PARTEA JNTAI:

PERSONAJELE
In 1 977, cflnd i-a aparut cartea de fata, ROGER GERARD jiCHWARTZENBERG avea 33 de ani si era deja on nume cunoscut Tn publictsfica si Tn lumea universitara franceza. Editorialist fa ,,1/Express" si ,,Le Monde", profesor de stitnte politics la Universitatea Paris II, el a publicat pana la acea data eseuri socio-politice si manuals, precum Campania prezidentiala din 1965 (P.U.F., 1967), Razboiul de succesiune. Alegeri'le prezidentialodin 1969 (P.U.F., 1969), Socio/og/epo/?r/ca(1974). Cartea STATUL SPECTACOL Eseu asupra si Tmpotriva Star-sistemulUi ?n polltica tntreprinde o analiza lucida a mecansimelor puterii politico Tn democratiile occidentale, influRntate decisiv Tn ultimele decenii de mass-media. Ea se constitute Tntr-un avertisment adresat societatii civile si oricarui cetatean de rand cu privire la ffjocul secund" al puterii, atat de diferit de aparentele care hotarasc de cele mai multe ori optiunile electoratului. Semnificatia unui asemenea demers pentru Tnt@legerea actiunii close! politico din Romania de azi este cu atat mai relevanta si mai actuala cu cat aceasla clasa, desi Tn formare, pare a-si fi apropriat stratagemele spectacolului politic Tnainte de a-si fi definit coerent programele. EDITURA

AJtSdata, potitica tnsemna idei. AstSzi, politics tnseamnS persoane. Sau mai degrabS personaje. Pentru c3 fiecare conducStoi se pare cS-si alege o functie i !?i ia un rol. Ca la spectacol'. Ca atare, Statul insusi se transforms In realizator de spectacril, in ..producStor" de spectacol. Deci, politica devine regie. Fierare conducator tsi etaleazS calitstile ^i pozeazi !n vedeta. Astfel SR produce personalizarea puterii. Termenul este fldel etimologiei sale, persoani venind din latinescul persona care mseamnS mascS de teatru. PUTEREA PERSONAL1ZATA Cu cStva timp In unnS, puterea era o notiunc abstracts. Un concept rece i impersonal pentru juristii austeri care nu voiau sf cunoascS decSt constitutiile 51 codurile de legi. In acele timpui< puterea era aproape anonimS. As,a tncepea demccratia. Mai IntSi cr lupta impotriva monarhiei, apoi tmpotriva dictaturii. Pe scurt impotriva autoritStii personale. AstSzi, puterea are o fatS: aceea a conducStorului care o exercitS Din abstracts, a devenit figurativS. Deci, puterea se umanizeazS, ss msufleteste si prinde viatS. Se personalizeazS. fn sensul pe care Littr6 II dS cuvSnuiiui ,,a personaliza": ,,a tmprumuta o existent?personals unui concept abstract sau unui lucru fSrS viatS".
^ Astazi spectacolul esle la putere. Nu se mai afla doar in societate. AlSl de mult a progresal raul. Astazi, nu ne putem tntreba care sunt raporturite dintre speclacol F societate in general, cum o facea Guy Hebord tn 1967. Este din pacate supmstniclur? politica a societatii, Statul ttisusi care se transfonna Tn fntreprindere de spectaco!, f

)<

I J I I

Un bSrbat - sau o femeie - personified puterea pentru ca el (sau ea) personifies grupul in care se exercita aceasta putere. El se identifica cu acest grup care se recunoaste fn el. Se impune, prin prestigiu, prin ascendent, prin popularitate - ca expresie autentica a natiunii, a poporului si a partidului - ca simbol. Acest conducator simbolizeazft puterea: o reprezintd mtr-o forma vizibila; el mcameazA puterea: o fntrupeazS Jntr-un corp, ti Jmprumuta abstractiei o forma umana, materials si sensibiia. Astfel de cuvinte - a simboliza, a reprezenta, a tntruchipa apartin si vocabularului spectacolului. Sarah Bernhardt se identifica cu Aiglon. De Gaulle reprezintS Franja. Ce declara el la 6 iunie 1958, la Oran? ,,Franta este aici... Ea este aici in persoana mea, pe care ea a mandatat-o pentru a o conduce"1. Din aceasta personalizare a puterii trebuie sa distingem puterea personaia, chiar dacfl cele douS concepte coexista adesea. Puterea personaia desemneaza o realitate institutionaia: o singura persoana concentreaza sau controleaza toate puterile. Ea stapineste toate elementele aparatului de Stat - ceea ce Bertrand de Jouvenel numea ,,sala masinilor". Aceasta este confuzia puterilor din dreplul constitutional clasic. Este tirania anticS, monarhia absoluia sau dictatura contemporana. Personalizarea puterii este de alta natura. Ea nu se raporteaza la domeniul institutional, ci la psihologia colectiva. Un persona] simbolizeaza natiunea, statul sau partidul. El reprezinlS puterea grupului care se incarneaza in el. Astfel se afirma ,,puterea ca figura", puierea dotata cu un chip - si uneori cu o masca - puterea mfatisatS de un detinator reperat si v3zut de toatS lumea. Personalizarea poate exista tara pulere personaia (Churchill, Roosevelt). Dimpotriva, poate exista putere personaia fara personalizare (cazul domnului Boumediene la mceputul carierei). Insa, cele doua fenomene coexista frecvent (Stalin, Mao), unul ptoducandu-i pe ceiaialt. Adesea, ,,seful istoric" ajunge sa comroleze toate puterile (cazul domnului Bourguiba). De cele mai multe ori, eel care monopolizeazS aparatul de Stat (dupa o lovitura de Stal, de exeinplu) sfarseste prin a reprezenta grupul fn ochii natiunii (cazul domnului Boumediene).
1

Cu toate acestea, puterea ca figura este uneori puterea in persoana, in sensul negativ al termenului. CSnd conducatorul suprem nu rfiprezinta nimic altceva decat figurantul suprem adus in scenS si transformat in vedeta de adevaratele puteri (grupuri economice si financiare, birocrati etc.) cu scopul de a distrage atentia. Nu reprezinta decSt dublura pusa In fata reflectoarelor, asupra careia se concentreaza luminile si privirile publicului. fn timp ce puterea reaia se exercita Jn alta parte, In umbra, departe de imaginea eclatantS, proiectata de puterea oficiaia. \ IMAGINEA PUTERII | / \ Omul politic incearcS din ce !n ce mai mult sa-s,i impuna o imagine proprie care sa capteze ^i sa fixeze atentia publicui-i. Aceasta imagine este o reproducere, mai mult sau mai putin fideia, a sa. Este ansamblul de tr3saturi alese pentru a fi prezentat in fata opiniei publice. Este o selectie, o recompunere. Aceasta macheta la scara redusa inseamna deci o reprezentare figurativa a realitatii si in acelasi timp o reconstructie a ei. Aceasia reconsiructie aminteste de munca artistului. Dar, de aceasta daiS artistul lucreaza asupra lui insusi - ca in cazul aulobiografiei sau autoponretului. Sculptorul isi sculpteaza propria statuie, isi modeleazS propria argiia. Este In acelasi timp artist si model, creator si creatie. Aceasta muncS asupra lui Jnsusi, aceasta producers de arta pornind de la el insusi scoate in evidenta o admiratie excesiva, lipsita de orice modestie. Un narcisism care 51 facea pe Mussolini sa-si fixeze urmatorul obiectiv: ,,S3 faci din propria viatS capodopera ta"1. Este ceea ce se cheama arta happening -ului, constnd in propria punere in scena. Autoglolificarea este o arta veche de cand lumea. CSnd Cezar scrie De Bella Gallico, face altceva decat s3 pozeze in fata concetatenilor sai? Nu se prezinta in chip de vedeta? PSrasesie expunerea faptelor pentru a se ocupa mai indeaproape de portretul sau". Ce altceva face Napoleon cSnd dicteazS ,,Memoriul de Smnte-He1927, dovada de abnegate pe prezint en singur.' 1 ^ Speclaco! baMt pe impRtviza^ii sponlane. 3 Vezi A. Rambaud, L'Art de la deformation historiqut: dans les Coinmentaires Ctsar, Annales de 1'Univetsile de Lyon, 1953.

Citat din Emmanuel Bert, Principal et libertt, Paris, 1962.

lene", dec^t sS-si impuna pentru generatiile viitoare/vopria viziune asupra personajului sau? ParSseste recompunerea realitatii ici si colo pentru a acredita mai bine interpretarea sa. De ce at4tea griji, de ce atStea eforturi, pentru a fSuri ieri, ca si astazi, o astfel de imagine? Interesul este de douS ori mai mare. Mai intai, imaginea te face cunoscut sau recunoscut. Ea creeazS sau consolideaza notorietatea, servindu-se de simboluri vizibile si tangibile. Imaginea, indeajuns de creionata si de individualists, capteaza interesul publicului. Profilul, suficient de lucrat, retine atentia. Apoi, imaginea este schita - si substitutul - unui program. Un atare profit, astazi, anunta o atare actiune mSine. Imaginea dinamicS a lui Kennedy garanteaza programul ,,Noi Frontiere". In acelas,i mod, imaginea modernista a lui Giscard d'Estaing tncerca, tn 1974, sa simbolizeze un conducator domic sa ,,aduc3 schimbarea" '. Deci, imaginea serveste drept indiciu. Ea arata caracteristicile - reale sau presupuse performantele in utilizarea unor asemenea ,,produse" sau ,,m3rci" politice. A vorbi despre ,,imaginc de seama" nu constiiuie, prin urmare, un exces. Imaginea conducatorului devine echivalentul marcii de fabrics si de comert care ajuta la departajarea produselor unui fabricant sau a marfurilor unui vSnzator. Acest semn distinctiv simbolizeazS originalitatea si valoarea produsului: ,,Persil albeste eel mai bine rufele", ,,Dupont guverneaza eel mai corect". Cu aceste lozinci candidatul devine un produs de marca, usor identificabil si bine calibrat. Cel putin asa se crede. Odaia imaginea astfel creionata si difuzata, ea trebuie mentinuta. Ccl putin pentru o perioada destul de lungS. EvitSnd oricc ruptura brutaia, orice schimbare prea brusca a tonului, a stilului, a alurii, afisAnd imaginea constants a unei personalitati solide. Pe scurt, respectand ,,regula de aur a coerentei imaginii" 2. Pentru ca nu a tinut cont de aceasta reguia, domnul Chaban-Delmas si-a compromis sansele in 1974. Din 1969 pSna In 1974, el si-a creat o imagine dinamica, a unui om plin de elan si de buna dispozitie, sarilor si surii/ator care sS cultive sporlul si pr ietenia. Pe scurt, imaginea unui frate. Dupa moartea lui Pompidou, Chaban-Dclmas
' Dupa anlifra7.a care serveste drept lititl car\ii lui Miehel Poniatowski, Ciinduirc te changement, Paris, Fayard. 1975 ~ Vezi Jean Cazeneuve, L'lloinine l^tespcctatcur, Paris, Denoel-Goiuhier, 1974, p 184-194.
10

a Incercat s3-i ia rolul. Afisele sale II arStau sever, preocupat. S a apucat s3 vorbeasca rar si apasat. Si-a impus sa nu mai surSdS Gravitatea - in sensul ei primar, de Ineetineaia, - a devenit reguia sa. Prin urmare, imaginea parintelui. Aceasta suprapunere a doua imagini diferite tn aceeast perioada;, chiar si In aceeasi campanie, a contribuit la esecul s3u. Deconcertat, publicul nu mai reciinostea vechiul ,,produs" Chaban si nn era convins de noua sa imagine. Cum spun specialist!! fn publicitate, estp mai usor s3 creezi o imagine de marc3 decfit sa b schimbi. Ce s-ar intSmpla daca Jaguar ar dori s3 preia imaginea lui Peugeot? Prin urmare, este important sa-si mentina imaginea pe rare si-a compus-o. Rezultatul: numero^i cotiducatori sunt prizonierii -pro priei lor imagini. Nu o pot schimba. Sunt constrSns,! s3 p3stre?,e rolul pe care ei insisi si 1-au distribuit. Din cauza c3 nu si-a modificat profilul de erou distant si rece, de Gaulle a trebuit sa Indure balotajul din 1965 si esecul din 1969 P< 24 martie 1976, dupa semnalul de alarma dat de alegerile locale, Giscard d'Estaing a incercat, un moment, un stil nou de alocutiune televizata. Nu-i lipsea nimic: fata grava s,i costumul tnchis la culoare. debitul uniform si privirea rece, mimica sobrS si biroul solemn, Totul numai pentru a se rupe de'alura juvenilS si de tonul ..necrispat", plin de verva oratorica. In zadar. Acest nou persona], cu contra-rol, ii zSpaceste pe francezi. Si Giscard d'Estaing isi reia imediat vechea imagine, complet opusa. Omul politic trebuie s3 accepte deci sa joace permanent perso-~ najul pe care si 1-a ales. Trebuie sa consimta alinierea la imagines care sprijina propaganda electoraia. Traieste astfel ca un prizonie'1 intr-un rol delerminat, ca un actor, captiv al propriului mit. ' C3ci, ceea ce conteaza este productia de mituri si de simboluri. ^chiar si fara o legatura directa cu realitatea. Mitul ti esle suficient. Bineinteles, e mai bine sa nu se disocieze prea mult realitatea dp imagine. Dar, realitatea are mai putina importanta. EsentialvO este ca ea sa fie crezuta si acceptata. Chiar daca imaginea e confectionata Chiar daca este lingusitoare sau aranjata. Asa cum pictorul !s< \ ,,aranjeaz3" modelul princiar. Oare nu il sfatuieste Machiavelli pe Print s3 disocieze ,,a fi" <l? ,,a p2rea"? Printul nu poate renunta la viclenia vulpii si la forj.i Icului. Trebuie sa triseze si sa ucida. Dar, pentru a-si lini^ti supusii, 11

r e necesar ,,sa se prefacS si sS se transforme", compunSnd un alt persona]. Ca si Ferdinand Catolicul, rSzboinicul fSra cuvSnt care afi-jeaza o imagine caritabilS si religioasS. ^_i ,,Lumea vede bine ceea ce es^ti pe dinafara si putini vad ceea ce es.ti pe ilinauntru; iar cei putini nu indrSznesc sa contrazicS opinia iiiultimii, care are de partea ei maretia Statului care-i sustine... Pentru ca poporul nu judeca dcciii ceea ce vede..." '. ^ DupS MachiavelH, narta de a minti" a progresat din punct de vtdere tehnic cu estiva profesionis.ti in publicitate, In mass-media s,i in managements campaniilor electorate, fn Du Mensonge en politiifat, Hannah Arendt denunta aceste practici: ..Politica e facuta, pe de o parte, prin fabricates unei anume ,,imagini", si, pe de alts parte, priii arta de a face ca aceasta imagine sa fie credibila" 2. tlespre ce este vorba? Despre manipularea opiniei publice pentru a o face sa eumpere o anuniiia marca, politics de aceastS data. Despre ,,vanzarea" unei imagini pe o piata electoraia, cu riscul de a abuza si a tnsela, depSsind sau trucand realitatea. Adevarul nu mai conteazS, El devine un concept demodat pentru piofesionistii care confunda imaginea cu imaginatia. Cu aj utorul lor arta politica Is.i dezvdlta, din ce In ce mai mult, partea de compozitte s,i de machiaj. Ca si arta dramatica. STAR-SISTEMUL IN POLITICA /^ Omul politic ar avea sansa sa fie el tnsusi, autemic. Dar, prefers I si.se deghizeze, adicS sa simuleze sau sa disimuleze, fabricflnd un I personaj care capteaza atenfia sj frapeazS imaginatia, interpretSnd M^n rol ce este cSteodata unul de compozitie. De asemenea, din vocabularul spectacolului, politica imprumutS termeni ca nvedete politice". Mereu aflate In ,,spectacol", ocupand ..scena politica" s.i captivSnd ,,publicul" cu ,,jocul" lor. Ambitia oricui este sa devinS personajul central, sa detina rolul principal. Pentru ca politica a Imprumutat de la lumea spectacolului practica stur-sistemuKii, atSt de vehiculat hi anii '20 -'50, si care rena^te astS/.i cu ajutorul unui Robert Redford, Dustin Hoffman sau Burbra Streisand. De acum, reflectoarele puterii sunt concentrate si
' Nicook) Machiavelli, LcPrince, rcedilat la Paris, Seghers, 1972, p. 144-145. 1 Hannah Arendt, flu Mensonge a la violence, Paris, Calmann-Livj), 1972, p. 15.

ele asupra catorva supers,taruri. Nimeni nu mai angajea/.a un hugci mare !nlr-un film - sau intr-un partid - daca pe afis nu se gasesc una sau mai multe vedele cunoscute. Cunoastem efectul star-sislemului In cinema. Altadata, filmul era cei care Isi punea amprenta asupra interpretuiui. fn zilele noasire, starul reduce intregul spectacol la un simplu suport sau stativ pentru performanta. Nu mai judecam un actor dupa talentul sau in interpretarea unui film. JudecSm filmul dupa posibilitaiile acestuia de a servi actorul. In acest fel, vedeta unui film conteazS infinit mai mull ilecai scenariul sau regia. In acela^i mod vedeta unui partid oculteaxa programul s,i mijloacele. Ea nu serve^te acest program, f 1 reduce la un simplu suport, o simplS ,,platforma" pentru promovarea sa. Cu acelasi egocentristn furios, cu aceleasi capricii cu !ji ale starurilor de cinema penlru care nimic nu conteazS decSt ele insele. Cat valoreazS masinistii sau figurantii pentru o vedeiS a ecranului? Cat valoreazS mililaiitii sau aderentli pentru un slar politic transfer mat in mil viu? Asa este politica la singular, politica eului sau egopoiiti ca. As,a este viata politics redusa la un solo cental dc un singur instrumentist. AstSzi, spectacolul politic se focalizeazS in jurul unei supervedete. SingurS pe scenS, ea monopolizeazS atcnlia publicului pe o singura partiturS. In maniera in care un ,,idol" al music-hall-ului alege formula one-man show ^i suprima astfel toate celclalte ivumere. Pentru a centra intregul spectacol asupra peisoanci sale. Starul inseamnS totul. Restul nu repre/.inlS nimic. Nimic, aiiica figuranti impinsi tn spatele scenei, spectator! impinsi in umbra sSlii sail a cabinet de votare. Asa se realizeazS supershmv-ul politic, superproductia care se deruleazS pe ecranul puterii. Cu o singurS persoanS vizatS. |-^Aceasta politica a slar-sistemului prives,te in principal dreapta. Este chiar una dintre liniile care o separS de stanga. Astfel, ele corespund unor valori si unei laclici diferile. Printre valorile dreptei desaipcrim adeseu respcctul elitelor, cultul sefului - chiar ,,cultul eului" - individualismul impins cStei>->. \

Cu siguran(i), aceasta devierc exisld, do asemenea - cu u uarecarc ostcnta^ie! - ce culmineaza chiar in ,,cultul penioiialita\ii" la uncle rcgimun a^a'/iw: ,,socialistc", ct., infra, pag. 40. Insa pot li claiiificate, in mod real, de stanga acesle sistenie care nu respecta pluralismul denuMTalic?

13

12

data pans la egocentrism si gustul succesului personal. Citeodata chiar, acest elitism se coloreazS si cu o anume arogantS, chiar cu un anume dispret pentru mase. DimpotrivS, slanga crede fundamental In egalitatea oamenilor si in efortul colectiv. Mai mult, la dreapta, politica star-sistemului corespunde unei tactici deliberate. De fapt, dreapta ii limiteazS ambitiile la a conserva, a administra societatea asa cum este. AdicS a consimti numai la ciiteva reforme minore, de detaliu. Conservatorii nu strSlucesc niciodata prin precizie doctrinarS sau inventivitate ideologies. AdevSratul program al dreptei este: ,,Eu voi mentine". Dar, cum acest manifest nu este nici prea exaltant, nici prea accesibil, dreapta prefers sS aducS schimbarea. Prefers sg deplaseze dezbaterea publicgjieja programe Sr persoane, punSnd accentul pe stilul si personalitatea candidatilor, pentru a vorbi cSt mai putin pe fondul problemelor. Tucru care s-a putut observa foarte bine in campania prezidentiala din 1974. Jn acest mare spectacol de revistS, ,,majoritaiea" a mizat totul pe imaginea personals a candidatilor. DimpotrivS, Francois Mitterrand a fost mSndria stSngii. A dus o campanie dc o mare calitate, de o mare demnitate, bazatS pe orientSrile sale. A adus mereu in prim-plan continutul programatic al candidaturii sale. A refuzat sa-si imite adversarii, care se prezentau cu un discurs ultrapersonalizat . ROLURILE Pentru conducStorii care pun persoana inairitea programului iSrna'ne de re/olvat problema casling-ului, a distribute! de roluri. RSmSne sa-si aleaga imaginea convenabiia. Bineinteles, aceste vedete politice isi proiecteazS o imagine de mareS, imagine compusa In proportii apreciabile din diferite trasaturi si influente de la diverse mituri. Dar, ele se specializeazS
* Vezi Syfvie Colhard, La Campa&ut prtsidentiellf df Francois Mitterrand en 1974, p. 188-!89.~Trebuie, de aseraenea, octal acest sondaj SOFRES, t^eali?at la 14 mai 1974: printre alegatorii dc ssanga, 66% apreciau programul 5" 24% numai p^rsonaHtatea candidalului; dinipotriva, printre ategatorii de dreapta 53% apreciau profilul candidatultji ^i 28% erau intcresa(i numai de programul sau (7-e Figaro din 16 mai 1974).
14

repede In cSteva mari roluri ale repertoriului politic. Rapid ele is gSsesc etichete si se cantoneaza tn cSteva mari roluri stereotipe, Ii> cSteva personaje tipice pSnS la caricaturizare. lata eroul: distant, rece, omul de exceptie, mSntuitor, sef providential si adesea idol. Pe scurt, echivalentul monstrului sacru sau deus ex machina din teatru. Este apoi omul obisnuit, the common man, domnul ToatS-Lumea. Extras dintr-o politics de mSna a doua. Decl, rolul secundar promovat 5n prim-plan. Este apoi liderul sarmant, care incearca* mai degrabS sS seducS decfit sS convinga. Pe scurt, junele-prim. Este apoi parintele natiunii, figura tutelara a autoritatii. Omolo- ' gul tatSlui nobil din teatru. Si In cele din, urmS apar starurile politice feminine. Unii le numesc dive sau primadone. Aljii le distribuie In functii mai mo deste. Adaptate oricSrui moment al conjuncturii si al psihologiei colecr live, aceste diverse roluri se succed si titularii cunosc aproape o rotatie la conducerea statului si a guvernului. Pe perioade lungi, eroii obosesc. Cum S3 traiesti mereu In epopee? Vine atunci omul simplu, opusul acestuia, modest si linistii. Dar cum s& traiesti mereu In banalitate si plictiseaia? Vine atunt i liderul sarmant, care seduce, uimeste, dar si tngrijoreazS prin insta bilitate. Se poate trai mereu In schimbare sau In surprizS? Vine atunci tatai. Pentru a da mcredere prin ponderate, prin experient? Mai ales In perioade dificile. Acest ciclu nu este, binelnteles, mecanic. Dar, privind politica ultimilor 20-30 de ani, gasim cSteva exemple. in Statele Unite, ,,eroului" Roosevelt II urmeaza common man-u\ Truman sau ,,omul obisnuit", Eisenhower, care II precede pe ,,liderul ^armant" Kennedy, urmat de pSrintele Johnson. In cea de-a V-a Republics; ,,eroului" de Gaulle ii urmeaza ,,omul comun" Pompidou, care-1 precede pe ,,liderul sarmant" Ciscaxd d'Rstaing, cSruia li va urma ,,parintele" Barre sau poate In 1978 un alt parinte iesit din afara majoritatii actuate. ,,Fiecare om este o exceptie", spunea Kierkegaard. Dar fiecare om politic pare cS a devenit un stereotip. 15

EROII

siu tfipoara&oria* Villiersdel'Isle-Adam (citat de Charles de Gaulle)

charismei. tn America Latina, Peron reca^tiga, Jn 1973, o putere pierdutS tncS din 1955, dar moare to 1974. In Cuba, Fidel Castro este in felul sau un alt Lider Maximo, tn Orientul Apropial, Nasser domneste ca un Zalm si moare ca un faraon. fn Tunisia, Bourguiba rSmane ,,Luptatorul suprem". In fine, tn Africa Neagra, eroii tsi prezideaza propriul cult, asupra unei lumi netnsemnate. Cu presedintii Senghor, Houphou6t-Boigny, Ahidjo, Kenyatta sau Nyerere, mtr-o lume mai mare generalul Mobutu, mares,alul Amin si tinparatul Bokassa 1. TEORIA DESPRE EROI Cam peste tot, eroii domnesc s,i prospera, pentru a conflrma tezele ganditorilor politici care le acorda atentie chiar din antichitate. Xenofon face apologia sefului si elogiul eroilor, a celui care cere respect prin ascendentul s3u, prin superioritate perceptibilS si pentru oamenii simpli. fn Politico, Aristotel recunoaste exceptia geniului pentru anumiti indivizi eminenti care se impun tara obstacole ca stapfini absoluti, ca ,,un zeu tntre oameni". fn Discursurile sale Machiavelli admite, de asemenea, omui de exceptie adus de tmprejurari excepjionale este ,,Legislatorul" - sau JFondatorul" - omul singur care stabileste sau restabileste un rcgim, <a Lycurgue sau'Solon, este ,,Dictatorul" Investit, cum se imampla la Roma, cu o magistratura legaia si temporara, cfind staiui trebuia ,,s8 se apere tmpotriva evenimentelor extraordinare" *. Rousseau tl urmeaza tndeaproape pe Machiavelli. Si el tolereazS ,,omul exceptional" in doufi cazuri exceptionale: ,,Ixgislatorul," penlru a fonda statul si a face legile, ,,Dictalorul", pentru a-i asigura supravietuirea" 2. Aceste douS ipoteze tnca mai corespund conducerii eroice de asta/i. ,,Fondalorul" este atSt de prezent in Lumea a Treia decolonizata pentru a stabili un stat nou dupa cucerirea independentei. ,,Salvatorul" se afia la conducere tn unele tari, chiar dezvoltale, confruntate cu o criza grava.
1 !n Caielele sale, Montesquieu da aceasta definite: ,,Dictator - remediu extrem (x^ntru situa(ii disperale. Este o divinitate care vine din cer pentru a descurca lucrurile tnrflcite". 2 Jean-Jacques Rousseau, Du contrat social, caitea IV, cap. VI, reeditata ta Paris, Seghers, 1971, p. 226-229.

Este un lucru cert ca marele rol la care viseaza mons,trii sacri ai / politicii tl constitute omul ilustru, eroul. Acest semizeu al mitologiei amice, tntre cer si pamant, este omul de exceptie, destinat sa triumfe si sa ajunga apoi la apoteoza. Omul viteaz, plin de fervoare s,i de glorie. Idolul oferit cultului muritorilor. Este mantuitorul, aproape un mesia. Este conducatorul providential, genial, reprezentantul geniului national. Este profetul rasei sale, mereu solemn, sublim, cu em&zS. O tntreaga generatie de ,,eroi" indoielnici a marcat perioada de ilinaintea razboiului si chiar a razboiului: tn frunte cu Mussolini, Hitler, Franco, Petain. De aici 5! disparitia gradata a eroilor pentru o perioada scurta de timp. Franco nu va disparea decSt tn 1975, dupa 40 de ani de putere ahsoluta. Iar de Gaulle reapare incepand cu 1958, pentru o cu totul alia cauza si 11 ani de conducere eroica. Dupa demisia sa de la Elysee, ti va face o vizita lui Caudillo ca sS-i spunS: ,,Dumneavoastra sunte;i generalul Franco. Eu am fost generalul de Gaulle". lit 84 de ani, maresalul Tito reprezinta lugoslavia. Singur. fn U.R.S.S., Stalin s-a stins tn 1953, iar tn 1956, la al XX-lea Congres :., angajeaza destalinizarea. Deja ,,cultul personalitafii" renascuse o lima cu Brejnev. In Romania, Geausescu se impune ca stapan absolui. fn China, Tchang Kaichek conduce o scurta perioada si moare in 1975. Dar, Mao domneste pflna tn 1976 - ca hnparat al Celestului imperiu - iar Hua Kuo-feng ti succede la conducere. fn Coreea de Nord maresalul Kim Ir-Sen continua cu rabdare sa-si consolideze gloiia. Pentru ca Lumea a Treia sa devina spatiul tricontinental al 16

17

Vin apoi ,,eroii" lui Carlyle1. Prezicatori, profeti, sefi de inspiratie divina, care sunt ghizi infailibili. Nu-si trag puterea de la oameni, ci din Istorie, Destin, de la Dumnezeu. Acest conducator providential se inconjoara de mister pentru a afirma caracterul supranatural al vocatiei sale, Estet si artist al politicii, el guverneazS cu ajutorul semnelor divine, mobilizSnd mat degraba simturile celor guvernati, decSt judecata lor. Cu sigurama ,,eroul" lui Carlyle este activ, dar reprezinta o forts linistita. Nu are acea violentS brutala si salbatica ce-1 anima pe ,,supraomul" lui Nietzsche, care-i va influenta atat de mult pe d'Annunzio, pe Mussolini sau pe Hitler. Cel mai bun analist al conducerii eroice este Max Weber, care distinge trei tipuri de autoritate 1 de legitimitate. Autoritatea traditionaia se fondeazS pe uzanta si obicei. Ca aceea a seniorului feudal sau a monarhului ereditar. Autoritatea legal-rationala, baza ta pe institutii, pe un statut, este aceea a guvernantului tntr-un slat modern. Nu ne supunem persoanei, ci functiei cu care Constitutia 1-a Investit. Si, in fine, autoritatea charismatic^ a profetului, a eroului, a sefului de razboi, a demagogului. /* Charismatic vine din grecescul charisma, care Jnseamna gratie. / In teologie, charisma defineste un bar particular conferit de gratia / divina. Max Weber introduce acest termen In politics pentru a defini / ,,calitatea extraordinara a unui personaj care e, ca sa spunem asa, dotat cu o forta si airacteristici supranaturale sau supraomenesti ori M eel putin iesite din comun, inaccesibile muritorilor sau, chiar rnai \ mult, considerat ca un trimis al Domnului sau ca exemplu, si in \ consecinta admis ca sef". /" Unii conducatori ies din obisnuit, se evidentiaza de restul prin / ascendent, prin strSlucire. Ei forteaza admit alia si adeziunea prin / acest talent personal, prin harul gratiei care valoreaza cat toate V^ traditiile sau institutiile la un loc. Din 1932, de la Le Fil de I'epee, de Gaulle aduce un omagiu ,,personalitStilor puternice" si harului lor: ,,Ceea ce Alexandru eel Mare nuinea speranta sa, Cezar, norocul sau, Napoleon, steaua sa... Semenii lor resimt tn prezema acestora impresia unei 0 forte naturale care trebuie sS comande evenimentele." in fata lor_
' Thomas Carlyle, L?s Hiros a k culu des htrm, 184ft
18

. Pentru eg ,,unii^ameni raspandesc, chiar de nastere, un val de auloritate"1? Nu s-ar putea defini mai bine autoritatea charismatica sau ceca ce Stanley Hoffmann denumeste ,,autoritatea eroicS" pentru a o opune ,,autoritStii de rutina", aceea a ,,conducStorului obisnuit'". EROII SI MUNCA LOR Acesta este eroul cu func(iile si munca sa, ca Hercule. C3ci, acest monstru sacru indeplineste o tripia funct,ie: este creator de specta_col, datator de sperante si de certitudini. *-" Mai mult decat orice alt conducStor personalizat, eroul este un showman, un om de spectacol. Pentru el leadership si showmanship se confunda. Pentru el ..scena politica" este Intr-adevSr o scena, pentru a stabili o intalnire fata in fats, teatraia, cu publicul, rupam* cu monotonia autoritstii de rutina. El este omul-orchestra, omul miracol, omul-sarbatoare, mereu aflat Jn reprezenta|ie. ^- Acest om de spectacol este 51 un datator de visuri. Ca si cum puterea ar trebui sS asigure o functie oniricS. ,,FSrS viziuni, poporul piere", ne asigurS Biblia. Si Chateaubriand sfStuieste sS ,,conducem francezii prin iluzii". Atunci ghidul se ridicS deasupra prozaicului cotidian pentru a schita o perspectiva nobila, cu partea sa de mil si de vis, de minunStie si de irationalitate. Astfel eroul devine profet, daca nu chiar vizionar. Intr-un sistem putin dezvoltat, aceastS func^ie profeticS si poeticS e decisiva. Dar, ea isi pSstreazS importanta sa si in societStile industriale avansate. In acest univers de statistic!, In aceasta lume mecanica si materialists condusa de tehnicieni, poporul viseazS la noi guru pentru a ISrgi orizontul, pentru a schita un viitor colectiv mai putin monoton, mai putin abstract, mai uman. In afarS de splendoare si vis, eroii rSspfindesc certitudine. StSpani pe deznSdejde, ei ajutS la depSsirea angoasei, a incerlitudinii din perioadele de schimbare, dificile. In spatele ghidului, poporul se
1 Charles de Gaulle, Le Fil de I'fpee, Paris, p. 24 si 77. - Sa ne araintim raspunsul dat de Napoleon urarilor - sau mai degraba criticilor - Corpului legislativ, la 1 ianuarie 1814: ,,Vorbi(i despre Iron. Dar ce este tronul? Cfiteva bucafli de lemn acoperite cu catifea. TotuI depinde de eel ce e asezat pe el. Tronul este un om, si acest ora2 sunt eu, cu voin^a mea, cu caracterul si renumele meu." Stanley Hoffmann, Essaissur la France, Paris, Seuil, 1974, cap. IV, p. 91-159.

'

19

simte In siguranta, pentru c3 eroii nu se pot insela. Ei vad mereu Jeparte, clar si just. ' Fascismul se bazeaza pe acest cult ai conducatorului si pe dogma infailibilitatii sale. In spatele Ducelui, poporul italian nu putea euooaste eroarea sau esecul. Articolul 8 din Decalogul militiilor fasciste afirma: ..Mussolini are tntotdeauna dreptate." Nazismul, de asemenea, este un act de incredere tn persoana Filhrerului, idolatriiai ca stapan absolut. ,,Nu amcon^tiinta, spune Goering, cons, tiinta mea se numeste Adolf Hitler." Raiiiane tntrebarea: cum isi acredileazi eroii imaginea? tn realitate, ..marele om" mizeazS !n principal pe douS resorturi: distanja i orgoliul. Eroul debanalizeaza si remitizeaza puterea. El o transforma !n ceva transcendental, fascinant, misterios. O activitate stranie sj sacra pe care o realizeaza in secret 31 de la distanta. Obsesia sa este iesirea din obisnuit, ceea ce-1 situeaza la polul opus fata de common man-ul, atat de familiar si bortom, pe acelasi picior cu concetatenii sai. Eroul cultiva separarea si addnceste dislanta, este departat, m,1iulru, trufas, la distant^ de ceea ce este comun si cotidian. Domnes,te deasupra celorlalti, deasupra poporuiui, din tnaltul Cerurilor sau In Olimp, superior s,i suveran, el isj cauta loc in legenda. Aceasta distanta mareste prcstigiul, compunSnd o imagine mi(ica. Dar, ea are si un alt avantaj: se plaseaza la adapost de plSngeri :>i pericole. Departe de mase, pianand deasupra acestora, ricfa candu-si aparitia decit pentru ceremonii, ritualuri, idolul scapa coiistimtei critice. Daca tarul ar fi stiut, lucrurile nu s-ar mai fi petrecut asa. Sunt consilierii rai, functionarii rSi. Jarul e numai bunatate ^i justitie. Nu slie ce se urzeste fn spatele sau... La randul sau, Stalin a protitat si cl de distanta politica. Din nou nemultumirea popular?. 1-a ocolit pe liderul de la Kremlin pentru a-1 viza pe maistrul-^ef, seful de samier sau de brigada, tacut responsabil pentru exploatarea dura. AceastH distanta mSndra, maiestuoasa, nu exclude din timp in limp apropierea condescendenta. CSteodata prin^ul se apropie de bunii si loialii sai supusi, se amesteca cu ei, fScSndu i sa simta intregul pret al acestei condescenden(e. Se dSruies,te adulatiei lor apropiate. Ca $i regii, pretinsi facatori de minuni, care ating scrofu20

lele In ziua sacrS . Aiunci el se ,,scalda in multime" sau se invita la dineu la compatriotii sai, tnnebuniti de recunostinta. Apoi revine in tnaltul Cerurilor sau la Elysee.

Cea mai buna teorie a distanfei se gaseste in Le Filde I'ipfe. De Gaulle celebreaza, tacS din 1932, cultul conducatorului, al ,,omului de caracter". ,,Nimic nu se face fara oameni mari" 2. ,,Armatelor ca si popoarelor ce au in frunte bravi conducatori, restul le vine de la ) sine" 3, ..pentru ca oamenii mi g. pn> 1ifjrj"sa d<* fantul de a fi condusi, asa cum nu se pot dispensa de mSncare, de bauturS si de Atunci cum sa se impuna? A treia parte a cSr^ii se intituleaza ^..Despre prestigiu" si are ca motto aceste cuvinte din Villiers de 1'Isle-Adam: ,,fn pieptul sau ts.i poarta gloria." Este un dictionar de retete pentru a fascina opinia publics. Bineinfeles, prestigiul rezulti dintr-un ,,har natural", un ,,arm inexprimabil". Dar, aceasta ,,strSiucire" innSscutS se poate cultiva. mLa $ef, ca si la artist, talentml trebuie cizelat prin practicS." Ce-i de facut? Mai total trebuie pSstratS distanta fata de popor. ,,Un astfel de sef e distant, pentru ca automated nu vine HrS prestigiu, iar prestigiul fara tndepSrtare. Dedesubtul lui se murmurS cu voce sc&'attSi despre irialtimea ^i exigenjele sale" 5. Astfel, se asigurS ,,ascendeitul siSpanului". Apoi, e important sa fie tntretlnut misterul, iar puterea sS fie transformatS in enigma. ..Prestigiul nu exists fSrS mister, pentru c nu prea se respects ceea ce se cunoafte prea bine si nu exists om mare pentru apropiatii lui" 6. De asemenea, nu vom nega ..important^ atitudinii". Ca estep ai poiiticii, eroii i^i iau voluntar o anumita atitudine, o jio>,i fiji
1 In mesajul dm radiotelevizat, din 31 decembrk 1974, Giscanj d'Esumg, catt reveniae din Antilele franoeze, declara: nM-au primil cu ochii si cu mdinile. Ond m-am tnton din Antile, mainile meie emu pline de zgdrieturi facule de mainile lor cflod tncercau si-mi strings mana"(L Figaro, 1 ianuarie 1975.) 2 Charles de Gaulle, op. cit., p.183. ' Ibid, p.38. 4 Ibid, p. 74. 5 Ibid, p. 55. 6 Ibid, p. 78. ,_;

21

pregatesc interventiile cu grija i fac din asta ,,o arta". Isi calculeaza aparitiile ca Amilcar din Salammbd. fsi mSsoara gesturile publice ca Cezar. Astfel, ,,este cunoscuta grija lui Napoleon de a se arSta mereu In tmprejurSri in care spiritele sa fie impresionate" '. Oracolul rSmSnea sibilin: ,,Sobrietatea discursului accentueazS relieful atitudinii. Nimic nu tnal|S autoritatea mai mult decSt tScerea... Astfel, instinctul oamenilor tl dezaprob:! pe sUpanul care risipeste fraze. Imperatoria brevitas, spuneau romanii" 2. Deci, actiunea conducStorului trebuie s3 poarte mereu ,,marca grandorii" si ,,caracterul elevat". ,,Trebuie S3 JinteascS sus, sS priveascS in perspectiva, sS judece intr-un context mult mai larg, desprinza'ndu-se astfel de tiparele impuse" 3. Pentru acesti ..conducatori de oameni", rasplata este solitudinea. ,,Conducatorul se lipseste de privilegiile prieteniei, familial itatii fi chiar ale abandonului. El se dedica acestui sentiment de solitudine care este, dupa Faguet, ,,napasta oamenilor superior!" 4. Primul prefedinte al celei de-a V-a Republic; franceze va urma aceste percepte, guvernSnd ,,puternic s,i solitar", ca Moise al lui Vigny, distant, rece si trufaf, deasupra celor rtoua camere, deasupra partidelor, deasupra lumii obisnuite. Aceasta atitudine putea sS convina, din 1958 pSn9 in 1962, In timpul crizei algeriene. Pe perioade mai lungi, ea uimefte si plictisefte, S-a observat foarte bine la alegerile prczidcmiale din 1965, cSnd de Gaulle a utilizat doua procedee ,,eroice": misterul i tacerea pentru a pasira distanta tntre el si ceilalti, toti ceilalli, inclusiv electoratul. Primul tur de scrutin trebuia sa alba loc pe 5 decembrie. Generalul va fi sau nu candidat? Nimeni nu stia. PSnS fn noiembrie, tactica a fost cea a misterului ;i a suspansuluL Pentru a tulbura opinia publics si a-i captiva atenfia, de Gaulle a ama'nal pSna tn ultimul moment anuntarea deciziei. SS ne amintim Le Fit de I'tptee: ,,Prestigiul nu poate exista fSra mister... Trebuie deci ca manifestSrile lui sS se bazeze pe un anumit element pe care ceilalti si nu-1 poata sesiza, care s-i intrige, sa-i emo^ioneze si sa-i (in3 cu rasuflarea taiata. Aceasta este important:
! Ibid, p. 79-80. 2 Ibid, p. 80-81. 3 Ibid, p. 8-87. 4

pentru ca un sistem sa nu cedeze, un partid pSstreaza, in sine, secretul unei surprize cu care riscS sS intervinS m orice moment" ' La 27 octombrie, fara !jiicn(a Consiliului de Ministri, minis*.)'-' informatiilor a anunfat o alocufiune a generalului de Gaulle pentn< 3 noiembrie. JurnalUftilor care se agitau sa cunoascS intent,iile pre sedintelui, domnul Peyrefitte le-a raspuns: ,,Ne mtrebam si noi o> y voi" 2. La 3 noiembrie, la iesirea din consiliu, la tntrebarea pusS doin nului Peyrefltte dacS au fost furnizate alte precizari, acesta rs punde: ,,La sfSrsitul reuniunii, generalul de Gaulle a repetat cS f<*- vi> adresa na\iunii mSine si cS mini^trii fac parte din natiune" *. Chiar i primul-ministru Pompidou nu va fi avertizat decSt to dupa-aroia?,-> de 4, de decizia sefului statului. Pe 4 noiembrie, toata Franca e numai ochi 51 urechi pentm ? urmari o alocutiune radiotelevizata, de opt minute. De Gaulle ;'w apel la ,,adeziunea sincera i masivS a cetatenilor" pentru a-1 ret nves ti In funcjie. DacS nu, ,,Fran{a va trebui sa suporte - dar de data acesta fSra nici un recurs posibil - o confuzie a statului fi "< dezastruoasa decfit aceea pe care a cunoscut-o alta data" . (Mats misterul risipit, unneazS tactica tacerii. Dupa aceafil foarte scurtS interventie - pe care presa a rezumat-o astfel: ,,e sf> haosul" -, generalul a estimat cS a spus destul. Pentru a rS'n4>" deasupra tuturor, pentru a nu se plasa la nivelul celorlalti candid?la funcfia de la Elysee, el nu-^i mai utilizeazS timpul de ant<*n3 I" radioteleviziune. Aceasta atitudine distanta, la periferia dezbaterii democratic contrariaza pe francezi. Apoi, in extremis, de Gaulle tsi reviziiifsf pozitia 51 Jnregistreaza doua alocufiuni difuzate pe 30 noiemtie s; 3 decembrie. In total, in campania pentru primul scrutin, nu va utiliza decSt 23 de minute din cele doua ore de emisie oferite fiecSnii candidat. lar aceasta tactica distanta nu va fi strains de baloMjul <Un 5 decembrie. Pentru turn I al doilea, seful statului consimte fn cele din urmS $9 se comporte ca un candidat ^i tsj utilizeaza tot timpul de emisi< Astfel, pe 13, 14 fi 15 decembrie, radioteleviziunea transmite tr'
2 U Monde 3 Le Montk 4

Ibid, p. 89.

1 Ibid, p. 78-79. din 28 octombrie 195. din 4 noiembrie 1965. Le Monde din 6 noiembrie 1965.
23

22

ri, de o jumState de orS fiecare, tntre general i Michel Droit. Decorul: doua fotolii puse fata in fats, Intr-un coif de salon la Elysee, Imediat, francezii descopera un alt personaj, care descinde de pe piedestalul sSu si rcnunta la orice solemnitate. Stil spontan si in tint. Cuvinte familiare |i bonome. Mic8ri din cap si clipiri din ochi. Si, in gura lui deus ex machina din turul al doilea cateodala limbajul lui Sganarelle: ,,Putem sSri pe scaune ca iezii, strigSnd Europa! Europa! Europa!..." * ,,Franta nu este stdnga! Fratila nu estedreapta! "2, ,,Nu \'& mai obosiji cu aceste vorbe goale!"3. Un nou limbaj, un nou personaj: eroul s-a transformat !n om obi^nuit, conducStoruI s-a transformat tn prcscdinte-ccta'tean. Fiinta deosebita a devenit unul dintre noi pentru a-si asigura realegerea. Dar, odata scrutinul trecut, generalul se retntoarce fn Olimp. RcartoptS stilul vechi, jupiterian si solemn. Recreeaza, tntre el si tancezi, distanta cedata cu regret pentru un moment. Totul reintra in normal. f ntr-un anume fel, mai '68 este o revolta tmpotriva acestei puteri mandre si departate. Si de Gaulle recurge la acelasi procedeu: tonul blajin folosit in dezbaterile cu Michel Droit. Pentru a doua oara, sub presiunea francezilor, eroul schimba distanta cu proxjmitatea, raaretia contra familiaritajii. Din nou, marele om se transforma tn bonom.

/ Al doilea resort al puteftreroice este tnfumurarea. Plin de orgoliu, eroul nu se indoieste o clipa de geniul sau, de puterea sa, fiind I gata sa cada tn narcisism i tn admirafia propriului personaj. L Modelul insusi al autoglorificSrii este Stalin, care da numele s3u unor orase si lasa sa se construiascS peste tot monumente tntru gloria sa. tn 1948, se pregSteste o Biagrafie prescurtatS. Hru^ciov oxjilica modul tn care a fost facuta aceasta, tn al sau Raport la eel de-al XX-lea Congres.
1

tnainte de publicare, s-au supus spre aprobare proiectele textului lui Stalin. ,,E flatat si glorificat ca un zeu ;i considerat ca un in^elept infailibil, eel mai mare set, eel mai mare strateg din toate timpurile". Cu toate acestea, Stalin mai adauga ;i mai ajusteazS cu propria mana ;i alte elogii. Printre manuscrise, aceasta remarca scrisa cu mSna sa: ,,Cu toate ca isi asuma hincuile de partid ^i de stat cu o abilitate desavaqitS si se bucura de ajutorul fara rezerve al tntregului popor sovieiu, Stalin a ignorat orice vanitate, pretence sau glorificare personal^." Alfi conducatori ^ociali^ti" au facut tn asa fel tncSt s3 fie cSnta^ cu propriile lor laude. leri, Mao lasa sS-i fie organizat cultul. Astazi, presedintele nord-coreean Kim Ir-Sen tnchiriaza periodic pagini tn presa occidentals pentru publicitate. FarS modestie. lata o mostrS: ,,Marile si nemuritoarele Idei Ciu-Ce constitute chintesenta ideilor revolutionare ale lovara^ului Kim Ir Sen, lider iespecial si mult iubit, eminent gflnditor si teoretician \\ geniu al umanitfttii. Ele constituie principalul curent ideologic al epocii noastre. Astazi ideile Ciu-Ce sunt tn centrul tuturor ideilor progresiste ale uma nitatii, iar a le studia si a le tnva^a reprezinia tenditita ncstavilita a epocii" l. Profetul celei de ,,a treia cai", colonelul Gadafi publics lucrarea Canea verde pentru a aduce ,,solufia teoreticS definitivS a problemei aparatului de guvernatnant" 2. Dupa acesta, chiar i cuvintele lui Bourguiba pareau nuantate. fn 1969, ..Comandantul suprem" se confeseaza: ,,Aai0> doi ani am avut un accident cardiacSe cre ', & vofmuri. Oamenii plflngeau pe strgzi. jecredeau abandoua^i _ " aveamTjecSrun singur gSndjjceseTOtntSmpJacu ei?... Trebuia sa ma TacTHneTDaca mureanytotul ar fi fost repus in discu^ie" . Atunci, cum sa nu~fie acceptate~e1ogiile spontane ale tunisienilor? Ca acest poem primit de cotidianul L 'Action de la un cititor care celebreaza proclamarea domnului Bourguiba ca presedinte pe viatfi, tn 1975: ,,Glorie comandantului suprem Onoare geniului s&u superior Binecuv&ntatti fle munca sa rodnicA Generataare de bucurii extreme" *. ,
1 France-Soir, 16 aprilie 1975. ^ Moammar El Gadafi^e tivrt i*er^Paris,Cujas,1976. ^ Inleiviu de Thierty Maulnier, Le Figaro, 10 ianuarie 1969. 4 ReprodusS de Le Monde, 13-14 apnlie 1975.

Le Monde 16 decembrie 1965. - Le Monde 17 decembrie 1965. e Monde 15 decembrie 1965.

24

25

EROUL SI MONARHUL Presedinte pe viata pentru c3, f3rS sa ne dam seama, personalizarea puterii devine putere personals. Monopolizand statul, eroul se comporta ca un ,,monarh", }n sensul etimologic al cuvantului. Este domic sa coiflande singur, s3 guverneze fara sa imparts puterea cu nimeni, se comporta in maniera unui rege. Titlul de presedinte pe viata are, pentru el, sensul de privilegiu de autoguvernare. P3rSnd cS le garanteazS perenitatea functiei, el a sedus mai multi conducStori: Tito (Jugoslavia), Bourguiba (Tunisia), Marias Nguema (Guineea Ecuatoriaia), Kamazu Bands (Malawi), Amin (Uganda) si Bokassa (Republica Centrafricana). Pe 31 decembrie 1965, o lovitura de stat militarS !1 plaseaza pe acest fost cBpitan al armatei franceze tn fruntea Republicii Centrafricane, presedinte al Consiliului Revolutiei. Presedinte pe viata al partidului unic, detinatorul a vreo zece portofolii ministeriale, JeanBedel Bokassa1 devine In scurt timp presedinte pe viata al republicii si maresal. fsi atribuie atStea decoratii incat pentru a le purta pe toate va trebui sa-si lungeasca vestonul cu fireturi, inspirat din tinuta maresalului Ney. Sunt toate acestea suficiente pentru gloria sa? Nu. Pe 4 decembrie 1976, maresalul se proclamafmparat sub numele de Bokassa I si tsi pune coroana imperiaia, comandata la un bijutier din Pia^a Vend6me. Un decret transfera ,,eurtea imperiaia" de la Bangui la Beringo, ,,locul s3u de origine ancestraia". Stipuleaza ca impSratul nu poate apare In public decSt ,,cu titlu exceptional" pentru marile ceremonii . Se organizeazS protocolul: orice persoana care II abordeaza pe Bokassa I trebuie ,,sa salute de la sase pai distanta, efectu^nd o usoara inclinare a capului Inainte". Pentru a raspunde la intrebarile sale, in timpul unei discutii, trebuie sa se spunS; ,,Da, Majestate imperiaia." ,,Daca situatia impune intr-adevfir un iflspuns negativ", interlocutorul trebuie sa ,,evite s3 spunS un nu brutal" '. Chiar si in Franta, eroul se transforma cfiteodata in monarh. Bineinteles, 13ra sa ia oficial acest titlu. F3ra s3 cada in excese
' Pentru moment se va reboteza Salah Eddine Ahmed Bokassa, dupa Tnf^lnirea cu cokmeiul Gadafi i dupa discu^ia avuta cu acesta despre Islam. 2 Li-Monde, 22decembrie 1976. ^ Comunicat oficial semnat de primul-ministru, Ange Patass, ?i difuzat, la 8 decembrie 1976, de radioui centrafncan (1-eMonde, lOdecembrie 1976).
26

cornice, dar regasind imediat matricea vechiului regim, relnviind m\ stil regal, mostenire a memoriei colective. Petain isi compune un personaj monarhic. La 10 iulie 1940. Statul francez inlocuieste Republica. La 11 iulie, tn cele trei ,,Acte constitutionale", maresalul fsi atribuie puterile unui rege al Frantei SS recitim ,,Actul constitutional nr. 2 In legatura cu stabilirea pule rilor sefului statului francez": ,,Noi, Maresal al Frantei, sef al Statului francez, tn conformitaie cu Legea constitutional^ din 10 iulie 1940, decretam: Articolul 1: Sefu! Statului francez are plenitudinea puterii guvei namentale. El numeste si revocS ministrii si secretarii de stat care. nu sunt responsabili decfit in fata sa. Articolul 2: Exercita puterea legislativa tn Consiliul de Ministri..." Tolul este prezent: pluralul majestatii si tntreaga putere exec" tiva si legislativa. La patru ani de la victoria Frontului Popular... Mai departe, P6tain ii organizeaza pseudomonarhia, cu portrelul sSu pe holuri, cu scrisori de la copiii din coli, cu ceremonialui meschin de la H6tel du Pare, din Vichy, cu ceremonialul pompos ;<( vizitelor In provincie, cu ceremoniile religioase tn biserici, care reff alianta tronului cu altarul. Pentru o cu totul aha cauzS, de Gaulle va reveni la aceasts alitudine regaia. Deja, cu cSteva decenii tnainte, el terminS scoala de razboi cu mentiunea bine - In loc de un foarte bine dorit - n. aceste observalii: ,,Ofiter inteligent, cultivat si serios; straiucire si indemSnare; are caracter. Pierde, din nefericire, datorita sigurantei excesive afisate, severitatea cu care judeca opiniile altora si atitudi nea sa de rege In exit" '. Pentru a V-a Republica, de Gaulle va fl ,,monarhul republican" pe care Debrfi si Monick II visau inca din 1943. Un ,,monarh" ales, lireste, dar immai pentru 12 ani: durata medie a unei domnii sub Vechiul Regim. Constitutia din 1958 se tnscrie tn acest project. Ea II plaseaza pe presedintele republicii in pozitia monarhului. li da puterea suprema a ,,arbitrajului", deasupra dezbaterilor cotidiene si a inlereselor particulare. Face din presedinte gardianul interesului national sau al ,,profltului comun" cum ar fi spus juristii regelui, deasupra paiti
1

Jean Lacouture, De Gaulle, Paris, Seuil, 1965, p. 27.

27

<ielor, grupurilor de presiutie, fraetiunilor, postal in sanul institutiilor ca staiuia Comandorului, ca un deus ex inachina gata sa descindS din Olimpul sSu pentru a redresa cursul destinului colectiv. fn orice caz, aceasta este maniera In care generalul interpreieaza constitutia ,,sa", cu o majestate regalS. De fapt, Charles de Gaulle este aproape un Charles XI. A V-a Republics se transforms in monarhie electivS,. bazata pe referendumul plebiscitar care retnnoieste periodic omagiul supusilor cStre suveran. La alegerea sa la Elysee, generalul marturisea, in alocutiunea radiotelevizata, din 28 decembrie 1958: ,,Conducator al Frantei si sef al statului republican, voi exercita puterea suprema tn toate sensurile pe care, de astazi, ea le comporta." Cinci ani mat tSrziu, la conferin^ de presS din 31 decembrie 1964, prezinta definitiv noile Table ale Legii: ,,Trebuie s3 fie bine inteles ca autoritatea indivizibiia a statului este conferita tn intregirae presedintelui de catre poporul care 1-a ales si nici o altS autoritate nu exista, nici ministeriaia, nici civiia, nici niilitara, nici judiciarS care sa nu fie conferita si mentinuta de el..." Adica ,,Statul sunt eu", in maniera ilustrului s3u predecesor. La originea acestei sigurante maiestuoase se afla, la de Gaulle, semimentul unei duble legitimitati, analoage cu cea a celor doi Bonaparte. Napoleon I domnea In acelasi timp prin gratia divinS si prin gratia poporului, prin sacrul conferit de Notre-Dame si prin pfebiscitul cetStenilor. La r.indul s3u, de Gaulle prezideaza prin gratia istoriei s.i prin sufragiul universal. Prin apelul din 18 iunie si prin referendumul poporului francez. tnvestitura istorica primeaza si depasesie. fnvestitura populara. Mai presus de legitimitatea republican^ si institutionaia exists sentimentul unei legitimitati proprii s,i personate. Exista bineinteles referendumurile (din 1958, 1961 i 1962) si alegerile prezidentiale din 1965. Dar, exists mai ales actul de la 18 iunie 1940 si vocatia istorica a anilor 1940-1945. Pentru toji cei care au cunoscut rSzboiul, ca si pentru el insusi, de Gaulle nu era un conducStor ca toti ceilalti si avea mai mult decSt altii dreptul de a guverna Franta. fn ochii generalujui, aceasta fnvestitura istorica realiza o legaturS indivizibiia cu natiunea, o legatura mistica, in sensut pe care-1 avea acest cuvSnt In vechea Franta. El se Insurase cu Franta la 18 iunie 1940, cum altadata regii Frantei primeau inelul nuptial 28

in ziua sacra. Or, casatoria este un juramSnt elern pe care nimeni nu-1 poate rupe, decal prin moarte. De aceastS aliantS, aproape carnala, cu natiunea va face marturie presedintele Pompidou la disparitia predecesorului sau: ,,Generalul de Gaulle a murit. Franla e vaduva." Timp de 30 de ani, din 1940 pSnS In 1970, generalul s-a compor tat precum tncarnarea insasi a legitimitatii nationale, tn sanul sau la marginea institutiilor. Descriind astfel plecarea sa de la putere, in ianuarie 1946, el noleaza tn Memoriile sale: ,,m a>nducatorul tinut deoparte oamenii continuau S3 vadS un it! de detinator desemnat al suveranitatii, un refugiu dinairite ales. Sc eoncepe cS aceasta legitimitate rSmne latentS tn cursul unei perioade fara temeri. Dar, se tie ca aceasta legitimitate se va impune, prin consens general, de tndata ce patria ar fi, inca o data, destrSmata si amenintata. Felul meu de~a fi, pe parcursul timpului, era comandat de aceasta misiune pe care. Franta continua s3 mi-o incredin^eze... Toti cei cu care aveam de-a face, la nivel de stat, luau aceeasi atitudine ca si c5nd, ca autoritate suprema, ti primeam in palatele naiiuriii" . Acest ,,rege in exil1' tsi poartS cu el legitimitatea. Acest monarh farS iron aminteste de regii urmSriti de un uzurpator. Charles de Gualle, retras la Colombey ^i vizitat de ,,legitimi^tii" sSi, seamSna cu Charles X, la Praga sau la Goritz. in 1958, rechemat in fruntea guvernului, si apoi a statului, de Gaulle cumuleazS din nou legitimitatea istorica si cea electoralS, legitimitatea personaia si cea institutionaia. Politica ratified istoria l_a 28 decembrie, evocSnd alegerea sa la Elysee, generalul declarS: ,,Misiunea nationaia, care cade in sarcina mea de 18 ani, este, de aceasta data confirmatS." Este deci amintita legatura particulars care tl asociaza cu Franta, pe deasupra procedurilor si textelor constitu^ionale. La 29 ianuarie 1960, In momentul baricadelor din Alger, generalul proclama: ,,Ei bine! Draga si batrana mea tarS, iatS-ne dar Impreuna, tnca o data, tn fata unei grele tncercari. tn virtutea mandatului cu care am fost investit si a legilimitatii pe care o Incarnez de 20 de ani, va cer tuturor sS m2 sXis^ineti, indiferent ce va urma".
1 Charles de GauHe, Mttnoires de guerre, tomul III, Le salut, Paris, reed. I .ivre Jc Poche, 1959, p. 334.

29

AfirmS deci, foarte clar, dubla sa autoritate: aceea care vine din investitura populara, din referendum, si aceea, anterioara si superioarfl. care vine din istorie si din destin, dacS nu din providenla. Astfel, de Gaulle se prezinta ca depozitarul legitimitatii ,,de 20 de ani". Adica dintr-un moment In care nu era Investit cu nici o obligatie constitutionals. Deasupra institutiilor republicane este aceasta aura istorica, aceasta alura de drept divin, in stilul si tonul celor ,,40 de regi care au (Scut Franja". PSna in ultima zi, ,,conducStorul Frantei" va fi un rege hi republics. Ce poate fi mai regal dccal acest presedinte republican care restaureaza Trianonul, se gSndeste la Vincennes isi viseaza fastul vechii Frante? Charles de Gaulle era Hcut pentru Reims, Versailles si Saint-Denis. Nu pentru Palatul Bourbon, Elysee si Colombey. In ciuda sufragiului universal, el era ultimul dintre Capetieni, prin gratia istoriei, daca nu prin gratia divinS.

EROUL si DIVINITATEA) ^=-*

Evident, eroul intretine raporturi privilegiate cu divinitatea. Ca in mitologie, el este jumatate zeu, este la jumStatea distantei Intre zei si muritori, delegat de primii pe langa cei din urma. 20 noiembrie 1975, Generalul Franco se stinge din viata dupa o lunS de agonie si aproape 40 de ani de domnie. Ca un idol de temut al religiei ancestrale s,i al Spaniei integriste. Succesor si predecesor al Reyes Catolicos, Franco se credea adesea innobilat de Divina providenta. El afirma in 1937: ,,Dumnezeu a incredintat viata patrici In mSinile noastre pentru a o adiministra". In alte locuri, referinta la dreptul divin este explicita. Franco era proclamat ,,Sef militar al Spaniei prin vointa lui Dumnezeu". Statutul Falangei il declara ,,responsabil In fa^a lui Dumnezeu si In fata istoriei", iar ,,intelectualii" regimului insista asupra acestei functiuni: ,,Esle o adevarata misiune, o misiune crestina !n fa|a Domnului" !. Izolat in palatul Prado, in eticheta sj fastul monarhiei castiliene, instalat intre Velasquez i Zurbaran, Caudillo adauga legitimitatea providentialS legitimitatii charismatice.
1

Acest resort teocratic animfl, bineinteles, si ultimele monarhii traditionale. Astfel, Hassan al II-lea apartine unei familii care domneste in Maroc din 1640 si se declara descendent al profetului. El explica: ,,Nu Hassan al II-lea este eel care este venerat, ci tnos.tenitorul unei dinastii... Oamenii nu se inclinain fata persoanei mele, ci in fata liniei de descendenti ai profetului" *. La fel ca si califul, suveranul reuneste puterea spirituals si temporaia. In virtutea ConstitutieidinlOmartiel972(art.l9), ,,Regele,-4mJre/Afominic (Comandant al credinciosilor), vegheazS la respectarea Islamului" 2. La fel, regele Khaled al Arabiei apare ca un garant al Legii si al Traditiei. Imam al credinciosjlor, p3zitor al locurilor sfinte, monarhul wahabit3 isi fondeazS puterea pe dreptul divin. Musulman si el, maresalul Amin lmp8rtSeste poporului visele sale, care il pun in legSturS cu Divinitatea pentru a-i realiza comandamentele. Visul reprezintS aprobarea divina fata de actele sale Dar, presedintele ugandez nu abuzeaza de aceste voci si revelatii. de acest rit al profetului. ,,Aveti deseori astfel de vise?" II intreaba un jurnalist. ,,Numai cSnd e necesar" 4. Uneori insa, autoritatea eroica evadeaza din dreptul divin petitrv a si organiza propriul cult, pe fondul ateismului sau pagSnismulut Pe scurt, eroul il inlocuieste pe Dumnezeu. Devine substitutu! sSu functional, furnizSnd aceleasj servicii fidelilor: securitale, certitu dine, liniste. Si pentru cS puterea nu se poate lipsi de sacru, atunci ea insAsi va reprezenta sacrul. Nietzsche il anunta pe seful care se vrea titanic. DupS moartea Divinitatii, eroul i se substituie. ,,Supraomul, explica Nietzsche, distruge idolii, se impodobeste cu atributele lor. Apoteoza aventurii umane este glorificarea omului-Dumnezeu." Propaganda fascista sau nazista creeaza o religie noaH: religia siaiuluj si a sefului s3u providential. Ea il transforms pe acest salvator intr-un idol al unui nou cult, adorat, adulat, proslSvit. Totul tinde sa promoveze o divinitate de substituire -Ducele sau Fuhrerul, inventSnd un nou rit sacru: a'paritia la balconul pnlatnlui
' Interviu In Nouvel Observateur, din 6 iulie 1970 ^ Vezi Mohamed Ben Hafndane, La personnalisation dupouvoir au pentru D.E.S. in |tiin;e politice al Univ. Paris II, 1976. Mi^care politico-religioasa cu tendinfe puritane a imusulmanilor arabi. 4 Interviu de Jonathan Broder, Playboy, editia frana nceza, septembrie 1976.

Francisco Javier Cond^, Representacion poliaca y regimen espanof, Madrid, 1945.

30

31

din Venecia, pentru a se oferi adoratiei multimii tnnebunite sau ceremoniile wagneriene de la Nurnberg. Cel de-al Ill-lea Reich si marii sai preo(i au pus tn sccna un substitut al lui Walhalla. Pentru o cu totul altS cauzS, Uniunea Sovieiica dewolta, de asemenea, o pseudoreligiozitate tn jurul sefilor s3i. Cu toate acestea, luti-o scrisoare cStre Wilhelm Bloss, Marx scria: ,,CJJnd am aderat la societatea secrets a comuniftilor, Engels s.i cu mine am tScut-o cu conditia ca din statut sS fie tnlaturata orice referin(a la adoraf ia super strjioasa a autoritStii." lai Intemationala proclamS; Aft* exists salvator suprem Nici Dumnezeu, nici Cezar, nici tribun. De o jumatate de secol tncoace, tmbalsSmat tn sicriul lui din sticia, Lenin ramine expus privirilor pline de venerajie ale multjmii. Dar, tnca din timpul vietii, Stalin devine obiectul ,,cultului personaliiatii" pe care Hru^ciov II va denunfa la al XX-lea Congres al P.C.U.S., !n 1956, tn al sau ,,raport secret". CULTUL PERSONALITATH Cultul personalitatu debuteaza tn 1929, o data cu a cincizecea aniversare a lui Stalin, cu un fast neuzitat pSna atunci si se irisialeaza incepancl cu anii '30, dupa InfrSngerea opozitiei de siSnga si de dreapta, cand Stalin, elimindndu-fi adversarii, ramSiic tnconjurat nuniai de oameni obscuri. Stalin tncurajeaza personal torentul de elogii la adresa lui, care nu tnceteazS pSna la disparrfia sa, tn 19531. Roy Medvedev tl descrie orchestrdnd acest concert 2de proslaviti, stimul&nd panegiricele, acceptind omagiile excesive . Aceasta propaganda provoaca delirul colectiv al unei tari tntregi, al miscarii comunis te Internationale. Chiar si condamna(ii la moarte . Ani4 gloria secretarului general, tnainte de a fi tmpu^cat, Kamenev declara: ,,tmi implor flii sa-^i tnchine viaja marelui Stalin" 3. Cu |>ii jin timp tnainte de a fi asasinat, Kirov, chiar daca i se opunea lui
1 Cel de-al XXIII- lea Congres va lux hotirtrca ca cele doui decenii, din 1933 pna hi 1953t sd fie cunoscute ca ,,perioada cultului personaliuiu'i." * Roy Medvedev, Sulinismul, Pans, Seuil, 1972, p.194-199. 3 Victor Serge, SdzcfiuilUs, p.23.

Stalin, tl numea ,,cel mai mare om al tuturor timpurilor si al tuturor popoarelor" '. Veneratia a atins apogeul dupa marile epurSri, dintre anii 19361938. JncepSnd cu 1938, observa Ilya Ehrenburg, ar fi mai corect sS folosim termenul ,,cult" tn sensul religios de origine. In mintea a milioane de oameni, Stalin s-a transformat tntr-un semizeu mitic"". S-a preschimbat intr-un idol glorificat, tntr-un zeu pSmntean ce suscita adoratie s,i teams respectuoasa. Cultul personalitSjn devine o stranie varietate laicS a cons,tiintei religioase tntr-o orSnduire socialists. Descriind aceastS ,,zeificare a lui Stalin", Medvedev noteaza: ,,Ca toate cultele, i acesta tncearcS sS transforme partidul comunist tntr-o organizatie ecleziastica, cu o deosebire foarte clarS fntre enoriasi si marii preotj de sub oblSduirea carjei papale... La fel cum credinciosii ti atribuie lui Dumnezeu toate putt-rile..., tot asa se regasesc tn Stalin toate virtutHe" '. Idolul Suprem exercitS o adevaratS magie. Toti ti sunt devotati. Fiecare ti cSntS gloria, ca un servitor fidel al noului cult. LJn Cant pentru Stalin vorbeste despre m3retia-i supraomeneascS: Tu, Stalin, te afli deasupra Spatiilor celeste Si doar gandurile tale Sepot avanta mai sus. Soarele lumineaza mai tare . ' Decat stelele si luna Insa, Stalin, mintea ta - E mult mai stralucitd decat soarele' . Si un alt jwem ti celebreazS geniul de neegalat: Stelele din zori id asculta vointa, Geniul tau ineviilahil se inalta toanai la Ceruri, iarprivirea-tipatrunzatoare strabate abisurile Oceanului"5 El reprezintS tntelepciunea universala, este chiar Dumnezeu: O, tu, Stalin, parinte al popoarelor, Tu care foci ca omul sa se nascd,
Marie, Sutoi.Paris, Seuil, 1967, p.186. No\yMir, 1962, nr.5, p.152. ' Roy Medvedev, Slalittistnul, Paris, Seuil, 1972, p. 412-416. . Zx>zulia, Lakhouti si Ceatcikov, Versurifi cAntece despre Statin, p. 52-53. 5 Pravda, 27 noiembrie 1936.
33
1 Jean-Jacques 2

32

Tu care hrdnesti farana, Tu care retntinerefti veacurile, Tu care fad elogiulprimaverii, Tu care fad lira sa cante... Tu care eftifloarea primaverii mete, Soarele reflectat tn mil De suflete omenesti..." *. Aleksandr Prokofiev spune: nStalin... si nu mai adaug nimic... Totul este inclus tn acest mime atSt de mare. Totul: partidul, patria, viata, dragostea, nemurirea, totul" 2. Cliiar si Paul Eluard ii are locul In acest cor:
HIar

Stalin pentru noi e prezent pentru maine lor Stalin astazi risipefte durerea Increderea estefructul minfii luipline de iubire Manunchiul U e ratiune, atat de perfect este... Cad oamenii si viata l-au alespe Stalin Ca sa tntruchipezepepamantsperantele fara sfarsit" DUMNEZEU S-A STINS

Pieirea lui Dumnezeu este o idee de nesuportat pentru credinciosi. La fel, moartea eroului divinizat tnsea minS un cataclism pentru cei fldeli acestui tip nou de cult. Ea provoacS o tristete si o suferintS cumplite. In zorii zilei de 6 martie 1953, este anuntata moartea lui Stalin: ,,Inima prietenului lui Lenin, continuatorul inspirat al cauzei sale, cSrmaciul partidului si al poporului, a tacetat &St mai bats..." Trupul neinsufletit a fost depus In Sala Coloanelor, acoperit cu flori rosii si cu multe alte plante. In curSnd el II va tmaini pe Lenin, In mausoleul din Piata Rofie. Femei care plangeau Isi tineau pruncii ridicati deasupra capului ca sS poatS vedea mai bine ramasitele pSinamesti ale lui Stalin. Marsurile funebre sporeau starea de tristete generals.
1 Rakhimov, tn/Vavda din 28 august 1936. 2 Literaftfmaia Oazeta din 30 decembrie 1936. - Despre toate aceste elogii, vezi Jean Jacques Marie, Stalin, Seuit, 1967, p. 185-18*. 3 Paul Eluard, Joseph Staline, tn Cottiers du communismc, ianuarie, 1950.

Un popor Intreg isi traia disperarea, rascolit de o indignare mutS: oare Dumnezeu nu mai este nemuritor? De aici si sentimentul unei greseli a destinului, a unei nedreptati Ingrozitoare. De aici si isteria colectivS a funeraliilor lui Stalin. Cum au fost mai tSrziu cele ale lui Nasser, sau chiar cele ale lui de Gaulle, cu multimea care defila cane Arcul de Triumf, In plina noaple, sub biciuirea ploii, strivits. cHinuita. Conducatorul plin de farmec nu dispare In delir. Desi, mull mai dramatica in sine, anuntarea mortii lui Kennedy a fost primitS in liniste. Dimpotriva, eroul moare dramatic, In hohotele de plSns si TM durerea multimii. Funeraliile sale - a c3ror rSnduiaia a pus-o, ade sea, el singur la punct - alcatuiesc ultima lui reprezentajie, leatralS. melodramatica. fn aceste momente consternarea cuprinde chiar si pe cele mai inalte spirite. In 1953, Mao Tze-Tung scria acest articol: ,,Cel mai mare geniu al epocii actuate, marele conducator al miscSrii comuniste Internationale, tovarasul de lupta al nemuritorului Lenin, tovarasul losif Visarionovici Stalin si-a luat rimas him pentru totdeauna de la aceasta lume... Toate operele tovarasului Stalin reprezinta documente mnrxisi nepieritoare. Am fost alaturi de el, i-am cerut mereu sfatul si uitot deauna am g3sit, tn operele lui, forta inlelectuala... L-am pieidnt acum pe marele nostru conducator si pe eel mai sincer ptieten: pe Iovar8sul Stalin. Este o mare nenorocire! Ea ne pricinuieste o tristete imposibil de redat In tuvinte" . Foarte curSnd, Mao tsi va organiza si el - sau va 13sa sa i se oiganizeze - propriul cult. In epoca Micutei C3rti Rosii, catelusrnul noii religii, el va fi tratat ca egalul unui zeu, HcSndu-i-se portrete si cioplindu-i-se statui la nesfSrsit, citat de milioane de chinezi, ca sf cum ar reprezenla CuvSntul tnsusi, creditat chiar cu puteri miraculoase. Va fi adulat, elogiat, idolatrizat cum putini dintre ImpS'R 1 . 1 ; Olestului Imperiu au fost inaintea lui. Acest cult aminteste, intr-adevar, de indelungata traditie de s" punere fata de Imparati, de care poporul chinez n-a scSpal prea
1 Citat din Stuart Schram, Mao Tie-Tung, Paris, ArmaiTd Colin, 1963, p. 382-384: iuspirat din: ZMI Weida de Yougi, Pekin. 1953.

34

35

usor . Asa cum $i Stalin 1-a preluat, accentuSndu-1 i mai mult, pastrand iraditia tarilor. fn Atnintirile sale, Hru^ciov fi comparS pe cei doi idoli: ,,Dac5 titchidetj ochii, daca auziti ce spun chinezii lui Mao si daca tuiocuili ,,tovarasul Mao" cu Btovara^ul Stalin", v3 veti face o idee despre felul tn care decurgeau lucruiile In zilele noastre... Oameni ca Mao i Stalin se aseamanS eel pu(in dintr-un punct de vedere: ca sa ramanS la putere, trebuie neapSrai ca autoritatea lor sa fie plasata tn fnaltul cerului" 2. La urma unnelor, Mao descrie el insiisi buna folosin|a a acestei venera(ii: ,,ExistS douS feluri de cult al personalitatii. Unul este eel drept, adicS acela care are ca object ideile corecte ale lui Marx, Engels, Lenin si Stalin. Trebuie ca noi s8-i veneiSm vefnic; daca nu vom venera ideile s,i persoanele, va fi din cale afarS de rSu. AdevSrul se atla fn niaJnile lor, atunci de ce nu i-am venera?... Un grup trebuie sa-si venereze seful; daca nu-1 va venera, va fl foarte rSu. Al doilea I'd de cult al personalitatii este unul incorect; el consta tn a urma orbe^te, fara judecata, iar acest lucru nu este drept... Nu este cultul personalitatii care pune probleme, ci asemanarea lui sau neaseminarea cu Adevarul" '. fn 1966, o data cu tnfaptuirea revolutiei culturale, GSrzile Rosii devin slujitoarele deosebit de active ale cultului lui Mao. Pe 18 august, acesta prezideazS prima lor manifestable. Defileaza peste un milion de oamenitn Piaja Pacii Celeste, agitand Micuta Carte Rosie, tn timp ce cSniau: ,,Ca sa navighezi pe mSri, depinde numai de Carmaci". Din zori si pSna la amiaza, tn picioare pe terasa care domina tntreaga piata, imhracat tn uniforma Armatei de Eliberare, Mao saints noile batalioane ale revolujiei. PflnS la sfSrsitul lui noiembrie, va prezida tncS de sapte ori aceste adunari enorme ^i va trece in revista noua milioane de OSrzi Ro^ii, care veneau din toata China Este i epoca tn care Lin Piao, marele organizator al cultului lui Mao, tl acopera cu laude, numindu-1 ,,marele comandant suprem", ,,mSre{ul cSrmaci", chiar fi ,,tmparatul Tsin". Pretutindeni se tnmultesc busturile, statuile, tablourile. Iar Mao, tncarnarea unei
1 Potrivil credin;ei populare, cutremurde de pamint anuntau mosrtea imparatilor. Or !n 1976, China a suferit mai mulle seisme, ca acela de la Tang-Chan, pe 28 iulie... J Nikila Hrusciov.Xminiiri, Paris, Laffont, 1971. 1 Mao Tze-Tung, Mama Cant Roue. Scrieri, discursuri si convorbin, 1949-1971, Paris, Flammarion, 1975, p. 44.

umanitSti sublime, devine un zeu insufletit, adorat de noua sute de milioane de supusi. De aceea, la 9 septembrie 1976, tristetea Chinei a fost infinit mai mare, cSnd Mao s-a suns din via^S, la vSrsta de 82 de ani. Ca si to cazul lui Stalin, s-a petrecut aceeasi ratacire a unui popor inireg, care Isi pierde divinitatea tutelara. Doliul a tinut zece zile. fn Piata Tien An-men, milioane de diinezi defileazS la picioarele monumentului tnchinat Eroilor Poporului. Schela, care domina imensa piata cu cei 40 de inecri ai sai, are tn mijloc un portret urias a lui Mao. In fata ei se tnclina tineri si bairSni cu ochii in lacrimi. fn interiorul Marelui Palat al Poporului, reprezentantii natiunii defileaza prin fata trupului netnsufletit. fn sfaTsit, a sosit si ziua de 19 septembrie, cSnd au loc funeraliile. Toata tara s-a oprit in loc. La ora 15 fix, noua sute de milioane de chinezi tncremenesc in pozitia de drepti si pastreaza trei mjnute de tScere, in timp ce sirenele uzinelor, ale vapoarelor si ale trenurilor tiuie fSrS contenire. Peste un milion de persoane s-au strSns la Pefcin, tn Piata Tien An-men, tncepSnd cu ora sapte si jumatate, ca si asculte, in fata unei imense fotografii alb-negru a lui Mao, elogiul funebru rostit de Hua Kuo-Feng. Cufundata in tacere i durere profunda, o tntreaga natiune, miiia, este indoliata dupa zeul chinez. fn Piata Tien An-men se va construi i medial, in cinstea lui, un mausoleu a carui prima pialrS o va pune Hua Kuo-Feng, pe data de 24 noiembrie. DupS cum, si conducatorii sovietici au tnceput prin a depune rSmasitele pamSntesti ale lui Slalin, in Piata Rosie. DINTR-UN CULT fNTR-ALTUL lata ca un nou idol tsi face intrarea: Hua Kuo-Feng, devenit |irim-vi(presedinte al partidului si prim-ministru, in 1976. In sSptSmSnile ce au urmat dupa stingerea din viata a lui Mao, aceastS cSpetenie a ,,pragmaticilor" ia masuri tmpotriva ,,radicalilor" si iniaturS de la putere, de-acum tnainte, asa-zisa ,,clica antipartid" sau ,,banda celor patru". Este vorba despre v3duva lui Mao, Chiang Ching, Wang Hong-Wen, al doilea vicepresedinte al partidului, Chang ChunChiao, primvice prim-ministru si doctrinarul Yao Wen-Yuan.
37

36

De acum inainte, pentru Agentia China NouS, acesti conducStori ,,si~au arStat adevSrata culoare politics si au devenil ulterior la fel de dezgustStori si dispretuiti, precum mizeria de cfline" *. Devenit presedinte al partidului, Hua Kuo-Feng fncepe deja , sS-si organizeze propriul cult. Patru zile de manifestatii ale maselor populare din intreaga China, culmineaza la Pekin, pe data de 24 octombrie 1976, cu un miting de un milion de persoane, care i! proclama pe Hua Kuo-Feng urmas al ,,Marelui Cfirmaci". Imbracat din nou cu haina militara, el apare pentru prima oara la tribuna istoricS de la intrarea in Piata Tien An-men, unde Mao insusi prezidase odinioara manifestable maselor populare. Acum, primeste la rSndul lui omagiile vibrante ale poporului chinez. S( aceasta doar la sase saptSmSni de la moartea lui Mao. La hotarele Chinei, Coreea de Nord practica si ea cultul personalitS tii, in folosul maresalului-presedinte Kim Ir Sen, ,,conduc3torul respectat si mult tubit", ..soarele natiunii". Statuile sale din bronz aurit sunt instalate in toate locurile unde se spune c3 s-ar fi afirmat in lupta tmpotriva japonezilor. Portretul lui este prezent peste tot - ca acela al lui Big Brother. Saw! natal este un loc de pelerinaj continuu si fortat. Cele 2 896 de coltisoare de tara in care s-a oprit pentru a-si oferi sfaturile populatiei sunt considerate, de asemenea, ..locuri sfinte". Locul pe care a slat intr-o zi tn metrou a fost imbracat in satin si nu a mai fost folosit niciodata. In fine, la Phenian, in muzeul revolutiei coreene, ii sunt consacrate 95 de incaperi. Ca s3 nu mai vorbim despre cartile inchinate gloriei lui, care se intiluleazS Tovarasul Kim Ir Sen este un g&nditor si un teorelician de geniu sau Presedintele Kim Ir Sen, omul care conduce Asia si lumea mtreaga. lar odele ce-i sunt adresate nu pot fi numarate: Spune tu, furluna din cdmpiile Manciuriei Spune ru, noapte inflnita din padurea deasa Care este partizanul fard egal din istorut noastrd Care este patriotul fard egal din lumea intreaga? Chiar i in U.R.S.S., In ciuda condatnnSrii sale in cadrul celui de-al XX-lea Congres din 1956, cullul personalitatii renaste, in
1 2

folosul lui Leonid Brejnev, care se afia la conducerea partidului, din 1964. Februarie-martie 1976. La tribuna celui de-al XXV-lea Congres, loti vorbitorii sovietici aduc un omagiu - uneori foarte tnfiacarat ,,meritelor personale". E. Sevardnadze, primul-ministru al Georgiei declara: Una dintre cele mai mari calitati ale lui Leonid Ilici este aceea cS nu se Imbraca in toga supraomului... O InattS competent, anvergura, pragmatism, umanism, loialitate, tSrie de caracter, arta de a pStrunde in sufletele oamenilor, capacitatea de a instaura un climat de incredere, de respect si de exigents Intre oameni, climat care exclude frica oarba, egoismul, pofta i suspiciunea, iata, acestea sunt calitatile, printre multe altele, pe care ar trebui sa le imprumutSin de la Leonid Brejnev" '. Nici Rasidov nu este mai putin entuziast: Brejnev este ,,t>mi!l politic, nu numai, eel mai eminent, ci si eel mai influent din epoca noastrS... Se distinge printr-o modestie f8ra margini, primr-un talent straiucit, prin optimism revolutionar, printr-o pozitie dc clasa ferma, prin mSretia sufleteasci si prin farmecul personal" 2. lar secretarul general continua sS primeascS omagiile fidelilor sai care se succed la tribuna. Kunaiev Ii lauda ,,eforturile de Titan" Rasulov II descrie ca pe un ,,mare om de stat $i de partid, do tat cu un imens talent organizatoric, cu o energie fSra margini, profund cu noscator al vietii, un om cu un suflet mare si sensibil". Voos ii salii'S nesecatul ..spirit de initiativa, energia inepuizabila si imensa capad tate de munca". Oriskiavicius se inclina In fata ,,unui om cu sufle t mare, care poarta in el cele mai frumoase calitati de om cu O mare" '. Fiecare prim-secretar din Republicile Uniunii isi are cuvin tele lui de lauda. Si aceasta, f3r3 tndoiaia, spre nemultumirea lui Brejnev, care afirmase urmStoarele In raportul s3u de activitate: in Partidul Comunist Sovietic nu este loc pentru aceia ,,care se InconjoarS de lingusitori si de trSmbitari" 4.
1 Le. Monde din 2 martie 1976. - Vezi i fn L 'Humanity din 1 martie, muUe ex'.rase despre aceste ..elogii la adresa lui Leonid Brejnev". - L* Monde din 2 martie 1976. - Rasidov, Kunaiev, Rasulov, Voos si Grisktavicitis sunl,, respecttv, prim-secretari ai Uzbekislanului, Kazahstanuiui, Tadjikistanuti'i l^to toniei si Lituaniei. j Ibid I 4

Scrisoare oficiala din 23 octombrie 1976, Le Monde, din 24-25 octorabrie 1976, l<e Monde din 21 mai 1975.

Ibid.

38

Si 101 usi elogiile sforaitoare cominuau sa curgS. Pe data de 8 mai 1976, sarbatoarea nationals a victoriei, Brejnev este avansat la gradul de maresal, trecgnd deci In vSrful ierarhiei militare, la fel ca si Stalin. In aceea^i zi are loc dezvelirea buslului s3u din bronz, !n Ucraina, la Dnieprodzerjinsk, orasul natal. La televiziune este transmisa ceremonia, prezidata de Sterbinski, membru !n biroul politic si prim-secretar al Ucrainei, care afirma': ,,Meritele lui Leonid Brejnev ca strateg si eminent organizator al aparSrii patriei noastre sunt bine cunoscute... Comunist tnflc3rat, reprezentantul pleiadei glorioase a conducatorilor de tip leninist, ali meritat respectul si recunostinta cea mai ailSnca a tuturor comunistilor, a poporului sovietic, a lulutor oamenilor cinstiti de pe aceasta planets" '. Pe 14 octombrie, la Kremlin, cu ocazia unei alte ceremonii, Kirilenco declara la rSndul sau: ,,Leonid Ilici, primesti cu indreptatire dragostea ptofunda a milioanelor de oameni de pe planeta noastra... Optimismul, fncrederea fn progresul omenirii tasnesc din vorbele tale ca un izvor... Es.ti iubit de partid si de popor, Leonid Ilici!"2 Laudele nesfarsite sunt exacerbate cu ocazia apropierii celei dea 70-a aniversari a lui Brejnev. Portretul In culori este reprodus In treizeci de mii de exemplare. fn ziare si la televiziune sunt multiplicate datele biografice 51 rezumatele ceremoniilor premergatoare. Se pune fn v^nzare un album cu fotografii intitulat Leonid Ilici Brejnev, opera unei vieti, opera unei epoci, care fl prezinta ca pe unul dintre rSspunzatorii victoriei din 1945 $i ai succeselor spatiale. Esle proiectat si un film, Isloria unui comunist, care li expune cariera. Conducatorii din tarile surori - printre care Honecker, Jivkov Gierek, Kadar, fedenbal si Raul Castro - se succed pe la Moscova penlru a-i aduce un omagiu personal lui Brejnev si sfl-l acopere cu decoratii: ,,medalii de aur", ,,stele de aur", ,,ordine ale libertatii" etc. Asemenea unor magi ai comunismului, veniti sa aduca tam&a si sinirna3. fn sfSrsit, dummies 19 decembrie este apoteoza. Pravda iese de sub tipar in mod exceptional de opt pagini, dintre care sase fi sunt dedicate lui Brejnev, cu fotografia fn pagina tntaX La ora 11 fncepe,
1 L'Aurore din lOmai 1976siLcMonde din U mai 1976. jLe Monde 16 octombrie 1976. 5 Lc Figaro din 9 decembrie 1976 }i Le Monde din 11 fi 18 decembrie 1976.

la Kremlin, o grandioasa ceremonie - transmisa fn direct la televiziune - la care aststa principalii conducatori ai U.R.S.S., ai tarilor si ai xartidelor surori. Podgorni ti confera secretarului general al cincilea Ordin al lui Lenin, a doua Stea de aur a eroilor sovietici si Sabia de Onoare a Armatei Rosii, pentru a saluta ,,meritele sale eminente tn intarirea capacitatii de aparare a for^elor armate ale U.R.S.S." '. fn sl'Srsit, tn dupa-amiaza aceleiasi zile, are loc un dineu de mai multe ore care i-a adunat laolaltS pe invitatii straini si pe conducatorii sovietici, care au pronuntat mai mult de treizeci de discursuri. Ritualul, pus la punct pana la cele mai mici amanunte, este o adeziune a lingusitorilor. Mare^alul - secretar general - se aseamana cu un (ar rosu, aureolat cu toate virtujile ^i intrustal tntr-o icoana. Dupa opt ani de la raportul lui Hru^ciov, dupa opt ani de la demolarea statuii ,,genialului Stalin", U.R.S.S. a restabilit un nou cult al personalitatii cu tot cortegiul lui neghiob de figuri pioase si de linguseli grosolane. !N LOCUL LUI DUMNEZEU fnsa, alii conducatori au mers si mai departe: spre un soi Ue autozeificare. Ca sa completeze sau chiar sa inlocuiasca religia pi e zenta cu propriul cult, fn acest punct, fetisismul si idolatria inceteaza sS mai fie, dear, niste metafore, devenind realitate. SituSndu-se la acelasi nivel cu sacrul, puterea isi atribuie o dimensiune religioasL Ca si Promeleu, eroul Incearca s8 hire secretul de la zei. Presedinte al Republicii Ghana pSna !n 1966, Kwarn^ Nfcruinah isi creeazS propria imagine mistica. Aceasta semizeificare a sa isi are obSrsia in anii 1949-1950, mainte chiar de cSs. tigarea independentei, in 1957. Descriind campania electoraia din 1951, care tntrevedea triumful lui Nkrumah, un ziarist facea urmatoarea remarca: ,,Afosl zeificat cu adevSrat de catre poporul s3u care 1-a tnzestrat cu virtutea si imanenta universaia ale unui spirit ancestral... fn imnurile care !i sunt inchinale, numele lui tl mlocuieste pe eel al lui Christos" 2.
\LeMontU din 21 decembrie 1976. Daily Telegraph din 16 ianuarie 1951.
1

40

41

Accra Evening News il numeric astfel: ,,oel mai mare african al generatiei noastre", ,,Katamento" (eel ce nu-si va caica juramSnlul niciodata), ,,Oyea Dieyie" (fnnoitorul tuturor lucruriior), ,,Osagyefo" (aducatorul de victorii), ,,Kodokurni" (marele o$tean), ,,Kasakrepo" (eel care vorbeste in numele tuturor), ..MSntuitorul" si ,,Messia". Mai 1961. Au loc dezbateri In Parlamentul din Accra tn legSturS cu transformarea casei natale intr-un muzeu al natiunii. Alefii ghanezi il compara pe Nkrumah cu Confucius, cu Mahomet, cu SfSntul Francisc de Assist, cu Shakespeare s.i cu Napoleon. Unii dintre ei chiar fac o paraleia Intre discursurile sale s,i cele ale lui Buddha ori juramSntul lui lisus IScut pe Muntele Maslinilor. Jeane Rouch vorbeste despre vizita sa In rdndul pionierilor care recitau urmatoarea litanie: monitorul: Nkrumah este perfect" pionierii: Nkrumah este seful nostru " monitorul: Nkrumah este Messia al nostru " pionierii: Nkrumah este nepieritor"'. frt prezent, in Zair, si pre^edintele Mobutu !i otganizeaza propriul cult, spun^nd cu sinceritate: ,,Eu sunt s^ful. fmi place ca poporul meu sa mfl iubeasca. fti face plScere sa te 5111 iubit. Unii $i-ar da viata pentru asta" 2. Joseph Desire Mobutu, fiul unui bucatar al misionarilor catolici, devine Mobutu Sese Seko Kuku Ngwendu wa Zabanga (cocosul care c^nta victoria, razboinicul care se duce din lupta in luptS, fara a putea fi oprit). I se spune ,,Mobutu Creatorul", ,,Mobutu Ziditorul". I se acorda aceste titluri: ,,Conducatorul Revolutiei Zaireze", ,,Marele CSrmaci", ,,Tatai Natiunii Zaireze". Pe strazile din Kinshasa $i pe cele din alte orase, pe pancarte verzi sta scris: ,,Mobutu Sese Seko, salvatorul nostru! Unicul nostru conducator!" Portretele lui sunt prezente peste tot, cu inscriptia: fti multumim, Cetatene Presedinte!" Grupuri ,,animatoare" de tip chinez parcurg strazile sI3vindu-i meritele. De dimineata p3n3 seara, postul de radio national Vocea Zairului ii face un adevBrat ornagiu in stil african. ,,Tu esti fatal meu -Mobutu
Jeane Rouch, Ghana, Lausanne, Ed. Rencontre, 1964, p. 71. Auloportret de Jean-Francois Chauvel, difuzat in august 1975 la TFI: cf. Le Monde, din 9 august 1975.
1 2

Sese Seko - Tu esti zeul meu - Kuku Ngwendu wa Zabanga", as,a ti prosiavesc grupurile de cSmareti viap s,i luptete sale, tn fiecare sear* inaintca telejurnalului de la ora 20, pe ecran defileaza timp de saizeci <' secunde niste norisori care lasa s3 se intrevada cu intermiten^e divirp figurS a ,,conducatorului" daivSzator. Este zeul Mobutu1. in toate ciadirile publice exists portrete ale pres^dintelui Mobutu, lar biroul politic al M.P.R., al MiscSrii Populare Revohr(ionare, partidul unic pe care 1-a creat tn 1967, a hotarfit ca loate locurile pe care le-a frecventat sa fie considerate locuri de venerat,ie public*. Etoctorul Nkrumah isi dezvoltase propria doctrina filosofiexi religioasi, ,,nkrumaismul", ..con^tientismul"2. PreluSnd exemplul s3u, generalul Mobutu impune Mmobtis mul". Dupa opinia secretarului permanent al M.P.R., mobutismut constituie ,,o suma a trei componente care sunt urmatoarele: gSndirea, invataturile si activitatea Presedintelui-Fondator al M.P.R3 lar in introducerea Constitutiei se spune: ,,Noi, poporul zairez, suntem strSns uniti in sSnul Miscarii Populare Revolutionare, crediecioas?
raobutismului".

Cu c5t mobutismul se dezvolta mai mult, cu atSt relajiile cu Biserica Catolica se degradeazS mai tare, fn decembrie 1974, CrSdunu) Inceteaza s3 mai fie o zi de sarbatoare. Guvernul ordonS sft <ie luate crucifixurile din scolile destine - nafionalizate - 5! din spits Icle religioase i sa fie inlocuite cu portretele generalului Mobutu. fnvatatura creslina este interzisa tn toate ^colile. tn locul ei se tnvatS mobulismul. Postul de radio, unde se vorbea despre Mobutu ra despre un ..cSrmaci" si un ,,tata al najiunii", !1 considers acum un ,,Messia" si il ataca pe Christos, ,,profetul evreu razvrStil" 4- Astfel are loc zeiftcarea eroului. CU-ATAT MAI GREA VA FI CADEREA Cu toate acestea, eroul sfSrs^te pe ici, pe colo, prin a p9t?i puterea. Secerat de moarte - ca Stalin, Franco sau Mao - el reali
1 A se vedea, spre exeraplu, rcportajul lui Pascal Dclobel, fn Ftms-MfrvJi dm ^ august 1975. " Claude.Richard M'Bissa, PtrsonatizarcapuKrii frt Ghana: fcnomemd Fflmvn**firaoon pentru D.E.S. tn sttinfe politice la Universitatea Paris H, 1975. ^ Mpongo Bokafco Bautohnga, Personalaareaptaeriipnn Mobuiu Sese Scko, raptrt ^>entru D-E S. tn stiinje politice la Universitatea Paris II, 1975. ' lx Figav din 20 martie 1975.

42

43

cu siupoare c3 nu este nemuritor. tniaturat de hazardul unei campanu electorale potrivnice - ca de Gaulle In 1969 - sau de o loviturS de stat - ca tn cazul lui Peron, m 1955 si al lui Nkrumah, in 1966. Aceasta cgdere a ejflului tine de patru factor.!. Mai tntai, esecul. OuvernSnd prin fapte de vitejie, eroul nu se poate lipsi de succes, din victoria tn victorie. Puterea charismaticS poaie comporta unele riscuri: generalul victories s3 fie tnfrSnt,. profetul sS raspandeasca oracole false si asta tn ciuda gloriei lui deci a puterii lui. fn mod paradoxal, eroul poate, de asemenea, s8-si altereze reusita si s3 sufere ,,o rSsturnare de situate". Ca si dictatura de tip i oman, autoritatea eroicS se impune, mai ales, tn perioadele de criza. Atunci cSnd criza care a generat-o a ajuns la final, puterea charismaticS tsi pierde baza initials si ratiunea de a exisf a. De Gaulle tsi vede prestigiul degradat, dupS terminarea problemelor din Algeria. Odata pericolul trecut, adio cucernicie! Apoi, democratia - atunci eSnd ea exista- nu iubeste autoritalea eroica. SfidStor si semet, seful charismatic ti stSnjeneste pe cetatenii de rfnd prin culmea gloriei sale. Pe termen nelimitat, aceastg guvernare distanta si dispretuitoare slfirscste prin a lovi tn sentimentele iiernocratice. !n fine, intervine si oboseala. Cad maretia oboseste. Cum ai putea trai vesnic tn epopee, tn cSntecul de vitejie? fn Inraina unei glorii sustinute? Shakespeare nu poate fl zilnic pe afls. Spiritul public ti ideiuifica pe sefii prestigiosi cu perioadele dramatice, tulburatoare. Apoi, un popor tntreg - sfSsiat, viaguit aspira la calmul de dupa furtuna. lesim din Istorie pentru a ne iiitoarce in politica. O politick mai calma, mai obisnuita. O politica ce paraseste sunetele tnalte, pentru a reveni la un ton mai bl^nd. Marile figuri de la cSrma sunt abandonate tn favoarea oamenilor obisnuiti, ce incarneaza virtuti obisnuite. Ne tntoarcem catre cetatenii simpli, apti sa reprezinte oameni de r^nd. Din acest moment, eroul il considera pe omul obisnuil opusul lui. Si, totodata, succesorul lui. Eroului ti urmeazS antieroul. In acest sens, in 1969, Pompidou este considerat ,,anti-de Gaulle" '. Cum fusese deja si Gouin, tn 1946. Atunci caiid acest om cumsecade, meridional, M tnlocuise pe
1

Connetabil. Truman il tnlocuieste pe Roosevelt. Attlee ti succede liii Churchill. ,,Leul.cel batr^n" promitea ..sange, sudoare si lacrimi". Cu Attlee, ,,viata este aici, simplS si linistita". Poate prea lini^tita. Cunoastem opinia lui Churchill despre succesorul sau: ,,Un taxi gol se opreste In fata Camerei Comunelor. Attlee coboarS din el", tn sfarsit, in 1953, Nikita tirusciov, popular, dacS nu chiar vulgar, t! inlocuieste pe maresalul Stalin, supranumit si tarul rosu (Je la Kremlin. O data cu el, omul cumsecade ti succede omului providential si ii demoleaza cultul. Zeului terestru ti succede un om dintre oameni. Un ucrainean solid. Un om din mediul rural, atasat de glia lui si specialist in cultivarea porumbului. Cu via^a de familie, cu sotia lui, Nina, cu ginerele Adjubei. Si cu zicatorile populare. Cu tncSliarnintea lui care chinuie tribuna de la O.N.U., ca sS arate dezaprobarea fata de vreun orator. In mod evident, acest antierou cu gusturi si apucSturi simple tl intruchipeaza, cu brutalitate, pe celalalt personaj: omul obisnuit.

L^JUis Vallon, L'Anti-de Gaulle, Paris, Seuil, 1969.

44