La 6 iunie (dupa stilul vechi 26 mai) 1799, pe strada Neme?

kaia (azi strada B auman), n casa maiorului de rezerva Serghei Lvovici Pu?kin ?i a so?iei sale Nadej da Osipovna, nascuta Hannibal, veni pe lume acela care avea sa fie marele poet r us Alexandr Sergheevici Pu?kin.(Ivan Novicov, A.S. Pu?kin - via?a ?i opera, Edit ura Tineretului,1955,pp.5). De?i nu prea bogata, familia Pu?kin era de vi?a vech e. Poetul scria cu ani mai trziu: "n istoria Rusiei ntlne?ti numele stramo?ilor mei la fiecare pas". Familia poetuuli pastra cu sfin?enie legendele despre ace?ti stramo?i din vremur i ndepartate. Alexandr Sergheevici Pu?kin era mndru de stramo?ii sai, de "noble?ea " sa veche "de ?ase veacuri"(ibidem).Mndria sa nu avea nsa nimic n comun cu obi?nui ta trufie a nobililor. Pentru a n?elege ?i a aprecia adevarata atitudine a poetul ui n aceasta prinvin?a, trebuie sa avem n vedere ca dispre?ul lui era ndreptat mai ales mpotriva proaspetei aristocra?ii, acea "gloata" de la curte, stapnita numai d e grija de a face ct mai repede o cariera stralucita, de a profita de toate place rile vie?ii, dar pe care interesele statului o lasau cu totul nepasatoare. Con?t iin?a faptului ca se trage dintr-un neam mare n-a nsemnat niciodata pentru Pu?kin un motiv de meschina mndrie personala, cu cu totul altceva: datorita ei, poetul considera ca istoria nu e un obiect de studiu abstract ?i plicticos, ci o oglind a a marilor aspira?ii care dateaza din cele mai ndepartate timpuri ?i care, de fa pt, nu nceteaza niciodata de a exista.(ibidem,p.6) Mama lui Pu?kin, Nadejda Osipovna, de?i era o femeie cu personalitate, platea ?i ea obi?nuitul tribut rangului ?i tinere?ii: dansul, balul, palavrageala mondena .(ibidem, pp. 8-9) Cnd aceasta ncepea sa se ocupe de copii, toate ie?eau pe dos, l ipsindu-i probabil adevarata dragoste materna.Modul ei de a-?i educa copiii, era unul superficial tocmai de aceea, influen?a ei asupra copiilor nu a fost una sa natoasa. Micul Sa?a nu era prea iubit n familie, era un copil greu de n?eles, fa?a de care se cerea o aten?ie deosebita. Avea nevoie macar de o farma de duio?ie sincera, o meneasca, avea nevoie de pu?ina caldura sufleteasca.Tocmai de acest lucru el era lipsit n casa familiei Pu?kin. Caldura ?i n?elegerea, pe care nu le gassise la parin?ii lui, le primea de la dou a fiin?e care i-au priveghiat copilaria - bunica, Maria Alexeevna, ?i dadaca lui , Arina Rodionovna, care a ramas pentru el toata via?a "prietena cu tmple sure, t ovara?a de vreme rea".(ibidem p.9) Pu?kin pomenea ntotdeauna cu drag de cele doua femei. n poezia "Somnul" compusa n anii de colegiu( 1816) Pu?kin o evoca pe bunica sa: Voi, amintiri, ?i tu copilarie! De-a mea bunica n-a? putea sa nu vorbesc (De?i nu-s bucuros de limbu?ie), De tainicele nop?i sa n-amintesc, Cnd buna-n vechiu-i port ?i n scufie Gonea din juru-mi urmele nalucii Facndu-mi peste frunte semnul curcii, ?i ncepea un basm, rostit n ?oapte, Cu oameni mor?i, cu Bova cel viteaz, Nu-mi tremura o umbra pe obraz, Sau ma chirceam sub plapoma, cu groaza ?i parca n-aveam trup de fel... Dupa c?iva ani, Pu?kin este exilat n sud ?i ?i aminte?te cu aceea?i dragoste ?i de a sa dadaca, evocnd-o sub chipul muzei sale: Prietena-a vrajitului trecut,/Tu martora-a nchiuirii mele,/?i vesela ?i trista la-nceput,/n primavara zilelor acele, -/Te a?teptam; ?i-n seara rasareai/Cu chipu -?i de bunica-att de blnd,/Cu ochelari, scurteica, - te plecai/Asupra mea, din clo po?el sunnd,/ Ma leganai ?i fragedu-mi auz/Mi-l fermecai cu cntul tau ?optit.Un fl uier ntrece scutece mi-ai pus, ?i fruierul de tine a fost vrajit. Cntelece dadacei sale au fost cele care i-au leganat coplilaria. n poezia "Seara d e iarna", apar?innd perioadei surghiunului la Mihailovskoe(1825), poetul i adresea za dadacei sale rugamintea de a-i mai cnta o data cntecele dragi ale copilariei: Cn ta-mi cntecul n care/Pi?igoiu-i calator,/Cnta-mi cntecul cu soare/?i cu fata la izvo

r!/. La vrsta de 10 ani, Pu?kin a scris un poem n toata regula, din care n-au ajuns pna la noi dect patru versuri, ca ?i alte poezii din adolescen?a,pu?ine la numar, scr ise n fran?uze?te.Aceste poezii nu prezinta niciun interes, excep?ie facnd poate " Portretul", poezie satirica, n care tnarul poet s-a privit pe el nsu?i, zugravindu?i imaginea n trasaturi pline de ironie. Copil fiind, a fost fascinat de graiul si versul rus, n ciuda influen?ei poeziei franceze. Versul acestuia se caracterizeaza prin limpezimea si prospe?imea melod iei nou nascute. ntr-o scrisoare, prietenul sau Delvig i adreseaza urmatoarele cuvinte: "Versul tau nu-i vers, ci muzica; e cntecul pasarii paradisului, pe care daca o ascul?i nu-? i dai seama cum trec mileniile"...Mai departe n aceea?i scrisoare:"Flori ca acest ea, gerul nu le poate atinge". Pu?kin iubea Moscova, se plimba pe strazile acesteia, se familiariza cu batrnul ora?, cu trecului lui ?i asculta graiul oamenilor simpli care i-a mboga?it mereu lumea interioara.Fiindu-i att de draga Moscova, a preamarit-o n versurile sale: "Cm pie-a Moscovei iubite,/ n care-n anii de-nfloriri/Pierdeam stingher attea clipe au rite/Fara necazuri ?i-ngradiri./Tu ai vazut atunci vrajma?ii ?arii mele,/n foc ?i -n snge-ntinsul tau se mistuia,/Dar via?a-mi n-am jertfit-o razbunarii grele/Ci-n van mnia-mi clocotea!..." Din cea mai frageda tinerete el a purtat n suflet imaginea vechiului ora? rusesc care-i era atat de drag: "O, Moscova, babuta draga,/ Te farmeca, frematatoare, /Voioasa, vesnic schimbatoare, Cu vechi comori, cu-ntinse mese, /Clopotnite, cu nunti, mirese,/ Cu neatamparatu-i mers,/ Cu proza, sprientenul ei vers". Dar iata ca acestei Moscove, acestui "sat mare" avea sa-i ia locul un sat adevar at - Zaharovo. Puskin a indragit din toata inima satucu Zaharovo, unde natura ruseasca l-a inva luit pentru intaia data cu suflteul ei larg, nestavilit.Iata cum isi aminteste e l de acest " pasnic coltisor", in al sau "Rava? catre Iudin" (1815)"O, daca s-ar infaptui, vreodata,/ Tot ce poetula dorit, visnd!/ Aievea n-o sa guste el, nicic and,/Din dulcea lui visare-nsingurata?/ Zaharov iubit il vad in gand/ Cu lungi z aplazuri si-arcuita punte,/ Vad crangul care-si pleaca vechea-i frunte/ Pe mal d e ru ca pe un prag, de unde/ Zaresc, din casa draga tuturor,/ Sub boltile gradini i parca iar/...Ma plimb din nou pe sub umbrosii-artari/ Care-si inalta coamele s pre nori/ Si pe sub plopii ce fosnesc usor.". Aceste strofe ne aduc inaintea ochilor peisajul din Zaharovo conturat din fuga, ce-i drept, dar net realist, pe de alta parte stilul ramane cat se poate de ruse sc. A. S. Puskin frecventa si cercurile inalte, insa in realitate judeca sever "lume a buna. Asa reiese din "Epistola catre printul Gorceakov" (1819).Cu cata vehemen ta detesta el aceste "...adunari sleite, fara suflet,/ In care mintea, fara voie , tace/ Si inimile-n piept bat reci, ca moarte.../...Unde prostia, doar, egal se -mparte". Dintre poeziile e. Versurile ei ie covarsitoare ui Pavel, tatal continea niciun politice, oda "Libertatea" se bucura de cea mai amre popularitat patrund in inima si in sangele citittorilor. Aceasta face impres mai cu seama prin aluziile cu totul fatise la uciderea imparatul luio Alexandru I , precum si prin faptul ca intreaga poezie nu singur cuvant care sa-l justifice macat putin pe Alexandru.

Farmecul peisajului rustic este redat in poezia "Satul" ...Lunci dealuri imi fac semn sa fiu .. Poezia "Satul" cuprinde cateva incarcari izolate ale poetului de a aborda aceast a tema . In surghiunul din sud -Kisinau amaraciunea il copleseste si izbucneste intr-un vers pe cat de concis, pe atat de expresiv: Ma hranesc cu simtaminte fara glas.