Mancur olson cresterea si declinul natiunilor - prosperitate, stagflatie si rigiditati sociale [1982] 1999, humanitas, bucuresti

Introducere (Craiutiu) Intrebarile cartii: (craiutiu): de ce unele societati moderne par (aproape) neguvernabile? De ce unele state se dovedesc adesea incapabile sa le guverneze? Cum se explica ca o tara invingatoare precum Anglia a suferit in anii 70 o criza economica acuta in vreme ce state invinse in ww2 precum Japonia si Germania au beneficiat de ritmuri ridicate de crestere economica in ultimile 5 decenii? Olson pleaca de la ideea ca statisticile economie (desi utile) nu po explica integral. Argumentul: 1) o societate nu poate ajunge la o economie rationala prin intermdiul negocierilor si compromisurilor incheiate intre divrsele grupuri de interese exisente. Lucrul aceste nu este posibil pentru ca intotdeaun aexista grupuri excluse de la negocieri, iar politicile statului ajung s anu fie echitabile in deplinul intes al cuvantului. 2) In al doilea rand, societatile stabile din punct de vedere social (societati care au frontiere mai mult au mai putin nemodificate) incurajeaza in timp romarea unui numa consierabil d egrupuri de interese. 3) In al 3-lea rand, grupurile mai mici par a fi mai eficiente in promovarea propriilor interese, fiind mai apte in a se organiza decat grupurile mari. (aceatsa discrepanta se accentueaza in societatile car se bucura de o periada scurta de stabilitate in copmparatie cu cel care se bucura de o perioada lunga de stabilitate) 4) A 4-a teza: prin actrivitate si revendicari, grupurile de interese tind sa reduca eficienta alocarii resurselor in societate contribuind la polarizarea vietii politice. Datorita faptului ca scopul principal al acestor grupuri nu este acela de a contribui la sporirea venitului national cat a obtine pentru membrii proprii o mare parte din veniturile societatii (in detrimentul cetatenilor incapabili sa negocieze) aceste grupuri pot fi considerate adevarate coalitii de distributie, lucru valabil nu numai ncazul oligopolurilor si cartelurilor ci si in cazul sindicatelor si asociatiilor profesionale. Toate organizatiile de acset fel urmaresc deseori sa obtina venitri suplimentare pentru membrii lor prin dierse masuri cresterea artificiala a preturilor, plata unor taxe mici la bugetul de stat, cartelizare care afecteaza grav eficienta alocarii resurselor si contribuie la distorsionarea sistemului de preturi. Olson ajunge la Concluzia ca marea majoritate a organizatiilor d einterese speciale tind sa redistribuie avutia nationala mai degraa decat sa o sporeasca. Acest lucru are consecinte importante in plan politic cand grupurile de interese speciale devin mai puternice si mai influente iar problemele de distributie tind sa preocupe opinia publica intr-o masura mai mare, viata politica insasi devine mai polarizata si mai tensionata, avand efecte pe termen lung asupra guvernabilitatii societatilor respective.

Olson: Cap.1 Intrebarile si normele intrunite de un raspuns satisfacator pp.24-26 Cum se face ca Anglia a avut o crestere economica atat de lenta, in vreme ce, spre exemplu, Franta (care a suportat 4 ocupatii partiale sua totale, a avut o multime de schimbari constitutionale) avea un venit per capita cu putin inferior celui din Germania sensibil superior celui din Marea Britanie si doar cu o patrime inferior celui din SUA? pp.26, 27 in anul 1957, Franta, Germania, Italia si tarile Beneluxului au fondat piata Comuna. O intrebare a cartii este: De ce au avut cei 6 parte de o crestere atat de rapida (comparand cu Anglia si SUA) (alte intrebari: de ce Japonia care se zbatea in saracie a reusit in 50 de ani sec XIX sa creasca devenind singura tara industrializata din afara lumii occidentale. De ce Germania a reusit sa creasca economic pana in 1914 ajungand sa depaseacsa Britania? Etc, de ce europa occidentala altfel inapoiata a reusit sa creasca ajungand cea mai importanta forta economica?) Alte intrebari: p.28. De ce apare somajul involuntar si de ce uneori (ca in cazul Marii Depresiuni) acesta afecteaza o proportie importanta a fortei de munca? Keynes a dat un raspuns care insa acum nu mai este considerat a fi pe depin satisfacator deoarece teoria macroeconomica a lui Keynes (o teorie a economiei per ansamblu) nu are o baza adecvata in teoria microeconomica (o teorie a comportamentului factorilor individuali de decizie pe pietle sau in contexetle particulare in care opereaza fiecare) Teoriile non keynesiene (monetariste) tributare perspectivelor rationale de echilibru presupun un comportament individual rationaldar nu explica somajul involuntar. Cartea de fata arata ca atat somajul involuntar cat si depresiunile acute pot aparea chiar atunci cand fiecare factor de decizie se comporta in acord cu interesele sale majore. De indata e se intelege cum rezulta somajul dintr-un comportament rational si informat, devine evident modul in care se combina inflatia si somajul stagflatia.

pp.29,30 perioada in care termenul de stagflatie a fost acceptat demulti economisti, multi politologi au ajuns sa considere anumite societati cafiind neguvernabile. (termenul de neguvernabilitate a fost folosit cand guvernul heath a vrut sa-si impuna autoritatea in timpul unei greve a minerilor si pentru descrierea politicii care a dus la falimentul efectiv alorasului New York) Intrebarea: de ce unele societati moderne sunt in oarecare masura neguvernabile? De cese crede ca guvernele unor tari nu guverneaza si nu controleaza societatile lafel de bine ca in trecut? .p30. Ce face ca structura de clasa sa fie mai rgida si mai exclusica intr-o tara sau intr-o perioada decat in alta? (clasa: definita ca orice exclusivitati si bariere ridicate in cale a intrarii in intr-o structura sociala care, cel putin intr-o anumita masura, limiteaza posibilitatile si contracareaza tendintele meritocratice. Ex: sistemul indian al castelor)

Cap.2 Logica p.39. Pardox referitor la comportamentul grupurilor: deseori s-a considerat de la sine inteles faptul ca daca intr-un grup de indivizi sau firme au un naumit interes, grupul va avea tendinta sa-l promoveze. (cetatenii care au acelasi interes politic se organizeaza si fac lobby in favoarea lui daca, spre exemplu, muncitorii, fermierii sau consumatorii s-ar confrunta cu monopoluri ostile intereselor lor, ei ar putea dobandi in cele din urma o putere compensatoare prin oranizatii de tipul sindicatelor si asociatiilor d efermieri). Altfel spus, daca indivizii dintr-o anumita clasa sau categorie sunt suficient de coteresati si cad de acord in privinta interesului comun, ei vor actiona in consecinta. pp.39,40 Ipoteza: daca reflectam asupra logicii presupuneiri familiare descise in paragraful precedent, vom vedea ca ea este fundamental si categoric gresita. Argumentul: care ar fi modul adecvat de actiune (lobby sau boicot) al (spre exemplu) muncitorilor care considera ca prestatia lor merita un salariu mai mare, consumatorilor care platesc pentru un produs preturi mari din cauza monopolului etc.? Mecasnimul: dac aun consumator s8ua un lucator contribuie cu cateva zile si cativa dolari in sustinerea unui boicot sau a unui sindicat ori daca face lobby pentru o legislatie favorabila, inseamna ca si-a sacrificat timp si bani. Ce-i va aduce acest sacrificiu? In cel mai bun caz, individul va reusi sa-si promoveze cauza intr-o masura prea mica (deseori imperceptibila). Oricum, el va obtine doar o parte minuscula din rodul actiunii sale. Insusi faptul ca este vorba de un scop comun presupun ca rodul actiunii va fi impartit intre membrii grupului. Deoarece roadele se impart intre membrii grupului, cei care nu au contribuit cu nimic, vor beneficia in exactaceeais masura ca si cei care au contribuit si, din acest motiv e convenabil sa spui lasa-l pe Geoge s-o faca numai ca george se va simti la fel de putin indemnat s-o faca. Concluzia: In lipsa unor reglementari spciale sau a unor circumstante (speciale) apare un paradox: grupurile mari, daa sunt alcatuite din indivizi rationali. NU vor actiona in interesul lor. pp.42,43 Consecinta: daca exista numai comportament individual si rational, in majoritatea cazurilor, nici guvernele, nici lobby-urile sau cartelurile, nu vor exista decat dac aindivizii le sustin pentru un alt motiv decat bunurile colective pe care acestea le ofera. (acest argument nu s erefera cu necesitate la grupurile mici) Solutii: stimulentele selective: Stimulentele selective se aplica inivizilor in mod preferential, dupa modul in care acestia contribuie sau nu la producerea bunului colectiv. Ee pot fi pozitive sau negative (o pierdere sau o sanctiune sau o recompensa). Impozitele (spre exemplu) se obtin cu ajutorul unor stimulente selective negative, intrucat rauplatnicii trebuie sa plateasca atat impozitele cat si penalizarile aferente. Sindicatele recurg si ele la stimulente negative pentru strangerea cotizatiei (practica pichetarii cotizatiilor - platitori cu bate care atin calea muncitorilor pentru a vedea dovada platirii cotizatiei) Stimulentele selective pozitive:polite de asigurare oferite membrilor, etc. p.46 grupurile mici (sau ocazional grupurile federale mari alcatuite din mai multe grupuri mici) au o sursa suplimentara de stimulente selective atat negative cat si pozitive. Blamarea sau ostracizarea celor ce nu reusesc sa duca o parte din povara actiunii colective poate fi un stimulent important (ex: sindicalistii britanici refuza sa discute cu colegii care nu coopereaza ii ostracizeaza). Similar, membrii unui grup (socialmente interactiv) acorda un deosebit respect celor care s-au distins prin sacrificii in interesul grupului, oferindu-le astfel un stimulent selectiv pozitiv. Aplicabilitatea la grupuri mari este redusa (la cele federale e posibila). p.47.O conditie ce trebuie indeplinita este aceea de omogenitate (exceptii exista). Organizarea si mentinerea grupurilor eterogene este problematica din cauza probabilitatii reduse ca acestea sa cada de acord asupra naturii exacte a bunurilor colective si asupra cantitatii acestora, care merita a fi cumparata. Consecinta: p.48 pe scurt, intreprinzatorii politici care incearca sa organizeze actiunea colectiva, vor avea mai multe sanse daca se straduiesc sa organizeze grupuri relativ omogene. p.49 Informatiile legate de bunurile colective sun deseori ele insele bunuri colective. Cazul alegerilor generale intr-o tara mare: castigul datorat studierii programelor si candidatilor (costuri) pana la a sti,care vot ii slujeste interesul, este dat de diferenta dintre rezultatul favorabilsi cel nefavorabil inmultit cu probabilitatea ca votul individual sa schimbe rezultatul alegerilor. Deoarece probabilitatea ca votul unui indivdi sa schimbe (altereze) rezultatul alegerilor este practic nesemnificativa, cetateanul tipic va da indeobsete dovada de o nepasare lucida in privinta treburilor publice (vezi Downs) (deseori insa aceste infromatii sunt interesante si captivant eincat merita sa le

obtii din acst motiv aceast afiind exceptia de la faptul ca doar cetatenii tipici dau dovada de nepasare lucida in privinta treburilor publice) ((politicienii, ziaristii, lobbyistii au stimulent suplimentar in a studia treburilepublice deoarece pot castiga putere si bani, in vreme ce cetateanul tipic nu castiga mare lucru studiindu-le) Consecinta: o cunoastere limitata a treburilor publice este necesara pentru a explica eficienta unui lobby. Dac acetatenii ar fi informati, nu ar fi sensibili la reclame si sloganuri. p.50 Asa cum lobbyurile asigura bunuri colective unor grupuri de interese speciale, eficacitatea lor se explica prin proasta cunoastere de catre cetateni a regulilor, iar aceasta, la randu-i, se datoreaza in principal, faptului ca informatiile sunt de asemenea un bun colectiv. p.51 impozitarea progresiva cunoscuta de toti, metodele specifice cunoscute de putini. (vezi heyne: interesele consumatorior fac dezbaterile publice cele ale producatorilor fac politicile) p.53 daca estevorba de un individ tipic intr-un grup mare care a r beneficia datorita unui bun colectiv, contributia sa nu va influenta semnificativ cantitatea acelui bun. Teoria de fata prezice a asemenea contributii sunt cu atat mai probabile cu cat sunt mai mari. Chiar atunci cand contributiile sunt indeajuns de costisitoare pentru a face loc unor calcule rationale, exista un set de imprejurari in care actiuna colectiva nu are nevoie de stimulente negative: situatia in care nu exista decat indivizi sau firme care beneficiaza de actiunea colectiva. Ex: presupunem existenta unei industrii in care actioneaza doar doua firme de dimensiuni egale si nici o alta firma nu mai are acces pe piata. Ambele vor beneficia d eun pre mai mare pentru produsul respectivei industrii si ambele vor fi avantajate de o legislatie favorabila. Pretul mai mare si legislatia favorabila sunt asadar bunuri colective pentru aceasta industrie oligopolista. Este posibil, uneori, ca si in cazul in care numai una dintre firme suporta costul unui lobby pentru o legislatie favorabila, aceasta avtiune sa ramana profitabila desi exista un freerider. Asadar, (concluzia) daca grupul car ebeneficiaza de o actiune colectiva este suficient de mic, si raportul cost-beneficiu al actiunii este suficient de favorabil grupului, est efoarte posibil sa existe o actiune premeditata intreprinsa in interes colectiv chiar si in absenta stimulentelor selective. CONCLUZIA: p.55 Cu cat numarul indivizilor sau al firmelor beneficiare ale unui bun colectiv este mai mare, cu atat partea de castig datorata actiunii intreprinse in interesul grupului ce ii revine individului sau firmei care intreprinde actiunea, est emai mica. Asadar, in absenta stimulentelor selective, motivatia actiunii de grup scade pe masura ce dimensiunea grupului creste, astfel incat, grupurile mari sunt mai putin capabile sa actioneze in numele interesului comun, decat cele mici. p.59. Altfel spus: este mai probabil ca grupurile care au acces la stimulente selective sa actioneze in comun pentru obtinerea de bunuri colective decat celelalte (cu exceptia indicata anterior) probabilitatea de angajare in actiuni colective fiind mai mare pentru grupurile mici decat pentru grupurile mari. (in nici o tara, grupurile mari, faraacces la stimulente selective, nu sunt organizate masele de consumatori, masele de contribuabili nu au organizatii ale consumatorilor sau contribuabililor) p.56 FUNCTIA expresia matematica a argumentului:

(C ) al unui bun colectiv este o functie a cantitatii (T ) in care este furnizat, adica C = f (T ) . Valoarea pentru grup a bunului respectiv, V g , nu depinde numai de T , ci si de dimensiunea S g a grupului, care la randu-i depinde de numarul membrilor grupului si
costul de valoarea pe care acestia o atribuie bunului respectiv: fractiunea

V g = TS g . Valoarea bunului pentru individul i din grup este Vi , iar

Fi (din valoarea totala pentru grup) de care beneficiaza acest individ este Vi / V g si trebuie sa fie egala cu Fi S g T .

Ai obtinut de individul i prin achizitionarea unei cantitati din bunul colectiv este dat de valoarea acestuia (pentru el) minus costul, adica Ai = Vi C , avantaj care variaza in functie de cantitatea T dobandita in schimbul cheltuielii facute: dA / dT = dVi / dT dC / dT
Avantajul net La limita,

dAi / dT = 0 deoarece Vi = Fi S g T iar Fi si S g sunt constante.

d ( Fi S g T ) / dT dC / dT = 0
Fi S g dC / dT = 0
Aceasta exprima cantitatea unui bun colectiv pe care ar cumpara-o un maximizator unilateral. Dar lucrurile pot fi intelese si din perspectiva simtului comun; deoarece valoarea optima se obtine cand dAi / dT = dVi / dT dC / dT = 0 si deoarece

dVi / dT = Fi (dV g / dT ) ,

Fi (dV g / dT ) dC / dT = 0 Fi (dV g / dT ) = dC / dT .
Asadar, cantitatea optima din bunul colectiv pe care o poate dobandi un individ, se obtine cand rata castigului pentru grup dV g / dT depaseste rata de crestere a costului (dC / dT ) cu acelasi multiplu cu care castigul grupului depaseste castigul individului

(1 / Fi = V g / Vi ) . Cu alte cuvinte, cu cat Fi este mai mic, cu atat individul va obtine mai putin, iar (restul conditiilor fiind identice) Fi
trebuie, bineinteles, sa scada pe masura ce intrarile sporesc dimensiunea grupului.

Cap.3 Implicatiile Primele implicatii au fost subliniate in capitolul anterior. In acest capitol se explica implicatiile de ordin 2 (deduse din argument si alte fapte si rationamente logice, in particular cu unele rezultate-standard din economie) p.63 implicatia 1: nu exista tari care sa ajunga la o organizare simetrica a tuturor grupurilor care au un interes comun si, prin aceste sa obtina rezultate optime prin negocieri dure. p.66 implicatia 2: Odata cu trecerea timpului, societatile stabile cu frontiere nemodificate tind sa acumuleze mai multe coluziuni si organizatii avand ca scop o actiune colectiva. (aparitia organizarii in scopuri de producere d ebunuri colective necsita timp indelungat istoria aparitiei organizatiilor sindicale si de fermieri etc De asemenea, sunt necesare circumstante favorabile. Asadar conditii: Timp si Circumstante favorabile.) p.67 implicatia 3: membrii grupurilor mici au o capacitate de organizare disproportionata in beneficiul actiunii colective, disproportie care, in societatile stabile, se reduce in timp, dar nu dispare (intr-o societate, grupurile mici vor avea de obicei mai multa putere prin lobby si cartel per capita (sau chiar per dolar de venit global) decat grupurile mari. Faptul ca grupurile mici se pot organiza mai repede decatcele mari, presupune ca aceasta disproporie este maxima in societatile care s-au bucurat doar de o scurta perioada de stabilitate si ets eminima in societatile stabile) p.68 exista doua posibilitati prin care o organizatie poate servi interesele membrilor: fie facand ca placinta produsa de societate sa fie mai mare (astfel incat membrii sai sa capete portii mai mari, respectand proportia) fie obtinand pentru membrii ei parti sua buncati mai mari din placinta sociala. Intuitia arata ca prima optiune este arareori abordata dar este importanta intelegerea cauzelor pentru care lucrurile stau astfel. Sa presupunem ca o organizatie de lobby se straduieste sa elimine pierderile de eficienta economica datorate ratelor diferentiale ale impozitului pe venitul provenit din diferite surse sau ca inceraca sa reduca pierderile datorate monopolurilor. O campanie efectiva in acest sens presupune costuri imense iar beneficiul obtinut va fi disponibil atat pentru membrii organizatiei cat si pentru ceilalti membrii ai societatii (oricum astfel de organizatii reprezinta un segment minuscul din populatia sau resursele unei societati) (paralela intre individul care plateste un cost dar se bucura toti si organizatia care plateste un cost dar beneficiaza si cei care nu l-au platit) pp.69,70 cea de-a doua posibilitateeste aceea de a sustrage din societate o portie cat mai mare din resusrse pentru proprii membri. Pe de alta parte membrii acestei organizatii fac parte din societate deci vor resimti si ei aceste costuri (presupuse de sustragerea feliei de placinta) Va fi, asadar, profitabil ca redistributia sa continue, cu conditia ca scaaderea produsului societatii sa reprezinte un cost individual pentru membrii organizatiei mai mic decat beneficiul individual al sustragerii feliei de placinta. Consecinta: organizatia tipica, avand ca scop actiunea colectiva, nu va face nimic pentru eliminarea raului social si a pierderilor sociale sau a raului public generat de efortul de a obtine o parte cat mai mare din produsul social. p.74 implicatia 4: Una peste alta, organizatiile si grupurile de interese speciale, reduc eficienta si venitul global al societatilor in care opereaza si accentueaza separatismul in viata politica (in luptele pentru distributie, nimeni nu poat ecastiga fara ca ceilalti sa piarda la fel de mult sau mai mult, enerand resentimente- De aceea, atunci cand grupurile de interese speciale devin mai puternice (importante) iar, corespunzator, temele privitoare la distributie devin mai semnificative, viat apolitica este dominata de separatism) p.80 implicatia 5: Organizatiile cuprinzatoare sunt motivate sa faca in asa fel incat societatea in care opereaza sa fie mai prosper, sa redistribuie venitul cu o povara suplimentara cat mai redusa si sa inceteze redistributia numai daca exista o relatie semnificativa intre cantitatea redistribuita si costul social al redistribuirii. (in unele tari exista organizatii de interese speciale care cuprind un segment

substantial al societatii din care fac parte. Aceste vor fi interesate sa nu sustraga o felie cat mai mare de placinta in interes propriu deoarece, plecand de la pesupunere aca organizatia reprezinta o treime din societate, membrii ei vor plati o treime dincosturile sustragerii. (o treime din pierderi). De asemenea, o organizatie de interese speciale, minuscula in raport cu tara, poat efi cuprinzatoare in raport cu industria din care provine acelasi rationament) p.86 implicatia 6: Coalitiile de distributie iau decizii mai lent decat indivizii si firmele care intra in componenta lor; ele tind sa aiba agende si programe de negocieri incarcate, si fixeaza mai des preturile decat cantitatile. (combinarea tuturor factorilor care intarzie luarea deciziilor si preferinta pentru fixarea preturilor mai degraba decat pe cea a cantitatilor, au ca rezultat preturi si salarii relativ inghetate sau inflexibile. Daca organizatiile de interese speciale ar raporta cantitatile disponibile, preturile si salariile ar varia potrivit conditiilor pietei, iar cantitatea vanduta s-ar stabili in intervalul dintre decizii. Daca se raporteaza pretul si salariile, aceste raman neschimbate in intervalele dintre decizii, cantitatea fiind cea care variaza) p.95 implicatia 7: Coalitiile de distributie reduc capacitatea societatii de a a dopta noi tehnologii si de a realoca resurse ca reactie la schimbarea conditiilor, reducand prin aceasra rata de crestere economica. (spre exemplu, un sindicat va lupta impotriva introducerii unor tehnologii care ar duce la disponibilizarea de muncitori sau reducerea numarului de ore muncite ori la introducerea controlului. La fel, o coalitie de distributie va avea intresul sa se opuna introduceri unei tehnologii (continand un avans tehnologic major) deoarece ritmul lent de luare a deciziilor in coalitiile de distributie le face sa fie greu adaptabile la schimbarile majore si rapide. p.93 grupurile de interese speciale incetinesc cresterea, reducand rata de realocare a resurselor de la o activitate sau de la o industrie la alta ca recatie la noile tehnologii si conditii. O fac in mod voit printr-un lobby creat in favoarea cautionarii firmelor nerentabile intarziind sau impiedicand deplasarea resurselor catre zone in care acestea ar avea o prodictivitate mai mare. O alta practica este cea a organizatiilor carteliste (sindicat care controleaza forta de munca) care ridica pretul fortei de munca si determina reducerea fortei de munca achizitionata de sectorul prosper, reducand astfel cresterea economica si eficienta. O consecinta a acestor practici este acea ca: p.95 adoptarea mai lenta a noilor tehnologii, precum si barierele puse in calea intrarii, pot sustrage din produsul societatii, o cantitate mult mai mare decat cea obtinuta de grupul d einterese speciale, mai ales pe termen lung. p.99 implicatia 8: daca sunt suficient de mari pentru a putea reusi, coalitiile de distributie devin exclusiviste si cauta sa limiteze diversitatea veniturilor si valorilor membrilor. Dupa un anumit punct, coalitiile de distributie isi propun obtinerea exclusivitatii, deoarece, indiferent cat de mica e cantitatea vanduta de un nou venit se reduce pretul obtinut de membrii vechi ai cartelului sau. De exemplu, daca numarul mecilor creste, veniturile lor ar trebui s acreasca, si de aceea organizatiile profesionale incearca limitarea numarului de intrari in profesie. Examenele trebuie date doar de noi veniti, insa, daca interesul pacientilor ar fi adevaratul motiv, atuncisi medicii mai vechi ar trebui sa dea examenele. Alte exemple sunt aristocratia si oligarhia. p.104 implicatia 9: Inmultirea coalitiilor de distributie duce la cresterea continua a complexitatii reglementarilor, a rolului guvrnamantului si a complexitatii intelegerilor, modificand directia evolutiei sociale (p.99 Pentru a-si realiza obiectivele, coalitiile de distributie, trebuie sa-si foloseasca puterea de lobby pentru influentarea politicii guvernamentale sau puterea de coluziun pentru influentarea pietei. Aceste doua influente afecteaza nu numai eficienta, cresterea economica si intrarea nou-venitilor din societate ci si importanta relativa a diferitelor institurii si activitati. Lobby-ul mareste complexitatea reglementarilor si competentele guvernului, iar coluziunea si activitatea organizatorica pe piete sporesc anvergura negocierilor si asa-ziselor activitati complexe. p.100 O crestere a platilor datorate activitatilor de lobby si de cartel fata de platile rezultate din productie se explica prin faptul ca mai multe resurse sunt consacrate politicii si activitatii de cartel si mai putine usnt consacrate productiei, fapt ce influenteaza atitudinile si cultura care se dezvolta in societate. Lobby-ul mareste complexitatea reglementarilor si competentele guvernului prin crearea de noi prevederi si scutiri speciale. p.101. Aceasta mareste rolul birocratiei si rolul guvernului. (cresterea rolului guvernelor nu poate fi insa explicata numai prin acest indicator). p.103 Dezvoltarea coalitiilor care urmaresc sa obtina o parte mai mare din venitul national, cresterea complexitatii reglementarilor si activitatilor guvernamentale incurajate de coalitiile de lobby, inmultirea negocierilor si sporirea gradului de complexitate a intelegerilor, datorate cartelurilor, modifica natura stimulentelor si directia de evolutie a societatii. Scade motivatia de a produce si creste motivatia de a incerca acapararea unei parti cat mai mari a prodctiei [...] creste rasplata datorata exploatarii reglementarilor, politicii si birocratiei ori afirmarii propriilor drepturi prin negocieri sau intelegeri complexe. - Este important faptul ca inmultirea coalitiilor de distributie nu determina o evolutie a societatii care ii favorizeaza pe cei mai putin talentati, pe cei slabi, ori saraci: in orice mediu cei mai bine adaptati prospera si propaga starea propice prosperitatii lor, stimuland dezvoltarea conditiilor (in cazul asta a celor favorizante pentru coalitiile de distributie) ce le favorizeaza. p.104 grupurile slabe sufera, oamenii saraci si somerii nu au nici un stimulent selectiv care sa ii ajute sa se organizeze, in vreme ce grupurile cu un numar redus de firme mari sau indivizi instariti se pot organiza relativ usor. Prin urmare, viata nu este deloc mai usoara datorita grupurilor de interese speciale, ci doar mai putin productiva, mai ales pe termen lung.

Cap.4 Democratiile dezvoltate dupa cel de-al doilea razboi mondial: p.106 asociatiile menite sa asigure bunuri colective sunt [...] greu de infintat [...] chiar grupurile care dispun d eun oarecare potential de organizare fiind in masura de a se organiza numai in imprejurari favorabile. Pe masura trecerii timpului, mai multe grupuri se pot bucura de circumstante favorabile si pot depasi dificultatile actiunii colective. Interesul conducatorilor de organizatii garanteaza faptul ca, in societatile stabile, putine organizatii de actiune colectiva se dizolva; astfel, in timp, aceste societati acumulaza organizatii de interese speciale si coluziuni (implicatia 2). Dac aorganizatiile sunt mici in raport cu societatea, ele sunt prea putin motivate sa ridice productivitatea societatilor respective, in schimb, sunt puternic stimulate sa obtina o o parte mai mare a venitului national, chiar daca in felul acesta produsul social se reduce considerabil (implicatia 4) Barierele ridicate in calea intrarii stabilite de aceste coalitii de distributie si ritmullent de luare a deciziilor ori in purtarea de negocieri reciproc avantajoase reduc dinamismul si rata de crestere a economiei (implicatia 7) La randul lor, coalitiile de sitributie amplifica reglementarile, birocratia si interventia politica pe piete (implicatia 9) Daca aceatsa demonstratie este corecta, rezulta ca tarile ale caror coalitii de distributie au fost vlaguite sau abolite de o guvernare totalitara ori de o forta de ocupatie straina, ar trebui sa se dezvolte relativ repede dupa instaurarea unei ordini legale, libere si stabile Asa s-ar explica cresterile Japoniei si Germaniei dupa WW2. Un alt factor fiind faptul ca organizatiile din aceste tari erau cuprinzatoare (vezi p.107) p.107 teoria prevede ca daca stabilitatea se prelungeste, nemtii si japonezii vor avea din ce in ce mai multe coalitii de distributie, iar acestea vor avea o influenta negativa asupra ratelor lor de crestere. p.108 cresterea Frantei e expolicabila prin scindarea excesiva (ideologica si nu numai). Spre exemplu scindarea in sindicate socialiste, comuniste si catolice, rivale in cadrul aceluiasi loc de munca, a impiedicat formarea unui sindicat puternic care sa controleze (sa monopolizeze) forta de munca. p.109. rata de crestere scazuta a economiei britanice se explica prin stabilitatea indelungata si imunitatea la dictatura care au dus la aparitia si consolidarea unei retele puternice de interese speciale. numarul si puterea sindicatelor britanice nu mai au nevoie de nici o descriere. Prestigiul si puterea asociatiilor profsionale, sunt de asemenea, iesite din comun. (ex: avocatii detin monopolul in asistarea persoanelor carefac transferuri de bunuri imobiliare, iaravocatii pledanti detin monopolul dreptului de a fi consilieri in cazurile importante din instanta) Pe scurt, odata cu trecerea timpului, in societatea britanica au aparut atatea asociatii si coluziuni puternice incat ea sufera de o scleroza institutionala care ii intarzie la adaptarea la modificarea circumstantelor si tehnologiilor. (metoda statistica: cate organizatii au fost infiintate inainte de WW2 in Franta, Germania si UK p.111) p.117 Teoria sugereaza ca stabilitatea unica a societatii britanice incepand cu secolul XVIII-lea nu a afectat structura sociala, mobilitatea sociala si atitudinile culturale prin conspiratii de clasa sau actiuni coordonate ale vrenuei clase sau grup mare p.120 olson subliniaza cauzalitatea multipla. pp.121,122 cazul cresterii Elvetiei explicat prin instabilitatea vecinilor. (totusi, spune Olson, nu trebuie exagerata importanta acestui factor). p.123 cazul Suediei: de ce performantele Suediei au fost mai mari decat cele britanice inconditiile in care in aceasta tara organizatiile de interese speciale au fost neobisnuit de puternice si in conditiile in care a beneficiat de o stabilitate indelungata (nu a avut razboaie si invazii ori revolutii etc.). La fel, cazul Norvegiei pretinde aceleasi intrebari. Intrebare: oare experienta acestor doua tari pledeaza impotriva teoriei? Argument: implicatia 5 enunta faptul ca gradul de cuprindere al organizatiilor de interese speciale determina redistribuirea venitului national cu cele mai mici costuri sociale posibile. In Suedia si Norvegia exista organizatii preponderent cuprinzatoare (societatile mici si relativ omogene reusesc sa infinteze mai usor organizatii cuprinzatoare decat societatile mari si diversificate) p.126 cazul USA pare a oferi dovezi suplimntare pentru verificarea teoriei: rata de crestere cea mai lenta dupa WW2, stabilitate timp de 200 ani. p.137 potrivit teoriei coalitiile de ditributie sunt mai puternice in locurile in care a existat o libertate de organizare stabila p.150 teoria recuperarii: zonele cu mai multe posibilitati neexploatate, celelalte conditii find egale, se pot dezvolta mai rapid decat cele cu foarte putine.

Cap. 5 Integrare Jurisdictionala si comert exterior p.155 datele statistice arata ca primii 6 membrii ai Comunitatii Economice Europene s-au dezvoltat rapid dupa WW2, mai ales in comparatie cu Australia, Noua Zeelanda, Regatul Unit si USA, iar unele tari au bneficiat de cea mai rapida dezvoltare in anii 1960 cand Piata Comuna a devenit operationala. [...] Examinand evolutia in timp a cresterii economice acestor tari, exista tentatia de a conchide ca responsabilitatea apartine Pietei Comune. Acesta este un rationament de tipul post hoc,ergo propter hoc (dupa aceasta, deci din cauza aceasta). Studiile unor economisti calificati (atributul alocat de Olson) sugereaza ca rationamentul intuitiv potrivit carora uniunile vamale mari pot duce la sporuri substantiale ale ratei de crestere nu este confirmat de calculele relativ statice tipice (Pana in anul 1965 noteaza Olson efectul cumulativ al infiintarii Pietei Comune asupra Produsului National Brut al tarilor membre a ajuns la 0,5% din PNB). pp.156-158 Similar se pot trata si cazurile USA (dupa adoptarea Constitutiei) si Germaniei (dupa crearea Zollvereinului), care au prezentat o crestere substantiala dupa aceste evenimente. Olson compara aceste tari pe baza a trei indicatori: comert liber, miscare nerestrictiva a fortei de munca si a capitalului, si transferul de autoritate (in anumite chestiuni ex: taxele) catre CEE, cu CEE, notand ca formarea unei tari presupune existenta acestor 3 trasaturi fundamentale. Totusi, spune Olson, existenta a mai multor cazuri de integrare jurisdictionala urmate de progres economic rapid, nu justifica postularea unei legaturi de cauzalitate, acest demers fiind, desi tentant, prematur (p.158) [...] Studiile statistice in privinta Pietei Comune arata ca beneficiile datorate comertului liber nu sunt suficient de mari pentru a explica o crestere economica substantiala (pe de alta parte, numarul cazurilor de integrare jurisdictionala nu este suficient de mare pentru a justifica o generalizare demna de luat in seama). Din ascet motiv, [...] trebuie sa examinam modelele specifice de crestere atat in cadrul jurisdictiilor cat si in ansamblul lor, pentru a vedea daca ofera sau nu dovezi in acest sens. In plus, trebuie prezentat un model teoretic care sa explice de ce integrarea jurisdictionala trebuie sa aiba efecte observate. (p.158) pp.159-162 despre cauzele decaderii oraselor mari: orasele evului mediu au decazut din cauza breslelor care erau coalitii de distributie. sp.163 potrivit implicatiior 4,7 breslele au redus eficienta economicica si au intarziat inovatia tehnologica. Pretextul perioadei de ucenicie pentru controlul intrarii in breasla este demonstrat concludent de obligatia platirii unei taxe de catre calfa sau de regula care interzice calfaelor sa se casatoreasca sau de prevederea potrivit careia fiul unui mester nu trebuia sa faca ucenicie. Puzderia de reguli care impiedica un mester sa parvina pe seama celorlalti, limita orice inovatie. (breslele trebuie considerate carteluri profesionale si nu sindicate) pp.163-176 integrarea jurisdictionala a acestor orase a dus la liberalizarea comertului (eliminarea limitelor impuse la nivel local) cartelizarea a fost mai dificila. pp.178,179 integrarea jurisdictionala a mai multe tari are (poate avea) drept consecinta saderea posibilitatilor de cartelizare. p.179 In lipsa taxelor vamale, orice cartel, pentru a fi eficient, trebuie sa cuprinda toate firmele din toate tarile in care se pot fabrica acele produse (in cazul in care transportul nu generaza taxe vamale separate). Astfel, un cartel eficient necesita mai multe firme sau muncitori. Deosebirile de limba si cultura pot ingreuna formarea cartelurilor internationale. De asemenea [...] nu exista nici o modalitate de a obtine o legislatie care sa favorizeze anumite interese speciale ale tarilor in ansamblu, deoarece ele nu au un guvern comun. Guvernele individuale pot continua sa adopte legislatii ineficiente pentru anumite tari, dar acestui i se va pune capat daca exista o miscare libera a populatiei si resurselor, precum si un comert liber, caci, in cele din urma, capitalul si forta de munca vor migra catre jurisdictiile in care eficienta si veniturile sunt mari. Date fiind dificultatile cartelizarii internationale, o perioada de timp, dupa liberalizarea comertului exista posibiltatea ca firmele din fiecare tara sa obtina un profit din vanzarea produselor in alte tari, la preturile ridicate carteliste predominante acolo. Intrucat firmele chiar daca respecta in continuare regulile de cartel din tara lor submineaza cartelurile straine, toate cartelurile sucomba. Prin eliminarea cartelizarii, problemele generate de Implicatiile 4,6,7,8 si 9 se diminueaza, iar eficienta si rata de crestere economica sporesc. p.185 un comert liber este necesar, dar nu si suficient. Nici in combinatie cu libertatea d emiscare a factorilor nu reprezinta un panaceu sau o solutie definitiva. Libertatea comertului si mobilitatea factorilor trebuie combinate cu alte strategii pentru a contracara cartelizarea si lobby-urile.

Cap. 6 Inegalitate, discriminare si dezvoltare pp.186,187 Pericole prezentate de teorie: 1) o prima posibilitate ar fi ca datele referitoare la aceste tari (cele analizate) sa confirme discutia din pura intamplare (desi dovezile colaterale privind comparatiile industriale, tiparele de dezvoltare in timp, precum si masa de date coroborative vizand cele 48 de state fac aces lucru catse poate de putin probabil) 2) o alta posibilitate ar fi actiunea unui mecanism cauzal complet diferit avand insa rezultate aproape identice cu teoria de fata 3) a treia posibilitate este ca teoria sa fie adevarata pentru

aceste tari dar sa nu se aplice pentru alte tipuri de societati, de pilda natiunilor in curs de dezvoltare sau tarilor comuniste. (din Europa si Asia) pp.186-207 China, Japonia, India si Africa de sud. p.208 Reteaua densa de coalitii de distributie care apare in societatile stabile este daunatoare eficientei si cresterii economice, dar si instabilitatea este la fel de daunatoare. Nu avem de a face cu o contradictie. La fel cum grupurile de interese speciale duc la deturnarea resurselor si distrag atentia de la productie orientand-o spre lupta pentru distributie, si instabilitatea deturneaza resursele care altminteri s-ar fi indreptat catre investitii pe termen lung sub forma unor bunuri mai lesne de protejat sau chiar a migratiei de capital catre zone mai stabile. In ansamblu, tarile stabile sunt mai prospere decat cele instabile, ceea ce nu reprezinta o surpriza. In conditii identice, cea mai rapida crestere o au societatile care au trecut de curand prin revolutie, dar pentru care exista o perspectiva de stabilitate intr-un viitor previzibil. pp.208,209 Tarile de regula instabile sunt guvernate un timp de dictatori sau junte, dar trec si prin intervale de guvernare democratica ori relativ pluralista. Evident, politicile dictatorilor sau ale juntelor depind dramatic de interesele, ideologia, sau chiar capriciile dictatorului ori ale grupului conducator. Experienta si bunul simt arata ca dictatorii si juntele pot fi de dreapta sau de stanga, de un fel sau de altul, dar ca, in mod sistematic, s-au specializat mai degraba in violenta decat in economie. p.209 Implicatia 3 precizeaza ca organizarea grupurilor mici este mai profitabila decat cea a grupurilor mari, dar ca (intrucat grupurile mici se organizeaza mai repede) capacitatea organizatorica si coluziva disproportionata a grupurilor mici este maxima in societatile instabile pana recent. Teoria prevede ca societatile instabile au organizatii de masa mai putine si mai slabe decat cele stabile, dar ca grupurile mici care coluzioneaza mai usor sunt capabile sa isi promoveze interesele comune intr-o masura mai mare. [...] In societatile instabile, tendinta grupurilor mici de a fi maibine organizate decat cele mari se datoreaza si altor factori. In primul rand, grupurile mari reprezinta o amenintare mai mare pentru un dictator sau o junta dect cele mici. Daca intr-o tara instabila condusa de un dictator ar exista o asociatie care sa cuprinda majoritatea taranilor, majoritatea muncitorilor etc,organizatia ar reprezenta o amenintare pentru dictator. Numarul membrilor organizatiei de masa ii confera o anume putere coercitiva (de fapt, acest aspect este valabil pentru orice regim nedemocratic, indiferent ca este instabil sau nu nici statul totalitar stabil nu agreaza amenintarea inerenta proferata de organizatiile de masa independente. Si micile grupuri modeste joaca un rol important in aplicarea teoriei la societatile totalitare). In al doilea rand, un grup mic poate traversa discret, chiar neobservat perioadele dictatoriale, ceea ce nu se intampla cu un grup organizat mare. p.210 Consecinta esentiala a teoriei in cazul soietatilor instabile este urmatoarea: guvernele lor sunt sistematic influentate de interesele, pledoariile si presiunile grupurilor mici, capabile sa se organizeze suficient de rapid. p.210 Dat fiind ca apropae toate guvernele instabile se afla in tari in curs de dezvoltare, ele nu au ceea ce numim un sistem modern complet de transporturi si comunicatii mai ales in zonele rurale. Cei de la tara au astfel posibilitate limitata de a mobiliza puterea politica necesara influentarii guvernului, ceea ce ofera locuitorilor din marile zone metropolitane, in primul rand din capitala, o influenta disproportionata. pp.211-215 descriere tari instabile. pp.215-220 piete concurente si inegalitate p.221 O economie cu piete libere, care functioneaza fara interventii guvernamentale sau carteliste seamana cu un adolescent: face o sumedenie de greseli, dar creste rapid, fara eforturi sau incurajari speciale. p.221 contrast intre teoria Olson si ideologia liberala clasica sau laissez faire: Ambele pretuiesc valoarea pietelor [...] dar similitudinea [...] se opreste aici. [...] potrivit perceptului fundamental al ideologiei de tip laissez-faire, guvernul care guverneaza cel mai putin guverneaza cel mai bine; pietele se descurca singure cu conditia dea fi lasate in pace. [...] p.222 daca se verifica teoria mai putin optimista din carte, NU apar piete concurentiale nici in absenta interventiei guvernamentale Guvernul nu ste singura sursa de coercitie sau de presiune sociala din societate: multe piete se cartelizeaza si fara ajutorul guvernului. Eliminarea anumitor tipuri de interventie guvernamentala , liberalizarea comertului si mobilitatea factorilor de productie slabesc cartelurile, dar nu le pot elimina in totalitate. Mai mult, lipsa interventiei guvernamentale (chiar daca este de dorit) nu este posibila din cauza lobby-ului grupurilor de interese speciale altminteri am da de un rau si mai mare, cel al instabilitatii perpetue. p.223 este sigur ca mai mult de jumatate de secol laissez-faire nu a dus la dezvoltarea Indiei (((intreprinzatorii straini aveau aceasi libertate de a face afaceri ca si indienii - desi firmele britanice au fost avantajate interventia guvernamentala era mai redusa ca in Japonia dupa restauratia Meiji, un timp nu au existat impozite pe venit, iar taxele erau folosite doar pentru marirea veniturilor))) [...] Evident, ideologia laissez faire, concentrandu-se exclusiv asupra pacatelor guvernului, omite ceva. Sustin ca acest ceva il reprezinta coalitiile de distributie care de-a lungul mileniilor de istorie indiana s-au petrificat in caste.