You are on page 1of 3

Pornind de la acesta definitie, Aurel Piturca continua prin a spune ca sociologia politica: analizeaza doar anumite aspecte, segmente

ale politicului, folosesc anumite metode, tehnici cum ar fi chestionarul, dialogul, iar cunostintele dobandite servesc cu precadere emitentului sau celui care a lansat comanda sociala ca in cazul sociologiei politice. De asemenea, aceste cunostinte date in diferite forme si intensitati au un caracter partinic, partizan, ideologic. In special, doctrinele politice fiind asociate unor anumite forte social-politice, partide, clase, grupuri sociale, ele vor reflecta, interpreta si aprecia realitatea politica in functie de interesele acestora, de pe pozitiile si conditiile lor sociale.(Piturca, Aurel. Introducere in tiintele Politice, cap. I, pg 6). Definitia sociologiei politice data de autorul Mircea Comsa suna asa: caracter partinic, partizan, ideologic. In special, doctrinele politice fiind asociate unor anumite forte social-politice, partide, clase, grupuri sociale, ele vor reflecta, interpreta si aprecia realitatea politica in functie de interesele acestora, de pe pozitiile si conditiile lor sociale. (Comsa, Mircea. Sociologie culturala, Note de curs, an universitar 2006-2007, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala). n mod normal, cnd vorbim despre sociologia politica, ncercnd s-o definim, ne gndim automat la urmatorul gen de definitie: sociologia politica este o ramura a sociologiei care studiaza un domeniu aparte al vietii omului, anume domeniul politicului. Este corecta o atare definitie? nainte de a raspunde la aceasta ntrebare, trebuie sa remarcam faptul generalitatii ei. Manualele de sociologie politica sunt de acord ca cel care studiaza realitatile politice ale unei societati este un cercetator de ramura, adica unul specializat ntr-un anumit domeniu al realitatii sociale, ca aceasta ramura specializata a sociologiei are propriile instrumente de analiza, propriile achizitii teoretice (teorii, legi, legitati etc.); prin urmare, suntem n pragul unei noi stiinte despre om, numita sociologie politica. Cnd, alaturi de aceste elemente concrete ale domeniului de care vorbim, adaugam si preceptul aristotelian omul este un animal politic, suntem deja ncredintati ca avem dreptul sa vorbim despre o stiinta aparte, care ar avea ca domeniu de studiu tocmai acel animal politic de care vorbeste filosoful antic. Din punctul nostru de vedere, aceasta viziune este perfect eronata. Ea provine din tendinta actuala a spiritului uman de a defini prin excluziune anumite domenii ale realitatii si de a le studia ca si cnd acestea ar fi separate unele de altele. Interdisciplinaritatea devine, din acest punct de vedere, doar o tentativa fara sorti de izbnda de a reuni ceea ce initial a fost definitiv separat, cunoasterea. Impresia falsa a acestor cercetatori este ca inventarea unor domenii noi si concentrarea exclusiva pe acestea ar duce la o sporire a cunoasterii. Cazul sociologiei politice este relevant, alaturi de disciplinele alaturate, cum ar fi filosofia politica sau politologia. Mai nou, analiza politica (cu specialistii ei recunoscuti, analistii politici, ntlniti peste tot), nici nu mai are ragazul de a porni de la idei spre realitate sau de la formele istorice spre cele politice, ci numai de la evenimentele cotidiene, analizate, interpretate si combinate la nesfrsit ntr-o ciudata graba de a influenta opinia publica sau decizia politica. Analiza politica devine astfel un soi de

comanda verbala cu vagi accente ideologice, care se vor pierde si ele curnd. Caci e simptomatic faptul ca astazi nimeni, dar absolut nimeni nu mai crede n ideologiile politice, nici macar partidele care se declara adeptele lor. Sarcina noastra devine, de aceea, extrem de dificila. n conditiile n care credinta n Idee a decazut ntr-o maniera att de categorica, trebuie sa ne lasam condusi de curentul general din jur si sa abandonam noi nsine gndirea de dragul influentei de moment asupra realitatii sociale, sau trebuie, dimpotriva, sa cautam radacinile gndirii despre om ca animal politic si astfel sa ntelegem mai bine locul pe care fiinta umana l ocupa astazi n lume? (n paranteza fie spus, interpretarea moderna a ideii de animal politic zoon politikon este ea nsasi eronata, dar sintagma ca atare trebuie retinuta)

KARL MARX Este ganditorul cu cea mai controversata gandire a secolului 19, influentand sec. 20. Neindoielnic, nu se poate contesta impulsul umanitar al discursului lui Marx. S-au costruit societati totalitare pe baza discursurilor marxiste. I se pot imputa lui Marx actiunile lui Stalin. Marx este un ganditor politic, opera sa cuprinzand si aspecte filosofice, economice si sociologice. Unele lucrari nu se potrivesc teoriei marxiste (ex. Ideologia germana ). In incoerenta lui Marx gasim sursa dezacordurilor,dezbaterilor, interpretarilor diverse (scrierile sale acopera 50 de ani)- au avut loc schimbar - In 1848 scieri filosofice - Dupa 1848 scrieri economice si sociologice. La baza, Marx este un filosof convertit la stiinta. Orice este o scriere exacta sau invers se poate modifica-se schimba limbajul. Scrierea filosofica in timp devine interpretabila. Apar probleme de echivoc ale discursului. Calitatea scrierilor se modifica. Pana in 1989, sociologia romaneasca nu a fost marxista, ci functionalista. A avut o tentatie a totalitatii (sa cuprinda toate societatile capitaliste). A avut nevoie de constanta economica. - Prin Marx, sociologia se indeparteaza de o viziune psihologica a vietii sociale. - Natura istoricista a conceptelor marxiste. - Conectarea intelegerii prezentului de predictie a fenomenelor sociale, legate de actiune. - textul nu se preteaza la definitiile interpretarii (e simplu pt. cei simpli, si complex pt. ceilalti ).Marx a avut un public diferentiat. - exprima un model romantic al omului care e om de actiune. Ca sa poti face o schimbare trebuie sa controlezi legile de acoperire, de dezvoltare sociala. De la ideea de predictie la cea profetica e un pas. Marx e nobil scapatat, a dus o viata boema in saracie, s-a dezis de familie, era prieten cu Engels, a trait pt. o ide. Scrieri pana la 1848 Teze fundamentale : a) viitorul inseamna progres b) cheia progresului sta in autonomia prezentului fata de trecut si in contradictiile prezentului . c) conflictul sta la baza societatii . d) Marx considera ca daca lasam asa societatile se distinge o nevoie de interventie sociala.

Tema dominatiei : Caracteristica inevitabila a societatii apare prin diviziunea muncii si tehnologie si se exercita datorita proprietatii private; nu se poate realiza fara progres tehnic, fara revolutionarea neincetata a mijloacelor de productie. Mecanismul de perfectionare a mijloacelor de prod. Apartine schemei dominatiei. (ex: internetul). Exista o legatura intre dominatie si conflict. Progresul tehnic- dominatie- conflict in sistem( intre forte de productie si relatiile de productie de proprietate- si intre burghezie si proletariat) Societatea intra in criza profunda deoarece are loc revolutia proletariatului - succesul revolutiei inseamna sfarsitul dominatiei si posibilitatea crearii unei societati fara clasa. Revolutia nu va fi a unei minoritat, ci al majoritatii in interesul intregii societatii. Prin schimbarea relatiilor de proprietate se consemneaza sfarsitul caracterului politic, al puterii care a fost pana atunci o putere organizata a unei clase pt. oprimarea alteia. Politicul : - epifenomen - in cazul revolutiei, el devine f. important In societatea fara clasa conteaza individul. Emanciparea individului se face la Marx in opozitie cu Hegel, prin anularea politicului nu in contrapondere la el. La Marx nu avem societate civila; la Tocqville societatea civila e in contrapondere cu politicul. Scrieri dupa 1848 - Contributia la critica economiei politice : Relatiile sociale corespund nivelelor de dezvoltare a fortelor de productie,- natura relatiilor sociale sunt expresia gruparii de dezvoltare a fortelor de productie (scheme de reprezentari date de harti cognitive ;omul traieste prin mass-media). - Ansamblul relatiilor de proprietate : productia formeaza structura economica a societatii pe baza careia se ridica un edificiu politic si juridic. Fortele de productie se innoiesc si relatiile soc. raman in urma. In perioada revolutiei un grup social se ataseaza unor relatii de productie care sunt corespondente unor forme de relatii de proprietate, iar alt grup social sustine noi tipuri de relatii de productie care faciliteaza la maxim dezv. fortelor de productie. Schema grup social- forta de productie se aplica in epoca feudala, dar o foloseste in orice perioada istorica. Marx cand vorbeste de forte de productie in comunism cauta realitati care nu exista.

You might also like