Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ion Mihai Pacepa - Orizonturi Rosii

Ion Mihai Pacepa - Orizonturi Rosii

Ratings: (0)|Views: 37 |Likes:
Published by john232323232323

More info:

Published by: john232323232323 on Oct 29, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/17/2013

pdf

text

original

 
Consilier editorial: CORNEL SIMIONESCU
General-locotenent ION MIHAI PACEPA
ORIZONTURI ROŞII
Amintirile unui general de securitate
în româneşte de HORIA GANESCU si AUREL ŞTEFĂNESCU
Ediţia de faţă reprezintă traducerea în limba română a volumului Lieutenant General Ion Mihai Pacepa,
 Red Horizons,Chroniclcs of a Communist Spy Chief,
Regnery Gateway, Washington D.C. (f.a.), Copyright © 1987 by Ion Mihai Pa-cepa. Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurii Venus.
Bucureşti — 1992
Guiţa cavat lapidem, non vi şed saepe cadendo[ Picătura găureşte piatra nu prin forjă, ci căzînd des. ]
Convorbirile din această carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion MihaiPacepa. Ele sînt tot atît de exacte pe cît pot fi orice convorbiri neînrcgistrate, reamintite.
INTRODUCERE
Pe cînd eram încă unul dintre principalii săi consilieri, preşedintelui român Nicolae Ceausescuîi plăcea deseori să vizioneze un film care arăta o demonstraţie favorabilă Bucurestiu-lui,avînd loc la Washington, D.C. începutul filmului arăta o slujbă religioasă oferită de preoţiemigranţi români, făcînd parte din confesiuni diferite, în faţa unei mulţimi de cîteva sute de persoane adunate în jurul monumentului lui Washington. Printre cei prezenţi erau oameniîmbrăcaţi în costume naţionale româneşti şi cu banderole tricolore, 'purtînd lozinci ce salutaufavorabil politica internă şi externă a Bucureştiului, independenţa României şi înţelepciunealui Ceausescu. Filmul îi arăta apoi pe demonstranţi stînd în picioare pe treptele Capitoliuluiamerican şi, mai tîrziu, defilînd în jurul Casei Albe, însoţiţi de îndemnuri rostite prinmegafoane portabile pe tema reînnoirii clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România.întreaga demonstraţie fusese organizată de către Departamentul de Informaţii Externe dinRomânia, cu ajutorul cîtorva agenţi de influenţă bine plasaţi. Mulţimea de emigranţi, înmajoritate veniţi pentru prima dată la Washington, fuseseră special transportaţi aici de către bisericile şi'organizaţiile sociale, care erau finanţate şi controlate în secret de la Bucureşti.Placardele fuseseră confecţionate la Ambasada Română, de unde proveneau şi caseteletransmise prin difuzoare, însuşi,filmul fusese realizat de către doi tehnicieni, agenţi secreţi,trimişi special în Statele Unite cu această ocazie; comentariul fusese redactat de către soţiaambasadorului român din Washington, ea lucrînd tot pentru Departamentul de InformaţiiExterne.Demonstraţia era de fapt un eveniment minor în comparaţie cu amploarea operaţiunilor secrete de influenţă iniţiate în de
cursul anilor de către Departamentul de Informaţii Externe pentru a obţine sprijinul politic si economic occidental de care Bucurestiul avea atîta nevoie casă-si menţină funcţionarea sistemului său marxist ullraorlodox. Pentru Ceauscscu, totuşi, asimboli/at o .nouă victorie asupra Washingtonului; cîteva săptămîni mai tîrziu Statele Unitereînnoiau clauza naţiunii celei mai favorizate pentru România, în ciuda binecunoscutelor saleîncălcări ale drepturilor omului.De cînd mi s-a acordat azil politic în Statele Unite, am relatat deseori înlîmplări de acest fel pentrua atrage atenţia asupra pericolelor acţiunilor de contrainformaţii comuniste. Pe vremea cînd amrupt-o cu Bucurestiul, operaţiunile secrete ajunseseră să joace un rol de primă importanţă în programul Departamentului de Informaţii Externe din România, al cărui număr de agenţi secreţidepăşea cu mult pe cel al agenţilor angajaţi în spionajul „clasic" pentru a obţine informaţiiconfidenţiale din Vest. Sprijinul politic, avantajele tehnologice, si asistenţa financiară pe careagenţii secreţi ai Bucureştiului au reuşit să le obţină din Vest au fost principalii factori vitali pentruo economie de altfel stagnantă si un sistem de guvernămînt asemănătoare.Odată cu trecerea timpului, totuşi, am reuşit să înţeleg că natura şi scopul complicatelor operaţiunisecrete comuniste sînt deseori de neînţeles pentru mentalitatea occidentală. Am reuşit de asemeneasă înţeleg că, din fericire sau din nefericire, occidentalii pe care cei din blocul sovietic îi răsplătesccu generozitate cînd lucrează pentru ei ca agenţi secreţi nu devin obiectul urmăririi juridicedeclanşate de legile ţărilor occidentale referitoare la spionaj, chiar atunci cînd, datorită lor, ţărilecomuniste primesc importante beneficii politice, comerciale, tehnologice si financiare.Mi-au trebuit mulţi ani pînă să pot privi retrospectiv spre fostul meu şef si spre sistemul său
 
comunist cu ochii unui american. Mi-a trebuit însă si mai mult timp pentru a-mi da seama căoperaţiunile individuale secrete comuniste nu-l îngrijorează în mod special pe un occidental, dacăacesta nu poate vizualiza întregul, fundalul tridimensional unde se desfăşoară toate acestea. Carteade faţă reprezintă o încercare de a schiţa acel fundal, sub forma unui jurnal cuprinzînd cele cîtevasăptămîni ale anului
 
1978 cînd am fost constant alături de Ceausescu. Ea cuprinde povestea vieţiimele de zi cu zi alături de un conducător comunist care, de-a lungul a peste 20 de ani de putereabsolută, a construit cea mai ortodoxă politică internă marxistă din Europa de Est, desemnînd cuclaritate capitalismul ca fiind duşmanul său numărul unu. Un conducător care, folosind în modinteligent diferite operaţiuni secrete, a fost capabil în mod simultan să obţină sprijin politicoccidental şi bani lichizi, pentru a menţine în viaţă regimul său muribund şi care îl servea ca oslugă, edi-ficînd prima adevărată dinastie comunistă din istorie.
CAPITOLUL I
Era o după-amiază rece si cenuşie de martie, în 1978, tipică pentru acea perioadă a anului înBucureşti. Luminile erau deja aprinse.în biroul meu neînscris de la Departamentul de InformaţiiExterne (DIE). Chiar dacă avea două uşi cu canaturi de sticlă ce se deschideau într-un balcon,camera era întotdeauna relativ întunecoasă, deoarece avea pereţii lambrisaţi cu mahon de jos pînăsus. Puneam cîteva marcaje noi pe o imensă hartă albastră a lumii, care acoperea tot peretele dinspatele biroului meu de mahon, supradimensionat. Fixată pe o placă metalică invizibilă, hartaînfăţişa o multitudine de marcaje magnetice avînd diferite forme şi culori, răspîndite de-a lungullumii, fără nici o logică aparentă. Ele erau cele mai secrete canale de comunicare cu ambasadeleromâne si alte reprezentanţe oficiale de peste hotare, cu staţiile DIE din toată lumea si cu centrelede contactare a ofiţerilor ilegali DIE din Occident. Reprezentau de asemenea diferite operaţiunisecrete individuale, cum ar fi supravegherea electronică a celei de-a Şasea Flote a Statelor Unitedin Mediterana.Şapte telefoane erau amplasate pe o masă aflată la dreapta biroului meu, deasupra altor cincisisteme cifrate radio-telefonice, ascunse pe două rafturi dedesubt. Două dintre acestea erau linii dec,oa mai mare importanţă, conectate direct la cabinetul preşedintelui Nicolae Ceausescu. Proiectatsi instalat de KGB-ul sovietic drept un canal de comunicare extrem de sigur, telefonul cu douălinii era parte dintr-un sistem integrat stabilind legătura reciprocă dintre guvernele Tratatului de laVarşovia. O linie, numită S de la
 scurt 
 pentru că avea doar trei cifre, era numai pentru Bucureşti.Era instalată în birourile şi reşedinţele lui Ceausescu, ale primului-ministru, ale celorlalţi membriai Comitetului Politic Executiv care locuiau în Bucureşti, la membiii guvernului, la şeful sireprezentantul DIE, la comandamentul general de la cadre şi la ambasadorul sovietic din România.Cealaltă linie, denumită TO, deoarece funcţiona printr-un operator telefonic, era pentru distanţelungi. Făcea legătura între aceleaşi persoane din Bucureşti şi reşedinţele de primăvară, vară,toamnă si iarnă ale lui Ceauşescu, precum şi cu membrii Comitetului Politic Executiv din cele 39de judeţe româneşti, cu primii-secre-tari ai comitetelor judeţene de partid şi cu şefii inspectoratelor locale ale serviciului intern de Securitate. Sistemul telefonic românesc TO era conectat — viaMoscova — la celelalte ţări membre ale Tratatului de la Varşovia.Era puţin după ora cinci după-amiază cînd a sunat telefonul. Am recunoscut sunetul liniei S,conectată la biroul lui Ceauşescu. — General Pacepa la telefon, am răspuns. — Aici servitorul dumitale, şefule. Constantin Manea. Tovarăşul te cheamă la el imediat, îmi parerău că am dat de dumneata. Vremea e groaznică aici. Voi spune o rugăciune pentru dumneata. — în regulă, profesore.Obisnuiam să-i spun lui Constantin Manea „profesorul", deoarece era doctor în istorie.în ceiaproape 15 ani cît fusese şeful cancelariei lui Ceauşescu, Manea nu-i spusese practic niciodată penume. întotdeauna cînd se referea la el îi spunea „Tovarăşul". M-am împrietenit cu Manea întimpul zilelor frămîntate de la începutul anilor '70, cînd am început să organizez vizitele luiCeauşescu peste hotare. Bun cunoscător al psihologiei umane, Manea era probabil singura persoană capabilă într-adevăr să descifreze natura labilă a lui Ceauşescu şi reacţiile saleimprevizibile, „în public, Tovarăşul este amabil, zîmbitor, chiar cald şi afectuos", obişnuia săspună Manea despre personalitatea de tip Je-kyll şi Hyde a lui Ceauşescu. „Deşi cel de caretrebuie să mă ocup în fiecare zi, cînd nu e furios la culme, e în cea mai mare măsură nervos,întunecat, neliniştit şi nepăsător faţă de alţii".în timpul ultimilor şase ani, cînd eram chemat îa el de Ceauşescu aproape zilnic, nu numai înlegătură cu probleme de spionaj sau în calitate de consilier prezidenţial, dar si pentru cele mai
 
neaşteptate probleme de familie, cum ar fi cadouri pentru
 
soţia sa, ori momente dificile în viaţa particulară a copiilor săi. Manea m-a ferit de nenumărate dureri de cap. Sfaturile sale referitoare lamomentul oportun încercării de a rezolva o problemă pentru Ceauşescu sau cînd nu trebuia, cîndsă fiu îndrăzneţ şi cînd să-mi ţin gura, au fost de nepreţuit, îmi telefona deseori numai ca să zică :„Vremea e teribilă aici. Cum e acolo ?" Voia să spună că Ceauşescu este extrem de furios şi că ar fi mai înţelept digppartea mea să plec din Bucureşti tot restul zilei. Sau obişnuia să zică: „De cenu-ţi umpli servieta cu cîteva dosare şi apoi să vii aici ?", ceea ce însemna că Ceauşescu e foarte bine dispus şi că el, Manea, îmi rezervă un moment liber în program pentru a mă strecura înăuntru.Deschizîndu-mi în grabă seiful şi scoţînd carneţelul pe care îl foloseam la întîlnirile cu Ceauşescu,am plecat spre biroul său de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, unde ocupa toată partea centrală a etajului doi. Cum am intrat, l-am văzut pe Manea în capul scărilor.„ROMERO" TREBUIE RECRUTAT — Tovarăşul e cu ministrul de interne şi cu Plesiţă, a spus. Ministrul de interne era Teodor Coman. Generalul NicolaePlesiţă fusese mulţi ani şeful serviciului de pază a lui Ceauşescu si fusese promovat recent înfuncţia de adjunct al ministrului de interne. — Chiar dacă pereţii sînt groşi de un lat de palmă, l-am auzit pe Tovarăşul strigînd la ei, a adăugatManea.Cînd am deschis uşa, Ceauşescu era la biroul său, iar Coman şi Plesiţă stăteau atenţi în picioare înmijlocul camerei. — Intră. Ăştia nu-şi mai amintesc nimic. Cine era diplomatul ăla occidental care a fost prins de„soţ" în apartamentul „amantei" sale din Bucureşti, atunci ?Ceauşescu însuşi are o memorie de elefant, dar în ultimii zece ani căpătase de asemenea încredereîn memoria mea neobişnuit de bună. Cînd am început şcoala elementară, tata mă obliga sămemorez o pagină întreagă din cartea
t
de telefon în
 
fiecare zi. „Nimic nu-ţi va folosi mai mult înviitor decît o mc morîe excelentă", obişnuia să spună, ori de cîte ori încercam să protestez.Singura modalitate găsită de mine pentru a face faţă pretenţiilor sale era să memorez fiecare pagină ca pe o fotografie şi curînd am fost în stare să-mi amintesc paginile ori de cîte ori eranevoie. De exemplu, puteam de obicei preciza că un anume număr de telefon se afla în parteastingă a paginii 183. Această capacitate mi-a fost extrem de folositoare mai tîrzte, cînd amînceput să studiez ingineria chimică si trebuia să memorez mii de formule chimice, sau cîndam devenit efectiv conducător al DIE si trebuia să memorez dosare întregi. Ceauşescuînvăţase de-acum că, pentru a-mi stimula memoria, trebuia să-mi descrie o scenă. — Aminteşte-ţi, m-a îmboldit Ceauşescu, cum „soţul" l-a apucat pe individ de boaşe si l-aaruncat în plină stradă, unde se desfăşura o mare petrecere cu o mulţime de beţivani careaproape că l-au omorît. Ştii, diplomatul ăla din Occident care vorbea româneşte şi ne dădeaatîtea dureri de cap ? — Consilierul grec, tovarăşe, am răspuns imediat. — Aşa e. Şi „soţul" care l-a prins ? — Colonelul Marinescu, directorul adjunct al Direcţiei de Contrainformaţii militare aSecurităţii, am replicat. — Aşa e. Consilierul grec. Aşa e. Ceauşescu s-a ridicat de la birou si a început să se plimbe prin cameră. „Romero" trebuie recrutat. Sînt sigur că va ceda. La urma urmelor, el e cel care afăcut primul pas. Dar dacă dă cumva înapoi, atunci va trebui să te ocupi de el aşa cum aifăcut-o cu consilierul grec. Instruieşte-o pe amanta sa româncă să-l invite din nou la ea acasă.Cînd vor fi chiar în toiul regulatului, „soţul" furios va năvăli peste ei. Marinescu ar trebui să-l prindă în pielea goală în patul ei, să-l apuce de fudulii si să-l arunce în stradă, strigînd în guramare că i-a violat soţia. Ofiţeri deghizaţi în civil vor aştepta afară si-l vor pedepsi pe individ.Tu, Plesiţă, te vei ocupa de asta, aşa cum ai procedat cu Goma. Cînd te-ai ocupat-de Goma aifolosit un lip care era boxer la Dinamo**. N-a fost aşa, Plesiţă ?
*în ediţia engleză se mai menţionează : „Paul Goma esle un disident român care a evocat frecvent mînia lui Ceauşescu".' Idem : „Dinamo era clubul sportiv al Ministerului de Interne".
 — Căpitanul Horst Stumpf. Acum a fost numit miliţian în Bucureşti. — Foarte bine ! îmbracă-l în chip de măturător de stradă sau altceva, să stea pe acolo la lucruîn seara respectivă si să-i ardă o bătaie zdravănă lui „Romero", să-i toarne nişte coniac pe gîtsi să-l lase acolo pe stradă în zori, a spus Ceauşescu, examinîndu-ne feţele în parte să vadă

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->