Scrnciobul de Alexandru Costache Doamne dumnezeule, doctorii tia nu sunt n stare s lege dou vorbe ca lumea, vorbesc la fel

cum i semneaz reetele, n aa fel nct, atunci cnd i asculi ncercnd s i ex!lice m!iedicat i negsindu i cuvintele des!re leucocite i trombocite, ai senzaia stranie c discut aa ntr o doar, ca s fac conversaie, dei tiu c n avei subiecte comune i din acest motiv a!ar acele !auze stn"enitoare n care fiecare dintre voi !rei s v cutai febril n minte urmtoarea fraz #tocmai din cauza asta tu simi mereu imboldul s i a"uti i schimbi subiectul, da, dar e o toamn neobinuit de secetoas i !entru agricultur nu e deloc bine, c dac nu !lou culturile sunt com!romise, i iar ex!lodeaz !reul !orumbului la anu$, iar ei nu reuesc niciodat s !ricea! c glumeti i te !rivesc de fiecare dat stu!efiai, i trec secunde, uneori minute !n cnd sunt n stare s i !un din nou ordine n idei i s continue cu trombocitele lor%, cu toate c n ai !utea s i acuzi c nu i au dat interesul, mai ales doctorul &ftimescu, cel grizonat, care te !rivete aa cu un soi de tristee n ochi atunci cnd are im!resia c eti dus !e gnduri, ca i cnd s ar nvinovi c nu !oate face mai mult ca s i calmeze durerea n dimineile n care te trezeti trans!irat i cu ameeala acea !lcut dat de febr, care ns te m!iedic s te ii !e !icioare, iar el se a!leac deasu!ra !atului tu i i zmbete cu zmbetul lui ciudat doar din colul gurii, n tim! ce restul feei rmne serios, i i s!une c o s te faci bine n curnd, ce dumnezeu, eti fat tnr, ai toat viaa nainte' i zmbeti i tu dei i e greu !entru c ai buzele cr!ate i abia !oi s i ii ochii deschii, bine, domnu$ doctor, s mi com!letai foaia de externare, a!oi nchizi ochii i faci o !auz ca s i tragi sufletul o cli! i cnd i deschizi din nou el nu mai e lng tine i afar e ntuneric i linite, nu se mai aud nici mcar mainile !e strad, semn c trebuie s fie trecut de miezul no!ii, iar tu te simi vlguit i singur i nu du! mult tim! nce! s i v"ie urechile, la fel ca atunci cnd te ddeai cu ochii nchii n scrnciobul din gutuiul bunicilor i aveai im!resia c nu tu te miti, ci c lumea ntreag din "urul tu alunec !e lng tine, dar tu te simeai n siguran !entru c auzeai vocea bunicului n s!atele tu ntrebndu te dac i e fric, i dac vrei mai tare, i ie nu i era niciodat fric, mai tare, taicule, mai tare, !entru c aa ai fost toat viaa, ai vrut mai tare, mai sus,

mai mult, dar acum simi c lumea se !rbuete !rea re!ede i nu mai auzi nici vocea bunicului n s!atele tu, ci doar v"itul scrnciobului, i te scufunzi iari n noa!te i n febr murmurnd mi e fric, taicule, mi e fric( )*())(+,)+