Professional Documents
Culture Documents
Eusebiu Tihan*
Traim într-un univers informational, într-o lume aflata într-o puternica restructurare.
Pregatirea cadrelor militare este o cerinta necesara chiar imperioasa dar modalitatea de
pregatire trebuie sa faca obiectul de studiu al unor adevarate cercetari. Cursul este un
program de dezvoltare personala a ofiterilor. În cele ce urmeaza încercam sa schitam o
baza a pedagogiei însusirii cunostintelor de catre cursanti.
Concepte cheie: cunostinte, învatare, memorare, educatie
Transformarea conduitei în sensul dorit se obtine prin învatare. Obiectivul învatarii este
achizitia de cunostinte, priceperi, deprinderi profesionale si de comportament, precum si
cresterea performantelor tizice, senzoriale si intelectuale.
Însusirea cunostintelor
Cea mai valoroasa componenta a experientei transmisibile de la un om la altul este
reprezentata de cunostinte.
Prin cunostinte întelegem afirmatiile despre ceva, informatiile stiintifice referitoare la
obiecte, fenomene sau procese din lumea înconjuratoare, la corelatiile dintre obiecte,
procese sau fenomene:
- otelul este mai dur decât fierul;
- la zero grade Celsius si la presiune normala, apa curata se transforma în gheata;
- din cauza rezistentei aerului, viteza pe traiectorie a unui glont descreste mai repede decât
marirea distantei;
- prin exersare tenace se poate trage precis cu pistolul fara a ochi prin înaltator-catare;
- pe asfalt umed distanta de frânare a unui autovehicul creste de câteva ori;
- consumul de alcool de catre soferi este unul dintre factorii generatori de accidente de
circulatie;
- în orice autovehicul exista numeroase locuri unde teroristii pot ascunde dispozitive
explozive;
- securitatea unui demnitar depinde de numarul celor care îi asigura protectia, de loialitatea
fata de institutiile statului de drept si de nivelul pregatirii personalului care participa la
misiune, de cunoasterea si dejucarea intentiilor teroristilor, de cooperarea demnitarului cu
personalul de protectie;
- aptitudinile se dezvolta prin antrenament sistematic etc.
- atitudinea creaza aptitudinea.
Pentru a face fata cerintelor tot mai mari, se impune îmbunatatirea randamentului
procesului de transmitere-însusire a cunostintelor, modernizarea metodotogiei didactice si a
mijloacelor materiale ajutatoare, esentializarea programelor prin eliminarea repetitiilor, a
detaliilor inutite, corelarea acestora cu cerintele practicii, motivarea superioara a celor care
se instruiesc etc.
În ultimii ani s-au purtat discutii ample, la noi si în lume, cu privire la prioritatea ce ar trebui
data nu atât memorarii, achizitionarii unui volum mare de cunostinte, ci formarii
deprinderilor de munca intelectuala, dezvoltarii capacitatii de a învata mereu, pe toata
durata vietii active, antrenarii omului astfel încât sa stie în ce bibliografie sa caute, la
nevoie, ceea ce îi trebuie în momentul respectiv, evitând supraîncarcarea memoriei,
suprasolicitarea intelectului, implicit inducerea oboselii cronice (sindromul Burnout).
Privita în ansamblu, problema este pusa corect, cu sublinierea ca ofiterul analist trebuie,
totusi, sa înmagazineze un anumit volum de cunostinte pe care sa le poata utiliza în orice
moment, fara nici o întârziere. În cazul atentatelor teroriste, atacurilor informatice
amânarea reactiei de raspuns, fie doar cu o jumatate de secunda, pentru a cauta solutia în
vreun manual sau în vreo instructiune, este imposibila.
Din asemenea considerente, numeroase cunostinte de care depinde eficienta ripostei
contrateroriste trebuie transformate, prin exersare si antrenament, în priceperi si deprinderi,
unele chiar în obisnuinte, altfel nu poate fi vorba de promptitudine, de raspuns practic
instantaneu.
Obisnuintele sunt deprinderi care se impun în conduita în virtutea unei necesitati efective
(fumatul, îngrijirea corpului propriu, a îmbracamintei, a armamentului din înzestrare,
pastrarea ordinii la locul de munca, conduita politicoasa, civilizata, sinceritatea în relatiile cu
sefii, cu camarazii etc.).
Volumul de cunostinte ce trebuie însusite ca atare, precum si cele care trebuie transformate
în priceperi si în deprinderi se stabileste de catre persoanele care formuleaza obiectivele
didactice generale si operationale, programele de instruire, continutul concret al temelor si
sedintelor, precum si de cele care organizeaza si conduc activitatile didactice planificate.
Cerintele puse în fata subiectilor instruirii vor fi interiorizate, acceptate, se va adera intim la
ele si, prin aceasta vor fi respectate, în raport direct cu priceperea cadrului didactic de a
influenta constiinta oamenilor din grupa. Cu alte cuvinte, viitorii absolventi trebuie sa învete
materia propriu-zisa, dar, deopotriva, si cum sa învete, ce atitudine sa manifeste fata de
obligatia de a învata.
Omul trebuie sa stie ce se întâmpla în fiecare clipa cu organismul, cu fiinta sa. În aceasta
idee dorim ca prezentul manual sa îi ghideze cursantului pasii pe un proces de învatare si de
constientizare a efortului institutiei si al sau personal.
Modificarile din celulele nervoase nu se produc izolat, ele sunt corelate între ele. Corelatiile
poarta denumirea de legaturi temporare între diferiii centri nervosi din scoarta cerebrala,
reprezentând de fapt asociatii între "amprentele" lasate în scoarta cerebrala de semnalele
primite de la receptori - ochi, urechi, nas, mâini etc.
Practic, este vorba nu de simple legaturi temporare, ci de sisteme de asemenea legaturi, tot
mai complexe, ajungându-se la sisteme de sisteme. Când spunem pumnal avem de-a face
cu asociatia dintre sunetele cuvântului ca atare si imaginea generalizata a pumnalelor pe
care le-am vazut, despre care am citit, ni s-a vorbit, le-am tinut în mâna, cu care am
exersat diferite moduri de a le folosi. Daca spunem terorist înarmat cu pumnal, deja am
trecut la un sistem mult mai complex de asociatii:
- imaginea unui om în general robust, agil, antrenat, imaginea armei, dar si a unor trasaturi
de personalitate care îl determina pe cel în cauza sa actioneze ca terorist.
Descrierea unui incident terorist constituie un sistem de asociatii mult mai complex: mai
multi teroristi, mai multe tipuri de arme, imaginea unui demnitar, a personalului de
protectie, a mijloacelor de lupta ale acestora, a terenului, autovehiculetor, a ranilor si a
sângelui, a asistentei afectate de eveniment etc.
Asadar la nivelul scoartei cerebrale are loc o depunere de informatie care va fi cu atât mai
consolidata cu cât ofiterul va depune efort de întelegere.
Pentru un om avizat ea evoca imediat, fara nici un efort, imagini egale strâns între ele:
demnitari, personal de protectie în dispozitiv operativ, grupe de interventie cu
echipamentul, armamentul si cu autovehiculele lor specifice, locuri si spatii închise sau
deschise, mijloace de transport, cai de comunicatie, localitati, constructii, parcuri, zone
împadurite, participanti neutri la diferite manifestari (public), armament, munitie, teroristi,
zgomot de arme cu care se trage, fum, vacarm, precipitare, sunet de claxoane, oameni
speriati care se misca dezordonat dintr-o parte în alta, raniti, sange, vaiete, strigate, masini
de salvare, geamuri sparte, ziduri prabusite, ordine strigate, comenzi, semnalee, mijloace
de transmisiuni etc.
Nu-i asa ca aveti deja imaginea scenei? Deoarece aveti conceptele enuntate ca fiind bine
definite Dvoastra ati reusit sa realizati o modelare conceptuala, adica ati asamblat aceste
concepte într-o schema logica functionala, fiecarui concept atribuindu-i o anume valoare de
adevar si o pozitie de prioritate.
Cu cât omul a reflectat mai des la ceea ce se întampla pe timpul unui atac terorist, a citit
mai mult, a vazut filme, a privit machete, fotografii, desene, scheme, a purtat discutii cu
martori oculari la astfel de întamplari, cu cât a construit imagini mentale pe baza celor citite,
auzite, discutate, cu atât sistemul de asociatii, de legaturi temporare este mai bogat, mai
realist, mai util în elaborarea unui comportament adecvat în situatii reale.
Li se spune legaturi temporare deoarece ele pot slabi cu timpul, daca nu sunt reactivate,
întarite periodic. Este normal sa se întâmple asa din moment ce substratul material,
suportul modificarilor electrochimice, celulele nervoase sunt construite din proteine, din
substanta vie supusa modificarilor cauzate de metabolism, de suprapunerea a noi si noi
asociatii de legaturi temporare generate de fluxul neîntrerupt de stimuli veniti de la organele
de simt.
Esenta unei asociatii consta în aceea ca daca omul percepe concomitent imaginea unui
obiect si cuvântul care îl denumeste, adica alt stimul, între ele se stabileste o legatura, un
circuit neuronal si, ulterior, este suficient sa auda cuvântul sau sa-1 citesca, pentru a se
activa imaginea care 1-a însotit. În aceasta consta forta evocatoare a cuvintelor. Folosindu-
le cu pricepere, îl facem pe ascultator sa vada parca aievea scenele descrise verbal. Citind
un roman scris cu talent, avem senzatia ca am participat nemijlocit la actiune, ne
reprezentam personajele, locurile, constructiile.
Legatura, asociatia este valabila sl în sens invers: aparitia dintr-un motiv oarecare a imaginii
(chiar a uneia apropiate ca aspect) determina reamintirea cuvântului, a notiunii respective,
a împrejurarilor în care a fost perceput.
Discutia poate parea teoretica, abstracta, dar nu trebuie uitat ca instructorului îi revine rolul
de a facilita formarea si consolidarea legaturilor temporare raportate la cunostintele ce
trebuie însusite. Pentru aceasta el ia masuri de repetare simpla a lor, apoi în combinatii noi,
pentru a le asocia cu alte date deja stocate în memorie.
Pentru ca anumite date noi, menite sa devina cunostinte, sa se transforme într-o achizitie
durabila, este necesar ca omul care învata sa parcurga urmatoarele etape:
- perceptia,
- întelegerea,
- memorarea,
- generalizarea (transferul).
Fiecare dintre aceste etape prezinta un specific în ce priveste obiectivul urmarit, gradul de
solicitare a proceselor psihice, activitatea depusa de instructor si de cursant, modul de
organizare a acesteia, metodele si procedeele utilizate, mijloacele materiale ajutatoare
folosite.
Perceptia este procesul psihic de cunoastere senzoriala prin care obiectele din lumea
înconjuratoare, care actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt, sunt reflectate în
constiinta în mod unitar, ca ansamblu de însusiri, ca imagini cu sens, cu înteles (imaginea
unui cartus, a unei arme de vanatoare, a unui turism în mers etc. si nu simple senzatii de
felul ceva galben sau maron, ceva lucios, ceva rece, ceva curbat).
La baza perceptiei stau diferitele senzatii simple ce rezulta din prelucrarea de catre scoarta
cerebrala a stimulilor ce îi parvin prin intermediul organelor de simt. Asadar, perceptiile iau
nastere prin analiza, sinteza, combinarea, ordonarea, ierarhizarea, corelarea senzatiilor
simple. Perceptia este prezenta doar pe durata contactului nemijlocit cu obiectele sau cu
fenomenele respective. Daca nu le mai privim, auzim, pipaim, mirosim ramânem doar cu
amintirea lor, cu reprezentarea, respectiv cu imaginea întiparita mai complet sau mai sumar
în memorie, esentializata, prin lasarea deoparte a multor detalii apartinând obiectului.
Perceperea nemijlocita a unei bombe artizanale, scoasa din locul unde au plasat-o teroristii,
este mult mai bogata în detalii decât reprezentarea, cu amintirea ei tot mai schematica pe
masura ce trece timpul de când am vazut-o si, eventual, am manipulat-o.
Bunaoara, simpla privire a unui pistol aflat pe masa, într-o vitrina sau a fotografiei lui
înseamna o cunoastere superficiala. Daca însa îl luam în mâna, îl examinam si îl pipaim pe
toate partile, îi apreciem greutatea, îi simtim asperitatile, rezistenta arcurilor, temperatura,
îl demontam si îl montam, îi studiem piesele componente, îi auzim zgomotele produse pe
timpul functionarii, îl încarcam si îl descarcam, îl folosim pentru a trage, îi mirosim gazele
rezultate din arderea pulberii, vedem urmele lasate de glont pe tinta din poligon, masuram
adâncimea patrunderii proiectilelor în diferite materiale, precum si dimensiunile suprafetei
de împrastiere, sistemul de asociatii ce ia nastere în creierul nostru este infinit mai bogat,
mai fidel realitatii, mai durabil.
Asa cum s-a aratat, urmele lasate în scoarta cerebrala de perceptiile anterioare se numesc
reprezentari, acestea putând fi readuse în minte fie prin cuvânt (pronuntând denumirea
pieselor, de exemplu), fie prin perceperea altor stimuli care au fost prezenti pe timpul
învatarii sau sunt legati într-un fel de obiectul studiat (auzim zgomot de tragere, ne
reprezentam armele zvâcnind, orificiile lasate de gloante în tinte), Tot asa, auzind zgomot
de motor, ne dam seama despre ce fel de autovehicul este vorba, cam cu ce viteza ruleaza,
daca urca sau coboara, daca este încarcat sau gol. La fel când auzim vuietul unei multimi.
Perceperea repetata, din diferite unghiuri de vedere genereaza reprezentari mai bogate, mai
conforme cu originalul.
Analiza psihologica a procesului denumit perceptie arata ca ea consta din patru faze
distincte: clarificarea, discriminarea, identificarea si interpretarea.ce se întâmpla. Întâi
încercam sa descoperim sursa de semnal, adica de unde vine „galagia", dupa care încercam
sa deslusim daca se aud mai multe surse de semnal. Dupa aceasta încercam sa întelegem
ce se transmite si apoi luam atitudine. La fel procedam în analiza documentelor si a surselor
deschise. Paradigma S.C.A.M.E. este structurata chiar pe acest model. Se identifica sursa,
apoi continutul, se identifica modul cum s-a transmis si daca trebuie sa luam pozitie la nivel
de siguranta nationala.
Departe de a constitui notiuni bune doar pentru delectarea psihologilor si sociologilor, cele
de mai sus trebuie întelese si luate în considerare de catre orice instructor.
Din cele de mai sus, rezulta o serie de învataminte practice referitoare la intensitatea,
volumul si frecventa stimulilor:
- voce clara, usor de auzit,
- evitarea suvoiului obositor, ametitor de cuvinte,
- iluminarea corespunzatoare,
- lucrul efectiv,
Se va lucra cu înscrisuri si se va scrie mult. Scrisul, de exemplu (luarea notitelor,
conspectarea, desenarea schemelor), înseamna tot operare cu obiectele; miscarile mâinii
trimit spre scoarta un mare numar de semnale ce se adauga celor furnizate de privire, de
auz etc., contribuind la o percepere mai profunda, cu efecte benefice asupra întelegerii si
memorarii. Chiar si simpla miscare, cel mai adesea neconstientizata, a capului si a globilor
oculari pentru a focaliza privirea succesiv asupra diferitelor detatii ale obiectului (desenului,
textului) implica participarea analizatorului motor, pe lânga cel vizual.
În comparatie cu simpla privire, observatia este mai activa, deoarece subiectul urmareste
un scop, el este nevoit sa-si concentreze atentia, de fapt, sa elimine din câmpul perceptiv
furnizorii de stimuli inutili, perturbatori. Concentrarea înseamna efort, iar acesta este
totdeauna însotit de emotii, care, daca nu depasesc pragul optim, joaca un cert rol pozitiv în
mai buna percepere a materialului si implicit, în memorarea lui.
Pe timpul predarii, instructorul este cel care dirijeaza atentia executantilor asupra aspectelor
de retinut, cu ajutorul cuvintelor, intonatiei vocii, schimbam ritmului vorbirii, culorilor,
animarii desenului, folosind aratatorul, formulând întrebari de orientare etc. El atrage
atentia asupra zgomotelor semnificative si asupra interactiunilor dintre piese, mecanisme,
fenomene, procese, concepte.
Daca se învata dupa un text, acesta trebuie sa cuprinda indicatii orientative, sa scoata în
relief detaliul ce intereseaza în acel moment, concluzia de retinut, prin alegerea cuvintelor,
exemplelor, culorilor, sa le evidentieze cu ajutorul sublinierilor s p a t i e r i i, formei si
marimii literelor, amplificarii amanuntelor, al chenarelor etc.
Interesanta si eficienta este folosirea cuvântului chiar de catre cel care observa, pronuntând
în limbaj interior sau în soapta ceea ce vrea sau îsi propune sa faca.
Folosind asemenea artificii, perceperea si fixarea în memorie a materialului este mult mai
rapida si, totodata, mai durabila, reprezentând, de fapt, aplicarea principiului participarii
active, constiente a celui care învata la însusirea materiei.
Realizarea întelegerii este dificila si când explicatiile sunt stufoase, când curg fara încetare,
când ideile nu sunt organizate logic, nu sunt sistematizate.
Un caz frecvent întâlnit este acela al prezentarii modului de functionare a unor mecanisme
complexe, cu numeroase piese interconectate, adesea putin sau partial vizibile. Conducerea
observarii pe firul logic al legaturilor dintre componente, prin mentionarea initiala doar a
aspectelor esentiale ajuta întelegerea, reduce timpul necesar depasirii acestei faze a
învatarii, sporeste trainicia memorarii, economiseste energia bio-hardului nostru.
Sinteza înseamna reunirea la nivel mental într-un tot coerent, cu sesizarea raporturilor
dintre aceste parti, a modului de functionare. Asa-numitele concluzii partiale sau generale,
reprezinta momente de sinteza.
Desi le-am mentionat pe rând, cele doua operatii de baza ale gândirii se întrepatrund la tot
pasul. Niciodata nu se face analiza pura si numai dupa aceea sinteza. Totdeauna, studiind o
parte, un element, se arata locul lor în sistem, în întreg. Mai mult chiar, la început, însasi
partile sunt prezentate în compunerea întregului, dupa care sunt scoase în relief separat.
Adesea, pe timpul descrierii unei parti aceasta este reunita pentru scurt timp cu celelalte,
ceea ce reprezinta un aspect al sintezei,
Persoanele mai inteligente ajung mai repede la momentul întelegerii. În procesul predarii
materiei de catre instructor, întelegerea este favorizata de explicatiile date de catre acesta,
de modul cum conduce gândirea subiectilor spre obiectivul stabilit.
Desi întelegerea ia adesea aspectul unei iluminari bruste, de obicei fenomenul se produce în
trepte. Initial, are caracter general, nediferentiat; ulterior, analizându-se obiectul sau
fenomenul în continuare, ies în evidenta noi trasaturi, noi corelatii, dupa care se realizeaza o
imagine de ansamblu, o sinteza.
Uneori, întelegerea survine prin intermediul efectuarii de calcule sau de demonstratii logice
(verbale), prezentate de instructor. Deosebit de utila pentru temeinicia întiparirii corelatiilor
si, totodata, pentru dezvoltarea capacitatilor de cunoastere este întelegerea realizata pe
baza eforturilor proprii ale celor care învata. Avem în vedere demontarea, montarea,
observarea independenta, efectuarea de experimente, studiul dupa materialul bibliografic.
Asa este înteleasa în profunzime, de exemplu, eficacitatea armamentului la diferite distante
si în diferite conditii de tragere, modul de actiune al teroristilor si cum trebuie sa li se
riposteze, exploatarea corecta a diferitelor mijloace de comunicare din înzestrarea fortelor
proprii sau a celor capturate de la adversar.
Exista multe trasaturi comune între diferite organizatii teroriste internationale, între
modurile de a opera ale unor grupari, fapt care reduce considerabil timpul de învatare,
simplifica studierea si, implicit, combaterea lor cu succes, deoarece ofiterii se pot preocupa
de ceea ce le este specific, adaptând procedeele de actiune la aspectele concrete.
Prezentam, în continuare, câteva cnterii pe baza carora cursantul si instructorul îsi pot da
seama daca s-a realizat întelegerea:
- posibilitatea formularii cu cuvinte proprii a celor vazute, ascultate, citite, studiate, gândite;
- redarea mai pe larg sau mai pe scurt a continutului;
- exemplificarea, concretizarea, argumentarea cu ajutorul cunostintelor din alte domenii, cu
calcule, scheme, analize;
- imaginarea de posibilitati de aplicare a celor învatate pe scara mai larga, ori în alte
domenii;
- posibilitatea de a aplica în practica, pe cât posibil în alte conditii, de a explica altei
persoane, de a o învata cele însusite;
- capacitatea de a formula întrebari pertinente (inteligente) în legatura cu materia învatata.
Întiparirea se produce:
(a) spontan. neintentionat, accidental, întamplator, fara vreun efort în acest sens sau
(b) intentionat, voluntar, cu scop.
Recunoasterea înseamna actualizarea unei legaturi temporare când excitantii (o parte dintre
ei), sub actiunea carora s-a format asociatia, sunt prezenti din nou. Recunoastem un text
când îl recitim, un obiect pe care îl privim din nou dupa un timp nu prea îndelungat, o
melodie pe care o reascultam, o situatie pe care am trait-o.
Recunoasterea nu cere eforturi pentru readucerea din memorie a materialului întiparit; ea
se produce de la sine, daca reapare stimulul.
Uneori, recunoasterea poate da iluzia învatarii {'Recunosc, deci am însusit, ceea ce nu este
adevarat). Exista si recunoasteri false (senzatia de de la vazut)', subiectul are senzatia (nu
convingerea) ca a mai vazut persoana sau obiectul în cauza, ca a mai trait experienta
respectiva ('Parca am cunoscut-o', "Parca am mai întâlnit-o").
Memorând date, definitii, idei, formule de calcul, imagini ale obiectelor, algoritmi, le putem
readuce în minte, în centrul atentiei fara a fi necesara prezenta stimulilor care le-au dat
nastere, Cu cât materialul s-a întiparit mai trainic în scoarta cerebrala, cu atât este reprodus
mai usor, mai fidel.
Memorarea câstiga în volum si calitate daca subiectul este motivat la nivel mediu optim.
Supramotivarea, generând stari emotionale puternice, perturbând procesele intetectuale, nu
este propice memorarii specifice procesului instructiv-educativ.
Desi în realitate etapa la care ne referim începe o data cu exercitiile aplicative, generalizarea
si transferul se realizeaza partial chiar pe timpul perceperii si întelegerii, prin referinte la
situatiile când se aplica cele ce se învata, prin comparatii, prin exemplificari, prin
modificarea datelor exercitiilor si problemelor date spre rezolvare.