mea, din Căpîltv sat aşezat într-o vale minunată pe rîul Sebeşului, no, îmbiat să ne refugiemîn casa părinţilor ei, destul d cuprinzătoare unei adăpostiri, chiar fără termen. Ş'tu deniane făcea invitaţia cu un surîs dulce şi sfios, părîr a se scuza de îndrăzneala ofertei ce ne-odesfăşura, int>;
v
r calînd o seamă de argumente în favoarea peisajului, atari argumente nuaveam însă nevoie. Cunoşteam sat care era mai mult un cătun, încă din copilărie, căci i cusemde vreo eîteva ori pe acolo, cu părinţii mei, c
:
ne duceam la vărat prin „case de pădurari", pe 3aobr fiului. Argumentul, ce cădea cel mai greu în cumpă pentru a lua o hotărîre, era fărăîndoială acela al legătu; cu copilăria. După atîţia ani de război, după atîtea nea-junsuriîndurate, care ni se păreau încă numai preludii unui haos, ce va da peste noi, simţeam nevoiade a rn sefugia, cu familia, nu numai îa spaţiu undeva, ci i'iapoi, departe, în timp. Ni se îmbiaun adăpost în vale copilăriei mele. Satul meu natal, pe nume Cîmpul Fru moaşei, era aşezat peaceeaşi apă, doar mai jos, nu tocmu departe de revărsarea acesteia în Murăş, în apropiere.*cetăţii Bălgradului.Am împachetat în lăzi şi-n saci ceea ce trebuia să ducem cu noi într-un refugiu, din care nuaveam sentimentul că ne vom întoarce în curînd, şi mai -ales nu în aceleaş condiţii, în caretrăiserăm pînă atunci. Frontul d.s răsărit se apropia ca un tăvălug de foc, ce culca-totul la pămîntun capăt tăvălugii! ajunsese pînă aproape de hotare]: ăit i de miazănoapte ale ţării Dupătoate semne';crisele,neală, şi atHea altele, răspunzînd" cerinţelor în condiţii ne aştepta doar casa cu acoperişul ei şimobiliarul strict necesar. Eu, cu familia, plecam în urrcă
cU
o maşină particulară, ce ne-o punea la dispoziţie, pentru acest diurn, rectorul Universităţii, care ţinea să înlesnească prieteneşte dispersarea universitarilor.Era o zi splendidă, de-o seninătate metalică, cînd am. luat-o pe şoseaua naţională de la Sibiuspre Sebeş-Alba. Sălciile începeau să înmugurească, acoperindu-se ca de-un abur verde,diafan. Respiram cu un simţăniînt da uşurare, . dintre zidurile medievale ale Sibiului, amscăpat în c porneam tocmai la orele critice, cînd de Ia puteau să intre în funcţie sirenele dealarmă, ă îmi vîjîiau încă urechile de stridenţele de ieri, i tăiau seninul sticlos şi glacial ded
a. Pe sc-ală, întâlneam turme de oi, cu ciobani înlîr-tn cojoacele lor iernatice şi grele. Măgăruşi cu"are, purtînd desagi- enormi pe gprnare, înain-
i,
ducîrtd cu ei turmele. împrejmuite de dulăi de,? o luau spre munţi, venind din şesnri depăr-din Banat sau de pe Cîirspia Transilvaniei. Erauzi-acelea tocmai zilele lor de urcuş spre plaiuri. Oricum, ii loc^gate nu avea nici o legătură cumonrreTffu] îs-" . aLdişpgr^ni_goas^^^igî§tnieuni Mcluia
S-trfea, care^jiâscută şî~crc"5troîâ.....în străinătate" ved^ai 'oărS~acest fenomen de transhumantă. „Nu, draga,încercăna s-o lămuresc, „Ciobanii şi turmele nu sac bombardamente, cum îţi închipui ; de mii deînfăptuieşte mereu acest drum, în aceste, zile de■Săvară. Toamna tîrziu, cînd frunzele îngălbenesc, cio-B>ii coboară iarăşi în văi, la şes. Acesta cate veşnicul^^■Utreier, între şes şi plai, după un calendar al lor, maiosos de întâmplările şi faptele istoriei, care pe noi ne
a1
4llfeă acum din oraş". Din cînd în cînd eram nevoiţi să^^J: Ki;;.':"ip.n pe'roşea, ca să dăm răgaz oilor de a sedescurca
Într6
strigătele şi fluierăturile ciobanilor : claxoanele maşinii, care ledezorientau
CP
simetrie Io, mecanice, neaşteptate şi nefireşti prin atîta verde Cîfl'i penesc. încunjurat aşa, pentru un moment, de lume: ciobăniei pe o şosea de asfalt, mă purtam cu
gîndttl
I; bombardierele ce puteau să-şi facă apariţia printre mic luşeii cerului.
Leave a Comment
Lectura este dificila din cauza faptului ca textul este ilizibil pe alocuri !