Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
19Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
cunoastere si asistenta psihologica

cunoastere si asistenta psihologica

Ratings: (0)|Views: 602 |Likes:
Published by selena1ro

More info:

Published by: selena1ro on Oct 25, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/03/2013

pdf

text

original

CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA
ROLUL CONVINGERILOR DESPRE SINE SI LUME \u00ceN PROCESUL DE ADAPTARE AL
TINERILOR LA MEDIUL MILITAR
Psiholog Nicoleta BOB*
Factorii de protectie la stres sunt acele variabile (individuale, interpersonale, de mediu)

care au capacitatea de a conduce la o adaptare pozitiva \u00een pofida circumstantelor
amenintatoare si defavorabile. Factorii de protectie modereaza relatia dintre situatiile
stresante si consecintele lor astfel \u00eenc\u00e2t starea de sanatate este protejata si mentinuta.
Surse potentiale majore de rezistenta sau vulnerabilitate la stres rezida \u00een sistemul de

convingeri al persoanei.
I. ABORDARI TEORETICE

Identificarea rolului diferentelor individuale \u00een studiul stresului subliniaza importanta care
trebuie acordata personalitatii. Se impune firesc \u00eentrebarea \u201ecare este paradigma care
surprinde cel mai bine esenta personalitatii ?" A raspunde la aceasta \u00eentrebare nu este usor
\u00eentruc\u00e2t astazi personalitatea este studiata \u00een diverse paradigme, cu diferite semnificatii si la
diverse nivele, de la unul foarte concret (cum este raspunsul comportamental) la nivele mai
abstracte (inconstientul) sau greu accesibile (genetic), fiecare paradigma de cercetare a
personalitatii prezent\u00e2nd at\u00e2t avantaje, c\u00e2t si limite.

Teoria social-cognitiva sugereaza ca personalitatea este \u00eentotdeauna un produs al

interactiunii dintre organism si mediu. Unitatile de analiza \u00een teoria social- cognitiva sunt
structurile si procesele cognitive care genereaza comportamentele. Variabilele personale
sunt derivate din \u00eentelegerea acestor mecanisme si procese cognitive care influenteaza
functionarea individului \u00een toate aspectele sale: motivational, emotional si comportamental.

Astfel, teoria social- cognitiva a personalitatii plaseaza pe primul loc cognitiile referitoare la
sine, lume si viitor, ele fiind cele care se interpun si mediaza relatia dintre stocul de
cunostinte si actiune.
Schema cognitiva este o organizare la nivel mental, care se constituie ca urmare a modului

\u00een care persoana selecteaza, pastreaza, interpreteaza si foloseste informatia din si \u00een
experientele traite. Schema cognitiva ghideaza totodata procesarea noilor informatii
obtinute din mediu si punerea \u00een acord a acestora cu informatiile anterior stocate.
Structurile cognitive opereaza \u00een sensul furnizarii de semnificatii personale, de motivatie si
\u00eentariri anterioare, orienteaza spre anumite scopuri si comportamente, anticipeaza efectele
actiunii. \u00censa, noi nu suntem constienti \u00eentotdeauna de cognitiile si modul \u00een care ele ne
influenteaza felul \u00een care simtim si reactionam; chiar si scopurile pot uneori sa fie
inconstiente. Noi nu putem accesa toate procesele cognitive implicate \u00een \u00eenregistrarea,
stocarea si transformarea informatiei, dar putem fi constienti de produsul acestor procesari
(Baban 1998).

CONVINGERILE DESPRE SINE Si LUME

I. Autoeficacitatea perceputa (Bandura, 1982) se refera la convingerea unei persoane \u00een
capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru
\u00eendeplinirea cu succes a sarcinilor date.
Astfel, autoeficacitatea perceputa poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive \u00een
actiunile \u00eentreprinse datorita cunostintelor si abilitatilor posedate. Perceptia propriei
competente modifica perceptia performantei reduse sau a esecului; \u00een aceste situatii,
insuccesul tinde sa fie atribuit efortului redus investit \u00een sarcina si \u00een mai mica masura lipsei
competentei necesare \u00eendeplinirii sarcinii. Deci, autoeficacitatea crescuta se asociaza cu
atributii autoprotectoare ale esecului sau succesului.

II. Conceptul de locus de control (LOC Rotter, 1966) defineste modul \u00een care o persoana \u00eesi
explica succesul sau esecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau
necontrolabile. Exista o dihotomizare a acestui concept:

1. Locus de control intern care implica convingerea ca puterea si controlul personal pot
influenta evenimentele, ca succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii depuse;
2. Locus de control extern care se refera la convingerea ca puterea personala are un efect
minim asupra evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, sansa sau puterea altora.

III. Conceptul de r o buste te (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) si a fost definit ca
o dispozitie de personalitate, manifestata la nivel cognitiv, emotional si comportamental.
Trasatura rezulta din perceptia controlului personal, al valorii si semnificatiei implicarii si din
perceptia evenimentelor si schimbarilor de viata ca stimulante. Conform autoarei,
robustetea implica 3 caracteristici:
1.control - exprima convingerea ca evenimentele pot fi controlate si influentate, aceasta
convingere nu implica expectante naive privind un control total al evenimentelor, ci mai
degraba perceperea abilitatilor proprii de a se raporta activ la mediu, de a-si asuma cu
responsabilitate propria soarta.
2. angajar e a - exprima tendinta implicarii si persistentei \u00een scopul propus, convingerea ca
evenimentele au sens si semnificatie, se refera la abilitatea de a crede \u00een importanta
actiunilor \u00eentreprinse, de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vietii: profesie,
familie, relatii interpersonale, institutii sociale.
3. pr o vo care a - deriva din perceptia schimbarilor ca un aspect normal al vietii, care pot oferi
sanse de dezvoltare personala, datorita flexibilitatii cognitive si tolerantei ambiguitatii,
experientele noi sunt cautate si interpretate ca situatii stimulante si benefice.

IV. Sentimentul de coerenta (SC) a fost introdus de Antonovski si este definit ca o orientare
cognitiva globala, ce exprima gradul \u00een care persoana are convingerea ca:
1. stimulii externi si/sau interni \u00eent\u00e2lniti pe parcursul vietii sunt explicabili si predictibili;
2. are resurse de a face fata stimulilor;
3. solicitarile au sens si scop, deci implicarea si investitia de efort este justificata. Este o
\u201ecaracteristica esentialmente cognitiva, ce exprima modul persoanei de a percepe, judeca si
interpreta lumea si pe sine" (Antonovski, 1987).

V. Stima de sine (SS) este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este
definita \u00een multiple moduri. Unii autori o vad ca reprezent\u00e2nd o evaluare globala a propriei
persoane (Rosenberg, 1965); alti cercetatori sugereaza ca SS este determinata de
combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu
sentimentele rezultate din procesele de evaluare; de asemenea, SS este considerata a fi o
atitudine care descrie gradul \u00een care persoana are tendinta de a se autoevalua pozitiv si de a
respinge atributele negative,

VI. \u00cen 1992 Scheier si Carver definesc dispozitia spre o ptimis m ca tendinta generala, relativ
stabila, de a avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si experientelor de viata. Persoanele
care privesc viata cu optimism evalueaza mediul social si fizic \u00een mod pozitiv, investesc mai
mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma, savureaza mai mult
viata, se ajusteaza mai eficient la stres si boala (Carver si colab, 1989).

\u00cen contrast cu optimismul este descris stilul pesimist caracterizat prin expectatii negative
privind efectul actiunilor \u00eentreprinse. Pesimistii reactioneaza la situatii problematice si
dezamagiri prin renuntare, evitare si negare. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate
de asocierea cu un stil atributional intern (locus de control intern).

Optimismul este interpretat ca fiind o \u201etrasatura magica" \u00een predictia sanatatii si a starii de
bine, a emotiilor pozitive si a recuperarii din boala (Scheier si Carver, 1986). S-au pus \u00een
evidenta mai multe cai prin care optimismul influenteaza sanatatea fizica si psihica. \u00cen
primul r\u00e2nd se sugereaza ca optimismul influenteaza efortul oamenilor de a evita bolile prin
atentia acordata informatiilor despre factorii de risc (Taylor si Aspinwall, 1996); \u00een al doilea
r\u00e2nd se afirma ca optimismul este un predictor pentru copingul activ \u00een situatiile de stres si
pentru utilizarea redusa a formelor de coping evitativ, prin negare si retragere (Schwarzer,
1994). De asemenea, optimismul poate influenta starea de sanatate si prin tendinta de a-si
mentine dispozitia afectiva pozitiva chiar \u00een situatii de stres acut (Taylor si colab, 1992).

Se definesc factorii de protectie la stres acele variabile (individuale, interpersonale, de
mediu) care au capacitatea de a conduce la o adaptare pozitiva \u00een pofida circumstantelor
amenintatoare si defavorabile. Astfel, factorii de rezistenta modereaza relatia dintre
situatiile stresante si consecintele lor astfel \u00eenc\u00e2t starea de sanatate este protejata si
mentinuta.

Definimstr e sul ca fiind produsul unui tip de interactiune dintre persoana si situatie, care
evoca cognitii negative despre sine, lume si viitor, ce vor conduce la acordarea de
semnificatii negative situatiilor si \u00een consecinta vor declansa mecanisme de coping
dezadaptative.

Distresul este consecinta esuarii neutralizarii informatiei aversive, a discrepantei dintre

starea actuala si cea dorita sau a efortului depus \u00een acest sens care a excedat resursele
personale; implica insatisfactie, nesiguranta, scaderea performantei, anxietate, pasivitate,
sentiment de neajutorare.

Astazi apare ca si o certitudine faptul ca raspunsul la stres este un proces complex ce
include at\u00e2t reactii fiziologice, c\u00e2t si cognitive, emotionale si comportamentale. Ele pot fi
sistematizate astfel:
1. fiziologice: tensiune musculara, ticuri, bruxism dispnee, hiperventilatie, tahicardie,
aritmii, tensiune arteriala crescuta, hipertranspiratie etc.
2. emotionale: frustrare, ostilitate, anxietate, tensiune, nervozitate, neliniste, depresie,
insatisfactie, sentiment de neputinta, autoevaluare negativa, labilitate, culpabilitate,
alienare.
3. cognitive: deteriorari ale memoriei (M. L. D., M. S. D.), scaderea gradului de concentrare,
scaderea capacitatii de decizie, planificare si organizare, cautare redusa de informatii,
evitare sau negare, inhibitii si blocaje, creativitate redusa, toleranta redusa la criticism.
4. comportamentale: scaderea performantei, instabilitate si fluctuatie profesionala,
absenteism, evitare/evadare, pasivitate, agresivitate, intoleranta, dezacord, deteriorarea
relatiilor interpersonale, insomnii, tulburari de comportament alimentar, utilizare crescuta
de alcool, tutun, cafea, tranchilizante, suicid.

Se impune realizarea unei distinctii \u00eentre reactiile si consecintele stresului. Astfel,
consecintele apar drept sechele ale reactiilor de lunga durata, cronice (Elliot, 1982).

Consecintele pot fi glo ba le, afect\u00e2nd starea de sanatate si confortul fizic si psihic \u00een general,
saupar ticular e, afect\u00e2nd doar unul dintre nivelele structurale si functionale ale
organismului, de la cel molecular si fiziologic, p\u00e2na la cel psihologic si social. Consecintele
nu pot fi efectul confruntarii cu un singur factor de stres, ci sunt rezultatul modului \u00een care
persoana reuseste sa faca fata \u00een timp mai multor stresori. Distinctia dintre reactii si
consecinte nu e \u00eentotdeauna usor de realizat, de cele mai multe ori diferentele
interindividuale determina granita dinte reactii si consecinte. Cercetarile din ultimii ani
asupra consecintelor stresului cronic au impus \u00een literatura conceptul de sindrom de

extenuare (burn- out), caracterizat prin epuizare emotionala, fizica si mentala, exprimata \u00een
aplatizare afectiva, depersonalizare si scaderea realizarilor personale (Pines, Aronson si
Kafry, 1984; Burke, 1992).

Reactivitatea, definita ca o variabila plurifactoriala ce include at\u00e2t aspecte biologic-
constitutionale, c\u00e2t si cele de structura psihica, exprima diferentele de activare psiho-
fiziologica dintre starea de repaos si cea de dupa expunere la stimuli stresanti.

Dupa criteriul reactivitatii, persoanele se clasifica \u00een: normoreactive si hiperreactive
(Williams, 1986;Krantz si Manuck, 1984). Se apreciaza ca hiperreactivitatea, ca si trasatura
individuala stabila, reprezinta veriga explicativa \u00een mecanismul trecerii de la reactii la
procese patologice (disfunctii si boli psihosomatice).

Conceptul de co ping vizeaza forme ale activitatii interne sau externe, de prelucrare si
restructurare a informatiei, de luare de decizii si actiuni propriu- zise, cu scopul de ajunge la
efectul dorit cu un cost minim. Copingul este definit ca efort cognitiv si comportamental de a

Activity (19)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
maria ionita liked this
crissa70 liked this
marius cojocea liked this
Singh Simona liked this
Erromone liked this
crengutica liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->