Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
21Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Utilizarea Microorganismelor Acvatice in Diagnostic Area Inecului Vital

Utilizarea Microorganismelor Acvatice in Diagnostic Area Inecului Vital

Ratings: (0)|Views: 439|Likes:
Published by Daniel Popescu
Tema este rezumatul unor capitole din propria lucrare de dizertatie pe care am redactat-o in timpul cursului Masteratului de criminalistica organizat de Asociatia Criminalistilor din Romania si Institutul de Criminalistica al I.G.P.R. Lucarea de dizertatie trateaza problematica complexa a identificarii cadavrelor umane gasite in mediul acvatic si este rezultatul imbinarii experientei personale de aproape 5 ani in domeniu cu rezultatele cercetarii unei vaste bibliografii romanesti si internationale.
Tema este rezumatul unor capitole din propria lucrare de dizertatie pe care am redactat-o in timpul cursului Masteratului de criminalistica organizat de Asociatia Criminalistilor din Romania si Institutul de Criminalistica al I.G.P.R. Lucarea de dizertatie trateaza problematica complexa a identificarii cadavrelor umane gasite in mediul acvatic si este rezultatul imbinarii experientei personale de aproape 5 ani in domeniu cu rezultatele cercetarii unei vaste bibliografii romanesti si internationale.

More info:

Categories:Types, Research, Law
Published by: Daniel Popescu on Nov 01, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/04/2012

pdf

text

original

 
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE – Bucureşti, 27.06.2008TEMA:
Utilizarea microorganismelor şi reziduurilor acvatice îndiagnosticarea înecului vital şi stabilirea locului de submersie
Autor: Popescu Vasile-Daniel
Abstract:
When a corpse is recovered from water, there is usually a suspicion whether it was a case of ante-mortem or post-mortem drowning, that is to say whether the bodywas drowned before or after death. To diagnose the cause of death in such cases, presence of diatoms or other chemical or physical substances in the body tissues isvery useful evidence. The presence of such microorganisms or substances inside thebody is proved from various chemical and other tests. The type of diatoms or matters found in that body tissues are compared with types of diatoms species or floating  particles present in the water site from where the corpse is recovered to determinethe scene of occurrence for the reconstruction of events.
În cazul descoperirii unui cadavru în mediu acvatic, principala problemă caretrebuie rezolvată este dacă persoana a decedat prin înec, dacă înecul a fost de naturăaccidentală, suicidală ori de natură criminală sau dacă a avut loc un omor prin altemijloace, disimulat ulterior prin înec.Stabilirea diagnosticului de înec vital, coroborată cu identificarea locului desubmersie, facilitează obţinerea răspunsurilor acestei probleme.Pentru certificarea diagnosticului de înec şi eliminarea, din versiunile deanchetă, a altor posibilităţi de producere a decesului este necesară efectuarea unor examene medico-legale complementare şi a unor expertize criminalistice fizico-chimice. Aceleaşi categorii de examinări ne pot ghida în identificarea locului în cares-a realizat imersia/submersia.Diagnosticul de laborator al înecului (la examinarea complementară) se bazează pe studiul planctonului acvatic (alge, diatomee, infuzori) ce poate fi găsit îninteriorul unor organe (alveole pulmonare, ficat, rinichi, măduvă osoasă, creier). Înce priveşte depistarea planctonului în interiorul alveolelor pulmonare, valoareaacestei probe nu este absolută, deoarece s-a dovedit că planctonul poate pătrunde înalveole şi
 post-mortem.
Totuşi cercetarea comparativă a planctonului şi în lichidul desubmersie poate da indicaţii asupra locului unde s-a produs înecul în apelecurgătoare
1
.Testul cel mai utilizat în acest sens este
testul diatomeelor
. Diatomeele suntorganisme unicelulare din apă, cu un înveliş silicos ce rezistă la putrefacţie, demărimi între 2 microni şi 1 mm, prezente în cantitate foarte mare în orice mediuacvatic, mai ales primăvara şi toamna. Sunt cunoscute peste 15.000 de feluri de
1
Ion Moraru şi colectiv -
Medicină legală 
, Ed. Medicală, Bucureşti, 1967, pag. 402;
1
 
diatomee, fiecare cu modelul u unic de cochilie. Clasificarea se bazează pestructura valvelor lor silicoase. Structura celulară este unică prin aceea că ea secretăo capsulă exterioară silicoasă, dură, ca o carcasă, numită
 frustulă 
. Această carcasăeste inertă din punct de vedere chimic şi cvasiindestructibilă, fiind rezistentă la acizi puternici.
 
Fig.1. Diferite specii de diatomeeobservate sub microscop
Aceste microorganismeformează un grup foarte divers, atât din punct devedere morfologic cât şi ecologic, şi se regăsesc în toate tipurile de ape naturale, atâtcurgătoare cât şi stătătoare, dulci sau sărate. Reprezintă grupul major de alge dinmajoritatea acumulărilor hidrografice. Au fost studiate extensiv şi au fost dezvoltatemetode pentru interpretare.În timpul înecului vital, diatomeele pot intra în sistemul circulator prinintermediul alveolelor pulmonare ai căror pereţi se sparg. Acestea sunt vehiculateapoi de fluxul sanguin (mai puternic în faza de agonie incipientă) în tot organismul,fiind reţinute de organele filtru (rinichi, ficat, splină) sau depozitându-se în tesuturileterminale (creier, măduva osoasă).Folosirea diatomeelor ca test de diagnosticare a înecului vital se bazează peipoteza că atât timp cât circulaţia sanguină funcţionează (sugerând că persoana era înviaţă), aceste microorganisme vor fi transportate şi depozitate în organe aflate la oanumită distanţă de plămâni. În absenţa circulaţiei sanguine (individul era mort cânda fost introdus în apă), acestea se vor opri la pereţii alveolelor pulmonare. Circulaţiasanguină generată post-mortem de procesul de autoliză nu are puterea de a transportadiatomeele şi a le fixa la nivelul organelor.Testul este limitat de dificultatea excluderii posibilităţilor de contaminare, maiales dacă modificările cadaverice sunt avansate. Trebuie avute în vedere şi alte posibilităţi de contaminare. Cochiliile silicoase ale diatomeelor pot fi utilizate în prepararea anumitor materilae folosite în industria construcţiilor şi ca pudră pentrumănuşile de cauciuc. În plus, diatomee au fost descoperite şi în organele persoanelor decedate care un au fost scoase din apă, existând posibilitatea ca aceste organismeunicelulare să poată intra în circulaţie prin intermediul tractului gastro-intestinal (caşi contaminanţi ai unor mâncăruri ca salate, alge, scoici).Opinia unanim acceptată în prezent de specialişti este că, luându-se măsurilede precaie adecvate pentru a preveni contaminarea, demonstrarea prezenţeidiatomeelor în organe ca măduva osoasă, creier, rinichi, ficat, splină este o dovadă
2
 
 puternică ce confirmă moartea prin înec. Dacă procesele degradative la cadavru suntfoarte avansate, eroarea de apreciere a diagnosticului de înec este foarte posibilă,întrucât contaminarea – deci nu distrugerea diatomeelor deja fixate prin inhalareaapei – este evidentă.Pentru stabilirea locului de imersie (unde s-a produs practic înecul vital)
trebuie confirmat 
, prin examen histologic,
dacă speciile de diatomee găsite înorganele decedatului sunt de acelaşi fel cu cele prezente în apa din care a fost scoscadavrul 
. Populaţia de diatomee variază periodic, în funcţie de anotimp (număr maxim se înregistreaprimavera), de felul apei (curgătoare, stătătoare, dulce,sărată) şi de gradul de poluare a apei. Pentru comparaţie, la cercetarea la faţa loculuise radica unul-două eşantioane de apă, în recipiente de 1 litru, în care se adaugăcâteva picături de iod pentru a omorâ microorganismele. Recipientele cu apă se păstrează 12-24 de ore (peste noapte), la temperatura mediului ambiant, după careapa se filtrează cu grijă, materia reziduală concentrată fiind analizată sub microscop.Examinarea lichidului pulmonar pentru a găsi doatomee este are o valoare mairestrânsă, din motivele arătate mai sus, dar prezenţa lor într-o cantitate foarte mare probează confirmarea morţii prin înec.În căile respiratorii, plămânii, stomacul şi duodenul cadavrelor scoase din apă pot fi găsite diferite materii aflate în suspensie, ca de exemplu nisip, mâl, ierburi oricontaminanţi chimici. Problema este dacă prezenţa unor asemenea materii constituiedovezi ale imersiei în timpul vieţii. Dacă victima era decedată în momentul imersiei,apa şi materiile solide cu care este contaminată (aluviuni, flotanţi etc.) pot intra înfaringe, trahee şi căile respiratorii mai largi; o cantitate mică poate intra în esofag şisomac. Totuşi apa nu poate ajunge, în cantitate semnificativă, în aceste cazuri, pânăla nivelul ultimelor bronhiole şi alveole, astfel că descoperirea de materii străineexcedentare, distribuite în mare măsură în interiorul alveolelor, constituie o dovadă puternică a imersiei în timpul vieţii, atâta vreme cât cadavrul a fost descoperit în primele 24 de ore în ape puţin adânci (mai puţin de 3 m adâncime).În mod similar, prezenţa unei mari cantităţi de apă şi aluviuni în stomacsugerează aproape sigur că imersia s-a produs în timp ce persoana era în viaţă. Înacest caz, apa poate albi mucoasa gastrică. Dimpotrivă, absenţa lichidului în stomacsugerează fie o moarte rapidă prin înec, fie o moarte anterioară submersiei.În apa mării, când valurile sunt puternice, se poate crea o suspensie vâscoasă,densă de nisip, crescând astfel posibilitatea inhalării, în căile respiratorii, a unei maricantităţi de nisip; în asemenea cazuri moartea survine rapid.Aluviunile, reziduurile fizice şi substanţele chimice prezente în lichiduldescoperit în stomac şi plămâni pot fi comparate cu mostrele de apă ridicate din loculgăsirii cadavrului pentru a confirma dacă înecul s-a produs în acel loc. Analizamicroscopică, precum şi cea chimică a conţinutului gastric poate fi utilă din acest punct de vedere.Zona sau locul de imersie/submersie al persoanei/cadavrului se pot aproximachiar în timpul efectuării cercetării locului în care s-a găsit cadavrul, însă de cele maimulte ori această aproximare este dificilă.Pentru stabilirea zonei în care persoana a intrat în apă ori în care cadavrulacesteia a fost aruncat se au în vedere mai mulţi factori, printre care: curenţiiexistenţi, topografia albiei rîului, debitul apei, cantitatea de precipitaţii căzută. Pentru
3

Activity (21)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Liv Ursan liked this
Edward liked this
acandrei_unu liked this
acandrei_unu liked this
acandrei liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->