Torah şi Maat – ca legi în abordare neotomistă

scris de Ştefan Grosu

Tomismul este expresia aplicată, încă din secolul al - XV - lea pentru filosofii care au
continuat să îşi fundamentezegândireape baza operei lui Thomas D` Aquino. Neo-
tomismul este înţeles ca o renaştere a tomismului care a început la mijlocul secolul al
XIX-lea. Caracteristic pentru neotomişti este mai întâi să studieze tezele tomiste din punct
de vedere istoric apoi să clarifice contextual opereisale şi opera sa ca un tot şi, în sfârşit să
actuali- tualizeze textul, să conceptualizeze funcţionarea textelor tomiste în con-
temporani- nitateadică să deterrmine modul cum se raportează la argumentele tomiste în
fi- losofia reliiei contemporană.[1] Mergând pe linia acesteirenaşteriigândirii tomiste în
so- cietatea contem- porană, este de menţionat, Etienne Gilson, membru marcant al Aca-
demiei Franceze şi profesor laSorbona unde, de altfel, şi –a ţinut strălucitorul său curs
despre tomism şi care reprezintă o lectură necesară pentru cei care se orientează ac-
tualmente spre studiul filosofiei dreptului religios.
Din comparaţia Maat şi Torah rezultă că există un bine uman cararacte- teristic tuturor
fiinţelor şi o lege care acţionează în orice activitate umană şi prin exten- siune se ajunge la
legea universală. Mai, întâi ce este o lege? Este o regulă care prescrie o acţiune; într – un
cuvânt, este o regulă a unei activităţi. Dacă lucrurile stau în acest fel, extensiunea ideii de
lege este universală. [2] Rezultă că societatea antică din Egipt şi Israel trebuia să aibă o
lege după care să funcţioneze iar aceste legi se numesc Maat şi Torah. Ce pot avea însă în
comun aces- te legi după care este guvernată societatea antică din Semiluna Fertilă? Pot
aceste legi dincolo de aspectul lor local să implice valenţe universale? Dincolo de a fi,
Legea este şi o obligaţie. Care în consecinţă trebuie respecta- tă! Dar pentru a fi respectată
această lege universală trebuie, în orice timp şi spaţiu şi pentru orice om să aibă
unprincpiu regulativ care este tocmai raţiunea. Deci, ar exista o le- ge raţională şi
universal care să guverneze comunităţile umane din orice timp şi din orice spaţiu şi deci,
în comunităţile antice din Israel ( sub jurisdicţia Torah ) şi Egipt ( sub juris- sdicţia Maat )
trebuie să funcţioneze sub guvernarea acestei legi raţionale şi universale. Când ne
străduim să degajăm caracterul esenţial pe care îl desemnează cuvân- tul Lege,
descoperim, dincolo de ideea unei simple reguli; pe aceea mai pro- fundă de obligaţie.
Într–adevăr de fiecare dată când o acţiune se supune unei simple reguli; pe aceea,mai mult
mai pro fundă de obligaţie. Într –adevăr de fiecare dată spunem aşa, măsura legitimităţii
sale, legându –se în consecinţă de ea ca şi de principiulei şi de obligându- se să o respecte.
Orice principiu regu- lativ al activităţilor cunoaştem până în prezent dacă nu raţiunea? [3]
Thomas D Aquino arată că dispoziţiile unui tiran nu pot să uzurpe calitatea de lege aflată
în acord cu conştiinţa universală dar nu poate fi vorba în acest caz de legi univer- versale
pentru că acolo unde raţiunea este absentă, nu mai există nici lege şi nici dreptate ci este
injustiţe. [4] Dacă se cercetează istoria antică a Egiptului şi a Israelului se observă că au
existat suve- rani care au guvernat în mod tiranic. Chiar dacă respectivii suverani au reuşit
să îşi ridice palate luxoase nu au fost buni din punctul de vedere al Legii, pentru simplul
motiv pentru că nu au respectat legea şi nu a şi au ţinut cont de binele celorlate personae.
Torah şi Maat erau în societăţile respective de atunci legi care trebuiau respectate de către
orice menbru al societăţii, indiferent unde se afla pe scara socială. Deci, toate persoa- nele
trebuiau să respecte Legea ( Torah şi Maat) şi să acţioneze raţional pentru atingerea
binelui personal, binelui suprem şi pentru a avea parte de beatudine şi fericire. O fiinţă
care acţionază în mod raţional se străduieşte întotdeauna să îşi atingă propriul ei bine, iar
binele care-l vizează fiecare dintre acţiunile sale, dincolo de scopul său particular este
binele suprem, cel care o satisface pe deplin (...). Aşa- dar, putem afirma (... ) căvoinţa
(....) vizează beatitudinea ( ... ) şi ( ... ) orice lege este regula unei acţiuni subordinate
fericirii”.[5] În acest sens se încadrează Torah şi Maat pentru că ele duc armonia şi
ordinea în societate. Dacă nu sunt respectate, pur şi simplu, societatea nu mai
funcţionează la para- metri săi optimi, decade în haos. Din compararea poruncilordin
Torah şi Maat ( referitoare la interdicţia de a nu ucide, de a nu fura, de a nu minţi, de a
respecta parinţii ) rezultă că exis- tă un bine comun niversal şi o lege universală care este
comună pentru societăţile antice evre- iască şi egipteană ( şi în general pentru orice
societate, indiferent cum se numesc legile care o guvernează ). Ceea ce este adevărat
despre un popor este adevărat despre toate comunităţi de fiinţe “ [6]adică este valabil, în
cazul de faţă, pentru societatea veche din Israel şi Egipt şi implicit pentru toate
comunităţile din orice timp şi orice spaţiu. Se ajunge astfel la un concept contemporan
numit globalizare în care totalita- tea fiinţelor raţionale create de către Dumnezeu adică
totalitatea comunităţilor umane afla te în orice timp şi spaţiu se supun unei legi veşnice şi
universale care acţionează dintotdea- deauna pentru acest binele suprem şi care
guvernează legile naturii, legile morale, legile so- ciale. Bineînţeles, că toate lururile şi
animalele se supun acestui concept universal dar numai omul are raţiunea de a cunoaşte
acest scop îndreptat spre fericire. Totalitatea fiinţelor create de către Dumnezeu şi
menţinute prin voinţa sa în existenţa poate fi considerată ca o singură societate ai cărei
cetăţeni suntem cu toţii ( ... ). Nu există o singură creatură animată sau neanimată care să
nu acţioneze în conformitate cu anumite reguli şi în vederea unor scopuri. Animalele se
supun regulilor și tind spre scopuri fără a le cunoaşte; dimpotrivă omul are conştiinţa lor,
iar dreptatea lui morală constă în a le accepta în mod voluntar. Toate legile naturii, toate
legile morale ale ale societăţii trebuie aşa- dar să fie considerate tot atâtea cazuri
particulare ale uneia şi aceleiaşi legi, care este legea divină. Or regula, după care
Dumnezeu vrea ca totul să fie guvernat este regula după care Dumnezeu vrea ca universul
să fie guvernate este cu necesitate eternă ca şi Dumnezeu însuşi ( ... ) lege veşnică a
acestei legi pri- me, unica sursă a acestor legi [7] Deci, această lege veşnică aparţinând lui
Dumnezeu este aceiaşi atât pentru evreu aflat sub jurisdicţia Torah cât şi pentru egipteanul
aflat sub guvernarea Maat. Rezultă că, fiind creaturi raţionale, evreul antic şi egipteanul
antic, ca de altfel toţi oamenii ) trebu- buie să cunoască această lege eternă şi să se
conformeze deci această lege veşnică este înscrisă în substanţa lor de creaturi raţionale.
Această lege naturală, veşnică este înscrisă în subs-tanţa evreului antic şi egipteanului
antic precum şi a oricărui om din orice timp şi spaţiu este tocmai legea naturală. Creatură
raţională, omul are datoria să ştie ceea ce–i cere legea eternă şi să i se con formeze.
Problema care ar fi insolubilă dacă această lege nu ar fi oarecum înscrisă în substanţa lui
(... ). În noi, ca şi în toate lucrurile, înclinaţia spre anumite scopuri este semnul care ne
impune legea eternă. Deoarece ea ne face ce suntem, este suficient să urmăm înclinaţiile
legitime ale naturii noastre spre ce as- culta de ea. Legea veşnică, existentă în fiecare
dintre noi prin participare şi îns- crisă în natura noastră pri- meşte numele de lege
naturală”.[8] Legea naturală veşnică este înscrisă în substanţa: evreului aflat sub
guvernarea Torah, egipteanului stăpânit de Maat, a mesopotamianului aflat sub jurisdicţia
Me, a vechilor chinezi aflaţi sub ordinea Tao şi înscrisă,de fapt în orice om în jurisdicţia
din orice timp şi spa ţiu există o esenţă comună, o lege naturală a priorii. Mergând pe
raţionamentul hermeneutic din această lucrare rezultă că această lege naturală este o
matrice a-priorii, care există în sub stanţa fiecarui om şi implicit este înscrisă şi în
substanţa evreului antic precum şi a egiptea- teanului antic.

[1] Routledge Encyclopedia of Phylosophy, Eleonore Stumf 1998,p 337,

www.rep.routledge.com, 05/25/09,09:41:35 PM .

[2] Etienne, Gilson, Tomismul, Humanitas, Bucureşti, 2002, p 385.

[3] Ibidem 2.

[4] Suma Teologică, Thomas D Aquino, I a II ac apud 2.

[5] Ibidem 3, p 386.

[6] Ibidem 5.

[7] Ibidem 2 pp 386, 387.

[8] Ibidem 7.