este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. (Luca 6:40)
DOINA - CREATIE lirica si POPULARA Doina-este o creație lirica populara,în versuri, specifica poporului roman,în care sunt exprimate sentimente diferite.
In functie de sentimentele pe care le exprimă,există mai
multe tipuri de doine: -de dor; -de dragoste; -de haiducie; -de jale; -de cătănie; -de înstrăinare Ce tipuri de doine identificați în exemplele următoare?:
a) ,,Foicică trei migdale,
S-o cănit codrul pe poale, Haiducii coboară-n vale. Cand frunza s-a-ngălbenit, Voinicelul șade trist. Și frunza cand a picat, Voinicelul mi-a plecat. Răsai iute,bobule, Și-nfrunzește, codrule! Cand văd frunza vedre-n tone, Crește inimioara-n mine.,, (Antologie de literatură populară) Și de grijă ți-am purtat, Ogorul ți l-am lucrat. Iar de cand m-am cătănit, Viața mi s-a otrăvit. Că tanjesc în țari străine Și tot plamg gandind la tine.,, (V.Alecsandri,, Poesii populare ale romanilor,, Doamne,mult mi-i traiul greu; Mult mi-e greu și mult mi-a fi, Prin străini cat oi trăi. Doamne,cum puseși la cale, Ape seci,locuri de jale, Munți și deluri la hotar, S-o duc,Doamne,mai amar.,, ( Cantece bătranesti) Parcă se mai ușurează. Doamne,cu al meu oftat Soarele s-a –ntunecat, Parcă eu l-am blestemat; De oftat ce-am oftat eu Pieptul tot mă doare greu. De oftat ce-am oftat tare, Furca pieptului ma doare.,, ( Gr. Tocilescu ,,Materialuri folcloristice,,) nostru,dar și pentru oglindirea varietății și complexității sentimentelor locuitorilor acestor meleaguri. Fiind o creație populară,textul îndeplinește toate caracteristicile literaturii populare.Ea are,deci, caracter anonim,oral,colectiv,expresiv,sincretic. Caracter anonim:autorul nu este cunoscut;
Caracter colectiv:trecând de la un om la altul
fiecare adaugă sau elemină ceva; Caracter oral:se transmite din om în om,dln generație în generație, fără a se păatra în formă scrisă;
Caracter expresiv: se adresează sensibilitații
celui care ascultă;
Caracter sincretic:apar împreună mai multe
arte: poezia este pusă pe o melodie și cantată sau rostită cu acompaniament muzical; Doină, doină, cântic dulce! Când te-aud nu m-aş mai duce. Doină, doină, viers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile Şi privighetorile. Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă, De-mi mai mângâi zilele, Zilele şi nopţile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie. Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doină zic, doină suspin, Tot cu doina mă mai ţin. Doină cânt, doină şoptesc, Tot cu doina vieţuiesc. Poezia,,Doina,,a fost culeasă de V. Alecsandri și publicată în volumul ,,Poezii populare ale romanilor,adunate și îndreptate de V. Alecsandri,,în 1852. DOINA- CREAȚIE LIRICĂ Doina este operă lirică în versuri,deoarece gândurile,sentimentele de admirație față de propria creație sunt exprimate în mod direct prin prezența eului liric. adresează ca unei ființe dragi,apropiate folosind vocativul: ,,Doină,doină ,cantic dulce! Cand te aud nu m-aș mai duce.,, Prin armonia versurilor ea are capacitatea de a-i alina suferința: ,,Doină,doină, viers cu foc! Când răsuni eu sta în loc.,, Doina este raportată la anotimp pentru că ea îl însoțește pe omul din popor în orice moment și pretutindeni. Venirea primăverii stârnește în sufletul omului speranță,dorul de viață: ,,Bate vant de primăvară, Eu cant doina pe afară, De mă-ngân cu florile și privighetorile,, ,,Vine iarna viscoloasă, Eu cant doina-nchis în casă, De-mi mai mângâi zilele, Zilele și nopțile,,
Asfel apare ideea specifică creației populare orale :
comuniunea om-natură. Caracerul liric este subliniat prin : -folosirea pronumelor și a verbelor la folopers.la pers I; -folosirea mijloacelor artistice –figuri de stil; -folosirea elementelor de versificație Doină, doină, cântic dulce! Când te-aud nu m-aş mai duce. Doină, doină, viers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile Şi privighetorile. Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă, De-mi mai mângâi zilele, Zilele şi nopţile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie. Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doină zic, doină suspin, Tot cu doina mă mai ţin. Doină cânt, doină şoptesc, Tot cu doina vieţuiesc. Scriitorii romani au fost culegatori de folclor sau au preluat motive literare din creația populara precum: V. Alecsandri,M.Eminescu,M.Sadoveanu,L.Blaga, G.Coșbuc și mulți altii.