenomene paranormale, incalcari flagrante ale legilor si principiilor din modelele acceptate de catre
stiinta actuala - poate fi cauzata de mai multi factori, dintre care mentionam:
1. Identificarea realitatii cu credintele, dogmele, teoriile si modele pe care le cunoastem astazi si de care
ne-am atasat;
2. Identificarea realitatii cu cea proiectata pe ecranul mental in cursul experientei senzoriale;
Sa nu uitam faptul ca o proiectie pe ecranul mental nu este identica cu realitatea sau sa ne amintim o afirmatie
a maestrilor Zen: "reflectia Lunii in oglinda apei unui lac nu este insasi Luna".
Este dificil de acceptat ceea ce vine in contradictie cu "bunul simt", dupa care Pamantul de sub picioarele
noastre pare neclintit, desi in realitate el se invarteste in jurul propriei axe, in jurul Soarelui si impreuna cu
acesta, in jurul centrului galaxiei noastre. Orice obiect aflat la ecuator calatoreste in fiecare zi (pe durata de 24
ore) pe o distanta egala cu circumferinta Terrei, adica de : 40.075,036 kilometri. Daca impartim aceasta
distanta la 24 de ore, vom afla ca fiecare om se deplaseaza cu viteza supersonica de 1674, 396 km/h (viteza
miscarii de rotatie la ecuator este de: 465,11 m/s, adica de peste 3 ori mai mare decat viteza sunetului in aer,
care este de 340 m/s). Viteza medie a deplasarii Terrei, pe orbita eliptica in jurul Soarelui (miscare de
revolutie), a carei circumferinta este de 924 milioane de kilometri, este obtinuta prin impartirea acestei distante
la numarul de ore dintr-un an si este de 109.033 km/h (30,287 km/s) . Si asta nu e tot fiindca noi ne deplasam
impreuna cu Soarele(una dintre cele 300 de miliarde de stele din galaxia noastra) in jurul centrului galaxiei
noastre si cu intreaga galaxie prin spatiul intergalactic. Pentru fiecare rotatie in jurul centrului galactic, Soarele
impreuna cu planetele satelite calatoresc pe o circumferinta de 163280 ani lumina. Soarele, care este localizat
relativ departe de nucleul galactic (distanta dintre centrul galactic si Soare este de 26.000 ani lumina), ceea ce
inseamna ca se deplaseaza pe o orbita aproape circulara cu o viteza estimata in diferit in lucrarile de
specialitate: 217,261* km/s (486.000 mile pe ora; 782141 km/h), 225** km/s si 250***km/s . Soarele
impreuna cu planetele sale au nevoie de o durata estimata intre 225 la 250 milioane de ani terestrii, pt o rotatie
completa in jurul centrului galactic. Timpul necesar parcurgerii fiecarei rotatii in jurul centrului galactic este
uneori numit an cosmic sau an galactic. De la formarea sistemului solar s-au facut intre 20 si 25 de rotatii.
Extinctiile in masa care s-au petrecut periodic pe Terra se afla in legatura cu aceasta rotatie in jurul centrului
galactic si cu oscilatia ciclica de 64 milioane de ani fata de planul galactic, care expune periodic suprafata
Pamantului la radiatiile generate de unda de soc**** (similara undei de soc creata in fata unui avion
supersonic), produsa in fata galaxiei noastre, care cade cu o viteza uriasa, catre grupul de galaxii (Virgo
Cluster), localizat la o departare de aproximativ 50 de milioane de ani lumina.
*Recer, Paul (Associated Press). Radio Astronomers Measure Suns Orbit Around Milky Way. Houston Chronicle. 1 June
1990. "Using a radio telescope system that measures celestial distances 500 times more accurately than the Hubble Space
Telescope, astronomers plotted the motion of the Milky Way and found that the sun and its family of planets were
orbiting the galaxy at about 135 miles per second (217 km/s).";"The sun circles the Milky Way at a speed of about
486,000 miles per hour."
**Milky Way Galaxy. " The New Encyclopedia Britannica.15th ed. Chicago: Encyclopaedia Britannica, 1998: 131: "The
Sun, which is located relatively far from the nucleus, moves at an estimated speed of about 225 km per second (140 miles
per second) in a nearly circular orbit."
***Goldsmith, Donald. The Astronomers.New York: St. Martins Press, 1991: 39 & Norton, Arthur P. Nortons Star
Atlas.New York: Longman Scientific & Technical, 1978: 92;"… the suns neighborhood, including the Sun itself, are
moving around the centre of our Galaxy in approximately circular orbits with velocities of the order of 250 km/s."
*****"Sistemul nostru solar are o unda de soc in jurul sau si aceasta produce o mare parte din radiatiile cosmice ce
lovesc Terra. De ce nu ar avea si Calea Lactee o astfel de unda de soc?";"Our own star moves toward and away from the
Milky Ways center, and also up and down through the galactic plane. One complete up-and-down cycle takes 64 million
years- suspiciously close to the Earths biodiversity cycle".(from : Hubbles Secret: Orbiting the Milky Way -A Galaxy
Insight: December 22, 2008, in: http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2008/12/hubbles-secret.html

3. Diverse interese si temeri .

Astfel, Jimmy Guieu arata ca dupa ce au fost realizate acordurile secrete cu EBE, de catre responsabilii politici
din perioada administratiei Eisenhower, atat in SUA, cat si in toata lumea s-a declarat una din cele mai aprige
campanii de denigrare a tuturor celor care persistau sa sustina realitatea existentei fenomenului OZN si a
fiintelor extraterestre.
S-a incercat ca mass-media sa fie cu orice pret convinsa ca aceste "obiecte" nu sunt decat iluzii optice sau
rodul unor psihoze colective. Mult timp secretul a fost tinut cu strasnicie si a ramas asa, pana cand primii care
au calcat intelegerea au fost extraterestrii. Aceste Entitati Biologice Extraterestre (EBE) nu au respectat
promisiunea de a nu perturba civilizatia existenta pe Terra. Si astfel nu numai in SUA, ci in aproape toata
lumea au inceput sa apara o serie de fenomene ciudate si inexplicabile. In decursul anilor, autoritatile
americane au fost socate de descoperirea de animale mutilate dupa un anumit tipic, surprinsi in special de
faptul ca in toate cazurile se lucrase foarte curat, fara urme de sange. Au urmat apoi rapirile de persoane de
ambe sexe, peste o suta de mii, din care numai o mica parte au revenit la caminele lor, cu o memorie stearsa.
Corpurile multora au fost gasite in zone desertice, ingrozitor mutilate. Multe din femeile rapite au fost
fecundate artificial, EBE intentionand sa creeze o rasa de mutanti, capabila sa traiasca atat in lumea lor de
origine, cat si pe Terra. Se pare ca avertismentul lui Wilhelm Reich (vedeti nota 5) este real si ca acest
cutremurator plan incepe sa iasa la suprafata. (vedeti in anexe: Conspiratia planetara).
In afara de atasarea de credinte, de experienta senzoriala si de implicarea diverselor interese si temeri,
opozitia fata de existenta fenomenelor paranormale este alimentata de scepticism, de lipsa experientei directe
(sa nu uitam ca oamenii, in marea lor majoritate, obtin informatiile in mod mijlocit, prin porti senzoriale
limitate sau prin simturi), de adormirea atentiei si a sensibilitatii intuitive (prezenta doar la copii si la
animale), de conformism si de lipsa de curaj in sustinerea propriilor opinii, cat si de hipnoza culturala
("inghetarea in tipare").
Fanatismul si intoleranta este careacteristic celor care prefera sa creada in tipare, dogme si in teorii
stiintifice, care nu sunt decat niste modele ale realitatii, care urmeaza sa le schimbam cu altele, in loc sa
accepte realitatea, asa cum este ea. Fanatismul si intoleranta, care au ajuns la putere in epoca Inchizitiei ,
continua sa-si aiba reprezentanti si azi in cercurile conservatoare politice, stiintifice si religioase .
In lupta pentru putere, unii oameni prefera dogmele, care le apara interesele efemere, dar care ii inlantuie in
ignoranta. Cunoasterea directa este amanata de dragul unor avantaje de moment, care le asigura unora iluzia
unei autoritati profesionale, sociale, religioase ori politice.
O astfel de lupta pagubitoare pentru umanitate, mai ales prin marile pierderi omenesti pe care le provoaca, a
condus la occidentalizarea intregii planete – la o colonizare culturala, ce a provocat mari pierderi spirituale,
stiintifice si tehnologice(sa ne gandim la discurile astece din aur in care se urcau oameni si care levitau
atunci cand incepeau sa vibreze )- la respingerea noului si a realitatii, la incurajarea conformismului, a
imobilismului si a gandirii convergente.
Eliminarea totala a gandirii divergente ar fi condus la inghetarea stiintei la un anumit nivel, la inchiderea
oricarei cai spre progres in cunoastere. Oscilatia, intre deschidere si inchidere, pare o trasatura constanta a
oamenilor de pe Terra.
Spargerea inghetarii in obiceiuri, tipare, teorii si credinte eronate se produce periodic in mod exploziv si cu
multe pierderi omenesti. Ne gandim la revolutiile burgheze, care au detronat simultan atat absolutismul
ideologic (modelul teologic monoteist creationist al unui creator unic), cat si pe cel politic (monarhia
absoluta), permitand aparitia modelelor alternative (modelul mecanicist, determinist, evolutionist) si
participative(democratia republicana, monarhia parlamentara).
Acum ne aflam intr-o alta inchidere, din cauza atasarii de noile dogme: cauzalitate, limbaj cantitativ. Baza
educatiei si a promovarii in ierarhiile stiintifice, religioase ori politice s-a modificat: in Evul Mediu latina si
greaca, in secolul actual matematica, in prezent calculatorul. O asemenea atitudine, caracterizata prin inchidere
fata de nou, are o latura negativa, daca ne gandim ca traim intr-o epoca plina de crize si de probleme care
trebuie solutionate urgent, si o alta pozitiva, insa din ce in ce mai atenuata. Inchiderea fata de nou a permis mai
mult sau mai putin conservarea unora din traditiile civilizatiilor terestre anterioare, desi caracteristica
principala a fundamentalismul ideologic sau religios aflat la putere a ramas steargerea de pe fata pamantului a
tuturor traditiilor anterioare etichetate drept: "pagane".
Aceste traditii nu au putut supravietui cenzurii decat imprumutand haina invadatorului - ca in cazul
sarbatorilor de "Anul Nou" - ori deghizandu-se in mituri si povesti de genul celor din "O mie si una de
nopti", in care identificam referiri la o stiinta si tehnologie inca neatinsa azi, la levitatie(covorul zburator), la
nave care foloseau teleportarea, la animale de mult disparute sau la orase scufundate in oceane.
Afirmam mai inainte ca progresul actual s-a datorat inlaturarii monopolului dogmelor teologice de tip
creationist-supranatural - care a reprezentat o imago mundi ("imagine despre lume") oficiala si obligatorie in
Evul Mediu (oricine avea alta opinie sau gandea altfel era acuzat de erezie) – si inlocuirea lor de catre o

conceptie stiintifica, devenita de tip materialist-mecanicist de la Newton si Laplace incoace.

Creationismul supranatural al teologilor din Evul Mediu a fost deci detronat de materialismul
mecanicist, evolutionist si utilitar al epocii actuale, in cursul luptei pentru putere din timpul
revolutiilor burgheze. Aceasta noua imagine oficiala despre realitate se dovedeste la randul sau
deficitara si inchisa fata de adevarata stare a lucrurilor: crizele sociale, economice, energetice si de
materii prime, degradarea mediului planetar si a tezaurului genetic sunt, in cele din urma, efecte ale
unei crize informationale.
Practic, suntem confruntati astazi cu un nou sistem inghetat de credinte, pe care acum il
numim stiinta.
Toate crizele sunt in cele din urma crize informationale: nu stim cum sa rezolvam altfel
transporturile, comunicatiile, vindecarea maladiilor, incalzirea globala, organizarea economica,
sociala si politica. Cauza acestei continue si profunde maladii a civilizatiei terestre se afla la nivel
individual si apoi la nivel colectiv. Omul se identifica cu conceptiile, scenariile, modelele, teoriile si
ipotezele incercate pentru a obtine o cat mai fidela reprezentare a realitatii, atat in plan descriptiv, cat
si functional - pentru a putea beneficia "de puterea si de fructele acestei cunoasteri, atunci cand
aceasta este aplicata".
Aproape toate stiintele civilizatiei terestre actuale au trecut printr-o faza descriptiva (geografie, anatomie etc.),
care a fost urmata de o faza functionala (geofizica, fiziologie) in care s-a incercat o
unificare cauzala cantitativa (matematica) si mecanicista (mecanica cuantica, mecanica genetica, mecanica
lingvistica) a variatiilor calitative observate la diferite nivele* de manifestare a planului fenomenal.
S-a descoperit de pilda ca gustul diferit(dulce, sarat, amar sau iute) poate fi obtinut printr-o variatie
cantitativa a frecventei unui impuls electric aplicat unui electrod plasat pe limba . In mod similar s-a descoperit
ca variatia de culoare si cea de temperatura sunt in cele din urma determinate de variatia cantitativa a
frecventei radiatiei electromagnetice. Aceasta abordare a realitatii, care dupa cum observam a avut si unele
succese notabile (diferenta dintre benefic si nociv este si ea, in ultima instanta, una cantitativa, o otrava putand
deveni un remediu salvator si invers, in functie de doza si de starea organismului caruia ii este administrata),
este astazi insuficienta din cauza neglijarii unor componente esentiale ale realitatii: componenta energetica si
cea informationala.
La prima vedere, aceasta afirmatie pare absurda astazi, cand se vorbeste atat de mult despre energie si
informatie. Si totusi asa este, fiindca, in afara de aceste etichete aplicate unor aspecte diferite ale aceleiasi
realitati, inca nu stim ca exista nivele diferite de manifestare (de la subtil la grosier) ale acestor energii si
informatii, care raman invizibile pentru aparatele de masura si pentru simturile noastre.
O analiza retrospectiva a dezvoltarii stiintei si tehnologiei terestre, in care am face abstractie de modelarea
teoretica ulterioara, ne permite sa evidentiem trei revolutii si niveluri tehnologice:
1. Prima revolutie a condus la tehnologia material-mecanica, in care includem primele unelte actionate de
forta omului, animalelor sau a vantului. O astfel de tehnologie, reprezentata la inceput de catre primele unelte
din piatra, pana la diversitatea materialelor actuale, a insemnat o prima revolutie prin care unealta a devenit
independenta material de om.
 2. A doua revolutie a condus la tehnologia energetica, in care uneltele - de tip masina cu aburi – au devinit
independente si de energia umana pt. o perioada limitata (de alimentarea cu energie), asa cum in etapa
anterioara devenisera independente material. Desi aceasta tehnologie energetica s-a diversificat azi la motoare
electrice sau nucleare pentru antrenarea masinilor (nave, submarine) si este constituita dintr-o larga gama de
dispozitive de transformare(conversie) a energiei chimice, termice, mecanice, electrice sau nucleare in energia
necesara(mecanica, electrica, termica, luminoasa), aplica doar o parte din matricea de conversie a
energiilor, care se manifesta in planul fizic(de pilda nu cunoastem conversia in energie gravitationala)
3.A treia revolutie a condus la tehnologia informationala, adica de stocarea, procesarea si la transmiterea
informatiilor pe suport material si energetic, si a facut deja uneltele independente de om(cu exceptia
programarii initiale sau a corecturilor pe parcurs) si in plan informational.Avem azi roboti, uzine, vapoare si
avioane conduse sau pilotate de calculatoare de proces . Calculatoarele electronice, stocarea electromagnetica
a informatiilor si telecomunicatiile, reprezinta doar o varianta de tehnologie informationala bazata pe energia
electromagnetica si este vulnerabila la perturbatii de genul impulsurilor electromagnetice naturale(descarcari
electrice in atmosfera; explozii ale stelelor) sau artificiale(bombe atomice cu puls EM). Aceasta tehnologie
vulnerabila la perturbatiile din universul fenomenal, si care nu permite transferul informatiilor in timp
real(trebuie asteptat milioane de ani raspunsul la o intrebare adresata unei civilizatii aflate intr-o galaxie
indepartata)a fost abandonata de catre civilizatiile galactice avansate care au optat pentru alti vectori ai
informatiilor(care nu pot fi ecranati, atenuati sau perturbati de catre procesele manifestate in univesul
fenomenal).
*
Desi DOOM, DEX si alte lucrari de specialitate recomanda forma "niveluri", optam in unele cazuri pentru "nivele",
forma consacrata in fizica(nivele energetice), medicina, etc.[nota autorului]

Sa ne gandim ca si in trecut pe Terra au fost construiti roboti si sisteme de calcul, de stocare si de

transmitere mecanica a informatiilor* sau sa ne amintim de savantul roman Gogu Constantinescu,
parintele sonicitatii, care a creat circuite sonice in care toate componentele unui circuit electric
(condensatori, bobine, rezistente, diode) aveau corespondent sonic. In prezent ne deplasam catre
sisteme hibride, care utilizeaza drept vector al informatiei lumina (Henri Coanda a condus un
program de cercetare in domeniul circuitelor logice optice, fluidice si sonice; vedeti notelele de la
sfarsitul acestui paragraf).
Observam ca doar o parte din materie, energie si informatie este utilizata in tehnologia actuala. Este
vorba de partea manifestata sau de varful aisbergului. Simultan, suntem constienti ca in cursul
evolutiei tehnologice a avut loc o trecere de la manifestarile macroscopice grosiere, catre cele ale
microcosmosului -particule elementare - care par mai subtile.
In realitate, si acestea fac parte tot din zona manifestata, de la suprafata apei, fiindca nu cunoastem nici restul
aisbergului si nici oceanul in care pluteste acesta.
Daca am fi ceva mai atenti, am sesiza faptul ca tehnologia este constituita din mijloace de actiune ale omului
asupra realitatii, mijloace situate la mijloc intre el si realitate, adica ceva de genul terminalelor de actiune
(mainile) si de cunoastere( a portilor senzoriale: ochi, urechi..). Chiar se observa ca uneltele au imprumutat
forma mainilor(cheile; manerele), a articulatiilor (parghiile) prezente in corpul uman. Inconstient, omul si-a
proiectat in afara propria sa structura intr-o tehnologie care reflecta stadiul sau de autocunoastere.
Stadiul tehnologiei unei civilizatii galactice reflecta nivelul de autocunoastere la care a ajuns aceasta. Unele
au descoperit tehnologia mecanica materiala, altele tehnologia energetica si, in fine, altele au ajuns la unelte
informationale care modeleaza procesele deterministe din creierul uman de tipul ratiunii umane - logica
bivalenta, algebra Boole.
Daca cineva ar investiga tendintele tehnologiei actuale:
- miniaturizarea, crearea de circuite integrate la nivel macromolecular , care sa se autoregenereze folosind
componente biologice(se lucreaza la supraconductori si semiconductorii organici) –
- integrarea tuturor nivelelor planului manifestat si
- independenta materiala,energetica si informationala –
ar ajunge la concluzia ca ne indreptam catre o creatie in oglinda , care este "dupa chipul si
asemanarea creatorului ei".
Astazi, cand cele mai multe din lucrarile care abordeaza fenomenul OZN se marginesc sa ramana la
stadiul descriptiv, prezentand evenimente si aspecte ale navelor extraterestre sau cel mult incidente
provocate de acesti vizitatori, cartea lui Jean Pierre Petit, darama mitul ca "nici un om de stiinta
nu s-a ocupat de problema OZN " si incearca depasirea fazei descriptive prin prezentarea unor
aspecte functionale, ce au constituit punctul de plecare al unor cercetari stiintifice.
Daca printr-o singura fereastra din cele zece ale matricei de conversie a energiilor oamenii au patruns
in lumea cea noua a electromagnetismului si traiesc astazi intr-un alt mediu -inconjurati de receptoare
de radio si televiziune, de motoare si campuri electromagnetice - ne intrebam ce ne asteapta daca
vom privi pe celelalte ferestre ramase 6[nota la sfarsitul acestui capitol]
Ce modificari vor cunoaste calculatoarele noastre daca vom reusi sa intelegem functionarea
emisferei noastre drepte(analogice; magice) si sa patrundem in profunzimile realitatii fenomenale?
Nivelele invizibile sau subtile care preced lumea particulelor elementare pe care le cunoastem azi,
sunt prezente acum si aici, in noi insine.
* Leonardo da Vinci a construit un leu mecanic automat. Multe legende antice grecesti se refera la oameni
artificiali sau la servitori mecanici construiti de zeul Hefaistos(Hephaestus) sau de zeul Vulcan (la Romani).
Alte traditii vorbesc despre golemi din lut in legendele ebraice,despre giganti din lut in legendele din Norvegia
si despre insufletirea prin iubire : Galatea, statuia lui Pygmalion, care a capatat viata.
In secolul IV i.e.n. matematicianul grec Archytas din Tarentum a creat o pasare mecanica antrenata de un
motor cu aburi pe care a numit-o "Porumbelul". Hero din Alexandria (10–70 e.n) a creat numeroase
dispozitive automate ce puteau fi configurate dupa nevoile utilizatorului si a descris masini antrenate de
presiunea aerului comprimat, de abur si de apa.
Su Song a construit in China, in 1088e.n. un ceas amplasat intr-un turn in care figurine mecanice bateau orele.
Al-Jazari (1136–1206 e.n.), un inventator arab din perioada dinastiei Artuqid, a proiectat si construit un
numar de masini automate, incluzand aparate pt. bucatarie, automate musicale a caror energie era furnizata de
apa si primul robot umanoid programabil. Robotii, care cantau la instrumente muzicale, apareau in fata
musafirilor,care erau invitati la petrecerile date de curtea regala, ca patru muzicanti aflati intr-o barca pe un
lac. Mecanismul sau avea un cilindru programabil cu mici ridicaturi (came) ce deplasau mici leviere, care
controlau instrumentele de percutie . Se puteau schimba ritmurile si melodiile prin deplasarea camelor in
diferite pozitii pe cilindru.

La ele avem acces in diferitele niveluri de terapie si in traditiile antice afirma ca aceste terapii
actioneaza asupra celor trei corpuri(in lb.sanskrita:"sharira";"kaya") : corpul material sau
grosier(sthula;stula), corpul subtil sau energetic (sukshma )si corpul informational sau
cauzal(karana) sau asupra celor cinci invelisuri (in lb.sanskrita:"kosha")
Aceste invelisuri sau corpuri, dispuse concentric ca inelele unui copac, la nivel material, energetic si
informational, ecraneaza realitatea suport, ce le finanteaza cu informatie si energie din izvorul vietii.
In universul holografic se utilizeaza mereu acelasi model de ecranare: dispunerea concentrica
de la inelele unui copac o intalnim la straturile dintr-un ou ("oul lui Paracelsus"), dintr-o ceapa, la
paturile care invelesc un atom, la ecranarea termica de la vasele Dewar folosite pt. gazele lichefiate in
criogenie si la vasele termos, la incintele lui Faraday si in cele orgonice ale lui Wilhelm Reich sau la
dispozitivele care folosesc suspensia cardanica(pt. ecranare mecanica a giroscoapelor sau pt.
transmisia homocinetica a energiei mecanice).
Ceea ce vom observa pe parcursul lucrarii dedicate dosarului UMMO de catre fizicianul, cosmologul si
specialistul in mecanica fluidelor, care este J. P. Petit, este faptul ca a aparut o fractura sau o deschidere in
stiinta actuala si intre cei ce o practica, desi unii oameni neinformati continua sa afirme ca "nici un om de
stiinta nu recunoaste existenta fenomenelor OZN". Asa cum vom observa pe parcursul acestei carti, Jean-
Pierre Petit adopta o pozitie de martor impartial, in jurul careia oscileaza din cauza pregatirii unilaterale (doar
in experimentarea exterioara) si a unor credinte "stiintifice", de care incepe sa se elibereze. Este semnificativa
sinceritatea autorului cand se descopera programat, conditionat si limitat in intelegerea unei stiinte a unei
intregi civilizatii extraterestre. Problema a fost, dupa cum vom observa, la fel de dificila si pentru
reprezentantii UMMO ramasi pe Terra, care veneau si ei cu tiparele si conditionarile lor - analiza distructiva a
becului nu a evidentiat rostul sau. Ultimul aspect al acestei carti il constituie probele stiintifice si tehnologice
ale existentei unui sistem de propulsie MHD, similar celui descris in rapoartele UMMO.
Dar, dupa cum recunoaste si J.P. Petit, chiar si propulsia MHD nu este decat o fereastra din mai multe aplicatii
posibile ale unui astfel de sistem - eliminarea frecarii cu mediul, eliminarea "bangului sonic", transport prin
dimensiunile paralele ale universului gemelar, obtinerea invizibilitatii in domeniile radar si optic, prin
modularea caracteristicilor mediului ambiant, ca in optica neliniara etc.

Asa cum am aratat in note, afirmatia UMMO ca "suferim de o indigestie a informatiei" si ca "stim mai mult
decat aplicam" este dovedita de inventia lui Alfred Nobel, care pe Terra asigura protectia la impact sau la
acceleratii mari a nitroglicerinei, iar pe UMMO protectia pilotilor la acceleratii ridicate. Aceeasi
descoperire, care trebuie doar deplasata dintr-un setar sau domeniu in altul, pentru a aduce foloase oamenilor.
In domeniul studierii fenomenelor paranormale, afirmatia UMMO privind existenta unor realitati si a unor
fraude vine partial in contradictie cu demonstratia de la Murocs AFB*, la care ma voi referi in continuare,
pornind de la relatarea lui H. Coanda, care era de parere ca OZN-urile exista si sunt construite de oameni dupa
planuri furnizate de extraterestrii: "este numai o problema de inertie a sistemului tehnologic actual de pe
Terra... trusturile petroliere si de transporturi se agata cat pot de trecut... dar stiinta si tehnologia
terestra s-au sfarsit... acum ne intereseaza accesul la planul informational director... la realitatea
profunda din noi insine... "
Am avut sansa sa descopar mai de multa vreme adevarul pe care J.P. Petit il exprima in finalul acestei carti:
"trebuie sa intelegem faptele pe care stiinta le refuza cu violenta si in modul cel mai irational cu
putinta; trebuie sa intelegem ca ceea ce numim noi stiinta, nu a fost niciodata decat un sistem organizat
de credinte"
Stiam din discutiile purtate cu Henri Coanda ca "planeta noastra a fost vizitata si noi chiar coabitam cu niste
extraterestri pasnici, veniti din alte sisteme stelare", dupa cum afirma si autorul acestei carti, pe care o
comentam(Jean Pierre Petit).
Am avut de mai multe ori ocazia sa vad ce inseamna "incremenirea in prejudecati" sau "hipnoza culturala"
atunci cand, in cate o discutie cu cineva pe care-1 credeam suficient de deschis si de nonconformist, ma
refeream la ceea ce stiam ca au afirmat reprezentantii a opt civilizatii galactice la intalnirea de la Murocs
AFB[prescutare pt. Air Force Base -"Baza a Fortelor Aeriene" in SUA] din aprilie 19547, la care a participat
si compatriotul nostru Henri Coanda8. Reactiile de aparare din partea interlocutorilor mergeau de la respingere
("imposibil, domnule, s-ar fi aflat... ") la exprimari "prefabricate", fara nici o legatura cu subiectul ("Exista
Dumnezeu? Ce scrie in Biblie? ")
Intre timp Vaticanul a informat credinciosii ca exista civilizatii extraterestre.
Vedeti acest videoclip Papa Benedict al XVI afirma ca "OZN-urile sunt reale!"

In anul 2008 un purtator de cuvant al Vaticanului a dat o declaratie privind existenta in univers a altor
civilizatii, dar "care nu sunt vinovate de pacatul originar" (folosesc clonarea).
Vaticanul spune ca OZN-URILE si Extraterestrii sunt reali!
Vatican says Ufos and ET's are real!
http://www.youtube.com/watch?v=wSFqNo0PhJU
http://www.paolaharris.com/popeufo08.htm
Vedeti: http://www.youtube.com/watch?v=4UfiIatUWss&feature=player_embedded
Intalnirea dintre Zecharia Sitchin si Monsignor Corrado Balducci (teolog, membru al Vatican Curia
(corpul de guvernare), descrisa pe situl :http://www.sitchin.com/vatican.htm a ajuns la urmatoarele
trei concluzii : "1.Da, extraterestrii exista pe alte planete;
2. Da, ei pot fi mult mai avansati decat noi;
3. Da, material, omul ar fi putut fi creat dintr-o fiinta vie preexistenta".

Atitudinile de aparare din partea interlocutorilor mergeau de la respingere si la exprimari "prefabricate",

pana la amutire si schimburi de priviri semnificative cu ceilalti, care se aflau de fata, cam cu intelesul de "nu
cred o iota" sau chiar "asta a cam luat-o razna, saracul!"
Dupa 1989 am inceput sa scriu la rubrica de Paranormal a ziarului Zig-Zag, condus de Vasile Neagoe. Nu
era chiar omul cu care mi-as fi dorit sa colaborez, dar articolele mele treceau prin mana lui inainte de a primi
avizul de "bun de tipar".
In ciuda unor note bibliografice, care semnalau cercetari similare in alte parti ale planetei, 1-am auzit de multe
ori spunandu-mi: "Cu tine nu stie nimeni cand e vorba de adevar si cand de fictiune".
Considerat fictiune, adevarul devenea mai usor de suportat si de ignorat pentru un om, care nu se mai obosea
sa-1 inteleaga, sa renunte la prejudecati sau sa-1 descopere in propria sa experienta, ci doar sa-i aprobe
publicarea. Eram mereu apreciat ca "un om rational si inteligent", in raport cu ceea ce oamenii intelegeau, si
drept "irational, speculativ si imaginativ" in ceea ce nu puteau sau nu voiau ei sa inteleaga. Era dificil sa
accepti faptele si sa renunti la teorii. In concluzie, am aflat ca acei oameni care ar fi trebuit sa fie deschisi la
nou (cercetatori, dascali) preferau sa nege faptele decat sa renunte la etichetele, prejudecatile si hainele in care
au fost imbracate aceste fapte. Mi se mai intamplase acelasi lucru atat cu cei pe care i-am considerat,cat de cat
pregatiti sa afle ce stiam, cat si cu cei care, prin domeniul lor de activitate - redactori, cercetatori, colaboratori,
editori - intrau in contact cu lucrarile mele.
Izolarea sau distanta dintre mine si oameni s-a amplificat si s-a mentinut pana la rasturnarea din 1989, cand in
sfera preocuparilor oamenilor au intrat si lucrurile de care ma ocupasem.
Acum, dupa ce programul de dezinformare a publicului, prin minimalizarea si ridiculizarea "dosarului OZN",
a ajuns la apogeu, incep sa se observe si primele semne ale prabusirii. Pe birou, in fata mea, se afla ordine si
hotarari strict secrete ale Fortelor Aeriene ale S.U.A. (ordinul Jarop 146 E din 1953) si instructiuni similare din
tarile aliate si inamice (vedeti declaratia televizata din 1992 a dr.col. Marina Popovici din URSS).
Ce s-a urmarit prin programul de dezinformare?
Prin masurile luate au fost vizate cel putin doua obiective:
1. Culegerea centralizata a datelor despre OZN, pentru obtinerea unui monopol si a unor avantaje tehnico-
stiintifice si militare.
2.Dezinformarea sistematica a publicului, pentru eliminarea unei posibile concurente si in vederea mentinerii
dezbinarii favorabile stapanirii si cresterii vulnerabilitatii la manipularea semenilor. Nici o metoda nu a fost
uitata, apelandu-se in permanenta la ridiculizarea martorilor si a fenomenelor relatate; la dezbinarea,
intimidarea, izolarea, internarea si chiar lichidarea celor care stiau prea multe, la stergerea urmelor si spalarea
creierelor; la minimalizarea, banalizarea si alterarea problematicii contactelor cu civilizatiile galactice prin
filme, de genul Hangar 18, care pentru a inlatura zvonul " capturarii unor OZN-uri", au prezentat pe ecrane
cea mai buna minciuna, adevarul alterat.
S-a recurs si la furt, la falsificare si la inlocuirea probelor, la politica inducerii fricii prin filme de groaza
(thriller) si a dispretului publicului, pentru ca numai autoritatile sa-si pastreze intacta capacitatea de dialog cu
civilizatiile extraterestre.Drumul spre aceste acte criminale si faradelegi, care au incalcat flagrant drepturile
omului (dreptul la informatie si mai ales dreptul la viata) este pavat cu cele mai bune intentii: "evitarea panicii
si a socului cultural ".
Un prieten(dr. Petru Groza, profesor la facultatea de medicina, seful catedrei de fiziologie si director al
Institutului de Fiziologie Normala si Patologica "D. Danielopolu" din Bucuresti ), care s-a aflat in Argentina in
perioada marelui val de vehicule extraterestre aeriene si submarine din anii '60, mi-a povestit ca uimirea a
inlocuit panica, care nu a afectat decat paza de coasta, aviatia, trupele terestre si o mica parte din populatia,
care isi vedea amenintate privilegiile si autoritatea prin frica. O autoritate impusa cu ajutorul unor arme ce s-au
dovedit a fi niste arcuri cu sageti ", in fata mijloacelor de paralizare, transmutare(corpuri transgormate in statui
din piatra ce s-a dovedit a fi un polimer) si de dematerializare magnetica aflate la bordul OZN-urilor. Chiar in
aceeasi perioada, oameni bolnavi au fost vizitati si vindecati de cancer si de alte maladii considerate
incurabile. Fortele armate argentiniene care au deschis focul impotriva navelor extraterestre fara succes au
avut pierderi asa de mari(toata aparatura electrica si electronica de la bordul vaselor din paza de coasta a fost
facuta scrum) incat s-a ordonat incetarea oricarui atatac ulterior. Nici in URSS si nici in Vietnam bateriile
antiaenene nu au strapuns "scutul defensiv", creat prin solidificarea in camp magnetic a materiei ionizate si
confinate10. In majoritatea cazurilor echipajele OZN nu au reactionat la atacurile terestre, iar cand totusi s-au
petrecut astfel de incidente, ele s-au soldat cu grave pierderi (arderea echipamentelor electonice si
"descarnarea" , pe parcursul catorva ore, a celui lovit de o raza "verde"). In nici un caz nu se poate vorbi
despre o ostilitate din partea OZN-urilor, care ar ti putut provoca distrugeri imense cu armele aflate la bord -
ne gandim la o replica a calculatoarelor navei, care asigura protectia automata a acesteia cand "scutul
defensiv" era scazut sau cand pasagerii erau plecati in exterior pentru explorare.
Pentru noi, rapoartele UMMO reprezinta o fisura controlata in "conspiratia tacerii si a dezinformarii", o
supapa

de siguranta, care sa elibereze o parte din presiunea acumulata in spatele unui baraj ce a tinut sub embargou
cunoasterea dobandita in cursul contactului la care se referea H. Coanda.
Controlul "scurgerii de informatii" poate sa apartina oricaruia din cele doua grupuri intrate in contact
(terestri-extraterestri) si poate avea diferite motive:
1. Continuarea dezinformarii - canalizarea spre propulsie inertiala in loc de propulsie holografica; lipsa
umorului la "extraterestrii blonzi", cand se stie ca cei "gri" 11 sunt cei integrati intr-un organism colectiv.
2. Mentinerea repulsiei fata de extraterestrii, care ne sunt prieteni, prezentati ca fiinte robotizate, fara
imaginatie, umor si simt artistic - propaganda EBE contra UMMO.
3. Oferirea dozata a informatiei, care in cantitate prea mare ar putea fi nociva – vedeti colapsul pamantenilor
prezenti la Murocs AFB.
4. Experiment psiho-sociologic sau psiho-planetar prin actiune asupra constiintei colective planetare.
5. Cautarea altor utilizatori umani pentru informatiile oferite, din cauza incapacitatii "specialistilor" (inghetati
in tipare) de a fructifica "samanta" sau mesajul transmis. Nu intamplator cel mai mare inventator al tuturor
timpurilor(T. A. Edison) a fost un om care a scapat de sistemul de sistemul conditionare, de virusare si de
uniformizare prin scoala:.
6. Spargerea centralizarii sau monopolului unei singure natiuni sau puteri.
Care a fost ultimul pas al UMMO?
Revelarea tulburatorului fapt ca tot ceea ce trebuie sa stim nu se afla undeva in afara, ci in noi insine: in noi
exista un canal informational care ne cupleaza cu toti semenii si cu "Banca de date a universului"12.
Un pas cutremurator pentru oamenii de stiinta, care au neglijat atemporalul, omniprezentul si sincronicul in
favoarea temporalului, trecatorului si diacronicului. Un soc pentru cei care au uitat de subiectiv si de interior,
pentru a se ocupa exclusiv de obiectiv si de exterior. Un mesaj greu de consecinte pentru religiile
institutionalizate, care se bazeaza pe credinte, iar nu pe experienta, pe un Dumnezeu ascuns, plasat in afara, in
Cer, iar nu pe "scanteia divina din fiecare fiinta umana", pe un Dumnezeu launtric, omniprezent, care se
contacteaza direct, fara mijlocitori si manipulatori de tot felul. Biserica nu suporta sa-si piarda puterea si
prefera doar probele, aparitiile si viziunile pe care le poate administra si controla, pentru a-si mentine rolul de
mediator intre om si un Dumnezeu plasat in afara fiintei umane.
Ultimul mesaj UMMO ne reaminteste de adevaratele traditii spirituale ale omenirii, traditii distorsionate si
acaparate de biserica, de stiinta si de ideologiile de tot felul, forme laicizate(-isme) ale acelorasi credinte si
prejudecati. Acest mesaj ne reaminteste de inscriptia de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi
("cunoaste-te pe tine insuti" pentru a ajunge la izvorul cunoasterii intregului univers), de maieutica lui
Socrate (calea "mosirii" pt a realiza: "nasterea din nou", preluata din traditiile spirituale ale Hiperboreei
tracice), care nu venerarau un zeu (Zalmoxis), ci calea sau veriga(za) care conduce catre eliberare (moksha),
ca si alte traditii spirituale ale omenirii, care nu au in centrul lor un zeu, ci calea de a intra experimental in
starea de functionare holografica, precum : taoismul, buddhismul, jainismul, yoga
In mesajul lui Lao Tseu se spune ca universul este holografic : "fara sa treci pragul usii poti cunoaste
intreg univerul; fara sa privesti pe jereastra, poti sa vedeti Calea Cerului"( Tao Te King, capitolul 47).
Iisus spunea ca: "Imparatia lui Dumnezeu nu este aici sau acolo, ci inlauntrul vostru" (Luca 17.20-21) si
trebuie sa ne reintoarcem la desavarsirea prunciilor pt. a intra in Imparatia Cerurilor si pt a primi "botezul in
lumina divina a Sfantului Duh". Pantajali se refera si in Aforismele Yoga (Yoga Sutra) la regulile
experimentale de centrare in realitatea eterna si invarianta prezenta acum si aici in profunzimea noastra.
Daca ne inchipuim ca putem dormi in continuare fara sa facem nimic pentru menirea pt. care am venit pe
Terra facem o grava eroare, fiindca pierdem timpul valoros in care puteam sa ne recuperam memoria, sa ne
amintim cine suntem, sa obtinem omnicunoasterea, invulnerabilitatea si eliberarea.
H. Coanda spunea ca suntem considerati "o civilizatie amnezica", aflata intr-un fel de transa hipnotica, pe care
noi o numim stiinta, cultura si religie, iar civilizatiile galactice o mai numesc "stare recipient", "moarte"("morti
in viata";vedeti mesajul Kogi in cartea: Trezirea in traditiile spirituale ale omenirii, de Dan Mirahorian),
"capcana", "adormire", "inghetare in tipare si prejudecati".
Priviti mai atent in jur si vedeti cati dintre semenii nostri au facut ceva pentru menirea pe care o are omul.
Cati dintre contemporanii nostri au ajuns la "izvorul" de viata, de fericire neconditionata si de creatie si cati au
trait doar ca niste recipiente, care mereu alearga dupa umplere cu hrana, placeri, glorie si informatii ?
Descoperirile acestui secol sunt facute de o mana de oameni, in timp ce restul dorm sau se omoara sa
acumuleze ce au creat altii, deformand si alterand menirea valorilor create.
O viata risipita acumuland niste pietricele de pe malul unui ocean, pietricele pe care oamenii le considera bani,
valori de arta, metale pretioase, bunuri si placeri. O asemenea viata este dupa parerea civilizatiilor galactice, o
existenta de "recipient" sau, cum zicea Leonardo da Vinci: "o viata de rama".
Problema pe care o avem de rezolvat, afirma extraterestrii, trebuie s-o rezolvam noi insine, fiindca nimeni nu
poate parcurge drumul in locul nostru. Trebuie sa ne descoperim pe noi insine.

Nici o civilizatie galactica nu poate oferi unei alte civilizatii ceva ce ea insasi nu obtine ancorandu-se in
Constiinta Cosmica omniprezenta holografic; daca nu obtine inseamna ca nu este pregatita sa primeasca si ca i
se face un rau daruindu-se o tehnologie, care o poate anihila. Dincolo de un anumit prag nimeni nu mai poate
face nimic pentru noi, daca nu actionam pentru a ne dehipnotiza, pentru a ne trezi. Hipnoza este doar scara pe
care trebuie sa urcam, dupa ce tot pe aceasta scara am coborat si am cazut in robia identificarii si a manipularii
(fenomenale, senzoriale, stiintifice, religioase si ideologice). Oamenii de pe Terra au ajuns robii iluziei ca
realitatea este identica cu realitatea secunda, reflectata pe ecranul mental, prin impulsuri generate simturi, de
vorbe, de procesarea mentala(analitica sau analogica), cand de fapt aceasta reflexie nu este decat o
iluzie(maya), un joc de umbre pe peretele mental al pesterii(la care facea referire Socrate, asa cum a
consemnat Platon in "Alegoria pesterii" din Republica,VII).
Oamenii de pe Terra au devenit prizonieri ai constiintei periferice, centrata in egoul limitat, care le-a fost
implantat, care printr-o programare defectuoasa se identifica cu ceea ce cred ca poseda: nume, corp,
cunoastere, averi, puteri, pozitii sociale si profesionale, placeri. Socrate actiona in directia detasarii de falsele
valori, cu care am fost conditionati sa ne identificam (nume, familie, ranguri, roluri, natie, limba, drapel,
lucruri, confort, vicii, fiinte dragi, corp), pentru a declansa eliberarea din "pestera" si regasirea de sine sau "a
doua nastere". In introducerea la Yoga Sutra am relatat o convorbire cu Henri Coanda, in care domnia sa
sustinea ca Nicolae Tesla a spus ca: "aceasta carte este ca cea mai valoroasa de pe Terra", si ca civilizatiile
galactice avansate acorda o deosebita importanta acestei mici lucrari, care cuprinde 196 de reguli de centrare
experimentala a constiintei umane in realitatea holografica profunda, omniprezenta si atemporala, care exista
in fiecare dintre noi. Reprezentantii civilizatiilor galactice, prezenti la Murocs AFB in aprilie 1954, au afirmat
ca "Yoga Sutra, alaturi de Tao Te King, sunt niste mosteniri ale civilizatiei precedente de pe Terra", in care se
"indica exact modul de centrare experimentala" in "Banca de date a universului".
"Aceste doua carti deschid accesul la puterile nemijlocite de control al realitatii fenomenale, pe care oamenii le
numesc "puteri supranaturale sau divine" (in lb.sanskrita:"siddhis"; lit.:"perfectiuni,desavarsiri")."
Demonstratia facuta in fata asistentei terestre cu ocazia intalnirii de la Murocs AFB a cuprins:
1) Fenomene de modulare a proprietatilor materiei (materialele opace deveneau transparente, cele rigide -
plastice sau elastice, dielectrici - conductori si supraconductori s.a.m.d.)
2) Invizibilitate optica in infrarosu si radar.
3) Dematerializari (fara translocatie sau teleportare).
4) Materializari.
5) Translocatie (sau teleportare).
6) Transfer prin obstacole (treceri prin zid).
7) Controlul cuplajului diferitelor corpuri cu campul gravitational (levitatie si amplificare a greutatii) si cu
raza de curbura a spatiului (micsorari, mariri).
Aceste "puteri divine", obiectivate de reprezentantii civilizatiilor galactice avansate, atat pe cale tehnologica,
cat si "psihica" (fara apel la dispozitive folosind doar impulsurile generate de propriul creier), precum si
omniprezenta comunicare telepatica a fost un soc pentru oamenii de stiinta prezenti, care nu puteau depasi
etichetele sau solidificarile, pe care ei insisi le atribuisera lucrurilor.

"A crede nu este suficient. Trebuie sa Vedeti si sa descoperiti experimental ca stelele se afla in raza dvs.
de actiune fiindca sunteti deja inzestrati cu o nava cu hiperpropulsie(care curbeaza spatiul si timpul)-

propriul dvs. corp,ce poate calatori in timp si spatiu in intregul univers"(Mirahorian)

"Believing is not enough.You need to SEE that the stars are within your reach because you have already
a hyperdrive ship to travel in all the universe-your own body"(Mirahorian)
Cei ce practica devotiunea, predarea si acceptarea realitatii trebuie sa stie ca aceasta trebuie indreptata catre
izvorul divin din noi, catre Constiinta Cosmica omniprezenta
Aceleasi idei pe care le intalnim si in taoismul chinez: "Nu solidificati ceea ce trebuie sa ramana fluid. Nu
inghetati in ritualuri si tipare. Dusmanul vostru este teama ca veti ramane fara sprijin. Va agatati de trecator
(efemer) si neglijati eternul. Chiar elementele [din tabelul lui Mendeleev] nu sunt decat niste culori ale
aceluiasi rau, ale caror proprietati le puteti modifica oricand vreti." (Percy W. Bridgman fusese distins in 1946
Premiul Nobel pentru obtinerea la presiuni inalte de materiale conductoare si supraconductoare din dielectrici
si din semiconductori).
Reprezentantii civilizatiilor galactice au sustinut ca noi oamenii de pe Terra avem aceleasi capacitati, si ca
suntem urmasii unei civilizatii superavansate de grad IV, creatori de universuri.
Un mesaj similar a fost transmis de catre reprezentantii civilizatiei extraterestre care au de mii de ani o baza in
adancul placii tectonice din Himalaya,in zona Ladakh din Kashmir, India: http://oznufovimana.multiply.com/)si
autoritatilor din India si China (carora li s-a furnizat tehnologie anti-gravitationala la pachet, in cadrul unei alte
intalniri –episod prezentat pe larg pe siturile autorului: http://www.myspace.com/galacticontact).

vedeti poza marita pe: http://www.flickr.com/photos/ufovimana/

Un cercetator de la Oficiul de Cercetari Spatiale Indiene (OCSI) a vorbit despre cel mai avansat proiect secret
de sistem de propulsie cu antigravitatie si despre faptul ca unii cercetatori studiaza deja aceasta tehnologie
avansata si o fac intr-o forma "la pachet".Cand a fost intrebat ce inseamna termenul "la pachet",el a raspuns ca
este vorba de tehnologie pregatita si destinata utilizarii directe, fara a mai fi nevoie de etapa premergatoare de
"inventare".
In plus, personal din Fortele Aeriene Indiene indica anumite proiecte interesante ale Hindustan Aeronautics
Limited (cea mai mare agentie indiana pentru cercetare, dezvoltare si productie aviatica). Trei dintre aceste
proiecte au ca scop propulsia antigravitationala si sisteme de reducere a greutatii navelor. De asemenea,
proiectul de invizibilitate este si el interesant. Inginerii si tehnicienii OCSI sunt vazuti in diferite zone din
Himalaya si langa granita chineza. De remarcat ca si organizatia spatiala chineza ASC realizeaza activitati
similare, de cealalta parte a granitei.
pt.detalii intrati pe link-urile de mai jos:
China and India both know about underground UFO base in the Himalayan border area deep into the tectonic
plates :http://www.indiadaily.com/editorial/01-09a-05.asp
"Dezavantajul stiintei si tehnologiei voastre, mai afirmau extraterestrii, este ca ea plaseaza lucruri intim
legate in sertare diferite [vedeti nota privind protectia la impact aplicata atat la dinamita de catre Nobel, cat si
ca mijloc anti-G in navele UMMO] si ca accesul la tehnologii cu inalt potential distructiv este la indemana
celor care nu sunt treziti. La noi orice buton are o "cheie" si nici o tehnologie nu poate fi folosita de cei ce nu
s-au trezit la nivelul de constiinta necesar. Este exact ca si "poarta" de care care trebuie sa treceti si voi pentru
a ajunge la Lumina, la invulnerabilitate si reamintirea adevaratei voastre identitati. Procedand in acest mod,
noi eliminam orice actiune contrara Constiintei Universale si nu ajungem sa deterioram mediul (catastrofa
ecologica) on sa lezam alte fiinte umane (exportul de tehnologii militare la bastinasi a condus la utilizarea
acestora in locul armelor traditionale si la autoexterminare ori genocid;sa ne amintim de exterminarea unui
grup etnic in Ruanda). "
"Nu trebuie sa neglijati faptul ca in preajma planetei voastre se afla si civilizatii care au reusit
strapungerea(accesul la BDU-Banca de Date a Universului) prin simulare tehnologica a coerentei unor creiere
colective [referire la EBE] si care sunt in cautare de resurse minerale si biologice [aluzie la mutilari, rapiri ori
insamantari]. Aceste civilizatii care simuleaza tehnologic ancorarea pierd insa efectele practice ale acesteia
[materializarea oricarei resurse, accesul la orice informatie], ceea ce le conduce la degradare genetica,
imbatranire si moarte". "Nu puteti obtine invulnerabilitatea in fata acestor civilizatii si nici nu puteti evita
pericolul autodistrugerii prin deteriorarea mediului planetar si a potentialului vostru genetic(utilizand
chimioterapia in locul propriilor impulsuri cerebrale), decat reamintindu-va cine sunteti. Trebuie sa incepeti o
educatie in vederea trezirii sensibilitatii si a constiintei impartiale, o educatie orientata catre o stiinta adevarata,
intemeiata pe experienta directa sau nemijlocita, realizata in cursul centrarii".
" Doar o astfel de educatie va va revela cine sunteti cu adevarat si va va elibera din zona de interes a acestor
"civilizatii gunoieri" (care curata planetele de civilizatiile vulnerabile: "care nu rodesc").
 Albert Einstein, care stia despre ce a fost vorba la Murocs AFB, sustinea fara alternative ca: "OZN-urile
exista si cei ce le poseda sunt niste umani plecati de pe Terra in urma cu 20.000 de am (inaintea
cataclismului anterior)."
Indhira Gandhi a vorbit la o sesiune ONU despre un alt val de plecari de pe Terra, care s-a petrecut in urma cu
12.000 de ani, eveniment despre care exista dovezi intr-o pestera de la poalele Himalayei (Kohistan).
Interesul fata de documentele UMMO si fata de ansamblul problemei OZN a crescut simtitor dupa difuzarea in
peste 40 de tari, la televiziune, a filmului referitor la "autopsia unui extraterestru" (cazul Rosswell).
Credem ca informatia a fost "scapata" deliberat si ca se asteapta reactiile publicului, inainte de a se face pasul
urmator. Ne sprijinim in aceasta opinie pe faptul ca toate televiziunile nationale si-au modificat, mult prea
brusc optica si au adoptat o atitudine de impartialitate, invitand specialisti pro si contra (pentru ca publicul,
care nu este pregatit sa accepte asa ceva, sa ramana cu un punct de sprijin). Oricum, este altceva decat
ridiculizarea si dezinformarea, atitudini comandate cu care am fost ne obisnuiti pana acum.
Urmatorul pas va fi facut cu probe care au capacitatea sa trezeasca orice adormit. Exista si pot fi administrate
probe zdrobitoare: pe Terra se produc nave extraterestre si terestre construite de pamanteni cu ajutorul
civilizatiilor extraterestre. Fostul ministru al apararii Paul Hellyer din Canada a facut dezvaluiri despre acest
subiect si a aratat ca avem de la extraterestrii tehnologiile necesare pt. a salva planeta noastra de la incalzirea
globala, dar aceste tehnologii au fost monopolizate si utilizate doar in scopul suprematiei strategice pe planeta

Dezvaluirile fostului ministru al apararii Paul Hellyer sunt accesibile oricui cauta numele sau pe internet
(Former Canadian Defence Minister Paul Hellyer); vedeti: http://www.youtube.com/watch?v=v2KC9roaijI).
Textul la care ma refer este redat in Axexa
Exista extraterestri aici, printre noi, inclusiv in Bucuresti; exista trei baze subterane in muntii din Romania si
una in Basarabia - o densitate neobisnuita pentru o zona atat de mica, avand in vedere ca in Germania exista o
singura baza. In 1994, la Conferinta Crans Montana, ce s-a desfasurat la Bucuresti, un prieten a fost de fata
cand cineva a adus o stire care i-a lasat pe toti muti: "Un convoi de cisterne din fosta Uniune Sovietica care
tranzita prin Basarabia sub protectie militara a fost paralizat de o raza de lumina iesita dintr-un deal.
El a ramas imobil pana cand a fost absorbita intreaga incarcatura de pulbere radioactiva din cisterne "
Afirmam mai inainte ca Cineva - si ma gandesc la Constiinta Colectiva Planetara - actioneaza prin noi,
oamenii, ca si cum am fi maini si ochi ale acestei minti colective.
Ma gandesc la acest lucru fiindca un sir de coincidente tulburatoare au precedat aparitia acestei carti.
Dar sa le luam pe rand:
1.In convorbirile cu Henri Coanda am fost indemnat sa cercetez traditiile antice de centrare din Tao Te King si
Yoga Sutra, ceea ce mie mi s-a parut ceva diametral opus fata de tot ce mi se inoculase sa fac in viitor si fata
de tot ce facusem pana atunci: obtinusem rezultate maxime la olimpiada de matematica, facusem cateva
inventii (pentru una din ele H. Coanda se deplasase la Liceul Cantemir din Bucuresti, s-o vada in functiune);
vedeti imagini de la ecest eveniment pe siturile autorului:
http://www.danmirahorian.com/
http://www.danmirahorian.com/
http://www.psi-sciences.com/
2.Ulterior am aflat ca ceea ce era necesar in abordarea cailor spirituale nu era mentinerea tiparelor, ci
spargerea lor:
"Tu nu trebuie sa faci, ca Eliade, ceva teoretic, ci sa procedezi ca un cercetator care descopera, incearca
in laborator si apoi transpune in noi tehnologii, ceea ce a descoperit".
3. Aceasta solicitare de a scrie despre cazul UMMO a aparut intr-un moment favorabil; tocmai am terminat
de scris primul volum din Yoga Sutra, care reprezinta 17 ani de documentare (116 variante) si de incercari
soldate cu mici rezultate, deja utile oamenilor (programul de centrare prin relaxare pilotata auditiv).
4. Lucrarea despre documentele UMMO face referire la propulsia MHD(Magneto Hidro Dinamica) si am
fost singurul student trimis de prof. dr. ing. I.S.Antoniu in practica la fostul Institut de Energetica al
Academiei(azi pe terenul acestuia se afla magazinul Real din Vitan), unde, sub conducerea domnului dr. ing.
I. Cerveni si a ing. Moraru, am lucrat la o instalatie de conversie a energiei MHD. Cu acea ocazie am realizat o
lucrare in care am propus patru sisteme de crestere a randamentului prin spargerea "stratului limita"
(boundary layer)* si care a fost prezentata la Conferinta de Electrotehnica, ce a avut loc la New York, in
toamna acelui an.
5.Am lucrat la aplicarea unor fenomene de rezonanta nucleara (efectul Mössbauer) care utilizeaza transferul de
informatii de la si catre "codul genetic nuclear" (lucrare realizata sub conducerea prof. dr. ing. George Moisil
si prezentata la Congresul International de Chimie-Fizica). Important este ca tocmai aceste procese de transfer
informational sunt utilizate si de catre civilizatiile galactice avansate in modularea caracteristicilor materiei,
din care sunt alcatuite navele ori mediul vecin acestora (atmosfera satelit).
*In fizica si in mecanica fluidelor stratul limita este zona din fluid aflata in imediata vecinate a unei
suprafete

6. La sugestia lui H. Coanda am cautat si am descoperit noi metode de obtinere a unor metamateriale, fara sa
apelez la metoda cresterii presiunii (metamaterialele sunt similare cu starile alotropice dar, spre deosebire de
acestea, sunt inexistente pe Terra- de pilda, diamantul si grafitul sunt doua stari alotropice ale aceluiasi
element, carbonul.
Astfel de metamateriale, care din punct de vedere chimic sunt magneziu, litiu, cositor, sunt utilizate in
constructia OZN-urilor (dar se topesc la 12.000 C, sunt atat de usoare incat pot pluti pe apa; nu pot fi strapunse
la impact mecanic etc.)
Nu m-am gandit sa comentez sau sa ajut la traducerea unei astfel de carti (sau a acestei carti), pana in ziua in
care editorul care publica aceasta carte, m-a sunat si m-a intrebat daca as putea sa procur ceva concret despre
raportul UMMO (editura Elit Comentator a publicat si cartea Cazul UMMO, scrisa de prof. Calin Turcu, in
care partea dedicata concret rapoartelor UMMO era doar de cateva pagini).
Din acel moment a inceput o a doua serie de coincidente, care mi-au indicat o curgere ordonata a
intamplarilor. Ultima intamplare care precedase amintita solicitare din partea editorului a fost de-a dreptul
incredibila: un difuzor de carte(aflat in fata la din fata Sala Dales) mi-a povestit, inca plin de tulburare, la un
an dupa eveniment, cum au venit la el doi indivizi inalti si stranii, imbracati amandoi in costume la fel, cu
pardesie; acesti indivizi ciudati, cu o piele parca diferita de a noastra(nu erau MIB- Oamenii in Negru; Men In
Black), au cerut doua exemplare din cartea Tao Te King (al carei traducator si comentator sunt) pe coperta
careia figureaza sigla UMMO in centrul "celor opt trigrame" din Yi King(Pa kua; in pinyin: bagua)14. Editia
din 1992 se afla pe: http://www.scribd.com/LAOTZUTAO

Cartea Mutatiilor 易 經 (Pinyin:Yi Jing EFEO:Yi King; Wade-Giles: I Ching),

indica simbolul UMMO intr-un manuscris Iezuit
 Simbolul UMMO [)+(] doua linii curbate spre exterior la margine situate de o parte si de alta unei linii
verticale care seamana cu simbolul alchimic pt. planeta Uranus si cu litera j[ ж] din lb.rusa"

Aceasta carte, care a fost vanduta in peste 10.000 de exemplare in doua editii (una pentru Centrul de
Acupunctura si Homeopatie din Bucuresti, condus de dr. Florin Bratila, care a sustinut editarea acestei carti)
a fost cumparata si de acei doi indivizi stranii, care desi vorbeau romaneste (nu stiu cat de bine) dadeau
senzatia stranie ca nu erau oameni de pe Terra.
Dupa aceasta hotarare luata la telefon, de a cauta o lucrare despre dosarul UMMO, nu am intreprins nimic in
aceasta directie timp de o saptamana sau doua. Gandindu-ma ca a trecut destul timp si ca trebuie sa fac totusi
ceva, am dat un singur telefon si am gasit lucrarea, care mi-a fost trimisa prin posta. Dupa aceea m-am
convins, dand un sir nesfarsit de telefoane, ca aceasta carte nu o avea nimeni altcineva (o pura intamplare?)
Dupa o vreme am avut impresia ca as mai putea sa o gasesc intr-un loc. Am fost acolo si am vazut-o, dar nu
mai aveam nevoie de ea, deja fusesera traduse peste o suta de pagini. Trebuie sa tinem cont ca lucrarea pe care
o avem in fata este unica pe Terra: este o carte despre OZN, scrisa de un savant care apeleaza la termeni
stiintifici, de neinteles pentru un filolog.
Am ajuns in posesia acestei carti valoroase cu ajutorul lui Adrian Patrut, caruia ii sunt recunoscator impreuna
cu cititorii mei si profit de prilej pentru a arata ca Domnia Sa este autorul singurei carti din Romania (De la
normal la paranormal) in care fenomenele paranormale au fost pentru prima oara abordate din punct de
vedere functional, in mod pluridisciplinar si sistematic, iar nu numai in mod descriptiv, cum se intampla in
majoritatea lucrarilor. Asa cum descoperim in rapoartele UMMO si dupa cum am vazut in relatarea lui Henri
Coanda, fenomenele paranormale sunt reale si fac parte integranta atat din dosarul OZN, cat si din caile de
centrare - toate puterile paranormale realizate tehnologic si "biologic" de catre civilizatiile galactice sunt
mentionate si in taoism si in Yoga Sutra.
Inchei acest cuvant introductiv amintind ca aceasta carte valoroasa15 este scrisa de un om de stiinta recunoscut
pe plan mondial pentru cercetarile sale in domeniul magnetohidrodinamicii si al cosmologiei, Jean Pierre Petit.
Acest fizician ne spune ca a facut descoperi pentru ca a stiut ca si Heinrich Schliemann, care a descoperit
ruinele Troiei, sa-si deschida constiinta la informatii, in care succesiunea de adevaruri nu avea cum sa apara
din intamplare. In mod similar, aceasta valoroasa carte nu poate fi utila oamenilor decat in masura in care-i
dinamizeaza sa iasa din tipare, sa parcurga ei insisi drumul catre Adevarul din interior, pentru a ne reaminti
cine suntem.
Doar daca vom ajunge la izvor, la puntea care ne leaga cu intregul, doar atunci vom fi fericiti si ne vom
implini menirea.

NOTE
1.Henri Coanda a vizitat Liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti pentru a asista la demonstratia inventiei
mele referitoare la o sursa de radiatie electromagnetica in spectrul vizibil, care inlocuieste becul cu
incandescenta si tubul de neon, ca mijloace de iluminat. Evenimentul a fost consemnat in 1971 in presa vremii
si la televiziune, iar in revista liceului apare un articol despre acest eveniment.
2. Modelele, teoriile, scenariile, interpretarile si reprezentarile inteligibile ale realitatii se aseamana superficial
cu realitatile, dar odata interiorizate de public, toate aceste interpretari inlocuiesc realitatea. Atunci cand
aceste interpretanri sunt considerate adevarate ele sunt identificate cu realitatea si se transforma in credinte
Aceste credinte, tipare, programe sau stereotipii mentale, devin ulterior niste "porunci", care sunt ascultate de
corp, de simturi si de minte.
Traim scufundati in credinte (familiale, sociale) care ne influenteaza fara sa stim. Dificultatea eliberarii din
aceasta plasa de credinte, in care suntem prizonieri ai unor identificari, comportamente, roluri si conceptii),
provine din faptul ca o credinta devine pentru noi sinonima cu realitatea.
Principiul identificarii limitate se afla la temelia tehnicilor de manipulare, de conditionare si de influentare a
opiniei publice, folosite in propaganda religioasa, politica, economica (reclama, publicitate) si chiar si in
stiinta, pentru uzul celor care trebuie dezinformati si "inghetati in tipare".
De pilda, daca atunci cand cineva era copil, i s-a repetat ca este rigid, neindemanatic si incapabil de catre
parintii, profesorii ori prietenii, aceasta afirmatie devine o conceptie ce este integrata (orice idee acceptata ca
adevarata devine o convingere, o credinta si deci un prilej de identificare) si corpul, mintea si perceptia se
supun acestei credinte sau porunci. Se constata insa experimental ca daca schimbam credinta(prin sugestie
implantata in cursul transei auto sau hetero hipnotice), corpul incepe sa asculte de o noua porunca si isi
regaseste supletea, functionarea naturala etc. Aceasta reprogramare este utilizata pentru amplificarea
performantelor sportive si artistice, dar ea are si o valoare imensa in restabilirea sanatatii si in cresterea
performantelor intelectuale si creative (chiar si in aparitia unor capacitati exceptionale). Observatiile noastre,
sustinute experimental de inducerea cresterii performantelor in diverse domenii de activitate, au indicat si
faptul ca, fara o punere in repaus a proceselor de cenzurare si a programelor cu care deja ne identificam,
aceasta deschidere poate fi experimentata doar pe o durata limitata, pana cand mintea revine la conditionarile
anterioare (tipare, programe, obiceiuri, credinte) si se intoarce la starea in care ne spune "nu vei reusi", "nu
este adevarat".
H. Coanda imi spunea: "Sa nu faci eroarea sa identifici adevarul cu autoritatile stiintifice, religioase ori
politice. Adevarul oficial emis prin megafoanele autoritatilor recunoscute de societatea actuala va fi maine
aruncat la gunoi, la fel ca si dogmele Inchizitiei, care a torturat si ucis peste noua milioane de oameni, ca sa si
le impuna. O minciuna nu va capata niciodata puterea adevarului, chiar daca azi intruneste majoritatea
populatiei planetei. Inchizitia este inlocuita azi de intoleranta fata de alte opinii si fata de oamenii care le
sustin. Daca vrei sa faci ceva nou sau sa inventezi ceva trebuie sa renunti la "ceea ce spun oamenii", trebuie sa
ramai detasat sau desprins de "locul comun".
"Stiu ca e dificil sa fii neconformist, dar este un sacrificiu pe care trebuie sa-1 faci. Chiar daca vei suferi din
cauza dezadaptarii de moment, trebuie sa suporti aceasta, fiindca vei fi mult mai de folos tie si omenirii, daca-
ti pastrezi punctele de vedere si opiniile, ce deriva din realitatea pe care ai cercetat-o si care le sprijina. Pe
Terra sunt doua rase de oameni, care traiesc in lumi complet diferite. Prima rasa traieste intr-o lume orizontala,
preocupata de aparente, de relatii publice, etichete, norme, de castig si pentru ea nu exista decat un adevar
conventional ".
"Daca vrei sa fii adaptat va trebui sa devii conformist si implicit vei face parte din aceasta lume inghetata in
ierarhii si distantari, care neaga realitatea, traind instrainata si moarta de vie".
"A doua rasa traieste intr-o lume verticala, preocupata de real si de adevar. Acesti oameni nonconformisti sunt
cei care neaga conventiile si manipularile, sunt cei care extind. notiunile de drept, bine, adevar si frumos. Ei
sunt cei care au spart ierarhiile si distantele valorice si sociale, si tot ei sunt aceia care intretin misterele (OZN,
ESP). Ei sunt polarizati de interese si de motivatii diferite care cu dificultate ar putea fi subordonate verbului
"a avea", fiindca ei stiu din proprie experienta ca "a avea" este rezultatul lui "a fi".
"Brancusi si marii creatori.ai omenirii au facut parte din aceasta rasa, fiindca ei si-au pastrat vederea proaspata
de copii("cand nu mai suntem copii suntem deja morti" ), si au pretuit atractia naturala si "fiintarea”, iar nu
interesele materiale si "averea". "Nu intamplator acest om care mi-a fost coleg in atelierul lui Rodin si apoi
prieten spunea: "Greu nu este sa faci un lucru, ci sa ajungi in starea de a- face. " Motivatia pentru stare este
una pentru "fiintare", iar nu pentru "efecte" produse, "avere".
Cele doua rase de oameni al caror crez a fost formulat de Confucius si de Lao Tseu nu sunt numai in conflict,
ci pot fi si in colaborare. Toate centrele de cercetare din lume utilizeaza generatia tanara, cea mai putin
inghetata in tipare. Conflictul dintre generatii este si unul dintre aceste doua rase sau lumi. Totusi, nu varsta

desparte cele doua rase, ci identificarile, credintele, programarea. Nu intamplator unii raman creativi pana la
sfarsitul vietii. Dezechilibrul in ponderea celor doua rase provocat prin absolutism ideologic (religios, laic)
conduce la stagnare si moarte .

2.Despre scoala de pe Terra, despre imaginatie si despre uciderea in fasa a talentelor

Albert Einstein: "Noi am creat o societate (si o scoala) care onoreaza servitorul si a uitat darul" (Nous avons
créé une société (et une école) qui honore le serviteur et a oublié le don" ).
Am scris un articol despre Pavarotti din Romania(Costel Busuioc) pe situl:
http://360.yahoo.com/galacticontact din care redau mai jos:
Comparati primele cantece (vedeti mai jos secventa de videoclipuri din galele anterioare) cu acelea din
aparitiile urmatoare si o sa observati pierderea prospetimii si a emotiei initiale, ca urmare a sfaturilor
academicienilor de tot felul.
Edison nu a fost decat o singura zi la scoala si a schimbat fata secolului in care traim, tocmai fiindca nu a fost
programat sa vada doar dogmele vremii.
Azi pe Terra exista tari unde talentele copii lor sunt ucise in fasa de un sistem de indoctrinare numit scoala ,
care nu doreste valori ci servitori. Copii sunt programati in scoli de tot felul, ca fara scoala privighetoarea nu
ar putea sa cante.
Copii sunt facuti sa creada in inutilitatea propriei lor vieti, intr-o lume in care totul s-a descoperit deja.
Nu oameni buni asta este o iluzie implantata de generatii intregi de oameni orbiti, de oameni a caror vedere
proprie a fost suspendata prin implant cultural...
Cineva imi zicea ieri:"Bine a facut ca a refuzat bursa de studii a scolii din Viena".
Asa este: "Trebuie gasit un maestru, iar nu o scoala"
La Opera din Viena nu am vazut decat oameni cascand de plictiseala oferita de cei tocati (scoliti) de masina
numita scoala muzicala. Daca ai un diamant nu il dai la incompetenti, ci la un maestru in slefuire.
Nimeni nu ar trebui "sa arunce margaritare la porci" . Pink Floyd: "Nu avem nevoie de educatie, daca aceasta
educatie inseamna moartea creativitatii si uciderea talentelor inascute ale copiilor nostri…
Pink Floyd:"We need no education..if this education is a death for the creativity of our children
Costel Busuioc a reinviat interesul pentru acest gen de muzica, asa cum Edvin Marton a reinviat un alt gen
muzical, in concertele sale pe gheata
In scoala muzicala se petrece ceea ce se intampla peste tot : se ucid talentele..se cloneaza incompetenta celor
ce predau...
Scoala de gimnastica romaneasca, care a creat pe banda rulanta campioni olimpici si mondiali, era formata din
doi maestrii. (Octavian Belu si Mariana Bitang) si dintr-o multime de nulitati, care au facut tot ce a fost cu
putinta sa-i elimine, sa-i izoleze si chiar sa-i distruga. In epoca comunismului se inlocuia si se amana
permanent prezentul traindu-se pentru construirea unui viitor luminos...pt. indeplinirea planurilor cincinale..
Cine isi mai aminteste, ca si in comunism se tot batea moneda pe investitii in mijloace de productie (care au
ajuns la fiare vechi) si se neglija sursa tuturor valorilor: Omul
Si azi se fac planuri si pacte ale educatiei , dar continua neglijarea valorilor umane ...sa ne amintim de venitul
de mizerie care alunga profesorii competenti din invatamant.
Orice tara, inclusiv Romania, ca organism social si economic, si orice firma nu poate supravietui daca nu
creaza ceva nou ..daca in loc sa isi pretuiasca valorile..le invidiaza...le izoleaza..le dispretuieste
Doar in societatile de succes, unde este respectata o colaborare functionala(centrata pe obiectivul comun)
opiniile fiecarei fiinte umane sunt pretuite si asteptate, daca nu repeta stereotipiile si tiparele implantate.
Mi-ar place ca semenii mei sa apeleze la imaginatie, sa depaseasca cenzura care le-a fost implantata in cursul
conditionari
Shakespeare spunea in Hamlet ca "omul e firav, nu are ghearele tigrului sau forta elefatului, insa are
imaginatie si aceasta la facut sa fie diamantul de peste o suta de carate ce se afla deasupra tuturor animalelor.
". ("imagination makes man the paragon of animals "). Albert Einstein:"Imaginatia e mult mai importanta
decat Cunoasterea [dobandita prin ratiune si experienta ]. Cunoasterea dobandita prin ratiune si experienta este
limitata[apartine emisferei cerebrale stangi].Imaginatia inconjoara lumea[dar ea a fost inhibata, cenzurata,
suprimata la oamenii castrati de catre sistemul de indoctrinare]".( "L'imagination plus forte que le
savoir";"Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the
world") .Cat despre Albert Einstein el spunea ca: "spiritul intuitiv este un dar sacru iar spiritul rational este
servitorul sau fidel". (Quant à Albert Einstein, il disait que: "l'esprit intuitif est un don sacré et l'esprit rationnel
son serviteur fidèle"). Si concluziona: ("Et il concluait) : "Noi am creat o societate (si o scoala) care onoreaza
servitorul si a uitat darul"(" Nous avons créé une société(ecole) qui honore le serviteur et a oublié le don" )
Albert Einstein: Logica te duce de la A la B, imaginatia te duce peste tot.(Logics will get you from A to B,
imagination will take you everywhere). Benjamin Disraeli spunea ca:"Imaginatia guverneaza lumea
"("Imagination governs the world")
Prometeu a fost pedepsit pt ca a furat de la zei focul ...si l-a dat unor fiinte lipsite de iubire si de constienta…
de aici si "Cutia Pandorei"

Despre ce fel de foc este vorba in legenda lui Prometheus (Prometeu)?

Despre "focul zeilor", despre focul imaginatiei , care a facut omul sa fie in fruntea animalelor

Prometeu reprezinta in miturile grecesti un titan si un erou civilizator, care a daruit oamenilor focul
(imaginatiei) si apa (ratiunii) si i-a invatat mestesugurile esentiale. Gandul ne duce la un alt erou civilizator,
sosit din stele, din constelatia Dragonului (Leului), miticul "imparat Galben" (Huang-Ti; in pinyin:
Huangdi), care este venerat ca fondator al taoismului religios Tao-chiao (道教; pinyin: dao jiao;
lit.:"Invataturile lui Tao") si a celui filosoficTao-chia (Daojia 道家), in care apare "alchimia interna si
externa” (trecerea dincolo de foc si apa). Aceluiasi erou civilizator i se atribuie prima lucrare a medicinei
chineze (Huang-Ti Nei King; Huangdi Neijing) si Cartea Mutatiilor 易經(EFEO:Yi King;Wade-Giles:I
Ching; I Ging; pinyin Yijing - in care, asa cum vom vedea in continuare, apare sigla "UMMO")
precum si o serie de inventii (scrierea, roata olarului, busola, cresterea viermilor de matase).
Dar intre medicina traditionala chineza, transmisa de Huang-Ti, si legenda lui Prometeu apare si o alta
conexiune stranie, care ne pune pe ganduri: in "Legea celor cinci faze de miscare" sau "Legea celor cinci
elemente" (wu xing) se consemneaza faptul ca "focul imaginatiei” (la care se referea H. Coanda) apartine
elementului lemn, care, printr-o corespondenta asociativa, desemneaza ficatul. Ori Prometeu (sau
Prometheus) ar fi fost pedepsit de Zeus pentru faptul ca a daruit oamenilor "focul zeilor" (deci nu numai focul
fizic, cum eronat se afirma) cu inlantuirea de o stanca din Caucaz, unde un vultur ii sfasia zilnic ficatul, care i
se regenera apoi peste noapte.
Dar sirul tulburatoarelor coincidente, care atesta o cunoastere azi pierduta sau distorsionata in Europa, dar inca
pastrata partial in China, Tibet si India - zone protejate natural - nu se opreste aici.
Sa incercam sa privim cu alti ochi calcaiul vulnerabil a lui Ahile (1250-1200 i.e.n) ori Achilles (Akhilleus or
Achilleus; in lb. greaca: Αχιλλεύς ), eroul epopeii Iliada a lui Homer. Legenda afirma ca acest erou, fiu al
nimfei Tethys, ar fi fost cufundat imediat dupa nastere in apa Styxului - unicul fluviu din zona nemanifestata,
identificat de elini cu taramul de dupa moarte(Hades), si a capatat astfel atributul invulnerabilitatii, exceptand
zona calcaiului. Ori, traditia acupuncturii chineze cunoaste " punctul de comanda " al energiei
defensive胃氣 (Wei Qi sau Oe), numit Kun Lun sau Kunlun [pinyin: Kūnlún] 崑崙[昆仑 ] (" Muntele
Vidului "; situat pe meridianul " vezicii urinare " V60), chiar in depresiunea dintre tendonul lui Ahile si
maleola externa. Desigur ca un dispozitiv de alimentare a retelei de meridiane defensive (si de " cufundare "
intr-un camp de protectie), care trebuia sa tina cont de situarea acestui punct de comanda, ramanea singura
zona vulnerabila.

Campul defensiv era cunoscut in antichitate pe Terra si este utilizat de civilizatiile avansate din
univers pt. protectia individuala a navelor si a planetelor;
Invulnerabilitatea lui Ahile si punctul Kun Lun care comanda energia defensiva
Invulnerabilitatea obtinuta prin simulare tehnologica nu este insa singura cale de acces la aceasta putere
supranaturala. Omul poate avea acces la aceasta capacitate divina prin controlul nemijlocit al realitatii
fenomenale in urma realizarii cunoasterii nemijlocite a realitatii suport, informationale. Doar atunci
"cunoasterea inseamna putere nemijlocita".
Se cunosc demonstratii publice ale maestrilor taoisti, ale maestrilor yoga si ale celor care utilizeaza transa
autohipnotica in care a fost evidentiata invulnerabilitatea la diferite nivele - mecanic, termic, chimic, biologic,
radioactiv - ceea ce demonstreaza accesul nemijlocit la acest plan de control al realitatii fizice.
Este celebru cazul lui Nikita Hrusciov, care a renuntat la convingerile sale materialiste si ateiste dupa ce a
asistat la o demonstrate a lui Swami Dev Murti, care s-a lasat calcat de un compresor rutier de compactare a
asfaltului, in fata unei asistente restranse, ramanand teafar si nevatamat.
Multe din aparitiile OZN au manifestat fenomenul de "scut defensiv", care le asigura invulnerabilitatea la
armele terestre. Este des citata in acest sens convorbirea pilotului unui avion militar MIG al fortelor aeriene ale
fostei URSS cu turnul de comanda. Discutia din care se cunoaste numai finalul, inregistrat din intamplare de
un radioamator japonez - s-a desfasurat in zona peninsulei Kamceatka, din Extremul Orient. Inainte de a
disparea pentru totdeauna, pilotul sovietic striga disperat in microfon: "rachetele au explodat in aer, inainte
de a atinge nava extraterestra... vine spre mineeeee!... "
De asemenea, in timpul debarcarii puscasilor marini americani, bateriile antiaeriene americane amplasate intr-
o anumita zona din Vietnam au tras timp de o ora intr-o formatie de OZN-uri care au ramas netulburate la
joasa altitudine, continuand probabil sa observe cu atentie ce fac oamenii de pe sol (episod filmat).
A vorbi despre Henri Coanda, care pentru cei mai multi dintre romani nu este decat autorul avionului cu
reactie si al altor inventii si descoperiri , este pentru mine un lucru extrem de dificil. Aflandu-ma in
corespondenta cu Domnia Sa si fiindu-i apoi si in preajma, am capatat fata de realitate o alta atitudine, care
pentru unii poate parea socanta. S-ar putea ca faptul ca pe parcurs scriu despre propriile mele cercetari sa fie
considerat ca o lipsa de modestie de catre cei ocupati mai mult cu critica mersului celorlalti.
H. Coanda spunea ca "important este sa nu vezi cusururi si defecte peste tot, fiindca ca te polarizezi
gresit si pierzi partea plina a paharului, bucuria"..
"Modestia este haina cu care se imbraca cei puternici spre a nu-i rani pe ceilalti; doar cei slabi,
compenseaza prin lauda ceea ce nu au realizat. Insa atitudinea reala a descoperitorului si a creatorului
este dincolo de falsa modestie si de iluzia orgoliului. "
"Aceasta atitudine, care depaseste conventiile, normele si tiparele, a fost etichetata drept nebunie, geniu
si orgoliu, dar ea cuprinde in sine curajul, curiozitatea, perseverenta si constienta impartiala intre
ratiune si imaginatie". Michael Faraday, care isi dadea seama ca va fi considerat "nebun" de catre cei ce 1-ar
vedea experimentand si imaginand cu frenezie noi si noi ipoteze si moduri de experimentare, prefera sa se
inchida singur in laboratorul sau.
"Haina paralizanta a modestiei si ochelarii colorati de tipare de gandire si de idei preconcepule trebuie
progresiv indepartate de cel ce vrea sa vada realitatea asa cum este ea".
Exista oameni care, avand norocul sa faca descoperiri epocale, au avut simultan ghinionul sa se loveasca de
impotrivirea, invidia si batjocura semenilor lor. Gogu Constantinescu, creatorul stiintei sonicitatii, a avut parte
in tara de o astfel de ostilitate, carea mers de ia ironie si batjocura publica grobiana (savantul a fost acuzat de
paranoia) pana la sabotaj (distrugerea instalatiilor si provocarea deraierii primei locomotive sonice pe linia
Bucuresti-Giurgiu). Nu de aceeasi atitudine "de provincie" s-a bucurat Gogu Constantinescu in Anglia, tara
care 1-a onorat si medaliat pentru sistemul de sincronizare sonica a tirului mitralierelor prin elice,
considerandu-1 pe savantul roman unul din principalii autori ai victoriei tarilor aliate.
M-am hotarat totusi sa scriu despre acest lucru dificil si socant pe care il reprezinta opiniile lui Henri Coanda
pentru a transmite calea de a ne afla in Centru iar nu la periferie, intr-o provincie a unei lumi care genereaza
modele si doctrine sociale, culturale si politice care ajung si la noi ca o moda, adica dupa ce acolo nu mai este
nevoie de ele.
Calea de a ne afla in Centru, de a ne fi utili noua si intregii omeniri, nu este calea pasiva a imitatiei si nici
obsesia acumularii si a posedarii de lucruri fara valoare. Dupa o epoca de indoctrinare colectivista, care avea
menirea sa anihileze si sa dezradacineze individul - adevaratul creator de valori - asistam acum la revenirea in
forta a "goanei dupa aur", care conduce tot la instrainare si uitare de sine. Cei ce-si propun sa se
imbogateasca, sa acumuleze si sa posede lucruri, averi, functii sau placeri, cad in iluzia ca "a avea" este
acelasi lucru cu "a fi". Lucrurile stau insa exact invers, fiindca in realitate "a avea" este efectul ocazional si
superficial al lui "a fi". Exceptiile la aceasta regula, promovate in epocile de decadere, in statele corupte si in
civilizatiile planetare alterate, sunt sanctionate cu disparitia, cu dezordini sociale si politice ori cu
autoanihilarea unei anumite civilizatii. Stagnarea evolutiei in planul lui "a fi", caracteristica civilizatiei
terestre, si amplificarea lui "a avea" pun sub semnul intrebarii supravietuirea actualei civilizatii de pe Terra,
dupa cum afirmau H. Coanda si reprezentantii UMMO. Ceea ce ne face pe noi, romanii, sa fim la periferie nu
este faptul ca preluam si acumulam, ci acela ca uitam sa cream si sa incurajam propria noastra creatie. Dupa
1989, dorinta de a acumula, fireasca dupa o epoca in care oamenii au fost privati de un teritoriu minim de
supravietuire, s-a transformat intr-o obsesie care a ocupat mintile multor oameni, deturnandu-i de la aderarata
lor menire.
In afara de asta, orice posesie exterioara ne da numai iluzia ca ne-ar apartine, cand de fapt toate lucrurile, ca
si viata corpului, nu le avem decat cu imprumut, in folosinta, pentru o anumita perioada de timp. E suficient sa
mergem intr-un cimitir ca sa vedem cat de iluzorii sunt toate averile si demnitatile.
La acest lucru s-au referit de multe ori Buddha, si Lao Tseu, si Iisus, care ne cerea "sa strangem averi in
cer, unde nu le mananca rugina si moliile si nici hotii nu le fura ".
Ne atasam de iluzoriu si efemer, neglijandu-ne menirea, anume eliberarea din starea de conditionare, fiindca,
dupa cum spuneau si Iisus si Pantajali (YS. I. 4), "ne identificam cu ceea ce ne ocupa atentia" si astfel
ramanem ancorati in ceea ce avem in loc sa ne deschidem catre ceea ce suntem: "Acolo unde iti va fi averea
iti va fi si inima".
Socrate se referea tot la ruperea lantului de identificari cu ceea ce posedam - nume, corp, avere, cunoastere
mijlocita, limba, natiune -pentru a putea sa trecem la cunoasterea nemijlocita a adevaratei noastre identitati.
Recomandarea lui H. Coanda de a cerceta in alt mod cele doua texte antice, care sunt tezaure ale cunoasterii
unor civilizatii ce ne-au precedat pe Terra (ma refer la Tao Te King si la Yoga Sutra) s-a concretizat pana in
prezent in traducerea in paralel a tuturor variantelor existente si prin evidentierea in comentarii a unor posibile
strapungeri tehnologice si stiintifice. Aceasta abordare diferita ne situeaza in zona centrala a investigatiilor ce
se desfasoara si in alte centre de cercetare (vedeti Gnoza de la Princeton, Fritjof Capra, Mihai Draganescu, A.
Saharov, J. P. Petit). Desigur ca activitatea noastra de investigate a fost usurata de calea deschisa de primul val
de cercetatori, care in Romania au fost reprezentati de creatori de prima marime, precum Eminescu, Cosbuc,
Mircea Eliade,Theodor Simenski, Sergiu Al-George s.a.

Nu folosesc recomandarea lui H. Coanda pentru a da autoritate unor texte deja recunoscute pe plan mondial
(Tao Te King este, dupa Biblie, lucrarea tradusa in cele mai multe limbi si cunoaste in fiecare an noi variante
de interpretare), ci pentru a sublinia conturarea in prezent a unui nou model de intelegere a realitatii. Acest
model prezinta realitatea ca pe un univers gemelar (nemanifestat-manifestat) in care nivelul profiind
(nemanifestat) joaca rolul de baza de date (temelie informationala) si este amplasat central
(holografic=omniprezent) in raport cu nivelele energetice manifestate (ierarhie de la subtil la grosier; de la
sincronic la diacronic). Aspectul material al manifestarii este doar un efect al rotatiei planului entitatii energie-
materie. Acest model gemelar nu este decat izvorul proiectiei universului gemelar, despre care vorbesc si
textele UMMO. Trecerea de la o sageata a timpului la cealalta se face prin zona atemporala neutrala, situata in
"acum si aici". Diacronicul este mediat de sincronic, care constituie Axul, Codul genetic al universului,
Mijlocul si "Casa legilor". Unui individ constient sau unei civilizatii galactice, care a realizat Centrarea ii sunt
deschise portile catre toate minunile. Atunci se manifesta independenta, salvarea, eliberarea si renasterea
despre care se vorbeste toate traditiile mistice, religioase si filozofice.
Astazi stiinta se apropie de codul genetic al planului fenomenal, care ne va permite accesul tehnologic la
translocare, (teleportare), transmutare, vindecare, materializarea oricaror resurse si chiar la reprogramarea
planului fenomenal in care ne aflam: inginerie galactica, eliminarea accidentelor galactice (explozii, ciocniri),
aparitia altor legi, care sa faciliteze evolutia spirituala a oamenilor.
O astfel de abordare stiintifica si tehnologica, bazata pe experimentare si pe utilizarea puterilor supranaturale,
ce apar la mistici, poate fi prilejul "schimbarii la fata" a intregii civilizatii de pe Terra, care in prezent este
exclusa din Clubul Galactic din cauza inghetarii in tiparul posesiei, care genereaza conflicte, setea de umplere
din afara, instabilitate, lipsa ancorarii in izvor. Nu intamplator se afirma ca planeta Terra este locuita in
proportie de 99% de "fiinte recipient ", care din cauza identificarii cu instrumentul de cunoastere (constiinta
periferica, simturile, corpul) au pierdut legatura cu Oceanul de cunoastere, fericire, viata si putere care se afla
in noi toti si au devenit vulnerable, neputincioase si pline de suferinta. Constatam cu tristete ca nu Romania
este o provincie uitata de lume, ci intreaga civilizatie de pe Terra. Ca o vie care nu da rod, ea este sortita
taierii, iar Terra - insamantarii cu o alta rasa, mai productiva. Prezenta "gunoierilor galactici" (EBE) in zona
noastra nu mai poate fi trecuta cu vederea. Avem toate motivele sa ne trezim cat mai repede din somn. Chiar
daca din motive egoiste unii ar avea interes sa ne mai tina adormiti, rezultatul nu poate fi decat dezastruos si
pentru ei.
5.Un savant german care lucreaza intr-un institut de cercetari privind securitatea centralelor nucleare afirma de
curand intr-un interviu televizat ca "nu putem prevedea decat accidentele nucleare pe care ni le-am putut
imagina noi si impotriva carora am putut lua masuri de protectie; atata timp cat nu avem certitudini, ar
trebui sa ne pastram capacitatea de a ne imagina cat mai multe evenimente posibile, caci fara ipoteze
suntem dezarmati in fata diversitatii realitatii ". Se pare ca pe langa aceasta maniera de a anticipa si de a
controla realitatea exista alte doua cai de cunoastere si control mijlocit asupra planului fenomenal: calea
colectiva si calea individuala.
Calea colectiva de "strapungere " este un efect lateral, firesc, al ancorarii individului in Realitatea Ultima
informationala. Exista insa multe civilizatii galactice, care au folosit avantajele simularii tehnologice a acestei
ancorari, care ulterior s-au prabusit ori s-au anihilat, fiindca au ignorarat faptul ca ancorarea colectiva nu
confera si o ancorare individuala. Calea cuplarii indivizilor in macroretelele informationale ale organismelor
colective a fost folosita si de civilizatiile extraterestre precedente pentru a ajunge la Cer. Rezultatul acestei
integrari ne este relatat in mituri, legende si in Biblie: pierderea limbii unice (a contactului telepatic),
cataclismul - meteoriti, potop, scufundari, prabusirea Turnului Babel.
Ca este posibil accesul colectiv la realitatea informationala suport ne-o dovedeste si prezenta "premonitiei" si
a altor puteri paranormale la fapturile vii de pe Terra, care traiesc sau nu in organisme colective.
Este cunoscut faptul ca unele triburi din Amazonia urmaresc migratia furnicilor rosii. inainte de inceperea
sezonului ploios, aceste furnici incep sa se miste in sus si in jos pe trunchiurile copacilor. Dupa ce executa
timp de doua zile aceasta manevra aparent fara rost, ele se reunesc si, atingandu-si antenele, formeaza un fel
de creier urias. Interesant este ca, dupa aceasta comunicare, ele "ghicesc" locul care in viitor nu va fi inundat
si in care trebuie sa se deplaseze. Oamenii le urmaresc si se stabilesc si ei in locul acela, care, desi nu este mai
inalt decat zonele invecinate, nu este inundat - distributia aleatorie a precipitatiilor anuale pe diferitii afluenti
ai Amazonului nu permite stiintei actuale sa prevada acest lucru.
Specialistii in etologie* din toata lumea au evidentiat importanta atingerii unui numar critic de indivizi dintr-o
specie care poseda o anumita informatie, pentru ca acea informatie sa apartina brusc intregii specii. Astfel,
cercetatorii japonezi au invatat cateva maimute ca, in perioada caderilor radioactive, care au urmat
experientelor nucleare americane din Oceanul Pacific, sa curete cartofii de coaja, inainte de a-i manca. Ei au
observat ca maimutele invatau una de la cealalta aceasta practica, dar mult mai important era faptul ca atunci
cand, pe o insula, numarul maimutelor "instruite" in aceasta privinta ajungea la aproximativ o suta, informatia
si deprinderea apareau automat la toate exemplarele din specia respectiva, atat de pe insula tinuta direct sub
observatie, cat si de pe celelalte insule japoneze, ca si cum, dupa depasirea unei anumite valori sau "mase
critice", informatia ajungea in zestrea speciei ! Noi am studiat fenomenul si el apare chiar la un singur
individ uman care ajunge la cunoasterea si controlul nemijlocit al realitatii fenomenale, fiindca nu trebuie sa
uitam ca, in definitiv, noi insine nu suntem decat niste organisme pluricelulare, care nu au desavarsit
unificarea (in limba sanskrita "yoga") si centrarea sau inradacinarea in realitatea izvor din care se naste totul
("Tao " in "Tao Te King").
La oameni, fenomenul de prag critic pare sa intervina in descoperirile simultane, care apar intr-un anumit
moment istoric, in modificarea brusca a atitudinilor,fata de anumite idei refuzate anterior, cum ar fi
imobilitatea planetei Terra sau existenta OZN-urilor, de exemplu, in implantarea si manifestarea unor
arhetipuri comune intregii umanitati, care isi au izvorul in "inconstientul colectiv", cunoscut si ca "rezervorul
de experiente al speciei noastre" ("Collective Unconscious" also known as:"Collective Subconscious" or
"the reservoir of the experiences of our species pt. Carl Gustav Jung), cunoscut si sub alte denumiri cum
sunt: "Marea minte planetara" ("Big Mind" pt. maestrii Zen),"inregistrarile din akasha" ("Akashic Records"
pt Edgar Cayce) ori drept psihosfera("Psychosphere" in Thiaoouba Prophecy)
Ruperea dintre individ si specie, dintre intern si extern sau dintre egoism si altruism, sunt lucruri pe care nu le
observam in
realitate, ci doar in lucrarile de propaganda ale religiilor institutionalizate sau la rudele lor laicizate -
ideologiile politice, care predica desfiintarea individului si suprematia colectivului. In Univers, unificarea
interioara conduce invariabil la aparitia iubirii reale si la coerenta sociala ori planetara. Doar egoismul care
faciliteaza retragerea in interior, necesara experimentarii si dizolvarii ego-ului in Tot, devine identic cu
veritabilul altruism. Dar, ca si umanitatea, exista si alte civilizatii galactice care prefera sa traiasca in trecut sau
in viitor, evitand sa traiasca in prezent. Cum altfel decat o "regresie la un stadiu de evolutie depasit", poate fi
considerata integrarea in supraorganisme colective umane, in care individul e complet dizolvat prin simulare
tehnologica, interzicandu-i-se orice implinire individuala. Omul este fructul unei integrari de celule, este
incununarea evolutiei unui organism colectiv si, prin integrare intr-un alt organism colectiv, il oprim din
drumul sau spre desavarsire. Fortarea integrarii sociale este, pe de o parte, o traire in viitor, o cautare a unor
efecte la care in mod normal omenirea nu ar avea acces. Constatam in aceasta ultima directie o cautare a
accesului colectiv la "banca de date a universului" si la controlul nemijlocit al realitatii fenomenale, prin apelul
la diferite modalitati de integrare in diferite organisme sociale, care doar imita integrarea autentica, realizata
prin atingerea nivelului corespunzator de ancorare al fiecare fiinte umane. Ne gandim la norme, la reguli si
ritualuri, la utilizarea hipnozei colective in secte, religii si in fanatismul ideologic si politic din regimurile
totalitare, la tehnologia sincronizarii prin campuri electromagnetice ori prin inginerie genetica. Unele
civilizatii galactice inferioare apeleaza la implantarea de emitatori al unor unde de inalta frecventa, care permit
mentinerea sincronizarii necesare contactului nemijlocit (telepatic), dupa parasirea zonei de imersie
permanenta in campuri electromagnetice de inalta frecventa.
Ca si in domeniul MHD, la care se refera Jean Pierre Petit in lucrarea de fata, se pare ca si in acest domeniu
s-au obtinut pe Terra unele progrese, cu sau fara concursul extraterestrilor. Astfel s-a constatat ca intre mai
multi oameni situati in campuri de inalta frecventa (100 MHz) apare comunicarea telepatica. Fenomenul pare a
se datora impunerii de catre campurile electromagnetice a unei sincronizari a norilor electronici, prezenti in
diferite celule ale unui individ si la toti indivizii imersati in acel camp, sincronizare similara cu cea existenta la
gemenii monozigoti.
O alta descoperire ii apartine fizicianului W. E. Boyd din Glasgow, care in 1924 a mai stabilit, ca atat fiecare
individ , cat si fiecare remediu homeopatic poseda una din cele douasprezece stari vibratorii, care se pot
determina cu exactitate cu ajutorul unui aparat electromagnetic numit emanometru.
Fenomenul inducerii unor rezultate pozitive in telepatie si psihokinezie la subiecti situati in campuri
electromagnetice de inalta frecventa a fost redescoperit in 1976 de Maddock. Aceste date se cer corelate cu
datele despre o serie de experiente intreprinse in fosta Uniune Sovietica, asupra unor subiecti inconjurati de
campuri electrice sau magnetice artificiale intense, si cu afirmatiile unor ingineri americani, care au declarat ca
atunci cand lucrau cu dispozitive ce emiteau campuri electromagnetice cu frecvente in jurul valorii de 100
MHz deveneau telepati. " Aceste rezultate, ca si cele care arata ca telepatia si alte fenomene paranormale sunt
perturbate pe durata furtunilor electromagnetice, nu trebuie interpretate in sensul ca fenomenele de acest gen
se propaga prin intermediul undelor electromagnetice. Ele indica doar, asa cum arata Maddock, faptul ca o
serie de metode electromagnetice permit accesul la stari de coerenta si de sincronizare ale creierului in care se
manifesta telepatia si psihokinezia. "
Alte civilizatii galactice inferioare obtin sincronizarea indivizilor din organismul colectiv recurgand la
tehnologia biologica(in lb. skrt.: "asuras";"cei gri"; semizei in hinduism; fiinte demoniace in buddhism).
Astfel, prin bioinginerie genetica, aceste fiinte reproduc in vitro prin clonare alte invelisuri materiale, ceea ce
face pe de-o parte ca ele sa fie constituite doar din gemeni monozigoti(sa comunice telepatic) si pe de alta
parte sa fie nemuritoare (sa aibe mereu un corp de rezeva in cazul distrugerii celui anterior).
Acesta este cazul "micilor gri” sau EBE (Entitati Biologice Extraterestre), numiti si "gunoierii galactici", care
in cautare de resurse genetice (enzime, acizi nucleici), pentru a se impotrivi inevitabilei lor degradari genetice
(specia lor este amenintata cu disparitia), au devenit dusmanii cei mai de temut ai vietii de pe Terra: ei sunt
autorii ingrozitoarelor mutilari (prelevari de mucoase umane si animale) ale corpurilor gasite in zonele
desertice (peste douasprezece mii de cazuri), ai insamantarilor artificiale, la care au fost supuse numeroase
femei rapite (crearea unei rase hibride care sa traiasca atat in lumea lor de origine cat si pe Terra), ai rapirilor
de oameni (peste o suta de mii de sechestrati, din care numai foarte putini au revenit la caminele lor, insa fara
sa-si poata aminti ceva din ceea ce li se intamplase, asa ca fara regresia hipnotica nu
s-ar fi aflat nimic despre aceste intamplari). In fata agresiunii unor astfel de civilizatii inferioare, care au
obtinut prin efractie accesul la realitatea suport, Terra si civilizatia care o locuieste reprezinta o sursa de
materii prime - inclusiv de material genetic. Propaganda in directia cautarii permanente a placerilor, a
exacerbarii sexualitatii si a epuizarii energiilor speciei umane le este de real folos acestor agresori, fiindca
astfel scade capacitatea de aparare a fiintelor umane.
Omenirea are doar doua cai de aparare, pe care trebuie sa le aplice simultan: integrarea planetara* si
realizarea accesului individual la realitatea suport, care permite unificarea si invulnerabilitatea la nivel
planetar, precum si admiterea automata a civilizatiei terestre in clubul civilizatiilor galactice avansate.
Solutiile tehnologice (imersia in campuri electromagnetice) si biologice (clonarea prin inginerie genetica de
sincronizare si de acces la canalul de cuplaj informational (care permite atat integrarea in organisme colective
planetare, cat si cunoasterea si controlul nemijlocit al realitatii fenomenale) - s-au dovedit in cele din urma
niste furturi, care nu puteau ramane nepedepsite. Toate civilizatiile care au ales calea colectiva degradeaza si
polueaza mediul, declanseaza cataclisme si devin ele insele victime ale erodarii zestrei genetice. In ecologia
galactica ele au functia de "gunoieri", fiindca permit eliminarea civilizatiilor planetare care nu dau rod si deci
nu au ajuns, in timpul acordat, la invulnerabilitate.
Civilizatiile galactice avansate solicita din partea noastra ceea ce ne-au indicat Iisus, Buddha, Pantajali, Lao
Tseu, adica toti marii maestri spirituali ai omenirii: "sa ne cunoastem pe noi insine si sa descoperim calea
nemijlocita a realitatii profunde, de dincolo de timp si de spatiu, prezenta acum si aici, in noi insine “.
Nu calatorind in afara putem ajunge la inceputul si la capatul prezentului univers manifestat. Ceea ce exista
inaintea "marii explozii" (Big Bang), si ceea ce va exista dupa colapsul gravitational sau resorbtia prezentului
univers, totul, se afla "acum si aici", in noi insine. Doar daca se realizeaza experimental si individual ancorarea
in acest TOT PREZENT IN FIECARE PARTE A SA (ce caracterizeaza universul holografic) se ajunge la
reunificarea si sincronizarea - invulnerabile amandoua - dintre parte si intreg. Doar atunci partea si intregul
redevin UNUL invulnerabil, o integrare stabila a indivizilor in marea fiinta planetara. Buddha afirma ca
inceputul si sfarsitul universului nu trebuie cautate in afara, ci in noi insine. Realitatea in care traim seamana
cu un cerc, fiindca in orice punct al lui intalnim inceputul si sfarsitul. Aceasta simultaneitate prezenta
pretutindeni apartine realitatii informationale atemporale omniprezente, care contine, sustine, intretine si
resoarbe permanent ceea ce noi percepem ca solid, adica realitatea manifestata. In contactele cu civilizatiile
galactice avansate, entitatea unica materie-energie, inlocuieste cele doua realitati terestre: materia si
energia. Aceasta entitate unica are aspectul unui disc unidimensional, care prin rotire capata aspectul
bidimensional al materiei sau cel unidimensional al energiei(atunci cand privim discul din cant). Trecerea
gradata sau brusca, de la un aspect la celalalt, prin rotatia planului discului, care reprezinta aceasta entitate
unica materie-energie, este folosita in transporturi holografice si in crearea insulelor atemporale - sa nu uitam
ca legendele terestre vorbesc despre "casele zeilor" si despre "insule ceresti", in care timpul curge extrem
de lent (intr-o zi petrecuta acolo curgeau o mie de ani pe Terra). Traditiile terestre se pare ca au cunoscut
controlul static al timpului, care inducea efectele relativiste ale apropierii de viteza luminii.
Oricat s-ar amana pe calea colectiva moartea si vulnerabilitatea la oscilatiile universului fenomenal
(manifestare in expansiune - resorbtie in nemanifestare), deznodamantul este mereu acelasi pentru civilizatiile
galactice, care au neglijat calea de ancorare individuala: anihilarea. Aceasta anihilare se manifesta in mod
invariabil la civilizatiile care nu permis fiecarui individ sa isi poata implini menirea, sa se descopere si astfel
sa-si gaseasca refugiul invulnerabil.
Simularile tehnologice si biologice(clonarea), care fac ca practic toti indivizii care alcatuiesc un anumit
organism colectiv sa fie sincronizati, ca niste frati gemeni, raman prizoniere ale planului orizontal sau
manifestat - adica nu ajung la radacina realitatii fenomenale in mod constient si individual, ceea ce ii face
dependenti de resurse de materii prime, de energie si de material genetic din import, de unde si rapirile,
mutilarile si insamantarile artificiale ale entitatilor gri (asuras;semizei in antichitatea hindusa; entitati
demonice in buddhism; EBE; revedeti filmul "Taken" al lui Steven Spielberg). Degradarea genetica specifica
EBE nu apare la terestri, care, constransi de norme religioase, morale si sociale, evita legaturile consangvine,
si nici la civilizatiile galactice avansate, care materializeaza orice resursa de care au nevoie.
La nivelul actual de constienta si de inzestrare a oricarei fiinte umane nu este permisa regresia la o evolutie
colectivista, draga regimurilor totalitare si religiilor institutionalizate, pe care o mai intalnim si in transele
colective umane utilizate de secte, religii si grupuri politice. Omului ii este permisa numai trezirea spirituala,
accesul individual la Cer, ca o continuare fireasca a unificarii si sincronizarii celulelor gemene din care este
deja alcatuit. Iisus cerea oamenilor "sa se roage in ascuns" si in singuratate, in "templul lor interior". Acest
mesaj, care solicita oamenilor interiorizarea si contactul nemijlocit cu "Imparatia lui Dumnezeu", de unde
deriva toate "darurile", a fost distorsionat de religia institutionalizata, care nu urmareste ajungerea la "altarul"
interior, ci are cu totul alte interese: mijlocirea relatiei dintre om si divinitate, utilizarea fortei colective pentru
manipularea si supunerea multimilor din ce in ce mai largi, obtinerea "darurilor".
Revenirea la evolutia colectivista este o regresie la stadiul care a permis aparitia constiintei umane si este o
cale sanctionata prin vulnerabilitate genetica (EBE), politica si sociala (conflicte, intoleranta, fanatism
religios), prin degradarea mediului planetar (poluare materiala, energetica si informationala, ceea ce determina
diverse modificari progresive si catastrofale: cataclisme, schimbari de clima, caderi meteoritice, miscari
seismice) si prin perturbarea contactului cu realitatea informationala suport. Cei ce cred ca emisia noetica a
fiintelor umane nu poate sa influenteze materia si sa declanseze dezordine climatica si cataclisme telurice ar
trebui sa vada influenta noastra individuala si colectiva asupra cristalelor de apa evidentiata in cartea lui
Masaru Emoto intitulata: "Mesaje de la apa"("Messages from Water").
Alte civilizatii cunosc si utilizeaza aceasta influenta pt. a comunica si trimite iubirea neconditionata catre
planeta gazda si drept raspuns planeta le construieste case din siliciu pur (vedeti detalii in cartea lui Michael
Wolf :The Catchers of Heaven).

Suntem de acord cu Socrate, care considera ca in stadiul in care a ajuns omul nu exista nimic mai bun de facut
decat sa se trezeasca din somnul sau letargic, sa renunte la masti , la rolurile jucate, descoperindu-se pe Sine,
amintindu-si cine este, revenind la izvorul de viata si lumina din el insusi. Cuvantul "persoana" are
semnificatia de rol, de personaj jucat de un actor si apare in lb.italiana, ca derivat de la termenul latin folosit
pt "masca" ori "pesonaj", care isi are originea in cuvantul Etrusc"phersu", ce are aceeasi semnificatie.
Termenul "persoana" mai apare si ca derivat din lb.greaca, "per" insemnand "prin" si "sona" insemnand
"sunet", insemnand "ceva prin care actorul vorbeste", adica o "masca" (ca si in Japonia primii actori greci
purtau "masti").
In concluzie, exista doua cai de a ajunge la Cer:
A) Calea colectiva, sanctionata de zei prin "incurcarea limbilor oamenilor" si cataclsme planetare.
B) Calea individuala, care permite si accesul la efectele laterale ale ancorarii in Ultima Realitate:
1.capacitatile divine nemijlocite de cunoastere si de actiune asupra planului fenomenal(in lb.sanskrita siddhis);
2. integrarea stabila in organisme planetare stabile si invulnerabile.
Deci calea colectiva este efectul caii individuale, si nu invers, iar neglijarea acestui lucru de catre civilizatiile
galactice sau de civilizatiile precedente de pe Terra a condus la prabusirea si la autoanihilarea lor. Desi
atractiva, prin faptul ca permite obtinerea unor rezultate spectaculoase, calea colectiva, incurajata prin
cultivarea unor atitudini, care depasesc altruismul firesc si condamna orice demers individual (manipularea
individului prin culpabilizare si etichetare ca:"egoist"), ramane prizoniera a planului fenomenal.
Cum am putea generaliza la oameni eliberarea si trezirea daca sunt opriti sau inghetati s-o realizeze
individual ?
Este o dovada de ignoranta sa vorbim despre egoism si altruism in caile spirituale. Diferenta dintre cele doua
aspecte este nula daca egoistul, care si-a inteles menirea actioneaza individual in vederea contractarii si
dizolvarii experimentale in Tot. Omenirea indaratnica, dupa un sir nesfarsit de erori sanctionate de
Constiinta Universala - care are mai mult de castigat din realizarea individuala, decat din uniformizarea
colectivista si din furtul colectiv - se incapataneaza sa se deschida doar in exterior si sa caute sa ajunga la Cer
impreuna cu ceilalti. Este o ignorare a faptului ca in retelele informationale colective alcatuite din entitati
colective – o "multime a multimilor" - apar cele mai mari instabilitati si vulnerabilitati la perturbatii, ca urmare
a indepartarii prea mari de Centrul holografic (aflat in fiecare individ).
Prejudecata colectivista si centralizata, care a oferit avantaje semnificative regimurilor totalitare si salvarii
omenirii din situatii de criza - unde se cere actiunea organizata sau coordonata - este purtata de noi si in alte
domenii (producerea si distributia generalizata a energiei electrice etc.). Acest centralism nu apare in realitate
din moment ce informatia si energia totala a universului sunt accesibile in fiecare punct al acestuia unei
civilizatii galactice avansate. In plus, calea colectivista pare sa ignore evidenta experimentala ca un lant nu
este mai puternic, decat cea mai slaba ori vulnerabila dintre verigile sale. Tot demersul terestru actual al
stiintelor, al tehnologiei, al religiilor institutionalizate si al formelor laicizate ale acestora (ideologiile
politice) este colectivist, ignora individul uman si il culpabilizeaza pentru a-1 transforma intr-un mijloc de
productie eficient, pe cel care trebuia sa fie scopul oricarui progres si treapta catre un adevarat progres: trezirea
universului la constiinta de sine prin fiinta umana-inflorirea omului este o inflorire a intregului univers.
Toate civilizatiile galactice care au simulat din exterior -moral, tehnologic, genetic - integrarea in organisme
colective in vederea ancorarii in Ultima Realitate, se prabusesc din cauza mentinerii vulnerabilitatii la
perturbatii a indivizilor inghetati la un anumit nivel de evolutie si care constituie elementele componente ale
acestor retele.
Henri Coanda spunea: "De cate ori cautam sa restabilim fortat, din exterior, unitatea prin pedeapse,
razboaie(conflicte), prin impunerea de legi si norme morale- se amplifica renuntarea la propria
constienta si se agraveaza infantilizarea, transa colectiva - lipsindu-ne de constienta la care in mod
firesc avem acces, nu facem decat sa regresam, sa adormim (hipnoza culturala), sa fim artificiali, sa
imitam niste tipare, ritualuri, reguli si norme (morale, stiintifice; legi, principii), sa inghetam si sa
murim, in loc sa traim, sa simtim firesc, liber, spontan si sa redescoperim realitatea asa cum este ea. "
Isis spunea ca finantam lucrul la care ne impotrivim si facem sa persiste lucrul cu care ne luptam(fiindca il
finantam energetic). Este ca si cum am lupta cu insomnia si ne-am impune sa sa adormim si astfel ramanem
treziti pana dimineata. Este ca si cum am lupta fim cinstiti, altruisti si iubitori, cand in interior se afla
ignoranta si identificare cu efemerul, care ne fac sa dorim sa posedam, sa fie al nostru, sa fim ostili fata de tot
ce atenteaza la aceasta stare de lucruri.
Aceasta situatie lipsita de confort si fericire nu poate fi schimbata prin vorbe si prin norme care raman ceva
superficial, ca o minciuna, in conflict cu obiceiurile si prejudecatile adanc fixate in oameni. O dezbinare
interioara, care mai devreme sau mai tarziu va ajunge la suprafata, conducand la acte antisociale (minciuna,
hotie, crima), nu poate fi vindecata prin mijloace externe, ci numai prin trezire la constienta.
In locul unor calitati morale, care sa se nasca firesc din ancorarea in armonia interioara aflata in legatura cu
cea universala (Lao Tseu afirma ca "prin cultivarea lui Tao" in interior se obtin virtutile si puterile, "Te"),
civilizatia prezenta apeleaza la invatarea imitarii unor norme de conduita si la descurajarea atitudinilor
contrare prin culpabilizare si frica de pedeapsa.
O astfel de civilizatie, odata cu raul, ucide progresiv si binele. Firescul, spontanul, naturalul si creativitatea
dispar iar omul este instrainat, inghetand in tipare si in conformism.
Calea colectiva este regresia la un stadiu de evolutie demult depasit de om, care este deja rezultatul
colaborarii a miliarde si miliarde de celule gemene, aparute din diviziunea celulei initiale. Noi trebuie doar sa
mergem constient mai departe pe calea unificarii, pana cand vom reusi sa ne intoarcem constient la Origine, la
izvorul vietii universale. Trebuie doar sa ne regasim radacina, Cerul sau Oceanul din care venim, sa ne
reamintim cine suntem. Noi nu ne aflam aici pe Terra pentru a ne lupta intre noi pentru posesiuni efemere -
averi, placeri, pozitii sociale si profesionale, care sa ne confere putere si autoritate asupra semenilor nostri.
Aceste posesiuni sunt efemere, vin si pleaca, in timp ce comoara adevarata, puterea si fericirea se afla in
interior, in izvorul intregii manifestari fenomenale. Iubirea, integrarea sociala, ancorarea stabila in
normele firesti de convietuire si impacare cu "ceilalti "si cu sine insusi ,si aparitia darurilor si
harurilor(puterile supranaturale de control nemijlocit al realitatii fenomenale) sunt rezultatul firesc al ducerii
pana la capat a evolutiei individuale, a "unificarii, centrarii sau alinierii" (in lb.sanskrita:"yoga") in realitatea
aflata la inceputul si la sfarsitul universului si existenta in fiecare dintre noi. Daca omul reuseste aceasta
ancorare in realitatea informationala suport, pe care noi o numim Camp Fundamental Informational si
Banca de Date a Universului, atunci dispare distinctia dintre calea colectiva si cea individuala. Atunci
dualitatea cauza-efect se resoarbe in cunoasterea experimentala sincronica(functionare holografica)
atotprezenta. Atunci dualitatea viata-moarte, egoism-altruism, parte-intreg nu mai ecraneaza realitatea de
dincolo de subiect –obiect care se manifesta in cursul functionarii holografice.
Tehnologia civilizatiilor galactice, care doar simuleaza simultaneitatea dublei integrari (colectiv si individual)
prin utilizarea unor sisteme tehnologice de sincronizare, s-a dovedit vulnerabila si la unele arme terestre care
provoaca distorsiuni si rotatii spatio-temporale. Ne gandim la testarea in atmosfera a armelor nucleare(explozii
atomice) si la "tunurile orgonice" ale lui Wilhelm Reich, care in 1954 au reusit sa provoace prabusirea unor
OZN-uri apartinand mai multor civilizatii, ce se deplaseaza nevazute de noi prin spatii paralele cu al nostru.
Wilhelm Reich a avertizat omenirea ca: "ne aflam deja intr-un razboi de un tip special - ascuns, lent , cu o
civilizatie galactica, pe ai carei reprezentanti stramosii nostri i-au identificat cu "dracii", si care ne fura
chiar energia vietii (qi, chi, ki, prana, mana, energie orgonica). Efectele acestui furt sunt vizibile peste
tot: deserturile se extind, copacii putrezesc pe picioare, oamenii nu mai rezista la agresiuni minore".
Pentru faptul ca a facut public pericolul reprezentat de "civilizatiile vampir", care absorb energia furnizata
Terrei de string-ul galactic, si pentru daunele provocate acestor EBE - cu care se sustine ca guvernul SUA a
incheiat acorduri secrete -Wilhelm Reich a fost arestat, intemnitat, si in scurt timp a murit.
Cartile si dispozitivele lui Wilhelm Reich au disparut imediat dupa arestarea sa, sub acuzatia de "reclama
neacoperita" formulata de "Food and Drug Administration" (Administratia pentru Hrana si Medicamente) a
SUA. Wilhelm Reich sustinea ca a vindecat si cazuri de cancer cu ajutorul faimoaselor sale cutii, care
acumulau energie orgonica, printr-un efect similar celui de sera(energia orgonica intra, dar nu mai poate
parasi incinta).
Astazi oamenii de stiinta nu sunt de acord asupra radiatiei evidentiate in dispozitivele de detectie ori asupra
energiei stocate in dispozitivele de acumulare. Nu exista certitudini nici cu privire la faptul ca energia vietii
din om poate fi identificata cu vreo forta care umple universul si care pune in miscare planetele. Sfarsitul
acestei intamplari neobisnuite se pare ca ar consta in aplicarea, astazi, in centre de cercetare din SUA, a
metodei de iradiere cu energie orgonica, dupa metoda elaborata de Wilhelm Reich, pentru vindecarea bolilor
provocate de retrovirusuri (inclusiv SIDA).
6.Cei care i-au intalnit prima data pe eschimosi au fost uimiti sa constate ca pentru o singur lucru: "zapada",
acestia aveau peste douasprezece denumiri diferite. In mod analog, fizicienii de astazi cunosc si denumesc in
mod diferit variatele frecvente ale unei realitati unice: radiatia electromagnetica. Astfel auzim vorbindu-se
despre microunde, unde radio, radiatii infrarosii si ultraviolete, despre raze X sau radiatii gamma (γ), care in
ciuda proprietatilor lor diferite, nu sunt altceva decat energie electromagnetica, asa cum este de altfel si
lumina.
Un fapt similar s-a petrecut, dupa cat se pare, si cu invatatii din antichitate care s-au specializat in explorarea
taramului interior. Desi ei au dat in mod global energiei sau suflului vital numele de prana (in hinduism) ori
de Chi (pinyin:qi; in lb. japoneza: ki) in taoism, ei cunosteau si utilizau zece tipuri diferite de prana (Qi), pe
care le-au identificat, controlat si utilizat pentru a obtine diferite efecte utile. Astfel levitatia, invulnerabilitatea
la foc si la agresiuni mecanice se realiza prin controlul udana, eliminarea tuturor maladiilor prin controlul
apana, invulnerabilitatea la otravuri si aparitia luminozitatii corpului cu ajutorul samana; nedescompunerea
prin putrefactie a corpului in care functiile fiziologice erau suspendate - prin controlul vyana; cresterea
interactiei cu campul gravitational, concretizata in imposibilitatea de a urni din loc corpul practicantului, era
realizata prin controlul kurma. Cele zece tipuri de Prana sunt indicate in Shiva Samhita (III, 8), Garuda
Purana, Geranda Samhita (V, 61,62). Unificarea dintre prana si apana (descrisa in Bhagavad Gita)
conduce la starea de dincolo de dualitate (Yoga Sutra 2. 52), in care circulatia energetica se efectueaza in
canalul median (Sushumna), canal despre care vorbesc si reprezentantii UMMO. In aceasta stare dispare valul
ce ecraneaza Lumina si apare retragerea senzoriala (pratyahara) fiindca prana "ca o regina sau matca este
urmata de toate albinele" (adica de toate celelalte sufluri vitale). Invulnerabilitatea la frig si la
foc, calatoria prin aer (levitatia), invulnerabilitatea la spini (corpul respinge apa si noroiul) sunt efecte ale
utilizarii udana (vedeti Yoga Sutra III, 38 si VIII, 40 in alte variante. Utilizand samana (Yoga Sutra 3.39) se
poate digera orice otrava, se ard toate bolile si reziduurile din corp, se poate aprinde focul in locul dorit si
apare stralucirea corpului (ca la sfinti). In Yoga Sutra (1.41) se indica si modul de acces la
translocatie(teleportare), la care ne vom referi in continuare.
Precizam ca prana si diferitele ei forme (ca si diferitele forme de energie electromagnetica invizibila) nu pot
fi percepute de om cu simturile profane. Insa, spre deosebire de radiatiile electromagnetice cunoscute, care
sunt accesibile omului cu ajutorul aparatelor de detectie si masura, se constata ca in cazul pranei si al
diferentierilor acesteia un asemenea lucru nu este posibil. Diferitele forme de prana pot fi insa contactate
nemijlocit de catre subiectul care, prin centrare, se plaseaza intr-un invelis sau corp mai subtil, care este dotat
cu simturile necesare(toate fiintele umane au simturi subtile dupa cum pot relata cei ce au parasit corpul fizic
in cursul unei anestezii, la un accident sau care au fost reanimati dupa NDE-Near Death Experience)
In starea normala, diferitele forme de energie vitala (prana) pot fi contactate si influentate la nivelul grosier al
manifestarilor lor somatice (respiratie, tonus muscular, stranut, sughit, ameteala, ras, zambet, digestie etc.). In
tehnicile de centrare se poate pleca din planul efectelor (constientizarea respiratiei; vipassana in pali si
vipasyana in lb. sanskrita a fost exercitiul prin care Buddha a obtinut trezirea sau iluminarea: bodhi) pentru a
se ajunge intr-un plan cauzal (energetic, informational) tot mai profund.
Traditiile hinduse considera ca prana (suflul vital, energia vitala, respiratia) constituie veriga de legatura
dintre corp si minte ori dintre energia fizica (studiata si evidentiata experimental de stiinta moderna) si energia
mentala. In filozofia si in psihologia occidentala a fost un subiect controversat modul in care mintea, care are o
natura psihica (informationala) influenteaza corpul (care are o natura fizica). Abia dupa aparitia tehnologiei
informationale incepem sa intelegem ca ceva din cuplul procesor informational - terminal de executie si de
receptie a informatiilor (senzori) - se aseamana cu cuplul minte-corp, ca si cum ar fi o proiectie in afara a
acestuia. In traditiile hinduse se afirma ca, intre corpul sau invelisul mental (manomaya kosha) si corpul fizic
(annamaya kosha), exista corpul intermediar al pranei (pranamaya kosha) sau invelisul energetic subtil.
Acest corp este "creierul" sau generalul care comanda corpul fizic si este utilizat in terapiile informational-

energetice din medicina traditionala hindusa (Pranayama) si chineza (Qigong, presopunctura, moxibustie,
acupunctura) pentru vindecarea dezordinilor aparute la nivelul invelisului sau corpului subordonat (corpul
fizic). Corpul pranic nu este totusi un "creier" si nu simte, desi prana este aceea care asigura transferul
informatiilor senzoriale (vidarea de prana a unui segment somatic, induce automat anestezia acelui segment,
"imobilitatea" sau "inghetarea", semnalata si in intalnirile cu OZN-urile).
Spre deosebire de energia grosiera a corpului material, energia invelisului energetic subtil este biologica (are
numar mic de subtilitate si de condensare) si are functia de a capta si de a transmite in dublu sens vibratiile, de
la minte spre corp si de la corp spre minte (este, ca si campul unificat, un numitor comun intre diversele
energii fizice si cele transfizice).
Controland central (mintea), prin exercitii de concentrare, meditatie si de identificare (dharana, dhyana si
samadhi), se pot controla corpurile subordonate (pranic si fizic).
De aici porneste calea de centrare din taoism, din buddhismul Zen si din Yoga Sutra (1.45). Pantajali, in Yoga
Sutra si shivaismul nondualist (Vijnana Bhairava) expun si calea controlului pranei prin intermediul unor
exercitii respiratorii explicite sau implicite (ca in cazul repetarii unor incantatii sau silabe sacre: "mantra"). Se
obtine pe aceasta cale controlul
celor doua corpuri conectate prin veriga corpului energetic, adica controlul mintii si al corpului fizic sau
grosier.
Dupa traditia Shaivagama (shivaismul nondualist din Kashmir, in care am fost initiat de Dhiredra
Brahmachari, fost consi-lier in domeniul yoga al primului ministru al Indiei, Indhira Gandhi), prana nu este
ceva strain de o realitate si mai profunda: Constiinta. In shivaism se considera ca prana este prima manifestare
a Constiintei (Samvit). Este ca si cum am spune ca lumea pranei este prima faza a proiectiei sau desfasurarii
lumii profunde informationale, care exista dincolo de timp si de spatiu. Lumea dualismului unda-particula
(energie-materie) nu este decat partea de aisberg situata deasupra suprafetei "oceanului". Oricand este posibil
ca un aisberg sa fie din nou scufundat in oceanul de dincolo de timp si spatiu, ceea ce-1 face sa devina
invizibil si apoi sa dispara complet. Dupa ce este scufundat intr-un lichid, un corp poate sa apara in orice alt
loc, ca si cum dematerializarea initiala ar fi urmata de o condensare sau de o rematerializare. Acest proces este
descris in Yoga Sutra si era probabil aplicat biologic si tehnologic de civilizatia anterioara de pe Terra pentru
a transfera materie-energie si informatie pe acest canal atemporal. In acest context, afirmatia lui Einstein ca
"OZN-urile exista si cei ce le poseda sunt niste umani plecati de pe Terra in urma cu douazeci de mii de
ani" este corecta, dar limitata la o parte din adevar. In jurul nostru roiesc mult mai multe civilizatii care, ca si
UMMO, folosesc telepatia si translocatia.
Fara explorarea acestei verigi intermediare (prana) in care s-a manifestat mai intai constiinta ("prak samvit
prana parinata"), nu vom putea sa identificam "campul unificat" din care deriva, dupa cum afirma Albert
Einstein, toate formele de energie cunoscute (si necunoscute), ca niste polarizari si redresari ale acestui camp
(de aici sensul unidirectional de curgere al timpului, al gravitatiei, al caldurii etc.).
Chiar daca cei profani au ridiculizat cercetarile oamenilor de stiinta romani, conceptia ca acest camp unificat
trebuie sa fie de natura informationala, integrativa si verticala, ca o Constiinta (Camp Fundamental
Informational; Orthoexistenta) nu este o eroare. Erorile trebuie infirmate de experiente, nu de vorbe de ocara
emise de partizanii unor dogme.
In fine, dupa cum am mentionat, termenul prana este utilizat atat in sens general, de "forta vitala" sau de
principiu al vietii (in sanskrita prana shakti; prana mana; pramana), cat si in sens specific pentra a desemna
variatele energii implicate in procesele si functiile biologice ori in manifestarile supranaturale (siddhis).
Influentarea prin exercitii respiratorii si mentale a circulatiei pranei este o practica raspandita in toate traditiile
mistice si religioase, magice, oculte si shamanice si vizeaza centrarea in realitatea suport. Aceasta centrare este
concreta, deoarece ea este intotdeauna insotita de extensii ale capacitatilor de perceptie si de actiune ale
practicantului, extensii ce au fost considerate de catre oamenii profani "puteri supranaturale", ce apartin zeilor.
Ignoranta omului obisnuit este datorata neperceperii directe a realitatii profunde, ca urmare a faptului ca, in
urma atasarii si a ecranarii, perceptia ramane prizoniera a suprafetei lucrurilor si a simturilor corpului fizic.
Termenul "prana" este uneori asociat sau inlocuit in texte de termenul mana, mana prana (ca in expresiile
"mana cereasca" sau "mana vietii") si de cuvantul vayu (curent, vant, aer) ca in "prana vayu ".
Desi in textele foarte vechi termenul vayu (vant, aer vital, respiratie) apare singur, el cuprinde aceleasi zece
tipuri de prana vayu. Traditiile din Samarangana Sutra-dhara descriu constructia unor vimana care
utilizeaza tehnologic "vayu", iar nu jeturi reactive, cum au considerat "specialistii", care le-au analizat initial
prin filtrul cunostintelor actuale.
"Navele antice Vimana si nava triunghiulara TR-3B, super secreta din SUA, alimentata cu energie
nucleara (descrisa de colonelul Edgar Fouche) foloseste campul aceluiasi vortex din mercur, pentru a
neutraliza efectele gravitatiei asupra materiei aflata in zona sa de influenta" (Mirahorian)
 gasiti poza marita pe: http://www.flickr.com/photos/ufovimana/

Ca asa stau lucrurile o vom dovedi in continuare, reamintindu-ne faptul ca fiecare curent vital (prana-vayu)
poate fi utilizat atat biologic (pt. a face propriul corp invulnerabil,invizibil etc.) cat si tehnologic.
Este semnificativa discutia pe care un expert in sisteme de propulsie si de dirijare a rachetelor din SUA
(laureat al unui mare premiu national pentru realizarile sale tehnologice) pe nume dr. Daniel Fry, a avut-o la
bordul unui OZN cu reprezentantii unei civilizatii galactice. Prin intermediul unor sisteme tehnologice, care
decodificau semnificatiile undelor cerebrale existente in creierul expertului si induceau telepatic undele
mesajului, reprezentantii civilizatiei galactice au afirmat: "Spatiul in care traiti este strabatut de zece curenti de
energie, ca niste rauri care vin din Cer. Ar trebui sa va folositi de acesti curenti, asa cum stramosii vostri,
navigatori pe mari si oceane, utilizau vantul pentru a-si propulsa oriunde voiau corabiile cu panze. Acum ati
ajuns la energia nucleara pe care o transformati in energie termica, apoi in energie mecanica si, in fine, in
energie electrica, cu un randament foarte scazut. Deja cunoasteti fenomene de conversie directa a energiei
termice in energie electrica (efect termoelectric, termoelectronic, fotovoltaic, Peltier-Seebeck) pe care insa nu
le utilizati fiindca au un randament prea scazut. Chiar daca veti descoperi un sistem de conversie eficient, care
sa elimine verigile intermediare, tot veti continua sa poluati radioactiv, termic si electromagnetic planeta
voastra, distrugandu-va mediul favorabil vietii. Ati mers prea mult in afara si nu mai are rost sa va poluati
planeta, cand acesti curenti de energie sunt permanent disponibili. "
Daca tinem cont de faptul ca in Markandeya Purana sunt mentionate zece exercitii mistice pentru
obtinerea guvernarii celor zece tipuri de vayu (prana), din care un exercitiu e numit "vayu kritsna", se pare
ca civilizatia actuala nu a pierdut chiar tot ce au realizat si au stiut civilizatiile care ne-au precedat pe Terra.
In Rig-Veda zeul vantului (vayu-deva) este adesea asociat cu Indra ca Vata ("aducatorul ploii").
In Purusha-Sukta se afirma ca diversele vayu in numar de zece au izvorat din respiratia lui Purusha (Sinele,
Centrul). Zeul vantului se deplasa intr-un car luminos (samanavaya) tras uneori de o pereche de cai rosii sau
purpurii, iar alteori de nouazeci si noua, o suta ori o mie de cai. In aceeasi lucrare (I, 134, 4) se mai afirma ca
"vayu sunt preluate din raurile cerului". A ne imagina un atelaj de o suta de perechi de cai (adica doi kilometri
si jumatate) pentru o nava aeriana luminoasa inseamna sa uitam ca si astazi masuram puterea de tractiune in
cai-putere (CP). Henri Coanda, dupa indelungate cercetari imi spunea ca: "pasarile zboara utilizand
antigravitatia". Grebenikov a descoperit ca insectele zboara modificand interactia cu campul gravitational si
obtin invizibilitatea si distorsiunea spatiului si a timpului folosind campurile morphogenetice (vedeti Capitolul
V:"Zborul", din "Lumea mea" a lui V. S. Grebennikov).[Vedeti : http://www.flickr.com/photos/mirahorian/]
Textele sanskrite afirma ca vimanele luminoase ("perlele cerului") foloseau, ca si pasarile, udana vayu si
samana vayu. Existau vimane pentru transport in atmosfera terestra sau pentru a trece pe alte taramuri...
Daca dorim sa descoperim adevarul despre civilizatiile care ne-au precedat trebuie sa renuntam la orgoliu, la
superioritate si la intoleranta cu care privim alte traditii.
Cenzura si intoleranta absolutismului religios au facut ca memoria "covoarelor zburatoare" si a "cailor
inaripati", a translo-catiei si a deplasarii intre taramuri sau a oraselor din oricalc (si a numeroase alte realizari
tehnologice, pe care noi nu le-am atins decat partial) sa mai ajunga pana in vremea noastra doar imprumutand
deghizarea povestilor, a basmelor si a legendelor pentru copii.
"Legenda celor opt energii" si "Legea celor cinci elemente", din traditia taoista si din cea a medicinii chineze,
consemneaza faptul ca si civilizatia din China cunostea cele zece energii vitale. Cele opt energii sunt reprezentate de cele
"Opt trigrame" (Pa Kua) si inconjoara cuplul central Yin-Yang (impreuna cu care devin astfel zece), exact ca in graficul
de pe coperta Tao Te King . In "legea celor cinci faze de miscare(elemente)[wu xing五行; pinyin: wǔxíng] " avem cinci
case informational energetice principale si cinci secundare, corespunzatoare celor zece energii. Traditia mai veche nu le
reprezenta in forma de cerc, ci de patrat in centrul caruia era plasat elementul Pamant (土, pinyin: tu) aflat in
corespondenta cu "focul gastric" (splina-pancreas si stomac) si cu samana din traditia hindusa. Cele cinci case sau
aspecte informational energetice sunt conectate vertical, atat in amonte, cu energiile primordiale ale universului, cat si in
aval, cu functiile organelor Yin pline(zhang) si Yang goale (fu;organe cavitare de transfer). De obicei azi practica
acupuncturii foloseste "legea celor cinci faze de miscare(elemente)[wu xing] " numai in perspectiva orizontala cauzala, in
care conexiunea amonte si aval devin "ciclul inhibitiei" sau "distrugerii"(克/剋, ke) si "ciclul creatiei" (生, sheng).
7. Este vorba de acelasi eveniment relatat si de regretatul Doru Davidovici, la sfarsitul cartii sale Lumi
Galactice, ce apare intr-o versiune mai detaliata, si in lucrarea lui Jay David ("Farfuriile zburatoare au sosit"
"Flying Saucers Have Arrived ", Cleveland-Ohio, 1970, pp. 174-175), unde este prezentata astfel scrisoarea lui
Gerald Light catre Meade Layne (care murise): "Aveam sentimentul clar ca lumea noastra s-a sfarsit si traiam
acest lucru cu un realism fantastic. Nu am vazut niciodata atatea fiinte umane intr-o stare de completa
prabusire (colaps) si de confuzie, pe masura ce-si dadeau seama ca propria lor lume s-a sfarsit intr-adevar (in
planul cunoasterii "stiintifice ") iar ei nu erau in final decat niste cersetori. Realitatea OZN este scoasa din
zona speculatiilor si constituie o parte dureroasa din constiinta oricarui grup stiintific ori politic responsabil.
Am vazut cinci tipuri diferite si distincte de nave studiate si manuite de oficialii Fortelor Aeriene, cu
permisiunea si cu asistenta Eterienilor. Nu am cuvinte sa-mi exprim reactiile. In sfarsit, a avut loc intalnirea.
Este acum o chestiune de istorie. Cred ca presedintele Eisenhower se va adresa direct natiunii prin radio si
televiziune. Poti sa-ti imaginezi cutremurarea constiintei sutelor de autoritati (oficiali politici) si de savanti,
care cu diferite specializari abordeaza acum noua fizica si noua tehnologie. Un val de mila se naste in mine
urmarind amutirea uimita a unor minti stralucitoare, care incearca sa-si explice rational, ceea ce este dincolo
de conceptele si de teoriile obisnuite. Nu am sa uit cele 48 de ore de la Murocs Dry Lake. "
Cu un an inaintea tragicului accident aviatic in care si-a pierdut viata, am discutat cu Doru Davidovici despre
convorbirile mele cu Henri Coanda privitor la cele comunicate pamantenilor la Murocs. I-am promis sa le
scriu intr-o carte. Aceasta carte este acum impartita in doua: randurile de fata, care pornesc de la relatarile lui
J.P. Petit despre raportul UMMO si Introducerea la traducerea si comentariul Yoga Sutra (Reguli de centrare
experimentala in Ultima Realitate). Cititorii vor descoperi in introducerea la Yoga Sutra fragmentul din Lumi
Galactice si mesajul extraterestrilor privitor la modul experimental de interpretare a regulilor de centrare
expuse de Pantajali in Yoga Sutra; reguli care sunt cunoscute si aplicate de toate civilizatiile galactice
avansate.
Adevarata istorie a civilizatiilor de pe Terra, Nave uriase pe Pamant si pe Luna, Monolitii lui Arthur C. Clarke

Zeita de Oricalc din cartile lui Doru Davidovici

Orasele si navele(vimana) descoperite pe Luna confirma faptul ca civilizatiile anterioare de pe Terra au calatorit
in univers;vedeti misiunile secrete de pe Luna: http://www.myspace.com/galacticontact
William Rutledge: Extraterestrul/Alien Mona Lisa (pilotul uneia dintre cele doua astronave, lunga de 3 km si
veche de 1,5 miliarde de ani are 6 degete la maini si picioare ca statuia despre care vorbeste Doru Davidovici in
cartile sale:"Lumi Galactice";"Zeita de Oricalc"; observati dispozitivele atasate de pleoapele pilotului pt. a face
pilotarea cu privirea sau telepatic)

8. Numele savantului roman Henri Coanda (1886-1972) evoca pentru cei mai multi oameni doar inceputurile
aviatiei cu propulsie reactiva. Insa, pe langa faptul ca H. Coanda a construit si a experimentat primul avion cu
reactie din lume, in 1910, la Salonul International de Aeronautica de la Paris, savantul roman a contribuit la
patrimoniul stiintei si tehnologiei mondiale cu peste 160 de inventii si descoperiri, multe din ele de o mare
importanta strategica, protejate inca de secretul militar. Descoperiri si inventii apartinand savantului roman
intalnim in aproape toate domeniile stiintei si tehnologiei:
-in aerodinamica (motorul reactor si dispozitivul aerodinamic care il utilizeaza; "efectul Coanda "; mijloace
de asigurare a hipersustentatiei pentru realizarea decolarii si a aterizarii verticale a aeronavelor; perna de aer si
vehiculele care o utilizeaza; aerodina lenticulara si sisteme de propulsie pentru aceasta; aripa "Delta";
cosmoavionul [naveta spatiala]; sisteme de eliminare a reculului la armele de foc; sisteme de atenuare a
zgomotului pentru motoarele reactive; sisteme aerodinamice de separare si de purificare a gazelor);
-in medicina: (plaman artificial; sisteme fluidice pentru diagnostic al sistemului circulator - puls chinezesc
redescoperit; proteze pentru orbi);
-in constructii : betonul flotant; betonul-lemn; marmura artificiala; constructii alveolare si modulare;
rezervoare de petrol submersibile);
-in geofizica :metode de detectie chimica, sonica si electromagnetica a zacamintelor);
-in automatica si calculatoare :elemente logice de procesare, amplificare, basculare si deviere utilizand
jeturi pentru calculatoare fluidice; calculatoare optoelectronice si sonice;
-in fizica atomica: dezintegratoare, convertizoare, lentile nucleare, sisteme de ecranare mecanice, termice si
nucleare; acumulatori de energie cosmica si gravitationala;
-in energetica si in conversia energiilor: centrala solara portabila; centrala solara pentru desalinizarea apei de
mare;
-in biofizica: cercetari asupra memoriei apei si a apei vii;
-in domeniul gravitatiei: cercetari asupra modularii cuplajului materiei cu campul gravitational; lentile
gravifice, levitatie;
-transporturi speciale : transporturi in conducta;
Opinia inventatorului avionului cu reactie despre avioane era ca " ele reprezinta o etapa depasita, pentru ca
nu decoleaza si nu stationeaza la punct fix(cu exceptia avioanelor " McDonnell Douglas AV-8B Harrier
II "), nu prezinta profil aerodinamic in toate directiile, ca sa-si poata modifica rapid directia de zbor si
au viteze mici si pierderi mari prin frecare, fiindca nu utilizeaza principiul vidarii".
In acest sens, H. Coanda a experimentat propulsia prin vidul creat intr-o conducta si in cel realizat chiar in
atmosfera, fie cu ajutorul jeturilor, orientate intr-un mod corespunzator in jurul navelor de forma lenticulara
("farfurii zburatoare"), fie cu ajutorul confinarii in campuri magnetice a unei perne de aer ionizat.
In domeniul propulsiei, H. Coanda se referea la propulsia holografica, aceasta cerand efort minim si putand fi
realizata prin deschiderea tehnologiei actuale (si a materiei navei) catre planul informational director.
Desi aceasta idee a fost la inceput privita cu amuzament de catre contemporanii sai, care ridiculizasera
candva si principiul motorului reactiv (despre care spuneau: "este ca si cum inecatul s-ar trage singur de par
in afara apei"), constatam o mare febrilitate pe plan mondial in domeniul cercetarilor care vizeaza accesul la
nivelul urmator de control - controlul simultan nemijlocit al materiei navei, care reprezinta o noua strapungere
tehnologica ce se afla in corespondenta cu nivelul tehnologiei extraterestre.
Despre OZN-uri, H. Coanda imi spunea: "Da, ele sunt o realitate a tehnologiei deschise catre planul
informational director, catre realitatea suport imuabila, eterna si omniprezenta, dincolo de tot ceea ce
facem noi acum si de tot ce ne-am putea imagina noi". "Ele depasesc viteza luminii, fiindca revin in axul
omniprezent sau in realitatea sursa. In planul fizic au propulsie holografica (toti atomii sunt simultan accelerati
sau incetiniti, asa cum se intampla cu toate corpurile ce cad sub influenta campului gravitational) si deci nu au
problemele de inertie pe care noi le intalnim in propulsia discreta (cu motoare localizate), cand impulsul de
miscare este transmis de la atom la atom intr-un anumit interval de timp; miscarea succesiva este inlocuita cu
cea simultana (diacronicul cu sincronicul). OZN-urile nu sunt permanent "solide". In constiinta oamenilor
persista prejudecata ca tot ce exista trebuie sa fie material (intr-o anumita stare de agregare), cand de fapt
materia noastra nu este decat varful aisbergului unei existente bivalente (materie-energie), care a trecut prin
forme de organizare succesive, din ce in ce mai grosiere, pana a ajuns vizibila ("solida"). In ultimii ani m-am
ocupat si eu de realizarea "farfuriilor zburatoare" iar asemenea aparate sunt in plin lucru. Ele pot sa se
deplaseze prin vid, prin apa, prin atmosfera si prin roca unui munte si sunt mai ieftine si mai simple decat
avioanele. Astfel de dispozitive au fost cunoscute de civilizatiile de pe Terra care au parasit planeta inaintea
unui mare cataclism". "Ele pot folosi orice sursa de energie, inclusiv energia nucleara sau cosmica -
aceasta fiind prezenta peste tot, in jurul si in interiorul nostru".
Henri Coanda, caruia conformistii i-au reprosat mereu ca "vede lucrurile altfel decat toata lumea", a fost,
impreuna cu Constantin Brancusi, ucenicul sculptorului Auguste Rodin si se intalnea cu Albert Einstein ca sa
cante in duet (H. Coanda la violoncel, iar Einstein la vioara). "In tinerete a discutat cu N. Vaschide, care 1-a
depasit in profunzime pe Sigmund Freud, si a fost prieten cu Gogu Constantinescu, creatorul stiintei
sonicitatii, cu George Enescu, cu Antoine de Saint-Exupery, cu Henri Bergson si cu alte personalitati de talie
universala. In deplina cunostinta asupra starii lucrurilor, H. Coanda afirma ca "omenirea ar avea un mare
noroc daca ar mai exista si alte natii, care sa fi adus o contribute la fel de mare in toate domeniile
precum natia romana, numai in ultimii 120 de ani".
Nu este lipsit de interes faptul ca H. Coanda s-a bucurat de o mare apreciere si ca o fundatie similara Fundatiei
Nobel a fost creata numai ca sa finanteze si sa dezvolte inventiile acestui om de geniu. Fonduri din Franta,
Anglia si SUA si personalitati precum Denis d’Anselmo, devenit ulterior administratorul Fundatiei Alfred
Nobel, ce-si are resedinta la Stockholm, s-au reunit in aceasta fundatie, numita British Coanda Development
Ltd. Realizarile stiintifice ale savantului roman au fost recunoscute in fiecare din domeniile creatiei sale. In
domeniul calculatoarelor optoelectrice si fluidice, H. Coanda a primit in 1965, la Simpozionul International de
Automatica, diploma Harry Diamond Laboratories. La o varsta de 70 de ani, care pentru cei mai multi oameni
inseamna batranete si slabiciune, H. Coanda si-a luat licenta in fizica nucleara, iar realizarile sale in acest
domeniu au fost recunoscute prin numirea ca director al Institutului "Joliot-Curie" din Franta si, ulterior, al
Institutului de Fizica Atomica "Enrico Fermi" din SUA.
9. In Biblie (Geneza, 6.2) scrie: "Fiii lui Dunmezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din
toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales."
Jimmy Guieu* se refera la traditia solara "a zeilor veniti din stele", in paralel cu Cartea lui Enoch (ce a fost
introdusa in Europa in 1792), manuscris antediluvian transmis din generatie in generatie si pastrat cu sfintenie.
Astfel, "Samirza Roucatl Heliohim, zeul venit din stele", poarta, in Cartea lui Enoch, numele de Samyza.
Termenul "Heliohim", pe care exegetii se incapataneaza sa-1 traduca prin "Dumnezeu", desemneaza de fapt un
plural, "zei".
Radacina "atl" (ce inseamna: " apa" ) o intalnim in numele Atlantidei si la poporul maya quiche ("Nahuatl").
Si coincidentele incep din nou ! Mirza este un nume dacic pastrat pana astazi, " Mirza" (vedeti pp. 165-186
din Cartea Paranormalului).
O carte moderna a lui Enoch-''Profetia Thiaoouba"
Noi informatii despre bazele de pe Luna, Marte, Mu, Atlantida si Piramide
A modern book of Enoch-"Thiaoouba Prophecy"(Moon, Mars, Atlantis and Pyramids)

In Groenlanda pe hartile google apar doua obiecte stranii; cel prezentat in imaginea de mai sus, avand
lungimea de 50 de mile/80 de kilometri, confirma mesajul civilizatiei de pe planeta Thiaoouba, cu privire la
adevarata istorie a civilizatiilor, care ne-au precedat pe Terra : "Deci, singura navă rămasă(Arca), a reuşit să
aterizeze în locul numit acum Groenlanda". [ la pagina 52 in textul in lb. romana:
http://d.scribd.com/docs/axasa4cainpt9x74agk.pdf]
Two Weird Objects in Greenland confirms "Thiaoouba Prophecy" by Michel Desmarquet (in English)
"So, the sole remaining spaceship managed to land in what is now called Greenland"(page 52 in the document
below). http://www.scribd.com/full/968899?access_key=key-1v1kxzwpgb1j0km4paia
detalii pe: http://www.myspace.com/galacticontact

10. Crearea plasmelor confinate in campuri magnetice de protectie ("fulgerele globulare") a fost realizata de
ilustrul savant rus de origine basarabeana, Piotr Leonidovici Kapita (Kapitza; Capita), care este autorul
multor alte descoperiri si inventii: fenomenul de suprafluiditate, dispozitivul de lichefiere a gazelor (turbo-
detentor), fenomene electrice si magnetice in campuri magnetice foarte intense.

11. Guvernul SUA a fost chemat in justitie pentru incheierea unor acorduri secrete cu EBE ("Entitati Biologice
Extraterestre"), care s-au dovedit cei mai mari dusmani nu numai ai poporului american, ci si ai intregii
omeniri (animale mutilate, rapiri de persoane - peste 100.000 de sechestrati, din care putini au reusit sa se mai
intoarca - mutilari de oameni, insamantari artificiale practicate asupra femeilor rapite). EBE sunt "micii gri"
care traiesc organizati intr-un organism colectiv de tip furnicar. Cititorii romani pot gasi in anexele acestei
carti articolul "Conspiratia planetara" , care reproduce actul de acuzare impotriva aliantei SUA cu "micii
gri" (EBE) semnat de John Lear, pilot emerit al CIA, si William Cooper. Prietenii oamenilor sunt "marii
blonzi" (UMMO este doar un grup din aceasta categorie), de care "cei gri" (EBE) se tem. Ei au umor. Din
Brazilia se relateaza cum o multime alerga spre locul de aterizare si primul sosit a scos o tigara si-a aprins-o,
ceea ce a provocat rasul celor coborati din OZN!

12.Despre acest canal aflat in mijlocul creierului si al maduvei spinarii vorbesc traditiile de centrare
hinduse(Yoga), tibetane si chineze.

13. Priviti cum rand pe rand toate inventiile si descoperirile epocale, ale catorva oameni, sunt progresiv
deturnate in scop distructiv. UMMO refuza sa ne puna la dispozitie mijloacele de vindecare a cancerului si a
altor boli incurabile, cum ar fi cele provocate de retrovirusuri, deoarece aceste mijloace, odata intrate in mana
unor dezaxati, se pot transforma in arme nimicitoare, asemeni "tunului orgonic" al lui Wilhelm Reich sau
emisiei radionice a lui W. E. Boyd si Albert Abrams.
Sunt doua sensuri in care putem parcurge mereu aceeasi scara: sa cadem in robie sau sa ne eliberam. Depinde
de nivelul de constienta si de autocontrol la care ajungem, nu de prejudecata existentei unei dualitati bine-rau
(absolutizarea acestei dualitati a condus la multe erori regretabile: eliminarea buruienilor de leac, distrugerea
echilibrului ecologic, disparitia unor specii de animale, desconsiderarea gandirii divergente si pretuirea
conformismului). Binele devine automat rau si viceversa, in functie de cantitate - o doza infinitezimala de
venin salveaza viata.
In Europa comitem aceeasi eroare absolutizand componentele cuplului Yin-Yang (feminin-masculin,
intuneric-lumina) din filozofia taoista. Acestea nu sunt doua laturi deosebite, ci doua stari sau aspecte
interdependente ale aceluiasi fenomen, "ca fata intunecoasa si luminoasa a aceluiasi munte". De aici si eroarea
luptei cu "pacatul", care devine calea de culpabilizare si de mentinere a atasarii de planul fenomenal;vedeti
articole din lucrarea: "Hipnoza, o poarta de vindecare si defolosire a capacitatilor noastre ascunse" pe
siturile Poarta Transei/ Trance Gate: http://360.yahoo.com/trancegate
http://www.myspace.com/mystic_trance
http://trancegate1.spaces.live.com
http://trancegate1.multiply.com/

14. Cand am realizat coperta cartii Tao Te King nu am intentionat sa reproduc sigla ori simbolul UMMO [)+
(] , care apare si in partea inferioara a OZN-urilor ce apartin civilizatiei UMMO si ca antet pe documentele
UMMO. Am ajuns la aceasta diagrama aprofundand Yi King (Cartea Mutatiilor), unde care cele "Opt
trigrame" (Pa Kua) joaca rolul de baza operatorie, pe care am descoperit-o atat in medicina traditionala
chineza (unde baza tratamentului este constituita de cuplarea nivelelor energetice ale fiintei umane si a
meridianelor de acupunctura),cat si in cuplajul celor opt nivele energetice ocupate de electronii din jurul
nucleului atomic (baza proprietatilor fizico-chimice ale elementelor din tabelul lui Mendeleev; baza
principiului de excluziune al lui Pauli) ori in Tao Te King.
Oare acest semn reprezinta civilizatia UMMO si chintesenta cunoasterii lor sau desemneaza un grup galactic
mai larg, fiindca pare sa fi fost oferit in antichitate civilizatiei chineze, odata cu Yi King, Tao Te King si cu
acupunctura, de catre Imparatul Galben(Huangdi) [o fiinta venita din cer ce a ajutat omenirea dupa cataclism
si apoi s-a intors in constelatia Dragonului (Leului) cu "Dragonul sau zburator", care arata ca o perla
luminoasa]?

15. Cartea lui J. J. Petit este valoroasa in sensul ca are un mesaj de suprafata si unul de profunzime, care
trebuie descoperit si folosit. Intalnim " porti de iesire ", dispretuirea unei civilizatii fara imaginatie arta si
umor, propaganda EBE, denigrare UMMO, urcari si caderi, limitari si capcane. Cititorului nu i se cere sa adere
la o noua credinta sau ideologie, ci dimpotriva sa descopere limitarile omului de stiinta actual si capcanele in
care a cazut acesta. Cititorul este indemnat sa devina un martor impartial intre opiniile si prejudecatile proprii
si cele ale altora, fara sa se identifice cu nici unele.
Avertizam ca H. Coanda stia ca civilizatiile galactice evoluate nu au nevoie de materii prime, de rapiri si de
experimente pe alte fiinte, cum se intampla in cazul civilizatiilor joase integrate tehnologic si apropiate de
nivelul nostru. Indemnul civilizatiilor galactice evoluate este sa revenim la noi insine, sa revenim la
sensibilitatea si inocenta copilului, sa ajungem la o puritate invulnerabila prin coborarea in izvorul universului
din noi insine; sa lucram in cel mai important si mai scump dotat laborator din lume: templul in care coboara
Absolutul. Doar in noi insine putem gasi omnicunoasterea, omnipotenta si invulnerabilitatea in fata
incercanlor grave prin care in mod sigur va trece si omenirea, care in ratacirea in afara a obtinut o imensa forta
distructiva, dar nu si intelepciunea si protectia impotriva acestui potential distructiv. O carte in care se scrie
despre acest lucru, care ne in deamna sa ne amintim cine suntem, care ne indeamna la trezire si constienta, iar
nu la adormire si moarte, o asemenea carte este, si va fi o carte valoroasa.

16. Ceea ce e important de stiut este faptul ca desi celulele pot comunica si prin alte mijloace decat reactiile
chimice, biologia conventionala a restrans aceasta comunicare la semnalele transmise doar prin intermediul
substantelor chimice . Stiinta medicala actuala a redus vectorii informatiei terapeutice doar cei materiali sau
chimici , uitand ca toate functiile din organismul nostru sunt controlate de creier prin unde cerebrale, impulsuri,
campuri si biocurenti, adica folosind vectorul energetic al informatiei terapeutice .
Motivul principal pentru care stiinta medicala actuala de pe Terra nu renunta la aceasta credinta, ca celulele
comunica doar prin intermediul chimiei, este datorat influentei si intereselor corporatiilor farmaceutice
multinationale.
A.G. Gurwitch, care au descoperit faptul ca celulele pot comunica intre ele prin intermediul unui camp
asemanator celui electromagnetic, a pus cate o jumatate dintr-un tesut de cultura in doua recipiente sigilate, dar
prevazute cu o fereastra de sticla. Daca fereastra era construita din sticla obisnuita, atunci orice actiune asupra
tesutului dintr-un recipient nu avea nici un efect asupra celuilalt, dar daca fereastra era confectionata din sticla
de cuart (despre care se stie ca este transparenta la radiatiile ultraviolete) atunci, in numeroase experimente, s-a
observat ca orice actiune (de exemplu de infectare cu un virus) realizata asupra unuia din tesuturi, a indus un efect
asupra tesutului sanatos in numai cateva ore. Aceste experimente au fost repetate de foarte multe ori si au fost
verificate si de alti cercetatori. Din cauza faptului ca informatia chimica nu poate traversa sticla obisnuita, oamenii
de stiinta, care lucreaza in stiinta conventionala nu au vrut(sau nu au putut fiidca nu au primit finantarea necesara)
sa studieze acest fenomen, deoarece in lumea biologiei conventionale regula spune ca semnalele sunt transmise
doar prin intermediul substantelor chimice. In biologia conventionala, atunci cand ea se refera la semnale, acestea
impun cu necesitate un vector chimic. Astazi exista foarte multe studii care indica faptul ca celulele comunica mai
degraba prin unde, decat prin semnale chimice. Dr. Fritz Popp a introdus denumirea de biofotoni . Desi noi nu
suntem capabili sa vedem vectorul energetic, celulele pot fi activate de un singur impuls sau semnal. Aceste unde
electromagnetice de frecvente diferite(radiatii infrarosii, caldura, camp magnetic) sunt asemenea unor comutatoare
care controleaza atat celulele,cat si punctele de acupunctura ,cunoscute in medicina traditionala chineza, asupra
carora anterior se actiona doar prin ace, moxa ori masaj(presiune).
Bruce Lipton: " Trebuie sa intelegem ca intreaga lume este la cheremul corporatiilor farmaceutice multinationale,
care detin cea mai mare industrie de pe planeta. Atunci cand apar oameni care vin sa demonstreze ca celulele pot
comunica prin alte cai, decat cele chimice, corporatiile considera ca au o problema, care le incurca afacerile. Daca
noi am reusi sa vindecam prin metode energetice, iar acest chiar incepe sa se intample, asta inseamna, ca nu va mai
fi nevoie sa cumparam medicamente. Dar corporatiile farmaceutice multinationale sunt constiente de acest aspect.
Ele controleaza publicitatea in reviste, ziare si la emisiunile de Radio si TV, … ele controleaza printr-o multime de
bani Mass Media(economicul comanda politicul). Din cauza acestei investitii substantiale ele pot dicta ce fel de
emisiuni si stiri se pot difuza, asa ca e foarte dificil sa fie promovata noua stiinta a energiilor vindecatoare,
bioenergiile sau concepte precum gandurile, constiinta, de care depind viata noastra, deoarece corporatiilor
farmaceutice multinationale nu le convine sa se difuzeze asemenea informatii. Motivul cel mai clar este ca daca
oamenii ar putea invata sa controleze biologia prin intermediul energiilor (bioenergie, lumina, sunete) atunci nu ar
mai avea nevoie sa cumpere medicamente, iar acesta ar fi sfarsitul corporatiilor farmaceutice multinationale. Din
fericire exista toate semnele ca acest lucru se va intampla curand, si este deja o parte a problemei mondiale din
prezent. Marea criza la care asistam se datoreaza faptului ca restrictionam vindecarea celulara la cea chimica si
ignoram rolul constiintei , al mintii, energiei, luminii si sunetelor ca fiind relevante in experientele noastre de
vindecare "(multumim lui Cristian Muresan pt. articolul sau: "Noi cream lumea in care traim ")

17. Siturile unde sunt prezentate cele trei descoperiri sunt indicate mai jos:
QI MAGEN-Eliberarea din cutia Pandorei reprezentata de medicatia chimica/
QI MAGEN-Out of Pandoras Box of Chemical Medication
http://www.myspace.com/qimagen
http://www.danmirahorian.com/
http://qimagen.spaces.live.com/
http://360.yahoo.com/qimagen
http://qimagen.multiply.com/
http://qimagen.blogspot.com/

SFANTUL GRAAL-O POARTA INTERDIMENSIONALA PT. REPARAREA ADN

HOLY GRAIL: A TRANS-DIMENSIONAL GATE TO DNA REPAIR AND ETERNAL YOUTH

http://www.myspace.com/graalstar
http://360.yahoo.com/graalstar
http://holygrail1.spaces.live.com/
http://holygrail1.multiply.com/
http://holygrail2.blogspot.com
http://holygrail1.blogspot.com/
http://www.flickr.com/photos/mirahorian/
Pentru metoda de relaxare pilotata puteti sa vizitati linkurile de mai jos:
GUIDED AWAKENING/TREZIRE PILOTATA
Mirahorian: Relaxarea Pilotata, o cale antica pentru trezire, reamintirea adevaratei noastre identitati,
vindecare, slabire, scadere in greutate, cresterea performantelor (artistice, mentale, sportive), invatare rapida si
acces la Banca de Date a Universului; Mirahorian: Guided Relaxation an ancient way for awakening,
recalling or remembering our true identity, healing, weight loss, increase in artistic, mental and athletic or
sports performances, superlearning and access to the Data Bank of the Universe
contact: mailto:danmirahorian@gmail.com
http://www.myspace.com/guided_awakening
http://uk.360.yahoo.com/guidedawakening
http://guidedawakening.spaces.live.com/
http://guidedawakening.multiply.com/
http://guidedawakening.blogspot.com/
http://ro.netlog.com/guidedawakening
http://guidedawakening.weblog.ro/
http://www.flickr.com/photos/guidedawakening/
http://picasaweb.google.com/trueidentity9/OURTRUEIDENTITYADEVARATANOASTRAIDENTITATE#
MANUAL DE RELAXARE PILOTATA/GUIDED AWAKENING HANDBOOK
http://www.danmirahorian.ro/METODA_RELAXARE_PILOTATA_HANDBOOK.pdf
http://www.danmirahorian.ro/carte_relaxare.doc
 Scrisoarea despre razboiul din Golf
(Textul lui Jean Pierre Petit)
(Textul lui Mirahorian)
(Text apartinand savantului roman Henri Coanda)

Eram fericit sa-1 vad din nou pe Rafael Farriols. Casa lui era asezata pe varful unei coline din apropierea
Barcelonei si semana cu o arca a lui Noe sau cu un depozit cat toate zilele. Caii pursange nechezau in boxe,
cerbii lopatari, tematori, faceau un necontenit dute-vino in tarcuri, pasarile tropicale conversau pasnic sau pe
tonuri mai ridicate in cusca lor larga.
In stanga, de cum intrai, vedeai animalele acelea ciudate, cu urechi lungi, vulpi de nisip din Sahara. Curtea lui
Rafael era intr-adevar o menajerie.
Am intrat impreuna intr-un salon lung, cu ferestre largi, transparente,facute dintr-un metacrilat ce fusese
fabricat odinioara in uzinele lui Rafael.
— Ai reusit sa-ti formezi o parere despre scrisoarea pe care ne-au trimis-o UMMO? Poarta data de 5 ianuarie,
adica exact inaintea declansarii razboiului din Golf.
— Am intors lucrurile pe toate fetele. Tot ce era anuntat acolo s-a intamplat efectiv, aproape punct cu punct.
Cine a scris-o cunostea bine situatia de pe teren si o multime de detalii ale planului american de atac.
Scrisoarea asta, primita in Spania inaintea declansarii conflictului armat, funiza un mare numar de detalii
tehnice asupra modului cum puteau fi folosite rachetele de croaziera si indica tintele prioritare. Personalitatea
lui Saddam Hussein era de asemenea analizata in amanunt. Ca toate scrisorile de asemenea gen, si aceasta se
incheia prin insiruirea datelor probabile ale conflictului. Declansarea operatiunilor militare era declarata ca
avand o probabilitate de 98%, situandu-se intre datele de 12 si 20 ianuarie. Razboiul era considerat ca fiind
inevitabil din cauza progresului realizat de Irak in domeniul producerii armelor nucleare, ceea ce ii situa pe
irakieni - spunea acelasi text - la o distanta foarte mica in ani de realizarea unor arme operationale.
Documentul se referea la posibile atacuri teroriste in capitalele tarilor implicate in razboiul contra Irakului: cel
mai probabil era un atac bio-chimic, constand in otravirea rezervoarelor de apa potabila cu ajutorul unui virus.
Probabilitatea acestei actiuni era estimata la numai 30% si de altfel un asemenea atac nici n-a avut lor. Dar
amenintarea era reala sau nu? Poate ca incercari au existat, dar temperatura foarte scazuta a apei nu a permis
proliferarea culturilor virale, ori poate ca Saddam s-a temut totusi de represalii masive, inclusiv nucleare. Sau
poate ca a negociat in secret salvarea propriei lui persoane si a resturilor garzii lui nationale in schimbul
nerecurgerii la acest sistem de terorism pe scara larga. Greu de spus. Si fara indoiala ca sansele ca adevarul sa
fie aflat vreodata sunt iluzorii.
Si Rafael a ramas tacut si ganditor.
La inceputul dupa-amiezii ne-a dus sa ne arate herghelia lui. Patru iepe fatasera de curand si zbenguiala
manjilor era un spectacol incantator pentru fiica mea Deborah, care nu implinise sapte ani si fireste ca n-ar mai
fi plecat de acolo. Marturisesc ca si pe mine spectacolul ma delecta si ma captiva, numai ca eu venisem aici
pentru cu totul alte treburi.
— Dupa mine, toate astea au durat destul. Primele scrisori care ne-au venit de la acesti UMMO, cele primite
de Sesma, datau din 1962. Asta inseamna douazeci si noua de ani. Tu esti implicat in jocul asta de douazeci si
patru de ani iar eu de cincisprezece. Ei bine, oricine ar fi cei care conduc jocul asta, marturisesc ca mie unuia
nu-mi place. Am de multe ori senzatia ca sunt tratat ca un cobai caruia i se arunca din cand in cand cateva
graunte.
— Si cam ce intentionezi?
— Simplu. Sa scriu o carte si sa povestesc tot. Continutul scrisorilor, cercetarile stiintifice care au pornit de
aici, faptele dramatice care fac parte integranta din povestea asta, marturiile care exista si pe care le-am adunat
si, in general, tot ce stiu, inclusiv chestiile la care am fost martor.
— Vrei sa spui ca afacerea asta a incetat sa mai prezinte interes pentru tine?
— Nu, catusi de putin. Ba chiar, daca mai sosesc si alte scrisori, am sa fiu si mai departe curios, ca si pana
acum. Numai ca eu sunt om de stiinta. De cincisprezece ani sunt confruntat cu povestea asta. E acaparatoare.
Are mii de pagini de documente. Lucruri care in cutare raport de acum douazeci si noua de ani pareau confuze
au inceput azi sa prinda contururi clare. Eu lucrurile astea le privesc din punctul meu de vedere. Ma gandesc
de pilda la MHD ca mijloc de propulsie a navelor UMMO. Nu mai cred ca e chiar asa mare nevoie de
pastrarea secretului in legatura cu extraterestrii. Bineinteles ca cine tine sforile jocului stie sa-ti demonstreze
negru pe alb ca da, ca e nevoie sa nu stie nimeni, nici vantul nici pamantul, numai ca eu am inceput sa nu mai
cred asa ceva. De acum inainte nu ma mai las convins. Si sunt de parere ca cel mai bine ar fi sa pun pe hartie
toate lucrurile astea...

Nota D. Mirahorian: Sigla MHD este o prescurtare de la magnetohidrodinamica, termen ce desemneaza

instalatiile de conversie directa a energiei mecanice in energie electrica si invers. Aceste instalatii folosesc un
fluid conductor (plasma, aer ionizat, apa de mare, metale lichide), care se deplaseaza intr-un camp magnetic.
Se aplica efectul Hall, fie pentru accelerarea fluidului (motoare, pompe), fie pentru obtinerea energiei
electrice. Folosind sisteme de pompare MHD, s-au construit submarine silentioase si vapoare fara elice in
SUA, Japonia si Uniunea Sovietica. Dat fiind interesul pentru conversia directa a energiei cinetice a plasmei
termonucleare, in multe alte tari s-au efectuat cercetari experimentale in anii 1960-1980. In Romania s-au
construit atat pompe MHD pentru metale lichide, cat si doua instalatii pilot cu plasma pentru obtinerea
energiei electrice din jeturi de plasme reci, obtinute prin combustie. La cercetarile asupra acestor doua
instalatii pilot, construite la ICPET (Institutul de Energetica al Academiei) am participat ca student detasat in
practica de cercetare. Rezultatul acestei cercetari a fost o metoda de crestere a randamentului de conversie prin
spargerea "stratului limita", aplicabila atat la motoare cat si la generatoare MHD.

Cu o luna in urma, in aprilie 1991, revista Science et vie prezenta pe prima pagina fotografia unui "submarin
MHD ", urmata de un articol lung, care vorbea pe larg despre recentele strapungeri stiintifice realizate pe tema
asta. Navele de suprafata si cele submersibile aveau sa cunoasca in curand o adevarata revolutie, datorita
propulsiei electromagnetice, posibila in urma recentelor progrese in domeniul supraconductiei la temperaturi
ridicate. Revista mai publica si o fotografie a unei vedete marine construite in Japonia, „ o realizare de ultima
ora”, pregatita pentru incercari si echipata cu doua propulsoare MHD. O ambarcatie "de ultima ora", da, intr-
adevar: era absolut identica cu nava cu care facusem eu o demonstrate televizata, intr-un mic bazin cu apa
sarata. Atata doar ca eu facusem asta in urma cu zece ani... Mai era acolo si o ilustratie care descria
acceleratorul lateral experimental de mine in 1975. Tot "de ultima ora" si acesta. Cam mult.
— De tine nici macar nu se aminteste! remarcase consternat Rafael dupa ce citise articolul.
— Si totusi am publicat si eu in revista asta, in 74 si in 75, doua articole despre MHD. Cam in acelasi timp cu
primele note la darile de seama ale Academiei de Stiinte din Paris.
— Crezi ca au uitat pur si simplu sau au facut-o cu intentie?
— Cu intentie, sunt convins. Si cred ca intelegi foarte bine de ce. Ideea propulsarii submarinelor cu forte
electromagnetice mai treaca-mearga, dar daca se mareste raportul dintre puterea de propulsie si greutate,
atunci nava nu mai pluteste, isi ia zborul pur si simplu si se poate deplasa cu o viteza supersonica, fara sa se
produca "bangul sonic". Toate astea le-am spus si le-am publicat pe larg la vremea respectiva. Un inginer chiar
si-a dat doctoratul sub conducerea mea cu subiectul asta. E drept ca nu e ceva realizabil cat ai bate din palme,
dar lucrurile merg totusi repede. Realizarea a devenit inevitabila. Asta dovedeste ca lucruri cuprinse in
documentele UMMO de acum treizeci de ani se concretizeaza astazi.
- Si atunci?
- Atunci... nu inteleg ce urmaresc cei care ne dau informatiile astea, dar datoria mea de om de stiinta ma
obliga sa spun raspicat tot ce stiu. Si stiu destule...

Primele documente
Pe Maurice 1-am cunoscut in 1974. El lucra ca cercetator stiintific intr-un laborator de astrofizica din zona
Marsiliei. Acest om serios era orice in afara de visator. Cu cativa ani inainte, in timp ce era in vacanta la tatal
sau, in regiunea Avignon, el fusese martor la un zbor de OZ.N.-uri. Marturia sa avea o precizie cat se poate de
astronomica. El vazuse mai multe obiecte luminoase in forma de disc, evoluand intr-o formatie similara cu
aceea a unui card de rate salbatice. Dupa ce au parcurs o mare parte a cerului prezentand miscari relative unele
in raport cu celelalte, aceste obiecte stranii au virat brusc pentru a disparea cu o acceleratie fulgeratoare.
Cum poate asa ceva sa functioneze? Noi nu aveam nici cea mai vaga idee. Maurice il cunostea pe Claude
Poher, inginer la Central National de Studii Spatiale din Toulouse si director, in acea epoca, al
departamentului de rachete sonda. Poher a aratat un interes deosebit pentru subiect. El inregistrase numeroase
cazuri de observatii OZN pe calculatorul CNES (Centrului National de Studii Spatiale) si se straduia sa
realizeze studii statistice si verificari ale marturiilor.
Acest hobby 1-a pus, de-a lungul anilor, in contact cu numeroase persoane din mai multe tari, interesate de
asemenea de acest subiect. Printre acesti oameni se gasea si un jurnalist scriitor, pe nume Antonio Ribera, ce
locuia in apropierea orasului Barcelona. Acesta din urma i-a furnizat niste fotocopii ale unor stranii
documente, dactilografiate, redactate intr-o spaniola cat se poate de corecta si care au fost primite de diferite
persoane din tara sa, printre care si de el insusi. Claude Poher i-a trimis un esantion lui Maurice, cerandu-i sa-i
spuna ce parere are. Intr-o zi Maurice mi-a pus in fata aceste cateva foi.
Vazusem deja de mai multe ori niste documente despre ce veneau de la pretinsi contactati. Adesea acesti
oameni se supun unui impuls telepatic care-i aduce intr-o transa in care se manifesta fie "scrierea automata",
fie incep sa vorbeasca ca niste mediumi. Altii invoca intalniri cu niste indrumatori care le-ar fi facut revelatii

despre realitati de dincolo ("transcendente"). Aceste experimente servesc adesea drept pretext pentru
infiintarea unei noi secte, in care contactatul se autoproclama guru, adica maestru spiritual.
Astfel de texte mi-au parut intotdeauna naive. In majoritatea cazurilor ele erau pur si simplu plictisitoare.
Numai ca in cazul textelor aduse de Maurice lucrurile stateau intrucatva altfel. Semnatarii numai erau niste
vizionan oarecare, ci se prezentau ei insisi drept extraterestri, veniti de pe o planeta numita UMMO si situata
in constelatia Fecioarei, la aproape cincisprezece ani-lumina de noi. Din spusele lui Ribera, mai multi spanioli
primisera astfel de rapoarte, expediate pur si simplu prin posta, inca din 1962, unul din destinatari fiind el
insusi.
Am citit pe nerasuflate paginile acelea. Ele descriau diferitele parti componente ale unei stranii masini
lenticulare, care semana cu doua farfurii lipite intre ele pe margine. Ceva ma tulbura din cale afara: stilul te
facea sa te gandesti fara voie la niste prospecte sau descrieri tehnice de la uzinele Matra sau Dassault. Desi
lucram pe atunci la Observatorul Astronomic din Marsilia, facusem prin anii 60 si studii de inginerie
aeronautica la SUPAERO, asa ca eram suficient de familiarizat cu problemele tehnice de asemenea factura.
Primul lucru care mi-a atras atentia a fost o anumita solutie originala din domeniul rezistentei materialelor.
Coca acelui corp bizar era lucrata din ceea ce noi numim astazi un material compozit. Structura era
extraordinar de complexa, atat de complexa incat primul termen care mi-a venit in minte a fost vascularizata.
Reiesea ca in anumite elemente ale acestei structuri nemaivazute se puteau gasi pana la patra sute de
componente pe milimetrul cub ! Atunci cand nava accelera, acest invelis intesat de canale era supus unor
solicitari suplimentare si se preciza ca accelerarea nu se realiza continuu, ci in trepte. Toate acestea nu aveau
de fapt nimic ilogic. Specialistii din aeronautica stiu foarte bine ca organismul uman rezista mai usor la o
succesiune de acceleratii ridicate decat la o acceleratie care creste continuu. Socurile suferite de structura
riscau sa produca oscilatii distructive. Orice ansamblu mecanic poate intra in rezonanta. Atunci vibratiile se
amplifica si pot conduce la rupere. Se cunoaste exemplul clasic al podului suspendat, pe care se recomanda
soldatilor sa nu mearga in cadenta, tocmai pentru a nu provoca, intamplator, rezonanta cu ritmul de oscilatie al
structurii care poate provoca chiar si prabusirea.
In mod similar coca sau carcasa OZN-ului se putea rupe imediat daca intra in rezonanta in aceste faze de
intensa acceleratie. Nota tehnica furniza si solulia. Susnumita coca era deci strabatuta, ca un cos impletit din
nuiele, de un mare numar de canale, de tuburi de mic diametru, continand un material usor fuzibil.
Aceasi coca mai continea o retea continua de senzori pentru detectia permanenta a tensiunilor, totul fiind
conectat la un calculator de bord care purta poeticul nume de XANMOO. Daca acest computer detecta trenuri
de unde mecanice susceptibile sa se focalizeze intr-un anumit punct al structurii, sa intre in rezonanta cu aceste
oscilatii, niste microsisteme topeau sau solidificau instantaneu fluidul ce umple microtuburile; ceea ce avea
evident drept efect modificarea locala a valorii frecventei de rezonanta. Era un lucru extrem de ingenios.
Astazi inca nu cred ca o astfel de solutie ar putea fi pusa in aplicare, dar o vad foarte clar impunandu-se in
viitoarea noastra tehnologie.
Evident ca as putea sa reproduc in aceasta lucrare anumite texte, in extrase sau chiar in totalitate. Ansamblul la
care eu personal am avut acces insumeaza aproape doua mii de pagini, insa toate acestea ar face cartea de fata
prea voluminoasa si greu de citit. Sa spunem ca in cele ce urmeaza incerc sa dau o vedere de ansamblu a
acestui dosar, insotita de niste impresii care nu pot fi decat subiective. Cititorul dornic sa se informeze nu va
intampina nici un obstacol sa-si procure aceste documente daca isi va da silinta de a merge pana la sursa.
O lucrare de asemenea gen a fost publicata de altfel in limba franceza, sub semnatura lui Antonio Ribera, in
1984 la editura Rocher, sub titlul UMMO, limbajul extraterestru. Textul la care ma refer aici corespunde
paginilor 125-173.
Aceasta carte nu s-a bucurat la vremea respectiva de nici un succes si a trecut practic neobservata, pur si
simplu din cauza ca textele in cauza sunt aproape indescifrabiie si, in afara de asta, sunt atat de incarcate de
detalii tehnice incat il dezamagesc rapid pe cititorul fara o anumita pregatire stiintifica. Cat despre "oamenii de
stiinta", aici lucrurile sunt clare de la bun inceput: astfel de carti dumnealor nu citesc.
Ma pun si eu in postura unui om cu o pregatire stiintifica care se scufunda in acest tip de proza. Ei bine, chiar
si acesta are toate sansele sa fie respins, si asta dupa primele pagini. Cat despre mine, eu am ajuns sa ma
obisnuiesc cu aceasta dificultate verbala, cu stilul bombastic si plin de circumvolutiuni interminabile, ticsit de
cuvinte absolut stranii:
" OAAWOLEA UEWA, XEE, IBOZO-UU, XAN-WAABUASIIDIIO " si de diverse hieroglife sau
criptoglife.
Ne gandim la experienta in acest domeniu a savantului chinez care a lucrat douazeci si doi de ani la descifrarea
scrierii de pe discurile vibrante de la Bayan Kara Ula.

Textul spiral descifrat descrie esuarea in munti a navelor triburilor Dropa si Ham, ai caror descendenti traiesc
si astazi si au o grupa sangvina nemaiintalnita pe Terra.
"Piramida Extraterestra, pesteri si conducte stravechi in China"
Misterul discurilor vorbitoare Dropa si din ce cauza sunt ascunse de autoritatile din China

vedeti detalii pe:

http://www.myspace.com/hiddenknowledge1
http://www.myspace.com/galacticontact

In mijlocul acestei limbi inimaginabile si de neinteles, par sa existe si cateva fraze purtatoare de semnificatie.
Astfel, o parte a documentului se refera la habitaclul de forma inelara al navei, rezervat echipajului. Pasagerii
navei nu stateau asezati in fotolii, ci se presupune ca pluteau intr-un lichid special, tixantropic. Atunci cand
vehiculul nu era supus unei acceleratii, acest lichid era pompat in afara inelului locuibil al habitaclului. Daca
nava se aseza pe o planeta, pasagerii sai humanoizi evoluau stand in picioare. Cand nava se deplasa prin
spatiu, ei pluteau in acest habitaclu sau, in regim de croaziera, corpurile lor erau supuse la o slaba greutate
artificiala, ce se datora fortei centrifuge rezultate din punerea in rotatie a navei in jurul axului sau. Acest inel
semana, in mic, cu statia releu toroidala, imortalizata de Kubrik in filmul 2001, Odiseea spatiala, care era
situata intre Pamant si Luna. Textele adaugau ca un implant discret, situat in urechea interna, anula clasicul rau
de spatiu care ar fi aparut imediat, dintr-o rotatie intr-o structura cu raza atat de redusa.
Ce semnificatie are acest cuvant, "tixantropic" ? Rasfoind o enciclopedie, am aflat ca el se refera la niste
substante care au proprietatea de a trece brusc de la starea solida la cea lichida, de pilda sub actiunea unei
vibratii sau a unei zguduiri. Un astfel de lichid tixantropic este "nisipul miscator ", in realitate un amestec de
apa si nisip sau namol care in stare de repaus are toate aparentele unei materii solide. Daca insa un imprudent
paseste pe acest sol capcana, socurile provocate de pasii sai transforma instantaneu intr-un lichid vascos o
buna parte din materia de sub talpile lui, astfel incat nefericitul se infunda imediat in terenul devenit lipsit de
consistenta. Mediul isi reia dupa aceea starea solida sau aparent solida, de unde si marele pericol de a te afla
intr-un asemenea loc. Un lucru de acest gen mi s-a intamplat pe cand aveam doisprezece ani, intr-un estuar din
Bretagne, aproape de un loc numit Landevenec. Alergam fara nici o banuiala pe pamantul nisipos, tragand

dupa mine o ramura maricica de copac pe care tocmai o taiasem, cand, pe neasteptate, am fost inghitit aproape
complet, disparand pana la gat in solul nisipos. Din fericire, nu apucasem sa dau drumul crengii, ci ma tinusem
instinctiv de ea cu amandoua mainile. Eram cercetas si grupul nostru isi pusese in minte sa construiasca un sat
lacustru.
Agatandu-ma cu disperare de ramura aceasta, am reusit sa ma trag afara dintr-un mal cleios si negricios, caruia
ii pastrez o amintire care si acum, dupa atatia ani, ma incremeneste.
Petrolistii cunosc bine namolurile tixantropice, in lipsa carora executarea unui foraj ar fi cu neputinta. Aceste
namoluri sunt folosite de ei pentru ungerea sapei de foraj, care poate ajunge pana la lungimi de mii de metri.
Namolul este adus prin tubul de foraj si cu el se impregneaza rocile din jur. Daca s-ar utiliza un namol
obisnuit, in cazul opririi instalatiei de foraj apa s-ar infiltra in materialul forat si sapa ar fi blocata complet in
stratul de pamant sau de roca, "sudata" si devenita practic solidara cu acesta, astfel incat, in cazul reluarii
forajului, sapa s-ar rupe imediat. In schimb, daca se utilizeaza namol tixantropic (si se pare ca cel mai
important zacamant de astfel de namoluri naturale este situat in Mexic) atunci cand forajul este oprit namolul
revine la starea solida, pastrandu-si intregul continut de apa. Pentru a relua forajul, este suficienta punerea in
vibratie a tijei, ceea ce provoaca lichefierea instantanee a namolului si astfel indispensabilul lichid de ungere
este imediat recreat.

Aceasta lunga discutie despre lichidele tixantropice utilizate sub forma namolului de foraj in industria
petroliera trece cu vederea faptul ca stiinta si tehnologia de pe Terra cunosc si utilizeaza fluidele magnetice -
alcatuite din ulei mineral si pudre feromagnetice - si pe cele electrice - in care pudrele de "electreti " joaca
rolul fierului pulverizat. Aceste iluide au o vascozitate ce poate fi modulata sau controlata in functie de
intensitatea campului magnetic sau electric aplicat, in absenta campului, ele redevin lichide, iar in prezenta
unui camp intens se solidifica. Aceste fluide se folosesc deja ca lichide de franare si de ungere cu vascozitate
variabila. In textul de mai sus gasim o solutie de ecranare gravitationala si de reducere a impactului
acceleratiilor, similara fortei lui Arhimede si modului de plutire a creierului in lichidul cefalo-rahidian.
Solidificarea navei la acceleratii mari si conectarea pasagerilor la aceasta permite, dupa cum afirma Henri
Coanda, doar accesul partial la propulsia holografica: "Noi primim impulsul de miscare prin scaunul
avionului, ei in fiecare atom, ca in translocatia si levitatia yogina". Daca tinem cont de faptul ca radiatia unui
OZN poate face ca aerul insusi sa devina parca solidificat, ca o catifea tridimensionala in care orice sunet este
complet amortizat si apare o "tacere ireala", atunci suntem obligati sa sustinem fie ca textele UMMO prezinta
o faza pentru pregatirea altui nivel uman de intelegere, fie ca aceasta civilizatie extraterestra se afla la alt nivel
tehnologic in raport cu cele la care s-a referit Henri Coanda in discutia pe care am relatat-o in introducerea la
Yoga Sutra si in cuvantul introductiv.

Textul pe care mi-1 incredintase Maurice continea aceasta referinta la tixantropie. Habitaclul in care se aflau
pasagerii navei era umplut tocmai cu un asemenea tip de fluid, care avea proprietatea de a trece foarte rapid de
la starea lichida la cea solida, sub actrunea unui camp electric. Nu stiu daca aceasta substanta exista azi.
Intrebarea ar trebui pusa fiziciemlor care studiaza corpul solid, dar o astfel de solutie nu mi se pare a priori
imposibil de descoperit. Dupa aceste texte, mediul care umplea inelul locuibil era solidificat atunci cand nava
se gasea in faza de accelerare, apoi lichefiat in intervale de timp in care viteza sa era mentinuta constanta. In
felul acesta nu mai era nevoie de scaune, ca de exemplu in cabina unui avion. In timpul unei miimi de secunda
in care se aplica forta de accelerare, pilotii erau impachetati "ca niste fosile intr-o roca". Dupa autorul
documentului, acest dispozitiv pur si simplu conferea fluidului o vascozitate aparenta ceva mai ridicata. In loc
sa aiba impresia ca se afla in imersiune in apa, pilotii trebuie sa fi avut, in cursul fazelor de accelerare, senzatia
ca se gasesc scufundati intr-un fel de frisca.

Daca realitatea informationala ar fi diferita dintr-un loc in altul din Univers, atunci pamantenii nu ar fi ajuns la
solutii simi-lare de combatere a efectelor inertiale. Pe Terra folosim costumele "anti G" care prin presurizare
impacheteaza rigid pilotul unui avion, ce urmeaza sa fie supus la acceleratii, care in mod obisnuit sunt
insuportabile.
Nitroglicerina, descoperita in 1846 de profesorul Italian Ascario Sobrero, nu a putut sa fie folosita pana in
1866 cand Alfred Nobel a descoperit solutia cresterii rezistentei la soc prin absorbtia nitroglicerinei intr-un
buret solid din kiselgur. Nitroglicerina devine ceea ce UMMO numesc "o fosila intr-o roca". Aceeasi solutie
de crestere a rezistentei la impact este aplicata de oameni la explozibili iar de UMMO la compensarea
reactiunilor inertiale datorate acceleratiilor mari. Alte civilizatii utilizeaza congelarea si solidificarea cu
retrovirusuri. Pentru civilizatiile mai avansate, solutia este transportul holografic despre care vorbea si H.
Coanda.

Acest sistem mai permitea si suportarea unor acceleratii cu mult mai mari decat cele pe care noi le putem
accepta in avioane sau rachete. Daca excludem gazele continute in plamani si stomac, multe din organele
noastre sunt scufundate intr-un lichid a carui densitate este apropiata de aceea a apei. Organul cel mai fragil al
organismului uman, creierul, pluteste inconjurat din toate partile in lichidul cefalo-rahidian. Din aceasta cauza,
boxerii nu sunt facuti knock-out la fiecare lovitura primita. A scufunda ansamblul corpului uman intr-un
mediu fluid este o solutie optima pentru a redistribui eforturile ceea ce nu am mai vazut nici citat si mai ales
nici experimentat undeva fara indoiala din cauza greutatii considerabile legate de transportul acestei mase de
fluid. Ar fi interensant de vazut la ce nivel de accelerate gravitational poate sa reziste un peste care poseda o
vezica de plutire, daca este supus acceleratiei in mediul sau natural apa.

Habitaclul inelar al navei era deci continut intr-o carcasa poroasa, ce semana cu doua farfurii lipite fata in fata.
Atunci cand nava se afla la sol sau in faza de zbor spatial cu viteza constanta acest habitaclu inelar era conectat
rigid la carcasa vehiculului. In timpul fazelor de accelerare, era suspendat magnetic. Si aici solutia era
interesanta. Peretele exterior al torului era confectionat dintr-un material supraconductor. Cum nava, dupa
toate aparentele, crea un camp magnetic destul de intens, de cateva zeci de Tesla, acest camp, constant sau
variabil, nu putea penetra invelisul. Este vorba aici de o proprietate cunoscuta a materialelor supraconductoare
(efectul Meissner). O asemenea solutie prezenta mai multe avantaje. In primul rand, pasagerii erau protejati
impotriva efectelor fiziologice ale unui camp magnetic variabil. Apoi, se obtine un control mai bun al
acceleratiilor suportate efectiv de pasageri, adaptand programul de aplicare a acestor trepte de acceleratie la
capacitatea biologica de rezistenta.
Am gasit ca ansamblul solutiei era interesant. In acest stadiu textul putea fi considerat ca facand parte dintr-un
bun roman de fictiune stiintifica, scris de oameni care aveau o solida pregatire stiintifica si tehnica. As putea
aminti de asemenea racirea peretelui exterior prin transpiratia unei cantitati de litium, conceperea unor sisteme
de control prin recurgerea la o multitudine de canale informationale, sisteme laterale de control si de analiza a
mediului ambiant, dar tin sa evit strivirea cititorului nespecialist sub o masa de aspecte tehnice, care raman
pentru el imposibil de verificat.
Dupa cateva saptamani petrecute cu examinarea acestui document eram in continuare la fel de intrigat. Cine ar
fi putut sa scrie un astfel de text, Dumnezeule, si mai ales ce scop urmarea? Pentru ce a fost adresat textul
acesta unor oameni care, in marea lor majoritate - dupa cate am reusit eu sa aflu - nu aveau o reala pregatire
stiintifica si deci nu puteau intelege mare lucru? Asta mi se parea lucrul cel mai lipsit de sens din toata
povestea.

Dornici sa aflam mai mult, Maurice si cu mine ne-am dus la Toulouse sa ne intalnim cu Claude Poher la
CNES. Poher nu s-a opus in nici un fel cererii noastre si ne-a oferit o copie a ansamblului documentatiei pe
care o obtinuse de la colegii lui din Spania. Cantitatea de documente la care am avut acces atunci se ridica la
cateva sute de pagini. Pentru a o completa, am facut mai multe calatorii in Spania. Am descoperit astfel o retea
de contactati mai mult sau mai putin primitori, mai mult sau mai putin comunicativi. Printre acestia, Antonio
Ribera era cel mai generos cu noi in materie de informatii si ne-a oferit diverse copii. Era vorba de o atitudine
deliberata. Omul acesta atat de mandru refuzase net manipularea de catre extraterestri sau de catre alte forte
interesante, al caror obiect i se parea ca devenise. Ceilalti se aratau mai mult sau mai putin ascultatori si supusi
fata de instructiunile cu privire la pastrarea discretiei primite din partea autorilor misterioaselor documente.
Acestia nu exprimasera nici un ordin strict, dar se multumeau sa afirme ca destinatarii, in cazul in care nu
urmeaza instructiunile si incalca discretia ceruta, vor fi pur si simplu lipsiti pe viitor de noi rapoarte. Astfel ca
prietenul nostru Antonio, considerat de UMMO ca o adevarata gura sparta, a fost lipsit destul de repede de
pretioasele scrisori.

Raportul cu privire la primele zile pe Terra

Ribera ii trimisese lui Claude Poher indicatii cu privire la un anumit loc, situat in regiunea Digne. UMMO
descriau sosirea lor pe planeta Terra intr-un raport din care reiesea ca evenimentul se produsese la 28 martie
1950 in apropierea muntelui Calul Alb. In acelasi text se mentiona faptul ca UMMO isi amenajasera un
refugiu subteran in care au trait doi ani. Precizau ca din acest refugiu puteau vedea un anumit numar de
constructii din zona localitatii Digne, printre care si catedrala. Punctul respectiv era situat la treisprezece
kilometri de Digne si la opt kilometri de o alta localitate, un sat cu numele La Javie. Ribera i-a sugerat lui
Poher sa mearga si sa intreprinda o ancheta acele locuri. Poher a luat un compas si, trasand pe harta doua
cercuri cu centrele in cele doua localitati, Digne si La Javie, a stabilit cele doua puncte in care se intersectau
acestea.

Ducandu-se la fata locului, a facut primele investigatii cu sprijinul jandarmenei locale. Unul din cele doua
amplasamente nu putea fi in nici un caz cel cautat, fiindca se afla intr-o vale de unde localitatea Digne nu se
putea zari. Al doilea era situat in apropiere de trecatoarea din Cine, asa ca investigatiile lui Poher n-au dus la
nici un rezultat cat de cat concludent. Jandarmii, foarte binevoitori si dispusi sa coopereze, i-au aratat lui Poher
o grota situata in apropierea trecatorii, care insa nu prezenta nici un interes din punctul lui de vedere, asa ca s-a
intors la Toulouse convins ca facuse tot ce se putea face in acel moment pentru elucidarea problemei.
Maurice a abordat lucrunle altfel si a obtinut de la preotul din Digne aprobarea de a urea in varful catedralei,
care se afla chiar in central orasului. Catarat pe o barna, el a examinat cu atentie imprejurimile, dar nu a zarit
nimic iesit din comun. Faimosul munte Calul Alb nu era vizibil din acest punct de observatie.
Tot pe atunci, am facut si eu o expeditie memorabila prin aceleasi locuri, insotit de Bernard Morin, de sotia
lui, Cecile, si de unul din fiii lor. Bernard Morin locuia pe atunci in Strassbourg si facuse ochii mari primind
de la mine o scrisoare in care citise negru pe alb: "Vei vedea ca in vacanta viitoare noi vom aborda stiinta
extraterestra."
Acest proiect 1-a amuzat si mai ales 1-a intrigat mult, asa ca la sosirea verii, cand 1-am vizitat, 1-am gasit
asteptandu-ma ca pe ghimpi.
— Ce trebuie sa iau cu mine? m-a intrebat el de cum m-a vazut. Periuta de dinti si pijamaua? Cand pornim?
— Nu, dragul meu Bernard, i-am raspuns eu, inca nu suntem in situatia pnvilegiata de a face ocolul unei
farfurii zburatoare. E vorba pur si simplu de incercarea de a localiza un refugiu al extraterestrilor.
— Aha! a facut el dezamagit. In cazul asta se schimba lucrurile... Ne-am distrat totusi mai mult decat ne-am fi
asteptat. Cecile compunea cantece pe texte cu foneme preluate din documentele UMMO. Bernard suradea
amuzat. N-a fost nevoie de prea mult timp ca sa luam hotararea de a ne duce la Digne. Imi amintesc destul de
putine amanunte legate de aceasta prima incercare a noastra de a ne apropia de muntele Calul Alb, dar stiu
sigur ca am avut de infruntat o ploaie torentiala, asa ca drumul s-a transformat cat ai clipi din ochi intr-o
mlastina din ce in ce mai greu de trecut. A trebuit sa cobor din masina, pentru ca greutatea pe pneuri sa fie mai
mica si rotile sa nu se mai infunde atat de mult. In timp ce impingeam masina din rasputeri, cu mainile proptite
pe bara de protectie din spate, simteam cum picioarele mi se infundau in noroiul clisos pana la mijlocul
gleznei. Picioarele am reusit pana la urma sa mi le recuperez, dar nu si incaltarile, care acolo mi-au ramas.
Asta a fost singura realizare memorabila a demersului nostru...
Lucrurile au luat o alta intorsatura atunci cand am facut cunostinta cu Jean Jacques, care lucra ca instructor
intr-un departament de asistenta sociala (DASS) din Digne. Intr-o zi, Jean-Jacques a venit la mine acasa, la
Aix, intrand direct in subiect:
— Eu am facut unele investigatii in chestiunea OZN-urilor. Am auzit ca problema asta s-ar putea sa va
intereseze si am venit sa va propun colaborarea mea.
Asta era un fapt providential, fiindca Jean-Jacques locuia chiar in Digne. Oamenii de la poalele Alpilor sunt
din fire putin vorbareti. Este suficient sa ne amintim de celebra afacere Dominici. Daca am vrea sa aflam un
lucru cat de mic despre eventualele evenimente petrecute prin partea locului in anii '50 si daca suntem straini
de regiune, ei bine, nu avem nici o sansa. Stiam asta dinainte si ne convinseseram in timpul vizitei facute
simpaticilor jandarmi din La Javie. Nici ei nu erau chiar localnici si ne-au marturisit dificultatile de care se
izbeau la tot pasul cand era vorba sa faca cea mai mica ancheta. Toata lumea de aici era cu lacat la gura.
— Sa stiti ca e greu pentru un strain sa-si dea seama cum se petrec lucrurile prin partile astea. Intr-un sat vecin
s-a petrecut o crima, un barbat a fost omorat ziua-n amiaza mare cu un foc de pusca. Bineinteles ca am inceput
cu vecinii, cum e regula, ca sa vedem care ce stie. Nimic. Ala fusese in pivnita sa traga niste vin de pe drojdie,
altul era in curtea din dos si cica intindea niste rufe, altul tocmai atunci avusese nevoie sa caute nu stiu ce in
hambar... Si uite-asa, ca un facut, toti fusesera acasa, dar nimeni nu auzise nimic, nu vazuse nimic, nu stia
nimic.
Fireste ca nici pe noi o asemenea stare de spirit a localnicilor nu era de natura sa ne incurajeze prea mult in
directia cercetarilor pe care aveam de gand sa le intreprindem. Insa acum, avandu-1 pe Jean-Jacques de partea
noastra, sansele cresteau serios. Am facut impreuna cu el cateva expeditii pana in varful muntelui Calul Alb,
foarte folositoare pentru sanatatea noastra, dar cam atat. Nu era greu sa ne dam seama ca bateam pasul pe loc.
Sau poate ca, in definitiv, situarea acelui refugiu subteran nici nu era valabila?
Examinand impreuna scrisoarea pe care Ribera i-o trimisese lui Poher, toti am avut aceeasi reactie si ne-am
gandit imediat la acelasi lucru: ne-am decis sa incercam sa intram in posesia documentului original. Asa ca am
plecat in Spania, pana intr-un sat mic, San Feliu de Codinas, unde locuia Ribera, am devenit repede prieteni si
am reusit sa-1 convingem sa ne lase sa fotocopiem textul intreg, care era evident mult mai bogat si mai precis
decat transcriptia care ajunsese la Poher. Jean-Jacques, care vorbea si citea curent in limba spaniola, a tradus
imediat textul si ne-am intors la cercetarile noastre.
Raportul UMMO care se referea la primele lor zile pe Terra avea cincizeci de pagini.

Nu reproducem in continuare decat extrase din acestea, asa cum arata ele in traducerea lui Jean-Jacques.
"La 28 martie 1950, orele 4 si 16 minute si 42 de secunde GMT, trei din navele noastre au aparut brusc intr-un
punct situat la 7,338 kilometri deasupra unui loc aflat la 13 kilometri de orasul Digne si la 8 kilometri de satul
La Javie din departamentul Basses Alpes. Cele trei nave au coborat rapid si au atins solul la ora 4 si 17 minute
GMT. Picioarele extensible au patruns cu dificultate in solul pietros al unui versant alpin, nu departe de ceea
ce noi am identificat ulterior ca fiind varful muntelui Calul Alb, inalt de 2323 metri, deasupra nivelului mediu
al marii si nu departe de firul subtire al unei ape curgatoare numita Bleone... o ceata deasa ne impiedica la acea
ora din noapte sa vedem imprejurimile. Imaginile obtinute in gama undelor de 740 milimicroni ne-au permis
totusi sa vizualizam imprejurimile. In jur cresteau plante cu o forma stranie. Morfologia erodata a terenului
permitea recunoasterea catorva accidente si repere, cum ar fi patul raului amintit mai sus... Una din nave se
mentinea la altitudinea de 300 de metri, gata sa intervina in caz de atac. Totusi locul parea desertic. De pe sol
au fost culese cateva insecte si au fost smulse cateva exemplare vegetale identificate ulterior ca fiind Erica
carnea, Valeriana celta... era necesar sa incepem urgent lucrarile la o constructie subterana... S-a lucrat
noaptea, pana la ora 7 dimineata. Cu putin inaintea zorilor, navele noastre s-au deplasat pana intr-o mica
padure cu arbori stranii, cu frunze in forma de filament, pe care i-am identificat ulterior sub numele de pinus
montana. Galeria sapata in sol avea o lungime de patru metri, la o adancime de opt metri, si era sprijinita de
armaturi extensibile modulare confectionate dintr-un aliaj de magneziu... Sosirea zilei a rezervat
expeditionarilor un spectacol frumos si neasteptat. Cerul avea o nuanta indigo mult mai pronuntata decat pe
UMMO... Originea luminilor zarite de dimineata a fost in curand lamurita. Ele corespundeau cu doua mici
localitati: Digne si La Javie. Ne-a atras atentia forma dezordonata a constructiilor stranii de aici. In Digne
domina orasul un turn ciudat, despre care ne-am dat seama in curand ca inseamna o veche catedrala romana.
Instrumentele optice cu o mare putere de marire ne-au revelat si aspectul primelor fapturi pamantene. Nu s-
au observat nici activitati exceptionale si nici o eventuala stare de nervozitate a acestor persoane care, dupa
toate aparentele, ignorau prezenta noastra....In ziua de 29 martie, la ora 11 dimineata, navele au plecat, lasand
pe sol sase membri ai expeditiei, patru barbati si doua femei... In aceeasi zi, doi dintre fratii nostri au primit
sarcina de a intreprinde o prima explorare la o anumita distanta de galerie, in timp ce ceilalti continuau
lucrarile in interior. Intrarea in galerie se afla intr-un versant muntos al regiunii, nu departe de varful Calul
Alb, intr-un punct de unde ai la picioare valea raului Bleone. Cu niste instrumente optice de calitate se pot
vedea cladirile mai inalte din Digne, in special vechea catedrala, si pot fi zarite si portiuni ale raului Bes si
tronsoane din calea ferata. Se mai pot observa perfect satul La Javie si cateva constructii modeste situate in
imprejurimile sale. Ca o informatie interesanta, va anuntam ca acea galerie istorica inca exista si contine o
parte din echipamentul stiintific adus de fratii nostri. Accesul in interior este perfect camuflat. In ziua, poate nu
prea indepartata, in care ne vom prezenta oficial in fata organelor guvernamentale ale acestei planete,
vom oferi instalatiile guvernului francez, in semn de multumire simbolica din partea civilizatiei noastre catre
aceea de pe Terra. "
Prin urmare, din punctul care constituia intrarea in acest refugiu -admitand, bineinteles, ca un asemenea
refugiu exista cu adevarat - ar fi trebuit neaparat sa se vada:
- localitatea Digne, cu cladirile cele mai inalte si in special cu vechea sa catedrala;
- portiuni din calea ferata;
- raul Bleone, care curge la portile localitatii Digne;
- parti din cursul raului Bes, un afluent al raului Bleone;
- satul La Javie.
Orasul Digne dispune, e drept, de doua catedrale, insa numai una este construita in stil roman.
Noi am pornit din acel punct, din care se putea zari muntele Calul Alb. Imi placea foarte mult regiunea aceasta
si simplul fapt de a merge sa ne plimbam printre acesti munti de inaltime redusa, ce inconjurau masivul
central, era o placere in sine. Aceasta cautare a refugiului extraterestrilor parea mai curand pretextul unei
excursii placute decat altceva. Niciodata de cand ma stiam nu mai mersesem atat de mult pe jos ca atunci.
Aceasta prima faza a fost insotita de un anumit numar de escaladari ale muntelui Calul Alb, al carui varf
ajunge doar la 2323 metri. In fata noastra se afla un numar interminabil de pietre si de bolovani peste care
trebuia sa urcam, dar faceam asta cu o adevarata pofta, refacandu-ne fortele la mijlocul drumului. Ajunsi sus
pe creasta. am incercat sa ne localizam pozitia cu ajutorul unui binoclu, silindu-ne sa reperam punctele cheie
din vale. Acolo unde ne aflam noi, nimic nu parea sa corespunda. In scrisoare exista un amanunt, acela ca
membrii expeditiei extraterestre, sapand in solul respectiv, dadusera peste muste. Numai ca mustele nu urca de
obicei la asemenea altitudini, mai ales in luna martie. Ce puteam sa mai credem? Eram amutiti.
Intr-o zi, la intoarcerea din una dintre aceste expeditii infructuoase aflandu-ne acasa la Jean-Jacques, mi-a
venit o idee:
— Lamureste-ma, ai tradus cuvantul spaniol "romana " prin "romana " , nu?
— Pe legea mea, asa mi se pare, dar putem sa ne uitam m dictionar.

Ceea ce am si facut. Am descoperit ca in limba spaniola "romana " se spune "romanica ", nu "romana ". Jean-
Jacques facuse o greseala de traducere, pe care in textul citat mai sus am indepartat-o. Prin urmare din text se
intelegea ca "de la intrarea in refugiu se puteau vedea orasul Digne... si vechea sa catedrala "romana ". Iar
cuvantul "romana" se referea nu la stilul arhitectonic, ci la ritul religios, cel care tine de Roma”, cuvantul
confuz insemnand asadar "catolica". Era vorba prin urmare de edificiul aflat chiar in mijlocul orasului, care
este mai recent decat catedrala romana Notre-Dame du Bourg, care se afla la iesirea din oras. Cei care cunosc
localitatea Digne stiu ca aceasta este marginita, in directia nord-nord-est, de dealuri destul de inalte. Acestea
erau colinele zarite de prietenul nostru Maurice cu cativa am inainte, din varful catedralei romane, si ele ii
limitasera campul vizual.
— Deci asta inseamna sfarsitul cautarilor noastre, zise oftand Jean-Jacques. Va trebui sa inventam alte motive
pentru excursiile noastre.
Am intreprins din nou demersuri pe langa parohul orasului ca sa obtinem o noua aprobare pentru a ne urca in
clopotnita catedralei numai ca de data asta am fost refuzati. Vrednicul slujitor al altarului nu putea pricepe ce-i
apucase din senin pe atatia insi de vadeau pentru catedrala lui un interes care, in ochii lui, era cel putin suspect.
Nu stiu ce i-o fi indrugat Maurice, insa e sigur ca preotului i s-a parut cusuta cu ata alba povestea prietenului
nostru, fiindca ne-am trezit cu usa trantita in nas. Cum nu stiam ce se vedea si ce nu, din varful darapanat al
clopotnitei, m-am apucat sa fac, cu ajutorul unui ordinator o multime de sectiuni ale colinelor din jurul
orasului. folosindu-ma de niste harti de stat major, desi nici eu nu eram foarte convins ca treaba asta ar fi putut
duce la vreun rezultat. Speram insa ca cel putin sa descopar daca putusem scapa din vedere vreo perspectiva.
Dupa multe si migaloase ore de munca, mi-am zis ca tocmai creasta Calului Alb ar fi putut fi vizibila din
varful catedralei, sau cel putin asa pareau sa indice calculele mele.
— Da, obiecta Jean-Jacques, dar locul asta nu e la distantele convenabile, nici de Digne, nici de La Javie.
Numai daca...
— Numai daca ce? La ce te gandesti?
— Sa consultam mai cu atentie textul. Distantele astea corespund nu punctului de aterizare, ci punctului in
care nava si-a facut aparitia in spatiul nostru fizic, ceea ce din start inseamna cu totul altceva. Ori, este indicat
ceva mai inainte ca punctul asta e situat la o altitudine de 7000 de metri.
Aveam senzatia ca traim o aventura desprinsa dintr-un roman al lui Jules Verne. Oare din Calatorie spre
centrul Pamantului sau din De la Pamant la Luna?
Am desenat un nou plan in axul Digne-La Javie, notand altitudinile lor fata de nivelul marii. Cele doua cercuri
cu centrele in aceste localitati si avand raze de opt si de treisprezece kilometri se intersectau acum intr-un
punct situat la o altitudine de 7000 de metri. Lucrurile incepeau sa ia o intorsatura care ni se parea ca merg
intr-o directie promitatoare.
— Simplu, zise Jean-Jacques. Maine urcam pe creasta si vedem daca de acolo se pot vedea reperele indicate
in documente.
Locul era deja mai favorabil implantarii unui refugiu. Cu instrumente optice bune si pe vreme senina se puteau
vedea imprejurimile, locul ramanand ascuns din cauza ca era imbracat de paduri. Nu aceeasi era situatia
muntelui Calul Alb, care era golas spre varf. Acum drumul era mult mai usor decat pana la coama aceea
afurisita pe care o escaladaseram si ne rupseseram noi picioarele de nu stiu cate ori. Acum era posibil sa gasim
si Valeriana celta si Erica carnea si chiar si muste in luna martie. Ramanea sa mai vedem,daca de acolo se
putea zari catedrala.
Drumul a fost de-a dreptul o incantare. Totul era magnific, de la copaci, poteci si privelisti in general si pana la
miresmele imbatatoare din jur. Cand am ajuns pe creasta, catedrala se vedea intr-adevar in departare, iesind in
relief ca o catare de pusca. Se afla exact in adancitura dintre cele doua dealuri invecinate, ceea ce confirma
calculele facute pe computer. In fundal se putea vedea orasul vechi, dincolo de care se contura limpede calea
ferata. Spre vest puteam zari satul La Javie si in sfarsit, spre sud se afla confluenta raurilor Bleone si Bes.
Acum toate se potriveau si ne conduceau spre o arie mult mai restransa ce trebuia cercetata.
— Ei, zise Jean-Jacques. Ce facem acum? Ne apucam de sapat?
— Pe un teren ca asta? Sa sapam la nimereala in piatra asta? Mai intai trebuie facute niste investigatii
seismografice, pana dam de o cavitate. Asta presupunand, bineinteles, ca exista asa ceva pe aici.
— Ei bine, nu stiu cine or fi oamenii astia, dar stiu ca ne-au facut sa batem bine drumurile.
— Asculta, nu e cazul sa te plangi, pentru sanatatea arterelor noastre mersul pe jos e cel mai nimerit
tratament.
Mai ramanea un lucru: cei care inventasera jocul acesta de-a prinselea isi cunosteau foarte bine problema.
Exista intr-adevar un punct de unde se puteau zari reperele care figurau in documentul primit de spanioli, iar
punctul acesta era singurul din toata regiunea. De acest lucru noi eram ferm convinsi, fiindca noi insine le
exploraseram pe toate celelalte.

Cum ne simteam entuziasmati de acest prim succes, Jean-Jacques a inceput sa strabata regiunea la fiecare
sfarsit de saptamana, colindand din sat in sat si punand localnicilor o sumedenie de intrebari. Automobilul lui,
inmatriculat in departamentul lor, ii facea mai putin neincrezatori decat le era felul, ca sa nu mai vorbim ca
multi oameni il cunosteau sau macar auzisera de el, nu ca ar fi fost cine stie ce personaj faimos, ci pur si
simplu in virtutea functiei pe care o ocupa la Departamentul de Asistenta Sociala (DASS).
In cadrul raportului UMMO intitulat Primele zile pe Terra, se gaseste, printre altele, si un pasaj care se refera
la o expeditie efectuata pe timp de noapte si avand drept tinta o ferma izolata situata in apropiere. Iata-1:
"In noaptea de 24 aprilie 1950 patru din fratii nostri au patruns intr-o casa izolata situata in plin camp. Locul
fusese reperat dinainte cu ajutorul UULEWUA (sfere detectoare capabile sa se deplaseze la o altitudine
fixata). In dimineata de 25 aprilie la ora trei, muncitorii care dormeau intr-un apartament, un cuplu de tineri
casatoriti, proprietarul casei si cei trei copii ai lor au fost anesteziati in somn. Am sustras din acel loc 70.000
de franci, imbracaminte, acte de identitate pe baza carora ne-am confectionat altele, false, doua pixuri cu bila,
un higrometru reprezentand o femeie religioasa, chei, marci postale, un packet de scrisori si niste facturi
referitoare la un tractor, mai multe ziare vechi, carti de specialitate despre cresterea animalelor, un text care
explica fazele recoltarii si cartea tehnica a tractorului. Am mai luat de asemenea o enciclopedie pentru copii,
un sul de hartie igienica, putin dezinfectant pentru rani, un ceas desteptator, doua becuri electrice de felul celor
care la dumneavoastra, in Spania, se numesc bombillas si o bucata de sapun. Din peretele casei am scos un
intrerupator si un contor electric. In afara de astea, am mai luat cateva piese de rezerva ale tractorului, niste
tuburi in care se aflau medicamente sub forma de drajeuri, un ghiozdan cu caiete de scoala, sase perechi de
incaltaminte barbateasca si doua de dama (atatea am gasit), aparatul de radio, o sticla cu suc de lamaie, doi
cartofi, un calendar de perete si un quinquet*
Cu alta ocazie doi pamanteni dormeau pe o gramada de moloz, sub efectul unui gaz anestezic. Desi stiau deja
ca pe Terra femeile poarta parul mai lung, fratii nostri nu le-au putut determina sexul. Le-au scos celor doi
pamanteni cateva articole de imbracaminte, retinand din ele un mic fragment. Cele doua corpuri au fost partial
dezbracate si s-a prelevat de pe ele transpiratie de la subtiori si din partea de jos a abdomenului. S-au luat de
asemenea probe de par provenind din cap, de pe brate, de pe picioare si din zona pubiana, precum si
esantioane de mucozitati din nas, de pe firele de par si secretii ginecologice. In afara de obiectele luate, au fost
prelevate si repertoriate, in functie de imaginile stereoscopice pe care le luaseram, diferite alte obiecte,
fragmente de mobilier, ustensile de pardosire si de ornamentare a unei incaperi. Nu s-a reusit prelevarea de
saliva de la nici un pamantean. Intr-o vesta, pe care am luat-o, am gasit o bricheta si niste tigari. Totodata am
putut preleva probe de la niste vaci aflate intr-o ingraditura si am anesteziat doi caini, care incepusera sa latre.
Oricat ar parea de ciudat, am constatat cu regret ca, in pofida marelui numar de esantioane si de obiecte de
care dispuneam, chiar daca analizele ne-au aratat exact compozitia chimica a acestora, nu la fel s-a intamplat
cu aflarea functiunilor si a utilitati lor. De exemplu, ne-a fost cu neputinta sa stabilim modul de folosire a
bucatii de sapun. Toate metodele folosite pentru a intelege utilitatea lampii cu ulei (quinquet*) nu au dus nici
ele la nici un rezultat.
Lasand la o parte aceste nereusite, am avut si marea satisfactie de a constata ca motorul contorului functiona in
regimul de curent alternativ si de a vedea ca indicatiile inscrise pe cadranul frontal erau in legatura cu energia.
Dar ne-a fost insa imposibil sa stabilim daca acest aparat servea la masurarea timpului sau a unei alte marimi
periodice oarecare. O vreme am fost intrigati de functia unui vechi ceas desteptator. La inceput ne-am temut sa
nu fie vorba de un emitator, dar repede ne-am dat seama ca acest aparat are caracteristici pur mecanice.
Pentru a preleva cate un fragment din filamentele becurilor electrice, am strapuns cu prudenta sticla acestora,
ceea ce a fost o eroare, deoarece ne-a intarziat apoi serios intelegerea utilitatii acestor obiecte. Cand le-am
supus la tensiuni in crestere, filamentele s-au oxidat rapid si s-au topit. Tigarile au fost identificate mai usor,
datorita unor fotografii cu oameni pe care le aveam dinainte. Noi crezuseram ca e vorba de niste dispozitive
care emana un gaz cu ajutorul caruia pamantenii pot respira mai usor. Fratii nostri au fost destul de dezamagiti
negasind in interiorul lor mecanismele complexe la care se asteptau. Enigma nu facea decat sa le sporeasca
curiozitatea...
"Dar fara indoiala ca monedele, bancnotele, vesmintele si incaltamintea aveau o importanta incomparabil mai
mare decat alte obiecte. Noi intelegeam foarte bine ca furturile noastre in dauna acelei pasnice familii de
francezi pot starni indignarea, chiar daca oamenii aceia au fost cu larghete despagubiti ceva mai tarziu in 1952.
La vremea respectiva, Poher fusese pus la curent de Ribera cu existenta acestei ferme si chiar o cautase,
identificand-o cu stana din Defend, la nord-est de trecatoarea Cine. Cercetarile noastre ne-au dus la concluzia
ca identificarea lui nu era exacta, asa ca Jean-Jacques s-a apucat sa caute si el, cam la intamplare. Intr-o zi unul
din prietenii sai era asezat pe scaunul unui frizer.

* Quinquet: Lampa cu ulei cu dublu curent de aer si cu un rezervor situat mai sus decat fitilul [Larousse].

— Atunci, a intrebat el, nu sunt povestiri cu OZN-uri prin zona?

— Oh, nimic interesant, raspunse celalalt continuand sa taie cu foarfecele. Niste mici sfere rosii, acum cativa
ani, deasupra unui munte. Si niste urme, asupra carora jandarmii au efectuat o ancheta de rutina. Cam la fel ca
peste tot in regiune. Exista totusi o istorie care dateaza de destul de multa vreme. Totul se intampla, daca
memoria ma ajuta, in jurul lui 1950 si nu e o poveste despre OZN-uri. Intr-o zi, mosul Violat a venit in sat plin
de neliniste. El si toti ai sai erau in picioarele goale si foarte revoltati. Hotii ii vizitasera casa in timpul noptii si
le furasera toata incaltamintea cat si o multime incredibila de obiecte, printre care si contorul lor electric.
Prietenul lui Jean-Jacques a ridicat din sprancene si a inceput sa asculte mai atent. Lista obiectelor disparute
atunci si enumerate cu precizie de vrednicul frizer se dovedi a fi identica cu cea mentionata in documentele
UMMO.
Intamplarea il tulburase din cale afara pe bietul taran, nu numai din cauza modului neobisnuit in care fusesera
jefuiti, ci si pentru ca suma disparuta, saptezeci de mii de franci, era pe atunci destul de importanta.
Asa ca in saptamana urmatoare noi am pornit in recunoastere prin preajma fermei cu pricina. Se potrivea
destul de bine cu descrierea stiuta de noi. Ba chiar vedeam, prin usa garajului, chiar tractorul amintit in text,
scos fara indoiala din uz dupa atata timp.
— Dar cum sa procedam? a spus Jean-Jacques. Ne vezi tu indreptandu-ne spre acest om de treaba spunandu-i
"Ziceti-mi, nu ati trait o stranie poveste in urma cu treizeci de ani? " Nu uita ca dupa text el a fost despagubit
din plin mai tarziu dupa aceasta pradare fara egal.
Acesta este totusi un muntean de la poalele Alpilor, care chiar daca-i ard talpile, tot n-o sa scoti nimic de la el.
Acest din urma argument ne-a lasat perplecsi. Omul nu locuia la ferma decat vara. Afacerea citata in
documente se referea la o perioada de acum un sfert de secol si omul trebuie sa fi ajuns la pensie de multa
vreme. Pe timp de iarna locuia intr-o casa aflata in Lambesc, aproape de Aix-en-Provence. Ne-am dus si acolo,
alegandu-ne cu drumul si cu privelistea balcoanelor de fier forjat si impodobite cu stelute de metal, de la casa
in care locuia omul nostru.
Am incercat sa-1 vedem, dar n-am reusit.
In anul urmator, noi ne-am facut o multime de planuri in scopul de a ne apropia in mod inteligent de acest om,
dar nici unul nu ni s-a parut destul de convingator. Cand in fine ne-am decis, el decedase si-si luase secretul in
mormant, daca intr-adevar el traise toate acestea.
Aici se incheie evocarea cercetarilor intreprinse de noi in regiunea Digne. Daca un cititor curios are dorinta
sa ia lucrurile pe cont propriu si sa scormoneasca si el la randul lui intamplarile pomenite mai sus, o poate face
fara nici o greutate, deoarece Creasta Alba e destul de usor accesibila, daca o iei dinspre satul La Javie.
Oricum, este o plimbare frumoasa care n-are cum sa strice. Dar exista oare acolo sus o grota, care sa fi putut
servi drept refugiu unor calatori extraterestri timp de doi ani? Recunoastem ca nu stim nimic. Extraterestrii
precizeaza, intr-un alt document, ca incercasera sa gaseasca un loc cat mai putin frecventat, pentru ca
pamantenii sa nu dea peste ei, dar care sa se afle si in apropiere de un oras suficient de important pentru a le
putea oferi cat mai multe lucruri interesante de observat. Survoland aceste locuri, aratau ei, executasera un fel
de scanare geologica a solului de pe un versant al muntelui Calul Alb si reperasera astfel o cavitate naturala
aflata la cativa metri adancime. Exista alte rapoarte UMMO care descriu exact metoda de explorare subterana
a solului. Metoda consta in depunerea pe sol a unui mic aparat, de dimensiunile si de forma unui ou de lemn
pentru tesut ciorapii. Acest aparat crea instantaneu un intens camp magnetic in hiperfrecventa, care avea drept
efect topirea solului sau a rocii din jur. Atunci obiectul incepea sa se scufunde prin galeria deschisa prin topire,
aceasta inchizandu-se in urma lui si solidificandu-se din nou. Cu alte cuvinte, obiectul topea mediul si avansa
in roca topita, creand in jurul sau un camp de forte Laplace, prin combinarea unui curent de descarcare
electrica si a unui puternic camp magnetic. Pe scurt, este vorba de o propulsie MHD, magnetohidrodinamica
(in care apa conductoare sau plasma sunt inlocuite de roca topita care joaca rolul de electrolit solid). De indata
ce a ajuns la adancimea ceruta, obiectul emitea o puternica descarcare de radiatii - asta pe timp de noapte, doar
atunci cand aparatul expeditionarilor survoleaza zona ce trebuie analizata. Semnalul este receptionat si
decodificat de ordinatorul de bord, care intocmeste o cartografie completa, in trei dimensiuni, a solului si a
compozitiei sale locale, cu diferitele straturi ale acestuia sau cu eventualele cavitati, cum a fost cazul la
muntele Calul Alb. Prin utilizarea acestei metode a fost descoperita si grota subterana situata sub Creasta Alba.
Acestor UMMO le-au fost suficiente numai cateva ore ca sa amenajeze locul gasit in noaptea de 28/29 martie
1950 si sa lase sase membri ai echipajului inainte de a pleca inapoi catre planeta de origine.
In afara relatarii cu privire la ferma, nu am mai dat peste vreun alt indiciu care sa poata fi pus in legatura cu
afacerea respectiva. Textul se mai referea la un mic ciobanas pe nume Pierre, care in 1950 avea unsprezece ani
si cu care expeditionarii afirmau ca intrasera in legatura, fara sa-i starneasca vreo banuiala cu privire la natura
lor.

In ciuda tuturor eforturilor sale, Jean-Jacques nu a reusit sa dea de el, asta admitand ca ciobanasul a existat cu
adevarat. Alte scrisori ne-au permis sa reconstituim drumul urmat de cei sase extraterestri ramasi pe Terra.
Dupa doi ani petrecuti in zona, ca sa deprinda limba si obiceiurile locului, trecand prin situatii uneori
tragicomice, cand putin a lipsit sa se vada reperati, dupa ce s-au invatat sa se amestece cu lumea de pe strada,
acestia au stat un scurt rastimp la Marsilia, unde noi nu am reusit sa identificam nici o urma a trecerii lor pe
acolo, dupa care, in 1952, s-au mutat in orasul spaniol Albaceta. Cum a fost posibil acest lucru? Pur si simplu
fiindca acesti extraterestri, daca e sa le dam crezare, poseda o conformatie apropiata de aceea a oamenilor. In
textele lor ei spun ca legile evolutiei sunt suficient de restrictive si ca forma umanoida constituie un fel de faza
de tranzitie obligatorie pentru toate formele de viata existente pe infinitatea de planete raspandite in miliardele
de galaxii din univers. Imaginile vehiculate de science-fiction erau deci pentru ei motiv de amuzament, asa ca
s-au grabit sa precizeze ca in cosmos nu exista civilizatii avansate apartinand unor nevertebrate sau unor
monstri, ca cei reprezentati de obicei in literatura sau in filmele science-fiction de pe Terra. Ei insisi sunt, dupa
propria lor descriere, relativ inalti, cu par deschis la culoare si aducand, in linii mari, cu tipul uman nordic. Nu
au nici glota, nici amigdale, purtand in schimb pe trupuri cate o pata pigmentata pe care, din fericire pentru ei,
si-o acopera cu vesminte. Nu exista deci nici un mijloc de a-i identifica, afara de a-i surprinde la baie sau de a
le face un examen laringologic. Mai tarziu am dat, in alte scrisori, peste amanuntul ca, din cauza compozitiei
aparte a transpiratiei lor, au avut la inceput multe necazuri din cauza cainilor, pe care insa au reusit repede sa-i
pacaleasca folosind parfumuri artificiale.

Trecerea extraterestrilor prin Marsilia a lasat totusi si oarecare urme, dupa cum remarca Jimmy Guieu in
Cartea paranormalului , aparuta si in romaneste la editura "Z " in 1995. Cazul lui Jean-Claude Pantel din
Marsilia (vedeti cap. XI si postfata), care a obtinut accesul la puteri paranormale si o noua perspectiva asupra
lumii dupa intalnirea cu niste stranii vizitatori care afirmau ca "nu sunt de aici, ci de foarte departe ",
dovedeste existenta unor extraterestri identici cu noi si integrati in civilizatia noastra. Dupa ce au materializat
un mar care a plutit in aer in jurul lui Jean-Claude Pantel, acestia
i-au spus: "Trebuie sa ai o incredere oarba in noi... considera-ne ca pe niste prieteni... niste prieteni care nu
sunt de aici... noi venim de foarte departe, dar vom avea ocazia sa ne intalnim din nou. " In decursul timpului,
ei i-au facut demonstratii destinate sa-1 convinga sa aiba incredere in ei. Astfel, ei au prezis victoria lui Jean-
Claude Killy la J. O. de la Grenoble din 1969, au indicat cu exactitate deznodamantul "razboiului de sase zile"
si s-au pronuntat cu privire la problemele de constructie ale avionului supersonic Concorde. In concluzie, toate
aceste "probe " au crescut spiritualitatea celor contactati si i-au indreptat spre o intelegere a vietii, pe care o
mai intalnim doar in viziunea experimentarii interioare a centrarii in Realitatea suport, specifica civilizatiilor
antice care ne-au transmis Yoga Sutra si Tao Te King (lucrari aparute si in limba romana, la editura Dragon
Camp Fundamental traducere si comentarii de prof. dr. ing. Dan Mirahorian).

Afacerea mainii taiate

Doi dintre cei sase UMMO au sosit in Spania in 1952. Nici un document nu mentioneaza de ce alesesera
pentru o implantare durabila Spania, Germania, Canada si Australia. Se mentioneaza ca prima lor idee fusese
aceea de a se da drept suedezi si de a deschide o clinica veterinara, avand astfel acoperire pentru experientele
pe animale pe care voiau sa le faca. Un asemenea proiect ne face sa presupunem ca ajunsesera la o cunoastere
suficienta a vorbirii pamantene pentru a face fata controalelor vamale de rutina. La sosirea in Spania, au facut
cunostinta cu o femeie, dona Margarita, cu care au reusit sa se imprieteneasca si despre care mentionau intr-o
scrisoare ca "au vindecat-o de un anumit numar de boli reale si de altele inchipuite" . Pe scurt, doamna in
cauza acceptase sa le inchirieze un spatiu pentru clinica si cateva camere in casa ei, oaspetii dandu-se drept
doctori care fac cercetari stiintifice. Astfel, se mentioneaza, si-au amenajat un laborator la subsol si si-au
instalat aparatura acolo. Au avut insa si incurcaturi grave. Fiica donei Margarita, roasa de curiozitate in
legatura cu activitatile chiriasilor mamei sale, a facut rost de cheie si a intrat pe furis in laboratorul acestora,
atingand cu mana instalatiile gasite aici. Una din experientele calatorilor UMMO era legata de virusi adusi de
pe planeta lor, cu care constituisera aici o cultura, vrand sa vada cum se comporta virusul respectiv pe Terra.
Pe planeta de origine, virusul era complet inofensiv, numai ca fetei i-a provocat o infectie acuta, de unde si
concluzia ca asupra oamenilor efectul sau este extrem de violent, putand provoca moartea, lucru pe care ei,
dupa cum afirma in documentele lor, nu aveau cum sa-1 prevada.
Situatia s-a agravat rapid. Fata a facut o febra puternica, mana cu care manevrase recipientele i s-a infectat si
la fel si unul din ochi -probabil se frecase, fara sa-si dea seama, cu mana deja infestata. Alarmati pe moment,
medicii "suedezi" au anuntat " conducerea corpului expeditionar ", aflata pe atunci in fosta Germanie
Occidentala, si au cerut instructiuni.

Tot grupul aflat in Germania a pornit imediat spre Albaceta, lasand la o parte masurile de prevedere obisnuite,
chiar daca asta presupunea riscul de a fi descoperiti. Intre timp, cei doi UMMO stabiliti la Albaceta cautau de
zor urme ale virusului scapat de sub control, folosindu-se de dispozitive speciale. Au identificat toate
persoanele si obiectele contaminate si au lichidat toti virusii provocandu-le o explozie a invelisului
exterior. Dar procedeul utilizat de ei nu insemna decat o rezolvare partiala si total nesatisfacatoare a cazului,
fiindca fiica donei Margarita se afla in stare din ce in ce mai grava si ochiul ei nu mai putea fi salvat decat
printr-o interventie chirurgicala.
Grupul extraterestrilor se vedea pus in fata unei dileme: ori o salvau pe biata fata, ceea ce presupunea riscul
ca toata activitatea lor pe Terra sa fie deconspirata, ori lasau lucrurile in voia soartei, fara sa intervina. Au
optat pentru cea de-a doua cale, aratandu-se fara strop de mila, pentru a nu-si compromite misiunea. Nu s-au
gandit la o alta solutie, cum ar fi fost de exemplu sa duca fata in alta parte, sa o vindece si sa o puna apoi in
libertate, dupa ce intre timp toate urmele celor doi "suedezi" aveau sa fie sterse cu toata grija. Atata lucru i-ar
fi dat prin cap pana si celui mai natang elev de la scoala de jandarmi, insa vizitatorii UMMO, considerand ca-
si pot continua nestingheriti experientele, daca o lasa pe fiica donei Margarita sa moara, si-au spus ca de fapt
nu ei sunt vinovati de aceasta nenorocire provocata indirect. Fiica donei Marguerita a murit in ziua de 19
ianuarie 1954, iar decesul a fost trecut in registrul starii civile din Albaceta la numarul 88. Corpul a fost dus la
morga din localitate, unde "suedezii" au patruns pe furis, ca sa preleveze partile contaminate, adica mana si
ochiul. Totul s-ar fi sfarsit cu bine, daca un paznic de la morga n-ar fi bagat de seama ca sicriul fusese deschis.
Fiind un om cu suflet, n-a vrut sa indurereze si mai rau familia trambitand acest fapt, dar a anuntat politia, care
a inceput imediat cercetarile. Nimeni, cu exceptia donei Margarita, nu-i vazuse pe acesti " doctori suedezi ",
despre care vorbea ea intruna si care pareau sa se fi evaporat pur si simplu, fiindca nu exista nici o urma, nici o
dovada a existentei lor. Politistii gasira marturia ei foarte suspecta si, plini de zel, ii intocmira nefericitei femei
dosarul de trimitere in judecata, punandu-i in carca mutilarea cadavrului propriei sale fiice. E drept ca instanta
a dat verdictul de neurmarire, numai ca dona Margarita a murit la scurt timp dupa aceea, de durere.
Dam peste urme ale acestui episod si in presa locala. In acest stadiu ne-am putea gandi ca autorii scrisorilor au
folosit pur si simplu un fapt divers real ,pe care 1-au imbracat mai apoi intr-o haina fantastica, insa imaginara.
Dispunem insa de un element suplimentar, care nu e lipsit de anumite talcuri. In cursul unei calatorii
intreprinse de Jean-Jacques si de mine la Barcelona, ca sa stam de vorba cu Rafael, acesta din urma ne-a pus la
dispozitie un pachet intreg de scrisori purtand sigla grupului UMMO, pe care le-am dat unui fotograf, care sa
scoata fotocopii dupa ele. Seara, la hotel, Jean-Jacques tot frunzarea printre fotocopiile abia aduse, cand a dat
dintr-o data peste ceva care 1-a facut sa ma zgaltaie, ca sa ma trezeasca.
-Ia uita-te aici, e nemaipomenit, printre scrisorile astea am gasit si niste hartii care nu sunt de la UMMO!
Precis ca Farriols le-a uitat aici...
Era vorba de cateva rapoarte adresate lui Rafael de un detectiv particular pe care il platise ca sa se duca la
Albaceta si sa faca pentru el o cercetare la fata locului. Nu era greu de inteles ca Rafael nu-i spusese nimic
detectivului cu privire la adevaratul scop pe care il urmarea dandu-i o asemenea misiune. Pagina cu pagina am
parcurs drumul pe care avansase detectivul in cercetarile lui. Mai intai confirmarea faptului divers, moartea
tinerei, inculparea donei Margarita si punerea ei in libertate dupa scurt timp, la scoaterea de sub urmarire.
Detectivul confirma si un alt fapt, anume ca logodnicul tinerei murise si el in imprejurari neclare, considerate
de organele de ancheta ca fiind o sinucidere. In perioada cand detectivul isi efectuase investigatiile, casa donei
Margarita nu mai exista, fusese demolata, pentru ca pe acel teren sa se construiasca o cladire moderna. Omul
insa isi facuse datona, statuse de vorba cu vecinii si aflase despre demolarea casei cateva lucruri pe care
acestia si le aminteau bine. Cel mai important parea faptul ca lucratorii dadusera la subsol peste ceva ce parea
a fi fost candva un laborator pentru experiente, mai ales ca in niste pungi au gasit resturi de animale. In
raportul urmator, detectivul consemna, cam tulburat, o forfota extraordinara a agentilor diferitelor servicii
secrete din tot felul de tari, care voiau neaparat sa stie cum stau lucrurile cu casa demolata din Albaceta. In
sfarsit, in cel din urma raport, isi informa clientul ca mai circulau pe aici si niste zvonuri, care i se pareau atat
de incredibile incat prefera sa i le comunice prin viu grai.
Cititorul va intelege ca scopul nostru nu este acela de a da garantii pentru un episod sau altul al acestor
intamplari sau pentru cutare document din cele care ne-au parvenit, ci doar sa facem apropieri intre diferite
fapte si sa punem in lumina o serie de coincidente.
Peste mai multi ani, un nou raport UMMO ne-a oferit niste detalii noi privitoare la aceasta afacere Albaceta.
Din textul acesta reiese ca logodnicul tinerei patrunsese, dupa decesul ei, in laboratorul misteriosilor
"suedezi", de unde sterpelise un aparat. Remarcand apoi marele interes aratat fata de aceasta istorie de catre
agentii atator servicii secrete straine, tanarul le oferise spre vanzare aparatul respectiv iar clientii, dorind ca
tranzactia sa ramana pe deplin secreta, il aruncasera pe fereastra, asigurandu-se astfel de discretia lui absoluta.

Intr-un interviu televizat (transmis si de TVR Cluj de Cristian Muresan), dr. Streker din SUA a afirmat textual:
" Daca cineva a deschis fereastra unei incaperi in care dorm mai multii oameni [planeta Terra] si pe ea a
patruns un leu [virusul SIDA] important este sa scapam intai de acel leu si abia dupa aceea sa-l gasim si sa-l
pedepsim pe cel care a deschis fereastra."
Intr-o pilda de acelasi gen pronuntata de Buddha se spune ca daca cineva vine la medic cu o sageata in piept,
lucrul cel mai important este ca ea sa fie scoasa si pacientul sa accepte tratamentul spre a putea fi salvat si
vindecat. Insa din diferite motive oamenii refuza tratamentul si pierd ocazia de a-si salva viata, fiind interesati
de provenienta "sagetii" (unii afirma ca responsabila este cercetarea care viza producerea armelor
bacteriologice, in timp ce altii considera ca de vina ar fi " importul " pe Terra al unor infravirusuri
caracterizate de instabilitate, ca si izotopii radioactivi), de modul de deplasare si de vectorii acesteia (infectia
SIDA se pare ca a capatat caracter epidemic, ca urmare a unor campanii de vaccinare antivariolica in Africa,
declansate de Organizatia Mondiala a Sanatatii; in SUA epidemia a aparut dupa o campanie de vaccinare a
homosexualilor impotriva hepatitei B, in Brazilia virusul a aparut odata cu importul din Africa de sange
destinat transfuziilor ...). Desigur ca si aceste aspecte sunt importante pentru a stopa propagarea epidemiei,
care in mai putin de 14 ani poate afecta toata planeta. Specialistii din lumea intreaga sunt deja ingrijorati de
constatarea virulentei acestor virusuri, care se transmit prin intepaturi ale insectelor si prin rani superficiale, nu
numai prin seringi, vaccinuri, saliva si contact sexual, cum a fost incomplet informata pana acum opinia
publica. Deja in SUA si in alte tari avansate se considera ca termenul de 14 ani calculat pana la infestarea
totala a planetei este prea optimist. Aceasta i-a determinat pe specialistii americani sa lase la o parte
prejudecatile, orgoliile, convingerile sau "credintele" stiintifice si sa cerceteze toate mijloacele de vindecare
respinse de medicina oficiala. In Japonia, Canada si Germania s-a studiat influenta hipnozei asupra
reprogramarii sistemului imunitar, obtinandu-se vindecari in cazuri de leucemie, alergie si SIDA. In China s-a
utilizat acupunctura, asociata cu controlul energetic si mental din taoism, pentru centrarea in baza energetica si
informationala a universului fenomenal (ne referim la exercitiile de control mental si respirator din Qigong,
similar celor din disciplina Yoga si Pranayama) ceea ce a condus la vindecarea unor forme grave de cancer. In
Franta si Anglia s-a studiat tratamentul electromagnetic cu dispozitivul lui Priore, care s-a dovedit eficace si in
tratarea diferitelor boli virotice grave - boala somnului, encefalita letargica, SIDA - si in vindecarea cancerului
(in textul UMMO este prezentata o metoda similara pentru decontaminare virotica cu cea folosita de Qi
MAGEN pt.spargerea virusului H5N1). In SUA, cercetatorii si responsabilii politici au renuntat la sperantele
si credinta in medicina alopata, care dupa ce a beneficiat timp de patru decenii de uriase subsidii din partea
autoritatilor, nu a reusit sa descopere nici un remediu eficient impotriva cancerului. Ragazul este acum mult
prea scurt, ca sa ne permitem in continuare sa ramanem prizonieri ai imobilismului si ai credintei intr-o
medicina grosiera si materialista, care nu a demonstrat pana acum decat neputinta, limitare, orgoliu si mai ales
conservatorism. Toti au inteles ca dispretul pentru mijloacele medicinei alternative inseamna sinucidere
colectiva. Conformismul, inghetarea in tipare si in prejudecati constituie o "moarte in viata", adica o moarte,
care se instaleaza inaintea mortii biologice a individului. Atata timp cat vom pune mai mare pret pe exterior
[corpul material sau grosier] si pe prejudecati sau orgolii, nu vom gasi nici o sansa de a ne salva.
In articolele de pe siturile: POARTA TRANSEI-O CALE DE A UTILIZA PUTERILE DVS.ASCUNSE/
TRANCE GATE-A WAY TO DISCOVER & USE OUR HIDDEN POWERS
http://360.yahoo.com/trancegate
http://www.myspace.com/mystic_trance
http://trancegate1.spaces.live.com
http://trancegate1.multiply.com/
http://trancegate1.blogspot.com
sau in "Metoda de relaxare pilotata", de Dan Mirahorian este prezentata o sinteza a tuturor sistemelor
terapeutice (materiale, energetice si informationale) care este pusa in legatura cu metodele de control hipnotic
(senzoriale, energetice, telepatice si nonverbale) si cu diversele cai de centrare in Realitatea informationala,
care constituie suportul, izvorul si locul de reintoarcere al realitatii fenomenale - ne referim la practicile
spirituale, religioase, magice, oculte, mistice si samanice de vindecare si de acces la puterile supranaturale.
Cartea "Metoda de relaxare pilotata", se refera la caile antice si moderne de restabilire a normalitatii, adica
la vindecarea tulburarilor psiho-afective, somatice si energetice. Intr-o perioada in care vom fi confruntati cu
nelinistea, cu frica si cu panica generala, capitolul care se ocupa de gestiunea fricii si de obtinerea
invulnerabilitatii este de un interes, ce nu se mai cere demonstrat. Intelepciunea populara a exprimat concis
influenta nociva a halucinatiilor declansate in hipnoza involuntara, care se instaleaza ca urmare a fricii: "mai
multi oameni mor de frica decat de boala" (in timpul panicii provocate de epidemii sau de cataclisme). Pe de
alta parte, in lucrarea la care ne referim se realizeaza conexiunea intre hipnoza si caile de depasire a
normalitatii specifice practicilor mistice, religioase si spirituale care vizeaza Iluminarea sau Centrarea in
Ultima Realitate. Sunt indicate metode de iesire din tipare, masuri de protejare fata de mijloacele de
manipulare folosite de sectele religioase si modul de deconditionare. si de deprogramare pentru a ne elibera de
sub robia manipularii educationale, politice si religioase. Cartea este deosebit de utila practicantilor misticii
crestine, taoiste si hinduse (buddhism, Yoga), care sunt confruntati cu erori fundamentale ce le blocheaza
accesul la procesul experimental de centrare — ne referim la autoinducerea halucinatiei iluminarii, la eroarea
luptei cu "pacatul", care ne tine prizonieri in afara etc. Cartea reprezinta un ghid practic al stiintei medicale,
care nu este numai materiala, ci si energetica si informationala(nu este o intamplre ca meditatia si medicina au
aceeasi radacina in lb. sanskrita). Ceea ce numim sisteme alternative de vindecare nu reprezinta decat
fragmente in care s-a spart medicina civilizatiei precedente, medicina celor cinci corpuri sau invelisuri (kosha).
Cancerul si SIDA au fost vindecate prin diverse metode - terapia organica a lui Wilhelm Reich; hipnoza,
bioenergie, homeopatie; credinta, practici de purificare Yoga, meditatie - si prin procesul de Iluminare, care
reprezinta implinirea menirii omului si suprema realizare si vindecare in toate caile mistice.
Desi aceste vindecari sunt dovedite de acte de investigate clinica, de buletine de analize si chiar de acte
administrative, care dovedesc internarea si atesta starea anterioara de boala, in care medicina oficiala si-a
dovedit neputinta, cu toate acestea constatam ca aceeasi medicina oficiala si atotputernica, fie ca nu le
recunoaste, fie ca le declara simple accidente, pentru a nu-si pierde privilegiile. Marturie stau presiunile la care
a fost supusa redactia TV Cluj (prietenul meu: Cristian Muresan) dupa difuzarea interviului doctorului Streker,
in care se arata adevarul, ca si alte doua emisiuni date apoi imediat pe post, in care medici romani se straduiau
sa ne linisteasca, garantand ca SIDA nu se transmite prin insecte si ca deci imensele roiuri de tantari din
cartierele de blocuri ale oraselor noastre nu prezinta nici un pericol, ca aceeasi SIDA nu se propaga nici prin
rani superficiale, prin saliva sau prin injectii. Ce urmareau aceste emisiuni propagandistice nu e greu de
inteles: sa ne faca sa redevenim increzatori in medicina oficiala si in medicii care n-au fost si nu sunt in stare
sa vindece macar un caz de infectie HIV cu AZT, Decaris, Depenicilamina sau alte substante incercate la
intamplare, tocmai din cauza instabilitatii acestor infravirusi care se "transmuta" mereu schimbandu-si
identitatea.
Un lucru este cert: in Romania infectia SIDA a venit prin vaccinuri importate si prin transfuzii. Este oare
bine sa mai acceptam continuarea campaniilor de vaccinare obligatorie practicate asupra copiilor nostri?
Trebuie sa cantarim avantajele si dezavantajele acestor vaccinari. Introducem boli incurabile pentru a preveni
boli vindecabile? Calea de lupta eficienta impotriva acestui pericol cu multe capete nu este politica statului de
a ignora realitatea si nici calea minimalizarii si desconsiderarii pericolului prin supradimensionarea propriilor
forte prin autoiluzionare. Poti ignora focul, il poti desconsidera, il poti decreta nepericulos, dar el tot te va
arde. Daca insa se apeleaza la hipnoza se poate obtine invulnerabilitatea la foc, incombustibilitatea, dupa cum
au dovedit-o Daniel Douglas Home si o sumedenie de sfinti, mistici si de oameni care au invatat sa intre in
starea in care este posibil acest lucru.
Ce fel de respect fata de om exista intr-o tara in care oamenii sunt dezinformati si desconsiderati ca niste copii
care trebuie feriti de adevar? Cand vom fi destul de mari ca sa cerem sa ni se spuna adevarul si sa-1 acceptam?
Degeaba vom cunoaste adevarul cand pericolul va fi prea aproape pentru a mai putea fi evitat printr-un
antrenament de autovindecare?
Oare "frica de frica" sau teama de declansarea panicii este mai folositoare decat iubirea de adevar? Doar in
adevar se gaseste si puterea de a lupta cu pericolul. Intelegerea procesului de hipnoza este un lucru esential nu
numai pentru eliberarea de frica, ci si pentru accesul la invulnerabilitate. Hipnoza este scara pe care ne urcam
sau coboram, calea de eliberare si, totodata, si cea de cadere in robie. Nu putem vorbi despre ascensiune
spirituala, despre eliberarea de frica, despre centrare in realitatea de dincolo de cauze si efecte, fara sa
intelegem limbajul hipnozei. Nu putem sa revenim la normalitate si sa transcedem aceasta normalitate, daca ne
cramponam sa comandam prin soldati (sistemele efectoare: corp, simturi, functii fiziologice, minte) pe
generali (sistemele ierarhice de comanda, nivelele informationale ale fiintei umane) si nici daca ne
incapatanam sa vindecam periferia ignorand centrul, care asigura coeziunea informationala a intregului.
Prabusirea sistemului imunitar este o cadere a unui sistem care asigura unitatea informationala a organismului
si care are drept efect bolile in care se manifesta anarhia, fracturarea unitatii holografice (cancer, invazii
diverse, paraziti, micoze, bacterii etc.) si raspunsuri dezadaptate la stimuli (alergii). Or, in domeniul alergiilor
s-au dovedit utile doar mijloacele informationale (vaccinuri, hipnoza) si nu cele chimiote-rapeutice - terapia cu
cortizoni a declansat alte maladii, prin depresiunea sistemului imunitar.
Din clipa in care omul s-a trezit in constiinta periferica, adica "a gustat din fructul pomului cunoasterii binelui
si raului", el a fost liber sa se duca in centrul gradinii unde se afla izvorul vietii vesnice, neconditionatul,
"pomul vietii" si izvorul lumii fenomenale, dar a fost dat afara fiindca devenise asemenea zeilor:

Ce trebuie sa stim ?
Fiintele umane de pe Terra apartin unei civilizatii extraterestre superavansate de grad IV
creatoare de universuri
Ca toate fiintele umane de pe Terra apartin unei civilizatii extraterestre superavansate de grad IV
creatoare de universuri, care pot face miracole la fel ca Iisus si alti maestrii spirituali, daca-si readuc
aminte adevarata lor identitate, daca se vindeca de amnezie.

"All human beings are both immortal and omnipotent as a forth level race, possessing the ability of
instantaneous matter-energy transformation and teleportation, as well as the ability of time travel.
But human beings have forgotten who they really are. They have even forgotten how to remember
their true identity"
Iisus:"Voi sunteti zei! (Ps 82:6; Ioan 10:34)
Jesus: "I said, 'You are Gods'" (Ps 82:6; John 10:34)
"Dumnezeu a spus:"Iata omul s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum
nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in
veci"(Facerea 3.22)."And the LORD God said, "The man has now become like one of us, knowing
good and evil. He must not be allowed to reach out his hand and take also from the tree of life and
eat, and live forever." (Genesis 3:22)
Cei doi pomi din Geneza/ The two trees in Genesis
Pentru cel nepregatit orice dar este si un blestem

pomul binelui si raului = desemneaza caderea in camera periferica a constiintei(caderea in minte),

dar si aparitia darului constientei discriminatorii(din cauza acestui "pacat" oamenii sunt asemenea
zeilor:"Iata omul s-a facut ca unul dintre Noi”)
pomul vietii=lumina vietii; calea vegherii; in urma caderii in transa centrifuga a identificarii cu falsul
ego(identitatea implantata) si cu trupul a aparut imbatranirea,degradare, moartea fizica si nevoia de
hrana materiala (ruperea ancorarii naturale in izvorul vietii).

"Toti oamenii, fara deosebire, suntem in aceeasi vreme si fii ai oamenilor si fii ai lui
Dumnezeu (Ioan 1, 12-13), adica dupa trup suntem fapturi pamantesti, iar dupa duh fapturi
ceresti, care insa petrecem vremelnic in corturi pamantesti. De la Dumnezeu iesim, petrecem
pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne-ntoarcem si ajungem iar Acasa! Fericit este cine
se intoarce de buna voie". (Arsenie Boca, Cararea Imparatiei)

"Captivat de peisaj", omul a fost inrobit, s-a atasat si s-a identificat cu ceea ce este trecator si dualist. Astfel "a
cazut in pacat" si "a adormit", pierzandu-si constienta, trezirea, fiind hipnotizat de constiinta periferica centrata
in ego (de aici au aparut trufia, orgoliul, conflictele, frica si pretuirea unei iluzii, care este o imagine
prefabricata despre sine in locul realitatii), de aici si despartirea de realitate, dualitatea bine-rau, ruptura dintre
ego si univers. O ruptura pe care, ca "halucinatia unei prapastii", o cream noi insine prin autohipnoza
involuntara. Prabusirea vietii rupta de izvor are ca efecte atat "moartea in viata" a omului (robotizarea,
conformismul, instrainarea si nefericirea) cat si moartea efectiva (epuizarea, lipsa poftei de viata, deprimarea,
sinuciderea, cresterea vulnerabilitatii la boli).

Mesajul civilizatiei Kogi subliaza tocmai faptul ca "mortii au inceput sa se trezeasca"

Civilizatia Tairona- tribul Kogi din Columbia despre sufletul planetei Terra

Reprezentantii civilizatiei Kogi au avertizat omenirea ca :"Terra- este o lume care a fost pe
punctul de a fi distrusa din cauza lipsei noastre de iubire si de constienta (utilizarea
gresita a constientei)".
Kogi, ultimii reprezentanti ai civilizatiei Tairona din America de Sud (sunt urmasii unei acestei
civilizatii care nu a putut fi niciodata cucerita si colonizata de invazia spaniola, fiindca s-au
retras in munti, la peste 5000 metri inaltime). Kogi este azi un trib in care toti membri
comunica telepatic si care au capacitatea de a vizita in "corpul de lumina" (prin detasarea de
corpul fizic) intreaga planeta. Daca nu stiti ca asa ceva este posibil, vedeti antrenamentul pt.
realizarea CCM(Centrului Mobil de Constiinta) sau manualul si programul de instruire in RV-
Remote Viewing creat de Ingo Swann, care a permis serviciilor de informatii ale armatei SUA
, atat identificarea centrelor de comanda si a silozurilor cu rachete cu incarcatura nucleara din
fosta URSS, cat si oprirea calculatoarelor si ceasurilor atomice din incinte ecranate si bine
protejate (acest program a fost popularizat in carti si in emisiuni ale posturilor National
Geographic si Discovery).
Kogi nu ne percep pe noi ca "adormiti", asa cum afirma multi dintre reprezentantii traditiilor
hinduse si orientale. Kogi ne vad ca fiind "morti". In calatoriile lor pe Pamant au mai intalnit
fiinte umane "vii", un trib Maya din Guatemala (ale caror traditii le-a descris Carlos Castaneda
in cartile sale). Pentru Kogi fiintele umane actuale care ocupa Terra nu au suficienta
constienta si energie a fortei de viata, ca sa poata sa fie clasificate de ei drept fiinte reale. "Voi
nu sunteti vii, ci doar niste umbre ale energiei fiintelor care ati putea sa fiti". Dar cum profetia
Kogi nu s-a implinit prin disparitia civilizatiei actuale la eclipsa de Soare din 11 August din
1999, acestia au inceput sa caute sa afle ce s-a petrecut. Si au descoperit ca unii dintre
"morti" s-au trezit, au inviat si au creat un nou vis(o noua plasa holografica: matrix) cu o forta
suficienta ca sa salveze lumea, asa cum o cunoastem noi. In termenii nostri au creat o "lume
paralela", unde viata sa poata continua, o lume "in care mortii sa poata invia". Chiar daca in
Apocalipsa lui Ioan se vorbeste despre "invierea mortilor", niciodata nu mi-am imaginat ca
expresia "invierea mortilor" facea referire la cei pe care noi ii consideram "vii".

Alte detalii despre civilizatia Kogi le gasiti pe siturile dedicate "Cunoasterii ascunse",
realizate de Dan Mirahorian

Atata timp cat in locul adevarului, al constientei impartiale si al convingerilor obtinute prin experienta directa,
omul accepta sa fie hranit doar cu "panem et circenses"("paine si circ";"bread and games"), si sa fie anesteziat
cu false credinte si prejudecati, se poate spune ca religia, politica si stiinta, nu sunt decat niste droguri menite
sa-1 faca sa uite realitatea.
"Frica de frica" nu este mai folositoare decat iubirea de adevar, fiindca cel invadat de frica este o victima a
hipnozei
involuntare si nu mai lupta cu pericolul real, ci cu unui mult mai mare, sustinut din interiorul sau de
halucinatiile carora, din lipsa de atentie si de constienta impartiala, le-a permis sa-1 invadeze. Nu poti fi lucid
si impartial decat daca ai curaj sa privesti adevarul netulburat, nu daca esti las si hipnotizat de frica si de
dorinte. Depinde numai de noi daca acceptam sa ignoram in continuare hipnoza, realitatea si minciunile cu
care ne hranesc cei care ne manipuleaza pentru a deveni vulnerabili si supusi.
Daca le ignoram, suntem cu adevarat "stupid people", adica oameni slabi, fiindca nu avem puterea pe care
numai adevarul ne-o poate furniza si inarma.

Deplasarea navelor UMMO

Am intors pe toate partile cel dintai text care mi-a cazut in mana privitor la navele venite din spatiu. Scria
acolo ca deplasarile cu ajutorul acestor nave se realizau in doua moduri. Pentru calatoriile interstelare,
operatiunea implica o schimbare a filei spatiului. Se vorbea despre trecerea in imediat iar aceste fraze mi s-au
parut putin utilizabile.

Carl G. Jung in comentariul sau la o lucrare taoista (Secretul Florii de aur; embrionul sacru
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Secret_of_the_Golden_Flower), vorbea despre trecerea de la planul
diacronic (cauzal) la cel sincronic (bazat nu pe succesiune, ci pe simultaneitate). Cine a citit o singura lucrare
veritabila de taoism (Tao Te King), de Yoga (Yoga Sutra), de Shivaism (Vijnana Bhairava, Shiva-Samhita)
sau de buddhism Zen, poate a descoperit ca peste tot este vorba de detasarea de universul fenomenal si de
centrarea in acum si aici. Trecutul si viitorul nu exista cu adevarat, sunt niste iluzii: trecutul este un prezent
care s-a stins, iar viitorul este un prezent care inca nu a venit. Cei ce vor sa obtina accesul la omnicunoastere si
la omnipotenta (puteri supranaturale: levitatie, translocatie, dematerializare, materializari etc.) trebuie sa se
ancoreze in realitatea imuabila, eterna si omniprezenta, care exista acum si aici in noi insine. Recomandam in
acest sens lectura lucrarii Cartea Caii si a Virtutii (Tao Te King) traducere si comentarii de prof. ing. Dan
Mirahorian, Tao Jian Wen. Rugam cititorii sa citeasca ce afirma Julius Evola in cartea sa Yoga secreta a
puterilor divine despre calea orizontala si cea verticala.

Al doilea mod de deplasare, utilizat pentru distante relativ mai mici, pare mai accesibil intelegerii noastre. Era
posibil sa legam toate aceste informatii de tot ce reiesea din marturiile legate de fenomenul OZN.
Expeditionarii UMMO indicau valorile campurilor magnetice create de navele lor la o distanta precizata.
Bazandu-ne deci pe aceste date, a fost posibil sa calculam intensitatea campului respectiv in imediata
vecinatate a navei. Erau de asemenea descrisi niste ionizatori laterali, care pareau sa acopere suprafata navei,
ca o cingatoare. Acest sistem crea in jurul aparatului un adevarat roi de sarcini electrice, mai exact ioni
negativi. Sistemul de propulsie era completat de niste solenoizi sau bobine, care inconjurau si ele nava, ca o
curea. In alte texte se afirma ca modul de propulsie aplica ceea ce pamantenii numesc magnetohidrodinamica,
cunoscuta in special sub numele prescurtat MHD. De fapt, nu exista nici un document unic care sa descrie
totul, ci doar rapoarte diferite in care figureaza elemente disparate. Unul din aceste rapoarte pomenea de
existenta unor mici nave, de dimensiunile unei mingi de ping-pong sau chiar ale unui bob de mazare, care
neindoios se alimentau prin utilizarea magnetohidrodinamicii in special folosind campuri magnetice variabile,
cuplate cu o actiune de modulare a starii de ionizare a aerului din jurul aparatului.

In discutia pe care am avut-o cu Henri Coanda - relatata in introducerea la Yoga Sutra, lucrare aflata in
pregatire la editura Arhetip RS – i-am spus: "O astfel de nava poate zbura si in Soare fara pericolul de a fi
topita, fiindca in acelasi mod tin si. pamantenii plasmele termonucleare, fara a ajunge in contact cu peretii
recipientului. Confinarea in campuri magnetice a plasmei, care a fost intr-adevar utilizata si la instalatiile
termonucleare (Stellator, Tokamak) este, la navele extraterestre, orientata simultan catre exterior si interior: in
exterior protejeaza peretii navei de contactul mecanic si termic cu mediul (de unde si lipsa bangului sonic si a
frecarii, care ar produce erodarea peretelui navei); in interior este mentinut in suspensie magnetica habitaclul
toroidal, pentru amortizarea socurilor si a acceleratiilor gravitationale -suspensie prin efect Meissner, care
ecraneaza habitaclul si la efectul nociv al campului magnetic.
Reiau discutia purtata atunci cu Henri Coanda: " Nu te preocupa de partea asta, care de bine de rau e
inteleasa si va fi pusa in functiune [propulsia MHD], ci cauta sa intelegi transferul instantaneu
[translocatia], care se pare ca intervine chiar acum si aici, cand deplasez creionul asta de la stanga la
dreapta... este ca si cum miscarea, pe care noi o percepem ca fiind continua, ar fi alcatuita in realitate
dintr-o succesiune de salturi instantanee si insesizabile din cauza infinitezimalitatii lor...[...] ...civilizatia
care ne-a precedat pe Terra ne-a transmis in Yoga Sutra modul de acces la capacitati de translocatie,
care trebuie intelese pentru a fi aplicate tehnologic... "

Am fost in masura pe atunci sa incep sa exploatez aceste informatii si sa le dau o forma cu adevarat stiintifica.
Totul a condus la un program de cercetari si de calcule. Aceste module, inspirate direct de lectura textelor
UMMO, realizau "controlul nivelului de ionizare a mediului gazos ce inconjura dispozitivul, precum si variatii
dorite ale acestor caracteristici ". Luminozitatea observata in jurul OZN-urilor, care provin fie de pe planeta
UMMO, fie de pe o alta, corespundea ionizarii induse de sistemele laterale din zona cingatorii, care actionau
asupra aerului din jur.
Ca regula generala, MHD era secretul dispozitivelor UMMO atunci cand era nevoie de o simpla deplasare in
universul nostru fizic. Dispozitivul asemanator oului de lemn pentru tesut ciorapii, care se scufunda in sol, se
comporta dupa aceeasi schema generala: pentru a face conductor mediul in care urma sa evolueze, in loc sa fie
ionizat aerul, topea roca*.
In acest stadiu ne era imposibil sa afirmam daca OZN-urile corespund sau nu unui lucru real si daca
documentele UMMO provin de la locuitorii unei planete straine. Nimeni nu putea spune daca exista sau nu o
grota amenajata in regiunea Digne, care sa fi servit drept adapost acestor expeditionari timp de doi ani, desi in
rapoarte se preciza ca " echipamentul primei expeditii se afla inca depozitat acolo si aceasta va servi drept
dovada a existentei noastre atunci cand ne vom hotari sa dezvaluim guvernantilor vostri prezenta noastra."
Cineva care cunostea perfect regiunea alcatuise acest joc de-a v-ati ascunselea, iar noi am cazut in capcana si
1-am urmat cu rabdare. Daca exista sau nu o grota, asta este alta problema.
Cercetarile asupra MHD au fost dificile dar fecunde si, dupa ani de munca aspra si indarjita, s-au acumulat si
rezultatele stiintifice -pe care le prezentam in anexa acestei lucrari. Termenul MHD, descoperit intr-unul din
rapoartele din Spania, imi retinuse imediat atentia si prima realizare a venit in 1976. Un an mai tarziu aveam
sa gasesc de ce sa ma prind pentru a deschide o noua fereastra prezenta in aceste documente: cosmologia
UMMO.

Universurile gemene
Pentru a patrunde sensul textelor UMMO nu e nevoie sa te concentrezi neaparat asupra unuia sau altuia din
aceste rapoarte, ci sa citesti totul fara a avea idei preconcepute, ceea ce pentru mine era uneori extenuant. Nu
cunosc literatura mai alambicata, mai incalcita si mai plina de darul de a te face sa-ti pierzi rabdarea. Am
sfarsit prin a ajunge la concluzia ca toate acestea nu aveau decat scopul precis de a dispersa informatiile cheie
in paienjenisul unei palavrageli care juca rolul de diluant. Intr-un pachet de hartii primite de Sesma si aduse
din Spania in 1976 am dat de un text ce cuprindea o descriere a universului, despre care nu am auzit niciodata
vorbindu-se.

*Transformand-o in electrolit. [nota trad.]

Gnoza de la Princeton vorbeste despre doua fete ale aceleiasi realitati, "fata si dosul" aceleiasi file: pe o fata
vedem lumea efectelor (modelul discontinuu al tesaturii) iar cealalta este adevarata fata, cuprinzand lumea
cauzelor (firele care leaga motive-le tesute).
In taoism se vorbeste despre perechea manifestat/nemanifestat, adica despre universul fenomenal in continua
transformare si curgere, si despre realitatea imuabila, axiala, invariabila, centrala. Cuplul AX - periferie sau
Sine (Purusha) - Realitate manifestata (Prakriti) ,este prezent in Vedanta, Samkhya si Yoga.
In toate traditiile mistice se cunoaste ierarhia in cinci nivele sau invelisuri (kosha) a universului manifestat
care inconjoara Axul sau Centrul (realitatea omniprezenta, eterna si imuabila) fara a-1 conditiona sau
determina. Fritjof Capra, in cartea sa The Tao of Physics exploreaza paralelismele uluitoare dintre fizica
moderna si filozofiile orientale. Aceasta carte* indica preocupari similare cu cele ale lui J.P. Petit si la
cercetatorii "avizati" din SUA. Dintre acesti cercetatori "avizati", grupati in jurul lui A. Einstein, care au
alcatuit Gnoza de la Princeton, am avut sansa sa-1 fi cunoscut pe Henri.Coanda.

Nu exista un univers, ci doua, ca doua foi gemene. Citez textul exact, extras din documentul lui Sesma:
"Nu exista numai un singur cosmos, al nostru, ci o infinitate de perechi de cosmosuri. Dualitatea este prezenta
de asemenea inca din geneza cosmologica. Diferenta Intre doua elemente A si B ale fiecarei perechi se sprijina
pe faptul ca structurile atomice respective difera prin semnul sarcinii electrice (voi numiti aceasta, incorect,
materie si antimaterie). Astfel universul nostru geaman exista, dar el are urmatoarele caracteristici:
1. In atomii sai, invelisul electronic este constituit din electroni pozitivi (pozitroni), mentinuti in orbita in jurul
nucleului de catre anti-protoni.
2. Cele doua cosmosuri nu pot niciodata sa intre in contact. A crede ca ele s-ar putea intalni e un lucru lipsit
de sens, dat fiind ca nu exista relatii dimensionale care sa le separe**
3. Cele doua cosmosuri poseda aceeasi masa*** si aceeasi raza corespunzand unei hipersfere cu raza de
curbura negativa.
4. Dar cele doua universuri se bucura de singularitati distincte; altfel spus, in cosmosul geaman cu al nostru
nu exista acelasi numar de galaxii, iar cele care ii sunt integrate nu poseda aceeasi structura. Nu exista deci o
alta planeta UMMO geamana, nici o alta planeta Terra geamana, asa cum ne-am putea imagina. Aceasta
ultima concluzie nu este ipotetica si vom indica mai departe motivul.
5. Cele doua cosmosuri gemene au fost create simultan, dar directiile respective de curgere a timpului nu
trebuie considerate ca fiind orientate in acelasi sens. Ar fi lipsit de logica sa sustina cineva ca acest cosmos
coexista cu al nostru in timp, sau ca a existat inainte sau ca va exista dupa. Just este sa spunem numai ca
EXISTA, dar nu acum, dupa sau inainte. Dimpotriva, intr-un interval de evolutie el va fi paralel sau egal cu
al nostru
Am putea aplica aceleasi rationamente infinitatilor de perechi de cosmosuri, care exista in pluricosmos.
Vom putea observa ca imaginea pluricosmosului nu se poate asemana cu un Univers (semnificativ al
Cosmosului). In acesta, galaxiile se deplaseaza ca niste insule plutitoare intr-un imens ocean. Numai ca acest
ocean este o sfera cu multe dimensiuni, in legatura cu care se poate vorbi cu dificultate despre distante
intergalactice si despre gaze care umplu spatiile intergalactice. In schimb, este chiar si mai dificil sa ne
imaginam WAAMWAAM (pluricosmosul) fiindca perechile de cosmosuri sunt imersate in neant. Ar fi inutil
sa ne inchipuim ca ar exista distante sau ca aceste distante sunt nule. O asemenea imagine ar fi iluzorie.
Cosmosul nostru cunoaste o anumita influenta exercitata asupra sa de cosmosul sau geaman, chiar daca intre
ele nu exista relatii de spatiu-timp. Tocmai datorita analizei acestei influente am putut deduce existenta
celuilalt univers."

De fapt, termenul WAAMWAAM ("pluricosmosul") ar trebui tradus prin "cosmosul cosmosurilor", din cauza
repetarii termenului WAAM. Acad. dr. ing. Mihai Draganescu, care a discutat cu Henri Coanda despre
reorientarea stiintei romanesti, se refera in cartea sa Inelul lumii materiale la ceea ce UMMO numesc
"cosmosul cosmosurilor" atunci cand analizeaza paradoxul lui Cantor-Russel sau paradoxul "Multimii Tuturor
Multimilor"(MTM). Despre MTM se afirma ca „poate constitui obiectul unui veritabil nou experiment
filozofic care implica intreaga realitate a omului” (pag. 190). "Exista si un alt experiment filozofic, in care
logica este din nou implicata, acela al Existentei si Non-Existentei (ENE).

*Editura Deceneu 1995 pag. 48.

**Este lipsit de sens sa afirmam ca le despart atatia ani-lumina sau ca existenta lor este simultana in timp.
(n.J.P.P.)
***Intr-un alt document exista precizarea ca aceste mase difera prin semn. (n.J.P.P)

Faptul ca existenta-univers apare, pe plan logic, atat ca existenta cat si ca non-existenta (vedeti intreaga istorie
a filozofiei) are valoarea unui experiment filozofic, care duce la desprinderea unei realitati ontologice mai
profunde (ortoexistenta). In acest mod se poate explica contradictia ENE. Paradoxul ENE (ca si MTM) apare
ca obiectiv numai in planul universului (fenomenal). Imediat ce recunoastem o existenta mai profunda decat
universul, existenta respectiva devine explicabila si, odata cu ea, si contradictia ENE. Daca privim ENE numai
ca pe o contradictie logica (orizontala), fara sa tinem seama ca ea reflecta o realitate mai profunda (o ierarhie
verticala), evident nu avem nici o iesire si ENE apare ca o afirmatie absurda. "ENE indica o existenta
ontologica mai profunda decat universul” (pag. 199).
In mod similar, "MTM este un non-sens fata de sensul multimii" (pag. 198) adica, dupa cum sugera Octav
Onicescu, "MTM nu este un obiect matematic, ci de o alta natura" (vedeti: "Principii de logica si de filozofie
matematica", Ed. Acad. 1971). Prin numeroase demersuri si demonstratii, acad. Mihai Draganescu ajunge la
solutia existentei unui cuplu format dintr-o existenta profunda (ortoexistenta sau infomateria) si o existenta
fenomenala-existenta ori lumatia sau universul manifestat* similar cuplului primordial Purusha-Prakriti din
filosofia Samkhya

Toate aceste lucruri erau de natura sa intrige pe oricine. Cum e posibil ca directia de curgere a timpului sa se
inverseze? Dar in acest text lipseste un lucru esential, pe care 1-am gasit intr-un alt raport, intitulat In jurul
conceptului de spatiu. Acesta mentioneaza ca cele doua file ale universului ar trebui sa fie enantiomorfe, adica
"in oglinda". Aceasta informatie avea sa se dovedeasca in continuare importanta. Cu sprijinul academicianului
Andre Lichnerowicz, am publicat in Analele Academiei de Stiinte din Paris un articol intitulat Universuri
enantiomorfe cu timpuri proprii opuse. Credeam ca sunt primul si singurul care sa fi propus un model de acest
gen, asa ca am avut o surpriza imensa cand am descoperit o lucrare asemanatoare in opera lui Andrei Saharov,
publicata integral in 1984 la editura Anthropos.
Abordarea anumitor fatete ale acestui imens dosar UMMO ma impiedica sa urmez un fir conducator pur
cronologic. In acest caz particular al cosmologiei, dupa aceasta prima strapungere, ipoteza universurilor
gemene a ramas in stare latenta sapte ani, fara ca cineva sa reactioneze la aceasta lucrare. E drept ca aceasta
este atitudinea cea mai des intalnita in mediile stiintifice, exceptand pe cei care beneficiaza de sustinerea unui
puternic grup de interese. Am lasat dosarul in parasire timp de ani de zile. Am fost destul de surprins sa
descopar, intr-o lucrare consacrata activitatilor laureatilor Premiului Nobel, o intreaga teorie axata pe o viziune
gemelara asupra universului, caracterizata prin doua directii contrare de curgere a timpului. Si acolo aparea
preocuparea esentiala a lui Saharov de a explica aparenta absenta a antimateriei din universul nostru. Aceasta
antimaterie s-ar afla in universul geaman, dupa cum indica un text primit in 1962 de Sesma la Madrid. Asupra
acestui subiect, Saharov ma precedase cu zece ani, fiindca primele sale publicatii datau din 1967. Ardeam de
dorinta sa pot discuta cu omul acesta dar nu aveam nici un mijloc de a-1 intalni. Am facut totusi o calatorie la
Moscova in 1987, dintr-un motiv cu totul diferit, si am vrut sa profit de ocazie si sa-1 intalnesc la institutul
unde lucra. Am avut un ghinion de zile mari: Saharov se hotarase sa-si ia un mic concediu tocmai in acea
perioada, in care era tracasat de reporteri si prins cu participarea sa la pe res troika. Nu fara umor, se hotarase
sa-si petreaca acele cateva zile exact la... Gorki, adica tocmai orasul in care ani de zile avusese domiciliu
fortat.
— Acolo cunosc pe toata lumea, acolo mi-ar fi mai usor, ar fi spus el colaboratorilor sai la despartire.
L-am intalnit totusi pe unul din cercetatorii de la institutul sau, Linde, care nu era pe vremea aceea asa de
cunoscut ca acum. Concret, as fi vrut sa-i pot comunica lui Saharov ingredientul suplimentar care 1-ar fi facut,
dupa parerea mea, sa-si multiplice cercetarile, acea idee privitoare la relatia de oglindire (enantiomorfism)
existenta intre cele doua foi ale universului.
— Dar Saharov n-a avansat niciodata o asemenea idee !, a exclamat Linde. Pacat ca nu puteti sa-1 intalniti, cu
siguranta ca asa ceva 1-ar fi interesat mult!
Cu siguranta ca Linde se intreba de unde aparusem. I-am aratat cele doua articole pe care le scrisesem despre
structura gemelara, aparute la Academia de Stiinte inca in urma cu sapte ani. Presupun ca eu trebuie sa fi intrat
in viata acestui om ca un fel de fantoma si ca m-a uitat de indata ce a trecut pragul camerei de hotel. La putin
timp dupa asta, Saharov a murit si eu am pierdut orice sansa de a-i adresa intrebarea esentiala: a avut el singur
aceste idei sau a folosit informatii, ca sa spun asa, exotice? O asemenea intrebare n-as fi putut sa-i pun decat
intr-o discutie in doi, fara martori.
Ma intreb insa daca a.ne imagina ca Saharov s-a aflat in contact cu o civilizatie extraterestra, contact
manifestat fie si sub forma unei simple scrisori, n-ar insemna sa impingem lucrurile prea departe si sa judecam
superficial?
*
Mihai Draganescu, Inelul lumii materiale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1989, pp. 198-206).

Ceva ma atrasese insa in lucrarea care ii era consacrata, anume discursul sau pentru festivitatea decernarii
Premiului Nobel pentru Pace, citit la Stockholm de Helena Bonner in 1975, discurs pe care editorii il
reprodusesera in intregime. Si acolo am dat peste pasajul urmatqr:
«Noi nu putem intrerupe cercetarea spatiala interplanetara si intergalactica si nici incercarile de delectare a
semnalelor provenind de la alte civilizatii decat cea de pe Terra. Probabil ca sansele ca aceste experierite safie
incununate de succes sunt slabe, dar rezultatele s-ar putea dovedi de o importanta extrema.»

Dar incheierea discursului era si mai impresionanta:

"Cu mii de ani in urma, triburile de oameni sufereau mari privatiuni in lupta lor pentru existenta. Era astfel
importanta nu atat manuirea unei bate, cat posedarea capacitatii de a gandi inteligent, de a tine seama de
cunostintele si de experienta acumulate de trib si de a dezvolta legaturi, care sa stabileasca bazele cooperarii cu
alte triburi. In zilele noastre specia umana se vede confruntata cu o incercare asemanatoare. In spatiul infinit s-
ar putea sa existe mai multe civilizatii, iar printre ele pot fi societati mai intelepte si mai "performante" decat a
noastra. Eu sustin ipoteza cosmologica conform careia dezvoltarea universului se repeta de un numar infinit de
ori, urmand anumite legi esentiale. Alte civilizatii, inclusiv civilizatiile cele mai "performante", sunt inscrise
de un numar infinit de ori in paginile "urmatoare" sau "precedente" ale Cartii Universului."
Discursul complet numara 15 pagini si e limpede ca, intr-un text de asemenea dimensiuni, Saharov trebuia sa
condenseze in ultimele cuvinte ideile sale cele mai importante. Ce 1-a determinat sa faca brusc aceasta
referire neasteptata la un posibil contact cu civilizatii extraterestre, cand un asemenea contact inca nu fusese
marturisit de nimeni?
Ar fi posibil ca Saharov sa fi participat la alcatuirea fantasticului dosar UMMO? Cand citim Memoriile sale si
cand ii aflam viata si necazurile prin care a trecut nu-1 prea vedem participand la ceva considerat de el insusi
ca fiind ridicol.
Si apoi, de ce ar fi lansat aceasta fecunda idee legata de enantiomorfism, fara sa caute s-o exploateze chiar el?
De regula, oamenii de stiinta sunt prea putin inclinati sa participe la asemenea farse grotesti, adica sa puna pe
jar cu scrisori timp de aproape trei decenii o mana de oameni incapabili sa le interpreteze scrierile si
informatiile, in loc sa traga ei insisi un folos din ele.
Totusi, adevarul este ca nu m-as fi angajat niciodata intr-o astfel de directie de cercetare, daca nu as fi citit
textele UMMO cu privire la cosmologie. O ipoteza asa de trasnita, ca aceea a inversarii sagetii timpului, mie
unuia nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte. Odata cu disparitia lui Saharov, aceasta directie de cercetare a
cazut in uitare. "Marii croitori" ai fizicii teoretice, cum ii numeste matematicianul Jean-Marie Souriau, au
lansat o noua moda, facandu-ne sa ne indreptam atentia spre alte directii, de genul teoriei superstringului sau a
universului inflationist (teoria lui Linde).
Teoria stringurilor (acest cuvant inseamna in limba engleza coarda, fir, filament, struna; nota DM) considera
particulele elementare ca pe niste curbe unidimensionale, deschise sau inchise, cu lungimi de ordinul l= 10-15
m, care se deplaseaza prin vibratii si au proprietati specifice, de pilda de asociere, de combinare sau de
diviziune. Diferitii fermioni sau bozoni pot fi redusi la stari ale stringului in vibratie. De-a lungul anilor, teoria
stringurilor a suferit numeroase revizuiri, care au condus la modele tot mai complicate, cum este cel cu 26 de
dimensiuni. Cercetari recente au demonstrat ca prin asociere
cu teoria stringurilor pot fi rezolvate o serie de inconveniente ale teoriilor de supergravitatie. Astfel a luat
nastere promitatoarea teorie a superstringurilor (Green, Schwartz, 1984). In teoria superstringurilor, cadrul
spatio-temporal are zece dimensiuni, din care sase s-au infasurat la sfarsitul perioadei cuantice intr-o
hipersfera cu sase dimensiuni de ordinul lungimii lui Planck si a format un spatiu inchis de tip Calabi-Yan. In
diferitele variante ale teoriei, proprietatile tuturor particulelor pot fi descrise in cadrul unui anumit tip de
simetrie de unificare, ales grupul special SO(32) si unul dintre grupurile duble exceptionale O(16)xO(16) sau
E8xE8. Astfel, in ultimul caz, primul grup de simetrie E8 descrie unitar gravitatia, respectiv celelalte grupuri
de forte si particule cunoscute, aparute ca urmare a impachetarii (infasurarii) celor sase dimensiuni
geometrice. Al doilea grup de simetrie E8, descrie un univers geaman in umbra, cu particule si campuri de
forta ascunse observatiei. Comunicarea intre cele doua universuri gemene ar fi posibila doar prin intermediul
campului gravitational.

Observam stranii coincidente cu teoria universului gemelar (UMMO) si cu traditiile taoiste: Cerul are baza
12(radacini celeste) si 6 faze de miscare sau elemente, care se manifesta ca cinci(wu xing) in univesul
fenomenal ; de aici ciclul multiplilor lui 6 (12, 18, 30, 60) folosit si azi pentru a masura timpul. Pamantul are
baza 5; grupul de simetrie 8 din "cele opt trigrame" (Pa Kua;pinyin: bagua) conduce la cele 64 de faze (32x2)
de transformare, Pamantul (planul fenomenal local) se supune bazei 5 (de aici nivelele energetice, cele cinci
elemente si energii, baza numerica pentru masurarea spatiului).
Teoria superstringurilor, care a generat un interes si un entuziasm fara precedent in randul generatiilor tinere
de fizicieni, care spera sa realizeze in contextul ei mult asteptata superunificare a interactiunilor fundamentale,
are si o varianta la nivel cosmic. Stringurile cosmice, care sunt foarte lungi (peste 10 30 m), foarte subtiri (10-9
m), foarte masive (1010 kg/m) si foarte tensionate (1037N), ar fi singularitati topologice extinse, aparute in
momentul ruperii de simetrie a marii unificari
(tGuth = 10 -35 s). Ele pot fi considerate unitati inghetate de camp unificat, care pastreaza dincolo de timp si
spatiu energia uriasa a universului initial si au campuri gravitationale foarte intense.
Portiunile fara intersectii ale unui string cosmic, denumite fire sau stringuri infinite, strabat de la un capat la
altul universul observabil. Intersectiile firelor conduc la bucle mari si mici, alcatuind o retea, care practic a
umplut intreg universul in primii 104 ani dela origine. Galaxiile sunt constituite din aglomerarea materiei-
substanta in jurul buclelor mari.
Witten si Ostriken au postulat existenta supraconductiei la nivelul stringurilor cosmice. Potrivit modelului
teoretic, particulele incarcate (quarkuri/electroni), care ajung in miezul unui string cosmic pot circula liber de-
a lungul acestuia cu viteze relativiste. Aceste stringuri cosmice pot fi detectate atunci cand particulele cu
sarcina electrica parasesc un string supraincarcat (acesta poate acumula curenti electrici statici pana la 1020 A).
Aspectul de spuma sau de fagure al universului, in care galaxiile sunt dispuse pe peretii subtiri ai bulelor din
jurul stringurilor, si posibila identitate dintre quasari si buclele de stringuri supraconductoare, sunt doar cateva
consecinte ale acestei teorii. Este oare posibil ca un astfel de string sa existe in centrul Terrei si sa poata fi
utilizat? Aparitiile polare de O.Z N -uri par sa confirme o asemenea ipoteza. Traditiile celtice si cele taoiste
cunosteau stringurile terestre si foloseau „mustatile dragonului terestru pe care noi astazi le identificam cu
trasele unor curenti telunci (in lb. engleza: "ley lines" in traducere "linii energetice subtile preistorice", ce
leaga monumentele megalitice).
Modelele cosmologice inflationiste incearca sa explice de ce Universul nu si-a incetat expansiunea si nu a
intrat in colaps si sunt bazate pe idei foarte actuate ale fizicii particulelor si ale mecanicii cuantice, care cauta
sa ofere raspunsuri explicite la probleme nesolutionate de modelul cosmologic standard (Big Bang; univers in
expansiune).
"Modelele inflationiste se refera la o perioada foarte scurta a Uniyersului foarte timpuriu, cuprins intre tPlanck =
10-43 si tGuth = 10-35 s (pentru Linde) si 10-32s (pentru Guth), cand Universul se afla in expansiune
(cvasi)exponentiala, care determina cresterea exagerata a distantelor cu un factor 10 50 (Guth) (1010)8
(Linde). Spre comparatie, potrivit modelului standard, distantele in Univers ar fi crescut doar cu un factor de
1030 din momentul t Planck pana in prezent (tact = 1017s). Dupa incetarea inflatiei Universul incepe expansiunea
(cvasi)liniara (t >10-35…10-32 s) descrisa satisfacator de scenariul standard. De la oprirea inflatiei si pana in
prezent distantele in Univers au crescut numai cu un factor de 104 . Scenariile inflationiste (1. Scenariul
inflationist al lui Guth 1980; 2. scenariul inflationist nou, Linde, 1981, Albrecht, Steinhardt, 1982; 3. scenariul
inflatiei haotice Linde, 1983) ajung la concluzia ca Universul observabil reprezinta doar o parte neinsemnata a
Universului cosmologic ale carui dimensiuni exagerate sunt rezultatul perioadei inflationiste."

Oare Saharov a citit textele UMMO? Imposibil sa aflam. Dar intr-un raport UMMO se mentioneaza ca un grup
de savanti sovietici a primit o informatie, si ca unul dintre acestia a asternut-o pe hartie sub o alta forma si a
publicat-o sub numele sau ca pe o descoperire proprie.

Primul contact

Este imposibil sa intri in detaliile unui dosar atat de voluminos ca cel al afacerii UMMO, caci este plin de
fatete diferite. Sa parasim asadar pentru moment latura stiintifica si sa revenim la aspecte mai anecdotice.
Sa precizam mai intai cine este acest Sesma, pe care noi 1-am pomenit de cateva ori in paragrafele
precedente. Din punct de vedere cronologic, el este primul spaniol cunoscut ca destinatar al rapoartelor
UMMO, pe care a inceput sa le primeasca in mare numar din 1962. Cu multi ani mai tarziu, o scrisoare
UMMO explica cum si mai ales din ce motive a fost stabilit acest contact. Sesma era un cunoscut ezoterist,
care pretindea ca ar fi avut numeroase contacte cu reprezentantii altor planete. Publicase chiar si o carte
intitulata "Eu confidentul extraterestrilor". Aflandu-se pe atunci la Madrid, UMMO citisera, fireste, cartea
si, in noianul de lucruri care lor li s-au parut initial numai fantasme personale, au dat si de o informatie pe care
in mod normal Sesma nu avea de unde s-o cunoasca. Era vorba de o secventa codificata care cuprindea date
absolut necunoscute pe Terra. Cititorul se poate intreba cum se poate ca asa ceva sa fie condensat intr-un
simplu numar. Dar sa ne imaginam ca suntem proiectati intr-un loc populat si intr-o alta epoca, de exemplu in
Evul Mediu. Folosind vorbirea localnicilor, alcatuim urmatorul text:"Printre razele care cad din cer exista
unele care au o importanta deosebita si care sunt caracterizate de o lungime de unda, ca a liniei pe care o
vedeti". Iar linia respectiva ar masura exact 21 de centimetri. Ei bine, textul in cauza ar fi absolut de nepatruns
pentru oricare din oamenii care 1-ar vedea, dar pentru un om de stiinta contemporan cu noi el indica imediat
lungimea de unda cheie, ce corespunde emisiei hidrogenului. Aceasta lungime de unda este reprezentata cu
priontate pe plachetele pe care noi le-am lansat periodic in spatiul din afara sistemului nostru solar, avand
drept destinatie eventualele civilizatii extraterestre.
Descoperind in cartea lui Sesma aceasta secventa codificata de care am amintit, UMMO au calculat ca
probabilitatea ca el sa fi nimerit din intamplare codul cu pricina era practic nula. S-au hotarat asadar sa intre in
contact cu el si, prin intermediul lui, sa dea si ei de urma vizitatorilor de la care detinea aceasta informatie. Nu
le-a fost greu sa dea de cheia misterului: era vorba de reprezentantii unei alte civilizatii extraterestre, proveniti
dintr-un alt sistem stelar, care se aflasera si ei pe planeta noastra si se distrasera facand cateva experimente
sociologice. Nu fac aici decat sa reproduc explicatiile date in rapoartele UMMO. Cu aceasta ocazie, ei au decis
sa incerce o experienta, facand sa-i parvina lui Sesma niste texte, si inca in modul cel mai simplu din lume: cu
posta. Despre aceasta hotarare, UMMO afirma ca printre membrii expeditiei prezenti la acea data pe Terra
existase o divergenta de pareri. Unii se temeau ca nu cumva aceste texte, intelese de o seama de pamanteni cu
un inalt nivel stiintific, sa creeze un soc cultural de proportii imprevizibile si sa determine o adevarata
rasturnare in istoria stiintei de pe Terra. Numai ca aceasta neliniste trada o cunoastere oarecum superficiala a
mecanismelor psihologice ale oamenilor, fiindca la noi fenomenul de imunitate la cultura este atat de solid,
incat temerile grijuliilor vizitatori erau, si vor ramane mult timp, fara nici un temei. Oamenii sunt atat de
incremeniti in tipare si prejudecati, incat eu nu-mi fac nici o speranta ca aceasta carte despre rapoartele
UMMO ar putea avea vreo influenta in plus fata de precedenta. Aceste carti vor ajunge in librariile de
"ezoterism ", vor fi cumparate de amatorii de lucruri stranii si, cel putin asa- cred eu, nici un om de stiinta nu
se va apleca asupra paginilor ei. De multe ori imi imaginez ca daca o flotila de farfurii zburatoare ar survola
Piata Concorde la o ora de varf, in momentul blocarii circulatiei rutiere, faptul n-ar lasa decat unele urme
trecatoare in presa, si ar ajunge repede la cosul de gunoi al uitarii. Poate ca omul nu e in stare sa vada decat
ceea ce corespunde culturii sale.

Conceptia se substitute realitatii si comanda perceptia, gandirea; corpul. memoria.

Transmis din vara lui 1995 si pana acum de posturi de televiziune din peste 40 de tari, filmul Cazul Rosswell
face oare parte dintr-o campanie de informare, ce va fi urmata si de alte dezvaluiri? Stim ca frica de panica a
fost doar unul din motivele invocate de guvernanti de a nu informa opinia publica la timp si cu exactitate. Oare
putem spera ca, macar in doze mici si progresive, vom primi vreodata intreg adevarul? Un lucru este sigur:
ceva s-a schimbat. Oameni care inainte "nu apreciau" problema OZN-urilor ca fiind una din cele mai
importante cu care se confrunta omenirea, vorbesc acum la diferite posturi de televiziune despre acest subiect.
Consideram ca daca oamenii nu vor primi in timp util suficiente informatii, un nou stimul va fi ca un dus
inaintea unui nou somn. Obiceiul de a respinge realitatea evidenta s-a impamantenit in regimurile totalitare
chiar mai mult decat in cele democratice. In regimul totalitar, gandirea convergenta insemna supravietuire, iar
nu cea divergenta - alte pareri si alte idei decat cele impuse. imi aduc aminte ca fostul dictator, fiind informat
in legatura cu avantajele cercetarii stiintifice si cu "rolul stiintei ca forta de productie" si ca arma decisiva in
castigarea victoriei in conflictele militate, voia tot mai multe inventii si descoperiri, tocmai de la cei carora le
impunea o stare de totala supunere si de conformism. Frica, supunerea si timorarea se bateau cap in cap cu
recomandarea curajului, a cutezantei si a indraznelii. Era ca si cum cineva ar dori sa obtina fructele libertatii in
gandire, dar, in acelasi timp, ar taia radacinile acestei libertati si le-ar impune oamenilor o anumita ideologie
laica sau religioasa si un anumit tipar de gandire. Daca oamenii de stiinta ar urma sfatul lui Albert Einstein,
care le recomanda sa citeasca literatura stiintifico-fantastica, pentru a nu ingheta in tipare si prejudecati, atunci
teama lui J.P. Petit ca aceasta carte ar impartasi soarta editiei precedente nu ar fi intemeiata.
Fara imaginatia lui Jules Verne si fara tinerii care i-au citit pe nerasuflate cartile, extraordinarul progres tehnic
si stiintific inregistrat de acest secol n-ar fi fost cu putinta. Oferind o astfel de carte tinerilor - adica tocmai
oamenilor, care inca sunt liberi sa viseze si care inca n-au cazut in captivitatea stramta a teoriilor, a
prejudecatilor pozitiei sociale, stiintifice si religioase ori a normelor si etichetelor, ce decurg din acestea - este
posibil sa ducem mai departe ceea ce am mostenit si sa salvam planeta de pericolele aparute. Cu oameni lipsiti
de imaginatie, fricosi, conformisti si imobili, omenirea nu va avea nici o sansa sa gaseasca rapid solutiile de
supravietuire la crizele aparute (materii prime, energie, poluare, degradare genetica, climatica, degradarea
protectiei la radiatii a biosferei etc.)

Un prieten mi-a povestit intr-o zi despre niste exploratori care au observat aceeasi "orbire culturala " la
papuasii din Noua Guinee, carora le-au proiectat un film cu viata dintr-un oras de pe coasta. Filmul mustea de
informatie. Se vedeau circuland automobile, trecand cai. Un interpret i-a intrebat pe acesti oameni ce au vazut
pe ecran. Raspunsul a fost prompt, simplu si unanim: o gaina. Aceasta era singurul element pe care il putusera
identifica. Restul nu fusesera pentru ei decat o aglomerare de umbre, care dansau pe ecranul alb, lucruri care le
apareau lipsite de sens si imposibil de interpretat.
Cu cincisprezece ani in urma, am cunoscut o tanara blonda si fermecatoare, Marie-Dominique. Era medic si
avea sa moara de hepatita, mult mai tarziu in Africa, in spitalul ei din jungla tropicala. Era o fiinta
extraordinara. Intr-o seara am fost la ea si i-am povestit despre o moda care bantuia pe coasta de vest a SUA.
Oamenii faceau streakings, adica se dezbracau si strabateau veseli in fuga orasul, goi pusca. Amandoi am
gasit ideea amuzanta, asa ca ne-am hotarat s-o punem pe loc in practica, anume sa ne varam amandoi hainele
intr-o geanta si sa mergem asa, dezbracati, la mine acasa. Chiar pe scara, Marie-Dominique s-a trezit nas in
nas cu niste vecini, care fara indoiala se intorceau de la o petrecere. I-am salutat, iar ei ne-au raspuns fara sa
para in nici un fel surprinsi. Momentul de cumpana a durat foarte putin, o secunda sau doua. Fara indoiala ca
posibilitatea ca noi sa fi fost cu adevarat in pielea goala li s-a parut celor doi vecini asa de incredibila, ca au
respins aceasta idee si au considerat-o fara indoiala un fel de halucinatie. Alergarea noastra linistita prin orasul
Aix-en-Provence, la acea ora tarzie, ne-a facut sa ne intalnim cu numeroase persoane, dar toti au avut aceeasi
reactie: nici una. Cred ca nu si-au crezut ochilor.
Lumea isi imagineaza oamenii de stiinta ca niste fiinte deschise, totdeauna gata sa se aplece asupra unei idei
sau sa cerceteze o problema. Este total fals. Intreaga istorie a stiintei are o traiectorie care sfideaza orice
logica. Istoricii stiintei o reconstituie la spartul targului, dar nimeni nu poate explica de ce cutare idei s-au
prins, ca niste altoiuri si de ce altele nu. Ideea unor eventuale vizite extraterestre, adica a unor contacte, este si
astazi respinsa de comunitatea stiintifica internationala si luata in bataie de joc de presa.
Sesma a primit o cantitate incredibila de documente, intre 1962 si 1967. Acestea constituie 95% din informatia
stiintifica disponibila. Cu o remarcabila indiferenta, Sesma amesteca printre ele propriile lui elucubratii si citea
totul la gramada, saptamanal, la cercul lui de ezoterism, care isi tinea sedintele la cafeneaua Ballena Alegre,
adica "Balena-Vesela". Dispunem de numeroase scrisori UMMO adresate lui Sesma, prin care expeditorii il
roaga insistent sa nu mai amestece date din textele lor printre propriile lui productii, fiindca asa ceva putea
compromite experienta psihosociologica intreprinsa de ei, stirbindu-i in orice caz mult din valoare. Nu s-ar
zice totusi ca avertismentele acestea au avut cine stie ce efecte, deoarece Sesma, om foarte imprastiat si
dezordonat dupa parerea lui Farriols, a ratacit destule foi din scrisorile primite, ceea ce a facut ca multe
rapoarte sa ramana incomplete.
Afacerea a provocat totusi oarecare agitatie iar UMMO, satisfacuti de interesul pe care il starnisera, au inceput
sa adreseze si alte rapoarte celor ce frecventau cenaclul de la "Balena Vesela". Este adevarat ca reprezentantii
UMMO mai facusera o incercare, esuata lamentabil, trimitand unui cercetator de la Mount Palomar* un raport
pe teme de astronomie, in care ii explicau cauzele formelor anumitor galaxii neregulate, punandu-le pe seama
actiunii universului geaman asupra universului nostru. Destinatarul isi aruncase distrat ochii pe scrisoare.
frunzarind-o cam absent, dupa care o azvarlise frumos la cos, ceea ce i-a consternat pe bravii UMMO, care in
ruptul capului nu s-ar fi asteptat la o asemenea stupefianta lipsa de curiozitate stiintifica.

Nimeni nu poate spune cu precizie daca tocmai aceasta obtuzitate a lumii stiintifice i-a determinat sa se
orienteze catre iluminati de toate spetele. Mai exista si o alta ipoteza, nu lipsita de interes. Dat fiind ca
multumita lui Sesma fusese posibil un contact intre doua grupuri expeditionare sosite de pe planete diferite, se
poate crede ca orice manifestare a UMMO serveste drept mijloc pentru provocarea unor intalniri de acest gen.
Este foarte posibil, dar trebuie sa recunoastem ca aceasta ar fi o explicate destul de putin magulitoare pentru
noi.

Aterizarea de la San Jose de Valdeiras

Sedintele rituale, de lectura a rapoartelor de la "Balena Vesela", durau deja de cativa ani cand Sesma a primit,
la 30 iunie 1967, o scrisoare deosebita. De retinut ca scrisoarea fusese trimisa, dupa cum reiesea din antet, mai
multor persoane, anume patru englezi, doi francezi, o femeie din Cehoslovacia si un italian. Scrisoarea trimisa
de UMMO anunta sosirea in curand a trei nave de pe draga lor planeta. Citez un pasaj din textul reprodus pe
larg in cartea lui Ribera:
"Calculele noastre arata ca navele vor cobori (tinand seama si de coeficientul de eroare previzibil) intre 30 mai
1967, orele 21 si 28 de minute GMT si 3 iunie 1967, orele 32 si 6 minute GMT. Intervalele dintre sosirile celor
trei nave nu vor depasi 7 ore ± 20 de minute.»
Se citau trei posibile locuri ale viitoarelor aterizari. Unul era in zona orasului bolivian Oruro, avand o arie cu
diametrul de 208 kilometri, al doilea in Brazilia, in apropiere de San Angelo, iar al treilea in imprejurimile
Madridului. In acest din urma caz, era vorba de o suprafata circulara avand o raza de 46 de kilometri si cu
centrul intr-un punct ale carui coordonate planetare erau 3° 45' 20,6" longitudine vestica si 40°28' 2,2"
latitudine nordica.
O scrisoare care avea sa soseasca in Spania peste ani de zile lamurea ca aceasta operatiune viza recuperarea
unui personaj important, autor al primelor rapoarte, si pe cea a unei colaboratoare apropiate a acestuia, pentru
a-i duce inapoi pe planeta lor, dupa cativa ani petrecuti aici, pe solul terestru. Informati imediat de Sesma cu
privire la iminenta sosire a extraterestrilor, membrii clubului de la "Balena Vesela" au decis sa intocmeasca
fara zabava un act, datat si autentificat in toata regula, prin care sa consemneze faptul ca ei au fost preveniti
asupra evenimentului (documentul original se afla in posesia lui Rafael si am si eu o fotocopie a lui). Dupa
care vajnicii membrii ai clubului s-au dus sa se posteze, inarmati cu aparate de fotografiat, in vastul perimetru
din vecinatatea Madridului, facand de planton cu schimbul.

Culmea ghinionului insa, nici unul din ei nu a fost de fata la acest eveniment care, dupa cum declara mai multi
martori intamplatori, a avut loc in ziua de 1 iunie 1967, in apropiere de o cladire cu apartamente de inchiriat*
din localitatea San Jose de Valdeiras, si a lasat pe sol urme adanci ale picioarelor retractile, ce serveau
aparatului drept tren de aterizare. Vestea s-a raspandit iute in mass media spaniola si Rafael Farriols, care
tocmai plecase la drum cu masina, in interes de afaceri, a auzit-o la radio, ceea ce 1-a hotarat sa-si schimbe
imediat directia si sa porneasca in toata viteza spre San Jose de Valdeiras. Acolo 1-a gasit pe inginerul
Villagrasa, incarcat de aparate de fotografiat si cuprins de o emotie usor de inchipuit...
— Si daca-ti spun acum ca eu de fapt stiam...
— Ce stiai?
— Stiam de sosirea lor!
— A cui?
— A celor de pe UMMO!
Uluit, dar atatat la culme de ce auzise, Rafael s-a amestecat printre oamenii aflati acolo. Toti erau din cale
afara de tulburati. Cata vreme povestea asta ramasese un simplu joc fara urmari, nu se simtisera deranjati in
vreun fel. Dar acum, cand iata ca aiureala asta cu OZN-urile se materializa, devenind realitate palpabila, toti
simteau ca se-ngroasa gluma si erau ingrijorati peste masura.
Scrisorile care se primisera pana atunci in Spania erau toate dactilografiate. Deci cineva trebuia sa le fi scris,
iar acest cineva se manifesta scriind contactatilor: "Eu sunt cel care bate la masina scrisorile. Toate aceste
lucruri eu nu le-am luat in serios la inceput. Oamenii astia ma plateau bine si, cum nu aveam de lucru, bateam
la masina rapoartele fara sa-mi bat capul sa le inteleg si le puneam la posta pe adresa persoanelor indicate de ei
intr-o lista. Eu sunt deci cel care a batut la masina si a trimis scrisoarea care anunta venirea navelor
extraterestre. De cand am citit raportul publicat in ziare, sotia mea si cu mine suntem foarte nelinistiti... “

Dezinformarea
Afacerea a ramas totusi fara urmari. Dactilograful a fost probabil tranchilizat si mesajele au reinceput sa
soseasca, desi mai putin abundente decat inainte.
La cateva zile dupa evenimentele relatate mai sus, cand lucrurile nu incepusera inca sa se raceasca, la redactia
unui ziar din Madrid s-a prezentat o femeie cu niste fotografii, care fusesera facute, spunea ea, in momentul
aterizarii. Nu ea luase aceste instantanee, ci altcineva, care nu dorea ca numele sa-i fie dat publicitatii. Acel
cineva doar ii daduse fotografiile si o rugase sa le aduca la redactia ziarului. Pe scurt, nu s-a aflat niciodata
cine era autorul acelor fotografii, care au fost publicate apoi intr-o multime de ziare din toata lumea. Obiectul
era clar, bine incadrat. Se putea vedea deslusit sigla asociata planetei UMMO, care figura si pe scrisorile
primite de contactati. Ba a aparut chiar si o carte despre acest faimos episod, intitulata
"Un caz perfect" si avandu-i autori pe Farriols si Ribera. .
Zece ani mai tarziu, deci in 1977, cand la CNES a fost infiintat departamentul GEPAN, Claude Poher s-a
apucat sa analizeze cele mai importante fotografii ale acestor OZN-uri cu ajutorul unui aparat numit
microfotometru digitalizat. Fotografiile de la San Jose de Valdeiras au fost tratate cu solutii speciale, gradul
de contrast a fost marit la maximum si a iesit astfel la iveala faptul ca aceste obiecte nu erau altceva decat
niste... machete suspendate cu ajutorul unor fire foarte subtiri! Poher a ajuns la concluzia ca toata afacerea asta
a OZN-urilor nu era altceva decat o farsa de mari proportii, excelent orchestrata de vreun pacalici foarte
inspirat si om de stiinta in acelasi timp. Insa peste alti cativa ani, UMMO aveau sa trimita o scrisoare in care
aratau ca ei nu numai ca avusesera de la inceput cunostinta de fotografiile astea trucate, dar ei insisi le
falsificasera, in scopul de a putea lansa o campanie de dezinformare pe scara larga in cazul in care chestiunea
aterizarii ar fi luat proportii alarmante in ochii opiniei publice. Manevra daduse rezultate, chiar daca abia peste
zece ani.
Daca e sa credem ce afirma textele, s-ar zice ca aceste operatiuni de dezinformare, aceasta tactica a jocului de-
a uite popa-nu e popa facusera intr-adevar obiectul unui avertisment trimis intr-una din primele scrisori, in
care se poate citi negru pe alb: "Ne rezervam dreptul de a falsifica anumite informatii si de a face noi cartile,
daca vom considera ca asa ceva este necesar". Clar ca buna ziua.
O alta informatie legata de afacerea aterizarii de la San Jose de Valdeiras: in vecinatatea locului cu pricina s-au
gasit dupa aceea mici tuburi din nichel, care au fost sparte, iar inauntru se aflau niste lamele infasurate facute
dintr-un material plastic gri-["verde din poliflorura de vinil" nota DM], pe care figura in relief sigla UMMO,
prezenta in toate documentele. Supuse unei analize chimice serioase, lamelele respective s-au dovedit a fi
polifluorura de vinil.** Un amanunt care isi va dovedi importanta in cele ce urmeaza.

*In textul francez "HLM" (sigla pentru Habitation à Loyer Modéré -"locuinte cu chirie moderata".)
** De o puritate neatinsa pana atunci pe Terra, [nota DM])

Rafael Farriols devine personaj central al afacerii

Farriols era un industrias bogat si om de afaceri foarte cu picioarele pe pamant. Vrand sa dea rapid de firele
acestei chestiuni incurcate si suparatoare, a intrat in legatura cu mai multi insi contactati de UMMO si astfel a
auzit si el de faimoasele documente aflate in posesia lui Sesma.
— Nu renunta el la documentele astea nici pentru tot aurul din lume! a strigat in cor grupul de la "Balena
Vesela".
Rafael insa era om trecut prin multe, asa ca s-a dus la Sesma, pregatit sa-i semneze pe loc un cec pentru o
 suma substantiala. Avea si posibilitati, e drept.
Aici insa, surpriza! De unde el se asteptase ca Sesma sa faca tot felul de nazuri ca sa poata sa ridice pretul la
maximum, acesta i-a parut, dimpotriva, nerabdator sa scape cat mai curand de dosarul care parca ii frigea
mainile si era incantat ca s-a gasit cineva, care sa aiba nevoie de asa ceva. I le-ar fi dat lui Rafael si gratis, dar,
cum acesta insista sa-i plateasca, s-a multumit cu o suma moderata, de care avea nevoie ca sa publice o
carticica de douazeci de pagini cu consideratii ezoterice personale.
Sesma a publicat totusi o carte, care se gaseste astazi cu foarte mare greutate, intitulata UMMO, alta planeta
locuita, din care Ribera mi-a facut rost si mie de un exemplar, dupa care am tras o copie. Lectura cartii ne-a
pus la dispozitie multe informatii pe langa cele cunoscute de noi si Jean-Jacques a facut in scurt timp o
traducere completa.
Apoi, Sesma s-a intors la divagatiile lui ezoterice si a murit peste cativa ani.

Planeta UMMO
Cartea lui Sesma cuprindea multe lucruri pe care noi le stiam deja, dar si multe date despre viata cotidiana pe
aceasta faimoasa planeta.
Gravitatia era acolo ceva mai puternica, 11,9 m/ s2 in loc de 9,81 m/s2,ca pe Terra. Prin urmare acesti
UMMO, daca erau cu adevarat extraterestri, trebuie sa se fi simtit cu 20% mai usori umbland pe solul planetei
noastre. Un calcul rapid arata ca aceasta valoare a intensitatii campului gravitational era compatibila cu masa
planetei si cu raza ei de aproape 7000 de kilometri , fata de 6370 kilometri, cat are raza Terrei. Axa de rotatie
era inclinata cu 19° fata de eliptica, in loc de 23° cat are Terra, ceea ce fara indoiala genereaza si acolo
anotimpuri, insa mai putin marcate decat la noi. Ziua dureaza pe UMMO treizeci si doua de ore in loc de
douazeci si patru. Planeta nu are un satelit natural, cum este Luna pentru noi, asa ca noptile sunt acolo foarte
intunecoase. Se invarteste in jurul unei stele cu o temperatura superficiala de 4500°C, mai scazuta decat cea a
Soarelui, care este de 6000°C, ceea ce o plaseaza in clasa stelara M. Un calcul simplu arata ca, planeta UMMO
fiind mai apropiata de soarele ei, iar compozitia atmosferei ei fiind aproape identica cu a noastra, temperatura
sa superficiala trebuie sa fie aproximativ aceeasi cu cea de pe Terra. Si asa reiesea si din relatarile cuprinse in
texte: doar cu o clima ceva mai rece. Numai ca toate acestea puteau fi si simple nascociri. Orice student in
geologie ar fi fost in stare sa conceapa un ansamblu de date ca acestea, fara sa-si bata capul prea mult. Mai
ales ca Sesma ne mai ofera, in scrierile sale personale, si date despre lumi care nici pe departe nu mai au
aceeasi coerenta. Imi amintesc de un text in care se descria o planeta cu masa de treizeci de ori mai mare decat
a Terrei, care se rotea in jurul propriei ei axe intr-o ora! Cum gravitatia unei asemenea planete este uriasa,
Sesma afirma ca singura forma de viata existenta acolo o constituiau niste... fluturi!
Iata un exemplu clar de document extravagant, usor de detectat de un om cu cunostinte stiintifice. O astfel de
planeta nu poate exista, pur si simplu pentru ca forta centrifuga provocata de o rotatie atat de rapida depaseste
net forta de gravitatie, ceea ce ar duce la explozia planetei.

Dar o astfel de "imposibilitate" se pare ca totusi exista in realitate. In locul supernovei «1987 A» a aparut, la
22 ianuane 1989 un pulsar care le-a incurcat teoreticienilor toate socotelile: se invarteste cu 2000 de rotatii pe
secunda, atingand in zona ecuatorului 40% din viteza lumimi! Echipa intemationala de astronomi care s-a
deplasat la marele observator austral din Anzi (Chile) a constatat ca aceste incredibile determinari erau reale si
nu se datorau unor erori de calcul sau unor insuficiente de ordin tehnic, asa cum crezusera initial specialistii
din toata lumea. Pentru a gasi o explicate, Edward Witten de la Universitatea Princeton a lansat ipoteza
materiei stranii, in raport cu care materia noastra nu este decat varful aisbergului, capatul unei evolutii
genetice (informationale) similara celei vii. Aceasta materie stranie ar reprezenta o specie cu totul noua de
materie, bazata pe o arhitectura diferita a constituentilor fundamentali (quarkuri, prequarkuri-preoni) Privite la
inceput cu neincredere, consideratiile de cromodinamica cuantica, ce explica existenta mai multor specii de
materie stranie in functie de programul "genetic" din nucleul atomic (materie neagra, materie fara masa,
materie invizibila) au fost acceptate in scurt timp de savanti recunoscuti din domeniul nuclear (Sheldon Lee
Glashow, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 1979, A. de Rujula-CERN si altii).

Se pare ca redescoperimn Tanmatras (materia primordiala; principiile descrise in Samkhya) si Yoga

Sutra, pe care le controleaza misticii hindusi pentru a obtine puteri considerate de noi supranaturale
(siddhis)*

Sa fi fost vorba aici de una din inventiile lui Sesma sau de alta gluma a celor care se distrau
manipulandu-i?
Imposibil de aflat. UMMO mai precizau ca soarele nostru nu prezenta interes pentru ei, din cauza
temperaturii lui superficiale relativ ridicate. Ei afirmau in continuare ca viata organizata, inteligenta, se
dezvolta in general in jurul unor stele ceva mai reci. Daca acest lucru e exact atunci ce putem spune de
programele noastre de ascultare radioelectrica pe care conform logicii omenesti, specialistii le-au
orientat spre planete similare cu a noastra?
Ne-a mai atras atentia si o alta informatie. Planeta UMMO nu a suferit fenomenul derivei
continentelor. Altfel spus, magma din interiorul sau trebuie sa fie ceva mai putin activa, mai putin
turbulenta Se stie ca aceste miscari de sub crusta terestra au provocat fragmentarea continentului initial
format dintr-un singur bloc si deriva lenta a fragmentelor rezultate. UMMO precizau ca pe planetele
inzestrate cu viata organizata acest fenomen, deriva continentelor este foarte rar. Deci Terra ar fi o
exceptie.
In schimb, planeta UMMO ar fi cunoscand fenomenul scaparii de sub crusta a unor masive cantitati
de metan de provenienta nebiologica, a carui aprindere provoaca in anumite regiuni o luminozitate
spectaculoasa. Textele mentionau faptul ca planeta lor era obiectul unei puternice activitati magnetice,
care corespundea unei intensitati maxime de 512 Gauss si era insotita de fenomene comparabile cu
aurora boreala de la noi.

Ipoteza existentei metanului primitiv in profunzimile Terrei a facut obiectul mai multor comunicari
din partea oamenilor de stiinta inca din anul 1976. Cu ocazia mai multor fenomene seismice, au fost
detectate emanatii de metan de provenienta insuficient stabilita[Nota DM].

Descrierea organizarii vietii de pe UMMO se potrivea cu aceasta absenta a derivei continentelor si cu

puternica magnetosfera protectoare. In rapoarte se afirma ca numarul de specii este mult inferior celui
pe care il cunoastem noi pe Terra. Relieful nu este prea marcat . "Daca vreti sa aveti o idee despre
peisajele de pe UMMO - aratau textele - ele sunt comparabile cu cele din Irlanda". Deci fara munti de
incretire alpina sau himalaiana, din care cauza oaspetii trebuie sa fi fost foarte surprinsi descoperind
muntii nostri inzapeziti, cand au survolat pentru prima data planeta noastra.
Fenomenul uman s-a dezvoltat pe UMMO intr-un mod asemanator celui de pe Terra dar, in absenta
unor bariere naturale pe acest enorm continent monobloc, indivizii s-au amestecat intre ei, asa ca pe
UMMO nu exista decat o rasa unica de oameni inalti si blonzi, care vorbesc o singura limba. Toate
acestea reprezinta o consecinta logica a absentei derivei continentelor, a tectonicii placilor. Tehnologia
si-a facut aparitia, desi intr-un mod destul de diferit in planul energiei si, ceea ce pare important, tribul
planetar a ajuns la unitate politica mult mai devreme, adica intr-o epoca in care tehnologia era mai
putin dezvoltata. Cauza principalelor noastre probleme geopolitice o constituie, spun ei, conflictele
dintre diferitele etnii terestre. Noi am atins un grad de dezvoltare tehnico-stiintifica destul de
important, suficient spre a genera un risc major pentru supravietuirea noastra, iar asta intr-o epoca in
care barierele noastre culturale si lingvistice inca mai creeaza conflicte absurde intre diferite grupuri
etnice de pe planeta noastra. Dar UMMO nu este paradisul si a cunoscut destule tensiuni si conflicte
sangeroase, insa acestea s-au petrecut intr-o epoca in care locuitorii ei nu cunosteau armamentul
termonuclear si nici pe cel chimic, asa ca raul pe care si 1-au putut face unii altora a fost oarecum
limitat. Pe planeta s-a ajuns la instaurarea calmului, dupa multe nenorociri si masacre sangeroase,
sumar descrise in documente, si s-a reusit elaborarea unui sistem politic suficient de stabil si de
inteligent, inainte de aparitia armamentului cu mare putere de distrugere. Oricum, este cel putin o buna
povestire stiintifico-fantastica.

*Vedeti si Yoga Sutra, partea a III-a, Vibhuti Pada, in traducerea si comentariul prof. dr. ing. Dan Mirahorian.

"Oyagaa "("Planeta patratului")

In cartea lui Sesma se mai explica si cum UMMO au descoperit existenta planetei Terra, care se afla la
cincisprezece ani lumina de ei. O antena gigantica plasata pe orbita in jurul planetei lor a captat intr-o zi un
mesaj destul de ciudat, cu o durata de numai sase minute, care era emis de recele nostru astru. Era vorba de un
limbaj Morse, care pentru ei insemna o serie de impulsuri, scurte si lungi. Savantii de pe UMMO s-au aplecat
cu infrigurare asupra acestor mesaje si au incercat sa le descifreze cu ajutorul calculatoarelor, dar in van. Unul
din ei a emis ipoteza ca locuitorii planetei in cauza incearca sa transmita "o teorema legata de patrat", drept
care planeta noastra a primit, provizoriu, numele de cod Oyagaa, adica "Planeta patratului" - grupul fonetic
"gaa" desemnand notiunea de "astru rece".

In univers nu exista planete si stele, ci doar astre reci(care inca nu s-au aprins pana la suprafata ) si calde;
 vedeti modelul lui Mirahorian care indica unitatea dintre planete si stele pe:

EARTH AND INTERPLANETARY CHANGES/SCHIMBARI PLANETARE SI INTERPLANETARE;

http://www.myspace.com/earthchanges1

S-a organizat o expeditie si navele au fost trimise catre aceasta planeta nou descoperita. O calatorie
conventionala, cu viteza subluminica in "foaia noastra de univers", ar fi fost interminabila. Expeditionarii au
profitat deci de o configuratie meteocosmica favorabila pentru moment si au luat-o pe... "scurtatura" oferita de
universul geaman spatio-temporal. Beneficiind de un traseu mai scurt si de o valoare a vitezei mai mare decat
cea a luminii, expeditionarii s-au regasit la sfarsitul unei calatorii de sase luni in vecinatatea sistemului nostru
solar. Dupa o inspectie minutioasa a Terrei, efectuata cu prudenta din spatiu, apoi cu ajutorul unor sonde
automate propulsate prin MHD si capabile sa evolueze in atmosfera terestra silentios si la viteze hipersonice,
ei au decis sa lase pe Terra un corp expeditionar de sase persoane. Decizia a fost luata rapid, in momentul cand
"fereastra hiperspatiala" care facuse posibila calatoria UMMO-Terra tocmai era pe cale sa se inchida, cu alte
cuvinte cand conditiile meteocosmice incepeau sa se degradeze.
Pe parcursul cartii, UMMO, care vorbesc prin ceea ce relateaza Sesma, arata ca s-au aflat in contact la
Pittsburgh, in Statele Unite, cu un oarecare Theodore T. Polk. Curios, contactatul de peste ocean i-a intrebat de
ce au dat ei Terrei numele acesta ciudat, de „planeta patratului”, iar extraterestrii s-au explicat.
Cunosteam pe atunci o tanara americana, Bonnie, un admirabil manechin. Cand a auzit ca episodul relatat
mai sus ma intereseaza in mod deosebit, ea a zis imediat:
— in Statele Unite sistemul de informatii telefonice este foarte bine pus la punct. Ar trebui sa incerci sa vezi
daca individul asta, Theodore T. Polk, chiar exista in carne si oase.
Era o idee buna, asa ca 1-am rugat pe un prieten care locuia la Boston sa-i dea de urma. Mi-a scris dupa vreo
doua luni:
„in toata regiunea Pittsburgh nu exista decat un singur om cu numele de Theodore T. Polk. Nu locuieste chiar
in oras, ci intr-o suburbie numita Export. Iata adresa exacta si numarul sau de telefon... “
Peste cateva luni, aflandu-ma la Fort Lauderdale, in apropiere de Miami, 1-am cautat la telefon pe Polk. Stiam
ca e profesor universitar si ca lucreaza si in domeniul orientarii profesionale, in calitate de consilier. M-am
gandit ca cea mai buna stratagema pentru a-1 aborda era adevarul, asa ca m-am prezentat ca om de stiinta care
lucreaza la CNRS* si care se afla in vacanta in Florida. Dupa care 1-am intrebat:
— Ati fost in contact cu niste interlocutori misteriosi, care pretindeau ca descind de pe o alta planeta?
— Doamne Dumnezeule! Nici pomeneala!
inceputul nu era deloc promitator. Renuntand la orice reticente, 1-am intrebat de-a dreptul:
— Nu ati fost cumva cautat la telefon de oameni cu anumite dificultati de pronuntie si cu o voce uniforma,
absolut lipsita de intonatie?
— Nu, si nici nu inteleg la ce va referiti. M-am hotarat atunci sa risc. Totul sau nimic.
— Notiunea de planeta patrata va spune ceva?
— Da... dar prefer sa nu vorbesc la telefon...
Foarte politicos, dar si foarte ferm, dl Theodore T. Polk a refuzat sa continue convorbirea telefonica si mi-a
cerut simplu sa-i scriu, precizand ce stiam despre chestiunea respectiva. Cel mai bun lucru ar fi fost sa ma urc
intr-un avion si sa ma due la Pittsburgh, insa din nefericire mijloacele mele financiare nu-mi ingaduiau
asemenea extravagante. A trebuit deci sa-i urmez sfatul si sa-i scriu, relatandu-i in mare tot ce stiam. imi
spuneam ca asta era cea mai buna momeala pe care i-o puteam oferi.
Theodore T. Polk mi-a raspuns foarte amabil, aratand ca povestea asta il facuse sa intre in legatura cu oameni
din cele patru colturi ale lumii, inclusiv din Japonia. Insa scrisoarea lui nu continea nici un fel de date precise
si nu era greu sa-mi dau seama caomul ramasese neincrezator. In anul urmator am avut ocazia sa calatoresc
din nou in America, la un congres care se desfasura la Boston. I-am dat telefon si el mi-a raspuns:
— Da, am primit si a doua scrisoare de la dumneavoastra, cu toate intrebarile. Tonul mi-a placut foarte mult si
de o suta de ori am amanat sa va raspund. Stiti, mi s-a spus ca un asemenea demers s-ar putea solda cu mari
nenorociri... Sunt dezolat, va rog sa ma scuzati.
Usa care paruse sa se intredeschida se inchidea acum brusc.
Anii au trecut si Polk a murit. Nu trebuie sa ne intrige numarul cam mare de decese din povestea asta,
deoarece faptele pomenite aici acopera o perioada de cincisprezece ani in ceea ce ma priveste si de douazeci si
noua de ani cand e vorba de ansamblul contactului UMMO cu Spania. Nimeni nu este etern. Cazul Polk
dovedea ca implantarea UMMO este planetara. De altfel, UMMO nici nu se mai ascund. In afara de reteaua
spaniola, exista altele, in Canada, SUA, Uniunea Sovietica, Australia, Italia si Germania, ca sa nu le citez
decat pe cele mai importante. Spaniolii nu aveau cu aceste retele straine decat contacte rare, ocazionale si
totdeauna in sens unic.

*CNRS - sigla pentru Centre National de Recherches Scientifiques („Central National de Cercetari
Stiintifice”).

Declaratiile parintelui Guerrero

Din 1962 si pana in 1967, reteaua UMMO din Spania a functionat intr-un mod relativ discret. Numarul de
contactati a crescut constant. Orice persoana, sau aproape orice persoana care manifesta un viu interes pentru
afacere, primea dupa reuniune textele. Totul evolua in sensul dorit de UMMO. Contactatii citeau in cor niste
serii interminabile de pagini cu totul ininteligibile care le revelau secretele hiperspatiului, evocau logica
tetravalenta „independenta de limbajul sau", se refereau la un limbaj bisincronic cu dubla codificare, ori la
variatia vitezei luminii in cursul Big Bang-ului. Afacerea aterizarii de la San Jose de Valdeiras a fost pentru ei
ca o lovitura de picior data intr-un musuroi. Am vazut ca tocmai acest eveniment il determinase pe Rafael
Farriols sa se integreze grupului. Sesma reactionase printr-un soi de respingere, refuzand sa se mai preocupe
de acest subiect si intorcandu-se la linistitoarele lui activitati ezoterice. Datorita in special lui Antonio Ribera,
cercul initiatilor a crescut din ce in ce. S-a intamplat astfel ca si o fata bisericeasca, parintele Guerrero, sa intre
in posesia unui numar oarecare de texte, din care unele se refereau la probleme pe care noi am putea sa le
calificam drept metafizice. Afacerea aterizarii de la San Jose 1-a aruncat pe parintele Guerrero intr-un adevarat
delir mistic. El a scris o carte bizara, un amestec halucinant de citate din textele UMMO si de elucubratii
proprii. in acelasi timp, parintele s-a aratat si foarte vorbaret, acordand interviuri, si a starnit o mare valva cu
afirmatiile lui cum ca „un mic grup de extraterestri se afla in imprejurimile Madridului, intr-un refugiu
subteran”. Toata aceasta agitatie a cucernicului parinte a fost preluata de mai multe ziare. UMMO, foarte
nelinistiti de atata zarva, au anuntat ca in curand aveau sa paraseasca pentru un timp Spania, unde nu se mai
simteau in siguranta, plangandu-se in acelasi timp de lipsa de seriozitate a corespondentilor lor.

Banda de magnetofon

Nu trebuie sa ne mire faptul ca primul lucru la care s-au gandit cei mai multi contactati, ca si diferite persoane
intrate in posesia documentelor, a fost acela ca la mijloc e o vasta manipulare aranjata cu profesionalism de
serviciile secrete ale unei mari puteri, cel mai probabil Statele Unite, cu serviciul sau de specialitate, CIA. O
afacere misterioasa, in care fiecare il banuia pe fiecare. Cand am intrat eu in legatura cu "grupul de la Madrid",
acesta era format in principal din inginerul de telecomunicatii Dominguez si doctorul Aguire. Inginerul
Villagrasa, om mai in varsta, se daduse de bunavoie la o parte. Dominguez a ajuns imediat la concluzia ca eu
eram un agent al CIA si i-au trebuit vreo zece ani ca sa-si scoata din cap ideea aceasta caraghioasa. Textele
UMMO se refereau adesea la tentative de infiltrare din partea serviciilor secrete straine. Adevarate sau false,
aceste informatii nu erau lipsite de savoare. Astfel, "grupul de la Madrid" a primit intr-o zi o scrisoare prin
care membrii sai erau avertizati ca se aflau sub observatia unui agent CIA, un individ care vorbea cu usurinta
limba spaniola si se posta adesea in apropierea locurilor lor de intalnire. Pe langa scrisoare, mai era si o
fotocopie a legitimatiei agentului si precizarea numelui codificat al dosarului UMMO in fisierele CIA: Red
Castle, "Castelul Rosu". Individul parca a intrat in pamant dintr-o data, in mod sigur aceasta afacere (UMMO)
a dat de furca serviciilor secrete din multe tari.
Dupa actiuni conduse de diferite grupuri private, Departamentul de Stat al SUA a fost obligat sa "declaseze"
un numar important de dosare privitoare la OZN-uri. Dupa opinia publicistei Martine Castello, dosarul
UMMO ar fi unui din putinele care au rezistat la aceste asalturi si ramane inca acoperit de valul secretului pe
teritoriul american.
In anul 1968, un cetatean pe nume Donis se deplasa la volanul masinii sale, noaptea, pe o sosea care ducea
spre Madrid. Dupa propria sa declaratie,a vazut dintr-o data o nava discoidala asezata pe marginea drumului.
Omul s-a oprit, gandindu-se ca ar putea sa fie vorba de vreo pana, si s-a grabit sa-si ofere serviciile. Langa
nava cu pricina statea un personaj cu infatisare cum nu se poate mai umana, desi imbracat ciudat, cu un
combinezon de zbor foarte bine mulat pe corp. Cei doi s-au salutat si au intrat in vorba: omul vorbea destul de
bine limba spaniola. Marturie clara, credem noi, a unei intalniri de al treilea tip, cu tot cortegiul ei de
absurditati.
"-Dar dumneata cine haiba mai esti? a intrebat Donis.
- Vin de pe alta planeta.
-Pai vad ca arati a om in carne si oase !
-Arat a om fiindca sunt om. Locuitorii planetei de pe care vin eu au rapit niste pamanteni cu mult timp in urma
si eu sunt unul din descendentii acelor pamanteni.
-Cum s-ar zice, esti in captivitate la indivizii aia. Nu te-ai gandit ce-ar fi s-o stergi si sa vii sa traiesti pe Terra?
- Nici vorba! Cand vedem ce se petrece aici la voi, ne vine mai degraba pofta sa ramanem acolo. "

O povestire suprarealista. Cei doi isi iau ramas bun si Donis ajunge acasa, unde ii povesteste patania sotiei
sale, aceasta o istoriseste vecinei s.a.m.d. In anii aceia o buna parte din Spania traia conectata la afacerea
UMMO. Presa relata constant intamplari si circulau documente si tot felul de zvonuri. Tema contactelor cu
niste extraterestri facea parte, ca sa zic asa, din viata cotidiana a locuitorilor Madridului. Omul care traise
aceasta aventura a primit intr-o zi un apel telefonic. O voce foarte monotona, amintind de cea a lui Donald
ratoiul, i-a spus:
— Noi suntem interesati de ceea ce vi s-a intamplat. Ne-ar face placere sa venim sa va vedem, ca sa ne
povestiti totul mai amanuntit.
S-a stabilit o intalnire si convorbirea s-a incheiat fara ca insul de la capatul celalalt al firului sa-si dezvaluie
identitatea. Intre timp, Donis a intrat in legatura cu grupul de la Madrid, unde relatarea lui a starnit un val de
exclamatii:
— Vocea asta pe care o descrieti dumneavoastra seamana mult cu a oamenilor care ne telefoneaza cateodata si
noua si pretind ca sunt UMMO. Daca nu vedeti nici un inconvenient, ne-ar face placere sa fim de fata la
intalnire.
Omul a fost de acord si, in ziua prevazuta pentru intalnire, micul lui apartament din Madrid gemea de oaspeti.
Umi tineau la indemana liste cu intrebari pe care voiau sa le puna extraterestrilor: daca exista vreo solutie la
teorema lui Fermat, daca organismul gainii este cu adevarat capabil sa opereze transmutatia elementelor
chimice, atunci cand pasarea beneficiaza de o alimentatie deficitara* s.a.m.d.

Cercetarile lui Louis Kervran asupra transmutatiei biologice la energii joase au fost verificate si de cercetatorii
japonezi care au evidentiat ca celulele plantelor si animalelor au aceasta capacitate incredibila.Aceasta
cunoastere mai aparein traditiile alchimice si in povesti si legendele(gaina cu oua de aur)
Organismul uman pluricelular poate sa se foloseasca de aceasta de aceste capacitati uluitoare(siddhis) ale
celulelor doar daca realizeaza desavarsirea unificarii sau alinierii dintre parte si intreg(daca se stabilizeaza
functionarea holografica)

Rafael Farriols era si el prezent, cu un magnetofon care a prins foarte bine, fiindca a inregistrat tot. Banda
realizata atunci cuprinde o secventa din discutiile din apartamentul lui Donis, se aude vocea lui povestind cum
a decurs intalnirea, apoi suna telefonul.
Gazda ridica receptorul si zice cu glas scazut catre cei din incapere:
- "Ei sunt! "
Rafael a avut prezenta de spirit sa lipeasca atunci pe receptor un microfon-ventuza, ceea ce i-a permis sa
obtina o inregistrare destul de buna a scurtei comunicari care a urmat. Peste zece ani, Ribera mi-a facut rost de
o copie, pe care se afia mesajul extraterestrilor, numai cateva propozitii scurte:
- "No formulen preguntas de sus hermanos reunidos en su domicilio. Suplicamos perdon, senor, suplicamos
perdon. disconecto la communicacion."**
Inarmat cu banda primita de la Ribera, am facut ce facusem totdeauna in afacerea asta: analiza continutului. La
Universitatea din Aix-en-Provence exista un excelent laborator de fonetica. M-am dus sa-1 vad pe prietenul
meu Teston, care lucreaza acolo, si 1-am rugat sa faca o fonograma a inregistrarii respective, fara sa-i spun
insa despre ce era vorba. Pentru el asta era o munca de rutina. Fonograma este o inregistrare grafica a
vibratiilor sonore care cuprinde pe abscisa timpul iar pe ordonata frecventa. in fiecare moment sunetul este
supus unei analize spectrale iar sectiunea verticala a documentului furnizeaza componentele emisiei sonore in
clipa respectiva.
- Ei? Cum ti se pare?
-Chestia asta e recto tono.
-Adica?
-Vocea omeneasca e realizata intr-un tub destul de complex de coardele vocale. Aceasta cavitate se
deformeaza mereu, asa ca frecventele emise de vocea unui om nu sunt niciodata constante. In fonograma unei
voci omenesti frecventele urca si coboara ca niste valuri. Dar aici...
Teston era de parere ca pe banda adusa de mine frecventele erau prea constante ca sa poata fi vorba de o voce
omeneasca naturala.
— Mai curand e un sintetizator de voce sau o voce prelucrata cu ajutorul unui codificator de voce.
— Putea fi vorba de sintetizatoare si codificatoare de voce in 1968?
— Nu, era prea devreme.
Nu este vorba aici de obtinerea unei concluzii oarecare, fiindca iata ca, o data in plus, umbland sa trag de un fir
al acestei afaceri tentaculare, ma trezeam si mai nelamurit decat inainte.
** «Oamenii stransi in locuinta dumneavoastra sa nu-si formuleze intrebarile. Ne cerem scuze, domnute, ne
cerem scuze, intrerupem convorbirea.» (n.J.P.P)

Chiar daca am accepta ca niste persoane din serviciile secrete ar fi intrat in posesia unor astfel de dispozitive,
care putea sa fie ratiunea acestei operatii? Totul era pentru mine magnific de absurd.
Cativa ani mai tarziu, niste documente au fost primite de spanioli. UMMO pomeneau despre organul lor
fonator, ajuns la un grad malt de atrofiere. Sunetele nu fusesera de la inceput produse cu ajutorul corzilor
vocale, ci cu al unor organe mai primitive. in cursul evolutiei, aceste organe s-au atrofiat progresiv si cei mai
multi locuitori ai planetei lor sufereau, de la inceputul pubertatii, de un fel de scleroza care-i facea practic
incapabili sa emita sunete. Fenomenul pare inrudit cu dificultatile de vaz care se intalnesc la noi, pe Terra.
Cei mai multi oameni devin, la o anumita varsta, presbiti, din cauza sclerozei muschilor care actioneaza asupra
cristalinului, iar unele popoare, ca japonezii, de exemplu, in lipsa pretioaselor lentile ale ochelarilor, ar trece
prin mari dificultati.
Dupa o lunga perioada de neajunsuri, populatia UMMO a rezolvat aceasta problema echipand indivizii, inca
de la ovarsta tanara, inainte de manifestarea acestei atrofii, cu un implant care are functia de amplificator.
Altfel spus, ei au inventat un codificator vocal. Facand acest lucru, nu au avut ideea de a spori spectral sonor
sarac, care corespundea fonogramei obtinute de Teston. inainte ca tehnologia lor sa fie suficient de dezvoltata
pentra ca aceasta solutie sofisticata sa poata fi pusa in lucru, cei carora li se stingea vocea compensau aceasta
deficienta prin recurgerea la limbajul gestual, in genul vorbirii surdomutilor. Cand aceste solutii tehnologice s-
au impus, selectia naturala a incetat fara indoiala sa mai joace vreun rol si acesti „asistati” sau "infirmi fonici"
au devenit din ce in ce mai numerosi. In zilele noastre exista un numar crescand de boli de origine genetica ce
prolifereaza rapid fiindca farmacopeea si interventiile chirurgicale permit sa fie adusi la starea de a procrea
indivizi batrani care, in lipsa acestor panacee, si-ar fi gasit de mult moartea. Nu trebuie sa vedem in aceste
opinii o atitudine de tip rasist. Fiindca in fapt, prin ducerea la extrem a eugeniei, un exemplar ca Himmler,
care era miop ca o cartita, ar fi trebuit sa fie eliminat de la cea mai frageda varsta.
In ciuda marii sale asemanari cu omul terestru, locuitorul UMMO mijlociu, structurat dupa schema "totul
in cap", pare sa fie destul de greoi. Ni-1 putem imagina destul de descumpanit de ispravile unui jongler sau de
o finala de campionat mondial de patinaj artistic.
Activitatea artistica pe planeta UMMO este practic inexistenta. Acolo muzica nu este cunoscuta. Absenta
artelor plastice este justificata, foarte neconvingator, prin aparitia timpurie a tehnicilor fotografice. In schimb,
deoarece simtul mirosului il au incomparabil mai dezvoltat decat noi, locuitorii acestei planete iau parte, dupa
cum ne incredinteaza rapoartele, la concerte de parfumuri, foarte apreciate. Rafael Farriols are acasa o „orga
de parfumuri”, realizata dupa datele din documente, cu surse de diferite mirosuri placute comandate cu
ajutorul unei claviaturi care serveste si la realizarea acordurilor.
Aratam mai inainte ca un locuitor al planetei UMMO traieste cu un mic dispozitiv implantat in corp, un
dispozitiv care amplifica in buna masura - dar fara sa le deformeze - sunetele slabe produse de o cavitate
fonatoare sclerozata. Dar dispozitivul acesta nu foloseste intregul spectra sonor produs. Frecventele inalte sunt
codificate si emise sub forma de ultrasunete, care astfel ofera vorbitorului posibilitatea de a comanda prin
voce, intr-un mod original si discret, toate
aparatele obisnuite pe UMMO, inclusiv cele de la bordul puternicelor nave inter stelare.

Ideologia cuprinsa in documente

Ideologia este o problema centrala. Indiferent de identitatea autorilor textelor, ne intrebam ce contin acestea si
ce mesaj poarta? Eu personal refuz sa cred in ipoteza unei farse studentesti. Am impresia ca exista totusi in
aceste texte informatii stiintifice care nu sunt la indemana primului venit - chiar daca informatiile acestea sunt
diluate intr-o frazeologie plictisitoare la culme. Lucrul cel mai remarcabil este ca aceste informatii pot fi puse
in practica si eu cred ca am adus o dovada in acest sens. Dincolo insa de continutul lor stiintific, care este tonul
general al documentelor UMMO?
As spune ca in masa aceasta considerabila fac nota discordanta o serie de mesaj e carora li se poate atribui
calificativul de ezoterice. UMMO practica un anumit rationalism. in pofida unui flux de informatii lent,
siropos si moralizator, textele nu sunt lipsite de o anumita coerenta globala. Unele informatii sunt extrem de
precise, cantitative (cu date numerice). Unele au putut fi verificate, altele nu. Adeseori textul ia aspectul unei
note tehnice. Nu descoperim nici cea mai slaba urma de umor iar imaginile sunt extrem de rare. Metafora nu
apare decat in mod exceptional.
E interesant sa ne intoarcem, de exemplu, spre noianul de documente primite de Sesma si care se refera la
viata de zi cu zi pe planeta UMMO. Este o lume prin excelenta totalitara, in care individul este subordonat
societatii planetare careia ii apartine. Deducem ca lumea aceasta a fost construita asa in mod deliberat, dupa
secole de tulburari necontenite si conflicte pustiitoare.

In momentul cand aceasta perioada deosebit de dramatica a istoriei planetei UMMO se sfarsea, societatea era
dominata de... stiinta. O tanara despot a convins toata populatia ca ea este creierul intelept al planetei UMMO.
Un guru (maestru spiritual) la scara planetara, care prin teroare a subjugat si a adus sub deplina ascultare sute
de milioane de suflete. Femeia guru si-a arogat dreptul de viata si de moarte asupra tuturor locuitorilor si a
aplicat acest principiu cu o ferocitate absoluta, cu ajutorul unei politii politice cu care patrula pe intreg
teritoriul unicului continent al planetei. Sporirea cunostintelor era pe atunci considerata un scop in sine.
Savantii erau supusi la o munca istovitoare. Ei nu erau niste privilegiati ai stiintei, ci sclavii ei. Daca nu
produceau rezultate multumitoare, erau condamnati la moarte. Experientele pe fiinte umane erau practicate in
mod curent, pe scara larga. Inainte de profundele mutatii intervenite m configuratia sa, lumea de pe UMMO
semana cu cea pe care o visau nazistii. Toata populatia parea ca s-a lasat subjugata de o fiinta unica. Apoi
aceasta femeie despot a fost asasinata de una din servitoarele ei, cu ajutorul unui exploziv. Populatia s-a
napustit atunci asupra laboratoarelor si le-a distrus. O mare parte din stiinta acumulata a fost pierduta,
provocand o recesiune importanta si de durata in domeniul „stiintelor tari” (aplicative).
La incheierea acestui tablou apocaliptic, populatia UMMO - tot dupa ce spun textele - a inceput atunci sa
investeasca intens in stiintele umaniste, in psihologie si sociologie, cautand o solutie globala care sa impiedice
reintoarcerea la asemenea excese. Prima idee care a aparut era aceea ca nu se poate ajunge la modificarea
comportamentului uman pe parcursul unei singure generatii. Se pot decreta principii, dar structurile mentale
ale indivizilor raman neschimbate, rezultatul va fi nul si fara sanse de succes. Aceasta idee poate fi comparata
cu esecul relativ al teoriilor revolutionare de pe planeta Terra si mai ales cu modul in care grupuri restranse de
indivizi ajung intotdeauna, dupa un timp, sa deturneze un curent de idei generoase in propriul lor profit.
Locuitorii planetei UMMO au procedat atunci intr-un mod neasteptat, izoland o parte a populatiei, in marea
majoritate copii, spre a "cloci" altfel aceasta noua generate.
in practica mistica se vorbeste despre materialism spiritual, adica despre o versiune distorsionata, egocentrica,
a vietii spirituale Noi putem sa ne iluzionam crezand ca ne dezvoltam spiritual, cand de fapt utilizam tehnici
spirituale pentru a ne intari ego-ul nostru. Aceasta distorsiune fundamentala care ne fine in loc este evitata prin
separare progresiva de ego prin deconditionare si deprogramare in conditiile suspendarii contactului senzorial
cu lumea fenomenala (la acelasi efect a condus izolarea senzoriala in brainwashing).
O astfel de idee nu are nimic specific extraterestru. O regasim in toate sistemele totalitare, unde familia nu
este considerate suficient de competenta pentru a i se incredinta educarea si indoctrinarea propriilor sale
progenituri, in sistemul actual de pe UMMO, dupa cum se afirma in texte, copiii sunt separati de familiile lor
la varsta de treisprezece ani si adaosul de educate necesar li se admistreaza in centre specializate. Parintii pot
urmari evolutia copulor lor de la distanta, prin intermediui mijloacelor video, dar acest sistem nu functioneaza
decat intr-un singur sens, astfel incat ei nu mai au posibilitatea de a-si influenta copiii.
Aceasta este prima deschidere asupra sistemului social desens in documentele UMMO. Sistemul acesta nu este
niciodata prezentat ca un model, ci s-ar putea spune ca dimpotriva. Autoni acestor rapoarte insista afirmand ca
o solutie aplicata pe o planeta se poate dovedi impracticabila pe o alta. Adoua caracteristica a acestui sistem
social se sprijina pe o gestiune total informatizata, la scara intregii planete. Productia este in intregime
controlata, inclusiv nastenle. Locuitorii UMMO nici nu pot, de altfel, sa se imperecheze si sa procreeze luand
ei singuri niste decizii atat de importante. Aceste operatii se bazeaza pe analize detaliate ale profilunlor
psihologice ale viitonlor partenen si pe studii de compatibilitate a acestora. Populatia de pe UMMO este de
altfel limitata la doua miliarde de indivizi iar nastenle sunt strict programate Nevoile sunt asigurate, fiecare
lucreaza. Indivizii sunt mult mai putin diversi decat pe Terra. Gama de posibilitati este mai ingusta. Pe scurt,
aceasta planeta functioneaza ca un furnicar, adica asemeni unui gigantic organism viu. Realizarea individuala
ramane posibila in interiorul unui cadru riguros si imuabil de norme ce nu pot fi incalcate. Fara indoiala ca
pentru un pamantean o asemenea viata ar fi de nesuportat, dar ea pare sa convina acestor fiinte UMMO, care
nu arata un exces de imaginatie. Notiunea de independent a devemt pentru ei un cuvant lipsit de sens. Nimeni
nu se poate plimba pe planeta lor fara ca centrul sa cunoasca exact coordonatele deplasarii sale. Nu este
masina cea care hotaraste, dar ea este cea care controleaza si nimic nu-i scapa.
Pentru a desavarsi un asemenea sistem a fost neaparata nevoie sa i se adauge un sistem juridic. Primejdia
submarina care iese la suprafata in orice regim totalitar este aparitia paturii privilegiatilor partidul si
nomenclatura. UMMO pretind ca au reusit sa ocoleasca aceasta primejdie prin evaluarea extrem de riguroasa a
capacitatilor fiecarui individ, la nastere si mai apoi pe parcursul dezvoltarii sale. Societatea ii ofera acestuia o
serie de avantaje, s-ar putea spune in natura. Acolo proprietatea personala ca si tezaurizarea sunt necunoscute.
Aceasta societate planetara furnizeaza fiecarui om de pe planeta o retributie, care se calculeaza pornind de la
ceea ce produce el efectiv. Retributia se stabileste prin raportul dintre ceea ce a produs si ceea ce ar* fi trebuit
in mod normal sa produca, in functie de capacitatile sale. In masura in care mijloacele de evaluare sunt exacte
si aphcate corect, acest sistem garanteaza o justitie sociala care ar putea fi considerata implacabila.

Se admite existerlta unor inegalitati psihosomatice intre indivizi, dar s-a hotarat o data pentru totdeauna ca toti
sunt egali si ca li se va aplica acelasi tratament daca isi vor indeplini partea ce corespunde evantaiului lor de
capacitati psihosomatice. Acest lucru nu este incalcat niciodata de nimeni pentru ca este de neiertat.
Sa ne imaginam o uzina care produce glucoza. Un individ cu capacitati intelectuale limitate va fi folosit,
fireste, ca muncitor necalificat. S-au facut toate eforturile posibile pentru a-i da acestuia niste cunostinte
complexe, insa neuronii lui slabi nu i-au permis sa invete mare lucru. Un altul, care din nastere are un creier
mult mai dotat si care a urmat instruirea pe masura capacitatii sale, va conduce productia. Si iata ca amandoi
au acelasi nivel de viata! Nu-i nimic, isi va spune directorul, ma lipsesc de functie si ma fac muncitor manual.
Eroare! Ar pierde imediat si ceea ce avea !
Sistemul UMMO furnizeaza si un teren care da fiecarui individ posibilitatea de a se lasa in bratele leneviei sau
de a munci ca drogat al muncii (ca un ventabil stahanovist). Dar, dincolo de un anumit prag de delasare,
inconfortul si dezavantajele rezultate devin prea mari. Trandavia totala si parazitismul nu sunt tolerate pur si
simplu.
Exista desigur, si o anumita delincventa, cu toate ca aici documentele nu furnizeaza nici un fel de cifre. Si pe
UMMO exista oameni in stare de omoruri sau de alte nelegiuiri. Cand ajung aici, societatea ii ia in mod
simbolic in posesie, ei incetand sa mai fie cetateni cu drepturi depline. Gratierile si iertarea pedepselor sunt
necunoscute. Acesti condamnati pe viata sunt folositi pe post de cobai umani, dar documentele se grabesc sa
precizeze ca experientele care se fac pe ei nu le afecteaza cu nimic integritatea fizica si mentala.
Se mai mentioneaza in aceste documente un lucru care iti da fiori de gheata, tocmai prin nepasarea cu care
este relatat. In istoria planetei UMMO a aparut la un moment dat un grup de mutanti care, prin caracteristicile
lor fiziologice, perturbau serios activitatea unei importante mase de locuitori.
Cand aceasta afectiune a fost identificata si "sarmanii bolnavi " au fost localizati, s-a aplicat imediat o solutie
radicala si necrutatoare: indezirabilii au fost ucisi de la distanta cu ajutorul unui fascicol de microunde. Fapta
este infatisata ca o solutie benefica, eliberatoare si profilactica, a carei aplicare se impunea de la sine. in textele
UMMO, individul este prezentat ca fiind total subordonat imperativelor totalitare, asa cum o celula a unui
organism nu poate functiona de capul ei.

De aici si denumirea data dosarului UMMO la CIA: Red Castle ("Castelul Rosu"). Noi consideram ca
"Marii Blonzi" (UMMO), de care EBE ("Micii Gri") se tem, sunt aici tinta unei dezinformari deliberate.

Cei care poate se asteptau sa gaseasca in aceste documente ceva care sa le aminteasca in vreun fel paradisul
au fost din cale afara de dezamagiti. Fara indoiala ca si pe UMMO natura este omniprezenta iar fiinta umana
traieste intr-o simbioza indiscutabila cu ea. Suprafetele locuite de populatie sunt dispersate, lumile
concentrationare interzise. Calitatea vietii a fost optimizata si nevoile esentiale ale indivizilor satisfacute din
plin. Nu la fel am putea spune si despre societatile noastre, care zilnic etaleaza injustitia si actiunile coercitive
si despotice.
Universul UMMO pare sa aminteasca, prin anumite aspecte, lumea descrisa in cartea Brave New World de
Aldous Huxley, aparuta in Franta sub titlul Le meilleur des mondes (" Cea mai buna dintre lumi "). Sa ne
aducem aminte de principiul lui Sa Forderie: " identitate inseamna stabilitate ".
Dar lumea lui Huxley era fara suflet. Acolo spleenul (plictiseala, melancolia, proasta dispozitie, angoasa
existentiala) erau tratat cu un drog slab, soma. Lumea UMMO se pare ca se sprijina pe niste conceptii cu
caracter metafizic care vor fi evocate la timpul lor.
Chiar daca aceste documente au o provenienta extraterestra, nimeni nu poate spune daca aceasta expunere
istorica si aceasta stractura sociala sunt reale fiindca nu putem merge pe UMMO sa le verificam. Indiferent de
identitatea automlui lor, aceste texte au cel putin meritul de a cuprinde o idee originala, acel «feed-back»
(reactie inversa) care asigura intr-o societate stabilitatea si echitatea.
Aici, pe Terra, marxismul si-a demonstrat incapacitatea de facto de a aduce oamenilor fericirea promisa.
Capitalismul nu poate nici el emite pretentii in aceasta directie, intrucat libera initiativa este poarta deschisa
spre o multime de abuzuri. Societatile bazate pe dogme religioase integriste nu sunt nici ele mai bune.
Daca uneori propun solutii care invita la altruism si limiteaza anumite excese, acestea yehiculeaza in
schimb alte fatete care in mod stramu sunt cu totul rmpotriva evolutiei si a progresului valorilor umane. Am
putea spune ca principala lor deficienta o constituie scleroza lor. incapacitatea lor de a evolua, alergia la
evolutie si dogmatismul lor funciar, care adeseori se dovedeste orb in fata celei mai evidente realitati.

Rapoartele cu privire la armament

In documentele primite de Sesma se mentionau progresele alarmante ale populatiei de pe Terra in materie de
mijloace de distrugere. Se arata explicit ca aceste progrese puteau conduce intr-o buna zi la realizarea unei
arme apocaliptice, arma cu plasma, in stare sa pustiasca o intreaga planeta si sa suprime absolut orice forma de
viata. Aceleasi texte mai spuneau ca pe UMMO s-a receptionat un mesaj radio emis de pe o planeta aflata la o
distanta de doua mii de ani-lumina de sistemul lor, dar ca niste conditii extrem de favorabile ale
„pluricosmosului”, care se afla la baza conceptiei lor cosmologice, le-ar fi permis sa viziteze acea planeta
facand o calatorie care necesitase numai doi ani. Numai ca atunci cand au ajuns la fata locului, au dat de o cu
totul alta stare de lucruri: intre timp, populatia planetei pur si simplu se autodistrusese cu ajutorul acestor arme
teribile, iar solul era complet vitrificat.
In 1975, in mainile destinatarilor spanioli au ajuns noi rapoarte in legatura cu aceasta amenintare. Lamuririle,
de data aceasta mult mai precise, se refereau la ceea ce noi am numit dupa un timp sisteme cu energie dirijata.
In acea perioada, raporturile mele cu revista Science et vie si cu redactorul sef al acesteia, Philippe Cousin,
erau inca excelente. In 1976 Cousin mi-a propus sa fac o calatorie prin Statele Unite, cu ocazia bicentenarului
Razboiului de Independenta.
Itinerariul urma sa fie stabilit de mine, asa ca m-am hotarat sa vizitez laboratoarele care corespundeau mult
cu proiectele descrise in documentele UMMO, adica in primul rand celebrul LLL (Lawrence Liveromore
Laboratory), unde s-a studiat bomba H amencana, si laboratory Sandia din New-Mexico. Si ceea ce am
descoperit acolo m-a incremenit (m-a amutit).
Cum a facut un cercetator al CNRS ca sa aiba acces la asemenea proiecte pe parcursul unei calatorii asa de
scurte? Desigur ca sansa a jucat un rol important. La Institutul de mecanica fluidelor din Marsilia
cunoscusem un om de stiinta pe nume Alstrom care prin ami 60, cat statuse in Franta, realizase primele lasere
cu gaz obtinute in laboratoarele de la noi.
L-am intalnit acum la Livermore si s-a bucurat mult vazandu-ma. Conducea proiectul «Shiva». In primavara
lui 1976, la LLL functiona o instalatie numita Janus, care folosea doua foarte puteraice instalatii laser cu
neodim. Fata de ceea ce stiam noi in momentul respectiv, in Europa, despre asa ceva, acestea doua erau niste
adevarati monstri, care se lafaiau pe mai bine de o suta de metri, asezati in paralel intr-o hala imensa, iar
radiatiile emise de ele se concentrau asupra unei tinte formata dintr-o bila de sticla umpluta cu hidrogen. al
carei diametru era de domeniul fractiunilor de milimetru. Acolo am auzit pentru prima oara in viata mea
cuvantul terawatt. in greceste, tera inseamna „monstru”. Fiecare din cele doua lasere ale lui Janus dezvolta
cate o putere de un terawatt, adica de un milion de megawati. Pentru mine, o asemenea putere era de
neinchipuit. Era puterea a o mie de centrale nucleare functionand simultan, si era o marime comparabila cu
intreaga cantitate de energie electricaprodusa la scara intregii planete in acelasi interval de timp. Si toata
aceasta energie era concentrata pe o tinta minuscula. Energia se acumula pe o suprafata speciala, care intra
exploziv in expansrane simultan catre exteriorul si catre interiorul obiectului, ceea ce conducea pe
moment la realizarea unei fantastice comprimari a continutului tintei. Hidrogenul lichid, considerat in mod
obisnuit ca incompresibil, devenea de o mie de ori mai dens iar presiunea sa urea la un milion de atmosfere.
I-am spus imediat lui Alstrom:
— Prin urmare, sunteti pe cale de a incerca reconstituirea unei supernove m laborator?
— Exact.
intr-o stea de tipul unei supernove, invelisul gazos explodeaza, din cauza fuziunii heliului, si intra in
expansiune. Cea mai mare parte a acestei mase se disperseaza in cele patru directii ale spatiului, dar
partea centrala este comprimata. Dupa opinia cvasiunanim acceptata de oanienii de stiinta, ea se transmuta fie
intr-o stea neutronica, fie intr-o "gaura neagra ".
Bineinteles, Janus era departe de a fi in stare sa creeze conditiile necesare initierii unei reactii de fuziune in
lant. Alstrom lucra deja la Shiva un proiect care cuprindea 24 de lasere de cate un terawatt fiecare si mi-a
aratat si cladirea, care era deja in constructie. Ma intreb de ce mi-a aratat toate astea? Nu-mi pot da seama, dar
lucrul acesta se intampla curent in SUA: intr-un domeniu oarecare se mentine secretul cel mai strict, apoi intr-
o zi cineva ii deschide primului venit usa, spunandu-i: "uita-te". Sau altcineva incepe sa-si dea drumul la gura!
Imi amintesc ca dupa aceasta vizita am luat micul dejun cu un inginer francez de la Comisariatul francez
pentru energie atomica, care se afla de un an intr-un stagiu la Livermore si care mi-a declarat:
— Am auzit si eu vorbindu-se ca ar exista un proiect de genul asta, dar nu inteleg cum de te-au lasat sa vezi
toate chestiile alea. Eu n-am avut niciodata acces in acel sector.

Cea de-a doua parte a calatoriei mele m-a purtat pe la laboratoarele Sandia, in apropiere de Albuquerque, in
statul New Mexico, si am fost primit acolo de Gerald Yonas, responsabilul proiectului de fuziune cu fascicule
de electroni. Si iarasi o lume cu totul noua mi s-a deschis in fata ochilor. In instalatiile laser, cercetatorii
inmagazinau energie luminoasa in enorme blocuri de sticla dopata sau impurificata cu mici cantitati de
neodim. in instalatia de la Sandia se acumula energie electrica in niste sisteme de condensatori care se
descarcau in timpi extrem de scurti. Cele 36 de elemente, distribuite ca spitele unei roti, focalizau asupra "
axului " o putere de 30 de terawati, pe un volum ceva mai mare decat al bilei de sticla de la Livermore, dar tot
extraordinar de mic daca ne raportam la o asemenea putere. Era, dupa expresia lui Yonas, un volum "cat un ou
de porumbel ".*
— Avem dificultati cu focalizarea, spunea el. Fasciculele noastre de electroni au tendinta sa se instabilizeze
cand ajung la suprafata tintei. Dar speram sa putem remedia rapid neajunsul asta.
Era clar ca cercetatorii americani - si, dupa opinia lui Yonas, si rusii - erau pe care sa realizeze niste instalatii
noi al caror efect ar fi fost concentrarea unor energii fabuloase in volume din ce in ce mai mici.
Ori, ce este o densitate volumica a energiei ? Este pur si simplu o presiune **.
Scrisorile UMMO vorbeau explicit de aceasta cursa catre presiunile foarte inalte, care sunt susceptibile sa
produca modifican importante in starea materiei, pana la punctul in care aceasta este transformata in...
antimaterie. Era indicata in texte si presiunea critica: o suta de milioane de atmosfere. Aceste conditii de
hiperpresiune, mentionau documentele, fusesera deja atinse de numeroase ori in conditii de laborator, dar
pentru intervale de timp foarte scurte. Pentru realizarea procesului de inversiune, ar fi trebuit ca presiunea sa
fie mentinuta pe o durata suficienta, care insa nu mai era precizata.
Sistemul de la Livermore atingea rapid presiuni de un milion de atmosfere. Cat timp va mai fi necesar pentru
obtinerea acestor conditii extreme? Zece ani? Poate cincisprezece? N-as fi putut face nici o precizare, dar era
limpede ca gheata se sparsese si ca ceva era in curs, ceva care putea chiar sa depaseasca mult asteptanle
cercetatonlor, adica fuziunea termonucleara.

Din punctul nostru de vedere, diferenta dintre bine si rau este in primul rand cantitativa (in exces, tot ce este
bun devine automat rau). Ne referim la faptul ca aceasta competitie pentru presiuni foarte inalte (de
comprimare sau de concentrare a materiei si a energiei) nu vizeaza numai realizarea unor arme noi dupa cum
ar fi afirmat UMMO, ci si obtinerea unor metamateriale care, ca si starile alotropice (ca in cazul diamantului
si al grafitului, doua stari diferite ale aceluiasi element chimic, carbonul), au aceeasi compozitie chimica dar
prezinta deosebiri remarcabile sub aspectul proprietatilor fizice: supraconductie electrica, termica si pentru
unde mecanice la temperatura ambianta de pe Terra, punct de topire ridicat (12 000°C), exceptionala rezistenta
mecanica la impact pierderea masei sau a cuplajului cu campul gravitational etc. Romanii sunt in aceasta
directie deschizatori de drumuri prin prof Grosu si Henri Coanda. In introducerea la Yoga Sutra am relatat una
dintre intalnirile cu Henri Coanda, in care acesta mi-a cerut sa descopar noi solutii si mijloace de obtinere a
presiumlor inalte, in doua scopuri: sa descopar cum fac descoperiri (devenind martor constient al procesului de
descoperire) si sa descopar corelatia dintre calea exterioara (tehnologica si stiintifica) si cea interioara (de
centrare din Yoga-Sutra) care se refera amandoua la concentrare, focalizare si localizare energetica.

In ce masura se putea dovedi important lucrul acesta? Daca cineva, prin "inversarea particulelor" sub efectul
unei presiuni imense mentinute un timp suficient, ar ajunge sa sintetizeze direct antimatena, degajarea de
energie ar urma sa fie de zece mii de ori mai puternica decat energia obtinuta prin fuziunea termonucleara,
pentru aceleasi mase puse in joc. Asta ar fi ceva intr-adevar apocaliptic.
Imi amintesc cu mare precizie ceasurile petrecute cu Yonas la Sandia. El mi-a descris ceva mai tarziu ceea
ce avea sa se numeasca ulterior "razboiul stelelor". Yonas jongla pur si simplu cu cantitati fabuloase de
energii, vorbea de raze ucigatoare si de fascicule de particule in stare sa loveasca tinte de dimensiuni infime,
ca de exemplu varfunle unor rachete Cu incarcaturi nucleare aflate la mii de kilometri distanta. Si toate acestea
se petreceau in 1976!
La intoarcerea in Franta, am scris pe nerasuflate un articol in care rezumam tot ce vazusem si auzisem in
timpul acestei calatorii. L-am convins pana si pe Alstrom sa-mi incredinteze niste excelente fotografii in culori
ale laserelor de la Livermore. La redactia revistei Science et vie, redactorul sef nu m-a crezut o clipa si a cerut
rescrierea articolului meu de catre un jurnalist din echipa lui. Cat despre fotografii, acestea nu se stie pe unde
s-au ratacit.
*Prima descriere amanuntita a unui asemenea dispozitiv avea sa apara in presa de specialitate abia peste sase ani. Vedeti,
de exemplu, articolul lui Gerald Yonas publicat in "Pour la Science" din 15 ianuarie 1979 traducere din Scientific
American.
** Ne-am deprins sa consideram o presiune ca fiind masura unei forte (exprimata in newtoni) pe unitatea de suprafata
exprimata in metri patrati. Dar dimensional, raportul dintre forta si suprafata, amplificat la numarator si la numitor cu
lungimea (in metri), devine o densitate a energiei pe unitatea de volum (forta inmultita cu deplasarea indica "lucrul
mecanic" sau energia si se masoara in jouli). (n.J.P.P)

Vladimir Aleksandrov
Am cunoscut un rus, Vladimir Aleksandrov, cu care, in timpul unei sederi ceva mai indelungate a lui in Franta,
am ajuns la legaturi bazate pe o sincera afectiune. Corespondasem episodic cu el si cu alti cercetatori rusi, ca
de exemplu vechiul meu prieten Vladimir Golubev, specialist in laseri si vechi colaborator al lui E. Velikov*
Uneori ne intalneam la cate un congres si discutam relativ liber. In 1983 am avut ocazia sa fac o calatorie la
Moscova, ca sa particip la al VIII-lea Congres International de Magnetohidrodinamica, si am prezentat doua
comunicari care au fost acceptate (ambele reproduse in anexa stiintifica a lucrarii de fata). Una din ele descria
acceleratorul lateral MHD construit de japonezi, prezentat si in numarul pe luna aprilie 1991 al revistei
Science et vie.Ii scrisesem lui Aleksandrov cu suficient de mult timp inainte pentru a putea fi sigur ca va primi
corespondenta mea. L-am zarit in cea de-a doua zi a lucrarilor in apropierea intrarii in sala de conferinte. Ne-
am indepartat impreuna si am gasit un loc suficient de discret pentru a discuta. Imi amintesc ca stateam asezati
pe o banca intr-un fel de galerie de trecere, in fata unui hol larg in care trona statuia unui cocos de bronz, inalta
de peste un metru. Cocotat in varful unei coloane, cocosul acesta isi departa aripile de fiecare data cand
rasunau bataile gongului, care anunta inceputul si starsitul pauzei, iar penele lui metalice intrau in vibratie.
Aleksandrov era specialist in meteorologie si in mecanica fluidelor. De mai multi ani se interesa de efectele
posibile asupra atmosferei terestre , ale declansarii unui razboi nuclear. Se implineau decenii de cand se faceau
explozii experimentale ale unor asemenea arme monstruoase** si nimeni nu fusese preocupat, inaintea lui, de
posibilele consecinte ale unor explozii simultane a mii de incarcaturi nucleare asupra emisferei de nord.
Bombele care ar fi explodat in apropierea solului sau in sol (adica majoritatea in cazul unui atac termonuclear,
fiindca tintele prioritare sunt, in asemenea cazuri, silozurile subterane de rachete) ar fi creat in punctul de
impact pulberi de o extrema finete, cu diametre de ordinul micronilor. Caldura imensa care domneste in
fiecare "bila de foc", dupa emisia unei puternice unde de soc, si a unei radiatii care anihileaza orice forma de
viata, ar fi provocat un gigantic gol de aer care ar fi aspirat acest material pulverulent la o foarte inalta
altitudine, in stratosfera, asa cum s-a intamplat si in cazul tuturor exploziilor trecute. Data fiind finetea acestor
particule, ele nu ar fi putut sa cada pe sol decat dupa un timp foarte indelungat, intre sase si optsprezece luni,
dupa cum s-a constatat deja in experientele intreprinse pana acum.
Aleksandrov pornise de la evaluarea cantitatilor de praf, pe care 1-ar fi putut imprastia in atmosfera inalta un
atac echivalent cu mai multe mii de megatone si a calculat, cu ajutorul calculatorului BESM-6 al Centrului de
calcul din Moscova, consecintele acestui fenomen. Peste un an si jumatate de la intrevederea noastra avea sa
fie difuzat un film produs in Statele Unite, care, pentru scurt timp, avea sa atraga atentia publicului asupra
acestui gen de probleme.
Filmul se intitula The Day After ("Ziua de dupa") si cei care 1-au vazut isi amintesc fara indoiala de niste
imagini cutremuratoare reprezentand un oras prefacut intr-un morman de ruine inegrite, de grupuri de oameni
insangerati si cu privirile ratacite si mai ales de un fel de "zapada" radioactiva cazand din cer.
Insa toate acestea erau de fapt nesemnificative in raport cu realitatea pe care o descria Vladimir si care
speram sa nu ne fie niciodata impusa noua. El calculase ca stratul de pulbere marunta avea sa acopere practic
lumina soarelui. In primele zile, lumina care ar fi ajuns la sol ar fi fost micsorata de patru sute de ori, astfel
incat primul spectacol al unei regiuni lovite de un atac nuclear ar fi fost acela al unei nopti totale, o noapte
nucleara. Aproape la fel s-a intamplat in Kuweit dupa incendierea puturilor de petrol in timpul razboiului din
Golf: cand vantul aducea spre ei fumul acestor incendii, oamenii se trezeau in mijlocul unei asemenea
intunecimi, incat in miezul zilei erau siliti sa aprinda lumina, fie si numai ca sa vada cat e ceasul.
Calculele lui Aleksandrov aratau ca doua saptamani ar fi fost suficiente pentru ca stratul acesta de pulbere sa
acopere in intregime emisfera nordica a planetei noastre. Fenomenul ar provoca si o intensa scadere a
temperaturilor, in medie cu 15°C.

*E. Velikov a fost mult timp un personaj cu mare greutate in aparatul de stat sovietic. Ocupandu-se, la
inceputurile carierei sale stiintifice de studiul fuziunii, a fost unul din specialistii care s-au distins in domeniul
magnetohidrodinamicii, ajungand vicepresedinte al Acadeimei de Stiinte de la Moscova i s-au incredintat spre
coordonare proiecte importante din domeniul militar, in special "razboiul stelelor", asa cum era acesta
conceput in viziunea Kremlinului. Si iata un lucru care numai la rusi se poate vedea: Velikov era, la un
moment dat, unul din cei mai valorosi asistenti ai lui Mihail Gorbaciov in materie de... dezarmare nucleara!
**Pana de curand s-a crezut ca puterea bombelor termonucleare experimentate de rusi pe teritoriul lor s-a
limitat la 40 sau 60 de megatone. Dar Saharov a aratat in memoriile sale ca mai multe incercari care s-au
efectuat sub conducerea sa corespundeau unor bombe de 100 megatone, ceea ce este pur si simplu
inspaimantator daca ne gandim ca aceasta putere este de optzeci de mii de ori mai mare decat a bombei de la
Hiroshima. De remarcat ca in aceasta experienta nucleara bomba (tot dupa precizanle lui Saharov) fusese
lansata dintr-un avion, de unde concluzia ca era perfect operationala si mai ales ca putea fi usor adaptata la o
racheta. (n. J.F.F.)

Chiar facand abstractie de pierderile materiale si umane uriase pricinuite de atacul respectiv, ca si de
consecintele biologice ale caderilor radioactive, lipsa luminii solare ar fi provocat ea singura pieirea inevitabila
a intregii vegetatii, ceea ce inseamna distrugerea tuturor recoltelor. Lumina n-ar incepe sa licareasca din nou
decat la capatul unor lungi luni de asteptare, revenind treptat la stralucirea ei normala abia dupa recaderea pe
sol a intregii cantitati de pulberi prezente in stratosfera.
- Dar bine, am spus eu, hai sa ne imaginam si un conflict de proportii mai mici, unul care sa angajeze, sa
zicem, numai cateva sute de megatone.
- Exclus, s-a impotrivit el. Un atac nu poate fi decat masiv. De fapt tinta prioritara este reprezentata de
silozurile de rachete cu incarcatura nucleara ale adversarului. Trebuie ca ele sa fie distruse pentru a anihila
orice riposta. Cat despre cel care primeste un asemenea atac, el nu poate sa raspunda decat tragand toata
munitia dintr-o data si asta chiar inainte de a fi lovit, din clipa in care salva de rachete ale adversarului a fost
detectata de radarele cu bataie lunga.
- De ce nu-si rezerva ceva din puteri si pentru a doua lovitura?*
-Nu, nici asta nu se poate. Fiindca in momentul cand rachetele si-au atins tinta, asta provoaca lansarea in
atmosfera, pe langa norii de praf, si a unor resturi, care pot ajunge la mai multe zeci de kilograme fiecare. Ar fi
 atunci de-a dreptul imposibil sa lansezi niste rachete printr-un astfel de nor de resturi.
- Daca inteleg eu bine, pentru neutralizarea adversarului ar fi nevoie ori sa-i distrugi efectiv silozurile, ori sa-i
impiedici functionarea rachetelor acoperindu-ti teritoriul cu o plasa impenetrabila, cel putin pe o anumita
durata.
- Da, in linii mari cam asta ar fi. De altfel, in calculele mele am incercat sa tin cont si de poluarea datorata
incendierii instantanee a padurilor si a zonelor urbane, din cauza exploziilor. Rezultatele sunt complet
nebunesti. in stratosfera praful ar intercepta majoritatea radiatiilor solare si in straturile joase si mijlocii, pe la
altitudinea de 2000 de metri, fumul ar capta toata energia ramasa. Atmosfera ar deveni astfel rece dedesubt si
calda deasupra, adica superstabila.**
- Inteleg. Acest aer cald ar absorbi toata umiditatea solului, ca intr-o incapere incalzita prin plafon.
- Masa oceanica va limita local scaderea temperaturii, dar asta duce la crearea unor diferente foarte mari de
presiune in zonele de coasta. S-ar produce niste cicloane de o forta, pe care noi nici macar nu ne-o putem
imagina.
Aleksandrov mi-a dat atunci si articolul pe care tocmai il publicase, in colaborare cu colegul sau Stenchikov,
intr-un buletin al Academiei de Stiinte din Moscova. M-a rugat ca la intoarcerea mea in Franta sa incerc sa fac
cunoscute concluziile lui. Marturisesc ca eu m-am straduit, dar si aici m-am izbit de acelasi scepticism
dintotdeauna al publicistilor. A trebuit sa astept o jumatate de an pentru ca revista La Recherche sa se
hotarasca sa-mi publice un articol intitulat "Anul de dupa", in care comentam lucrarile celor doi colegi rusi.
Conversatia a continuat cu trecerea in revista a mai multor proiecte de armament, derivate din cele nucleare,
pe care Aleksandrov le cunostea: arma EMP, adica efectuarea unei explozii cu o incarcatura nucleara
importanta in atmosfera inalta, ceea ce crea un impuls si o furtuna electromagnetica extrem de intensa, in stare
sa distruga la sol toate instalatiile electrice si electronice ale inamicului; bombe termonucleare echivalente
obuzelor, fara incarcatura exploziva (arme cu neutroni); dispozitive de focalizare electromagnetica s.a.m.d.
Aleksandrov cunostea varianta ruseasca a "razboiului stelelor".
Mai era totusi si altceva. In domeniul experientelor termonucleare subterane incepea sa-si faca aparitia un soi
de monstru.***

* Ceea ce se numeste o strategie de raspuns la atac, elaborata in SUA de catre Garwin. In cazul unui presupus
atac asupra SUA, trebuie trasa toata salva de rachete prezente pe teritoriul american in cele 4 minute care
urmeaza detectiei, prin satelitii de observatie, a lansarilor de rachete de pe submarinele rusesti situate la cateva
sute de kilometri de coasta. (n.J.P.P)
**In imprejurari normale, atmosfera terestra permite trecerea radiatiilor solare si atunci solul este incalzit in
timpul zilei. Straturile de jos ale atmosferei, supraincalzite, tind sa se ridice, producand astfel curenti
ascendenti, fenomen bine cunoscut amatorilor de deltaplanorism. Intr-o atmosfera superstabila, care
corespunde situatiei inverse, convectia naturala inceteaza. (n.J.P.P)
*** In operele stiintifice ale lui Andrei Saharov se vede (pag. 45) ca el a cunoscut aceste explozii subterane,
bazate pe explozii de o putere de ordinul megatonelor. Asocierea bombei cu un sistem de tip betatron a condus
la obtinerea unor campuri magnetice, care atingeau fabuloasa valoare de 5000 de tesla (pag. 57),
corespunzatoare unor presiuni de o suta de milioane de atmosfere. Saharov este de asemenea si parintele
magnetohidrodinamicii sovietice. (pp. 13-63)

In Spania se primise de la expeditionarii UMMO o scrisoare in care erau dezvaluite rezultatele foarte avansate
ale americanilor in acest domeniu. Proiectul purta numele codificat de DMP 32. Se parea ca americanii
realizasera, in conditiile unei fantastice compresii create cu ajutorul explozivilor termonucleari si al unui
sistem de autoconfinare magnetica*, primele rabufniri ale antimateriei. Scrisoarea mai mentiona ca rusii se
aflau si ei pe acelasi drum, intampinand insa mari dificultati din cauza nivelului mai scazut al cunostintelor lor
din domeniul supraconductiei.
Aleksandrov mi-a marturisit ca cercetarile lui i-au facut pe alti cercetatori rusi, implicati in cercetari
ultrasecrete, legate tot de arme bazate pe antimaterie, sa-i trimita anumite confidente anonime.
Unii din ei, disperati de monstruozitatea acestor proiecte la care ajunsesera complici fara voia lor, voisera sa-
si mai descarce in felul acesta constiintele**.
— Eu stiu, mi-a spus Aleksandrov, lucruri inimaginabile, pe care nu indraznesc nici macar sa le pronunt.
In raportul UMMO, amintit mai inainte, se dadea vina in mod egal pe ambele superputeri.
Detaliile furnizate de aceasta scrisoare erau cat se poate de precise. Se afirma, de pilda, ca in operatiunile
militare din Afganistan rusii facusera uz de un gaz capabil sa distruga celulele nervoase ale oamenilor, fara sa
lase urme detectabile. La randul lor, americanii pregatisera si ei, in anumite tabere specializate, un grup de
patru sute de tortionari sud-americani, care fusesera instruiti sa utilizeze un produs numit turbocurarina, care
provoca dureri atroce fara sa lase in corp nici cea mai slaba urma.
Concluzia lui Aleksandrov: "Cred ca oamenii sunt cu adevarat nebuni!"
El mi-a marturisit proiectul lui: sa se lanseze intr-un fel de cruciada pentru a avertiza popoarele de riscurile
infernale pe care le reprezinta pentru intreaga umanitate amenintarea armelor de orice natura. El chiar a
intreprins oarecare demersuri in aceasta directie, dar a fost asasinat la Madrid in 1985, disparitia sa tragica
fiind tratata cu o indiferenta revoltatoare. Unele ziare chiar au incercat sa-1 discrediteze, afirmand ca bause
peste masura in ziua dispantiei sale. Numai ca Aleksandrov nu bea. Se poate insa sa fi fost drogat. Am incercat
sa aflu ceva mai mult despre aceasta afacere si am intrat in legatura cu cativa din prietenii pe care ii avea
dincoace de cortina de fier.
Informatiile cele mai importante le-am aflat insa din alta parte, anume de la Gonzales Mata, ziarist la Actuel
si vechi membru al serviciilor secrete spaniole. De la el am aflat ca Aleksandrov fusese pur si simplu rapit din
fata hotelului in care locuia, dupa ce se intunecase. Incercase sa opuna rezistenta. dar agresorii 1-au lovit cu
salbaticie. Niste prostituate fusesera martore ale scenei iar urmele de sange ramasesera pe asfalt, dupa ce
automobilul plecase, luand corpul sau fara viata Mata preciza ca un membru al serviciilor secrete spaniole ar fi
incercat sa afle mai mult despre aceasta afacere si ca fusese omorat in bataie intr-un parking.
- Credeti-ma, nu va apropiati de o asemenea afacere. Voi sunteti amatori. Aici sunt interese importante, iar
oamenii care au comis aceasta crima isi cunosc meseria...

*Confinarea magnetica a fost evocata intr-o nota anterioara si se refera la "retinerea unui fluid(lichid; gaz;
plasma) intr-un camp magnetic, fara ca acesta sa atraga peretii recipientului". Este vorba de un proces de
implozie cu autoretinerea fluidului plasmatic in campurile create, utilizand anumite geometrii si componente.
[nota DM]
** Savantii se vad adeseori pusi in situatii in care "cedeaza" . In definitiv nu sunt nici ei decat niste fiinte
omenesti. In noiembrie 1985 fizicianul Gospner care lucra in domeniul inaltelor energii, a fost martorul
deturnarii acceleratorului de particule de la CERN [Centrul European de Cercetari Nucleare] pentru fabricarea
unor mici cantitati de antimaterie in scopuri militare. Imbolnavindu-se brasc de cancer, el a avut mustrari de
constiinta si a dezvaluit intr-un articol aparut in revista La Recherche ca exista o posibilitate de a stoca
antimateria astfel creata sub forma de antihidrogen in niste cristale in modul cel mai simplu cu putinta:
antielectronul se anihileaza cu un electron al cristalului iar antiprotonul, negativ, devine captiv intr-o incinta
electrostatica. Din acest moment, conceptul de arma cu antimaterie a prins contur. Astazi, aceste preocupari
par sa fi cazut in mtare, in fata efortului general intreprins in directia dezarmarii nucleare.

Fenomenul dezarmarii nucleare

In lunile care au urmat, Kremlinul si-a intensificat demersurile in directia dezarmarii. Multi isi amintesc fara
indoiala de primirea de catre "Doamna de Fier", Margaret Thatcher, a ministrului rus de externe, care voia sa-i
ceara concursul in scopul de a-i convinge pe americani sa dea inapoi, inainte de a fi prea tarziu. Pe la mijlocul
anilor 80, scrisorile UMMO se refereau neincetat la aceasta situatie de tensiune extrema.*
Se poate face o dubla lectura a evenimentelor. De pilda, chiar in perioada cand a sosit scrisoarea ce facea
referire la faimosul proiect asupra antimateriei DSP 32, presedintele Reagan a scapat o fraza destul de
curioasa, nestiind ca vorbeste in raza unui microfon, pe care tehnicienii tocmai se straduiau sa-1 regleze:
- "Tocmai am semnat o conventie privind un proiect de bomba, care ne va permite sa stergem o data
pentru totdeauna Uniunea Sovietica de pe harta. Bombardamentul poate incepe in cinci minute".
Cu siguranta ca fraza aceasta nu e tocmai cel mai potrivit exemplu, insa poate fi revelatoare. Nu se poate
zice despre cursa inarmarilor ca ar fi fost, in Est, ca si in Vest, un fapt pur politic. Dupa raceala de dupa razboi,
ea a fost mereu un fenomen de paranoia, dublat de o afacere in stil mare. Grupurile de interese militare si
industriale sunt simultan lacome, oarbe si surde. Cercetatorii sunt total deconectati de realitati. Saharov explica
limpede acest lucru cand denunta autonomia crescanda pe care o capatau fata de puterea politica "instalatiile" -
nume de cod al complexelor militaro-industriale si al poligonului de experimentare a armelor nucleare
sovietice. Din 1979, aceasta stare de lucruri era perfect analizata in textele UMMO, si nu puteam sa nu ne
simtim ingrijorati.
Gorbaciov a intensificat, unilateral, spectaculoase operatiuni de dezarmare. El a ordonat inghetarea
experientelor subterane cu scopul de a-i incita pe americani sa faca la fel. Tocmai acolo crestea monstrul, care
ameninta cu devorarea planetei. Daca e sa dam crezare textelor sosite in Spania, iata cam cum se puteau
prezenta efectele unei „arme cu plasma”:
O bomba este, mai inainte de orice, o depozitare grosiera a unei anumite cantitati de energie. In cazul exploziei
unei bombe atomice cu fisiune, aceasta energie este eliberata 90% sub forma de radiatii X, care sunt absorbite
de aerul inconjurator. Adus la o temperatura foarte inalta, acest aer constituie ceea ce se cheama "bila de foc".
Cea de la Hiroshima masura, cred, o suta de metri. In cazul bombelor termonucleare, acest diametru se
intindea pe mai multi kilometri. Responsabila pentru distrugerile mecanice este expansiunea extrem de brutala
a acestei "mingi de foc", expansiune numita si unda de soc. Distrugerile prin incendii sunt datorate radiatiei
termice emise de aceasta sfera incandescenta ce carbonizeaza si arde tot ceea ce atinge. In cazul unei "arme cu
plasma", bila de foc, corespunzand unei temperaturi ce atinge 100.000°C, ar avea un diametru de mai multe
sute de kilometri. O astfel de sfera ar transforma solul in sticla (vitrificandu-1). Unda de soc creata ar face de
mai multe ori inconjurul planetei, si in trecerea ei ar matura absolut totul in calea ei, si asta nu numai la
victima, ci si la agresor. UMMO adaugau in scrisoare ca ei sunt fericiti pentru faptul ca ei atinsesera un anumit
nivel de stabilitate politica planetara, inainte de a ajunge la un asemenea nivel tehnologic. Tuturor
pamantenilor contactati, care ii intrebau cu disperare ce solutii ar exista pentru aceasta eventualitate, le
raspundeau invariabil:
- Pe Terra, voi suferiti de o adevarata indigestie a tehnologiei. Daca ati sti sa folositi intr-un mod convenabil
tehnologia de care dispuneti, ati avea din plin caile de a rezolva cele mai multe din greutatile cu care sunteti
confruntati.

In "Cele cinci carti ale intelepciunii"(Pancha Tantra ), traduse in lb. romana de Theodor Simenschi, exista o
povestire despre "stiinta fara intelepciune", care aduce nenorocire posesorilor ei. Noi vorbim astazi de "stiinta
fara constiinta", dar uitam ca dezechilibrul datorat excesului de putere obtinut unilateral, doar prin colonizarea
si cunoasterea lumii din afara, nu poate fi atenuat decat prin cunoasterea si stapanirea de sine, prin colonizarea
si stapanirea taramului interior. Acesta este mesajul din Yoga Sutra si Tao Te King; Henri Coanda spunea ca
acelasi lucru 1-au cerut si reprezentantii civilizatiilor galactice: doar progresul simultan interior si exterior
permite evitarea anihilarii unei civilizatii si este nondistructiv (evita distrugerea echilibrului ecologic)

*Dupa rapoartele UMMO anterioare, noi ne-am aflat, in 1967 si in 1974, la un pas de conflictul nuclear.
Faptul este, evident, imposibil de verificat, dar nu poate fi nici considerat aprioric absurd. In acea epoca, dupa
cum se explica in cartea lui Ribera, UMMO au dezvaluit existenta unui adapost antiatomic construit de ei in
Sierra de Gredos, in care se puteau adaposti 70 de privilegiati, timp de 18 luni, intr-o stare de totala
independenta de mediul exterior. De fapt, o moderna arca a lui Noe. (nota J.P.P.)

Asistam, totusi, la o miscare de dezarmare destul de limpede conturata. Oficial, cauza principala a noii
atitudini a Kremlinului in aceasta privinta ar fi prabusirea economica a Uniunii Sovietice. Scrisorile UMMO
de dupa 1987-1988 ne ofera insa o alta versiune. Aceste scrisori, din care noi nu putem face altceva decat sa
reproducem pasajele pe care le consideram a fi cele mai graitoare, vorbesc despre niste demonstratii
spectaculoase care ar fi avut loc in prezenta unor inalte oficialitati ale celor doua blocuri, in scopul, pe de o
parte, de a-i convinge pe acestia de realitatea unei prezente extraterestre, iar pe de alta de a le demonstra neta
superioritate tehnico-stiintifica a acestor vizitatori veniti la noi de pe alte taramuri.
Un zvon, relatat de unele publicatii de specialitate, se refera la atolul Kjwalen(Kerguelen Island) din Pacific.
In cazul utilizarii unei rachete cu focoase multiple, ale caror ogive sunt pilotabile in faza de reintrare in
atmosfera, este necesar ca cei care conduc operatiunea sa se asigure ca acestea vor lovi solul exact in acelasi
moment, la diferente de timp de ordinul miimilor de secunda. In cazul unor incarcaturi chimice n-ar mai fi fost
nevoie de o sincronizare atat de minutioasa. Atunci cand un avion lanseaza asupra unei tinte o ploaie de
bombe cu explozibil chimic, prima care ajunge la sol provoaca si explozia celorlalte. Insa in cazul unei
incarcaturi nucleare, daca o incarcatura explodeaza prematur, ea le distruge si pe cele vecine, fara sa antreneze
fisiunea sau fiziunea in functie de natura explozibilului.
Tinta tip fiind un ansamblu de silozuri subterane de rachete, reactorul ultimului etaj al rachetei purtatoare
imprastie incarcaturile si acestea sunt pilotate cu mare precizie intr-un asemenea mod incat declansarile celor n
capete sa fie simultane si sa se produca foarte aproape de sol, la sol sau chiar in sol, la foarte mica adancime,
pentru ca efectele distructive sa fie maxime. Avem fotografii care arata capetele rachetelor la sfarsitul
reintrarii, fotografii extrem de impresionante. Cerul este liniat radial cu urme de condensatie, care devin apoi
perfect paralele si care sfarsesc toate la aceeasi altitudine si foarte aproape de tinta vizata. Experientele
americane de control a reintrarii capetelor au avut loc la Kjwalen (Kerguelen Island), cu capete evident inerte.
Se afirma ca un OZN a capturat mai multe din ele exact inaintea impactului. Fara indoiala, a fost o
demonstrate de natura sa-i puna pe ganduri pana si pe cei mai duri si mai belicosi dintre militari.
Se stie ca si in Uniunea Sovietica aparitiile de OZN-uri s-au intensificat in anii din urma. Am avut surpriza sa
vedem schita facuta de unul din copiii care fusesera martori la apropierea si la aterizarea unui OZN in orasul
Voronej.
Pe desenul copilului se recunoste limpede sigla prezenta pe toate documentele UMMO.
O scrisoare primita in Spania in 1989 a confirmat faptul ca aceasta manifestare emana in intregime de la acest
grup expeditionar. Scrisoarea avea drept scop sa intareasca convingerea inaltilor demnitari de la Kremlin
asupra necesitatii de a continua cu energii sporite eforturile pe calea dezarmarii si explica faptul ca aceste
eforturi trebuiau extinse asupra tuturor tipurilor de arme nucleare, inclusiv asupra celor submarine, extrem de
periculoase. Se stie, in sfarsit ca submarinele din clasa Typhon sunt adevarati monstri marini (Leviatani). Ei
exista atat in Est, cat si in Vest si adapostesc un potential de distrugere absolut naucitor, evocat de pilda in
cartea "In urmarirea lui Octombrie Rosu", dupa care s-a realizat un spectaculos film.

Ce concluzionam? Prabusirea economica a Uniunii Sovietice, cat se poate de reala, este efectiv suficienta
pentru a justifica abandonarea unor costisitoare proiecte militare de catre aceasta tara, fara a recurge la niste
contacte realizate cu extraterestri. Unii experti estimeaza chiar ca Statele Unite, impingandu-i neincetat pe
Sovietici in aceasta cursa a armamentelor, pe care-i aratau drept responsabili, si-au atins in sfarsit scopul
castigand astfel primul razboi economic din istorie, cei putin de aceasta anvergura. Occidentul s-a dedat, in
ultimile decenii, la o propaganda extrem de insistenta cu privire la amenintarea pe care o reprezinta in mod
real rusii. Fara indoiala ca toata lumea isi aminteste de acele pagini duble si in culori ale revistelor ilustrate
care infatisau arsenalul puterilor occidentale, modest, daca era privit prin comparatie cu numarul coplesitor al
submarinelor si al rachetelor sovietice, arborand etern aceeasi culoare kaki, stantata cu nelipsita stea rosie, care
dadea privitorului un sentiment confuz dar acut de neliniste. Numai ca o buna parte din aceste submarine o
constituiau navele cu propulsie conventionala, deloc silentioase si foarte usor de detectat. Cu siguranta ca rusii
nu erau niste nevinovati copilasi de cor de biserica, dar cert este ca din aceste prezentari oferite occidentalului
nu lipsea totusi o buna doza de trucaj abil.
Maestri in informatica si campioni ai recunoasterii formelor si ai inteligentelor artificiale, americanii
inzestrasera rachetele de tip Pershing cu un ochi radar care, cuplat la un ordinator, permitea centrarea asupra
tintei, a carei imagine o aveau in memorie, cu o toleranta de 80 de centimetri. O racheta sovietica, avand o
precizie de patru ori mai mica, avea nevoie de o incarcatura de saisprezece ori mai mare, pentru a obtine
acelasi efect distructiv. Si, fiindca veni vorba de capacitatile de aparare ale Uniunii Sovietice, sa ne amintim de
isprava tanarului Mathias Rust din Germania, care a trecut fara sa-1 deranjeze nimeni prin toata reteaua de
detectare sovietica si a ajuns cu micul sau avion pana in Piata Rosie din Moscova, unde a aterizat linistit...
Oare cele doua superputeri erau angajate, din 1975, in cursa pentru obtinerea armei cu antimaterie?

Multi cred ca da, mai ales in urma dezvaluirilor lui Gospner. In orice caz, este logic ca solutiile aplicate in
domeniul armamentului sa se modifice radical. Bomba H, oricat de cumplita ar fi fost, nu putea ramane vesnic
"nec plus ultra", in materie de distrugere. Cum arma cu antimaterie este de zece mii de ori mai puternica,
introducerea ei se impunea de la sine. Gospner, in articolul publicat in La Recherche, oferea o prima solutie,
dar fara indoiala ca trebuie sa existe si altele, inclusiv pentru sintetizarea acestui produs, cel mai periculos care
poate exista astazi in lume, fiindca, prin definite, toata masa angajata ar fi atunci capabila sa se transforme
integral in energie, dupa relatia E = mc2, prin mijlocirea unei anihilari reciproce cu o cantitate echivalenta de
materie.*
Mult mai impresionanta ramane, in schimb, calitatea informatiilor distilate de reteaua UMMO intre 1975 si
1979, informatii referitoare la "razboiul stelelor". Oricine ar fi autorii acestor texte, un lucru e sigur: ei au avut
acces neingradit la toate aceste probleme.

Modelul cosmologic

A scrie o carte ca cea de fata inseamna asumarea unei misiuni imposibile. Cum sa descriu in o suta de
pagini un dosar care numara peste doua mii si care a condus la numeroase cercetari, anchete si evenimente?
Tot ce putem face e sa incercam sa facem putina lumina cu o lanterna pe ici si colo, evidentiind anumite
aspecte ale afacerii, fie in mod anecdotic, fie stiintific. Insa in privinta acestora din urma este dificil sa mergem
suficient de departe fara a intra in detalii complexe, accesibile numai specialistilor. Intentionez totusi sa
vorbesc de experienta mea personala in fizica teoretica si de efortul de investigatie pe care am putut sa-1 aduc
catre o finalizare in domeniul cosmologiei. **
In ultimele decenii, in Spania s-au organizat mai multe congrese pe tema UMMO, al caror organizator a fost
in cele mai multe cazuri Rafael Farriols. Aceste congrese nu urmareau, cum ar fi fost de asteptat, raspandirea
de informatii in randurile publicului, ci constituiau doar un mod prin care contactatii urmareau sa activeze
"sursa", atunci cand aceasta ramanea tacuta o perioada prea lunga de timp. Sa mentionam si faptul ca aceste
colocvii au constituit un prilej de a difuza informatii extrem de importante in calitate si in cantitate.
Prin intermediul doctorului Aguire, sute de pagini au fost transcrise si fotocopiate, iar ansamblul pus in
vanzar la pretul de cost, devenind astfel accesibil primului venit.***
Am participat la doua dintre aceste reuniuni. Colocviul de la Alicante, in 1979, a fost o reuniune destul de
prost organizata, unde au venit mai multe sute de persoane. Erau numerosi ziaristi, iar principalii contactati nu
mai sfarseau in a da interviuri unora sau altora.

In prezent, descrierea interactiunilor fizice si incercarile de unificare a celor patru interactiuni sau forte
fundamentale (interactiunea tare, interactiunea electromagnetica, interactiunea slaba si interactiunea
gravitationala) se realizeaza prin intermediul asa-numitelor teorii de calibrare sau de etalonare ("Gauges
theories"). Aceste teorii reprezinta formalisme matematice, care contin un principiu de invarianta ce defineste
o simetrie interna si implica existenta unei interactiuni sau forte.
Cea mai veche teorie de etalonare este chiar teoria electro-magnetismului (Maxwell, 1863), care unifica forta
electrica si forta magnetica prin intermediul unei particule speciale, fotonul. Electromagnetismul poate fi
considerat o teorie de simetrie U(l). Teoria de etalonare de simetrie SU(3), care a ales o simetrie ce a mediat
interactiunea unificata in marea familie a particulelor elementare cunoscute, este cromodinamica cuantica.
Fizicienii cauta in continuare un numitor comun al diverselor tipuri de interactiuni, un nivel la care sa existe o
singura interactiune care sa exprime caracterul unitar al realitatii fizice. Visul lui Albert Einstein, de a unifica
electromagnetismul cu gravitatia, a ramas neimplinit si lucrurile s-au complicat si mai mult dupa 1930, cand
au fost descoperite si interactiunile nucleare (tare si slaba).
Astazi s-a ajuns la "Marea teorie a unificarii” (Grand Unified Theory - GUT) [care urmareste demonstrarea
originii comune a grupului electroslab si a fortei de culoare, parintele fortei tari] si la teoriile de superunificare
bazate pe teoriile de supersimetrie.

*Pentru a lamuri lucrurile, sa precizam ca 400 de grame de antimaterie echivaleaza cu intreaga capacitate
termonucleara acumulata in ultimele decenii de toate marile puteri. (n.J.P.P)
** Fanaticul stiintei isi va putea completa informatia consultand doua surse. Una este anexa stiintifica, destul
de anevoioasa, publicata in lucrarea mea Ancheta asupra OZN-urilor, iar a doua este o prezentare
vulgarizatoare, dar didactica, a temei modelului cosmologic al calibrarii, cuprinsa in albumul Le
Chronologicon, aparut la editura Presence. Cat despre omul de stiinta intr-adevar specializat, acesta va putea
studia cele trei comunicari publicate in Modern Physics Letters A., a caror reproducere figureaza in extenso la
sfarsitul lucrarii si care sunt in buna masura , piese concludente”. (n.J.P.P)
*** Textul privitor la primele zile pe Terra provine din aceasta mana cereasca. (n.J.P.P)

La cateva zile dupa incheierea congresului, a sosit o scrisoare UMMO in care expeditorii scriau ca se aflasera
la vremea respectiva in cladire - care de altfel fusese deschisa pentru oricine - in ziua deschiderii lucrarilor si
ca statusera cam douazeci de minute, adica timpul necesar pentru a instala sisteme ultraminiaturizate de
urmarire in salile de conferinte. Unele din aceste dispozitive miniaturizate fusesera fixate, cu ajutorul unui
adeziv special, chiar pe persoanele ale caror discutii in interesau m mod special pe UMMO sa le aiba
inregistrate. Marimea si aspectul acestor minuscule aparate facusera ca ele sa fie luate drept "paiete de grafit".
Textul preciza si dimensiunile: un milimetru si jumatate latime si jumatate de milimetru grosime. Salile de
conferinte se bucurasera de sisteme de captare a informatiilor mai importante, avand dimensiunile de ordinul
unui centimetru. Scrisoarea adauga ca s-au descurcat cu usurinta in recuperarea de a doua zi a micilor
dispozitive. Scrisoarea insa nu-i felicita pe contactati pentru nivelul discursurilor. UMMO concluzionau ca
aceste rapoarte avusesera un efect mai mult negativ decat altceva asupra acestei mici comunitati, prin aparitia
la unii participanti a fenomenelor de credinta si dependenta similare cu cele pe care le gasim la sectele
religioase. Contactatii le-au cerut chiar si titluri de licenta sau diplome. in definitiv, chiar profesorii lor l-au
ales!

Dupa cum se observa, UMMO nu doresc adormirea hipnotica in credinte si dependente de tipul celor din
sectele religioase ci trezirea constiintei oamenilor si iesirea din toate tiparele fie ele stiintifice, tehnologice ori
religioase. Pencolul pentru civilizatia de pe Terra vine din prelungirea unor atasari, identificari, credinte si
prejudecati, care sustin agresivrtatea, rasismul intoleranta si fanatismul, in contextul existentei unei puteri de
distrugeire (nucleara, chimica, bactenologica) ce ar putea anihila de mai multe ori orice forma de viata pe
Terra.

Al doilea colocviu a fost mult mai intim si a avut loc la Madrid. Membrii grupului din capitala Spaniei au
prezentat concluziile studiilor intreprinse de ei, in timp ce Dominguez explica la tabla aspectele cosmologiei
UMMO. Documentele in discutie imi erau cunoscute si la fel si datele care erau prezentate. Stiam si ca
universul era prezentat ca o hipersfera cu curbura negativa. Luasem cunostinta de ideea aceasta in 1978 si ma
simtisem foarte tulburat, deoarece consideram si eu, asemeni multor oameni de stiinta, ca un univers cu
curbura negativa trebuia in mod necesar sa fie deschis, infinit. Insa acum pornind de la cercetarile
matematicianului Thurston, devenea limpede ca se putea ca lucrurile sa stea cu totul altfel: un univers cu
curbura negativa se putea inchide asupra lui insusi. "Pluricosmosul" , dupa cum il numeau UMMO in
rapoartele lor, trebuia sa fie constituit dintr-un numar infinit de perechi de universuri, fiecare pereche fiind
caracterizata printr-o valoare particulara vitezei luminii (c). Aceasta perspectiva implica o variabilitate a
vitezei luminii, intr-un fel sau altul. Era posibil ca un ansamblu de particule sa se gaseasca transferate dintr-
unul din aceste cadre tridimensionale in altul. Intr-un alt raport se arata ca entitatea energie-materie trebuia sa
se conserve la trecerea de la unul din aceste cadre la altul. Sa amintim in treacat ca aceasta informatie cheie,
care completa alte documente de cosmologie, era cuprinsa intr-un text consacrat armelor cu plasma. Aceeasi
strategie obisnuita de risipire a pieselor mozaicului, atat de draga autonlor acestor documente...
.
Fara sa intram mai departe in detalii, sa aratam ca la colocviul de la Madrid, Dominguez a facut o expunere cu
privire la datele stiintifice pe care le-a considerat accesibile si pe care le selectase din ansamblul documentelor
triraise de UMMO. Una din aceste informatii se referea la relatia dintre yaloarea razei de curbura a universului
R si valoarea vitezei luminii. In textele puse la dispozitie de Sesma se afirma ca aceasta ar trebui sa varieze
invers proportional: atunci cand cosmosul era „indesat in el insusi ", viteza luminii(c) trebuia sa fie infinita, iar
cand universul ajungea la o dilatatie infinita, valoarea lui (c) tindea catre zero. Bazandu-ma pe consideratii de
mecanica statistica, studiasem mult timp posibilitatea ca produsul Re sa fie constant. Dominguez insa m-a pus
la punct spunand:
— Nu, asta in nici un caz. Adevarata lege stiintifica este ca Rc2 = constant.
Pe moment aceasta afirmatie m-a surprins profund. Cititorul va gasi in anexa expunerea modului in care am
inaintat pe drumul ce m-a condus la aceasta relatie. Nu am introdus-o eu artificial, ci decurgea matematic din
variatia vitezei luminii (c) in ecuatia campului a lui Einstein. O descoperisem in 1984 si am publicat-o in 1988
si 1989. intr-o serie de trei articole aparute in Modern Physics Letters A. Directorial acestei reviste era pe
atunci Jean Audouze, azi consilier stiintific al presedintelui Francois Mitterrand, iar referentul lucrarilor a fost
matematicianul Jean-Marie Souriau, originar din Aix-en-Provence, profesor de matematica la Facultatea de
Stiinte din Marsilia si fost director al laboratorului de fizica teoretica din Marseille-Luminy, despre care se stie
ca nu are deloc obiceiul sa semneze referate de complezenta. De altfel, daca vreun matematician sau fizician ar
gasi ceva de reprosat acestor lucrari, voi fi foarte bucuros sa le vad opiniile publicate intr-o revista.

Am pornit de la unele fraze UMMO - tema conservani energiei, variabilitatea vitezei luminii (c) - si am
descoperit celelalte detalii ca pe niste consecinte directe ale acestora, m special faimoasa lege Re 2 = constant si
faptul ca singura solutie este cea a unui univers cu curbura negativa, ceea ce lamurea o disputa veche de o
jumatate de secol.*
Eu consider ca sansele de a lansa la intamplare informatii atat de restrictive si de a le vedea inlantuindu-se intr-
un intreg coerent matematic sunt cu adevarat nule. Relativitatea generala, bazata pe ceea ce este numita ecuatia
campului, datorata lui Einstein, functioneaza ca un seif cu un cifru (sau combinatie) deosebit de complicat.
Oameni precum Einstein. Robertson, Walker, au contribuit fiecare cu o cifra la o ecuatie cu mai multe solutii.
Seiful are deci diverse combinatii ce descriu diferitele fatete ale universului. Combinatia care a deschis seiful a
fost data in final de rusul Friedmann. Toata cosmologia contemporana nu face decat sa se invarteasca in jurul
acestei solutii, care a iesit la suprafata m 1921. Cu ajutorul informatiilor UMMO, eu am putut sa ofer o alta, la
fel de valabila si de solida matematic, care sustine observatiile si permite in plus sa avem un inceput de
intelegere asupra misteriosului fenomen al quasanlor.
Fara indoiala, cel ce a scris aceste documente, oricine ar fi el, stia despre ce vorbea. Si. dupa cum am mai spus,
nu prea vad posibil ca un om de stiinta, chiar sustinut de CIA, sa se amuze furnizand aceste informatii
importante, coerente, sub forma unui joc de urmarire ce s-a intins pe 29 de ani, fara sa caute sa le exploateze el
insusi.
SOS Extraterestrii!

Prin 1980 - nu-mi mai amintesc data exacta - am primit un telefon de la Antonio Ribera. Avea sa-mi
comunice lucruri importante, dar nu voia sa vorbeasca despre ele la telefon, asa ca a venit la mine la
Aix. Rafael ii destainuise ca intre UMMO si contactati se stabilise un nou mod de comunicare. Ceva
care aducea cu o asistenta medicala. Deja stiam de catva timp de la Rafael ca primise o sensoare prin
care era intrebat daca ar fi avut ceva impotriva sa accepte ca in casa lui, mare cat toate zilele, sa fie
instalat un sistem complet de ascultare si de luat vederi. in cazul cand isi dadea asentimentul, trebuia
sa se duca in biroul lui, cu vedere spre toata proprietatea, si doar sa spuna cuvintele acestea:
— Sunt de acord.
Zis si facut. Dupa atata timp cat comunicasera cu oamenii in sens unic, onorabilii nostri
corespondenti pareau ca simt acum nevoia de a oferi unui pamantean posibilitatea de a se exprima si
el. Farriols a luat asadar obiceiul de a vorbi cu voce tare la el in birou de fiecare data cand avea de
pus diferite intrebari. Raspunsurile soseau dupa un timp, de fiecare data indirect, in cate o scrisoare
adresata lui Baranechea sau Dominguez. Rafael e un om echilibrat si nu-i lipseste deloc simtul
umorului, asa ca a luat asta drept ceva foarte firesc si a continuatsa-si vada de afacen. insa intr-o zi
Hiltrud Franz, secretara lui, pe care toata lumea o alinta "Lou ", s-a imbolnavit. Era vorba de o
maladie destul de grava, o forma de cancer care ameninta ca in scurt timp sa reteze viata
colaboratoarei lui. Rafael s-a dus atunci la el in birou si a spus cu voce tare:
— Faceti ceva, va rog din suflet! Nu mai pot suporta situatia asta, e peste puterile mele!
Ribera mi-a povestit ca UMMO au vizitat-o discret pe Lou si au tratat-o in modul lor. Si Lou s-a
vindecat. Evident ca m-am gandit ca era vorba de informatii primite la mana a doua sau chiar a treia,
dar la un dineu la Madrid, peste ani de zile, Lou mi-a confirmat toata povestea.

*Una din temele centrale ale dezbaterilor din cosmologia teoretica clasica, bazata pe solutia - sau mai exact
spus pe cele trei solutii - formulate in 1921 de savantul rus Friedmann, o constituie semnul curburii spatiu-
timp. De la acea data cercetatorii se intreaba daca aceasta curbura este pozitiva, negativa sau nula, cautand sa
obtina raspunsurile prin observatii. in noua solutie a ecuatiei canipului, care decurge din ideile extrase din
documentele UMMO, exista o singura solutie: curbura negativa. (n.J.P.P)

In fata noastra se afla unul din membrii grupului lor, Jordan Pena, om destul de in varsta, care mi-a
parut a avea oarecare greutati in articularea cuvintelor. Il cunosteam de catava vreme si il vazusem si
intr-o forma mai buna, drept care Lou mi-a spus:
— Ce vezi acum nu e nimic pe langa starea in care s-a aflat, sa-1 fi vazut acum catava vreme, cand a
avut atacul cerebral. Doctorii i-au spus verde sotiei lui ca e dus pe copca si ca niciodata n-are sa mai
poata vorbi sau merge. Acum e aproape normal, merge in baston, e drept, dar merge. Doamne, ei ni
1-au pus pe picioare
— Ei? Care ei?
— UMMO. Au venit sa-1 vada si 1-au tratat. Au zis ca trebuie sa-1 vindece incetul cu incetul,
pentru ca daca-1 faceau bine dintr-o data, asta batea prea tare la ochi si medicilor spanioli.
Nu pot sa redau aici decat ce am auzit. Se profileaza astfel o trasatura a atitudinii generale a
membrilor unui asemenea grup. Latura asistentei medicale. Nimeni nu e scutit de batranete si, odata
ce omul a trecut de cincizeci de ani sau de saizeci, incep necazurile varstei. Ba cancer, ba inima, ba
altceva... Daca UMMO au intervenit o data, ei puteau s-o mai faca. "Te gandesti, imi spunea Lou, ei
au investit atata in noi, incat nu ar vrea sa ne vada disparand ca un fum".
Aceasta era convingerea ei. Eu nu aveam vreo opinie fata de toate astea.
Ma decisesem o data pentru totdeauna, si Jean-Jacques de asemenea, sa ne limitam doar la analizarea
continutului mesajelor. Noi cautam doar ceea ce puteam intelege. Am strans rezultatele stiintifice
inspirate de aceste texte si le-am publicat. Ne-am rezumat la atat

Cazul aeroportului din Viena (1985)

Intr-o scrisoare sosita intr-o zi in Spania, UMMO pomeneau de un eveniment dramatic in care se
vazusera amestecati. Dupa toate aparentele, un grup de expeditionari vadea un interes deosebit
pentru orasul Ierusalim* si calatorea destul de frecvent cu avioane ale companiei israeliene El Al.
Atunci cand palestinienii grupati intr-un comando sinucigas au navalit pe aeroportul din Viena,
inarmati cu automate Kalasnikov, si au deschis focul asupra unui sir de pasagen ai companiei
israeliene, politistii au raspuns cu foc si masacrul a fost indescriptibil. UMMO puteau sa prevada
multe lucruri, dar nu si genul acesta de evenimente. Doi din ei au fost foarte grav raniti, dar, din
fericire, tovarasii lor au putut sa-i recupereze dandu-se drept medici. in caz contrar, exista riscul ca
medicii austrieci sa le descopere adevarata identitate.
Ca si in cazul Albaceta, ne intrebam: era aici ceva real sau UMMO treceau pe socoteala lor un fapt
divers pentru a tese o noua poveste? Asta n-o putem sti. Ar fi trebuit sa mergem la fata locului, sa
avem acces la lista pasagerilor care asteptau imbarcarea si la lista ranitilor, sau sa consultam
rapoartele politiei. Daca totusi m-am oprit asupra acestui episod a fost din pricina unei fraze din
scrisoare care m-a facut sa zambesc: "Nu cu metode de genul acesta isi vor putea rezolva palestinienii
problemele".

Implantarea UMMO pe planeta noastra nu era deci lipsita de o anume vulnerabilitate

Sa ne amintim inceputurile acestei istorii. Un grup de expeditionari stabilit in zona Madridului intra
in legatura cu un ezoterist destul de surescitat, Fernando Sesma, punandu-i acestuia la dispozitie o
cantitate importanta de documente, de rapoarte. - Sesma le amesteca fara discernamant cu o masa
confuza de intuitii telepatice si de elucubratii personale, adaugand, daca e sa dam crezare rapoartelor
UMMO, informatiile obtinute de el in cursul a cel putin un contact personal avut cu o alta civilizatie
extraterestra.
Ce gasim in aceste prime scrisori? Anuntul unui contract apropiat cu guvernele statelor de pe Terra.
Toate aceste documente, raspandite in cele patru colturi ale planetei, se prezinta ca piesele unui
gigantic mozaic de sase mii de pagini. Grupurilor din diferite tari li s-a pus in vedere sa nu intre in
legatura unele cu altele, in caz contrar riscand sa se vada "scoase din joc", adica lipsite de scrisori si de
rapoarte. Contactatii nu erau decat niste simpli depozitari ai unora din piesele mozaicului si UMMO,
netulburati, facusera deja cunoscut faptul ca, la momentul ales de ei, va fi suficient ca grupurile risipite in
lume sa adune la un loc toate documentele pentru ca informatia globala sa devina inteligibila, daca nu pentru
toata lumea, cel putin pentru cativa oameni de stiinta aflati in avangarda cercetarii, care sa fie in stare sa
descifreze tot.

* Mai tarziu aveam sa aflam ca UMMO facusera studii arheologice foarte extinse in toata Palestina. (n.J.P.P)

De asemenea, ar mai fi existat si alte materiale, datand din timpul primei expeditii si lasate intentionat in
faimoasa grota din apropiere de Digne, pentru a putea sluji la nevoie drept proba de necontestat in momentul
cand expeditionarii aveau sa se hotarasca sa-si dezvaluie existenta in fata guvernelor statelor de pe Terra, sau
cel putin sa demonstreze realitatea contactului cu pamantenii.
Toate lucrurile acestea s-au intamplat, in linii mari, in anii 1962-1973. Apoi, pe masura trecerii anilor, UMMO
au reusit sa culeaga informatii din statele majore ale marilor puteri, folosind sonde ultraminiaturizate - fapt pe
care noi il cunoastem tot din documentele lor. Si din mai toate aceste texte se desprinde consternarea si spaima
lor. Scrisorile primite in Spania dupa 1975 repetau fara incetare: "Sunteti condusi de niste nebuni periculosi.
Majoritatea responsabililor acestei lumi sunt niste adevarati bolnavi. Egoismul, cinismul si inconstienta
statelor majore ale marilor puteri depasesc tot ceea ce voi v-ati putea imagina."
Expeditionarilor UMMO le-au trebuit douazeci de ani buni ca sa ajunga la asemenea constatare. Noi ne-am
straduit sa aflam care era efectivul exact al acestor expeditionari. Daca e sa ne luam dupa aceleasi texte, s-ar
zice ca echipa lor nu a cuprins niciodata mai mult de cateva zeci de membri si ca uneori s-a redus doar la
patru. Pentru a supraveghea o planeta intreaga, acest numar poate sa para mic. A mai fost o penoada in care
UMMO afirma ca au parasit cu totul planeta noastra. Intr-o ultima scrisoare anuntau: "Parasim Terra, fara vreo
speranta de reintoarcere". Era in perioada unei alarme foarte serioase cu privire la izbucnirea unui razboi
nuclear, careia UMMO, conform regulii lor, ii calculasera probabilitatile, ajungand la concluzia ca exista 28%
sanse ca noi sa ne autopulverizam, drept care au hotarat sa paraseasca un teren de studiu atat de instabil si
declarau pur si simplu, ca ne abandoneaza tristului nostru destin. Probabil ca totusi nu au plecat, fiindca dupa
doi ani documentele curgeau din nou - ne referim la cele privitoare in mod special la armament. Apoi din nou
o perioada de tacere. Spaniolii au organizat un nou colocviu (cel de la Alicante) si masina a pornit din nou, si
mai tulburata (pentru soarta civilizatiei de pe Terra), decat fusese vreodata.

O deschidere catre psihologia autorilor documentelor

Cand sunt citite textele UMMO se simte o impresie nelamurita de lucru anevoios. Si nu e vorba atat de
greoaiele inflorituri ale criptoglifelor sau ale fonemelor sau de insiruirea sacaitoare a sumedenie de lucruri de
neinteles, cat de faptul ca la tot pasul esti tentat sa te intrebi: "Dar de ce n-or fi spunand ei lucrurile astea in
mod simplu? "
Bineinteles ca oricand putem recurge la o solutie aflata la indemana, aceea de a decreta ca toata poliloghia asta
e opera unui schizofren, din cale afara de prolific sau a cine stie caror servicii secrete, care isi bat joc de banii
contribuabililor fara sa se zgarceasca. Eu personal nu inclin catre aceasta ipoteza, din cauza numeroaselor
informatii utile din punct de vedere stiintific pe care le contin rapoartele. Iar o asemenea pozitie te impinge sa
cauti sa distingi personalitatea celui sau a celor care redacteaza aceste texte.

In primul rand frapeaza lipsa totala a umorului. In afara de asta, documentele UMMO mentioneaza ca la ei nu
sunt cunoscute artele plastice si nici muzica. Dupa descrierile pe care le fac, e limpede ca si arta arhitecturala e
la ei tot un lucru necunoscut. Desi exista referiri la calitatile gustative ale cozii unui animal de pe planeta lor,
atat de anapoda, putem banui ca si arta culinara le este la fel de straina. Atunci, poate cunosc arta literara?
Numai ca arta este expresia insasi a imaginatiei. UMMO afirma ca limbajul folosit de ei corespunde unei
duble codificari, semantica si frecventiala. Pe scurt, in aceeasi conversatie pot fi codificate simultan doua
tipuri de comunicare. Acest fapt poate fi extrem de util in cazul unei conversatii, care are drept obiect
cosmologia. Intr-adevar, modelul cosmologic in viziunea UMMO este intruchiparea insasi a dualitatii.
Universul este in permanenta dublu, are un "frate geaman" despre care putem spune ca este "retrocron",
fiindca in acest univers pereche timpul se scurge in sens invers.
In afara de asta, tot ceea ce la noi, in partea noastra de univers, este dreptaci (dextrogir), devine dincolo
stangaci (levogir), enantiomorf, adica reflectat in oglinda. Imaginea cea mai la indemana a unui obiect orientat
este cea a tirbusonului, care, desi pare absolut identica celei proiectate in oglinda, nu este in realitate.
Ne dam astfel seama ca limbajul de care dispunem noi, pamantenii, este incomplet pentru a putea descrie o
asemenea "realitate".
Cand e vorba de timp, pendulam lamentabil de la o orientare trecut-viitor si inversul sau, orientarea viitor-
trecut. De asemenea, nu ne putem imagina simultan un tirbuson si imaginea lui privita in oglinda.
In timp ce limbajul locuitorilor de pe UMMO permite fara dificultati asemenea adevarate acrobatii semantice
si, mai ales, o astfel de simultaneitate a gandurilor si gandirilor. Folosesc in mod deliberat acest cuvant la
plural, fiindca acest limbaj ingaduie cuprinderea unei realitati bisincronice, o lectura a realului in cele doua
sensuri ale fluxului temporal. Este posibil ca aceasta sa reprezinte un progres esential pe taramul stiintei.

In textele UMMO se mai afirma chiar ca „atata timp cat voi nu veti opera aceasta revizuire imperios necesara
a limbajului, voi nu veti putea progresa deloc din punct de vedere stiintific". Cu siguranta ca asa e, dar
limbajul este reflectarea personalitatii celui care il foloseste. Hubert Reeves repeta fara incetare ca universul
este structurat asemenea unui limbaj. Insa cel care vorbeste nu este si el structurat asemeni propriei sale
vorbiri? Numai ca la locuitorii de pe UMMO acest dublu limbaj nu este util decat in fizica. Ei arata ca il
folosesc pentru a comunica doua mesaje in acelasi timp, adica pentru a vorbi simultan despre doua lucruri
diferite. Profesorii ar putea astfel sa tina lectii, de exemplu, de geografie si de chimie, in aceeasi ora, in aceeasi
secunda.

Bariera limbajului este un obstacol important atat in comunicarea dintre oameni cat si in investigarea stiintifica
a profun-zimilor materiei. Limbajul nu este insasi realitatea, ci o reflectie a ei, o realitate secunda interpusa
intre noi si ceea ce exista. In limbaj oglindim, prin simboluri, ganduri si senzatii, experienta senzoriala trecuta
(memorie) si experienta viitoare (imaginatie, gandire cauzala), dar pierdem realitatea prezenta acum si aici.
Limbajul ne tine prizonieri in planul fenomenal si este izvorul unor distorsiuni, prejudecati si amputari. Pentru
ca intuitia sa se dezvolte, trebuie sa acceptam in stare de martori impartiali toate evenimentele asa cum sunt
ele, fara sa incercam sa le modificam sau sa le judecam si fara sa le etichetam. Aceasta presupune abandonarea
vointei de a intelege a egoului (stergerea dorintei egoiste care cauta sa acapareze tranzitia spre starea de
nonefort) si disparitia rolului de mediere al gandirii si al limbajului (contactul cu realitatea profunda este
experimental, nonverbal, iar nu prin gandire si vorbe). Meher Baba spunea:
146
"Cel care-se intreaba pe mal despre ocean trebuie sa fie pregatit sa plonjeze in el."*
Atunci cand in sfarsit cineva plonjeaza in adancimea fiintei sale si realizeaza experienta directa, contactul cu
sine insusi, in calitatea sa de centra pur al constiintei, distinct de continuturi (care pot fi senzatii, ganduri,
cuvinte si emotii) se depaseste dualitatea. Atunci nu mai exista nici o distinctie intre subiect si obiect, intre
observator si observat. Aceasta este chiar baza cunoasterii intuitive ca modalitate de cunoastere nondualista si
nemijlocita (senzorial, verbal, rational, imaginativ ori de memorie).
Stiinta actuala terestra a incercat sa se distanteze de limitarile pe care i le impune limbajul verbal, apeland la
limbaje artificiale (matematice, logice etc.) care nici ele nu sunt destul de potrivite pentru a descrie realitatea.
Limbajul este o arhiva sau o memorie colectiva care conserva in el experienta senzoriala mecanicista si
structurarile diacronice (secventiale, cauzale) si dualiste (bine-rau) ale oamenilor dintr-o anumita etnie. Un
astfel de limbaj a devenit un obstacol atunci cand omul 1-a utilizat pentru a descrie realitatile profunde
investigate in fizica cuantica. Sa ne gandim numai la opozitia ireductibila dintre conceptul de "unda" si acela
de "particula" la nivel macroscopic, care in realitate nu sunt decat doua caracteristici simultane ale unei
realitati unice: fotonul.
in taoism si in buddhismul Zen se solicita transcederea limbajului verbal pentru a contacta experimental in
mod nemijlocit realitatea. Lao Tseu afirma in Tao Te King** : "Calea [Tao; identica cu scopul: Ultima
Realitate] care poate fi urmata [urmata orizontal, verbal, rational sau imaginativ, adica mijlocit si orizontal]
este altceva decat calea verticala si realitatea imuabila [Tao]; numele care poate fi numit este altceva decat
imuabilul Nume [Ming] ". In taoism, dualitatea contrariilor Yang (aspectul luminos, Lumina inceputurilor) si
Yin (aspectul . umbrit) este inteleasa ca o proiectie lingvistica a unei realitati unice {Tao); Yang si Yin nu sunt
doua lucruri diferite, ci doua versante sau aspecte ale unei unice realitati, care se cer intelese simultan. Ne
apropiem ceva mai mult de limbajul bisincronic la care se face referire in rapoartele UMMO” si la entitatea
materie-energie, corp-minte etc.
Intr-un interviu televizat difuzat ia 24 noiembrie 1995 de postul NBC, un reprezentant al indienilor Sioux din
SUA a fost intrebat daca este de parere ca celebrul film " Dansand cu lupii ", cu Kevin Kostner, a adus intr-
adevar o contributie la cunoasterea vietii si obiceiurilor acestui popor aproape exterminat si alungat de
colonistii europeni in rezervatii. Acesta a raspuns ca "realizatorii nu au consultat nici un etnolog, astfel incat
conationalii sai, la vizionarea filmului, au izbucnit pur si simplu in hohote de ras cand au auzit replicile rostite
de actori in limba sioux la genul feminin, si nu la genul masculin precum vorbesc barbatii. Limba bivalenta
sioux, care este vorbita in doua variante diferite, de barbati si respectiv de femei, la genul masculin si la genul
feminin, a fost gresit utilizata in acest film, deoarece actorii au folosit varianta feminina in mod similar
aspectul feminin (Yin) si cel masculin (Yang) nu sunt doua realitati diferite, cum s-ar parea la prima vedere, ci
doua versante ale aceleiasi realitati (care poate fi omul, limba sau mediul natural).
* Discourses, I, II, III, Sufism Reoriented, San Francisco, 1967, p. 119.
** Cartea Caii spre Cer si Putere (Tao Te King), cap. I; in traducerea si comentariul prof. Dan Mirahorian,
Tao Jian Wen si Florin Bratila, Editura Dragon Camp Fundamental, Bucuresti, 1992, 1994. [nota DM]

Trecerea de la un limbaj bivalent (la popoarele primitive) la ambivalenta neutra specifica unora din limbile
vorbite azi pe Terra (ar trebui sa se studieze mai in detaliu mostenirile pastrate in limbile moderne ale unor
traditii azi pierdute) este, daca tinem seama de rapoartele UMMO, un proces care in final va conduce firesc la
un limbaj bisincronic ecranat. Corelatiile cu limbajul bisincronic sunt insa mult mai profunde, in Yoga, taoism,
buddhism, hipnoza si creativitate, unde se vorbeste de comunicare nonverbala, sugestie implicita.
In Yoga Sutra intalnim aceeasi detasare de limbajul verbal care vehiculeaza cunoasterea mijlocita sau
orizontala (marturii verbale, senzoriale, rationale, imaginative sau inregistrate in memorie) pentru a avea acces
la cunoasterea nemijlocita verticala (Prajna, 45,1.5,11) ce apare ca urmare a realizarii centrarii experimentale.
Tot in Yoga Sutra [YS 2.33-34, 3.10-11] putem afla ca era indicata chiar metoda cultivarii simultane a
gandurilor contrare, pentru a opri traficul gandurilor din constiinta periferica si a obtine transa mistica
(samadhi).
Interesant este si faptul ca intrarea in transa hipnotica poate fi usurata facand apel la metode conflictuale,
care induc paralizarea sau imobilizarea constiintei periferice. Atentia simultana asupra a doua lucruri contrare
o intalnim si in meditatia asupra paradoxurilor (Koan) din Zen si in practica de centrare expusa in shivaismul
nondualist din Vijnana Bhairava, ca o cale de vidare si de suspendare a constiintei discursive, care faciliteaza
accesul la. experienta Centrarii. Religia crestina si fructul sau laic (stiinta occidentala) duc inca in spate povara
duaiitatii (bine-rau), a personificarii (existenta unui Dumnezeu personal, care creaza legi, ca un legislator;
chiar notiunea de lege provine dintr-o astfel de prejudecata) si testul mecanicismului, care se manifesta la
nivelul experientei noastre senzoriale (vedem prelungirea inertiala a acestui mecanicism in "mecanica
cuantica", "mecanica cereasca" etc.),
Important este sa observam ca:
1.Limbajul nu este totul si trebuie sa acordam expenentei (dualitatea exterior-interior este doar o iluzie)
locul care i se cuvine. . .
2. Traditiile orientale de centrare in Ultima Realitate, ca si fizica moderna. solicita o detasare de limbaj si de
prograinul conceptual care ii este asociat (cauzalitate, dualitate, mecanicism).
3. S-au elaborat chiar modalitati de centrare in realitatea-suport prin blocarea generatorului de prelucrare
secventiala a informatiilor culese din realitate (senzoriala, verbala, rationala etc.), care este constiinta
periferica discursiva sau mintea omuiui. Aceste cai le intalnim atat in Yoga, taoism, shivaism, buddhism Zen,
sufism si crestinism, cat si in hipnoza si in metodele de stimulare a intuitiei din stiinta creativitatii on in cele de
trecere la limbajul vizual.
In intuitie apare cunoasterea nemijlocita a obiectului prin abandonarea dualitatii subiect-obiect, observator-
experiment. Ken Wilber descrie acest paradox asa cum apare el in filozofia chineza taoista: „... acceptarea
tuturor starilor de spirit, fara a interveni in nici una din ele, este nonactiunea (wu-wei) si ea conduce de la sine
la nongandire (wu-nien)”. In concluzie, noi ne retinem sa-i consideram pe UMMO ca lipsiti de umor ori de
imaginatie si deci de simt artistic. Ei au invatat sa se exprime in limbajul nostru iar ceea ce spun ni se pare
paradoxal. Tot de neinteles este pentru profani ceea ce au afirmat sfintii si maestrii spirituali ai omenirii, in
ciuda efortului tacut de acestia ca sa intinda oamenilor mana peste prapastia care ii desparte. Desi la prima
vedere UMMO sunt rationali si traiesc intr-o lume in care noua nu ne-ar placea sa ttaim, totusi textele lor
indica doar faptul ca au ales calea rationala pentru a intra in legatura cu noi.
Aceasta legatura este deci limitata la ceea ce ratiunea noastra poate intelege. O dovada in acest sens este
limbajul bisincronic pe care ei il folosesc in realitate si care solicita atentia simultan pe doua lucruri contrare.
Pentru noi acest lucru dovedeste ca UMMO nu sunt doar fiinte rationale, ci si fiinte care au depasit ratiunea
(subiectiv dar si obiectiv prin progresele tehnologice realizate) si au ajuns la nongandire (wu-mien). Un
dezinteres pentru exterior (arta si creatii artistice, pentru produsele imaginatiei) si o progresiva detasare de
cunoasterea orizontala (senzoriala, verbala, rationala) o intalnim si la Lao Tseu, la Pantajali, la Buddha ori la
Iisus. Arta ne da un impuls sentimental care este un vehicul, daca folosim sentimentul pentru progres spiritual
si trezire, dar care devine obstacol atunci cand sfarseste prin a fi posedata, acumulata si tezaurizata, atunci
cand noi ajungem prizonieri ai placerilor estetice, cand avem alti Dumnezei inaintea lui Dumnezeu.
Semnul sau sigla civilizatiei UMMO [ )+( ] apare pe tabloul celor "Opt Trigrame" (Pa-Kua), care constituie
baza operatorie a Cartii Mutatiilor (I-King), din care deriva cele saizeci si patru de trigrame. Pe coperta editiei
romanesti a cartii Tao Te King ("Cartea Caii spre Cer si Putere”)* este reprezentat semnul UMMO, care
cupleaza functional cele opt nivele ale realitatii. Acest lucru a fost evidentiat atat in acupunctura (cuplajul
nivelelor energetice si al meridianelor corespunza-toare) cat si in fizica cuantica (cuplajele nivelelor
electronice, completarea octetului, principiul excluziunii al lui Pauli etc.)**
*Cartea Caii spre Cer si Putere (Tao Te King), cap. I; in traducerea si comentariul prof. dr. ing. Dan Mirahorian, Tao Jian
Wen si Florin Bratila, editura Dragon Camp Fundamental, Bucuresti,T992, 1994. [n. DM]
**Pentru a aprofunda paralelismele dintre calea fizicii moderne si calea misticii si filozofiei orientale in domeniul
strategiei de ocolire a limbajului verbal, recomandam cititorilor cartea lui Fritjof Capra Tao Fizica, aparuta la Editura
Tehnica in 1995, lucrarea lui Ken Wilber The Spectrum of Consciousness, Theosophical Publishing House, Wheaton
1977, si traducerea romaneasca, in editia citata, a cartii lui Pantajali Yoga Sutra, [n. DM]

Noi posedam doua emisfere cerebrale si acest lucru e valabil si pentru autorii documentelor. Noi consideram
ca emisfera stanga este consacrata gandirii logice, rationale, verbale (procesare analititica, secventiala) si ca
emisfera dreapta este mult mai inzestrata in domeniul intuitiei, procesarii imaginilor si al imaginatiei
(procesarea formelor, procesare analogica, sintetica) adica ceea ce am putea numi "creierul nostru magic sau
irational . Cum stau lucrurile la locuitorii planetei UMMO? Cum isi administreaza ei materia cerebrala? Cele
doua emisfere ale lor sunt sau nu sub controlul rationalului?

Si noi posedam de asemenea un dublu limbaj, o gandire si o comunicare dubla. in afirmatiile noastre se
exprima simultan constientul si inconstientul. Tot ce rostim sau scriem contine un intreg plan necunoscut,
ascuns, codificat. Arta este tocmai unul din modurile de exprimare de cifrare in limbajul acestui versant
necunoscut care salasluieste in noi. Pentru a-1 exprima, avem nevoie de arta, fiindca el tace parte integranta
din ansamblul limbajului nostru. Intr-un cuvant noi avem imaginatia puternica si permanent activa. In textele
UMMO, imaginile suntfoarte rare, aproape absente. Totul este evidential tara pic de relief, ramanand "plat",
sters si searbad. Imaginea insasi este codificata. Limbajul lor sens, afirma ei, nu este alfabetic, ci reprezinta un
amestec de exprimari alfabetice si de ideograme.

Cercetarile intreprinse in China si in Japonia asupra specializarii emisferelor cerebrale au indicat ca folosirea
ideogramelor a determinat o inversiune a dominantei emisferelor cerebrale. S-a constatat ca dominanta este
emisfera dreapta (sintetica imaginativa care proceseaza formele) iar nu emisfera stanga (secventiala) ca m
Europa. Ne punem intrebarea daca utihzarea de batre UMMO a unui limbaj mixt nu a vizat de fapt intrarea
simultana in functiune a celor doua emisfere. Cele doua canale de comunicare deschise simultan permit un
contact mai bun cu realitatea si stergerea oricarui conflict interior inter emisferic (cu repercusiuni
psihoafective si sociale nocive)?

Schemele sau desenele sunt fara valoare in documentele UMMO. De curand, aflandu-ma in Spania, am tinut
in mana cateva documente originale datand din 1965, cu desene facute chiar de mana autonlor, pe care Rafael
le-a scos la iveala din seiful lui. Frapeaza extraordinara neindemanare cu care sunt lucrate. Curbele sunt o
succesiune de drepte trasate cu rigla. Reactia fiicei mele Deborah a fost prompta. "Ce urat mai deseneaza
indivizii astia! "

Daca si copiii nostri vor folosi intens calculatoare pentru a socoti si pentru a reprezenta grafic, vom fi martorii
unei pierderi similare a capacitatii de a inmulti si de a desena. Deja trecerea de la transmisia orala la cea scrisa
a informatiilor a determinat o atrofiere progresiva a capacitatii de memorare (care cere antrenament si apel la
hipnoza pentru a fi recastigata). In cazul UMMO se pare ca avem o civilizatie tehnologica avansata dar situata
inca partial in raza noastra de intelegere. Alte civilizatii galactice sunt atat de departate de noi incat nu le
putem intelege, decat apeland la cunostintele civilizatiei terestre precedente pastrate in Tao Te King si Yoga
Sutra.

Ordinatoarele lor sunt pe masura limbajului pe care il folosesc. Nu sunt nici digitale (numerice, analitice,
secventiale) si nici analogice, ci de ambele feluri simultan. Din punct de vedere istoric, noi am realizat pe
Terra amandoua aceste tipuri de ordinatoare, dar cele digitale(numerice), putand fi asociate un limbaj numeric
de programare, au castigat repede un avans decisiv, ca regula generala, asupra celor analogice.
Se mai afirma ca exista o similitudine sau o unificare intre modul verbal de expresie, sistemul de scriere,
modul de gandire si structura ordinatoarelor. Pretutindeni lucrurile sunt uniformizate, egalizate si rationalizate.
Se mananca pentru a se hrani, pentru a furniza organismului elementele de care are nevoie. Se ucide pentru ca
asa trebuie. Se face dragoste pentru a exprima o realitate biologica si metafizica, pentru a asculta de o lege a
naturii. Rafael poseda si niste documente cu referiri la viata sexuala a locuitorilor de pe UMMO, care pare cu
totul curatata de orice element imaginativ. Pana si felul in care au sosit aceste documente este graitor in sine.
Postasul i-a adus lui Rafael intr-o zi o scrisoare care incepea astfel:
"Avand in vedere ca dumneavoastra va aratati mereu foarte preocupat de viata sexuala, ne-am hotarat sa va
expediem un raport cu privire la aceasta latura a activitatilor de pe planeta noastra."
Urma o expunere, la fel de plictisitoare ca o nota tehnica privitoare la incalzirea casnica.
Au oamenii acestia un inconstient? Se pot refugia in imaginar? Oare ei viseaza? Daca nu, atunci cum ne-ar
putea ei intelege pe noi? Ei au facut greseli grosolane iar in privinta evaluarii indivizilor umani au comis erori
care ne pot starni nedumenrea.

Sa fie oare frustrarea sau invidia lui J.P. Petit care se exprima in aceste randuri? Regretul de a nu se fi aflat si
el printre cei alesi?
Pe locuitorii de pe UMMO nu-i intereseaza inchiderea oamenilor in vise, credinte, dogme, norme si temeri, ci
deschiderea lor la nou si la adevarata realitate. Se va stabili o ierarhizare diferita a oamenilor, dupa alte criterii
de valoare decat actualele criterii stiintifice si religioase, care pretuiesc
152
ascultarea, supunerea, uniformizarea, conformismul si repetarea mecanica a unor prejudecati depasite chiar si
in stiinta actuala. Toti copiii si studentii nostri invata sa memoreze istorii si lucrun deja depasite si istorice, nu
ceea ce stim acum si nici cum facem sa ajungem mai departe. Asistam la o amputare in masa, la o imobilizare
si o inghetare in tipare, a unor minti create pentru a se adapta si a se misca, iar nu pentru a ramane "sedentare".

Irationalitatea umana pare sa-i surprinda mereu. Intr-o scrisoare din ianuarie 1991 pareau destul de
descumpaniti de o serie de lideri politici din cateva tari africane, care scapau, spuneau ei, oricarei analize,
oricarei previziuni, "fiindca in aceeasi zi puteau sa spuna un lucru dimineata si totusi dupa-amiaza sa faca
exact pe dos ". O asemenea mirare, dupa p sedere de patruzeci de ani pe pamantul nostru. poate sa ne
dezvaluie ceva. Nu e cu putinta ca cineva sa fie chiar atat de naiv, doar daca poseda un creier diferit de al
nostru, lipsit cu totul ceea ce noi numim intuitie. Ori de cate ori se inseala asupra unui pamantean, oaspetele
UMMO probabil ca se scarpina nedumerit in cap si spune: „Si cu toate astea, sondajul encefalic si analiza data
de ordinator aratau ca...”
Se pare ca din gandirea lor irationalitatea lipseste. Suntem in plina Lumea cea mai buna a lui Huxley, fara sa
mai fie necesar sa se recurga nici macar la soma. Metafizica insasi este rationalizata si aduce a notita tehnica.
Notiunea de revolta este absenta iar unde apare, e considerata ca fiind de natura patologica si tratata ca o
boala. Educatia este prezentata ca o conditionare sau dresare de genul celei facutede Pavlov. Iata cu ce pret au
castigat bunastarea.
Cand se referea la ei, Rafael vorbea despre „o alta logica”. Poate ca nu e aici nimic gresit si n-ar fi exclus ca
aceasta diferenta sa fie si mai profunda decat aceea dintre tehnologiile noastre. Diferenta in ceea ce priveste
"soft"-ul ar trebui sa fie inca si mai extraordinara. Cat despre dialog, e ca si cum ai discuta cu un musuroi de
fumici...

Noaptea de la hotelul din Madrid

In 1985, Jean-Jacques si cu mine am fost convocati pentru un fel de reuniune extraordinara care urma sa
aiba loc la Madrid. Misteriosn UMMO precizasera intr-una din scrisori ca tineau sa fim si noi prezenti. Grupul
de contactati era in mare fierbere. Soseau mereu informatii noi. Dominguez publicase pe cheltuiala lui o carte
in care isi adunase reflectiile pe marginea documentelor adunate in douazeci
153
de ani, insa UMMO o citisera si se pronuntasera fara menajamente, ceea ce pe bietul autor il umilise si—1
adusese la deznadejde. Cat despre mine. Pare-se ca am fost mai norocos: nevazutii cititori se exprimasera cu
caldura asupra scrierilor mele, atat in scrisoarea amintita cat si in convorbiri telefonice. Gaseam lucrul acesta
cum nu se poate mai distractiv. Nu-mi venea sa cred ca, in timp ce in Franta mi-mi puteam publica decat cu
foarte mari dificultati lucrarile, iata ca acest public invizibil avea o parere neasteptat de buna despre scrisul
meu. Oricum era mai bine decat nimic.
Jean-Jacques si cu mine am dat asadar curs invitatiei si am ajuns la Madrid, unde ne-am vazut gazduiti intr-un
hotel de mana intai. In prima zi tot ce am putut face a fost sa ne plictisim asteptand. Nu aveam ceva anume de
facut in capitala Spaniei, asa ca am fost sa dam o raita de cateva ore prin imprejurimile hotelului. Era
aniversarea mortii lui Franco si strazile gemeau de falangisti, care pareau desprinsi din desenele lui Cabu,
Tineri defilau pe motociclete sau in camioane, fluturand steagul galben cu zvastica. Din loc in loc grupuri de
politisti urmareau spectacolul in asteptarea evenimentelor. Aveau caii la indemana, in niste vehicule mari.
Jean-Jacques mi-a spus:
- Priveste ce cap am. Daca acesti falangisti ne gasesc, cine ne zice ca nu ne vor bate mar? Eu cred ca ar trebui
sa ne intoarcem la hotel. Imagineaza-ti ca politia ne ridica intr-o altercatie si ne intreaba cu ce treaba am vemt
in Madrid in ziua mortii lui Franco.
Jean-Jacques nu avea, in nici un caz un cap de falangist. Noi ne-am intors la hotel si ne-am inchis in camera.
Reuniunea a avut loc a doua zi intr-o mare sala a hotelului. Principalii contactati erau prezenti, cat si o fauna
heteroclita si de nedescris. Era acolo o fata, care povestea, celor ce voiau s-o asculte, ca ea era fiica unui
extraterestru, afirmatie care din pacate nu era verificabila. Se gaseau in sala si reprezentantii diferitelor grupuri
de parapsihologie (metapsihice), plus un anumit numar de doamne de o anumita varsta, imbracate pretentios si
apartinand in mod clar inaltei societati din Madrid.
Textul caruia i s-a dat citire avea doua deschideri. Cea dintai se referea la o scrisoare primita atunci, in care se
cerea contactatilor sa organizeze o adunare, ca cea la care tocmai participam. Am putut asista cu acest prilej la
o magnifica demonstratie de dezinformare, despre care fuseseram anuntati in ajun. Rafael Farriols primise,
odata cu aceasta ultima scrisoare, si o declarable pe care trebuia s-o citeasca in fata adunarii. Cei patru
principali contactati, anume Dominguez, Aguire. Barranechea si Farriols insusi, declarau in cor, la douazeci si
cinci de ani de la primirea celor dintai scrisori, ca ei nu crezusera niciodata in originea extraterestra a acestora.
Ori noi stiam bine ca lucrurile nu stateau deloc asa, numai ca efectul asupra auditoriului a fost instantaneu: la
pauza, sala
s-a golit pe trei sferturi si toti care plecasera erau suparati foc, multi spunand in gura mare ca era scandalos sa
se abuzeze de buna lor credinta timp de atatia ani. Noi. cei care cunosteam dedesubturile acestei manevre, inca
inainte de declansarea ei, eram pur si simplu uluiti de usurinta cu care nucleul contactatilor reusise sa se
descotoroseasca de atat de multi oameni. Oricine ar fi fost autorul acestei scrisori, iata ca stiuse sa provoace un
fenomen puternic si real, cu o usurinta care chiar
ca-ti lua piuitul. Mai mult ca oricand, Jean-Jacques si cu mine ne intrebam cine o fi tragand sforile acestei
afaceri si mai ales ce scopuri urmareste.
Ceea ce urmeaza nu este decat propria noastra marturie. Intamplarea are doua parti. E adevarat ca prima pare
ceva de domeniul oniricului: e drept, fiindca e cu neputinta sa sustinem, ca ar fi fost altceva decat un simplu
vis. Dar noi suntem absolut siguri de a doua parte.
Noaptea pe care am petrecut-o in hotelul acela din Madrid a fost un adevarat cosmar. Instalatia de aer
conditionat fireste ca nu functiona, asa ca ne-am vazut siliti sa lasam ferestrele deschise, din cauza arsitei
teribile. In plina noapte m-am trezit. Eu, care sunt cam friguros de felul meu, eram gol pe pat, iar cuvertura era
indepartata. Dar nu asta era important, ci faptul ca in fata mea vedeam cativa insi, care se indeletniceau cu
ceva, nu-mi dadeam seama cu ce anume, din cauza luminii foarte slabe a lanternelor oarbe pe care le foloseau
Nu-i puteam zari decat pe cei care se aflau la picioarele patului meu, fiindca ma simteam complet paralizat. Nu
puteam nici macar sa intorc capul, ca sa vad ce se intampla cu Jean-Jacques, care dormea in patul de langa
mine. Unul din intrusi s-a intors pe neasteptate si m-a privit cu o expresie care parca spunea: " Na, poftim ca se
trezeste si dobitocul asta, ia sa-i mai ardem noi o doza de anestezic".*
Fusesem anesteziat mai demult cu penthotal si exact senzatiile de atunci le aveam si acum. Nu mai stiu ce s-a
intamplat, am cazut intr-o stare de inconstienta, din care m-am trezit abia a doua zi de dimineata. I-am povestit
toata istoria asta - sau poate tot visul - lui Jean-Jacques, care se plangea ca-1 doare capul de-i plesneste. Nici
eu nu ma prezentam cu mult mai bine, ma simteam ca si cum cineva mi-ar fi racait temeinic uretrele cu
smirghel.**
Noroc insa ca starea asta groaznica n-a tinut prea mult, si ne-am putut alatura prietenilor nostri spanioli pentru
noi discutii. In orice caz, de faptele petrecute in orele care au urmat suntem absolut siguri, fiindca acum eram
treji de-a binelea.
Aveam pe atunci o haina splendida de piele de caprioara pe care o cumparasem de curand si de care aveam
grija ca de ochii din cap. Din senin m-am trezit ca mi-a aparut pe reverul stang o pata ca de lac,de culoare bej.
Era rotunda si avea un diametru de doi milimetri si mai putin de un milimetru adancime.
Asta m-a amarat grozav, facandu-ma sa ma intreb: "De unde ai reusit sa te procopsesti cu stropul asta de
vopsea? "
Am incercat sa curat picatura aceea de lac de pe reverul hainei racaind bine cu unghia, dar n-am reusit. Mi-am
spus ca indata ce ajung acasa, la Aix, va trebui s-o zdrobesc cu o penseta si atunci toata picatura solidificata se
va preface in pulbere. Nu avea nici un rost sa stric cu racaielile astea inutile bunatate de haina. Au urmat
discutiile cu prictenii spanioli si am si uitat de picatura de vopsea. Peste cateva ore, cand m-am intors in
camera, am constatat cu surprindere ca pata disparuse, fara sa lase absolut nici o urma. Am trecut peste
intamplarea asta fara sa-i dau cine stie ce atentie, dar nici de uitat n-am uitat-o.
In sfarsit, sederea noastra la Madrid s-a incheiat si, pentru prima oara dupa zece ani, Dominguez, care in
saptamanile din urma avusese lungi conversatii telefonice cu UMMO, a incetat sa mai vada in mine un spion
al CIA. Era un progres, fara indoiala. Lou imi reprodusese continutul unora din aceste conversatii si aflasem ca
la un moment dat Dominguez ii pusese interlocutorului urmatoarea intrebare:
- "Dar de fapt ce este o "gaura neagra"?
La care celalalt raspunsese grabit:
- "Asa ceva nici nu exista. Cand o stea cu neutroni isi depaseste limita de stabilitate, se produce o
implozie si masa ei este transferata in structura gemelara. "
Vom reveni asupra acestei fraze, in special in anexa stiintifica. Aceasta afirmatie mi s-a fixat in minte.

* Observati anestezia, paralizarea si imobilizarea obtinuta prin radiatii pe care o s-o reintalnim utilizata de
extraterestrii si in alte ocazii(o tehnologie, care daca ar fi utilizata pe Terra,in locul celei care foloseste
vectorul material sau chimic ar fi transformata in arme)[nota DM]
** In reteaua UMMO sondajele encefalice, analizele si diverselc examenc medicate sunt o practica obisnuita.
(n.J.P.P)

M-am intalnit cu Jean-Jacques pe acroportui din Madrid, asteptand avionul care sa ne duca acasa. Tot vorbind
de una. de alta. i-am povestit si de pata de vopsea de pe reverul hainei.
- Nu zau! Am avut si cu o chestie de-asta. dar pe palarie. M-am luptat ca un erou s-o scot si nici vorba. asa ca
m-am lasat si eu pagubas, ca tine. Si eu ma gandeam sa rezolv chestia asta acasa. Pe urma. dupa cateva ore.
cand am ajuns in camera, dracovenia aia disparuse.
- Cam ce culoare avea?
Jean-Jacques mi-a aratat tabela de plastic a aeroportului. Bej. Exact acelasi bej ca si "picatura de lac" de pe
reverul hainei mele. Se parea ca Jean-Jacques fusese mai favorizat decat mine, el avand parte de un
echipament mai sofisticat. O pastila aplicata pe panglica palariei, ca un adevarat al treilea ochi si avand, din
cate spunea prietenul meu, ceva peste cinci milimetri in diametru. Dupa toate probabilitatile, eu fusesem
inzestrat cu un microemitator iar Jean-Jacques cu o camera video miniaturizata. Dar orice ar fi fost cele doua
pastile, amandoi suntem absolut siguri asupra acestei a doua parti a istoriei noastre. Vazuseram cu ochii nostri,
in stare de trezie, draciile acelea, si le vazuseram bine. Cand avionul a decolat, i-am spus lui Jean-Jacques:
— Rezulta ca implantul tau cranian nu te jeneaza cine stie ce?
— Hai, mai lasa-ma in pace cu aiurelile astea! Si... la urma urmei, daca bazaconiile astea chiar or fi adevarate
si ne-au facut-o si noua, nu crezi ca am cautat-o cu lumanarea?
Nu puteam sa nu-i dau dreptate.
Benzile din polifluorura de vinil
Cu ani in urma, primisem acasa un pachet in care se afla o banda de material plastic. Langa ca, un cartonas
argintiu lacuit, cu numele unei societati panziene „specializata in cercetari spatiale”. Cum pe cartonas era
trecuta si adresa societatii respective, le-am raspuns scurt si cuprinzator: „Am primit obiectul, dar ati onus sa-
mi trimiteti si instructiunile de folosire”.
Numai ca strada din adresa aceea nu exista. Dupa cum nu exista nici societatea. Chestia asta m-a facut sa nu
mai stiu ce sa cred. Peste am de zile, UMMO aveau sa explice motivele pentru care raspandisera cu ocazia
aterizarii de la San Jose de Valdeira, multe tuburi mistenoase cu benzile acelea de plastic, asemanatoare celei
pe care o primisem si eu. Benzile acestea, dreptunghiulare, de dimensiunile de 6 x 12 centimetri, erau rulate in
niste tuburi de nichel pur si contineau molecule purtatoare de izotopi radioactivi, care emiteau neutroni timp
de patruzeci de ore. Dupa scurgerea acestui interval de timp. obiectul devenea un material plastic ca oricare
altul. Procedeul le permitea expeditorilor ca in timpul celor patruzeci de ore sa urmareasca obiectele. asta fara
indoiala ca sa afle ce fac cu ele oamenii in posesia carora ajunsesera, daca apeleaza la anumite servicii
specializate, eventual militare - iar asta le servea, probabil ca sa vada cine are legaturi cu asemenea servicii si
cine nu. In cazul meu, ca si in cazul spaniolilor din 1967, obiectul in chestiune a zacut o vreme pe consola
semineului, pana cand s-a ratacit.

Amintiri sau vise

De atunci mi s-au mai intamplat in doua randuri lucruri de genul celor petrecute la Madrid. Fiindca am
promis sa nu ocolesc nimic, trebuie sa mentionez aici si episoadele acestea, cu caracter anecdotic. Ca a fost vis
sau realitate, nu-mi pot da seama - si la urma urmei marturisesc ca asta ma lasa indiferent.
Pruna oara cand am trecut din nou prin ceva similar noptii de pomina de la hotelul din Madrid ma aflam la
mine acasa, la Pertuis. Era in 1989. Intro dupa-amiaza ma simtisem prins de o toropeala care atlucea a siesta
prelungita, lucru deloc nefiresc intr-o regiune cu o clima ca a noastra, care te moleseste si te trage la lene, asa
ca am dormit cateva ceasuri zdravene. Cand a venit sotia mea, m-am dezbracat iar ea a observat imediat ceva
ciudat care se afla la vreo zece centimetri de ombibc
Ce ai acolo? m-a intrebat ea, speriata. Te-ai ranit?
- Nu, nici pomeneala!
Aveam pe pantece o rana subtire, ca o incizie fina care parea aproape cu totul cicatrizata, lunga de vreo trei
centimetri si aproape onzontala. In jurul ci pielea se invinetise, intr-o nuanta ce batea spre albastru-inchis.
Parca as fi avut doua mici semilune, asezate simetric fata de cicatrice. Exact acelasi efect as fi obtinut daca
as fi tinut un timp apasata pe piele o teava de patru centimetri diametru, ca sa opresc circulatia sangelui.
Forma era regulata si simetrica. Pe camasa de pe mine nu era nici urma de sange si nu-mi puteam da seama
cu nici un chip unde si cum ma procopsisem cu chestia aceea. Ar fi trebuit sa ma fi izbit foarte tare de ceva,
dar in cazul acesta mi-as fi adus aminte, fara doar si poate. Asa ceva as fi putut capata numai lovindu-ma
frontal cu un obiect contondent si scobit, altfel as fi avut o taietura obisnuita. Trecusera ani de zile de cand nu
ma mai tineam de gradinant sau de sport, iar cicatricea asta se vedea limpede ca n-avea cum sa fie de atunci.
Cu o zi inainte n-o aveam si tot la fel m-a incredintat si soiia mea, care are un spirit de observatie teribil si

nu-i scapa nimic. In sfarsit, coaja ranii s-a uscat si a cazut destul de repede, vanataia a trecut si ea si in
cateva zile nu mai ramasese nici o urma, asa ca am uitat repede de povestea asta.
A doua intamplare dateaza din iulie 1990. Plecaseram toata familia, adica sotia mea, fiica noastra si eu, sa-i
facem o vizita de cateva zile prietenului nostru Rafael, la ferma lui de langa Barcelona. Intr-o seara am ramas
numai noi in toata casa, Rafael si sotia lui aveau trebun in oras, Ne-am culcat si eu adormit pe burta, pe partea
mea de pat. cu mainile trecute pe sub perna. Brusc, am avut impresia ca ma trezesc si ca incaperea se umple de
o lumina slaba. Primul lucru pe care 1-am vazut au fost niste picioare incaltate cu un fel de pantofi de balet
bleu-marin de dimensiune mica. As inclina pentru o masura de dama. Picioarele pareau acopente de un fel de
de ciorap colant destul de strans, de aceeasi culoare. Prima meareaciie a tost sa-mi spun: "Sa nu inceapa iar
povestea de la Madrid"
N-am avut nici o posibilitate sa reactionez. In clipa aceea am simtit cum o presiune extraordinar de puternica
ma apasa pe perna, imobilizandu-mi compiet bratele si facandu-ma sa ma simt practic paralizat, ca si cum as fi
avut degetele varate intr-o priza de curent Simteam in urechi o furnicatura ciudata, ca si cum cineva mi-ar fi
infundat usurel o tija prin timpan, pana in creierin. Cum nu eram in stare sa fac nici o miscare, am ales sa
accept lucrurile cu intelepciune. Apoi starea asta parca ca a inceput sa se risipeasca. Am avut chiar impresia ca
lumina aceea slaba disparuse si ca in camera domnea, acum intunericul, asa ca primul gand a fost sa intind
mana si sa bajbai, ca sa insfac unul din picioarele persoanei pe care o vazusem adineauri.
Nu de alta, dar daca fusese cu adevarat langa mine insemna ca eu sunt un simplu cobai de experiente, treaba
care nu-mi placea de deloc. Insa n-am avut timp nici macar sa schitez un gest, fiindca exact in clipa aceea am
simtit perna atat de grea incat nici vorba sa-mi pot trage bratul si am avut din nou vibratia aceea stranie care
m-a paralizat complet pana am cazut intr-o stare de inconstienta.
M-am trezit, convins ca abia trecusera cateva clipe, si am aprins imediat veioza de pe noptiera. Nimeni. Ce
puteam face? M-am uitat la ceas: arata doua fara cinci. Sotia mea s-a trezit lent si i-am povestit amintirea sau
visul, fara sa stiu nici eu ce fusese. M-a ascultat cu ochii plini de neincredere, dar deodata si-a dat seama ca
bratul si umarul drept ii erau paralizate, ceea ce o alarma si ii dadea, in orice caz. o senzatie foarte neplacuta.
Apoi, lent, senzatia asta s-a risipit.
Nu mai am nimic altceva de zis de acest gen. Desigur, eu cunosc puterea unor vise de a parea vendice. Exista
lucruri pe care credem ca le-am trait si care nu au decat o realitate onirica. Pentru ca marturia mea sa fie
completa, eu gandesc ca eram dator sa povestesc acest episod. Adaug ca aceste experiente nu mi-au cauzat nici
un efect deosebit. nici angoasa si nici bucune. Ele m-au lasat pur si simplu perplex. De la acea data, nu s-a mai
intamplat nimic de acest gen.
Ma gandeam din nou la intamplarea petrecuta la ferma de langa zona de atenzare a UMMO din ami 50.
Cazurile de acest gen se gasesc din plin in dosarele OZN. Daca acestea sunt adevarate, nu este prea placut sa
servim drept teren de experimentare pentru niste indivizi care nu-si dau osteneala sa se prezinte. Oare cea mai
buna capcana pentru extraterestri nu ar putea fi o buna cursa de soareci amplasata in mijlocul camerei. sau mai
simplu, dupa cum sugera vechiul meu prieten Claude Selig: o podea foarte bine ceruita?

Conversatiile telefonice din 1989

Prin 1989 intre spanioli si UMMO au avut loc o multime de convorbiri telefonice. Am avut si eu ocazia sa
consult, acasa la Rafael, cateva insemnari luate in timpul unor convorbiri de asemenea gem Erau interesati de
asta in primul rand Rafael si prietenii sai Dominguez si Barranechea. Noutatea consta in faptul ca acum era
vorba cu adevarat de un dialog. Timp de douazeci si cinci de ani se comunicase numai intr-un singur sens.
Spaniolii primeau scrisori, rapoarte si, foarte ran apelun telefonice care insa erau foarte scurte si confineau de
regula dispozitii, avertismente, informatii sau diverse indicatii. Rafael incercase in mai multe randuri sa
cupleze sistemul de inregistrare a convorbini telefonice, insa inainte de a pune degetul pe buton auzea vocea
interlocutorului: „Nu, va rog sa nu inregistrati!” Pana la urma a renuntat.
Acum, dupa cat am aflat de la Rafael, convorbirile acestea telefonice durau cateodata cu orele. De regula,
telefonul suna noaptea tarziu si de multe on Rafael si Barranechea erau amandoi pe linie. Subiectele abordate
erau extrem de variate, dar raspunsurile veneau intotdeauna fara nici cel mai mic ragaz, cu seriozitatea si
conciziunea obisnuite.
Daca exista un lucru de care sunt sigur sigur, este ca exista in spatele la toate acestea ceva mai mult decat o
banda de studenti de la Facultatea de Stiinte din Madrid. Fiind un om de stiinta, eu mi-am facut pur si simplu
munca, adica aceea de analizare a coiitinutului. Eu m-am multumit sa ma joc cu piesele mozaicului, cel putin
cu acelea pe care mi se parea ca oarecum le inteleg. Ramaneau o multime de lucruri care nu intrau in domeniul
meu de competema, care se limita la mecanica fluidelor ionizate si la cosmologia teoretica.
Farriols nu seamana cu vreun naiv.

Matematicianul Chasles a cumparat, cred, scrisori de-ale Cleopatrei catre Cesar sau invers. Eu stiu ca exista
intreprinderi, in toate tarile, care la baza ajung la New Age si ii platesc pe guru cu salarii. Tot ceea ce am de
spus, este ca m-am jucat cu piesele unui enorm mozaic, pur si simplu bizar, si ca unele din aceste piese mi s-au
parut ca stimuleaza reflectia stiitifica si se asamblau intr-un mod inteligent si original. Toate acestea poate ca
nu provin decat din imaginatia mea, insa ma indoiesc. Nu cred ca as fi imaginat doua fluxuri temporale inverse
si niste universuri in oglinda (enantiomorfe). Si nici n-as fi ajuns asa departe in magnetohidrodinamica daca
documentele nu s-ar fi constituit intr-un fel de ghid. imi aduc aminte ca matematicianul si academicianul
Andre Lichnerowicz spusese intr-o zi: „OZN-urile nu exista, dar J.P. Petit are atata imaginatie incat intr-o
buna zi are sa sfarseasca prin a le inventa.”
in perioada 1988-89, contactele au fost reluate. Continutul lor era adesea cat se poate de fantastic. De curand
am stat de vorba cu Rafael si 1-am intrebat:
— Ce crezi despre cursul actual al cazului UMMO?
— in ultimii ani s-au primit scrisori care par sa izvorasca dintr-o anumita tendinta de autodiscreditare.
— Vrei sa zici ca reteaua este pe cale sa se replieze asupra ei insasi lasand in urma un nou nor de cerneala, ca
o sepie.
— Un pic asa stau lucrurile. Dar ramane continutul acestor apeluri telefonice din 1989. in ceea ce priveste
acele apeluri, eu continui sa raman foarte impresionat de rapiditatea si precizia raspunsurilor.
— Tu crezi ca in cursul acestor apeluri telefonice „sursa” s-a manifestat din nou, independent de orice
distorsiuni parazite si de orice actiune de dezinformare.
— Cred ca da.
Din toata constelatia multicolora de informatii aparute pe parcursul convorbirilor telefonice amintite mai sus,
alegem una. Acesti UMMO - pe care continuam sa-i numim astfel - au dat interlocutorilor lor spanioli o serie
de raspunsuri privitoare la SIDA, explicand ca acest virus ar fi fost creat prin manipulare genetica intr-un
laborator american din statul Minnesota. Cercetarile in cauza ar fi inceput de mult timp si, cum nu exista
posibilitatea ca rezultatele sa fie experimentate pe teritoriul american, autoritatile de la Washington ar fi
incheiat un acord cu Zairul, care ar fi pus la dispozitie o regiune intinsa. Scopul experimentelor ar fi fost
testarea modeleior de contaminare pentru virusuri mutante, iar ideea generala, care fusese inspirata, fara
indoiala, de razboiul din Vietnam, era aceea de a obtine specii de virusuri care sa atace cu precadere o amimita
populatie. Cum s-ar spune, o arma rasiala. Ca sa se antreneze. cercetatorii au manipulat culturile de virusun
astfel obtinute cu ajutorul unor microunde pulsate si le-au experimentat pe niste maimute. Aici lucrurile au
inceput sa 1a o intorsatura nefericita. Paznicii zairezi nu s-au dovedit la inaltime, lasand sa scape din rezervatie
animale infestate, care au trebuit apoi recuperate cu orice pret. Fireste ca n-a fost deloc usor si unii din oamenii
care au participat la prinderea lor au fost raniti. Asa a inceput contaminarea oniului si bineinteles ca nimeni nu
s-a gandit atunci ca virusul acesta al maimutelor arfi putut sa provoace asemenea distrugeri pustiitoare speciei
umane. Daca lucrurile stau cu adevarat asa, inseamna ca exista pe planeta noastra o mana de cercetatori, care
suntinca luati drept oameni respectabili, ale caror talente de asamblare genetica s-ar afla la originea a ceea ce
se poate numi pe drept cuvant un genocid.
Marturisesc ca din 1975 si pana acum aflasem din dosarele UMMO o sumedenie de informatii care sa ma
uimeasca. dar asta le intrecea pe toate. Mi se pare chiar de inteles atitudinea acestor UMMO. care refiizasera
de fiecare data sa dea cea mai mica lamurire privitoare la felul cum vindecau ei boli cum ar fi cancerul, de
exemplu, raspunzand invariabil:
— "Noi v-am putea oferi cu usurinta mijloacele terapeutice, dar cel care ar sti sa le aplice ar fi in stare sa
provoace si boala"*
Sa inchidem aceasta parte a dosarului recunoscand ca, orice s-ar spune, oamenii sunt cu adevarat in stare de
orice.

Un lucru similar se intampla si cu hipnoza, care este atat calea de coborare sau cadere in manipulate (robie),
cat si cea de eliberare din conditionare (v. Hipnoza, cale de vindecare si de eliberare, ed. cit.) Acelasi bisturiu
cu lama fin ascutita este mijloc de vindecare in mana chirurgului dar devine mijloc de ucidere in mana
criminalului. Obiectele si fenomenele nu sunt bune sau rele m sine. Ele sunt favorabile sau nocive in raport cu
niyelul de constienta §i de ancorare In iubire realizat de utilizatorul lor: omul. In Yoga Sutra este exclus
accesul la puterile supranaturale fara ancorarea prealabila in cele 10 norme sau porunci (5 Yama si 5 Niyama);
incalcarea acestora conduce1a autoeliminarea celui care a gresit, iar nu la distrugerea mediului si a
semenilor (civilizatie ecologica).

*Microundele pulsate la joasa frecventa sunt cancerigene. Unele mari puteri au luat in studiu arme bazate pe
aceasta proprietate de soargere a ADN-ului. [n. D M]

Scurta propozitie despre gaurile negre

De fiecare data cand auzeam ceva sau cand imi notam ceva in acest dosar UMMO, incercam sa reflectez bine
la lucrurile respective. Subiectul universurilor gemene facuse pe multi cercetatori sa se apuce cu infrigurare de
munca, in 1977, si mi se paruse si mie captivant.
Apoi, in anul care urmase, reusisem pe neasteptate sa asez la un loc piesele disparate ale mozaicului, care se
refereau la variabilitatea vitezei luminii. Ne intrigau insa acele cuvinte greu de explicat pe care le auzise
Dominguez rostite de interlocutorul nevazut: " Gaurile negre nu exista..."
Un asemenea lucru chiar ca se batea cap in cap cu tot ce se sustinea la noi de ani de zile in materie de
cosmologie. Imi aduc aminte de un interviu in care un cercetator de marca, directorul laboratorului de
cosmologie teoretica si de gravrtatie din Pans, spunea:
" Cu toate ca pana acum nu am obtinut nici o dovada experimentala a existentei gaurilor negre, nimeni nu se
mai indoieste astazi ca ele exista. "
M-am alaturat multimii acelora care considera ca acest model nu este convingator. Din punct de vedere
matematic, e o adevarata himera. Un astrofizician francez, mi se pare ca Jean Heidmann, spunea: "Cand e
vorba de gaurile negre, trebuie sa lasam bunul simt la garderoba "
Eu unul, nu sunt convins ca are dreptate.

Relatia om-univers in textele UMMO

In rapoartele primite de Sesma am dat peste o multime de informatii fata de care ma vedeam pus, ca fizician,
in neputinta absoluta de ale gasi vreo aplicatie sau de a formula o parere oarecare. Marturisesc ca acum
doisprezece ani, cand am dat prima data cu ochii de asemenea lucruri, reactia mea initiala a fost una de
respingere. Aceste texte abordau lucruri pe care le-am putea considera metafizice. Fiind un rationalist cu
ghiulele de plumb la picioare, nu am avut pentru partea asta a dosarului UMMO nici o farama de interes. Nu
aveam nici o credinta, in atara de aceea in ceea ce gandeam, fiindca am ajuns sa-mi dau seama, dupa am de
zile, ca stiinta insasi nu era altceva decat un sistem organizat de credinte, ca orice alta abordare a realitatii*.

Henri Coanda spunea ca "identificarea realitatii cu un anumit model al acesteia nu este stiinta, ci religie si
hipnoza. Credinta in veridicitatea unor ipoteze sau teorii, chiar dovedite experimental, este cel mai mare
obstacol in descoperirea altora. care sa cuprinda fenomenele pe care acestea le neglijeaza (exceptii de la
regula)". Exista nivele mai subtile ale realitatii, a caror descriere si utilizare solicita iesirea din tiparele actuale
de gandire, din hipnoza locului comun.

Nu stateam sa-mi bat capul cu intrebari inutile, ca de exemplu ce se afla dincolo sau care o fi ratiunea
infumurata a existentei omului in univers. Eram ceea ce s-ar putea numi "un tehnician in stiinta", un om cu
placerile si neplacerile lui de zi cu zi, cu sentimentele si cu reflectiile lui si atata tot. Cu timpul Insa lucrurile
au inceput sa se schimbe, din doua motive. Mai intai ca intrebarile pe care nu-mi batusem capul incepeau sa
iasa incet-incet la suprafata, an de an. Pe plan intelectual, consideram ca raspunsurile date de stiinta noastra in
aceste chestiuni stralucesc prin absenta. Al doilea motiv i-a constituit pierderea fiului meu Jean-Cristophe, in
varsta de 23 de ani, care a murit in cursul opririi respiratiei.
A fost pentru mine o experienta socanta. Am mers a doua zi la morga si 1-am vazut. Era la fel de frumos, ai fi
zis ca dormea netulburat. Stiam ca acest aspect de absoluta liniste a celor care au murit fara suferinte este in
legatura cu tensiunea tesuturilor. Mai stiam ca ceea ce aveam in fata ochilor era o ingramadire de celule lipsite
de viata, menite sa se descompuna cu rapiditate. In afara de imensa suferinta care ma macina si de revolta care
imi umplea sufletul, abia acum imi dadeam seama de incredibilul vid existent in stiinta in legatura cu marile
intrebari, ale vietii si ale mortii, fata de locul omului in univers si fata de menirea existentei sale. Ii invidiam
pe credinciosi, care aveau solutiile prefabricate cu care sa faca fata unor asemenea experiente. Se spune ca
moartea unui copil este un lucru cumplit, care te doboara - mai mult decat moartea unui parinte sau a altcuiva
apropiat care a atins o anumita varsta - fiindca e impotriva ordinii firesti a lucrurilor. Si atunci a incoltit
intrebarea: dar ce este ordinea fireasca a lucrurilor?

*UMMO se declara ca fiind apropiati, in materie de stiinta, de neopozitivism. Ei se declara surprinsi de

naivitatea cu care noi ne incredem neincetat in modelele noastre succesive. "Avem si noi modelele noastre,
spun ei, dar nu suntem atat de naivi incat sa "credem" in ele. Nu ne intereseaza decat valoarea lor aplicativa. "
(n. J.P.P.)

Jean-Cristophe, fiul lui J.P. Petit, nu s-a sinucis, ci a murit accidental in cursul unui exercitiu de suspendare a
respiratiei cunoscut in Yoga, in buddhismul tibetan si in taoism. Accidentele de acest fel sunt frecvente in
Occident, deoarece se forteaza de la periferie (poarta respiratorie) modul de functionare al centrului
informational in vederea "stingerii fluctuatiilor din substanta mentala" (vedeti YS 1.2) si a depasini dualitatii
(in locul dualitatii inspiratie-expiratie si a circulatiei prin Ida si Pingala, apare respiratia primordiala, prin
canalul central Sushumna, situat in mijlocul maduvei spinarii si a sistemului nervos). Chiar daca pe J. P. Petit
nu 1-a interesat deschiderea metafizica a textelor UMMO acestea au fost citite de fiul sau care s-a apucat sa
practice calea distorsionata de niste incompetenti, care recomanda fortarea centrului prin periferie. In
comentariul lui Ko Hsuan la Tao Te King, afirmatia "inteleptul (sfantul) goleste mintea si umple abdomenul"
(cap. 3) este interpretata astfel: "intai este vidata mintea (izvorul) si apoi se umple mijlocul (cu energie; se
blocheaza respiratia prin reintoarcere la respiratie embrionara) in mod firesc."
Traducerile europene sunt colorate de tiparul actiunii la periferie sau in afara: „el goleste mintea” (adica nu are
ganduri rele). "Umple abdomenul", adica blocheaza respiratia si cultiva linistea.
Cine a citit Tao Te King (cap. II) va observa ca dualitatea bine-rau trebuie depasita fiindca este situata la
periferie m planul evaluarii, al aprecierii si al comparatiei. In plus, daca eliminam gandurile rele si pastram
doar gandurile bune, ce fel de golire am obtinut ?
Acceptarea numai a gandurilor bune nu este modul afirmativ de procesare a informatiilor. In plus orice mod
afirmativ este la baza tot un mod negativ, fiindca negam negatia, care ramane in stare latenta.
Textele taoiste si Yoga traduse de oameni care sunt prizonieri ai tiparelor, conditionarilor si identificanlor nu
au nici o valoare. . , .
Trebuie sa nu ne mutam atentia de pe actiunea care trebuie savarsita catre aprecieri (cum sunt privit; ce este, ce
forma) si spre consecinte (ce fructe, ce rezultate) daca dorim ca ea sa ramana intreaga, si sa fim una cu ea.
Tiparul civilizatiei occidentale extravertite si-a pus amprenta pe tot ceea ce a tradus, a importat si a utilizat,
din practicile medicale, mistice si religioase orientale.
Asa s-au petrecut lucrurile si cu tehnicile de relaxare si cu cele de hipnoza, care au ramas prizoniere ale
sprijinului exterior. Relaxarea occidentala cauta sa relaxeze muscular, respirator si vascular corpul, pentru ca
acesta sa induca relaxarea si linistirea psiho-afectiva, dupa modelul de actiune a tranchilizantelor din familia
benzodiazepinelor. Este ca si cum am dori sa controlam un calculator fortand terminalele si parametrii de
alimentare cu energie electrica. Atunci exista riscul sa fie distrus.
De aici preocuparea Constanta a taoismului pentru "firesc", "natural", pentru "ordinea fireasca a lucrurilor",
pentru "mersul natural al lucrurilor",
J. P. Petit ajunge la aceleasi intrebari dupa ce si-a pierdut fiul, pentru ca orice om de stiinta creator este un
demolator al dogmelor, tiparelor si adevarurilor prefabricate, folosite pentru drogarea, anestezierea si
adormirea credinciosilor. Incredibilul vid din stiinta este unul abil intretinut in constiintele oamenilor de catre
cei care ii tin inghetati in tipare, prizonieri ai locului comun si al constiintei periferice centrate spre umplere
din afara.
Niciodata umplerea din afara nu va transforma un recipient intr-un izvor.
Civilizatiile galactice cunosc aversiunea religiei occidentale pentru vid si o considera o forma a luptei pentru
supravietuire a constiintei periferice iluzorii centrate in ego, care s-a izolat de izvorul, care o sustine si-i da
viata. De aici suferinta, neputinta si dependenta de lumea din afara pentru confirmari de existenta, pentru
aprecieri, pentru placeri, etc.
Chiar daca J.P. Petit nu a spus nimic despre tehnica de intrare in canalul central, despre care se vorbeste in
rapoartele UMMO, pentru ca aplicarea gresita a acestor tehnici sa nu duca la aparitia altor victime, evocarea
mortii fiului sau ca urmare a practicii suspendarii respiratiei ne indica deja, ca un efect a fost luat drept cauza.
Toate tehnicile de relaxare occidentale forteaza cauza prin efecte. H. Schultz a preluat din hipnoza simptomele
descrise de subiectii aflati in transa si a obtinut metoda "trainingului autogen" (se sugereaza simptomele
somatice pentru a induce starea de linistire si de relaxare).
Alterarea tehnicilor din Hatha Yoga si transformarea ramurilor (anga) sistemului Yoga (sistem sincronic; de
interconditionare simultana sau in paralel) in etape (sistem diacronic; conditionare in serie de la periferie spre
centru) dovedesc aceeasi distorsionare si rupere de traditiile spirituale.

Imi amintesc ca discutam odata cu doi prieteni, oameni de stiinta. Unul era fizician. specializat in studiul
particulelor elementare, celalalt era biochimist. Amandoi spuneau cu aceeasi siguranta linistita- dupa moarte
nu mat e nimic. Singura justificare a vietii este viata insasi. Asadar, totul era numai "hazard si necesitate. Sotia
fizicianului, psiholog de profesie, avea si ea un raspuns prefabricat: cei ce mor supravietuiesc numai in
amintirea celor apropiati .

Un psihanalist din scoala lui Lacan* ,pe care il cunosteam imi descrisese omenirea ca fiind o masinarie
inzestrata cu un limbaj, o masinarie careia el sustinea ca ii cunoaste toate rotitele. Pentru el orice viziune
metafizica se reducea la una din multiplele fatete ale imaginatiei umane.
Ca binevoieste sau nu sa recunoasca, stiinta contemporana se conformeaza afirmatiei celebrului matematician
Laplace: "O inteligenta care, la un moment dat, ar cunoaste toate fortele care pun m miscare natura si situatia
corespunzatoare a fiintelor pe care aceasta le cuprinde si daca acea inteligenta ar fi suficient de vasta pentru a
supune analizei aceste date, reunind in aceeasi formula miscarile celor mai mari corpuri din univers si pe cele
ale celor mai marunti atomi, atunci nimic nu ar fi pentru ea nesigur, iar viitorul, ca si trecutul, i-ar fi mereu
prezent inaintea ochilor. "
Desisur ca astazi nimeni nu mai cauta sa cunoasca existenta individuala a unei particule, din cauza principiului
de incertitudine al lui Heisenberg. Dar daca examinam lucrurile mai de aproape, vom observa ca acest
determinism mecanicist nu a disparut, ci doar a lasat locul unui determinism implicit, mai subtil izvorat din
mecanica statistical sora geamana a mecanicii cuantice.

Acelasi mecanicism sau determinism cauzal apare si in distorsiunea cailor mistice, ceea ce conduce, dupa cum
afirma Chogyam Trungpa, la "o versiune distorsionata, egocentrica, a vietii spirituale, [...] care merita numele
de materialism spiritual... [....] Noi ne putem iluziona gandind ca ne dezvoltam spiritual, cand de fapt noi
utilizam tehnici spirituale pentru a ne intari egoul." Tot asa ne iluzionam ca intelegem realitatea profunda,
cand de fapt continuam sa 6 abordam mecanicist; adica nu tinem sa aflam cum este ea, ci la ceea ce credem
noi ca trebuie sa fie.**
In conditiile in care religiile institutionalizate s-au dovedit incapabile de orice evolutie iar ateismul marxist si-a
dovedit lipsa de viabilitate, s-a recurs, fireste, la stiinta si aproape ca nu exista in zilele noastre autor de lucrari
stiintifice care sa nu-si fi produs si micul sau cuplet metafizic.
Sa citam de pilda fraza celebrului englez Hawking, care, in lucrarea sa Scurta istorie a timpului, scria: "Daca
intr-adevar universul se contine in intregime, neavand nici granite nici tarmuri, ar trebui sa nu aiba nici
inceput si nici sfarsit: ar trebui sa fie si atata tot. Ce loc mai ramane in cazul acesta pentru un creator? "
La auzul unor asemenea afirmatii parca te simti ispitit sa strigi: "Este vreun filozof in sala? " Sau, cum spunea
prietenul meu Arondel: "In momentul cand metafizica este in criza, se poate observa in liniste ca la moda este
filozofia de carciuma.”
Nu avem incotro si trebuie sa recunoastem ca aceasta stare de lucruri nu e stralucita. Auzim de omul-masina,
omul neuronal, omul-limbaj, omul-specie, omul-lupta-de-clasa, omul-program. Dar enumerarea aceasta,
vrednica de Jacques Prevert, caracterizeaza intreg ansamblul fenomenului uman? De fapt, Hawking ridica
intrebarea esentiala zicand: "Daca intr-adevar universul se contine in intregimea sa.. "
"Daca", cum ziceau spartanii. Dar ce este in realitate universul?
Textele UMMO ne ofera raspunsuri. Nu stiu cat valoreaza, dar nimic nu ne impiedica sa le citam, cel putin
partial, asa cum am facut-o mereu:
"Exista pentru noi ceea ce este numit spatiu-timp, conceput de matematicianul Minkowski, dar apartinand unei
urzeli cu zece dimensiuni. "
Ceva mai incolo citim:
"Omul de pe Terra isi imagineaza spatiul cafiind o realitate continua in toate directiile. Pornind de la aceasta
conceptie asupra spatiului, care a fost introdusa de Euclid, voi ati elaborat o intreaga geometrie bazata pe niste
abstractii cum sunt punctul, dreapta si planul, in care ati ajuns sa credep cu naivitate, desi ele constitute
adevaratele componente ale universului decat din cauza unei abstractizari intelectuale. ***
Dupa opinia UMMO, intreg universul, in descrierea sa cu zece dimensiuni, ar fi "cuantic", iar dimensiunile
sale ar putea sa fie si ele "cuantificate", cu alte cuvinte ele nu ar putea sa ia decat valori discrete.
*Chogyam Trumgpa, Pratique de la voie tibetane, Editions du Seuil 1976.
** Jacques-Marie Lacan (1901-1981) - psihanalist francez, care a cercetat implicatii ale psihanalizei asupra
lingvisticii si a antropologiei.
***Dupa parerea UMMO, si cuvantul "dimensiune " genereaza o serie de confuzii, ceea ce este adevarat.
Imprumutat din limbajul comun, termenul " dimensiune" este automat asociat cu ceva care poate fi masurat
precum spatiul si timpul. De altfel, fizicienii care au elaborat teoria "superstring” (in lb franceza:
"supercordes") si care nu s-au induplecat sa-i atribuie universului niste dimensiuni suplimentare, se lovesc de o
dificultate de principiu. Masinaria teoretica ne ofera intr-adevar o dimensiune, lungimea lui Planck, egala cu
10-33 centimetri, asociata fiecareia din aceste dimensiuni suplimentare, iar experimentatorilor nu le-a mai
ramas decat sa strige tragandu-se de par: "Cum sa se faca cea mai mica experienta in acest caz daca in aceste
conditii grosimea lamei cutitului este egala cu aceea a obiectului de analizat! " (n.J.P.P)

Continuitatea nu ar fi decat o iluzie, iar ceea ce numim noi continuum spatio-temporal, axioma fundamentala a
modelelor noastre stiintifice, nu ar fi decat o fantasma.* Universul perceptibil, masurabil, nu ar fi decat un
subansamblu al unei realitati mai vaste.

Noi vedem doar varful aisbergului, in timp ce o mare parte a realitatii ramane imperceptibila, scufundata in
oceanul de unde se naste si revine orice manifestare. Acest univers perceptibil ar fi creat de fapt de catre cel
care il observa. Se vede ca notiunea foarte recenta de relativitate se gaseste extinsa la scara cosmica.
Aceasta descriere lasa un loc nesfarsit pentru tot ceea ce scapa in prezent instrumentelor noastre de masura.
Cuvantul metafizica (insemnand "ceea ce este dupa fizica" sau "dincolo de fizica") isi capata astfel toate
semnificatiile.

Oricare ar fi descrierea reductionista a universului, ajungem la aceeasi problema esentiala: cea a constiintei.
Oamenii de stiinta au elaborat teorii asupra diferitelor mecanisme care au avut un rol in aparitia vietii. Ei
expun, intotdeauna in termeni de mecanica biochimica, anumite mecanisme elementare de autostructurare.
Neodarwinismul serveste aici drept ecran de proiectie si drept suport dogmatic unei teorii de evolutie a
speciilor, in conceptia careia omul ocupa, zicem-noi, locul de pe creasta acestui edificiu. Dar in acest stadiu, la
ce serveste constiinta? Oare in viziunea actuala. nu ar fi ea decat o insusire. sa-i zicem de prisos?**
Textele UMMO ofera raspunsuri la aceasta intrebare esentiala Dupa opinia autorului lor, in creierul omenesc
ar exista o structura jucand rolul de legatura cu o entitate***, pe care putem considera echivalentul a ceea ce
numim noi sufletul sau sinele omului. Conceptul acesta. de suflet nu este pentru noi o noutate, dar surprinde
faptul ca aceste texte se refera la o experienta care ar permite evidentierea acestei legaturi intre lumile
somatice si psihice, lucru care, fara indoiaia, se afla in afara actualelor noastre mijloace de investigatie.
"Biochimia UMMO" o recurs adeseori, intre altele la sondaje efectuate, dupa propriile lor afirmatii, cu ajutorul
undelor gravitationale, pe care noi, in momentul de fata, nu stim nici sa le detectam si nici sa le producem.
Aceste unde gravitationale ar avea un anumit rol, deloc neglijabil, in mecanismele elementare ale viului si in
special in privinta legaturiior dintre celule sau in cele dintre citoplasma celulei si nucleul sau - afirmatie
evident neverificabila azi.
Textele UMMO se refera asadar la o experienta cruciala realizata pe planeta lor, care i-ar fi facut sa
descopere mai intai prezenta atomilor de gaze nobile, ce joaca un rol cheie in creierul uman**** ,si care sunt
situati in hipotalamus.
UMMO au putut ulterior sa observe comportamentul cat se poate de curios al norilor de electroni, asociati
acestor atomi, care violau legile mecanicii cuantice si faimosul principiu de incertitudine al lui Heisenberg. Cu
aceasta ocazie ei ar fi descoperit la toate fiintele umane de pe planeta lor un perfect sincronism intre unele din
aceste fenomene ce se manifesta la acesti atomi.

Toti sfintii si maestrii spirituali vorbesc despre centrarea in Sine, care odata realizata, conduce la disparitia
dualitatii "eu-ceilalti",subiect si la instalarea in functionarea holografica; sfantul se vede pe sine prezent
pretutindeni, in fiecare faptura. Evidentierea experimentala de catre UMMO a existentei acestei sincronizari
profunde, intre toti oamenii de pe o anumita planeta, nu este decat o confirmare a adevarului sustinut de toate
traditiile spirituale ale omenirii privind unitatea profunda care se afla in spatele aparentei diversitati.

*Despre iluzia continuitatii planului manifestat vorbesc atat scrierile taoiste cat si cele hinduse (Maya, literal
„iluzie”). Buddha a aratat ca cele cinci agregate (" skandha ") sunt toate discontinue, in acelasi mod in care
este discontinua o "flacara" (avem impresia de continuitate, cand in realitate este vorba de o succesiune
continua de imagini, ca la cinematograf). Ceea ce numim noi materie solida apare la un microscop suficient de
puternic ca un univers vid in care, din loc in loc, stralucesc ca niste stele, niste nuclee atomice.
**"Ca o moasa ce asista inutil la nasterea vietii". [nota trad]
*** Structura jucand rolul de punte de legatura cu temelia informationala a universului sau realitatea
holografica omniprezenta, este introdeschiderea, antena si cauza prezentei "scanteii divine" inlauntrul fiecarei
fiinte umane.
****Faptul de a putea tinti un anumit atom poate parea de domeniul liieraturii stiintifico-fantastice, dar stiinta
noastra cunoaste deja, inca din 1976, modul de creare a fasciculelor de radiatie de sincrotron, extrem de
"monocromatice". avand diametre de ordinul angstromilor, adica de dimensiunea unui atom

In taoism, buddhism, sufism si crestinism sunt vizate atat interiorizarea sau detasarea de fluctuatiile din planul
fenomenal, cat si depasirea diversitatii si multiplicitatii, pentru a se manifesta sau a se putea sesiza prezenta
acestui canal de acordare rezonanta intre parte si intreg ("deschiderea portii"). Parcurgerea experimentala
a "caii" faciliteaza manifestarea intregului in parte (principiul holografic) si aparitia accesului la
omnicunoastere si la omnipotenta, prin ancorarea in "Banca de date a universului". Civilizatiile galactice
(inclusiv UMMO) , ca si civilizatiile care ne-au precedat pe Terra, cunosc mai multe banci de date (etnice,
planetare, cosmice, universale), care corespund celor patru niveluri de centrare experimentala descrise in
traditiile taoista si hindusa: Thuriya Avastha ["Starea a patra", Samadhi, starea de constiinta care
transcede si unifica cele trei stari de constiinta profane: 1. Jagrat Avastha, starea de veghe; 2. Svapva
Avastha, starea de vis; 3. Sushupti Avastha, starea de somn profund; Turiyateet Avastha (Constiinta
Cosmica); Bhagavad Cheetna (Constiinta Divina) si Brahmi Sthiti (Constiinta Unitatii).

O confirmare a celor afirmate de UMMO o constituie si explicatiile furnizate in transa de cel mai mare
medium al tuturor timpurilor, americanul Edgar Cayce: " In tiparele akasha sunt inregistrate toate descoperirile
oamenilor de pe Terra, din toate timpurile... [...] nu fac decat sa ma asez in starea de centrare in care
conexiunea cu memoria planetara se manifesta de la sine... [....] Suntem ca in cazul vaselor comunicante.
Descentrarea este cauza amneziei de care sufera prezenta civilizatie de pe Terra. Pentru a restabili legatura cu
oceanul nu este suficient doar "sa scoti dopul sticlei", ci trebuie sa se coboare prezenta deschidere
(constienta) in Centrul deschis catre tot ce este. " (vedeti si Yoga Sutra, ed. cit.)
Aceste cercetari sistematice i-au condus, spun ei, la descoperirea faptului ca acest pachet de atomi pune
creierul uman in contact cu o structura metafizica, adica, etimologic, "de dincolo de lumea fizica", dincolo de
stramta noastra temnita, restransa la patru dimensiuni. Incercand o analogie, am putea compara fiintele umane
cu niste roboti care evolueaza pe solul unei planete,

Analogia este aceeasi cu cea care mi-a venit in minte, cand am scris Tratatul practic de Raja Yoga, aparut in
1993 la Editura Axis Mundi. In istoria inventiilor si descoperirilor se constata o convergenta a solutiilor la o
problema data. Aceasta analogie are si alte fructe (accesul la puterile paranormale, caderea si ridicarea omului)
pe care cititorii le pot descoperi in lucrarea amintita mai sus.

Analizand in detaliu "softul " acestor "roboti ", vom descoperi ca ei nu sunt perfect autonomi, cu alte cuvinte
nu functioneaza ca niste simple sisteme stimul-raspuns (input-output), ci ar fi in realitate partial controlati prin
radio de la bordul unor statii orbitale, situate in afara terenului bidimensional de miscare, care reprezinta o
imagine a ceea ce noi numim "realitatea fizica". Fiecare statie orbitala ar reprezenta intr-un fel "sufletul"
robotului. Ar mai exista si o legatura, partiala si tot de natura electromagnetica, intre diferitele statii orbitale.
De fapt, acestea constituie un ansamblu.
In schema UMMO, sistemul de pilotaj al fiecarui corp uman viu ar fi un suflet, element al unui ansamblu vast
pe care ei il numesc suflet colectiv si pe care 1-ar putea numi tot atat de bine si creier planetar, intrucat fiecare
suflet se comporta ca un neuron al acestui creier*.
Moartea ar reprezenta o ruptura brutala a acestei legaturi dintre corp si acest suflet individual. Aceasta ar
interveni fie cand reteaua de atomi de gaz rar ar inceta sa mai functioneze, fie cand "postul de emisie-receptie"
ar fi distrus si legatura intrerupta.
Ar incepe atunci o noua faza de viata a fiintei umane, in care aceasta, conservandu-si personalitatea sa,
incepe un proces de integrare in sufletul colectiv, intr-o structura exterioara celor patru dimensiuni obisnuite
de spatiu si timp. Reluand o imagine inspirata din biologie, sa ne imaginam ca neuronii creierului ar fi legati,
printr-un axon foarte lung**, la o celula senzoriala aflata in contact cu o "realitate exterioara".
Atata timp cat aceasta legatura ar fi mentinuta, neuronul ar fi foarte ocupat cu distribuirea informatiei
comunicate de aceasta si va intretine relatii constante putin elaborate, cu neuronii vecini.

*Exista civilizatii galactice complet integrate, ca niste colonii de albine.[nota DM]

**Axonul foarte lung este in maduva spinarii si in central lui se afla canalul Sushuma in care se stabileste
circulatia energetica primordiala dupa depasirea circulatiei dualiste (prana-apana). Textul in intregime este
bisincronic: „cuplajul cu realitatea exterioara” este de fapt legatura cu realitatea profunda transfizica ; „celula
senzoriala” este fiinta umana pilotata prin antena "axonului foarte lung" etc. Este descrisa viata de dupa
moarte ("integrarea in imensul tesut encefalic"). [n. D. M]

Apoi, brusc, axonul s-ar rupe si celula senzoriala ar muri. Neuronul, lipsit de orice contact cu "realitatea
fizica", n-ar mai avea in acel moment nimic altceva de facut decat sa-si extinda ramificatiile ca sa inoade un
nou dialog cu vecinii sai, integrandu-se astfel intr-un imens tesut encefalic si continuandsa primeasca
informatii prin intermediul neuronilor ramasi inca conectati.
Revenind la descrierea textelor UMMO, aceasta actiune de integrare ar fi mai mult sau mai putin usoara pentru
fiecare om in functie de urmarea sau de violarea principiilor de viata armonioasa in sanul comunitatii
omenesti. Notiunea de "paradis" ar trebui inlocuita cu aceea de "acces la o masa de informatii mai importanta
si aflata in neincetata crestere". O viata umanca nu ar fi deci decat un scurt moment dintr-un proces destinat
sa-i permita unei, fiinte umane planetare. globale, sa se construiasca putin cate putin. Intr-o astfel de schema,
notiunile maniheiste de bine si de rau, sub forma lor dogmatica, se estompeaza putin si par sa se dizolve intr-o
viziune putin panteista, colorata de ecologie, principiile morale evoluand de altfel odata cu umanitatea insasi.
Dupa textele UMMO, sufletele colective ale difentelor planete nu comunica intre ele. Deci UNIVERSUL,
scris cu majuscula, ar fi alcatuit din miliarde de creiere planetare in curs de constituire, iar aceste "suflete
colective planetare" ar putea sa ajunga ulterior la o dizolvare intr-un tot unic. Aceasta viziune este foarte
apropiata de cea a lui Teilhard de Chardin*,

Pierre Teilhard de Chardin spunea: "Noi nu suntem fiinte umane care au o experienta spirituala; Noi
suntem fiinte spirituale care au o experienta umana(in trup material)". Adica nu suntem paharul(vasul
material ori energetic), ci apa nemuritoare a vietii aflata in el("We are not human beings having a
spiritual experience; We are spiritual beings having a human experience");
Din aceasta cauza vine constatarea de mai jos:
"Imbatranirea este ca si cum am fi progresiv pedepsiti pt. o crima pe care nu am comis-o"

Ce nu am facut ?
Nu am racordat corpul material la sursa...la izvorul vietii...nu am realizat in inima noastra graalul,
trezirea iubirii, starea holografica de existenta...
In Yoga corpul fizic sau grosier este considerat unul dintre vehicule (un vas sau o haină pe care
Sinele o îmbracă), iar acest vehicul trebuie antrenat pentru a deveni transparent la mişcările
sufletului Divin şi opac sau invulnerabil la perturbaţiile şi agresiunile lumii materiale, fenomenale, în
care în prezent suntem captivi. Corpul şi materia reprezintă o minte în formă sau o minte îngheţată,
solidificată, care trebuie prin antrenament să redevină fluidă (să-şi piardă inerţia şi ataşările proprii
actualei stări de decădere a omului) pentru a se reface contactul cu Divinitatea.
Asemănător, mintea reprezintă un alt vehicul, adică este la randul ei o solidificare a Marii Minţi a
Universului, cu care trebuie reacordată pentru a realiza perceptia luminii necreate ori înrădăcinarea
fiinţei umane în Izvorul Vieţii, în Inteligenţa Cosmică (în "Ling Shu" cap. VIII este denumită Bu
Shen "înrădăcinarea în Shen", adică în Spirit).
"Fiecare fiinta umana este o intrupare in care se manifesta universul holografic, care a devenit
constient de sine insusi"
"Voi(fiintele umane) sunteti lumina lumii(universului)" (Matei 5.14)

Ce este lumina lumii?

In viziunea biblica, Lumina necreata, fara de care nu exista viata, a aparut inainte de Soare.
Iisus se refera la Lumina Interioara: "Iisus a raspuns: Nu sunt oare douasprezece ceasuri intr-o zi?
Daca umbla cineva ziua, nu se impiedica, pentru ca el vede lumina acestei lumi; Iar daca umbla
cineva noaptea se impiedica, pentru ca lumina nu este in el. (Ioan 11.9-10).

Universul in integralitatea sa fiind asadar un fel de fiinta unica, in curs de elaborare.

In aceasta optica, putem considera ca o planeta si oamenii care o locuiesc ar constitui o fiinta unica ce trebuie
respectata. De aici provine si principiul etic de a nu provoca dezordini in alte sisteme om-planeta, care poseda
o dimensiune metafizica, principiu care ar depasi obisnuita grija profesionala a etnologului sau simplul respect
aratat " obiectului de studiu ".
Revenind la acest subiect, al legaturii suflet-corp, textele afirma ca fenomenul ar utiliza chiar relatiile de
incertitudine pentru a permite fiintei umane sa-si pastreze liberul arbitru, continuand "sa se supuna legilor
fizicii", idee care nu este lipsita de interes. Universul in totalitatea sa ar asculta de aceasta relatie de
incertitudine si "nimic nu ar fi scris", contrar cunoscutului principiu din religia musulmana.
Fiecare fiinta ar pastra, in fiecare moment, o posibilitate reala de a interveni in viitorul sau, asumandu-si
responsabilitatile sale, continuand sa inoate la suprafata unui ocean de diferite instincte si conditionari.
Universul insusi ar ignora propriul sau viitor si s-ar comporta ca o caracatita care tricoteaza cu ajutorul multor
andrele, un imens pulover desfasurat in timp. caracatita pastrandu-si deplina libertate de a schimba punctul in
care lucreaza, ca sa adauge ceva la pieptul sau la spatele puloverului ori sa sara ochiurile.
Observam ca acest model metafizic este mai curand apropiat de tipul iudeo-crestin-musulman decat inspirat de
o idee ca aceea de reincarnare. Dupa parerea UMMO, teoria reincarnarii si credinta in acest fenomen s-ar fi
nascut dintr-o interpretare eronata a contactelor experimentale dintre indivizii in viata si niste elemente din
sufletul colectiv corespunzatore unor indivizi decedati, care le-au furnizat o impresie inselatoare de viata
anterioara. In cine sa ne incredem? O eroare de canale,intr-un fel, dar grea de consecinte.
Acest model si aceste precizari au sedus un anumit numar de contactati spanioli, care au renuntat la
convingerile lor religioase, inlocuindu-le cu aceasta noua credinta. Nu se poate vorbi de o religie, fiindca acest
mod de a vedea lucrurile nu implica existenta unui cler sau practicarea ritualurilor unui cult. Fenomenul
acesta, pur individual, nu a dat nastere unei secte grupate in jurul unui guru. Nu exista nici un demers initiatic
de activitate meditativa.
Este doar o conceptie despre lume care lasa la latitudinea individului alegerea principiilor sale morale si a
conduitei sale, in sensul unei mai mari solidaritati cu ansamblul subfamiliei umane.
Personal nu simt atras de curentele venite din Orient sau de cele care eventual au fost dichisite prin cine stie ce
capela de pe coasta de vest a SUA de genul New Age. Fastul ostentativ al religiilor institutionahzate ma face
sa ma tin deoparte. Ceea ce e demn de retinut din toata povestea asta e ca pentru prima oara un mesaj care se
refera la metafizica evoca o posibila legatura cu fizica, o eventuala confirmare experimentala cruciala.
Deci s-a sfarsit cu ezoterismul, cu metaforele si cu parabolele. Ceea ce se afima in text suna in esenta asa:
"Fizicieni. inarmati-va cu aparatele voastre si cautati sufletul in profunzimile encefalului, fiindca acolo il
veti gasi. "

In ansamblul documentelor UMMO, limbajul folosit se aseamana cu cel stiintific. Sa zicem ca am citit aceste
texte tocmai printr-o astfel de sita si am crezut ca vad in ele- in domeniile care sunt de competenta mea, pe
baza unor lucrari personale si a altora aparute intre timp (cum ar fi, intre altele, si cele privitoare la
magnetohidrodinamica) - niste elemete structurate ale unei cunoasteri originale. Aceasta noua fateta a
mesajului UMMO pare a si de alta natura. Poate e vorba de un nou ezoterism "scientist". Doar daca stiinta nu
ar fi, dupa cum sugera Borges, decat "forma cea mai elaborata a literaturi fantastice".

Poate ca ezoteristii adeptii fenomenelor paranormale si teologii vor fi interesati de acest ultim capitol. Daca si
ei se vor adanci la randul lor in studierea imensei documentatii UMMO, vor vedea ca sunt foarte rau tratati.
Fenomenele paranormale sunt prezentate in aceste texte ca niste simple accesorii, reale dar fara prea mare
interes, iar actiunile indeplinite de locuitorii Terrei apar in imensa lor majoritate, ca trucuri sau fenomene de
isterie. Toate religiile
institutionalizate sunt puse in aceeasi oala si tratate ca niste secte. Fiecare din aceste religii ar contine, dupa
opinia UMMO, cate un fragment de adevar inecat intr-o incredibila amestecatura de mituri de toate felurile -
recordul absolut detinandu-l aici hinduismul.

In toate traditiile spirituale ale omenirii puterile supranaturale (in sanskrita: siddhis) sunt reale dar ele nu
reprezinta decat niste accesorii sau efecte secundare ale experientei de centra in realitatea suport. Atunci cand
aceste puteri reprezinta mobilul eforturilor ori un obiect de atasare, ele se comporta ca niste obstacole, care
impiedioa centrarea si readuc ,,caderea; in robia planului femomenal (acum intr-o forma mai subtila). In afara
setului de puteri supranaturale expus in Yoga Sutra (cartea a III-a, Vibhuti Pada) si repetat in toate textele
buddhiste si shivaite care se ocupa de acest subiect, avem de-a face cu „niste trucuri sau fenomene de isterie.
Observam ca in textele UMMO se face refenre la hipnoza patologica (vedeti scoala lui Charcot) cand se
utiliizeaza acest termen. "isterie " si nu la cea benefica, pe care chiar ei au utilizat-o pentru vindecarea de boli
reale sau imaginare.
Ca si in stiinta, care cerceteaza lumea din atara, tot astfel in caile spirituale de centrare, adevarul nu poate fi
deosebit de neadevar decat prin experimentare. Experimentul poate exclude ipotezele false in masura in care
ne mentinem detasarea si impartialitatea, in cursul experienta interioara a centrarii in realitatea eterna si
omniprezenta (Ultima Realitate; Absolutul; Campul Fundamental Informational), lucrurile devin chiar si mai
dificile; percepi ceea ce vrei (crezi imaginezi), iar nu adevarul (de aici apar iluziile, halucinatiile) Experienta
centrarii este distorsionata de programarea conceptuala (percepem ceea ce consideram ca este adevarat), de
intentii (se cere actiune detasata de fruct) si de atasari (identificari), adica de foarte multi factori care afecteaza
constienta impartiala detasata. Suntem de acord cu afirmatia privind hinduismul. Numai pentru a putea realiza
o interpretare "corecta" a cartii lui Pantajali intitulata Yoga Sutra, noi am fost obligati sa consultam peste 116
variante de traducere si interpretare a celor 198 de reguli (Sutra) de experimentare expuse in acest text. Ne-am
deplasat printr-un labirint miscator, in care termenii au mereu o alta semnificatie si in care variantele
consultate oscileaza de la modele teoretice de intelegere, specifice brahmanismului, buddhismului si celor sase
scoli filozofice ortodoxe (darshana), pana la scrieri in care sunt indicate modalitati de centrare experimentala
(shivaism nondualist). Ne-am fi ratacit cu siguranta in acest labirint daca nu ne-am fi fixat atentia asupra unui
singur text (Yoga Sutra) si daca nu am fi beneficiat de sfaturile si de bunavointa celui care a fost consilier in
probleme de Yoga al d-nei Indhira Gandhi, prim-ministru al Indiei, anume dl Dhirendra Brahmachari, care
conduce un ashram din Kashmir. Am pus intre ghilimele termenul "corecta" pentru a arata ca in lipsa unui
ghid spiritual, care sa-mi fi indrumat primii pasi in realizarea experientei Centrarii, aceasta interpretare ar fi
ramas inaccesibila si inutila. Acum drumul poate fi parcurs de oricine experimenteaza atent calea expusa in
Yoga Sutra.

Religia romano-catolica ar fi facut si ea, se pare, obiectul unor cercetari istorice destul de intense. Niste
documente de epoca ar fi fost regasite sub forma unor suluri de metal gravate, ce au permis reconstituirea unei
istorii considerabil deformate ulterior pe planeta noastra. Mesajul de iubire universala al lui Iisus Christos este
privit cu simpatie, insa autorii rapoartelor nu sunt deloc blanzi cu cei care, de-a lungul timpului, au deformat in
propriul lor folos continutul initial al mesajului, de solidaritate intre toate fapturile omenesti, intr-un mod cel
mai adesea violent.

Autorii rapoartelor UMMO cunosc foarte bine istoria actualei civilizatii de pe Terra, care a transformat
mesajul de solidaritate universala dintre oameni, intr-unul de intoleranta si de propaganda a urii fata de alte
opinii si credinte, de incurajare a colonizarii si nimicirii altor popoare, a distrugerii altor traditii si culturi.

Iisus nu a apreciat somnul si orbirea, ci trezirea si deschiderea ochilor, spre a iesi din tiparele in care si azi
religiile institutionalizate ii mentin inca adormiti pe o parte din oameni. Cand a spus ca "pomul se cunoaste
dupa roade, iar omul dupa fapte", el ne-a aratat si cum sa ne ferim de deformarile doctrinei sale.
Incercati sa discutati cu o persoana indoctrinata de o religie deformata institutionalizata si veti observa fructul:
indisponibilitatea la dialog. Persoana in chestiune este dispusa doar la monolog, nu aude si nu vede decat ceea
ce crede. Locul constientei, al sensibilitatii si al ratiunii a fost luat de credinta oarba in niste adevaruri
trunchiate; dialogul este inlocuit cu referirea la niste adevaruri prefabricate neintelese si generalizate care au
condus la moarte, la desertificarea planetei si la deteriorarea echilibrului ecologic, prin distrugerea unor intregi
specii de plante si animale care au fost privite ca buruieni si neghina ("lupta binelui si a raului"). Aceeasi
politica a inghetat evolutia civilizatiei umane terestre timp de mii de ani fiindca au fost promovata doar o
educatie, care este mai degraba o conditionare pt a cenzura nonconformismul si au fost inlaturati toti oamenii
care au descoperit ceva diferit, de dogmele celor care se considerau detinatori unici ai adevarului.
Stateam de vorba cu un profesor chinez, Tao Jian Wen, care m-a ajutat la traducerea cartii lui Lao Tseu si
acesta sesiza in intoleranta din fanatismul religios si in bolile psihice aceeasi rupere de realitate si de prezent,
specifica si halucinatiilor hipnotice autoinduse.
Este evident ca aceleasi legi fizice opereaza atat la noi, in Europa, cat si in China, India, Tibet sau Japonia.
Nimeni nu poate nega ca apa va incepe sa fiarba daca va fi incalzita peste o anumita temperatura, oriunde pe
Terra. Cine poate nega ca automobilele, avioanele si televizoarele construite in Europa nu functioneaza si pe
celelalte continente si invers? Desi aceste lucruri dovedite experimental nu mai sunt negate, continua in
schimb respingerea adevarurilor spirituale descoperite de civilizatii de pe alte continente, civilizatii care s-au
specializat in explorarea taramului interior. Doar indoctrinarea si manipularea stiintifica, politica (ideologica)
si religioasa ne-au sadit conceptia egocentrista a adevanilui unic detinut de liderii nostri sau de noi insine si
care ne face "sa nu vedem desi avem ochi", si sa-i culpabilizam pe semenii nostri.
Am asistat odata la o discutie in care un asa-zis expert in isihasm, care s-a plimbat prin India, afirma ca
"acupunctura nu are nici un efect la europeni [rasa alba], ci doar la chinezi, si nu se bazeaza decat pe efectul
placebo". Daca acupunctura ar fi limitata la o anumita rasa umana, ma intreb atunci cum de este posibil sa se
obtina anestezia prin acupunctura la animale prin aceleasi puncte ca la om.
Tot asa transa hipnotica a fost considerata initial drept o simulare, un rol sau un efect placebo, de catre cei ce
nu voiau sa vada realitatea, ca nici o fiinta umana nu poate simula anestezia, care a permis amputarea a mii de
picioare, de catre dr James Baird in India in 1845, ce a folosit drept anestetic: hipnoza.
Incremeniti in prejudecati de acelasi fel, altii afirma ca doar lisus ar fi adevaratul trimis al lui Dumnezeu pe
pamant, fiindca doar el ar fi reinviat, lasand mormantul gol. Dar cati din acesti oameni ar fi dispusi sa accepte
ca si in taoism reinvierea si mormantul gol erau un fenomen manifestat de toti marii maestri care au intrat in
Cale (Tao)? Mesajul lui Iisus este "sa nu abandonati niciodata ceea ce sunteti [constienta impartiala] pentru
ceea ce nu sunteti [credinte, opinii, prejudecati, ideologii, raspunsuri prefabricate, atasari, identificari, false].
Nu uitati sa fiti si sa ramaneti martori constienti pt. a nu va pierde pe voi insiva in a avea [dorinte, placeri,
avere, pozitii sociale, politice si profesionale], fiindca "acolo unde iti e averea iti este si inima(atentia;
ancorarea) ".
La trezire individuala iar nu colectivista se referea Iisus cand spunea "mortii cu mortii si viii cu viii". Nu
putem cere acelor fiinte umane care s-au identificat cu ceea ce poseda ("acolo unde iti este averea ii este si
inima") sa se transforme peste noapte din recipiente, in izvoare. Rodul adormirii si al inconstentei este moartea
si robia, boala si instrainarea, insensibilitatea si ura. Judecati in permanenta cu propria dumneavoastra minte,
bazandu-va pe propria sensibilitate si experienta pentru a deosebi ceea ce este fals, de ceea ce este adevarat,
pentru a va "destepta ".

Dintre diferitele anecdote am ales una destul de amuzanta.

In perioada in care ei incepeau sa se familiarizeze cu traditiile culturale de pe Terra, niste UMMO s-au dus sa
faca turul Indiei. Acolo, ei au fost martorii unei scene care i-a descumpanit. Un magician asezase langa el un
cos continand un ghem de funie. Apoi, cantand din flaut el a provocat ridicarea acestei funii pana la o inaltime
de cativa metri. Pe masura ce funia era vazuta urcand si rigidizandu-se, la cativa metri de cantaretul din flaut,
volumul ghemului din cos scadea in mod corespunzator. Un copil se catara pe funie si cobora. Apoi,
continuand sa cante din flaut, magicianul realiza operatia inversa si pleca mai departe cu cosul sub brat, plus
cele cateva rupii primite de la spectatori.
UMMO au ramas nauciti. Foarte hotarati sa clarifice lucrunle, ei au revenit, afirma ei, cu nava lor, noaptea,
dupa ce au lasat sa se afunde in sol acea sonda MHD in forma de ciuperca de tesut ciorapii. Imaginea
tridimensionala a locului le-a revelat resturile unor galerii care fusesera folosite de iluzionistul cu turban si de
banda sa. Asezand pe sol cosul, care era gaurit la baza, acesta introducea discret un capat al funiei intr-un gol
din sol abia vizibil mascat de ierburi, si fara ca spectatorii sai sa observe ceva. In timp ce unii trageau lent
funia in jos el scotea afara o prajina de lemn al carei aspect exterior imita perfect o funie intarita. Odata
incheiat actul magic, ei faceau din nou aceeasi operatie m sens invers cu o arta desavarsita. Expeditionarii
concluzionau (aceasta operatie ii costase un dispozitiv extrem de sofisticat) ca "terestrii ar face mai bine sa se
ocupe de alte lucruri decat sa inventeze astfel de neghiobii. "

Explicatia alegerii contactatilor

Cand contactele telefonice intre vizitatorii de pe UMMO si contactati au inceput sa se intensifice, Rafael 1-a
intrebat intr-o zi pe unul din nevazutii sai interlocutori:
— De ce v-ati oprit tocmai la noi, din atatia si atatia insi pe care ati fi putut sa-i alegeti?
— Deoarece creierele voastre au o configuratie diferita de aceea a altor terestri.
Daca imi aduc eu bine aminte, UMMO ar fi explicat ca locuitorii Terrei s-ar afla pe punctul de a suferi un fel
de mutatie in structura lor encefalica. Profit de acest prilej ca sa fac o digresiune pe aceasta tema a mutatiilor,
asa cum este ea prezentata in documente. Schema generala se departeaza de nepdarwinism, din cauza
existentei unei structuri etajate a memoriei.*
In textele UMMO notiunea de informatie este esentiala, aparand in toate documentele. Cine zice informatie,
zice memorie. La nivelul fiintei umane, aceste informatii ar fi distribute in trei structuri, dintre care noua ne
este cunoscuta una singura: ADN-ul. A doua ar fi apa din citoplasma celulara, a carei inlantuire
transmoleculara ar permite inmagazinarea pentru o perioada mai indelungata a unor stimuli de natura
electromagnetica. Cea de-a treia memorie ar fi situata intr-un pachet de atomi ai unui gaz rar, deci inerti din
punct de vedere chimic, dar cu o capacitate depasind net pe celelalte doua. Acesti 86 de atomi - pe care nu
trebuie sa-i confundam cu cei amintiti mai sus - ar fi situati la extremitatile lanturilor ADN. Dupa autorii
textelor, aceasta memorie de tip nuclear, asociata celulelor, ar contine, ca o gigantica banca de date,
informatii asupra tuturor formelor posibile de viata in general, informatii din care sistemele planetare nu ar
utiliza decat o parte neinsemnata. In cazul exercitarii unei "presiuni de mutatie", cand mediul ar deveni
favorabil ecloziunii unei noi formule sau cand o forma se dovedeste a nu mai fi viabila intr-un mediu alterat,
atunci memoria nucleara intra in functiune, ordonand ADN-ului declansarea mutatiei. Mutatia aceasta nu s-ar
produce la intamplare, fiindca iata un citat din text:
"Inchipuiti-va ca intr-o tara de pe Terra, o tara cu o tehnologie foarte avansata, s-ar fi construit o uriasa uzina
de avioane. Finantarea unei asemenea intreprinderi s-a facut fara nici un fel de restrictii iar creditele s-au
acordat cu toata larghetea.
S-au construit deci sumedenie de tuneluri aerodinamice, laboratoare care ocupa mai multe cladiri, birouri de
informare si de documentare conectate cu toate centrele de cercetare de pe Terra si ca sute de mii de ingineri,
fizicieni si specialisti in electronica an fost pusi in contact pentru a planifica aceste cercetari.
Stim ca un proiect nu este decat pura fictiune: nu e vorba nici mai mult nici mai putin decat de confectionarea
planurilor tuturor modelelot de avioane susceptibile sa se deplaseze intr-un fluid: aerul. Nu e nevoie sa fie
cineva specialist, ca sa-si dea seama ca un asemenea proiect cuprinde miliarde de modele. Aceste planuri,
concepute in functie de fiecare cerinta a conditiilor aeronautice sau ale navigatiei aeriene, sunt stocate intr-un
calculator.
Intr-o zi se efectueaza un zbor cu unul din aparatele cele mai moderne, al carui reactor de propulsie a fost
conceput sa functioneze la un plafon de 12.000 de metri. Sa presupunem ca acesta trebuie sa zboare deasupra
unei zone inamice, dotata cu rachete cu ghidaj in infrarosu. Avioanele sunt deci distruse unul dupa altul, astfel
incat supravietuirea acestui tip este pusa sub semnul intrebarii. Mediul care in care trebuie sa zboare avionul
devine incompatibil cu constructia sa.
Dar inginerii care se afla in avioane nu pierd timpul. Cu ajutorul echipamentelor speciale, ei detecteaza
cauzele esecului si stabilesc datele problemei. Ei observa de exemplu ca rachetele inamice au reflectori
parabolici instalati in interiorul varfurilor de atac din material plastic, ca acestea nu emit unde de inalta
frecventa si deci nu au fost concepute ca sa emita unde radar. Aceiasi ingineri mai observa modul in care
rachetele se orienteaza spre aparatele lor, catre zonele de evacuare a gazelor fierbinti si deduc astfel ca aceste
rachete aer-aer sunt inzestrate cu detectoare in infrarosu foarte sensibile. Se cer deci introduse schimbari
importante in constructia avionului, dar nu e timp pentru proiectarea si pentru incercarea prototipului. Atunci e
suficient sa fie intrebata memoria centrala, care ofera pe loc proiectul unui avion cu performante la fel de
bune, destul de asemanator proiectului anterior, dar avand in plus o coroana, care protejeaza ajutajele in
vederea atenuarii difuziei radiatiei in infrarosu.
* Este vorba de raportul intitulat Bazele biogenetice ale fiintelor vii care populeaza cosmosul, primit in 1967
de Alicia Aranjo. (n.J.P.P)

Cum proiectul noului model este deja gata, realizarea lui este mult usurata.»
O situatie mutagena survenita pe Terra ar fi dus la nasterea unor indivizi prezentand anumite diferente,
neprecizate, la nivelul masei lor cerebrale, care a devenit astfel caracteristica lor comuna. Era pentru prima
oara in cazul contactatilor - sau al celor ce se pretind astfel -cand sursa de manipulare oferea o explicatie de tip
rational.

Marea manipulare

Aceasta explicate merge in paralel cu elaborarea unui proiect cu caracter aparte, am putea zice metafizic. In
modelul UMMO, orice individ care se gandeste la ceva, care citeste un text sau care discuta cu cineva despre
un anumit subiect nu face altceva decat sa "informeze" acea structura psihica uriasa care este creierul colectiv.
Se mai afirma totodata ca aceste structuri psihice planetare nu fac intre ele schimburi de informatii. Pentru a
incerca sa actioneze asupra acestui gigantic suflet colectiv planetar, UMMO si-au imaginat ca cea mai buna
solutie ar fi contactarea unuimic numar de indivizi inzestrati cu acea usoara particularitate a creierului si sa-i
faca sa functioneze ca un fel de antene. Farsa? Manipulare? Tentativa de creare a unei noi religii? Operatie de
dezinformare? Sau poate chiar realitate?
Au sosit mormane de rapoarte continand informatii asupra structurii si a functionarii acestor structuri
metafizice individual sau colective. Cei patru contactati au citit aceste texte ingrozitor de hermetice - dar
mereu la fel de "scientiste" - cu multa sarguinta si incercand sa formuleze pareri cu privire la acest subiect.
UMMO si-au exprimat satisfactia. Apoi, pe neasteptate, totul s-a terminat in 1989. Dominguez "s-a rupt"
dintr-o data si fara explicatii. Dupa ce douazeci de ani fusese inundat de corespondenta, a intors spatele acestor
chestiuni, pe cat de brusc pe cat de complet. Grupul s-a dezintegrat rapid si „expenenta” a fost intrerupta.
Dominguez n-a mai acceptat niciodata sa discute ceva despre aceasta afacere, nici macar lucruri lipsite de
insemnatate. Ea devenise pentru el de parca ar fi fost blestemata. Apoi sensorile au inceput sa se rareasca,
ultima sosita pana in momentul cand scriu aceste randuri fiind cea care se referea la razboiul din Golf
pomenita in primele pagini ale cartii. Reteaua pare a fi intrat intr-o noua faza de tacere.

EPILOG

Iata-ne la sfarsitul acestei marturii si al rapidului tur de orizont asupra dosarului UMMO. Bilantul pe care 1-as
face n-ar putea fi decat unul strict personal. Timp de saisprezece ani faptul de a fi fost in contact cu aceste
documente mi-a influentat serios viata profesionala. Daca Maurice nu mi-ar fi dat acele prime cincizeci de
pagini in 1975, cariera mea stiintifica ar fi urmat fara indoiala un drum cu totul altul, incomparabil mai linistit.
Inainte nu eram cine stie ce interesat de problema OZN-urilor si inca si mai putin de eventualitatea unor
contacte cu reprezentanti ai unor civilizatii din alte sisteme stelare. Cand am rasfoit primele documente, nu mi-
as fi inchipuit in mptul capului ca e vorba de un dosar de doua mii de pagini si ca acestea acopera o perioada
de douazeci si noua de ani. Una din caracteristicile dosarului UMMO ar fi mai intai volumul sau, dupa care
vine marea varietate a temelor abordate. Sa mai amintesc si stractura comunicarilor, cu o terminologie preluata
adesea din limbajul stiintific contemporan, pana intr-atat incat dau de multe ori impresia ca ar fi niste note
tehnice. Prin asta, dosarul UMMO ocupa un loc cu totul aparte fata de mesajele celor care se pretind contactati
si care de obicei tradeaza repede o mare saracie de idei sau se vadesc a fi de un ezoterism de nepatruns.
Cu toate ca in multe randuri am mai impodobit prezentarea aceasta cu metafore si cu alte imagini, asemenea
lucruri sunt foarte rare in textele originate, care sunt total lipsite de umor. Anumite aspecte mi-au atras atentia
si m-au facut sa ma orientez hotarat in directii de cercetare spre care nu m-as fi aventurat niciodata daca n-as fi
avut cunostinta de aceste texte. M-am jucat cu "micile afirmatii" si cu datele destul de precise, cel mai adesea,
imprastiate in aceste texte. In domeniul mecanicii fluidelor si al cosmologiei jocul acesta a dat nastere unor
lucrari publicate de-a lungul anilor in numeroase publicatii stiintifice. In materie de magnetohidrodinamica,
rezultatele obtinute au constituit ceea ce as putea descrie drept tehnici si solutii, cu cincisprezece ani mai
inainte de a se fi putut gasi aplicatii concrete, pe care azi nimeni nu le mai contesta. Mai raman in momentul
de fata lucrari, de asemenea publicate in reviste de specialitate sau prezentate la congrese internationale,
privind chestiuni de mare importanta, ca de exemplu zborul supersonic fara unda de soc, lucrari care fara
indoiala ca-si vor gasi aplicabilitatea practica intr-un viitor cat se poate de apropiat. Ba chiar ma gandesc ca e
foarte posibil ca multe din ele sa fi fost deja experimentate cu rezultatele cele mai fructuoase, fiind acoperite
cu valul de nepatruns al secretului militar, lucru care se intampla in special in SUA. E foarte probabil ca
echipe americane ca cele de la Lawrence Livermore Laboratory sa fi obtinut rezultate decisive in acest
domeniu.
In materie de cosmologie, cred ca am realizat lucrari de cahtate in doua directii: cea a unei teorii a
universurilor gemene, publicata in 1977 in Analele Academiei de Stiinte din Paris, si cea a unui model de
geneza cosmica, numit "de calibrare",
"cu constante variabile" (trei articole publicate in Modern Physics Letters A, intre 1988 si 1989)*, care
implica, intre altele, si variatia vitezei luminii in cursul timpului.
Fara lectura textelor UMMO, nu mi-as fi imaginat niciodata ca ar fi posibil sa fie puse in discutie niste simple
ipoteze de lucru care, in ultima jumatate de secol, s-au transformat intr-o dogma ramasa fara nici un suport
matematic solid.
In 1984 am avut surpriza sa gasesc o asemanare intre lucrarile mele asupra modelului universului gemelar si
cele publicate, incepand cu 1967, de Andrei Saharov. Extrasul din discursul pe care 1-a trimis la festivitatea
decernarii Premiului Nobel arata fara echivoc ca acest mare om de stiinta credea in existenta civilizatiilor
extraterestre. Ramane totusi de elucidat prezenta in concluziile discursului sau a unei astfel de afirmatii bizare.
Asa cum am aratat in anexa stiintifica (care cuprinde de asemenea reproducerea pe larg a principalelor mele
articole), eu cunosteam rezultatul global al lucrarilor de cosmologie, sub forma de indicatii relativ precise,
inainte de a incepe aceasta cercetare. Am gasit in acest ansamblu al textelor UMMO o considerabila coerenta
interna, care nu ar putea fi rodul hazardului, si cred ca pot sa-l mfrunt pe orice om de stiinta, care vrea sa-mi
dovedeasca contrariul.
Probabilitatea de a vedea cateva date, principii si legi aruncate la nimereala pe o foaie de hartie si inlantuite in
conformitate cu o solutie a ecuatiei campului, cu o mare coerenta matematica, mi se pare vecina cu zero.
Autorii acestor documente trebuie sa fi cunoscut perfect existenta acestor solutii, astfel incat ideea ca la mijloc
sa fie o pacaleala grosolana trebuie exclusa.
Nu-mi vine a crede nici ca niste savanti de exceptie, oricat ar fi fost de bine platiti, s-ar fi tinut de asemenea
lucruri timp de douazeci si noua de ani, in loc sa fructifice aceste idei extraordinare in propriul lor beneficiu.
La fel de greu imi vine sa admit si ca anumite servicii secrete, asigurandu-si prestatiile unor savanti de geniu,
 ar fi dat la iveala texte cu o asemenea coerenta interna, presarandu-le apoi ici si colo, timp de douazeci si noua
de ani, intr-o lume care e limpede ca nu se putea folosi de ele. Raman deci - pana la proba contrarie, evident
-la parerea ca posibilitatea ca aceste documente sa fie de origine pur pamanteana este nesemnificativa.
Ar mai putea fi vorba si de altceva: o manipulare de mari proportii, la scara planetara, punand in joc "o
stiinta venita din alta parte". Contactul de la Murocs AFB din 1954 cu civilizatiile extraterestre a furnizat
esenta, care apoi a fost administrata in mod diluat? S-au evitat astfel atat panica cat si socul cultural. Aceasta
este varianta pe care o stim de la H. Coanda.

Viitorul va face fara indoiala lumina. In sens merg si recentele realizari in materie de propulsie
magnetohidrodinamica in mediu lichid, continand in germene toate elementele construirii unor aparate de zbor
care pot opera in mediul aerian cu ajutorul unor forte electromagnetice si pe care eu le-am descris incepand cu
1975.
Iar in domeniul cosmologiei miza este si mai mare.
Asa cum se prezinta lucrurile in momentul de fata, exista doua posibilitati:
- autorii acestor documente sunt intr-adevar ceea ce pretind, cu alte cuvinte fiinte foarte asemanatoare cu omul
terestru, venind de pe o planeta situata la cincisprezece ani-lumina de Terra, in constelatia Fecioarei;
- fie ca toate datele acestea constituie o momeala fabricata de la un cap la altul de fiinte absolut neidentificate.
Ne este imposibil sa optam ferm pentru una din aceste variante, insa o putem adopta pe cea dintai ca ipoteza
de lucru. Asta deschide posibilitatea existentei, la o distanta relativ rezonabila de Terra, a unor umanoizi foarte
asemanatori cu noi*, atat somatic, cat si intelectual, dovada fiind faptul ca a fost posibila transmiterea unor
mesaje. Aceste fiinte venite dintr-un alt sistem ar fi pus piciorul pe planeta noastra in 1950 si ar locui si astazi
pe pamantul planetei noastre. Acest punct de vedere este absolut fara precedent in ansamblul dosarului OZN,
ceea ce a ramas pana acum absolut surprinzator sau tulburator.
Autorii acestor texte precizeaza ei insisi ca, din punct de vedere al cunostintelor, distanta care ii separa de
noi este de ordinul catorva secole, nu prea multe. Pe parcursul unui asemenea interval de timp, cunostintele
noastre, ale pamantenilor, par sa fi progresat mult, dar e cat se poate de clar ca un om din secolul XX,
transportat in secolul al XV-lea sau al XVI-lea, ar putea dialoga foarte bine cu oamenii din acea epoca, in
pofida unor anumite dificultati de limbaj, pe care le-ar putea invinge usor, doar straduindu-se sa se adapteze
vocabularului, tehnologiilor si conceptiilor timpului.

*Desi este de crezut ca incrucisarea a doua fiinte provenite de pe doua planete diferite, fiinte incompatibile
genetic, nu ar conduce decat la hibrizi pe care i-am putea denumi "monstri". (n. J.P.P)

De exemplu, un inginer din zilele noastre, specialist in aeronautica, ar putea foarte bine sa le explice unor
oameni din epoca Renasterii constructia unui deltaplan, un astfel de dispozitiv putand fi construit si
experimental cu succes in numai cateva zile. In multe cazuri, doar simplul fapt de a sti sa pui intrebarile
potrivite si de a indica cele mai nimerite directii de cercetare, ar putea determina rasturnari spectaculoase ale
istoriei stiintei. Exista numeroase exemple de descoperiri care ar fi putut fi facute in cutare sau cutare epoca,
dar au fost nevoite sa astepte timp de secole ca sa se iveasca cel care sa le observe si sa le scoata la lumina.
Astfel, rapoartele UMMO sunt pline de sugestii concrete de cercetare in diferite directii. De exemplu: oare
ar exista in galaxie nebuloase toroidale constituite din molecule a caror polarizare variaza brusc. acest
fenomen dovedind aciiunea universului geaman asupra universului nostai? Este oare posibila conceperea unei
logici independente de limbajul sau? Oare ordinatoarele noastre vor evolua intr-atat incat informatiile sa fie
procesate numai pe calc optica s.a.m.d.

Dupa ce Henri Coanda a venit la Liceul "Dimitrie Cantemir", pentru a vedea cum functioneaza "sursa de
lumina" pe care o descoperisem (care inlocuia tubul cu neon si becul cu incandescenta cu un sandwich
dielectric–metal si oferea un randament si o putere de emisie mai mari), am dat interviuri in presa si la
televiziune. Cu acea ocazie am fost solicitat sa scriu un articol in revista liceului despre activitatea lui H.
Coanda. Imi aduc aminte ca in acel articol afirmam ca H. Coanda a investigat circuitele opto-electronice si a
realizat chiar calculatoare de acest tip, cuplate cu circuite electronice si fluidice. In discutia pe care am
purtat-o asupra domeniului procesarii informatiei, H. Coanda vorbea despre trei nivele de calculatoare: optice,
electronice si fluidice (care aplica si stiinta circuitelor sonice). Cele trei nivele integrate permiteau viteze
diferite de proceasare a informatiei si trecerea progresiva de la zona de comanda, catre cea a actionarilor (zona
terminalelor efectoare). Exista si o corespondenta cu cele trei memorii, despre care vorbesc documentele
UMMO:
1. o memorie invulnerabila, hiperfina, fotonica;
2. o memorie delocalizata, inmagazinata in structura procesorului;
3. o memorie de lucru (ADN), vulnerabila la perturbatii.
Insa cea mai importanta problema nu era cresterea capacitatii de procesare mecanica a informatiilor, ci
amplificarea capacitatii creative pe care omul trebuie sa si-o dezvolte, daca nu doreste sa devina inutil si sa se
vada inlocuit de masini. "Trebuie sa aflam cum descoperim" spunea Henri Coanda. Sa aflam cum ajungem la
izvorul tuturor informatiilor, la "Banca de date a universului", la tezaurul de legi al Naturii. Raspunsul la
aceasta intrebare este furnizat in lucrarea noastra de traducere si de interpretare a Regulilor de centrare
experimentala (Yoga Sutra).

Aici trebuie sa spunem ca strategia urmata de autorii documentelor devine lipsita de coerenta si pare a dovedi
o permanenta indecizie. Este vorba de o serie de scapari parca involuntare de informatii, intrerupte de
perioade de tacere si de incercari de dezinformare uneori grosolane si inabile, indicand o grija permanenta de a
nu scapa situatia de sub control. Daca anumite analize ale situatiei de pe Terra par competente si
patrunzatoare, sunt foarte numeroase pasajele in care, dimpotriva, gasim o mare doza de naivitate si o
cunoastere cu totul insuficienta a naturii omenesti. Nu lipsesc greselile grave si erorile de evaluare.
S-ar putea ca toate acestea sa se datoreze unei diferente fundamentale de analiza, sau, de ce nu, competentei
discutabile a unora din expeditionarii UMMO, precum si inconsecventei cu care au tratat aceasta chestuine de-
a lungul timpului.
In ultimele secole creierul nostru nu a evoluat prea mult. Daca ne-ar fi cu putinta sa trimitem in trecut un om
de stiinta cu o inteligenta mediocra (fiindca nu toti stralucesc prin inteligenta lor, pana la implinirea unui
asemenea deziderat mai fiind cale lunga) si sa-1 punem in contact cu un om ca Rabelais,* sa spunem, acesta
din urma ar fi foarte impresionat de cate poate sti omul acesta venit la el de peste secole. Numai ca asta n-ar
tine mult si cu siguranta ca marele carturar din Renastere ar ajunge la un moment dat sa exclame:
"Omul acesta o fi stiind el o multime de lucruri, e drept, dar nu e decat un imbecil venit din viitor! "
Ganditorii din zilele noastre fac nenumarate speculatii pe tema existentei unei inteligente extraterestre, dar pe
Terra nu se poate da dovada de subtilitate in toate domeniile. Ar trebui poate sa luam in considerare si
conceptul de prostie extraterestra, ca pe o componenta fireasca a acestui fenomen.
* Francois Rabelais (1494-1553) - scriitor renascentist, unul din marii clasici ai literaturii franceze si
universale din toate timpurile, erudit de exceptie si autor al unor carti - considerate licentioase si osandite
oficial de clerul catolic si de Parlamentul din Paris - din care Pantagruel si Gargantua sunt cunoscute si citite
pana in zilele noastre.

Exista ambele aspecte ale "prostiei" extraterestrilor: cea reala si cea imaginata de noi, ultima fiind o reactie de
aparare. Avem tendinta de a minimaliza, deprecia, discredita si batjocori ceea ce nu acceptam sau orice lucru
de care ne este teama ca ne-ar putea provoca panica daca ar fi real. Tendinta spre discreditare si zeflemisire,
vizibila in formule consacrate, menite sa provoace rasul ("farfurii zburatoare" sau "micii oameni verzi"), nu ne
ajuta sa constientizam realitatea, ci doar sa ne aparam linistea si prejudecatile. J.P. Petit lasa deschisa in
lucrarea sa, la fel cum au procedat si autorii rapoartelor UMMO, aceasta portita de scapare pentru cei
nepregatiti sau cuprinsi de panica.

Ultima faza a contactului, cea mai recenta, are un continut prin excelenta deconcertant. Sa fie oare vorba de
o incercare de creare a unei noi religii sau conceptii metafizice? E limpede ca in randul contactatilor spanioli
aceste texte nu au ramas fara un anumit ecou. Personal nu sunt ceea ce se numeste un om credincios si nu pot
asimila ceva ce nu am inteles, oricat de seducatoare ar fi solutia ce mi se ofera Originalitatea mesajului consta
in evocarea unei legaturi pe care s-ar putea ca intr-o zi sa fim in masura s-o evidentiem stiintific si care ar fi
stabilita intre realitatea de aici, a noastra, si cea de dincolo. Oare se poate concepe o asemenea experienta, cu
consecinte atat de transcendente? Iar daca raspunsul e afirmativ, atunci unde se situeaza ea in raport cu
actualitatea noastra tehnico-stiintifica?
Problema OZN este pe cale de a inceta sa mai fie un tabu in mediile stiintifice. S-au publicat pe tema aceasta
destule lucrari, printre care si cea apartinand a doi astronomi renumiti, prietenul meu Guy Monnet, directorul
Observatorului din Hawai, si colegul sau Jean-Claude Ribes, directorul Observatorului din Lyon: Viata
extraterestra, aparuta in 1990 la Editura Larousse. Aprecien favorabile in presa, buna primire in lumea
stiintifica, succes de librane, Dupa o serie de generalitati asupra diferitelor elemente ale scenariului sau
privitoare la aparitia planetelor si a vietii, autorii intra in subiect cu capitolul intitulat Un scenariu pentru
urmatoarele douazeci si cinci de secole. Ei presupun ca omenirea va ajunge sa stapaneasca energia eliberata in
fuziunea termonucleara, constituind ceea ce tot ei numesc civilizatia hidrogenului”, si isi imagineaza
colonizarea unui sistem planetarapropiat de al nostru, cu ajutorul unor nave gigantice, in stare sa transporte
fiecare pana la zece mii de persoane.
Adevarate caravele ale viitorului. Nici unul din pasagerii initiali ai acestor nave nu va ajunge la planeta
aflata la distanta de cincisprezece ani-lumina, drumul durand o suta cincizeci de ani, ci doar descendentii lor
indepartati. Acesti colonisti veniti de pe Terra s-au instalat intr-o Centura de asteroizi asemanatoare cu cea
aflata in jurul Soarelui nostru, intre Marte si Jupiter, asezare ce permite coloniilor sa scape oricarei detectii
radar. Planetele locuite erau vizitate cu ajutorul unor "module cu propulsie MHD". Autorii explica: "Va trebui
ca aceste module sa poata patrunde in atmosfera sau sa lasa din ea cu viteza supersonica si fara sa apara o
incalzire excesiva."
Regasim aici tema din primul raport UMMO, cel care mi-a parvenit mie in 1975. Inspirandu-se din literatura
creata in jurul OZN-urilor, autorii arata ca aceste aparate vor trebui sa poata stationa asemeni elicopterelor,
pentru a facilita efectuarea observatiilor. Apoi precizeaza: "in perioada 1970-1990 au fost concepute aeronave
care", cel putin teoretic, corespund tuturor acestor exigente. Aeronavele sunt opera fizicianului Jean-Pierre
Petit si au nevoie de un generator de electricitate a carui realizare nu e posibila in epoca noastra, dar care, in
anul 3000, nu va mai ridica probleme deosebite." Ei adauga ca aparatul se va putea deplasa fara perturbatii si
fara unda de soc si ca "aeronava lui Jean-Pierre Petit inca nu a zburat, dar, tinand socoteala de calculele si de
incercarile preliminare, deja efectuate, putemi paria de pe acum pe succesul ei. "
Urmeaza o descriere destul de amanuntita a descinderii expeditionarilor pamanteni pe o prima planeta numita
Pali, fiindca oamenii de pe ea traiesc in paleolitic. Pamantenii, aflati la capatul unei calatorii care a durat
generatii, efectueaza prelevari de probe de sol de pe planeta Pali si isi completeaza cunostintele asupra vietii.
Asemeni pilotilor de pe OZN-uri, au si ei arme neutralizante. Sa ne amintim de intamplarea de la Valensole,
din anii ‘50: pasnicul domn Masse a fost paralizat in propria lui gradina, de niste fapturi care coborasera dintr-
o dracovenie, ce aducea a nava si se uitau cu multa atentie la niste levantica. La aparitia domnului Masse, unul
din intrusi a indreptat spre el un mic cilindru din care a tasnit o raza, iar imprudentul proprietar a fost paralizat
pe loc. Monnet si Ribes merg si mai departe si arata ca pamantenii sunt inarmati cu dispozitive cu microunde
pulsate, care actioneaza temporar asupra sistemului nervos.
O a doua expeditie ar avea drept tinta o planeta careia i se da numele de Neol (botezata astfel fiindca pe
planeta asta oamenii traiesc intr-o epoca echivalenta neoliticului de pe Terra). Ca si in cazul planetei Pali,
Ribes si Monnet arata ca implantarea ar fi efectuata tot in Centura de asteroizi.

Credeti ca este o intamplare ca "tot in centura de asteroizi din sistemul nostru solar este situata si baza
Domeniului ,dupa cum se poate vedea in" Interviu cu un extraterestru"("Alien Interview") a lui Lawrence R.
Spencer ; http://alieninterview.org/

Adevarata identitate a oamenilor de pe Terra dezvaluita in "Interviu cu un Extraterestru (Alien Interview);In

cartea "Interviu cu un Extraterestru (Alien Interview) de Lawrence R. Spencer (aparuta in 2008) se vorbeste
chiar despre adevarata identitate a oamenilor de pe Terra, de fiinte divine eterne care "SUNT PT. A FI" , care
au capacitati de zei: de a crea spatiu, timp, materie si energie; intalnim mesajul din Veda, Upanishade,
Mahavakhya si cel al lui Iisus ("Voi sunteti zei"/Jesus:"You are Gods") in citatele de mai jos:
Interviurile guvernamentale ultra secrete cu extraterestrul ramas in viata, revelate la 60 de ani dupa prabusirea
de la Roswell!Top Secret Government Interviews with Roswell Alien Revealed 60 Years After The Crash!
Pasaje din scrisoarea unei foste asistente medicale, Matilda O'Donnell MacElroy, din cadrul Fortelor Aeriene
ale SUA (azi decedata) se afla in cartea "Trezirea in traditiile spirituale ale omenirii" postata pe:
http://www.scribd.com/Guided_Awakening
Interviu cu un Extraterestru-"Adevarul este mai straniu decat fictiunea"
"Omenirea are nevoie sa cunoasca raspunsurile continute in aceste documente . Cine suntem noi ?
De unde venim? Care este telul nostru pe Terra ? Este omenirea singura in univers"
Alien Interview- "Truth is stranger than fiction"
"Mankind needs to know the answers to questions which are contained in these documents. Who
are we? Where did we come from? What is our purpose on Earth? Is Mankind alone in the
universe? "
Fiecare fiinta umana este un zeu , o existenta eterna de tip "SUNT PT. A FI",
care a suferit doua operatii:
1. de stergere a memoriei si
2. de implantare a unei false identitati (virusare)
Each human being is a god, an eternal existence IS-BE who suffered two operations :
1. the brainwashing of the past-life memories and
2. false identity implantation
"Sunteti zei amnezici fiinte eterne care "SUNT- PT. A FI" [IS-BE] in prezentul nesfarsit ..fiinte
sterse..deliberat ..captive pe o planeta inchisoare...dotata cu dispozitive de captare si stergere..de
catre "Vechiul Imperiu Galactic"; fiinte conditionate, programate sa se identifice cu un corp material
efemer ...
Infrangerea flotei spatiale a "Vechiului Imperiu Galactic"din sistemul nostru solar in
1150 e.n a condus la inflorirea stiintei si culturii pe Terra..
"The Domain Expeditionary Force has observed a resurgence in science and culture of the Western
world since 1150 AD , when the remaining remnants of the space fleet of the "Old Empire" in this
solar system were destroyed"
Reprezentari din epoca a infrangerii flotei spatiale a Vechiului Imperiu
Poza marita pe:http://www.flickr.com/photos/shamanictrance/

"Atata vreme cat constienta Sinelui spiritual, atotputernic si nemuritor este ignorata umanitatea va
ramane incarcerata pana in clipa propriei sale autoanihilarii si a uitarii".
"As long as awareness of the immortal, powerful, spiritual "self" is ignored, humanity will remain
imprisoned until the day of its own, selfdestruction and oblivion".
"Astfel de fiinte ignora cu totul scanteia creativa generata de o entitate SUNT PT. A FI(Sinele
holografic; "ceea ce este") si actiunea colectiva a entitatilor SUNT PT. A FI care in continuare
creaza universul fizic si toate universurile"

"Such beings utterly ignore the creative spark originated by an individual IS-BE and collective work
of the IS-BEs who continually create the physical universe and all universes".

"Din nefericire aceasta ignoranta a fost implantata cu atentie si fortat in fiintele umane de catre
"Vechiul Imperiu " pt a se asigura ca fiintele eterne care SUNT PT A FI de pe aceasta planeta sa nu
fie in stare sa-si recupereze capacitatile inascute de a crea spatiu, energie, materie si timp, ori
oricare alta parte componenta a universurilor".

"Unfortunately this ignorance has been very carefully and forcefully instilled in human beings by the
"Old Empire" to ensure that IS-BEs on this planet will not be able to recover their innate ability to
create space, energy, matter and time, or any other component part of universes".
"Stiinta este religia materiei. Ea se inchina materiei. Credinta stiintei este ca
manifestarea(creatia)este totul iar creatorul nimic "
"Science is the religion of matter. It worships matter.The paradigm of science is that creation is all,
and the creator is nothing.

"Religia spune ca totul este intr-un creator unic, iar creatia este nimic".
 "Religion says the creator is all, and the creation is nothing".

"Aceste doua extreme reprezinta barele celulei inchisorii".

"These two extremes are the bars of a prison cell".
"Ele impiedica perceperea realitatii ca un intreg holografic...prezent in fiecare partea a sa .
"They prevent observation of all phenomenon as an interactive holographic whole, which is present
in each of its parts".

"Din aceasta cauza, nu priviti la savanti ca la niste salvatori ai Terrei sau ai viitorului umanitatii".
"Therefore, do not look to scientists to save Earth or the future of humanity".

"Asa-numita "stiinta" care este intemeiata doar pe credinta ca existenta este compusa doar din
energie si din obiecte(materiale), care se misca prin spatiu nu este stiinta".
"Any so-called "science" that is solely based on the paradigm that existence is composed only of
energy and objects moving through space is not a science".

"Din aceasta cauza, nu priviti la preotii care va culpabilizeaza ca la niste salvatori"

"Preotii sunt Gardienii Inchisorii (Aparatorii Dogmelor) ! "

"Priests are the Guardians of the prison! (the Defenders of Intolerance and Dogma: the drug of
choice for self-delusion)! "

Ascunderea, culpabilizarea, defaimarea sau eliminarea celor care arata calea si alte metode de
manipulare folosite de gardienii inchisorii numita Terra
Iisus i-a acuzat pe preotii din vremea sa: "Nici voi nu intrati pe poarta (care duce la Imparatia
Cerurilor), dar nici pe altii nu-i lasati sa intre" Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi
inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre, nu-i lasati
sa intre.(Matei 23.13)
"Nimeni, aprinzand faclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aseaza in sfesnic,
pentru ca cei ce intra sa vada lumina. (Luca 8.16)

Asa numitii conducatori divini care l-au urmat pe Ptah pe Terra erau numiti "Ntr", insemnand
"Gardieni sau Supraveghetori" de catre Egipteni. Simbolul lor era Sarpele, ori Dragonul, care
reprezenta casta secreta a preotilor apatinand "Vechiului Imperiu " numita si "Fratia Sarpelui ".

The so-called "Devine" rulers who followed Ptah on Earth were called "Ntr", meaning "Guardians or

Watchers" by the Egyptians. Their symbol was the Serpent, or Dragon which represented a secret
priesthood of the "Old Empire" called the "Brothers of the Serpent".

CARE ESTE SCOPUL INTERVIULUI CU UN EXTRATERESTRU ?

WHICH IS THE TARGET OF "ALIEN INTERVIEW" ?
"Tinta este trezirea, gasirea unei metode pt.recuperarea memoriei si a adevaratei noastre identitati
de zei, de fiinte eterne care se pot salva pe ele si planeta instabila pe care se afla. ".
"The target is awakening, the discovery of a method for the recovery of our true identity and the
memory of our past lives in order to save ourselves and our instable planet"
"Repararea matricii energetice si informationale a Terrei (o planeta nesustenabila, afectata periodic
de dezastre) nu este posibila, daca nu ne recuperam identitatea si capacitatile de creatori de
universuri".

"Adevaratele genii ale civilizatiei sunt acele fiinte eterne "SUNT PT. A FI" care vor face alte fiinte
eterne "SUNT PT. A FI" sa-si recupereze memoria, sa-si recastige identitatea, libertatea,
autodeterminarea".
"The true geniuses of civilization are those IS-BEs who will enable other IS-BEs to recover their
memory and regain self-realization and self-determination"

"In eforttul de a scapa "Vechiul Imperiu " permanent si ireversibil de acesti " proscrisi " a fost
stearsa fortat identitatea eterna, memoria si capacitatile fiecarei fiinte SUNT PT. A FI. Aceasta
"solutie finala" a fost conceputa si pusa in aplicare de criminali psihopati aflati sub controlul Vechiul
Imperiu "
 "In an effort to permanently and irreversibly rid the "Old Empire" of such "untouchables" the eternal
identity, memory, and abilities of every IS-BE is forcefully erased. This "final solution" was
conceived and carried out by the psychopathic criminals who are controlled by the "Old Empire".

Note:
" proscrisi ": majoritatea fiintelor ESTE PT A FI de pe Terra sunt bune,oneste,capabile: artististi
,manageri, genii, liberi cugetatori, si revolutionari care nu au facut niciodata vreun rau cu adevarat.Ei
nu reprezinta nici o amenintare pt nimeni in afara ordinii criminale a imperiului care i-a intemnitat
"untouchables":Most of the IS-BEs on Earth are good, honest, able beings: artists, managers,
geniuses, free thinkers and revolutionaries who have harmed no one, really. They are no threat to
anyone except the criminals who have imprisoned them.,

Exterminarea in masa a " proscrisilor " si lagarele de concentrare create de Germania in timpul celui de-al
doilea razboi mondial a fost recent scoasa la iveala . In acelasi mod fiintele SUNT PT A FI de pe Terra sunt
victimile unei eradicari spirituale si a unei sclavii eterne in interiorul unor corpuri biologice fragile, inspirate
de acelasi gen de ura de catre "Vechiul Imperiu " The mass extermination of "untouchables" and prison camps
created by Germany during World War II were recently revealed. Likewise, the IS-BEs of Earth are the
victims of spiritual eradication and eternal slavery inside frail, biological bodies, inspired by the same kind of
craven hatred in the "Old Empire".

In galaxie se cauta o metoda de recuperare a adevaratei noastre identitati, a memoriei si deprinderilor pe care
le-am dobandit in miliarde de miliarde de ani de existenta
Terra- O planeta Inchisoare pt. genii,artisti, nonconformisti, revolutionari si alti indezirabili pt. un Imperiu
criminal

Interesul declarat al sistemului de inchisori apartinand "Vechiului Imperiu " este sa previna ca voi fiintele
umane sa va priviti inlauntrul vostru la propriul suflet. Ei se tem ca veti descoperi in memoria dvs pe stapanii
de sclavi care va tin intemnitati. Inchisoarea este facuta din umbrele din mintea voastra. Umbrele sunt facute
din minciuni (iluzii) [care iau aspectul] durerii, pierderii si fricii[observati pestera lui Platon si proiectiile
iluzorii].
The vested interest of the "Old Empire" prison system is to prevent you from looking at your own soul. They
fear that you will see in your own memory the slave masters who keep you imprisoned. The prison is made of
shadows in your mind. The shadows are made of lies, and pain, and loss, and fear.
Based On Personal Notes and Interview Transcriptions Provided by : Matilda O'Donnell MacElroy Editing
and Supplemental Footnotes by:Lawrence R. Spencer ( Author of "The Oz Factors" ) 2 Alien Interview
Copyright (c) 2008 by Lawrence R. Spencer. First Edition Printing: 2008 ISBN: 978-0-6152-0460-4
Cartea in format pdf sau word se descarca gratuit de pe situl autorului
http://alieninterview.org/

Aeronavele MHD plonjeaza inca o data in atmosfera planetei Neol si survoleaza asezarile "neolienilor", care
raman surprinsi. Cu ajutorul unor sonde automate, pamantenii reusesc sa capteze franturi din limbajul
autohtonilor, cu un vocabular bogat si cu o sintaxa evoluata. Citez aici o fraza cheie din textul cartii: " Tentatia
e mare sa legam relatii cu ei si sa-i ajutam sa progreseze ca civilizatie. Insa aceasta tentatie trebuie sa ne-o
infranam cu hotarare, fiindca distanta dintre oameni si neolieni este mult prea importanta. "
Este limpede ca Ribes si Monnet, "care cunosteau bine dosarul OZN, au inteles sensul fenomenului de non-
contact. Acesta decurge din grija de a evita orice "soc cultural", inerent contactului intre doua civilizatii foarte
diferite tehnologic. Orice asemenea intalnire ar avea loc in detrimentul populatiei ale carei cunostinte sunt mai
putin avansate, astfel incat autorii arata ca pot fi admise numai contactele scurte si izolate. Nu trebuie sa se
provoace nici degradarea * unor populatii intregi si nici nu trebuie perturbat obiectul studiului
Autorii scriu: "Supravegheati discret de oameni, neolienii evolueaza, trecand de la epoca bronzului, la o
tehnologie comparabila cu cea a terestrilor. Este asadar pus la punct un plan de informare a neolienilor. Nu se
pune probiema unor dezvaluiri masive, facute in fata marelui public, care ar provoca un soc cultural ce trebuie
inca evitat. Oamenii se vor manifesta doar local. Ideea existentei lor si a lipsei oricaror intentii agresive va fi
implantata progresiv unei elite neoliene. Asadar demonstratiile de zbor** si aterizarile izolate se intensifica...
Pilotii pamanteni se joaca cu avioanele neolienilor ca pisica cu soarecii.***
Ribes si Monnet prevad si care va fi comportamentul neolienilor. Acestia vor cauta sa inteleaga, bazandu-se
pe datele observate, iar primele succese tehnologice ale acestor studii vor fi magnetohidrodinamica si
microundele. Autorii precizeaza:
"Incetul cu incetul, neolienii incep sa inteleaga si intr-o zi va fi cu putinta sa-i informam pe principalii lor
guvemanti, prin radio de exemplu. Ca sa dam credibilitate mesajului nostru, vom anunta si o data precisa si un
punct desertic, bine precizat, unde vor putea urmari un balet executat de navele noastre. "****
Capitolul urmator, relativ bine documentat si curajos, se intituleaza OZN-urile. Autorii retin urmatoarele doua
interpretari rationale:
— fie ca, asa cum afirma astronomul Menzel, aceste fenomene vor putea fi explicate intr-o zi, cu ajutorul
obiectelor create de oameni, dovedindu-se erori de perceptie sau anomalii ale functionarii instalatiilor radar;
— fie ca, alaturandu-ne fizicianului Donald Menzel, acceptam ca observarea OZN-urilor indica prezenta unor
inteligente venite din alta parte.
Iar autorii conchid: "In cazul acesta, ipoteza navelor extraterestre deplasandu-se in spatiul-timp al fizicii
actuale pare azi singura explicatie rationala. "
Manevra generala este abila. Prudenti, Ribes si Monnet urmeaza pilda lui Perseu si se apropie de Meduza
lasand publicul sa vada doar oglindirea sa in scutul bine lustruit.
Gandirea, spune prietenul meu, tuaregul Hawad, este ca un joc de petanque, un joc cu bile practicat in sudul
Frantei. Se lanseaza un obiect-zvon si celelalte bile-idei se asambleaza in jurul primei bile*****. Aspectul
general al partidei, organizarea sa, vor depinde in mod hotarator de tipul de teren pe care micul obiect de lemn
va fi lansat. Noi suntem curiosi sa aflam viitorul nostru si, dincolo de orizontul nostru tehnico-stiintific-
cultural, noi incercam sa ni-1 reprezentam, prin ceata care-1 inconjoara. Adica noi incercam sa ne imaginam
aspectul viitor cu obiectul de lemn si cu bilele noastre din prezent. Intr-un viitor indepartat care va fi natura
terenului? Daca ne vom imagina ca suntem pe cale de a juca pe o suprafata de beton, in timp ce terenul
viitorului va fi unul cultivat cu sfecla rosie, sau, si mai rau, o mlastina, inseamna ca este o eroare sa utilizam
actuale bile din otel, in locul unor bile plutitoare mult mai indicate.
* Ribes nu e un debutant in aceasta privinta. In 1976 a publicat impreuna cu prietenul sau, astronomul Biraud,
o lucrare intitulata Cronica aparitiilor extraterestre. Cat despre Monnet, acesta s-a vazut propulsat in 1977
de catre Curien, care conducea pe atunci CNES[Centre National des Etudes Spatiales: Centrul National de
Studii Spatiale], in consiliul stiintific al GEPAN [Groupe d’Etude des Phenomenes Aerospatiaux Non
identifies - Grupul de Studii al Fenomenelor Spatiale Neidentificate], [n.J.P.P]
** Ideea aceasta ar permite explicarea recentului val de OZN-ul din Belgia (n.J.P.P)
***Referire la interceptarea unui OZN de catre doua avioane de vanatoare belgiene F-16 in primavara lui
1990. (n.J.P.P)
**** Referire la episodul din atolul Kjwalen (Kerguelen Island). Textele UMMO precizeaza de-a lungul mai
multor pagini ca existenta si provenienta expeditionarilor UMMO sunt cunoscute multor guvernanti de pe
Terra. Autoritatile dintr-o tara din Est s-ar fi aflat chiar in posesia trupului neinsufletit al unuia din ei, ucis intr-
un accident. (n.J.P.P)
*****Sau ca lansarea unui bulgare de zapada, care pe masura ce se rostogoleste aduna in jurul sau mereu alta
cantitate de zapada. [nota trad.]

Conceptele noastre actuale s-ar prabusi in picaj in acest nou teren de joc al spiritului*.
Propunand un scenariu pentru urmatoarele douazeci si cinci de secole Ribes si Monnet seamana cu niste
Cristofori Columbi, care ar incerca sa descrie caravelele din anul 2000, asigurand o legatura directa intre
Spania si Lumea Noua. Cei care propun cu atata insistenta amplificarea programelor de ascultare
radioelectrica refuzand insa cu indarjire sa participe la orice dezbatere privind fenomenul OZN, seamana cu
niste locuitori primitivi din Armorique care, negand trecerea neincetata a avioanelor pe deasupra teritoriului
lor lasand pe cer fine urme de condensatie, si-ar indrepta microfoanele spre vest, in speranta de a intercepta
conversatii intre oamenii aflati in SUA.
Eu unul consider ca uneltele noastre stiintifice de astazi, atat cele teoretice cat si cele experimentale - daca
acceptam sa le manevram fara a ne teme si daca ascultam ceea ce ne spun - s-ar putea sa ne. arate calea cea
adevarata spre stele mult mai curand decat am crede.
Mai intai, trebuie sa intelegem faptele pe care stiinta, care nu e altceva decat un sistem organizat de
credinte, le refuza cu violenta, in modul cel mai irational posibil, fara o dezbatere de idei demna de acest
nume, supunandu-se unui tabu care
nu-i face nicidecum cinste. Noi am putea accepta sa concepem ca planeta noastra a putut sa fie vizitata si ca
noi chiar convietuim cu pasnicii expeditionari veniti din alte sisteme decat al nostru.
* Un epistemolog va apela atunci la notiunea de paradigma. (n.J.-P.P) Epistemologia (din lb. greaca: episteme,
"stiinta") reprezinta studiul din punct de vedere filozofic al stiintei, a metodelor sale, a principiilor sale si a
valorii sale. Termenul paradigma (in lb.latina: "paradigma"; in gr. "paradeigma"; exemplu si "deiknumi", "a
arata") desemneaza in filozofia lui Platon, lumea ideilor, prototipul lumii sensibile in care traim. Axa
paradigmatica este axa sincronicitatii si e perpendiculara pe axa syntagmatica a succesiunii (diacronica). [n. D.
M.]
ANEXE STIINTIFICE
Anexa 1
Despre textele UMMO*
Inainte de a intra in miezul subiectului, mi se pare interesant sa reproduc cateva din directiile prezentate in
textele UMMO inca din anii 1962-1967.
"Sub nici un motiv niste texte tiparite care se refera la documente furnizate de noi nu vor fi semnate
de dumneavoastra si cu atat mai putin cu indicarea calitatii dumneavoastra profesionale, aslfel incat ele
sa poata constitui o garantie stiintifica a continutului lor (sunt exceptate de la aceasta regula citatele din
documente, atunci cand apar in contextul unor publicatii periodice sau monografice, in legatura cu teme
foarte eterogene, ca de exemplu OZN-urile sau altele de acest fel, a caror credibilitate ramane la un
nivel moderat)... Sub nici un motiv nu veti lua masuri care le-ar putea conferi credibilitate in ochii unor
organisme sau ai unor factori de opinie responsabili, care au mijloacele de a perturba activitatea
noastra pe Terra. "
La naiba cu recomandarile de genul asta, de la niste fiinte, oricare ar fi ele, care par a servi la reducerea la
starea de cobai a destinatarului !

Nota DM: Textele UMMO aflate pe cele doua situri citate mai jos cuprind 150 documente(din cele 176
repertoriate), si reprezentand peste 1000 de pagini de text si au fost primite intre 1966 pana in 1994(cel
putin nu dispunem de scrisori dincolo de aceasta data). Exista insa si alte scrisori despre care se
mentioneaza in mesajul din1988 unde se scrie despre existenta a 3850 pagini in original (transmise la
numerosi destinatari sub forma de copii care reprezinta représentant 160000 de pagini A4 !).
Toate textele Ummo disponible pot fi citite pe doua situri:
http://www.ummo-sciences.org/fr/
http://pagesperso-orange.fr/ummo.textes-essentiels/

MHD - Magnetohidrodinamica
In documente apare faptul ca modul de deplasare al navelor UMMO era fundamental diferit atunci cand era
vorba de o deplasare intra-atmosferica sau de o deplasare interstelara. Regaseam cu toate acestea un aspect
functional comun: modificarea caracteristicilor aerului din jurul navei inainte de a incepe o deplasare.
In zborul intra-atmosferic se vorbea despre o ionizare puternica a aerului care inconjura nava. In zborul
interstelar se facea referire la nici mai mult nici mai putin decat la inlocuirea mediului de deplasare prin
schimbarea fetei spatio-temporale1.
In ambele cazuri, alterarea sau modularea caracteristicilor mediului era realizata in stratul limita care
inconjura obiectul. In aceste texte noi gaseam descrierea unei tesaturi de ionizatori superficiali distribuiti ca o
cingatoare pe toata suprafata laterala a navei, avand destinatia de a face prin ionizare aerul un bun conductor
de electricitate.
Aceste mici dispozitive de ionizare (distribuite sub forma unei tesaturi sau plase pe suprafata navei) erau
menite sa creeze ioni negativi. Metoda consta in bombardarea moleculelor din mediul inconjurator cu electroni
emisi la un nivel energetic bine precizat, ceea ce conducea la atasarea lor pentru scurt timp de obiectele grele
din jur, reprezentate de atomii sau de moleculele din mediu (solid, lichid sau gazos). Acesti ioni negativi,
avand o "durata de viata" limitata, permiteau obtinerea unei ionizari variabile (in profunzime si in intensitate)
si pulsatorii (modulare variabila in timp).
De regula, din punct de vedere experimental este mult mai usor sa se produca electroni liberi actionand
asupra unui mediu gazos cu ajutorul unui putemic camp electric, constant sau variabil (ca in cazul tuburilor cu
neon).
* Toate textele Ummo pe :http://pagesperso-orange.fr/ummo.textes-essentiels/
http://www.ummo-sciences.org/fr/[Nota DM]
1
Realitatea dupa Gnoza de la Princeton, are doua fete, ca si o foaie de hartie ori o tesatura: fata discontinua si
diacronica, aflata la suprafata ("dosul") si fata continua si sincronica, aflata in profunzime (aceasta este "fata"
adevarata a realitatii,si acolo descoperim firele, care conecteaza toate modelele, care par separate pe "dos" ).
Aceste doua fete apar si in Tao Te King ori in universul gemelar descris in textele UMMO. [n.D.M]

In ambele cazuri se obtine ceea ce se numeste o plasma2, care, posedand sarcini electrice libere, devine un bun
conductor de electricitate.
Textele UMMO din ultimii ani precizeaza ca haloul luminos de culoare portocalie din jurul OZN-urilor
corespunde unui fenomen de ionizare3. Din momentul in care aerul care inconjoara nava a fost facut conductor
de electricitate, este posibil sa se manifeste niste forte numite "forte Laplace".
Principiul de functionare este exact acelasi cu cel aplicat la submarinele si la vapoarele cu propulsie MHD,
care sunt construite in momentul de fata pe Terra. Dar in cazul propulsiei marine este exploatata
conductivitatea electrica naturala a apei de mare, datorata prezentei sarii. Fara acest ingredient indispensabil
submarinele si vapoarele cu propulsie MHD nu ar putea functiona. Oricare inginer care s-ar ocupa de un astfel
de proiect va poate spune ca a duce asemenea nave in ape dulci pune sub semnul intrebarii o astfel de
propulsie, daca nu se iau masuri de creare a unei transpiratii superficiale a unei substante, care sa confere
fluidului o minima conductivitate electrica. Aceasta idee de transpiratie superficiala este de asemenea prezenta
in textele UMMO.
In lucrarile teoretice si experimentale intreprinse de noi incepand din 1975, plecand de la textele UMMO, a
trebuit sa recurgem adesea la niste simulari pe modele. Cum sa ionizam aerul aflat la presiune atmosferica
normala cu ajutorul unor mini-ionizatori laterali?

2
Atat in ionizarea, obtinuta prin spargerea atomilor si moleculelor (termica sau prin influenta a campurilor
electrice constante sau variabile), cat si in cea obtinuta prin pompaj de sarcini (bombardament de particule
incarcate electric) se obtine o modulare a caracteristicilor electrice si de alta natura ale mediului. UMMO, ca si
alte civilizatii galactice (dupa relatarea lui H. Coanda), au optat pentru cea de-a doua metoda, deoarece aceasta
permite o alterare stabila si controlata a parametrilor mediului. Pomparea de antiparticule in vidul creat prin
confinarea magnetica a plasmei rezultate din ionizarea aerului este responsabila de accesul intr-o alta realitate,
care permite translocatia? Numeroase rapoarte OZN indica aparitia unor modificari ale curgerii timpului in
spatiul aflat in raza de actiune si in care este impachetata nava. [nota DM]
3
Oricare ar fi, dupa texte, menirea acestei actiuni asupra mediului gazos din jurul navei, ea poate sa aiba doua
functii complet diferite: 1) sa realizeze sterilizarea peretelui navei inaintea aterizarii si a decolarii. pentru a
evita importul de pe o planeta pe alta al unor germeni care ar putea sa reziste la conditiile unei calatorii
interstelare, pentru ca apoi sa prolifereze; 2) sa realizeze o atmosfera satelit, care sa protejeze nava, in timpul
zborului sau balistic prin universul fenomenal, impotriva impactului cu microparticulele (din atmosfera si din
spatiul cosmic), ce pot determina o abraziune rapida a peretelui navei, chiar in situatia in care fluxul masic
ramane foarte scazut. (n. J.P.P.)
Pentru noi ,cea de-a doua functie a modularii caracteristicilor fizice ale mediului prin care se deplaseaza o
nava a unei civilizatii galactice reprezinta un intreg pachet de aplicatii posibile: 1) eliminarea frecarii si a
abraziunii peretilor navei (care la vitezele cu care se deplaseaza in atmosfera si in afara ei ar conduce la o
rapida subtiere si incalzire, similare celei suferite de un cutit dat la polizor); 2) obtinerea unei perne de aer
satelit, care faciliteaza crearea unui canal vid in mijlocul plasmei tinute la distanta prin campuri magnetice si
prin presiunea bombardamentului de particule - presiune electrostatica; 3) eliminarea "bangului sonic", prin
trecerea gradata de la peretele mobil al navei la mediul imobil dintr-o vecinatate modulata de profunzimea
ionizarii; 4) asigurarea "ungerii” in stratul limita - lubrifierea perfecta face obiectul "invizibil“ din punct de
vedere hidrodinamic; 5) apelul, in cazul unor defectari accidentale, la principiul balonului cu aer cald - nava
este cuplata de atmosfera satelit, care poate fi umflata ori dezumflata exact ca o nacela de aerostat ori batiscaf
[nota DM]

Din punct de vedere tehnic acest lucru era pentru noi o imposibilitate. 4
In aceasta situatie. ne-am indreptat atentia spre diferite solutii tehnologice, bazate pe utilizarea electrozilor
care creau un puternic camp electric ori aplicarea unui camp electromagnetic de hiperfrecventa actionand
asupra unei mase de aer de densitate scazuta. In toate situatiile geometrice, noi am putut reconstitui perfect
haloul de aer ionizat portocaliu. Ca o continuare a acestor lucruri vom cita o parte din documente, care
se refera la aspecte ale mecanicii fluidelor (cartea lui Ribera. pag. 144).
4
Injectia de sarcini in mediul aerian din jurul bordului de atac al unui avion supersonic fusese deja
experimentata in SUA (in 1968) pentru eliminarea " bangului sonic " si pentru scaderea rezistentei la inaintare
(discutie cu Henri Coanda). Rezultatele au fost pozitive atat in experimentarile pe modele (jeturile de fluide
electrizate aveau "bataie" mai lunga si zgomotul era atenuat, iar machetele avioanelor electrizate s-au
comportat bine in tunelurile aerodinamice), cat si pe avioanele militare si comerciale supuse acestui
experiment. Modul de injectie al acestor sarcini face obiectul unui brevet care imi apartine si este deosebit de
solutia aplicata in SUA ("presiunea electrostatica a varfurilor") ori de solutia UMMO (emisie modulata de
fascicule de particule care variaza ca sarcina. viteza si debit).Faptul ca J.P.P. afirma ca iniectia de particule
incarcate electric "este o imposibilitate din punct de vedere tehnic", ne pune pe ganduri. Este imposibil ca prin
pregatirea sa de specialitate (fizica mecanica fluidelor. MHD, matematici superioare. cosmologia) acest savant
sa nu cunoasca existenta unor solutii tehnice, fenomene si efecte fizice de care toti beneficiem (efectul Corona,
efectul fotoelectric. emisia termoelectrica, autoelectronica si electronica secundara. efect piezoelectric, efectul
Lorentz. efectul tunel,efectul Schottkv efectul Maller, pulverizarea electrostatica, elect de emisie centrifuga,
etecte de emisie nucleara modulate etc.) Sa fie oare vorba de lipsa unei surse de energie care sa permita
aplicarea acestor efecte sau de cenzurarea unor informatii ce pot fi fructificate din rapoartele UMMO? Pana
acum eu nu sunt multumit de trecerea superficiala peste unele lucruri. pe care incerc sa le redau in note asa
cum le stiu. [nota DM]
"Cand una din navele noastre patrunde in straturile cele mai dense ale unei atmosfere de orice tip, la
viteze pe care voi le considerati hipersonice, caldura transferata peretelui navei, atat de stratul de soc
cat si de stratul limita (utilizam termenii care va sunt familiari caci conceptele noastre de mecanica a
fluidelor sunt formulate in mod diferit) nu ar putea fi absorbita, in ciuda caracteristicilor sale ridicate
de izolare termica (prin ablatie), fara ca numeroasele sale componente sa se deterioreze si fara ca insasi
suprafata navei sa se topeasca. Atunci pierderile energetice ar deveni foarte ridicate, din cauza faptului
ca stratul limita ar trece automat din regim laminar in regim turbulent.
In rezumat, problema se reduce la a controla sau a obtine controlul riguros a ceea ce voi numiti
"stratul limita" si al "stratului de soc", fara modificarea profilului navei, astfel incat scurgerea gazoasa
sa poata fi regularizata, ca si variatia vitezei in sectiunea stratului limita, impiedicand trecerea de la
regimul laminar la cel turbulent.
Trebuie de asemenea sa fie controlata, pentru fiecare profil de zbor. distanta reala a straturilor (de
soc si limita) fata de peretele navei, astfel “incat transferul termic sa ramana suportabil. Pe langa toate
aceste masuri, se apeleaza si la o protectie suplimentara, obtinuta cu ajutorul unei transpiratii de litiu a
peretelui navei. Echipamentul, a carui functie consta in a modifica profilul gradientilor de viteza in
straturile gazoase vecine, se gaseste in sectiunea inelara a coroanei aripii circulare care inconjoara nava.
Autonomia de zbor poate fi astfel realizata in limite largi de toleranta. In atmosfera planetei UMMO
conditiile de zbor standard corespund astfel unui numar al lui Mach* echivalent cu 12. "
Aceste informatii au suscitat investigarea unui sistem de propulsie care sa combine o ionizare pulsanta. creata
prin ionizatori parietali, si un sistem cu camp magnetic variabil creat la inceput de unul, iar apoi de mai multi
solenoizi. Aceasta cercetare este evocata intr-o lucrare ce a fost publicata de Maurice Viton impreuna cu mine,
la 28 februarie 1977, in Analele Academiei de Stiinte din Paris (seria B. vol. 284, pp. 167-168), sub titlul
"Convertizori magnetohidrodinamici de un tip nou: aparate cu inductie". Lucrarea era mai precisa decat un
articol anterior publicat chiar in aceeasi revista la 15 septembrie 1975, care ajungea si ea la conceptul de
aerodina MHD, concept imediat combatut cu violenta de academicianul Evry Schatzmann, care vedea aici ..
"o violare a legilor fizicii".
*Numarul lui Mach este raportul dintre viteza unui corp intr-un fluid si viteza sunetului in acelasi fluid (de la
numele lui Ernst Mach [1838-1916] fizician austriac, autor al unor studii fundamentale asupra vitezei
sunetului in aerodinamica si al unor lucrari de filozofia stiintei, care aveau sa influenteze decisiv gandirea lui
Albert Einstein). In atmosfera planetei UMMO conditiile de zbor standard corespund astfel unei viteze
hipersonice de 12 ori mai mare decat a sunetului ( vsunet=340m/s=1224km/h) [N Mach = 12]

Aceasta idee privitoare la o propulsie prin camp magnetic alternativ asociat cu o ionizare pulsata a fost
reluata ulterior de fizicianul belgian Auguste Meessen.
O a doua idee prezenta in textul citat se referea la anihilarea turbulentei.
Oricare ar fi fost modul in care se crea un camp de forta electromagnetica in jurul navei, devenea foarte repede
evident ca acesta putea avea o actiune importanta asupra stratului limita si in final chiar sa suprime total
turbulenta, rezultat care a fost obtinut din 1975. Pentru cititorul nespecialist sa precizam ce inseamna termenul
acesta mai putin cunoscut "strat limita ". In mecanica fluidelor se numeste astfel stratul, gazos sau lichid, in
care viteza variaza destul de mult intr-o directie perpendiculara fata de perete, avand in vedere faptul ca viteza
moleculelor din aer trebuie sa fie nula in zona de contact cu obiectul in miscare, in raport cu viteza acestuia (in
mecanica fluidelor s-a convenit ca intotdeauna vitezele sa fie raportate la obiectul in miscare). Atunci cand un
automobil se deplaseaza cu 100 km/h, indiferent de profilul sau aerodinamic, el este inconjurat in intregime de
acest "strat limita gazos". Pe capota, viteza, determinata ca de obicei in raport cu vehiculul, nu variaza de la
zero la 100 km/h intr-o grosime nula. Aceasta variatie se petrece de-a lungul unui strat, care poseda o grosime
de cel putin cativa milimetri sau chiar mai mult. Curgerea laminara a curentilor fluizi nu poate fi asigurata prea
mult timp. Cea mai mica asperitate declanseaza un fenomen de turbulenta. Daca se plaseaza un vehicul intr-o
suflerie si incercam sa punem in evidenta curgerea gazoasa din jurul caroseriei, aceasta trecere de la regimul
laminar, la cel turbulent, devine perfect vizibila.
Inca din 1975, utilizand un montaj relativ simplu, Viton si cu mine am putut sa constatam ca turbulenta nu
era o boala incurabila, inerenta mecanicii fluidelor, ci putea fi anihilata cu ajutorul unui camp de forta local.
Marturisesc ca acest prim rezultat ne-a impresionat, pentru ca era un fapt complet nou si prezenta o aplicatie
imediata a lecturii textelor. Experienta a fost efectuata la Toulouse, la DERMO. Rezultatul a fost obtinut de la
prima incercare. Atunci cand un obiect este plasat intr-un curent gazos supersonic sau hipersonic, se creeaza
imediat o unda de soc frontala de-a lungul careia densitatea, presiunea si temperatura sufera o variatie brusca.
De indata ce numarul lui Mach este mai mare de trei, se intra intr-un domeniu de zbor numit hipersonic. Unda
de soc acopera strict partea frontala a obiectului si de aceea vorbim de "stratul de soc".
Textele UMMO afirmau explicit ca se poate actiona asupra acestui strat de soc si se pot reduce mult
"gradientii ", adica, variatiile bruste ale parametrilor gazului: densitate, presiune, temperatura. Era vorba de o
idee complet noua pentru ca, pana sa fi citit aceste texte, in toate universitatile si scolile de inginerie se afirma
ca unda de soc e inevitabila in cazul unui zbor supersonic, si implicit, al unui zbor hipersonic.
In alte documente am descoperit ca acest zbor intra-atmosferic se putea efectua intr-o liniste totala. Desi
solutia nu era prea clar explicata, cel putin problema era pusa.
Asta contravenea ideilor acceptate. La inceput mi-am amintit de modul in care se putea simula nasterea
undelor de soc in jurul unui profil, utilizand analogia hidraulica5. Ideile pe care le-am aflat din documentele
UMMO ne-au determinat sa reconsideram aceasta chestiune, considerata ca lamurita o data pentru totdeauna.
La sfarsitul anului 1976 au fost realizate experiente de simulare hidraulica a anihilarii undei de soc, experiente
care au insemnat un succes. S-a aratat prin acest experiment ca se putea controla total "stratul de soc" din jurul
unui obiect si in special ca aceste unde nedorite puteau fi anihilate. Extinzand aceste rezultate la fluide
gazoase, cu referire la zborul supersonic, simularile numerice efectuate pe calculator au aratat ca stratul de soc
poate fi controlat si chiar complet eliminat. Se putea controla astfel dupa dorinta curgerea gazoasa din jurul
unui obiect, limitand "gradientii" diferitilor parametri, cu alte cuvinte regularizand total curgerea si facand
fluxul de caldura acceptabil.
Astazi conceptul de propulsie MHD s-a impus. Revistele de popularizare stiintifica (de exemplu Science et
vie din aprilie 1991) trateaza aceasta chestiune cu toata seriozitatea. Se cunoaste de asemenea faptul ca acest
mod de deplasare permite reducerea sensibila a turbulentei sau chiar suprimarea ei.
Problema zborului hipersonic fara unda de soc si fara turbulenta n-a ajuns inca la urechile marelui public, dar
fara indoiala ca in tari ca Statele Unite sau Rusia se lucreaza intens la acest proiect, inca de la inceputul anilor
'70. Rezultatul cel mai important poate ca a fost deja atins, desi este, fara indoiala, acoperit de valul celui mai
strict secret militar. Cel putin asa stau lucrurile cu experimentele in suflerie, unde greutatea si volumul sursei
de energie nu mai conteaza, intrucat raman in afara machetei. Cifrele avansate de documente sunt
impresionante. Cand vom dispune de aceleasi mijloace tehnologice, vom putea si noi realiza zborul prin
atmosfera al unor nave inconjurate de plasma, la numarul lui Mach 12, fara zgomot sau Bang sonic. Trebuie
sa adaugam ca acest tip de propulsie este strict nepoluant. Aeronava MHD, derivata din navele UMMO, este
cu adevarat nava secolului al XXI-lea!
5
Vedeti: "Zidul tacerii", ed. cit., si "Ancheta asupra OZN-urilor ". ed. cit. (n.J.-P.P.)

Universurile gemene
Oamenii de stiinta au obiceiul sa asocieze demersul cosmologic cu un formalism extrem de dificil si de
sofisticat bazat pe notiunile de metrica si de calcul. Din punct de vedere istoric, modelele cosmologice pe care
se bazeaza in mod obisnuit oamenii de stiinta din zilele noastre au aparut din studiul elaborat in 1921 de
matematicianul rus Friedmann. El este cel care a avansat primele solutii (pentru ca sunt trei) ale "ecuatiei
campului". propusa de Einstein. De la aceste trei solutii se puteau construi trei evolutii ale universului.
Conform primei ipoteze, universul ar avea o curbura pozitiva, fiind inchis peste el insusi, hipersferic.
Dupa o faza de violenta expansiune, el a incetat sa creasca, apoi s-a contractat asupra lui insusi. Conform
celei de-a doua ipoteze, universul ar avea o curbura negativa si ar cunoaste o miscare nedefinita de
expansiune. Cea de-a treia solutie ar corespunde acestei dilatari fara limite, dar asociata unei curburi nule6.
Este vorba de un asa-zis univers euclidian.
Aceste solutii apar dupa un efort matematic considerabil, cu calcule chinuitoare, impenetrabIle pentru un
nespecialist. In 1934 un cosmolog pe nume Milne, secondat de un coleg al sau, Mac Crea7, a aratat ca acest
comportament al cosmosului era continut in niste ecuatii mai simple, nerelativiste, deduse din fizica
newtoniana. In urma unui calcul care ocupa cateva randuri, ei au ajuns la ecuatia care il facuse celebru pe
Friedmann. Faptul a starnit senzatie in mediile stiintifice de atunci si a trebuit sa treaca ceva timp pana sa se
inteleaga de ce lucrurile stateau astfel. Comportamentul cosmosului nu depindea intr-o masura atat de mare pe
cat se crezuse de relativitatea restransa, care complica atat de mult calculele. Renuntand la aspectele relativiste
ale ecuatiilor, redandu-le forma introdusa de englezul Newton, Milne si Mac Crea au putut sa dea din nou
viata magiei solutiilor lui Friedmann.
Am incercat acelasi lucru cu cele doua fete ale universului, in loc de una. Am introdus doi timpi care curg
simetric si am tinut cont de aceasta proprietate a oglindirii (enantiomorfism). Au aparut astfel doua lucrari
publicate in Analele Academiei, in 1977. Nu am prezentat in anexa acestei lucrari decat una din ele, care este
intitulata "Universuri gemene enantiomorfe, cu timpi proprii opusi ".
In (8) se observa cele doua ipoteze ale inversiunii de timp (t1 - t2) si enantiomorfia (X1 -X2) Solutia impune
atunci ca cele doua populatii sa corespunda dualitatii materie-antimaterie (vedeti pag. 215 paragraful 5).
In concluzie, vom vedea ca materia si antimateria (in sensul cosmologic) apartin a doua spatii diferite
enantiomorfe si poseda sensuri de curgere a timpului opuse. Atunci cand am ajuns la acest rezultat, in 1977,
am inceput sa cred ca aceste documente ascundeau o informatie "non banala", ca sa folosesc un termen
indragit de matematicieni. Pentru comparatie, putem cita extrase din lucrarile lui Andrei Saharov8 (din lucrarea
citata, aparuta la Editura Anthropos. p. 117): "Se propune aici o structura a universului cu mai multe file,
construit prin racordarea prin prabusire gravitationala a doua spatii cu patru dimensiuni, unul fiind
situat in viitorul absolut al celuilalt." In continuare (p. 143): " Se au in vedere aici modele cosmologice ale
universului cu inversiunea vectorului timp." Este citat un articol anterior9, in care Saharov sugereaza ca "
toate evenimentele din univers ar putea fi simetrice in raport cu momentul prabusirii cosmologice."
Aceasta lucrare este in acelasi curent cu al doilea articol10 al meu, aparut in 1977, adica dupa zece ani de la
publicarea articolului lui Saharov.
6
Pentru aceste notiuni de curbura, a se citi lucrarea mea Geometricon. Editura Belin. (n.J.P.P.)
7
W H. Mac Crea. E.A.Milne. Quart. Journal Maths. 5. 1934. p. 73 (n. J.P.P.)
8
A.D.Sakharov Quark-Muonic Currents and Violation of CP Invariance, Pisma Zh. Eksp. Teor. Fiz. 5: 36-39
(1967); Pisma 5: 32(1967); JETP Lett. 5 : 24 (1967); A.D. Sakharov, Pisma ZhETF 5 (1967) 32; V.A.
Kuzmin, Pisma ZhETF 13 (1970) 335; (n. aut.)
9
Vedeti nota 8.
10
J.P.Petit: "Universuri in interactiune cu imaginea lor in oglinda timpului". CRAS din 6 iunie 1987. vol. 284.
seria A. pp.1413-1416"

UMMO: "Universul este o hipersfera cu raza de curbura negativa".

Spatii hipersferice cu raza de curbura negativa si diagrama in doua dimensiuni (2D) a lui Minkowski
Linia punctata reprezinta linia de observare a unui calator ce calatoreste cu viteza mai mare ca a luminii
(v2>1) traveller. The indicated Evenimentul indicat este perceput ca (a,b) de catre observatorul E din
cadrul(x,t) insa din cadrul (a',b') de un observator E' din cadrul (x',t'). Hiperbolele indicate prin h si xi
reprezinta evenimente "unitare seperate" (p2=±1) de "originea" comuna a evenimentului conform
observatorilor E si E'.[nota DM]
Pluricosmosul
In textele care se refera la calatoriile cosmice se punea in mod explicit chestiunea unei schimbari a sistemului
de referinta tridimensional, schimbare care era insotita de o alterare a distantelor si a valorii locale a vitezei
luminii.Vom cita in continuare partea din document care se refera la aceasta:
"Conceptia noastra despre timp prezinta fara indoiala fatete noi, care va sunt necunoscute. In primul
rand, noi nu putem considera timpul ca o dimensiune sau ca un continuum, asa cum faceti voi. Nu
putem considera ca un moment este un punct pe axa timpuhii. Exista un aspect legat de aceasta
problema, pe care tinem mult sa-l subliniem. Voi considerati ca cea mai mare viteza pe care o poate
atinge o particula in cosmos este de c= 299.780 km/s (c =viteza luminii) si considerati ca aceasta valoare
este "constanta". Fara indoiala ca masuratoarea aceasta nu ati realizat-o gresit. Intr-adevar, si noi am
inregistrat, in cadrul tridimensional, aceeasi valoare. Dar e suficient sa schimbati cadrul sau sistemul
tridimensional pentru ca aceasta viteza limita sa se schimbe vizibil.
Vom avea astfel o familie de valori C0 , C1, C2,... Cn , care se extinde de la Co= 0 pana la Cn = infinit,
fiecare din aceste valori fiind asociata la un referential dat...
...Demersul lui Einstein nu era eronat, numai ca el nu stia ca ceea ce considera el o viteza luminica
constanta era constanta numai intr-un referential dat".
In alte texte se precizeaza ca raza de curbura a universului R si viteza luminii c variaza in sens invers.
Cand R tinde catre zero, c tinde spre infinit si viceversa. Se explica de asemenea ca o calatorie interstelara nu
se putea realiza intr-un timp admisibil decat schimband reperele tridimensionale.

Castigul era dublu: considerand lumea ca pestera lui Platon, mai exact ca o proiectie a unei structuri, a unei
realitati extradimensionale, inaccesibila simturilor noastre, pe acest fundal de pestera schimbarea de reper
devenea o schimbare a modului de proiectie. Obiectele ce alcatuiau nava si ocupantii sai erau astfel proiectati
- acesta e cuvantul cel mai nimerit -intr-un alt sistem de referinta, unde distantele erau mai scurte si viteza
luminii mai mare. Atunci cand nava reaparea la suprafata, dupa cateva luni de navigare la o viteza subluminica
intr-un alt referential, ea parea a fi calatorit cu o viteza de 20 sau de 30 de ori mai mare decat viteza luminii
(sau chiar mai mult, in functie de conditiile "plierii" cosmice), in timp ce de fapt ea a ramas mereu in acord cu
principiile relativitatii restranse, dupa care viteza limita c ramane de nedepasit. Trebuia doar sa extindem
principiul scriind: "Nu se poate depasi viteza luminii in referentialul in care ne gasim."
Problema esentiala era de a descoperi legea care stabilea conexiunea dintre valoarea acestei viteze c a luminii
si raza de curbura cosmica R, ce reprezenta intr-un fel distanta dintre obiecte. Inspirandu-ma dintr-o imagine
preluata din mecanica statistica11, incercasem, fara succes, sa lucrez la un model in care produsul Rc era
considerat constant.
Am expus acest model la colocviul din Madrid, dar Dominguez m-a contrazis, spunandu-mi ca aceasta
relatie era falsa si ca adevarul matematic cerea ca produsul Rc2-sa fie constant.
El a argumentat cu niste texte la care eu nu avusesem acces si marturisesc ca pe moment, acest lucru mi s-a
parut de neinteles. Dupa patru sau cinci ani, m-am cufundat adanc in domeniul relativitatii generale, pastrand
mereu in minte elementele temei cosmice ale rapoartelor UMMO. Toate acestea s-au concretizat, in cele din
urma, in trei aparitii in revista Modern Physics Letters A, al caror referent a fost matematicianul Jean-Marie
Souriau (care nu are deloc reputatia de a fi un expert ingaduitor) si care sunt reproduse in extenso. In afara
unui foarte restrans numar de specialisti, aceste texte raman fara indoiala cu totul hermetice pentru cititori,
chiar daca am incercat sa-i conduc in cateva pagini de popularizare. Ele nu se afla aici decat spre a servi ca
dovada ca se poate ajunge la realizari stiintifice de varf pornind de la date preluate din textele UMMO
Prima ipoteza pe care am avansat-o privea structura a ceea ce UMMO numeau pluricosmosul. Acesta era,
dupa texte, constituit dintr-o infinitate de perechi de universuri. Dar aceste universuri, in viziunea UMMO,
erau tridimensionale si nu cu patru dimensiuni. Ori in aceste texte nimic nu era rod al intamplarii. Aceasta
tema, a sistemului de referinta tridimensional, era prezenta neincetat. Pentru noi, oamenii de stiinta, universul,
sau un univers, are in mod necesar patru dimensiuni. Este un sistem spatio-temporal, cu trei dimensiuni
spatiale si una de timp. Daca UMMO nu vorbesc decat de trei dimensiuni, s-ar putea sa fie vorba despre stari
succesive ale propriului nostru univers, de la Big Bang ("Marea Explozie").
Este mai economic si, procedand astfel, eu aplicam principiul la care tinea Occam: incercam sa construiesc
un model de Big Bang cu o viteza a luminii (c) variabila. Activitatea preliminara a constat in verificarea cu o
extrema atentie a intregii teorii a relativitatii generale. Aceasta este bazata pe celebra ecuatie a campului a lui
Einstein, care se scrie:
G=  T
Faptul ca G si T sunt tensori il va interesa prea putin pe cititor si in aceasta etapa faptul nu este cu adevarat
important. Ceea ce este cu adevarat important in aceasta teorie, viteza luminii c, figureaza intr-un singur loc,
in constanta lui Einstein "".
Aceasta relatie este:
8G
 = ——
c2
unde  este valoarea constanta de 3,1416, c este viteza luminii iar G este constanta gravitationala.
Dupa ce a conceput celebra sa ecuatie a campului, Einstein a inceput o operatie numita de identificare,
pentru a determina constanta c, care figura in aceasta ecuatie. Or, deschizand ochii, mi-am dat seama ca
problema rezida in mentinerea constanta a raportului G/c2, iar nu a celor doua valori separate.
Astfel G si c ar putea sa varieze in cursul Big Bang-ului, fara ca restrictiile sacrosanctei relativitati generale
sa fie violate. In iarna lui 1987-1988 s-a intamplat ceva aproape fantastic, pe cand ma aflam cu matematicianul
Jean-Marie Souriau, considerat ca unul din cei mai buni specialisti in relativitate generala pe plan international
si, in orice caz, unul din putinii care sa fie totodata fizicieni teoreticieni. cosmologi si matematicieni rigurosi -
aceste domenii imbinandu-se foarte rar in personalitatea unui singur om 12.
11
Teorema lui Liouville (n. J.-P.P.)
12
Dovada butada sa favorita: "Fizica teoretica e matematica minus rigoare, si fizica minus experienta". (n. aut.)

Lui Souriau nu-i venea sa-si creada ochilor si s-a dus sa-si caute propria sa carte, Geometria si relativitatea
(Hermann, 1964). Faimoasa afirmatie figura acolo negru pe alb, ca si calculul initial datorat lui Einstein, care
conducea la calculul constantei. Si totusi. Souriau nu remarcase niciodata acest detaliu, ceea
ce-1 surprindea acum din cale afara.
Acum, dupa ce ma eliberasem de aceasta constanta compromisa nu-mi mai ramanea decat sa construiesc un
model, care sa tina cont de aceasta noua situatie. Nu a fost o treaba usoara, dar aveam un fir conducator: stiam
ca in cursul expansiunii trebuia sa se conserve energia, iar nu masa. Era una din noile afirmatii cheie din
textele UMMO. Aceasta trebuia sa se intample si pentru fotoni, a caror energie este E=h, unde  este
frecventa iar h constanta lui Planck. Frecventa () variaza, fiindca se poate observa "deplasarea spre rosu" a
luminii emise de obiectele stelare indepartate. Era un fapt observat si era in mod clasic atribuit efectului
Doppler13 , provocat de expansiunea universului".
13
Efectul Doppler indica faptul ca exista o variatie a frecventei intre oscilatiile emise de o sursa de energie
(electromagnetica, mecanica, nucleara) si frecventa oscilatiilor inregistrate de un aparat de masura(pe post de
receptor), atunci cand apare o deplasare relativa a sursei in raport cu aparatul de masura. Doar in situatia de
repaus relativ, intre sursa si receptor, frecventa oscilatiilor emise de sursa este aceeasi cu cea masurata de
receptor. In cazul indepartarii (dintre sursa si receptor), frecventa scade, iar in cel al apropierii frecventa creste.
Variatia numarului de oscilatii sau a frecventei (), in functie de miscarea sursei sau a aparatului inregistrator,
este usor de observat in cazul perceperii sunetelor. Frecventa oscilatiilor sonore determina inaltimea sunetului.
Aceasta inaltime a sunetului creste cand o locomotiva, care suiera din sirena, se apropie de observator. Cand
aceasta se departeaza, se aude clar cum sunetul emis de sirena scade in inaltime si devine mai grav.
Frecventele oscilatiilor electromagnetice din spectrul vizibil se afla intr-o plaja ce corespunde culorii rosu, la
limita inferioara, si culorii violet, la limita cea superioara. Stelele care se departeaza emit o radiatie luminoasa
care pe Terra este observata ca deplasata spre limita inferioara. De aici termenul "deplasare spre rosu" (red
shift). In realitate deplasarea spre rosu mai poate fi pusa si pe seama interactiunii dintre radiatia
electromagnetica si campul gravitational ,care imbatraneste fotonii, si astfel se darama dogma expansiunii
universului, dupa care toate galaxiile se indeparteaza de noi cu o viteza cu atat mai mare, cu cat se afla la o
distanta mai mare de noi (nota DM)

Pentru a conserva energia fotonului(E), trebuia sa pastrez constant produsul h, adica sa fac sa varieze
constanta lui Planck. Ma sprijineam si pe discutiile pe care le avusesem cu prietenul meu, academicianul Jean-
Claude Pecker*, si in care ajunseseram la concluzia ca "fie constantele sunt intr-adevar constante absolute, fie
ele variaza toate". Milne, de altfel, prin anii '30, a fost primul care a vorbit despre o variatie a constantei lui
Planck si despre rolul acesteia in deplasarea spre rosu, in "inrosirea fotonilor", ceea ce facea ca acest
fenomen sa fie atribuit variatiei lui h si nu unui fenomen de expansiune. La vremea sa, Pecker a incercat si el
sa darame dogma expansiunii cosmice, realizand impreuna cu Vigier o teorie a "luminii obosite". In modelul
meu, nu lumina oboseste, fiindca ea isi conserva energia, ci constanta lui Planck, care se modifica pe drum...
Cercetarea n-a ramas totusi fara rezultat si recomand cititorului lectura primului articol, aparut in Modern
Physics Letter A, si intitulat "An Interpretation of Cosmologic Model with Variable Light Velocity"14
Este vorba de ecuatia (5) p. 241. Recunoastem faimoasa lege Rc2 = K (unde R -raza de curbura a universului:
c -viteza luminii; K -o constanta), care reprezinta ingredientul cheie furnizat de reteaua UMMO.
In acelasi articol gasim si rezolvarea ecuatiei campului. In loc sa regasesc, ca in modelele lui Friedmann, trei
posibilitati de univers (unul ciclic si doua in expansiune nesfarsita), nu mai exista decat o posibilitate.
Sub ecuatia (15) de la pag. 188 se poate citi: "Singura valoare pentru K este -1".
Adica, mai lamurit, singura posibilitate pentru univers este sa posede o raza de curbura negativa.
Or, textele UMMO sunt foarte exacte en privire la acest aspect.
Ele afirma clar: "universul este o hipersfera cu raza de curbura negativa". Bazandu-ma pe unele propozitii
UMMO ca pe niste ipoteze si utilizandu-le pentru a imbogati un model clasic dar relativ mobil, am vazut cum
apare o concluzie. Era imposibil ca aceste texte sa se fi datorat intamplarii. Cel care le-a scris cunostea in mod
obligatoriu in profunzime relativiratea generala si teoriile de etalonare sau de calibrare ("gauges theories") **
.De altfel, nu vad de ce vreun om de stiinta din lume s-ar fi distrat difuzand sub o forma asa de hermetica, intre
1962 si 1975, niste informatii potential fecunde, fara sa caute sa le foloseasca in propriul sau beneficiu.
Fiindca rezultatele acestei activitati s-au dovedit importante. Desipur, aceste fructe nu sunt vizibile pentru
profan. care nu vede aici decat nieroglife faraonice. Sa incercam totusi sa mai luminam unele lucruri noi din
aceste pagini.
*Jean-Claude Pecker, (nascut pe 10 mai 1923 la Reims, Marne, Franta), este un astrofizician francez profesor
la Collège de France (Catedra de Astrofizica teoretica),[nota DM]
14
"O interpretare a modelului cosmologic cu o viteza a luminii variabila." (n.J.-P.P.)
**Aparute in tentativa de unificare a interactiunilor fizice. [n.trad]

Solutia elaborata pornind de la ecuatia (15), care o inlocuieste atunci pe aceea a lui Einstein, conduce la un
model de univers cu presiune diferita de zero.
Or, unul din punctele slabe la nivel matematic ale modelului clasic este exact acceptarea, intr-un anumit
moment, pentru a putea rezolva ecuatiile, a acestei ipoteze privind presiunea cosmica nula15. Ecuatia (18),
care i se va parea cititorului destul de misterioasa, exprima si un nou rezultat: lumina nu poate sa faca
inconjurul acestui univers, caci aceasta i-ar cere un timp de calatorie egal cu insasi durata de viata a
cosmosului. Aceasta relatie asigura de asemenea un schimb permanent de energie intre particule de la originea
universului si pe o durata nedefinita. Aceasta justifica deci omogenitatea cosmica, ce necesita un amestec sau
o fuziune neincetata. Cititorul va putea gasi aceasta omogenitate cat se poate de relativa, dat fiind faptul ca se
descopera in permanenta noi structuri: galaxii, nori de galaxii, enorme structuri de nori si ceturi la scara sutelor
de milioane de ani lumina. Este vorba de fapt despre omogenitatea radiatiei primordiale, care reprezinta o
fosila a starii universului, asa cum era el in prima sa copilarie. Nu avem azi o explicatie a extraordinarei
omogenitati a acestei "supe de fotoni ", care nu s-ar putea justifica decat daca intr-un trecut indepartat al
universului ar fi existat niste ciocniri frecvente intre elemente. Or, in modelul cu viteza constanta a luminii.
aceasta perioada este in mod clar lipsita de ciocniri. In aceasta faza foarte primitiva a universului, particulele
se indepartau unele de altele cu viteze, care o depaseau pe aceea a luminii. Ele se ignorau complet. Valoarea
prea mica a lui c le interzicea sa comunice intre ele. Este un paradox pe care cercetarea pe care o aminteam il
inlatura intr-un mod elegant. In acest model, cu cat ne apropiem mai mult de Big Bang, cu atat creste viteza
luminii (c). Ea este de altfel infinita in "momentul zero" (desi aceasta notiune, de moment zero, va fi pusa sub
semnul intrebarii in cele ce urmeaza).
Intr-un al doilea articol publicat in 1988, tot sub supravegherea lui Souriau si intitulat "Cosmological Model
with Variable Light Velocity: The Interpretation of Red Shift"16, aratam ca aceste calcule pemiteau sa fie
regasite toate "datele observabile ". Nu era deci vorba de o noua himera matematica - asa cum sunt teoriile
superstringurilor, ori cele inflationiste ale lui Linde si Hawking, care nu au avut niciodata nici cea mai mica
sustinere observationala ori experimentala - ci de ceva care accepta sincer sa se supuna probei confruntarii cu
datele observabile.
In cosmologie, parametrul observabil fundamental este deplasarea catre rosu("red shift") a frecventei
radiatiei obiectelor indepartate. Pornind de la intensitatea luminii primite de la sursele presupus cunoscute
(galaxiile relativ apropiate) se poate, in cosmologia clasica, sa se calculeze distanta si sa se etaloneze faimoasa
lege a lui Hubble, care afirma ca viteza de expansiune este proportionala cu distanta obiectelor fata de
observator.
Aceasta lege apare de asemenea ca o consecinta a teoriei relativitatii generale. Eu am regasit-o pentru
galaxii, adica o expresie identica ce pemite sa se calculeze distanta lor fata de noi, in functie de deplasarea
radiatiei lor catre rosu. Deci, "aparentele sunt salvate".
Insa stiinta nu face niciodata altceva decat sa incerce sa tina seama de aparente, recurgand la un model
de interpretare, care evolueaza neincetat in cursul istoriei. Cu acest scenariu, pana la distante de multe
miliarde de ani lumina, am ajuns la universuri observabile identice, cu cele din teoria clasica. Souriau a crezut
o vreme ca aceasta cercetare nu facea decat sa reformuleze diferit, ceea ce se stia deja. Era fals, pentru ca
aparea o solutie de univers in loc de trei, ceea ce punea capat unei dezbateri, care dura de peste o jumatate de
secol. Omogenitatea cosmica era conservata.
Mai erau si alte proprietati matematice interesante, pe care vi le voi prezenta in continuare.
Diferenta apare insa la foarte mare distant si pentru foarte putemice deplasari spre rosu, adica in lumea
quasarilor. In acest domeniu, observatiile ar putea sa permita o alegere intre scenariul clasic si al meu.
Scenariul clasic presupune ca obiectele continute in univers nu cresc odata cu el.
Se admite ca universul poate fi in expansiune, dar se considera ca galaxiile, roiurile de galaxii, stelele si
sistemele planetare isi pastreaza dimensiunile constante.
In imaginea balonului care se umfla (scenariul clasic) obiectele din cosmos sunt reprezentate ca niste confetti
lipite pe cauciuc. Atunci cand umflam balonul, apar cute intre locurile de lipire ale acestor confetti si restul
balonului. De obicei, aceste confetti se dezlipesc.

15
Ceea ce inseamna presupunerea vitezei de deriva a galaxiilor, care este de cateva mii de kilometri pe
secunda, ca neglijabila in raport cu viteza luminii, care este de 300.000 km/s. Din punct de vedere fizic este
ceva rezonabil, dar nu este riguros si din punct de vedere matematic, in sens strict. (n.J.P.P.)
16
"Model cosmologic cu viteza variabila a luminii: interpretarea deplasarii spre rosu (a inrosirii obiectelor
departate)»-. (n.J.-P.P.)

Toate aceste lucruri pot parea amuzante. dar lucrurile nu stau deloc astfel. In cercetarea mea nu am facut nimic
altceva decat sa modific reprezentarea, desenand obiectele pe balon. Ele se dilatau atunci odata cu balonul,
ceea ce vrea sa insemne ca in noua viziune apar simultan atat dilatarea universului, cat si cea a roiurilor de
galaxii, a galaxiilor, stelelor si planetelor si chiar a fiintelor umane17, si a tuturor lucrurilor. In aceasta etapa.
cititorul ar fi tentat sa afirme: "inca o ciudatenie! Asta de unde o mai fi aparut? " A aparut din acelasi lucru
care tocmai a fost prezentat mai sus.

17
In cursul celor patru ere cosmice hinduse (in lb.sanskrita: "Yuga") descrise in traditiile hinduse, care
impreuna alcatuiesc marele ciclu cosmic (Mahakalpa) sau o zi si o noapte a lui Brahma, avand o durata de
4.320.000 de ani terestrii, apare o variatie a dimensiunilor umane. Fiecare din cele patru ere sau faze ale
unui mare ciclu este compusa din 20 de mici cicluri, care se descompun ele insele in ere de fier, bronz, argint
si aur. Pe durata unei faze de creatie a unui mic ciclu (Kalpa), speranta de viata a oamenilor creste cu un an pe
secol, pana ajunge la 84.000 de ani. In paralel, corpul fiintelor umane creste pana ajunge la o talie de 8400 de
picioare. In perioada de disparitie a unei mici Kalpa, care este insotita de faze succesive de ciuma, razboaie si
foamete, viata umana se scurteaza pana la 10 ani iar corpul uman ajunge la inaltimea de un picior (304 mm).
(Vedeti si Tao Te King in traducerea si comentariul prof. Dan Mirahorian. Ed. Dragon Camp Fundamental.
1992. in "Comentariul" la cap. XV p. 193-207). [nota D.M]

Constanta dimensiunilor obiectelor este o expresie a ipotezei conservarii masei lor, care este o veche
reminiscenta a principiului descoperit de Lavoisier, parintele chimiei moderne. Expansiunea obiectelor
cosmice in sincronism cu cea a universului este o expresie a preocuparii de a le conserva energia.
Stiu ca aceste concepte sunt derutante, chiar si pentru un fizician. Ce ar trebui sa retinem din cele afirmate
mai sus: ca relativitatea generala este un fel de seif cu un cifru - un cifru extrem de solid si de complicat.
Este un seif pe care nu-1 putem forta. Prin anii '20 oameni de stiinta ca Einstein, Minkowski. Robertson.
Walker si Friedmann au descoperit fiecare cate o cifra din combinatie si o usa s-a deschis.
Cercetarea mea pare sa arate ca exista inca o poarta de acces la acest seif, o alta cale bazata pe alta
combinatie, ansamblul fiind la fel de riguros din punct de vedere matematic.
Aceasta poarta diferita s-a deschis. Am adus probe. Constantele fizicii sunt in acest caz tratate ca niste
variabile legate de un sinsur parametru, cum ar fi de pilda timpul. Legile lor de evolutie sunt deduse din
consideratii care par corecte, cum ar fi principiul de conservare a energiei si acea simbioza existenta intre
obiectele cosmice si tesatura care le sustine (motivele de pe un pulover se dilata in acelasi timp cu puloverul).
Dar atunci, se vor intreba multi, cum sa stim cine are dreptate, cine poate sa le diferentieze limpede?
Raspunsul se afla in diametrul aparent al quasarilor. Doi cercetatori, Barthel si Miley18, au oferit primele
rezultate in 1988, in celebra revista Nature. La distante mici, cu cat departati de ochiul dumneavoastra un
obiect, cu atat diametrul lui aparent scade. Pentru un motiv care ar fi prea dificil de explicat aici, atunci
cand un obiect se situeaza la o distanta de ordinul a miliarde de ani lumina, lucrurile se petrec invers:
cu cat obiectul este mai departat, cu atat diametrul sau aparent creste.
Acest extraordinar paradox este rezultatul relativitatii generale. Mai precis, diametrul aparent al obiectului
devine proportional cu distanta sa.
In modelul meu, acest diametru aparent tinde, dimpotriva, catre o valoare constanta. Primul model, clasic,
corespunde curbei punctate din figura 1 pag. 244 din al treilea articol publicat in Modern Physics Letters A
si intitulat Gauge Cosmological Model with Variable Light Velocity: III: Comparison with QSO
Observational Data19. Pe abscisa este indicata distanta pana la observator, iar pe ordonata: diametrul aparent
al obiectului. Se observa cum curba clasica urca in zona distantelor mari, in timp ce graficul din modelul meu
tinde, dimpotriva, catre o limita orizontala, de altfel nereprezentata. In mijloc este reprezentat pachetul de
puncte din lucrarile lui Barthel si Miley. Din punct de vedere statistic, aceste rezultate inclina usor in favoarea
acestui din urma scenariu, dar aceasta nu este o proba suficienta. Ar trebui obtinute valori corespunzatoare
unor deplasari spre rosu mai importante si suficient de numeroase pentru a putea sa ne decidem intre cele doua
modele. Proces ce se va judeca fara indoiala in urmatorii zece ani.
Cand un cercetator publica niste neghiobii, si inca intr-o revista de prima mana, de regula este facut praf.
In cazul meu a urmat o liniste totala, atat in rubricile de recenzii ale publicatiilor de specialitate, cat si in
studiile pe domenii sau in seminarii. Nici un atac, nici o critica. Am fost totusi luat de o parte de un anume
Lausberg, de la Institutul de Astrofizica din Bruxelles.
1S
P.D.Barthel si G.K. Liley, in Nature, 333 (1988). (n. aut.)
19
"Model cosmologic de etalonare cu viteza a luminii variabila. Partea a treia: comparatie cu datele observate
la quasari.» (n. aut.)

In cursul unei reuniuni organizate de SOBEPS* cu doua luni in urma, in legatura cu recentul val de OZN-uri
din Belgia:
- Nu apreciez, mi-a spus el, aceasta maniera in care v-ati atasat o anexa stiintifica la o carte destinata marelui
public.
Facea aluzie, evident, la cartea mea Ancheta asupra OZN-urilor.
-Asta nu e o lucrare destinata numai marelui public, am replicat eu.
Eu consider ca e o carte de stiinta scrisa de un om de stiinta.
- Nu-mi place deloc acest model, cu o viteza variabila a luminii, propus in cartea dumneavoastra. Toate astea
nu par sa aiba nici un sens.
- Uitati ce e, mi se pare simplu: eu mi-am facut mutarea. Am dat o forma cercetarilor mele si le-am publicat
intr-o revista stiintifica de cel mai inalt nivel. Procedati si dumneavoastra la fel cu criticile dumneavoastra.
Redactati-le sub forma unei scrisori si publicati-le in aceeasi revista. Asta e regula. Daca nu procedati asa,
inseamna ca nu aveti nimic de zis.
Toate acestea mi-au amintit de criticile academicianului Evry Schatzmann, care pretindea, cu cincisprezece
ani in urma, ca aerodinele MHD nu ar putea sa zboare si ca "teoremele fundamentale s-ar impotrivi", in timp
ce azi submarinele cu propulsie magnetohidrodinamica navigheaza inclusiv in paginile revistei Science et vie.
Intr-o carte intitulata Copiii Uraniei, acelasi academician relua dupa cativa ani profesiunea sa de credinta,
afirmand ca "o nava nu poate evolua in aer cu o viteza superioara fara zgomot", de aceasta data fara nici
un argument demonstrat. In cinci sau zece ani, undele de soc vor fi anihilate in jurul unei machete imersate
intr-un curent gazos supersonic. Aceasta ar fi cat se poate de realizabil cu tehnologia de care dispunem azi si
sunt sincer convins ca americanii au realizat deja aceasta experienta relativ simpla, daca tinem cont de
mijloacele de care dispun ei la Lawrence Livermore Laboratory, unde, dupa parerea profesorului Kunkle. seful
departamentului de inalte energii de la Berkeley, acest tip de cercetare, considerata ca legata de fenomenul
OZN, are regim ultrasecret.20
Un lucru ramanea evident: aceasta afacere UMMO m-a condus foarte departe si mi-a orientat cercetarile timp
de multi ani. Bazandu-ma pe cateva indicatii dispersate, pe care le-am descoperit in documente, am pus sub
semnul intrebarii dogmele solid inradacinate si am realizat cercetari publicate in articole, fie dovedite, cum e
cazul MHD, fie cel putin de calitate si avand o mare coerenta interioara, in cazul cosmologiei. Nu am insistat,
in aceasta parte a cartii, asupra coincidentelor fericite. Nu cred ca ele s-ar putea datora doar unei simple
intamplari. Cel care a furnizat aceasta noua cheie a combinatiei cifrate a seifului stia ca ea functioneaza.

Coerenta interioara a dosarului UMMO

Pe vremea cand am avut in mana, in 1975, primele texte care se refereau la cosmologie si in care am
descoperit aceasta tema a universurilor gemene, inzestrate cu sageti inverse de curgere a timpului, trecutul
unuia fiind, intr-un anumit fel, in viitorul celuilalt, credeam ca un astfel de subiect ar trebui sa fie abordat cu
un limbaj matematic special. Pe vremea aceea imi imaginam ca o codificare lingvistica ar putea permite, in
aceeasi fraza, intr-o aceeasi "afirmatie", descrierea unui fenomen fizic simultan in sensul trecut-viitor si in
sensul viitor-trecut. Precizez ca pana in ziua de azi nu am descoperit un astfel de limbaj matematic, dar am fost
extrem de surprins sa regasesc aceasta idee, cativa ani mai tarziu, intr-un nou raport UMMO.
Jean-Jacques Pastor poate fi martor, chiar daca el nu este om de stiinta. In sfarsit, in aceste rapoarte
ulterioare, UMMO insista asupra considerabilei dificultati pe care o au atunci cand isi traduc gandirea intr-o
limba terestra, datorita unor obstacole pur lingvistice,dupa cum afirma ei:
"Noi suntem neincetat obligati, sa reducem enormul flux informational, care ne vine imediat in minte
asupra unui subiect dat, ca sa putem sa traducem ceva intr-un limbaj care va este accesibil."
In acest stadiu ei precizeaza ca, atunci cand trebuie sa descrie niste aspecte ceva mai complicate ale
cosmosului, ei recurg la o dubla codificare, semantica si frecventiala.
O fraza ar fi o serie de foneme, plus o repetare ca o balbaiala sistematica in care apare o dublare sau o triplare
a acestor foneme. Mesajul ar aduce deci o prima informatie prin analiza sa semantica imediata, apoi o a doua.
prin lectura codului numeric asociat repetarii.

*Societe Belge d’Etuide des Phenomenes Spatiaux ["Societatea Belgiana pentru Studiul Fenomenelor
Spatiale"].
20
"Vedeti nota despre afirmatiile lui Henri Coanda relativ la eliminarea undei de soc ("bangul sonic ").
J.P.Petit stie acest lucru, dar nu are cum sa-1 afirme, fara a-1 sustine cu probe, intrucat nu au aparut articole
despre aceste cercetari ultrasecrete. [nota DM]

De exemplu, spunand:
"Universu1 1 este este este in expansiune expansiune expansiune ",
aceasta s-ar putea citi in doua feluri:
— universul este in expansiune;
— plus termenul: 2-3-2.
Aceasta din urma trebuie citita printr-o alta codificare, numerica, insemnand, de exemplu:"universul este in
contractie". Incetineala exprimarii ar fi, dupa rapoarte, compensata de bogatia informationala. Acest mod de
exprimare ar fi condus la un discurs bisincronic, care descrie fenomenele simultan in sensul trecut-viitor si
viitor-trecut.21 Altfel spus, era exact ceea ce-mi imaginasem ca o consecinta logica a acestei noi viziuni despre
univers. Am vazut, in acea vreme, o proba de coerenta interioara* a discursului prezent in aceste texte,
fenomen care avea sa se mai produca in numeroase randuri.22
Sa observam in treacat ca aceasta scriere permite sa se afirme, intre altele, un lucru si contrariul sau.
Pe unii, acest lucru ii va face sa zambeasca, dar lucrurile merg mult mai departe decat am crede.23
Orice am face, discursul nostru logic este inchis de peste doua mii de ani intr-un lant aristotelic, rupt intre
adevarat si fals, dupa principiul tertului exclus (care pretinde ca o propozitie este ori adevarata ori falsa, nu si
adevarata si falsa simultan). Or, aceast lucru era afirmat in mod repetat in textele UMMO, care ne indemnau,
insistand asupra unor lucrari ca cele ale matematicianului Bertrand Russel24, la o indispensabila revizuire a
limbajului. spunand: "Atat timp cat nu veti face acest pas, nu veti realiza nici un progres important." 25
Ideea unui limbaj dublu, sau a unui bilimbaj, nu este noua. Noi chiar practicam in permanenta acest lucru in
viata de toate zilele, unde limbajul nostru are multiple semnificatii. Daca spun "ii voi da ceea ce-i datorez",
aceasta fraza poate imbraca mai multe semnificatii, dupa intonatia pe care o folosesc. Aceasta poate merge de
la simpla afirmatie, la negatie, utilizand o intonatie care sugereaza ironia. Acelasi lucru daca insotesc
pronuntarea frazei de o anumita gestica. Fraza citata, pronuntata intr-un mod neutru, dar asociata cu un gest de
dispret, isi schimba total semnificatia. De la Freud si Lacan mai stim ca subconstientul si constientul isi
amesteca discursul in frazele oamenilor, pur si simplu prin alegerea cuvintelor. Noi toti avem "o limba
bifurcata".
Iluzionistii utilizeaza acest bilimbaj cu o arta desavarsita, utilizand, de altfel, cu siguranta, o a doua
codificare a repetarilor (balbaielilor), care trece neobservata, daca nu ne aplecam in mod sistematic atentia.
Puteti sa va distrati elaborand o asemenea telinica.
Ne putem imagina de exemplu ca faptul de a dubla primul cuvant dintr-o fraza denota ca ea e falsa. Iata o
situatie cand asistentul iluzionistului (care este legat la ochi) rosteste:
— Puteti sa-mi spuneti, puteti sa-mi spuneti, domnule: aceasta doamna poarta ochelari?
Astfel formulata, intrebarea va primi un raspuns negativ, care va surprinde asistenta.
Si posibilitatile de a continua sunt nesfarsite.

21
Bineinteles ca imediat se preciza ca, atunci cand era vorba de lucruri mai simple, era folosita o frazeologie
mai conventionala. Nu se recurgea la un amestec savant de descriere diacronica si retrocronica pentru a spune.
de exemplu, "As vrea sa cumpar an kilogram de mere. " (n.J.-P.P.)
* Coerenta interioara arata o unitate intre parte si intreg similara cu aceea obtinuta intr-o holograma. (n.D. M.)
22
In 1975 imi imaginasem ca un astfel de discurs trebuia sa apeleze la o "logica cu patru valori de adevar", in
care eventualitatile ar fi fost A-A, A-F, F-A si F-F (A insemnand "adevarat" iar F "fals"), subiect pe care
aveam sa-1 regasesc peste ani in noile rapoarte. Vedeti anexa stiintifica. (n. J.P.P.)
23
Un limbaj care sa scape de lantul dualitatii este calea non-verbala la care se face referire in taoism si in,
buddhismul Zen. Proiectarea unui astfel de limbaj pentru stiinta pare utila, daca ne gandim ca limbajul natural
are o alta finalitate, alta origine si alt nivel de acces. (n. D.M.)
24
Bertrand Russel este primul care a evidentiat afirmatiile indecise, care scapa notiunii simpliste de adevar si
de fals, creand celebrul sau paradox al barbierului care "rade pe toti oamenii, care nu se rad singuri si numai pe
acestia". Atunci, spunea Russel, pe barbierul nostru cine il rade? Un alt tip, mai simplu, de propozitie in care
nu ne putem decide, nici adevarata nici falsa, consta in a spune doar atat: "Eu mint." Daca aceasta propozitie
este adevarata, atunci inseamna ca e falsa si invers. (n. J.-P.P.)
25
Acelasi principiu apare si in evolutia spirituala, unde se solicita abandonarea etichetarii verbale(nama) si
imagistice(rupa), pentru a putea depasi ancorarea in dualitatea manifestata la periferie, in lumea proiectiilor
sau a umbrelor de pe peretele pesterii lui Platon si pt a realiza Centrarea sau alinierea (vedeti :Tao Te King si
Yoga Sutra), (nota D M)

In loc de concluzie
In aceasta anexa stiintifica as putea si ar trebui sa ma rezum la ceea ce a facut efectiv obiectul lucrarilor
stiintifice publicate in reviste de inalt nivel, verificate de referenti. In momentul in care scriu aceste randuri,
redactez niste lucrari ce-si au izvorul in faimoasa fraza auzita de Dominguez la Madrid, anume raspunsul
acelui UMMO de serviciu la intrebarea lui Dominguez despre "gaurile negre", un raspuns menit sa ne puna pe
ganduri: "Gaurile negre nu exista". Cand o stea neutronica devine instabila, masa ei este transferata in
universul geaman." Se poate gasi o discutie pe aceasta tema in anexa stiintifica a lucrarii citate (pp. 364-365).
Cred ca aceasta fraza are sens si ca aceste gauri negre...chiar nu exista. Atunci cand steaua cu neutroni
depaseste masa critica - aceasta fiind echivalenta cu de doua ori si jumatate masa soarelui - fortele de
respingere dintre neutroni si presiunea interna nu mai sunt capabile sa contrabalanseze monstruoasa forta de
gravitatie si steaua sufera o implozie. Pentru a evita problema pusa de o astfel de implozie care, in final,
conduce la o masa atat de mare intr-un volum echivalent cu cel al unei gamalii de ac, oamenii de stiinta au
construit aceasta himera matematica numita "gaura neagra", in care rezultatul imploziei este aruncat
intr-un viitor infinit - si oare nu tocmai aici isi dezvaluie intreaga ei savoare expresia de "cenzura cosmica",
introdusa de Penrose in legatura cu gaurile negre,?
Nu sunt eu singurul de aceasta parere. Souriau, ca toti matematicienii de talie, a remarcat imediat ca aceasta
solutie, care descria un mediu hiperdens, a aparut dintr-o ecuatie de camp care descria... un univers vid, in
care materia nu exista! Aceasta observatie critica fundamentala nu poate fi in nici un fel negata.
O descriere corecta a fenomenului ar solicita utilizarea unei ecuatii complete a campului, ceea ce nimeni nu
a reusit pana acum. Scenariul pe care 1-am elaborat acum este diferit. Atunci cand incepe procesul de implozie
al stelei, in centrul acesteia apare o singularitate care o "mananca" in intregime. Apoi acea singularitate se
inchide asupra ei insasi, totul durand doar cateva zecimi de miime de secunda.*
Ce se afla in interiorul acestei singularitati? Nimic, absolut nimic, pur si simplu pentru ca topologia locala
devine hipertorica, nu hipersferica. Fizicienii nu utilizeaza azi acest tip de descriere, din lipsa capacitatii de a o
descrie corect din punct de vedere matematic. Este adevarat ca nu e deloc simplu.
Dupa parerea mea, acest proces de disparitie a unei stele neutronice nu este decat versiunea naturala a
modului de propulsie a navelor lor, atunci cand schimba sistemul de referinta, pentru a ajunge la alte
stele.26
Textele afirma clar ca dupa realizarea acestui transfer hiperspatial, in locul unde se gasea vehiculul nu
exista nimic, nici particule, nici fotoni. Aceasta informatie nu este lipsita de talc. Pentru un fizician
teoretician, vidul absolut nu exista. Vidul, situat acolo unde orice materie este absenta, este umplut de fotoni.
Daca fotonii sunt absenti, inseamna ca nu exista doar vid, ci pur si simplu o absenta a tesaturii spatio-
temporale**.
Altfel spus, locul in care se gaseste nava este similar gaurii unui tor (inel). A cauta ce se afla in acel tor(inel)
este la fel de lipsit de sens ca si a cauta sa aflam care este natura cauciucului, care se gaseste in axul unei
camere umflate cu aer.
*Aceasta singularitate este de fapt o inversiune la presiuni inalte a simetriei materiei si reprezinta exact calea
urmata pentru a obtine si in laboratoarele terestre antimateria. (n. D. M.)
**In centrul vid al rotii se centreaza maestrii spirituali, pentru a realiza eliberarea din planul fenomenal si
translocatia (vedeti si Tao Te King. ed. cit., cap. XI) [nota DM]
26
Asa cum aratam in comentariul capitolului IV din Tao Te King ("Cartea Caii si a Virtutii". pp.
139-145) singularitatea despre care este vorba apare natural pe Terra in vartejuri, trombe si cicloane,
iar miscarea materiei este cea indicata de semnul UMMO. (nota D.M.)
Si alti cercetatori au ajuns la o schema toroidala sau inelara a universului holografic se manifesta atat
la nivelui electronului(modelul inelar al electronului in teoria superstringurilor ) cat si la nivelul
galaxiei si poate fi utilizata in propulsie: Searl Discul si Generatorul cu Efect Searl (SEG) modeleaza
atomul si foloseste role cilindrice autopropulsate, care se comporta ca electronii ce orbiteaza in jurul inelelor
centrale)
http://www.projectcamelot.org/design.gif
http://www.astrosciences.info/NegativeGrav.htm
http://www.zamandayolculuk.com/Cetinbal/HTMLdosya1/NegativeGravitasyonelPropulsi.htm
http://www.feandft.com/index2.htm
Anti-gravity Theory for Gravitic Propulsion
Animation of the complete "Gravitic Engine" showing direction of space-time "dragging".
http://www.members.shaw.ca/mike.anderton/
Tokamak(sistemul de confinare a plasmei cu ajutorul campului magnetic in camera toroidala) este un posibil
sistem de hiperpropulsie de genul celei propuse de Burkhard Heim
http://en.wikipedia.org/wiki/Tokamak
Ne aflam pur si simplu in afara camerei cu aer.27
Aceasta investigate a gaurilor negre este pasionanta.
Chestiunea s-ar putea rezuma asa: "Daca exista gaurile negre, atunci OZN-urile nu exista. si viceversa."
In alte texte se afirma ca acest transfer "inverseaza masa". Nu ne mai ramane decat sa incercam inca o data sa
conectam intre ele toate aceste afirmatii succinte. Solutia se gaseste poate la capat.
Unde se afla nava dupa transferul sau? Intr-o alta regiune spatio-temporala si intr-o epoca diferita, mult mai
apropiata de Big Bang. Pentru ca sa putem vorbi de un castig apreciabil, ar trebui ca aceasta epoca sa
corespunda unei situatii in care galaxiile inca nu existau. Calatorul va vedea atunci universul in forma sa
primordiala. Textele precizeaza ca atunci nu se puteau distinge decat mase informe, cu contururi neclare.
Universul era populat de nori de hidrogen ce echivalau cu 100.000 de mase solare (protoroiuri globulare).
In acest stadiu, cititorul va fi tentat sa zica: daca nava se deplaseaza in trecut, n-ar putea atunci sa revina in
punctul de plecare pentru a crea o dezordine in propriul sau trecut?
Regasim astfel subiectul Calatorului imprudent, o carte scrisa de Barjavel. Dar daca tinem cont de primul
articol publicat in Modern Physics Letters A., ajungem la un rezultat care elimina orice posibilitate de
paradox. Este vorba de ultima ecuatie de la pagina 188, care arata ca onzontul L(t) este fara incetare egal cu
raza cosmica R(t). Mai clar spus, ca sa ne putem telegrafia noua insine, cu viteza luminii, ar fi necesar un timp
care este egal cu insasi... varsta universului. Deci, asa ceva e imposibil. Aceasta ultima relatie reprezinta o
ultima restrictie "anti-paradox". Acest deznodamant fericit nu mi se pare nici el rodul unei intamplari.
Cum nu e intamplator nici faptul ca apare o entropie care se potriveste perfect pentru a inlocui variabila timp,
cu o valoare de operare redusa si care ilustreaza o fraza din documentele UMMO: "Nu intelegem de ce voi
faceti o distinctie permanent intre entropie si timp, pentru ca entropia este timpul".
Noi ramanem aici, pentru a nu ne hazarda in explicatii matematice care nu prezinta interes decat pentru
specialisti27

Anexe 2-6*
2. O interpretare a modelului cosmologic cu viteza variabila a luminii, aparut in Modern Physics Letters A,
vol. 3 nr. 16 (1988) pp. 1527-1532, World Scientific Publishing Company.
3. Model cosmologic cu viteza variabila a luminii: interpretarea deplasarii spre rosu, in Modern Physics
Letters A, vol. 3, nr. 18 (1988), pp. 1733-1744.
4. Model cosmologic de etalonare cu viteza variabila a luminii; comparatie cu datele obervate la quasari. in
Modern Physics Letters A. vol 4, nr. 23 (1989) pp. 2201-2210.
5. Cosmologie - universuri gemelare, enantiomorfe, cu timpi proprii opusi; Prezentare la sedinta din 8
decembrie 1976, in Comptes rendues 281 seria B 1975, p.197.
6. Magnetohidrodinamica - Convertizori MHD de un tip nou: aparate cu inductie.

27
In comentariul la Tao Te King (pp. 139-145) este aratata dubla sageata a timpului si a entropiei in "vartejul
existential" (comentariul cap.IV, p. 145 in Editia I).
In anexa prezentam o fotocopie a paginilor, care ne intereseaza.
Concluzia la care ajungem este ca in Tao Te King suntem in prezenta cunoasterii unor civilizatii care ne-au
precedat pe Terra. Henri Coanda avea dreptate cand m-a indemnat sa studiez Tao Te King si Yoga Sutra,
despre care civilizatiile intergalactice au afirmat la Murocs AFB ca " pe Terra ati cunoscut aceleasi lucruri ca
si noi, numai ca voi le-ati uitat. Studiati TTK si YS si daca veti reusi sa experimentati direct Realitatea Axiala
in interior, veti afla si cum s-o aplicati tehnologic " (n.D.M.)
*Pentru specialisti, prezentam in anexe reproducerea articolelor stiintifice publicate de J.P. Petit in diverse
reviste.

Anexa 5
Cosmologie - Universuri Gemene, Enamtiomorfe, cu Timpi proprii opusi
Nota* de Jean-Pierre Petit, prezentata de dl Andre Lichnerowicz.
Rezumat: Intr-o nota precedenta1 a fost prezentat un model unificat newtonian, care conducea la o ecuatie
asemanatoare cu cea a lui E.Schuecking et O. Heckmann2. Lucrarea de fata ofera aceeasi ecuatie - intr-un
context geometric diferit - si pare sa ofere o descriere mai adecvata a unui sistem materie-antimaterie.
1.INTRODUCERE
Intr-o nota precedenta1 a fost studiat un model cu doua populatii, de aceeasi masa si cu sarcini electrice opuse,
care evolueaza in acelasi sistem euclidian. Ipoteza echilibrului termodinamic local a condus la o solutie
unificata sau R(t), marime caracteristica acestui univers, ce asculta de o ecuatie similara celei a lui Heckmann
si Schuecking, doar cu deosebirea datorata unei constante. Vom introduce aici un cadru geometric diferit
introducand N populatii. fiecare evoluand intr-un spatiu euclidian (rr , wr , tr , xr ), unde x desemneaza
produsul vectorial.
Evolutia sistemului se va deduce dintr-un studiu al celor N ecuatii ale lui Vlasov, cuplate la campuri (modul de
cuplaj va fi definit in continuare). Mai facem aici si ipoteza echilibrului termodinamic local. Astfel, functiile
de distributie a vitezei vor fi considerate de tip Maxwell.
Ipoteza de tip Maxwell a condus ea singura la un anumit numar de proprietati legate de parametrii
macroscopici. Astfel. temperaturile sunt in mod necesar uniforme. Cat despre viteza macroscopica, ea este
pentru fiecare populatie, efectul superpozitiei unui camp de viteze radiale ce corespund legii lui Hubble si a
unei rotatii stationare de corp solid. Ne-am indreptat deliberat catre niste solutii particulare, in care densitatile
w depind doar de timp. In aceste conditii. ecuatiile de ordin zero se reduc la: n ~Tr37.
Aceste proprietati decurg din primele N grupuri de 17 ecuatii cu derivate partiale ce apar din cele N ecuatii ale
lui Vlasov.
NOTE:
*Sedinta din 28 martie 1977.
1
J. P. Petit si G. Monnet. Comptes rendues, 283, seria A, 1976, p. 1057.
2
E.Schuecking et O. Heckmann, 'World Models' in Institut International de Physique Solvay,Onzieme Conseil
de Physique(Brussels,1958), pp. 148-159.

2 SPATII GEMENE
IPOTEZA ECHILIBRULUI TERMODINAMIC SI CONSECINTELE SALE
In acest stadiu. nu exists nici un cuplaj intre solutiile fi. Vom presupune ca spatiile Ei se identifica fie cu un
spatiu E1, fie cu un spatiu E2, care se bucura de urmatoarele proprietati:

.
In aceasta perspectiva E1 si E2 sunt puncte de observatie spatio-temporale.
Echilibrul termodinamic ne spune ca T1 (t1) = T2 (t2). Aceasta conduce, si nu e greu de observat, la componente
radiale opuse <w1>1 si <W2>2

Astfel ca la intrebarea "Este universul in expansiune? " se poate raspunde: "Aceasta depinde de sistemul de
referinta spatio-temporal adoptat". Similar, modificand sistemul de referinta spatio-temporal , apare o
inversiune a sensului de rotatie a populatiilor, ceea ce face acest model neorientabil in timp si spatiu.
3.DEFINITIA CUPLAJULUI
In acest stadiu, avem doua spatii enantiomorfe si cu timpi opusi, care contin niste populatii fi despre care am
presupus ca formeaza un ansamblu in echilibru termodinamic Fiecare populatie fi evolueaza intr-un camp
gravitational g(i), electric E(i) magnetic B(i). Vom presupune simplu ca aceste campuri sunt rezulantele
campurilor datorate fiecarei populatii:

4.SOLUTIA NEWTONIANA UNITARA

Pentru ca solutia sa fie unitara, trebuie ca valorile campului sa respecte ecuatiile lui Poisson si Maxwell iar
ecuatiile ramase, aparute din cele N ecuatii ale lui Vlasov, sa degenereze. Aceste ecuatii se scriu:

Relatia (10) arata ca vitezele unghiulare variaza ca si temperaturile.

Daca R este o marime caracteristica comuna tuturor sistemelor, relatia (11) indica faptul ca valoarea campului
magnetic este intim legata de starea plasmei (numar Reynolds magnetic infinit).
5. MATERIE SI ANTIMATERIE.
Sa luam un sistem cu doua populatii. Sa presupunem mai intai ca 1 = - 2. In aceste conditii, pentru ca
densitatea curent sa nu fie nula, trebuie ca produsul q 1 q2 < 0, deci : m1 m2 > 0. Sa presupunem ca particula 1
reprezinta protonul. Masa m1 si sarcina q1 sunt deci pozitive. Particula 2 are o masa pozitiva si o sarcina
negativa. Daca examinam sensul de rotatie al particulelor 1 si 2 intr-un camp magnetic, ele apar contrare
pentru un observator legat de unul din aceste doua spatii. Sa ne imaginam acum ca cele doua particule 1 si 2
sunt prezente simultan. Particula 1 o urmeaza pe particula 2, care se deplaseaza din ce in ce mai repede.
Aceasta se observa din spatiul E1, bineinteles. Observatia inversa apare din sistemul de referinta al spatiului E2
.Observate din spatiul E1 sau din spatiul E2 , cele doua populatii au rotatii contrare, ceea ce conduce la un
moment cinetic global egal cu zero.
Sa examinam acum reprezentarea 1 = 2
Vazute din spatiul E1 sau din E2 cele doua populatii se invartesc in acelasi sens. Deci pentru ca un vector de
densitate de curent sa nu fie nul, trebuie sa avem q1 q2 > 0 si m1 m2 > 0.. Particula 1, fiind considerata ca
reprezentand protonul, se constata ca 1 si 2 au acelasi sens de rotatie intr-un camp magnetic. Aceasta a doua
reprezentare va fi respinsa, caci ea nu respecta datele observate asupra antimateriei.
Revenind deci la prima reprezentare. ecuatia de evolutie obtinuta este:
Ea este identica cu aceea din Nota (1).

6 CONCLUZIE
Acest model este o tentativa de descriere newtoniana a cuplului materie-antimaterie cu ajutorul unei
reprezentari geometrice. Materia si antimateria apartin astfel la doua spatii diferite, enantiomorfe si cu timpi
proprii opusi. S-a presupus ca aceste doua entitati opuse sunt cuplate prin intermediul campurilor. Modelul
ofera o simetrie seducatoare, adoptarea unuia sau a altuia din aceste sisteme de referinta spatio-temporale de
observare a realului fiind arbitrara.
Este posibil sa se considere o solutie newtoniana, ca o solutie simultan tangenta (problema situata in spatii
euclidiene tangente) si asimptotica (viteza elementelor fiind mica in raport cu cea a luminii) la o solutie din
relativitatea generala. Aceasta solutie avand un caracter unificat, va fi interesant sa se extinda aceasta lucrare
cu ajutorul a doua varietati enantiomorfe, cu timpi proprii opusi si avand aceeasi raza de curbura.
NOTE:
** Sedinta din 28 martie 1977.
1
J. P. Petit si G. Monnet. Comptes rendues, 283, seria A, 1976, p. 1057.
2
E.Schuecking et O. Heckmann, 'World Models' in Institut International de Physique Solvay,Onzieme Conseil
de Physique(Brussels,1958), pp. 148-159.

10, rue Felibre-Gaut

13100 Aix-en-Provence

Anexa 6
MAGNETOHIDRODINAMICA
Convertortizori magnetohidrodinamici de un tip nou: aparate cu inductie.
Nota (*) de Jean-Pierre Petit si Maurice Viton, prezentata de dl Andre Lichnerowicz.
Este prezentat un nou tip de accelerator MHD discoidal. cu inductie si control al ionizarii. Acest dispozitiv,
inzestrat cu un generator autonom de electricitate, ar putea da nastere la o aerodina MHD. Este prezentata de
asemenea o solutie de confinare si fixare a plasmei de perete.
INTRODUCERE. Intr-o nota precedenta (1) au fost descrisi niste convertizori MHD cu o geometrie deosebita,
care aplica un intens efect Hall. Unele din aceste dispozitive fac astazi obiectul unor cercetari experimentale.
In prezenta nota este vorba de un accelerator MHD cu camp magnetic alternativ.
Sa consideram un disc confectionat dintr-un material izolant, inzestrat la periferia sa cu un solenoid parcurs de
un curent alternativ (fig. 1). Variatia acestui camp magnetic creeaza curenti circulari indusi in fluidul
conductor care inconjoara discul. Se presupune ca efectul Hall este neglijabil. Acesti curenti indusi sunt in
relatie cu valoarea instantanee a campului magnetic B pentru a genera forte radiale, alternativ centrifuge si
centripete. Sistemul fiind simetric, aceste forte nu. au decat o oscilatie radiala. astfel meat impulsul primit de
disc in cursul unui ciclu este nul. Intensitatea curentului indus depinde de valoarea de varf atinsa de campul B
si de perioada sa de oscilatie T. Sub un anumit prag al raportului BT, acesti curenti indusi raman slabi.

ACCELERATORI ASOCIATI CU CONTROLUL IONIZARII.

Nu acelasi lucru se intampla daca peretii discului sunt inzestrati cu un sistem oarecare. capabil sa creeze o
ionizare (fig. 2). Gratie acestui dispozitiv, se poate controfa acum intensitatea curentilor indusi in orice punct
din vecinatatea peretelui acceleratorului. Sa modulam alimentarea electrica a ionizatorilor in conformitate cu
Ne situam in conditiile in care timpul de relaxare al ionizarii este mic in raport cu perioada T a campului
magnetic B. Nu e greu de constatat ca, indata ce apar, fortele Laplace, radiale, sunt centrifuge in vecinatatea
partii superioare a discului si centripete in vecinatatea partii inferioare. Aerul ionizat va fi deplasat in mod
pulsatoriu si se va produce o antrenare a fluidului, conform schemei din figura 4.

AERODINA MHD
Daca acest accelerator poseda o sursa independents de energie electrica se obtine o aerodina MHD cu inductie
si cu controlul nivelului de ionizare. Intr-o nota precedenta1 a fost prezentat un motor MHD. Un motor in doi
timpi, in care sfarsitul fazei de compresiune MHD se realizeaza intr-un amestec de plasma obtinuta prin reactii
de fuziune. Plasma intra atunci in expansiune si dispozitivul se comporta in aceasta a doua faza ca un
generator electric de tip Hall.
Citez din memorie un recent articol al lui Raph Moir 2. Aceasta propune tot un motor MHD alternativ, de
formula diferita si in aparenta mai simpla. Elementul esential este o camera toroidala, care nu este alta decat
un tokamak. Moir presupune ca pot fi atinse conditiile lui Lawson intr-o compresiune MHD, care pentru acest
tip de aparat este de genul theta pinch. Expansiunea plasmei termonucleare comprima atunci liniile de forta
ale campului magnetic si apare o productie directa de energie electrica prin inductia unor curenti electrici in
solenoizi. Interesul pentru aceasta dubla formula, aerodina si motor functionand prin inductie, este depasirea
problemei trecerii unor curenti intensi prin electrozi **.

CONFINAREA (RETINEREA) PLASMEI LA PERETE. Solenoidul inductor al acceleratorului discoidal

furnizeaza un camp magnetic care are valoarea maxima langa perete. Presiunea magnetica va avea deci
tendinta sa faca sa migreze descarcarea de sarcini cat mai departe de peretele navei. Daca se doreste controlul
localizarii interactiei MHD, trebuie sa recurgem la o geometrie, care sa genereze un maximum de intensitate a
campului nu la perete, ci in vecinatatea acestuia. Acest lucru poate fi obtinut printr-o geometrie cu mai
multi solenoizi (ca in fig. 5). Calculul arata ca intensitatea campului magnetic este atunci maxima pe o
suprafata aproximativ conica. Este indicat sa se aleaga pentru peretele aerodinei o curba perpendiculara pe
liniile de camp, astfel incat fortele Laplace sa fie tangente la aceasta. Ideea unei aerodine MHD apartine lui
J. P. Petit. Geometria de confinare cu mai multi solenoizi este datorata lui Maurice Viton.
NOTE: Sedinta din 8 decembrie 1976.
1
J.-P. Petit. Comptes rendues. 281. seria B. 1973. p. 157.
2
R. Moir, Direct Conversion of Energy from Fusion, ["Conversia directa a energiei din fuziunea
termonucleara"], raport UCRL 76096 al Lawrence Livermore Laboratory, California, S.U.A.
Structura navei UMMO
Titlul Scrisorii: Astronavele UMMO
Data primirii : Iunie 1968
Destinatar : Villagrasa
Nota : Este vorba despre un document lung de 41 de pagini ce cuprinde numeroase desene si simboluri.
Notele (in verde) sunt la fel( daca nu chiar) mai importante decat textul propriu zis, si din acest motiv au
fost prezentate alaturi de imagini
Acest document est prezentat in cinci parti(de la D69-1 pana la D69-5).
Repartitia capitolelor in pagini este urmatoarea:
D 69-1 Astronavele UMMO (document 1)
http://www.ummo-sciences.org/fr/D69-1.htm
69-1 : Introducere / Sectiune si detalii ale UEWA(nava UMMO) / Structura UEWA / L'ENNAOEII - Note
6 / Sisteme si echipamente - Nota 1 si 2 /

D 69-2 Astronavele UMMO (document 2)

http://www.ummo-sciences.org/fr/D69-2.htm
69-2 : Propulsia / Inversiunea particulelor/ Incinta echipajului / Faza OEE / Faza AGOIA

D 69-3 Astronavele UMMO (document 3)

http://www.ummo-sciences.org/fr/D69-3.htm
69-3 : Echiparea structurala XOODOU - Notele 15, 3 - 4 - 7 - 19

D 69-4 Astronavele UMMO (document 4)

http://www.ummo-sciences.org/fr/D69-4.htm
69-4 : UAXOO AXOO / Navigatia in spatiul cosmic si in atmosfera - Notele 5 - 10 -11

D 69-5 Astronavele UMMO (document 5)

http://www.ummo-sciences.org/fr/D69-5.htm
69-5 :Explicatii privind comportementul observat la OZN-uri/ Disparitia navei / Schimbari bruste de
viteza si directie - Nota 12 / Sfarsitul scrisorii .
Unele dintre imagini sunt datorate talentului lui Nicolas Lecot (nicolas.lecot@wanadoo.fr) care a curatat si
colorat fotocopiile in alb si negru.
Notele 8, 9, 13, 14 ,16 si 17 lipsesc sau sunt cenzurate ulterior de ummiti
UMMOAELEWE
Limba : Spaniola
Numar de copii : 1 original,

Domnule,

In cursul conversatiei telefonice pe care am avut-o in noaptea trecuta,mi-ati cerut lamuriri cu privire la
anumite concepte referitoare la navele nastre spatiale(OAWOOLEA UEWA OEMM).
Am incercat sa va satisfac curiozitatea fireasca in limitele permise si in spatiul restrans al foilor
dactilografiate, prevenindu-va ca acest raport in rezumat nu are decat un caracter descriptiv.

DETALI ALE NAVEI UMMO(UEWA)

1 - ENNOI : protuberanta, turela sau cupola situata in emisfera superioara a l'UEWA OEMM ( membrana sa este
transparenta).
2 - ENNAEOI : corpul central al superstructurii navei
3 - DUII: inel sau coroana ecuatoriala care inconjoara UEWA.
4 - AAXOO XAIUU AYII : generator toroidal(inelar) de camp magnetic.
5 - NUUYAA : rezervoare toroidale de apa oxigenata si litiu topit.
6 - IDUUWII AYII : echipament propulsor situat intr-o incinta de forma inelara incastrata in DUII.
7 - Generator de energie. Transforme masa litium si de Bismut in energie, dupa transformarea lor in plasma.
8 - IBOZOOAIDAA : echipament central de control pentru inversiunea IBOZOO UU .
9 - XANMOO : calculatoare periferice autonome [ XANMOO central este situatin sfera centrala din imaginea 1)
in centrul geometric al "12" AYIYAA OAYUU ].
10 - Cenzurat in copie.
11 - TAXEE : jeleu sau masa gelatinoasa ( ce ocupa interiorul AYIYAA OAYUU in cursul zborului).
12 - AAYIYAA OAYUU : cabina flotanta toroidala(supraconductoare) in levitatie magnetica prin efect
Meissner.
13 - YAAXAIIU : se poate traduce prin "cavitate magnetica".
14 - In aceasta structura toroidala sunt inglobate numeroase echipamente ale UEWA. O parte a generatorului de
camp magnetic, organele de control pt. XOODINAA, rezervoarele de alimente si echipamentul mobil transportat,
echipamente pt la fabricarea de accesorii, etc.
15 - IMMAA : unele din zonele de acces.
16 - YAA OOXEE : rezervor de mercur.
17 - Incinta inelara complexa care este situataprintre alte elemente, picioare de sustinere de urgenta emergente,
transmutatoare de elemente, etc.
18 - XOODINAA : membrana, coaja, perete externe sau cuirasa care protejeaza UEWA. Ea este opaca si de o
mare complexitate structurala, in afara de ENNOI, care este transparent si omogen.
19 - YUUXIIO : echipament toroidal pt controlul mediului gazos.
20 - UAXOO AAXOO : centru de emisie si de detectie, blindat.
21 - ENNOI AGIOA : cupola sau con de asamblare. Poate sa se dizolve sau sa se regenereze sub controlul
xanmoo central.
The Meissner effect (also known as the Meissner-Ochsenfeld effect) is the expulsion of a magnetic field from a
superconductor.
Diagram of the Meissner effect. Magnetic field lines, represented as arrows, are excluded from a superconductor
when it is below its critical temperature.

CONSPIRATIA PLANETARA
Ne aflam in fata primului caz in care instantele vor da o sentinta... extraterestra?
Multiple aparitii pe Pamant ale OZN-urilor au fost semnalate in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Pe
toate fronturile, beligerantii au observat fara incetare "obiecte" ce zburau cu viteze ametitoare, dar fara sa se
roteasca in jurul
avioanelor, sa le urmareasca si sa survoleze campurile de lupta. Dupa armistitiu s-a stabilit ca aceste "obiecte”
nu apartineau nici unei tari aflate in conflict.
In perioada 1947-1948, pe teritoriul Statelor Unite s-a inregistrat prabusirea a unsprezece obiecte zburatoare
neidentificate. Printre sfaramaturi au fost descoperite cadavrele a doua fiinte extraterestre scunde, nu mai
inalte de un metru. La initiativa lui James Forrestal, ministrul apararii din vremea aceea, este creata o comisie
de ancheta cu misiunea de a elucida cazul misterioaselor discuri zburatoare, pe care nenumarati martori
afirmau ca le vazusera. Comisiile s-au succedat una dupa alta, fara a dezvalui nimic.
Un adevar la inceput pasionant, extraordinar, fantastic, insa la scurt timp dupa aceste prabusiri de farfurii
zburatoare, in New Mexico au aparut alte astronave, de data aceasta nu in dificultate, ci cu misiuni speciale.
Au aterizat si, pentru prima data, afirma J. Guieu, au luat contact nemijlocit cu pamantenii. Au ramas doua zile
intr-o baza a Air Force si presedintele Harry Truman - pe atunci in exercitiu - a creat Proiectul Sign, la care
participau oameni de stiinta la inalt nivel, cu obiectivul de a studia oferta extraterestrilor. Acestia doreau sa-si
instaleze acolo baze subterane si sa desfasoare cercetari stiintitice asupra planetei noastre si a locuitorilor sai,
fara a interveni cu nimic in civilizatia noastra. Americanii urmau sa-i ajute sa-si construiasca instalatiile
subterane, care aveau sa devina apoi mari baze operationale dirijate impreuna de ei si de CIA. In schimb,
extraterestrii ofereau tehnologii de varf, ceea ce s-a si intamplat. Cel putin la inceput, dovada fiind si unele
tehnologii, cum ar fi supraconductibilitatea si antigravitatia. Faptul ca ele nu sunt inca larg aplicate, este de
parere Jimmy Guieu, este pentru a proteja marile trusturi petroliere si de transporturi americane. Posibil ca
antigravitatia sa stea totusi la baza obiectelor zburatoare pamantene cu baze in Nevada (Nellis Air Force Base)
si din Australia, in apropiere de Alice Springs.
Mai tarziu, generalul Eisenhower, ajuns presedinte al Statelor Unite, a sprijinit si alte acorduri cu aceste
fiinte extraterestre. Din acel moment, se declanseaza in SUA si in toata lumea una dintre cele mai aprige
campanii de denigrare a tuturor celor care persista sa sustina realitatea existentei OZN-urilor si a fiintelor
extrapamantene. Cu orice pret se incearca sa fie convinsa mass-media ca aceste " obiecte" nu sunt decat iluzii
optice sau rodul unei psihoze colective.
Mult timp secretul a fost total. Primii care au incalcat intelegerea au fost extraterestrii. Aceste Entitati
Biologice Extraterestre - EBE (denumirea acordata ulterior) nu au respectat promisiunea de a nu interfera cu
civilizatia existenta pe Terra. Si astfel, nu numai in SUA, ci si in toata lumea au inceput sa apara fenomene
ciudate, inexplicabile. In decursul anilor, in SUA, autoritatile au tost socate de descoperirea unor animale
mutilate (peste douasprezece mii de cazuri in randul boilor, vacilor, viteilor si cailor), dupa un anumit tipic.
Erau decupate organele sexuale, anusul, botul, ochii si limba. Totul foarte curat, fara urme de sange. Au urmat
apoi rapirile de persoane de ambele sexe: peste o suta de mii de sechestrati in cativa ani, dintre care doar o
parte au revenit la caminele lor, dar fara sa-si aminteasca ceva din ceea ce li s-a intamplat. Corpurile multora
au fost gasite in zonele desertice, ingrozitor mutilate. Multe din femeile rapite au fost insamantate artificial,
EBE planuind sa creeze o rasa de mutanti capabila sa traiasca atat in lumea lor de origine, cat si pe Pamant.
Aceasta deoarece specia lor este amenintata cu disparitia, din cauza unor grave carente enzimatice, iar noi,
oamenii, ca de alttel si unele animale de pe Pamant, posedam enzimele care le sunt vital necesare... Mutilarile,
preluarile de mucoase umane si animale servesc cercetarilor lor.
Acest adevar inspaimantator, continua Jimmy Guieu, a fost ascuns de organizatia cea mai secreta din istoria
Pamantului: MJ 12 sau Majestic 12, care reprezinta de fapt guvemul invizibil al planetei noastre. Scopul
organizatiei era de a ascunde existenta legaturii cu fiintele extraterestre instalate deja temeinic pe planeta
noastra. Unul din membrii de drept ai acestei organizatii este directorul CIA, iar despre existenta ei erau
informati toti presedintii SUA, imediat dupa preluarea mandatului.
Autoritatile si-au dat seama destul de tarziu ca sunt inselate de catre "oaspeti". Ei beneficiaza de tehnologii
infinit mai perfectionate decat ale noastre si in orice clipa, daca ar dori, ar putea deveni stapanii planetei. In
acest moment, MJ 12 a intrat in panica: SUA erau pe punctul de a cadea intr-o capcana la nivel planetar. La
randul lor, rusii cazusera si ei in aceeasi plasa, sperand sa obtina perfectionari tehnologice pe seama
contactelor cu EBE. Este posibil ca in aceeasi capcana sa fi cazut si Europa Occidentala. Si atunci, CIA se
hotaraste sa divulge o parte din adevar. De fapt, sumare scurgeri de informatii despre activitatea MJ 12, savant
dirijate de catre CIA. Ele au fost facute publice in anii 1987 si 1988 prin intermediul unui cunoscut ufolog
american, John Lear - pilot emerit al CIA. Ideea era ca la adapostul unor declaratii neoficiale, Washingtonul
sa ridice in parte valul secretului, facand astfel un mic pas spre marturisire.
Din pacate, initiatorii acestui plan dau din nou gres. John Lear odata pornit, nu a mai putut fi oprit. Un an mai
tarziu, senzationalele sale dezvaluiri iau forma unui act de acuzare pe care il semneaza impreuna cu William
Cooper. Adresat guvernului SUA, presedintele George Bush este invinuit de complicitate in afacerea EBE,
precizand ca prin aceasta a incalcat mai multe articole din Constitutia SUA. Incendiarul document este
reprodus si in cartea lui Jimmy Guieu.
Iata ce contine el: "Guvernul Statelor Unite ale Americii, format in baza Constitutiei, legal ales si remunerat de
poporul Statelor Unite, in conformitate cu textul Constitutiei, a violat increderea poporului. A violat litera,
conditiile si legile tarii, asa cum sunt ele prezentate in Constitutia Statelor Unite ale Americii.
1. Guvenul a aprobat si incheiat, fara avizul si consimtamantul poporului sau al Congresului, un tratat secret
cu un stat strain, aceasta in dezacord cu textul Constitutiei.
2. Prin acest tratat, guvernul a dat acestui stat strain terenuri si baze in interiorul frontierelor Statelor Unite ale
Americii.
3. Prin acest tratat, guvernul a schimbat vieti omenesti si proprietati, sub forma de vite si terenuri, pentru
tehnologie straina si a refuzat protejarea legala a cetatenilor Statelor Unite ale Americii. stipulata in Constitute.
4. Prin luarea de vieti omenesti, proprietati si vite ale cetatenilor Statelor Unite, prin numeroase alte acte
abominabile si barbare, aceasta natiune straina a dovedit ca este dusmanul de moarte a poporului, al Natiunii si
al umanitatii
5. Prin aprobarea data si prin asocierea la crimele evidentiate in paragrafele 1,2,3 si 4 de mai sus, guvemul a
violat articolul II. sectiunea 2 articolul III sectiunea 3, ca si alte articole ale Constitutiei SUA: in aceasta
situatie este declarat vinovat si inculpat de omor si tradare fata de popor si fata de Constitutia Statelor Unite
ale Americii.
6. Prin complicitatea sa cu natiunea straina in infaptuirea crimelor sale fata de popor natiune si umanitate,
guvernul in deplina cunostinta si cu consimtamantul lui, a asasinat, intemnitat, a fixat domiciliu fortat, a folosit
tehnica spalarii creierului, a drogat, a torturat si, sub diferite forme s-a amestecat ilegal in viata patriotilor, care
au incercat sa denunte aceste omoruri si tradari.
7. In scopul de a dezvalui actiunile guvernului vinovat de aceste acte eriminale si de tradare fata de dreptate,
presedintele. Vicepresedintele, directorul CIA, directorul Agentiei nationale de securitate (NSA), anumiti
membri ai cabinetului prezidential, persoanele desemnate in termeni MAJI (Majestic Agency for Joint
Intelligence), Majestic Twelve sau MJ 12. Majesty, actualul si toti presedintii , si consilierii Securitatii
Nationale, de pe langa presedintele SUA, ca si cei care au luat parte la conjuratia dintre guvern si straini, sunt
inculpati de omor si tradare.
8.In scopul de a apara Constitutia si guvernul Statelor Unite ale Americii de a salvgarda si proteja rasa umana,
si fara nici o alta motivatie, prin autoritatea pe care o confera Constitutia SUA, le acuzam pe persoanele
susamintite, care sunt pe deplin constiente de aceste lucruri la care au participat activ. Prin actiunile lor se fac
vinovate de violarea articolului II, sectiunea 2, articolul III sectiunea 3,, ca si a altor articole ale Constitutiei
Statelor Unite ale Americii.
Guvernul si persoanele indicate nominal in paragraful 7 sunt vinovate de omor si tradare.
9. In scopul apararii Constitutiei si guvernului SUA, cerem sa li se acorde iertare totala in schimbul unei
dezvaluiri totale. Cerem guvernului sa onoreze aceasta cerere pentru toti vinovatii, care vor vorbi, dezvaluind
toate actiunile dinainte de 28 martie 1989. Cerem. de asemenea, sa nu fie gratiati cei care vor persista in omor
si tradare, ca si in disimularea acestora.
10. Prin prezentul act, noi, in numele Constitutiei si al poporului, cerem guvernului Statelor Unite sa rupa
imediat acest tratat ilicit si tradator. Cerem guvernului sa inceteze orice actiune de complicitate si disimulare
cu natiunea straina, aceasta din urma fiind prezenta deja in interiorul frontierelor noastre. Cerem guvernului sa
opreasca toate operatiunile, proiectele, gruparile si alte relatii ce implica aceasta natiune straina. Insarcinam
guvernul sa ordone natiunii straine si tuturor membrilor sai sa paraseasca imediat Stetele Unite ale Americii si
Pamantul, odata pentru totdeauna, inainte de 1 iunie 1989, guvernul trebuind sa-si asume raspunderea pentru
aplicarea acestui ordin
11.In caz ca guvernul si Sectia Judiciara vor hotari sa ignore aceste sarcini, juram pe Constitutie sa nu ne
oprim pana nu va fi tacuta lumina deplina asupra acestor crime care sa fie aduse la cunostinta poporului
american.
Juram in numele umanitatii si al Constitutiei Statelor Unite ale Americii sa luptam pana la moarte pentru a
indeplini toate acestea si noi depunem juramant in acest sens in numele tuturor adevaratilor patrioti care au
facut-o inaintea noastra.
12. Avem ferma convingere, stim si avem probe, ca aceste crime si acuzatii sunt adevarate si s-au produs. Este
la fel de adevarat si pentru prezent cand aceste lucruri continua sa se produca. Ele au fost comise cu
complicitatea persoanelor pe care le-am acuzat. Juram "

Cele de mai sus reprezinta, dupa parerea lui Jimmy Guieu, doar o mica parte din ceea ce a ascuns conjuratia
tacerii, orchestrata pe toate tarile. Actualitatea recenta contine si alte elemente care doar aparent ar putea parea
straine acestei conjuratii. Sunt exemplificate in acest sens intalnirile la varf, fie informale (de genul celor ce s-
au desfasurat cu prilejul sarbatoririi bicentenarului Revolutiei franceze), fie, dimpotriva, cele inconjurate de un
protocol hipersofisticat si cu intermedieri greoaie: intalnirea de la Malta intre Gorbaciov si Bush, urmata de
intrevederea Mitterand-Gorbaciov din Antile. Aceasta neasteptata apropiere dintre diplomatiile americana si
sovietica, dupa aprecierea lui Jimmy Guieu, a tost determinata de faptul ca cei doi sefi de stat au lost
constransi sa ia de urgenta masuri de contracarare fata de actiunile si intentiile EBE. Chiar si celebrul proiect
al "Razboiului stelelor", lansat de Ronald Reagan si operatiunea analoga decretata de Gorbaciov erau in fond o
inselatorie. Washingtonul si Moscova fiind in perfect acord in sprijinirea cercetarilor de varf in domeniile
tehnologiilor spatiale,care inceraca descoperirea unui sistem de arme in stare sa se opuna cu succes
eventualelor actiuni neprietenoase ale EBE.
Science-fiction? Farsa ? Unde se opreste fictiunea si pana unde ajunge realitatea in cele prezentate de Jimmy
Guieu ?
Sa fie oare aceasta realitate oculta mai cutremuratoare decat ne-am putea-o imagina?
Tot ce se poate. Insa ce ne pasa noua?
Suntem mult prea neinsemnati pentru a schimba ceva pe lumea asta sau pentru a ne lua cineva in seama**.
[Traducere aparuta in Romanul, magazin cultural. nr. 25(45) nov.-dec. 1992]

Rapiti de extraterestri si supusi unor operatii misterioase

Analiza comentata a trei anchete nationale efectuate pe teritoriul Statelor Unite a fost trimisa la 100000 de
profesionisti ai sanatatii mintale din Statele Unite. Sobru intitulat "Experiente personate neobisnuite", raportul,
prefatat de John E. Mack, profesor de psihiatrie la Harvard, merita calificativul de neobisnui,t pentru ca este
consacrat sindromului rapirilor la bordul OZN-urilor.
Mass-media americana a popularizat marturiile unor barbati si femei, care au relatat despre intalnirile lor cu
ciudate fiinte umanoide, declarand ca s-au simtit paralizati, ca au inceput sa pluteasca si s-au trezit in interiorul
unor nave extraterestre. Rapitorii i-au dezbracat, i-au supus unui examen medical, le-au luat probe de carne si
tesuturi si i-au supus unor operatii semanand interventiilor genetice. Multi dintre ei pretind ca li s-au introdus
in corp implanturi. Unii prezinta chiar cicatrice, care sustin marturiile lor.
Autorii relatarilor, ce par de domeniul SF, afirma ca au trait aceste incredibile, evenimente. Sa fie vorba despre
impostori care fabuleaza sau delireaza?
In acest caz trebuie ingrijiti de urgenta. Fenomenul, sigur de natura psihica[se vede ca articolul este preluat de
la detractori;nota DM], este totusi tulburator.
Profesorul John E. Mack precizeaza despre cele 60 de cazuri studiate de el: "Dupa ce le-am aplicat toate
seturile de teste, spre surpriza mea, nu am gasit nici o explicatie psihologica sau psihiatrica pentru aceste
povestiri. Acesti oameni nu sunt bolnavi mintal. "
Bolnavi nu, dar supusi halucinatiilor. Cazuri care seamana cu cel al celor "stigmatizati"[stigmatele pot fi
declansate in transa hipnotica voluntara sau involuntara; nota DM].
In Statele Unite, mii de barbati si femei, relatand despre fapte analoge, au fost anchetati sistematic. Toti spun
acelasi lucru: au lost rapiti si dusi la bordul unor nave extraterestre, unde au lost supusi unor examene
umililoare sau unor operatii a caror amintire ii traumatizeaza si le produce cosmaruri. Analizele psihologice,
cat si folosirea detectorului de minciuni au demonstrat ca acesti pacienti sunt sanatosi si sinceri: toti cred cu
adevarat ca au trait aceste evenimente traumatizante.
Acestia sunt asa-numitii abducti (de la "abduction", care in engleza inseamna "rapire"). Acest termen
desemneaza persoanele care au lost rapite si examinate pe o masa speciala de operatii de entitate non-umana,
intr-un loc special.
Astfel de intamplari, asemanatoare povestirilor din secolul al XVI-lea in care diavolul rapea vrajitoarele, sunt
cunoscute de vreo treizeci de ani. Toate sunt legate de fenomenul OZN, dar pana acum zece ani erau destul de
rare Nu se vorbea despre ele decat in cenaclurile de ozenistica, dar fara prea mare publicitate, de teama
ridicolului. Dar incepand cu 1980 cartea lui Budd Hopkins, "Missing Time", si "Intruders " de Whitley
Streiber au spulberat tabuul acestui subiect. Dupa "intalnirile de gradul III ", publicul descopera "intalnirile de
gradul IV ": un subiect terifiant, din moment ce rapirile nu au nimic placut.
Abductiile - ea sa reluam termenul consacrat de Budd Hopkins urmeaza un scenariu tip. O persoana are o
experienta stranie. Vede ceva neobisnuit (o bula luminoasa, de exemplu), apoi are un vid in memorie. Daca
unele isi mai aduc aminte cate ceva, altele apeleaza la hipnoza. Povestesc atunci ca au fost capturate de fiinte
mici, gri, cu ochi mari, imbracate cu haine dintr-o singura piesa (bucata), au lost instalate pe o masa si supuse
unui examen medical cu prelevare de piele, sange, sperma sau ovule. Subiectii, care sustin ca au fost paralizati
in prealabil si au trait intr-o stare de teribila spaima, descriu cum li s-a pus un implant (in nas, ochi, urechi sau
in zona genitala), inainte de care extraterestrii le-au transmis telepatic ca nu-i vor rani. Dupa aceea persoana se
trezeste pe pamant, dar nu intotdeauna in locul unde a fost rapita. In general totul dureaza doua ore.
Aceasta epidemie stranie face ravagii si in America Latina, Mexic, Canada, Australia, Spania sau Rusia.
In SUA, organizatia Roper a efectuat un sondaj pe un esantion de 6000 de persoane si a ajuns la concluzia ca
un american din 50, adica 2% din populatia adulta afirma ca a fost rapit cel putin o data. Acest procentaj da
prin extrapolare. infricosatorul numar de 3,7 milioane de potentiali rapiti. Dupa cum se observa, fenomenul
sociologic nu este neglijabil.
Raportul de care vorbeam la inceput a fost trimis gratuit, celor 100 000 de psihologi, psihiatri si alti
profesionisti ai sanatatii mintale cu interdictia expresa de a nu divulga nimic presei. (Prolesorul Mack a semnat
un contract cu celebrul editor Scribners pentru a scrie o carte despre abductii) Selectionati cu rigurozitate.
terapeutii n-au inregistrat si n-au divulgat nimie timp, de cinci zile.
In aceasta lume a fenomenelor stranii. un veritabil star este celebrul sculptor si pictor american: Budd
Hopkins, care s-a consacrat explorarii relatarilor despre rapiri. Specializat in regresie sub hipnoza, care
permite regasirea amintinlor uitate, Budd Hopkins studiaza marturiile, ca fiind povestiri ale unor intamplari
personale, fara sa se aplece asupra realitatii "entitatilor" descrise de subiecti. "Incerc sa aflu cum fenomenul
rapirii a afectat viata unor fiinte, barbati. femei si copii, pe care ii cunosc personal si pe care doresc sa-i fac sa
accepte ceea ce au trait", spune Hopkins, care crede in aceste rapiri. Hopkins este considerat ca un pionier in
asttel de cercetari. El pledeaza asupra realitatii acestor rapiri, chiar daca, precizeaza pictorul, extraterestrii au
manipulat creierul celor rapiti in care au imprimat imagini false. Povestirile sale sunt stupefiante. Femei care
pleaca de acasa, pentru ca sunt intrigate de un zgomot, se trezesc singure pe drum, la cativa kilometri distanta.
Barbati care dupa acest episod amnezic, se regasc.se in patul lor cu un obiect care nu le apartine (sau o pijama
imbracata invers: camasa in picioare si pantalonii pe cap). Subiecti in craniul carora s-au introdus implanturi...
Femei tinere care se trezesc cu cicatrice in jurul ombilicului sau care descopera. imbaindu-si copilul, cicatrice
inexistente in ajun. Femei insarcinate, carora li s-a rapit fetusul, barbati carora li se arata copii hibrizi iesiti din
sperma lor prelevata anterior. Budd Hopkins marturiseste ca a primit telefoane de la persoane care voiau sa se
sinucida, pentru a scapa de oroarea acestui trecut.
Aliens (extraterestrii) nu sunt obligatoriu rai: nu le cunoastem intentiile, de aceea nu-i putem judeca, dar
pentru cei pe
care-i manipuleaza ei, este dramatic. Persoanele care cred in extraterestri si-au fabricat doua mituri. Sau sunt
fiinte superioare, care vor sa ne ajute, sa salveze Terra de la distrugere prin nebunia tehnologica umana sau,
dimpotriva, sunt creaturi diabolice care se distreaza pe socoteala noastra si ne tortureaza, ca si cum am fi niste
simpli cobai. Ambele imagini sunt false din moment ce planul lor in privinta noastra ramane necunoscut si
neinteles.(exista un plan al Asuras dupa cum se poate vedea in "Taken ", filmul lui Spielberg; nota DM).
Totusi, aliens se intereseaza de reproducerea umana. Hopkins crede ca acestia apartin unei rase foarte vechi,
epuizate, pe care vor s-o regenereze facand hibrizi cu oamenii. Asta ar explica experientele genetice. Unele
femei sunt inseminate artificial, apoi, dupa doua luni, aliens le rapesc fetusul. Mai tarziu le arata copilul hibrid
si le permit sa-1 tina in brate un timp. Se cunosc peste 200 de cazuri de fetusi disparuti si intreruperi de
sarcina, fara ca femeile sa fi avortat.
Desi, dupa cum se apreciaza, aliens ne sunt superiori din punct de vedere al civilizatiei tehnologice, ei se
dedau totusi la experiente derulate de o maniera arhaica. Sigur, ar putea devaliza bancile de sperma sau
laboratoarele in loc sa continue sa tortureze niste indivizi nefericiti. Ozenistii au insa teoria lor: daca un
fenomen observat lasa impresia ca n-are sens, asta inseamna ca este vorba de un veritabil fenomen
extraterestru. Pana acum, cea mai mare parte a lucrurilor descoperite de acesti savanti in materie de ozenistica
nu au nici un sens din perspectiva umana. Aliens nu gandesc ca noi. ..Stiinta lor nu asculta de aceleasi criterii
ca a noastra.
In ceea ce priveste probele materiale despre acele misterioase implanturi, Budd Hopkins se intreaba ce ar
intelege un papuas din Noua Guinee vazand pe cineva care are un stimulator cardiac. La fel si cu implanturile:
sunt puse pentru a ne dirija. pentru a transmite informatii despre noi sau sunt programate in alte scopuri? "
Problema probelor este delicata, spune Budd Hopkins. Trebuie mai intai sa demonstram ca obiectul se afla in
corp. Dupa aceea, sa stim daca este construit din materie terestra sau extraterestra. Pe radiografii, este
imposibil sa spui daca aceste lucruri au fost fabricate pe Pamant sau nu. Oamenii de stiinta, care au studiat
patru implanturile se dovedesc extrem de prudenti: daca fac o declaratie publica si se demonstreaza apoi ca s-
au inselat, cariera lor este terminata. Aceste implanturi sunt constituite din materie organica (oxigen, carbon,
siliciu) si poseda foarte putini compusi metalici, ceea ce le face greu vizibile prin radiografiere.
Cand un implant este expulzat din corp (fie ca iese prin piele, fie prin stranut), primul reflex al subiectului este
de a-1 arunca, [ca si cum o sugestie post-hipnotica i-ar fi fost implantata; nota DM ]si i-ar dicta cum sa scape
de el.
In general, aceste implanturi sunt dirijate spre nas, ochi, urechi sau organele sexuale. Un abduct a avut un
implant de forma cilindrica in penis si a fost studiat de un om de stiinta foarte cunoscut, care doreste sa-si
pastreze anonimatul. Budd Hopkins detine alta radiograiie, clara si precisa, care prezinta un profil la radacina
nasului unde se afla un obiect ca un resort metalic de doi centimetri.
.
Acesta este un adevarat caz al secolului pentru ca exista mai multi martori, printre care si un important
personaj politic. De obicei martorii (sotul intr:un pat din care sotia a fost rapita, sau pasagerii unei masini din
care n-a fost rapita decat o singura persoana), sunt azvarliti intr-o stare de semiconstienta: nu vad nimic, nu
aud nimic... In ultimul caz. patru martori au asistat la o rapire si au vazut absolut totul.
Traducere si adaptare Nicolae Florentin Petrisor
[din Romania Libera 20 iulie 1993]

Un bloc de locuinte zburator?

Intr-una din noptile trecute, unii din locuitorii Brailei care nu reusisera sa adoarma pana la miezul noptii. au
avut prilejul sa fie martorii unui fenomen nemaivazut- Timp de cateva minute, un obiect luminos, de
dimensiunile unui bloc cu patru etaje, culcat insa, a stationat deasupra Brailei. Din extremitatile acestuia ieseau
flacari rosii, insotite de tunete in rafale. Martorii oculari, printre care d-na Cornelia Lucia Tatu, profesoara de
chimie la Liceul Dimitrie Cantemir din Bucuresti,, Georgeta Romanos, asistenta medicala in Los Angeles
(SU.A), aflata in vizita la Braila, precum si pensionara Marioara Popa, au sunat relatand amanunte legate de
acest uimitor fenomen. Intrucat in ultima vreme pe cerul Brailei si in zona Galatiului
s-au mai semnalat astfel de aparitii stranii, se fac tot mai des auzite supozitii despre oarece interes al
extraterestrilor pentru aceasta zona. Oare asa sa fie?
Viorel Chiurtu
[Romania Libera, 23 iunie 1993]

Dezvaluirile fostului ministru al apararii Paul Hellyer

sunt accesibile oricui cauta numele sau pe internet (Former Canadian Defence Minister Paul Hellyer); vedeti:
http://www.youtube.com/watch?v=v2KC9roaijI).

Paul Hellyer said: "I wish I were in a mood for good humour, but I am not. We are hell-bent in the direction of
destroying our planet, and we appear to be doing precious little about it. Decades ago visitors from other
planets warned us about where we were headed, and offered to help. But instead, we, or at least some of us,
interpreted their visits as a threat, and decided to shoot first and ask questions afterward. The inevitable result
was that some of our planes were lost; but how many were due to retaliation, and how many were a result of
our own stupidity is a moot point. Wilbert Smith, one of the first Canadians to take an active interest in the
subject of UFOs, asked the visitors about the accidental destruction of our aircraft by flying into the vicinity of
a flying saucer. The response: we were informed that although a few of our aircraft had come to an unfortunate
end by what they considered colossal stupidity of our pilots, they were now taking corrective measures to
avoid our aircraft. I asked them what happened, and they said, 'Well, the fields around the saucers in order to
hold them up, in order to produce the gravity differential, the time field differential which were necessary to
operate the ship, these sometimes produced field combinations which reduced the strength of materials to the
point where they were no longer strong enough to carry the load that the materials were expected to carry'.
Now, as we know, aircraft, particularly, the military type, are built with a rather small factor of safety, and in
these regions of reduced binding, the materials are no longer strong enough to carry the load and the craft
simply comes apart. This didn't satisfy our military chiefs who must have thought that it was more important
to secure American nuclear superiority- even though using it would result in the annihilation of us all- than to
take the hint and start moving the planet back from the brink of a global holocaust. They, the military, must
have been and still are, so paranoid that they feel it necessary to use the visitors' technology to fight them off,
rather than welcome them as partners in development- though they may have seconded some renegades to
assist in what can best be viewed as diabolical developments. Stephen (Bassett) has said that talking about
UFO's is passé and that we should be talking about exo-politics. In theory, I agree, but in reality we have a
problem when official U.S. policy insists that UFO's don't exist. The veil of secrecy must be lifted-and now,
before it is too late. It is ironic that the U.S. would begin a devastating war-allegedly in search of weapons of
mass destruction- when the most worrisome developments in this field are occurring in your own back yard. It
is ironic that the U.S. should be fighting monstrously expensive wars in Iraq and Afghanistan allegedly to
bring democracy to those two countries when it, itself, can no longer legitimately claim to be called a
democracy when trillions of dollars have been spent on projects about which both the Congress and the
Commander in Chief have been deliberately kept in the dark How much has been accomplished in sixty years
of feverish activity by some of the most highly educated minds in the U.S.? Has America developed flying
saucers that are visually indistinguishable from the visitors, as alleged? And if so, what do they propose to do
with them? Even more critical, what progress has been made in the development of clean energy sources that
could replace fossil fuels and save the planet from becoming a veritable wasteland? Who has the answers?
Someone does, but apparently they aren't telling either secretaries of defence or presidents because they do not
have a need to know. In a story told by Dr Stephen Greer, President Clinton was asked a question by White
House reporter Sarah McClendon about why he didn't do something about UFO disclosure. Clinton replied,
'Sarah, there is a government inside the government and I don't control it'. Excuse me. Doesn't the Commander
in Chief and the person who allegedly has his finger on the nuclear trigger have a right to know what his
subordinatess are doing? The people of the United States who have paid the bills have a right to know. The
people of the world demand to know because it is our descendants, too, whose lives are in mortal jeopardy. It
is time for the people of the U.S. to launch a new war against the evil of lies, deceit, and darkness, and go all
out to win the victory of truth, transparency, and light."

Tairona civilization-The Kogi Tribe and the Earth's Soul

Kogi:"Terra is world that was about to be destroyed due to our lack of Love and Awareness (by
the misuse of consciousness)".
Tairona civilization-The Kogi Tribe in Columbia, are the only tribe the Spanish have not
conquered.These Indians, known as the Tairona, had reached by the early sixteenth century a
high level of cultural development, making them amongst the most advanced of all the
aboriginal groups of the Kingdom of New Grenada, what is today Columbia. In 1498, the
Spaniards arrived in Northern Colombia enslaving the native Indians. The Kogi fled to the
mountaintop, where they have managed to remain an isolated tribe ever since, in their remote
mountain home.The Kogi are aware of a great change, that is coming now, to planet Earth.
The Kogi indigenous people are direct descendants of the Tairona civilization that live today
in the highest coastal mountain range in the world(5000 meters), in the area of the Sierra
Nevada de Santa Marta in Magdalena and La Guajira Departments of Colombia, South
America. Knowledge sources about the precolombian Tairona civilization are limited to
archaeological findings and a few written references from the Spanish colonial era. A major
city of the Tairona and archaeological site is today known as Ciudad Perdida (Spanish for
"Lost City"), it was discovered by treasure hunters in 1975. The Tairona are known to have
built terraced platforms, house foundations, stairs, sewers, tombs, and bridges from stone.
Use of pottery for utilitarian and ornamental and ceremonial purposes was also highly
developed. Kogi have no language and "spoke" only telepathically to each other. In truth,
they made little sounds, but these sounds are not logically arranged into any pattern, such as
an alphabet. They were just sounds, but these sounds,came from the heart not the mind and
create images inside your head, and you could "see" what the other person was
communicating. Kogi are able to "travel" out of body clearly and knew everything that was
happening around the world, though they had never physically left their homeland. They had
never even tried to communicate with the outside world, except to a very fortunate few. The
Kogi do not see us as "sleeping" as many of the Hindu and Oriental religions perceive
us. The Kogi see us as "dead". We are not alive, but only shadows of the energy we could
be. We do not have enough life force energy and consciousness,to be classified by them as
real people. And the Kogi believed with the use of their psychic abilities, they could see the
future clearly. And what they saw was similar to what many other tribes around the world saw,
a world that was about to be destroyed by the misuse of consciousness. So sometime ago
they traveled over the whole world, in their light bodies searching for anyone who is alive.
And in the whole world, they could only find one other tribe who were Mayan that lived far in
the jungles of Guatemala. They were so happy to find someone else,who was alive. But the
Kogi belief, their prophesy, was that with the coming of the Eclipse, on August 11th, of 1999,
all the world would stop and only the Kogi and this one other Mayan tribe would survive to
inhabit the Earth. This is why they were so happy to find someone else, other than themselves,
who understood.
Then when the eclipse, slowly revealed its face, on the 11th of August, it became apparent to
the Kogi that something had happened, since the time they had searched the world for life.
Something that they could not understand, for the "great change" had happened, and we, the
"dead" ones were still here. We should have dissolved back into the Dream. Not that they
wanted us to, that was not their nature. It simply should have happened.
So the Kogi set out to find out why the "dead ones" were still on Earth, and as they
searched the living vibrating records of this Reality, they found exactly where and why it had
happened. Some of the "dead ones", had become alive, and had created a dream, with
enough life force to "save the world" as we know it. In our terms, some of us had created a
"parallel world", where life could continue to grow, a world where the "dead" could become
alive. The Kogi were so specific to locate exactly who these people were that were creating
this change, that had altered the world's destiny.The Kogi saw these people with living bodies
of light around them. People who had activated their "Light Bodies" or in the ancient terms,
their "Mer-Ka-Ba".