Cantec de Nichita STANESCU (Poezie)

E o intamplare a fiintei mele: si-atunci, fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o im ratisare mereu dureroasa, minunata mereu! Sa stam de "or a, sa "or im, sa spunem cu"inte lun#i, sticloase, ca niste dalti ce despart flu"iul rece de delta fier inte, ziua de noapte, azaltul de azalt! $u-ma fericire, in sus, si iz este-mi tampla de stele, pana cand lumea mea prelun#a si in nesfarsire se face coloana sau altce"a mult mai inalt, si mult mai curand! Ce ine ca esti, ce mirare ca sunt% $oua cantece diferite, lo"indu-se , amestecandu-se, doua culori ce nu s-au "azut niciodata, una foarte de &os, intoarsa spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta in infri#urata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt

Poezia Cantec de Nichita STANESCU

Poezia Cantec este o definitie lirica a iubirii ca eveniment esential al evolutiei interioare. Iubita ca fiinta este doar pretextul declansarii iubirii: E o intamplare a fiintei mele: / siatunci, fericirea dinlauntrul meu / e mai puternica decat mine, decat oasele mele". Puterea ei anga eaza spiritul, plan, pe care se face contopirea eului cu un alt eu, si nu planul eului biologic: pe care mi le scrasnesti intr-p imbratisare / mereu dureroasa, minunata mereu . Este o traire a iubirii, care trece prin incercarea din planul biologic. !eclansarea iubirii aduce, ca si in "uceafarul de #i$ail Eminescu, problema incompatibilitatii, tratata in strofa a doua prin cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart/ fluviul rece de delta fierbinte,/ ziua de noapte, bazaltul de bazalt". %ceasta cunoastere discriminativ a este teritoriul, pe care trebuie sa-l treaca, spiritul ca printr-un labirint, spre a se cunoaste pe sine separandu-se de toate trairile straine. &luviul rece" este o metafora a spirituluf, iar.,delta fierbinte" o metafora a naturii. 'ensul iubirii este deci ar$etipal si vizeaza dobandirea constiintei de sine, separarea spiritului din mre ele principiului feminin sau naturii, ca in poezia (lossa de #i$ail Eminescu. % treia stare a iubirii este extazul, ataraxia. zborul spre inalt, spre cer, asa cum "uceafarul lui Eminescu zboara ca un fulger neintrerupt" si apoi ca un gand purtat de dor". Este vorba de unirea mintii cu inima, a iubirii fierbinti cu gandul luminat pentru a genera lumea interioara, un univers similar cu cel din macrocosmos: !u-ma fericire, in sus, si izbeste-mi / tampla de stele, pana cand / lumea mea prelunga si in nesfarsire /se face coloana sau altceva / mult mai inalt, si niult mai curand".

Poetul si iubita devin doua cantece diferite", adica doua metonimii ale iubirii, doua armonii ale universului: lovindu-se", amestecandu-se", asa cum doua culori ce nu s-au vazut niciodata". )na,* iubita atrasa spre cele lumesti una foarte de os, intoarsa spre pamant", ca o tendinta a sa spre teluric si una spre cer, poetul una foarte de sus, aproape rupta". %ceste doua tendinte dau o lupta in eul poetului: in infrigurata, neasemuita lupta / a minunii ca esti, a intamplarii ca sunt". Este ocul etern al spiritului si al naturii, pe care poetul incearca sa-l desluseasca, ca la #i$ail Eminescu in &loare albastra. Poetul si iubita fiind cei ce oaca un rol in lumea trecatoare" +(r. %lexandrescu - 'atira !u$ului me), ca moment al drumului spre constiinta de sine, pe care o va trata in ciclul // elegii.

CANTEC - analiza literara de Nichita STANESCU

!in acelasi volum, - minune a sentimentelor, cel mai definitoriu pentru varsta cand poetul se impune, la ./ de ani, face parte si primul Cantec un cantec de dragoste al lui 0ic$ita 'tanescu. -data cu %dolescenti pe mare, scrisa cam in acelasi timp +aparuta in volumul din anul urmator, 1234, !reptul la timp caci, lucru incredibil astazi, lui 0ic$ita 'tanescu ii vor aparea, de acum inainte, pana la moarte, survenita la 15 decembrie 126., si alti doi ani dupa aceea, cel putin cate un volum in fiecare an, daca nu si cate doua sau treI,, ea ramane tipica pentru tineretea lui si pentru tineretea multora din generatia sa: E o intamplare a fiintei mele: si atunci, fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata, mereu. 'a stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece in delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. !u-ma, fericire, in sus, izbeste-mi tampla de stele, pana cand lumea mea prelunga si in nesfarsire se face coloana sau altceva mult mai inalt, si mult mai curand. Ce bine ca esti, ce mirare ca sant7 !oua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se, doua culori, ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de os, intoarsa spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta in infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sant. "a varsta de dincoace de adolescenta iubirea dintre sexele eterogene ne duce la o descoperire senzationala: intamplarea" de a exista este un miracol mai puternic decat orice, relevandu-se mai intai in imbratisari si in dialogul dintre parteneri, in spunerea de cuvinte lungi, sticloase" care despica, precum niste dalti, apele +fluviul rece in delta fierbinte",, timpul +ziua de noapte", si materia cea mai dura +bazaltul de bazalt",. %cesta ar fi elementul liric principal din primele doua strofe, indea uns de reflexive, poate,

pentru ca iubirea aceeasi de cand lumea se manifesta totusi in forme noi, pe masura veacului. Ele, aceste doua strofe dintai, nu ar avea nici o valoare fara tasnirea ca o lava fierbinte a sentimentului in cea de a treia, prin $oratianul vers: !u-ma, fericire, in sus si izbeste-mi tampla de stele". Este aici energia, exultanta nestavilita a sentimentului iubirii care ne face zei, stapani ai universului, coloana" lui sau poate ceva mult mai inalt si mult mai curand". !ebitul verbal capata o dinamica augusta, asemanatoare unei betii divine, punct culminant si verti al frumosului poem. )ltima strofa structureaza pendulatoriu, in functie de primul si ultimul vers, asezate simetric, prin reluare in laitmotiv: Ce bine ca esti, ce mirare ca sant7 // a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sant", de unde perec$ile: !oua cantece" doua culori", una foarte de sus", una foarte de os"8 acum rimele +deloc obligatorii, constrangatoarE, putand aparea ca de la sine si ca din intamplare: sant" pamant"8 rupta" lupta" sant". Cantec, primul cantec al lui 0ic$ita 'tanescu +numai in antologia pe care insusi poetul a intocmit-o, in volumul 'tarea poeziei, aparut in colectia 9.p.t. +9iblioteca pentru toti",, in 1254, la Editura #inerva, intalnim peste 13 piese purtand acest titl), arata limpede pe artistul cuvantului innascut si inlantuit definitiv in mre ele celui mai pur lirism. Ca nimeni altul dintre contemporanii sai, 0ic$ita 'tanescu era atat de incarcat de poezie, incat, cu toate ca a incercat, nu a mai izbutit sa scrie altceva +proza, eseu etC,, cum se intampla cu ma oritatea zdrobitoare a poetilor zilelor noastre, care trec cu usurinta de la versuri la publicistica, la proza, la teatru, c$iar la critica. 0ic$ita 'tanescu nu se putea exprima decat in poezie, fie si +pentru cine 1-a cunoscut manifestandu-se ca o#, in viata de toate zilele. Este un caz unic, de predestinare.

CANTEC - Studiul te'tului de Nichita STANESCU

din opera poetului: +volumE, "'ensul iubirii" +debut editorial - 123/,, "- viziune a sentimentelor", "!reptul la timp", 11 Elegii", "-ul si sfera", ""aus Ptolomaei", "0ecuvintele", "in dulcele stil clasic", "#aretia frigului", "Epica #agna", "-perele imperfecte", "0oduri si semne"8 postum "%ntimetafizica". - aparitia: in volumul "- viziune a sentimentelor", 123:8 - curent literar: elemente de ermetism si noul baroc8 - tema: iubirea8 - motive literare: stelele, plutirea, cantecul, coloana8 - genul: liric8 - specia: idila8

- ipostazari ale iubirii: iubirea-miracol, iubirea-extaz8 optimism8 "fericire" cuvant-pivot si nou motiv literar8 exuberanta, infrigurare, puritate, vitalitate, pasiune adolescentina, necanonica, nepitoresca8 voluptate, acuitate senzoriala, ludic8 - ipostaze ale cuplului: cuplul edenic, fericit, in vecinatatea stelelor sau a pamantului, dupa dorinta8 cuplul intre "a fi" in real si "a fi" in miracol8 exista intr-o "mirare" prelungita8 mereu in plina si reluata metamorfoza, "el" si "ea" sunt "doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se, "doua culori ce nu s-au vazut niciodata"8 - structura: colocviala sau epistolara8 sugestia a doua planuri +"!u-ma fericire", "Ce bine ca esti",8 - compozitie - patru strofe: o cvinarie, un catren, o cvinarie, o strofa polimorfa8 - prozodia - moderna8 - figuri de stil: "dureroasa", "prelunga", "lungi, sticloase", "infrigurata, minunata"8 antiteza "rece"-"fierbinte"8 "bazalt-"bazalt"+simboliC,8 - metafore: "fluviul rece", "delta fierbinte", "lupta", "cantece", "culori", "coloana", "lupta", "minune", "intamplare"8 - comparatii: "cuvintc.ca niste dalti"8 - personificare: +prin ver9, "du-ma fericire", "culori ce nu s-au vazut8 - sinecdoca: tampla8 - reminiscente eminesciene: geniul traitor in lumea sa cu atributele eternitatii si inaltimii: "lumea mea in nesfarsire: se facc.altceva mult mai inalt8 cei doi se siuteaza in doua planuri - "el"- in cel cosmic +"stele",," foarte de sus", "ea"- in plan pamantesc +metaforic este o culoarE, "foarte de os8 metaforic - planurile sunt si "doua cantece".