Se pare că tata mi-a anunţat vestea, ceea ce era destulde enervant, dar treceam peste faza cu prezentările aşa că mie îmi convenea.-Aş vrea să îmi înscriu prietenul şi am arătat cu mânaspre băiatul care stătea jos cu faţa spre mine.-Sigur, a murmurat furios.Eu mi-am făcut treaba aşa că l-am salutat şi am plecat.-Mulţumesc, mi-a răspuns o voce feminină. Ce bărbatare aşa o voce? M-am gândit că îmi imaginam toate astea.Emmett m-a avertizat că singurătatea te înebuneşte,dar nu l-am băgat niciodată în seamă. În primul rând, nu aveacum să fie o fată, fetele îşi petrec timpul în saloane defrumudeţe şi Mall-uri, nu în benzinării părăsite şi în al doilearând bărbaţii nu au astfel de voci, deci singura alternativă eranebunia mea curată.
Bella
Prieten? Wow, tipul ăsta chiar mă credea bărbat şi astaera o insultă pe care nu o accept. Cum îndrăznea să mă pună în aceeaşi oală cu gorile alea fără pic de neuroni şi incapabilesă facă diferenţa între un drift gândit şi unul fără pic de stil. Şise mai mirau de ce bărbaţii distrugeau aşa uşor maşinile.Logic, pentru că nu gândeau.M-am hotărât să tac, pentru că nu voiam să explic, cumcă eram singura fată de aici.M-a înscris şi eu i-am mulţumit prosteşte, fără să-midau seama că vocea mea trebuia să sune ca a unei femei. M-am înjurat mintal când mi-am dat seama de prostia pe care ofăcusem. Din fericire el nu a observat sau nu m-a auzit, oricareera explicaţia îmi convenea de minune.Deci el era faimosul copil al domnului Cullen, şi ce voceavea... Bine, deja deliram. Nu am venit aici la agăţat ci ca să
Leave a Comment