Capitolul 1ExpoziţiuneaBella
,,Ring! Rang! Ring! Ring! Rang! Ring!”Am închis brutal alarma şi am aruncat-o în coşul degunoi din cealaltă parte a încăperii. Tot ce am auzit a fost unţârâit înfundat, apoi şi-a dat duhul.Piciorul meu s-a cutremurat şi am sărit din pat caelectrocutată şi aproape aterizând pe podea. Capul mă durea îngrozitor, de parcă era plin cu un milion de piuliţe. M-am îndreptat ameţită spre cel mai apropiat scaun şi m-am trântitpe el, încercând să evit contactul cu patul meu moale şi atât detentant. M-am încruntat la pantalonii mei în dezagregare şi mi-am scos rabla de telefon din buzunarul drept.Am recunoscut imediat vocea veselă şi fermă în acelaşitimp a lui Jacob, deşi încercam să-l ignor.-`Neaţa rază de soare! Cum ai dormit?-Ce naiba vrei?ştiu că trebuia să fiu mai politicoasă cuJacob având în vedere că el mi-a găsit o slujbă, dar totuşi,eram ameţită, furioasă şi proaspăt trezită aşa că politeţea seafla pe ultimul loc.-Să-nţeleg că nu prea bine. Apropo, îşi reluă voceafermă de şef pe care o uram atât de mult, nu trebuia să fiundeva?-Ascultă, am muncit ca o sclavă până dimineaţa decicred că pot cere o zi liberă.
-Eşti foarte amuzantă. Acum mişcă-ţi fundul ăla mairepede până nu mă dă şeful afară din cauza ta.Şi mi-a închis telefonul în nas. Cine naiba se credea ?Da, bănuiesc că partenerul meu de servici care ţinea foartemult la munca lui şi căruia îi plăcea să mă tortureze cu muncaexcesivă pentru a nu-şi enerva scumpul şef Cullen. După mineputea să se ducă naibii. Unii oameni mai au şi o viaţă sau celpuţin încearcă să aibă una.M-am schimbat de hainele mele care miroseau abenzină şi am făcut un duş cu apă rece pentru a mă trezi. Dacănu era vorba despre banii pentru facultate i-aş fi spus draguluimeau prieten Jacob şi preţiosului lui şef Carlisle sa se ducădracului.Era atât de multă linişte în casă. Îmi era dor de aerianaşi amuzanta mea mamă şi de interogatoriile grijuliului meutată, ceva ce nu voi mai trăi vreodată. Picăturile dure de apă seloveau brutal de cada rece. O făceam din nou. Îmi plângeam demilă ca o mironosiţă, de parcă lacrimile mele i-ar fi adus înapoi. Nimic nu o va face ... nimic. Bănuiesc că asta ar trebuisă fie mizerabila şi patetica mea viaţă, sfârşindu-se într-obenzinărie părăsită de la periferia oraşului.M-am îmbrăcat cu un hanorac negru şi am ieşit pe uşă, încercând s-o încui fără să o omor ca pe ceasul meu dindormitor.Afară ploua. Bineînţeles că ploua. De parcă te puteaiaştepta la altceva de la micuţul şi înnoratul oraş Forks, înafarăde furtuni, tunete şi fulgere. Uram ploaia. Detestam fiecarepicătură neînsemnată de apă. O învinovăţeam. Era vinovată demoartea părinţilor mei, dar ştiam că nu era aşa. Singurapersoană vinovată se afla în camionul acela nenorocit, rablagitcu şoferul acela tembel, nenorocit şi chior.De câte ori îmi aminteam chipul lui plictisit, fără să-ipese că a omorât doi oameni şi acei oameni erau părinţii mei.Voiam să-l am în faţa mea, să-i rup gâtul, să-l arunc în faţaunei maşini să-l bat până ce îmi va spune de ce a făcut-o sau cel
puţin cum putea fi atât de indiferent. Voiam să-l chinui până ce îmi va cere mii de scuze printre suspine, până ce îi voi acceptascuzele, dar ştiam că asta mă va face la fel ca el. Aş fi ocriminală, o persoană demnă de dispreţ, aşa că mă rezumam laa mi-l imagina suferind, în chinuri, la fel cum au fost şi ei, la felcum am fost şi eu.-Vă mulţumim că ne onoraţi cu prezenţadumneavoastră domnişoară Swan. Acum Bella, unde naiba aifost?-Acasă, Jacob, unde puteam fi?M-am abţinut cu greu să nu înjur şi să urlu la el. Decând mă interoga el pe mine?-Ai servici.
Wow, nici nu ştiam!
-Nu ştiam că ceea ce fac eu este o slujbă, am mârâit.-Eşti plătită bine sau nu?Lovitură sub centură. Carlisle plătea bine, chiar foartebine. Având în vedere riscul pe care mi-l asumam era logic săplătească bine şi având în vedere că eram singura fată printreo grămadă de băieţi îmi dădea un atu. Deşi era şi puţin aiureasă-ţi petreci tot timmpul cu băieţii, dar atâta timp cât asta măţinea în viaţă cine eram eu să mă împotrivesc? Şi pe lângă asta,decât să stau cu câteva fete ascultând bârfe despre noul colegfoarte draguţ şi să suport tragedia une unghii rupte, mai bine îmi petreceam timpul liber reparând o maşină buşită sau încercând cele mai noi drifturi care îmi veneau în minte. OK,poate că nu aşa şi-ar petrece timpul o adoleşcentă normală, darnu am spus niciodată că mă credeam o adoleşcentă normală,din contră, eram exact opusul.-Ai înlemnit cumva?Jacob se uita la mine ca la onebună -ceea ce făcea destul de des-, apoi mi-am dat seama căstăteam ca o statuie în faţa lui fără să mă mişc măcar uncentimetru.Am oftat resemnată amintindu-mi că asta nu era decâto altă zi plictistoare la garaj. Era enervant. Unde erau întrecerile? Unde era distracţia? Mi-am petrecut ultima lună
of 00
Capitolul 1 - Expozitiunea
1,503 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 10/25/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment
Foarte tare. E super *** ai scris "STREETS" la inceput. Continua!