• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
11
Lunar de cultur
ă
* Serie veche nou
ă
* Anul I, nr. 11, decembrie 2009 *ISSN 2066-0952
 
VATRA, Foaie ilustrat
ă
pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Co
ş
bucVATRA, 1971 *Redactor-
ş
ef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-
ş
ef Nicolae B
ă
ciu
ţ
 
 ____________________________________________________________________________________________________________________ 
 
 2
 
S-a scurs mai bine de un secol de la plecarea luiRomulus Guga spre meleaguri mai blânde. Tân
ă
rulscriitor de numai 44 de ani navigheaz
ă
de atunciînspre por 
ţ
i cere
ş
ti în buna companie a spiritelor luitutelare. I se potrive
ş
te
ş
i lui ceea ce scria în 1967despre Lucian Blaga, la mormântul dinLancr 
ă
m:
 Poetul e împrejmuit cu piatr 
ă 
 / Anii sunt  scri
 ş
i sub nume./C 
ă 
 ţ 
ile se pot citi, nu mai exist 
ă 
 / oalt 
ă 
fa
 ţă 
./Statuia e-n mâinile mele.
(
Poetul e de-acum împrejmuit cu piatr
ă
...
)Posteritatea sa durabil
ă
este dat
ă
de c
ă
ţ
ile publicate antum (
B
ă
rcip
ă
r
ă
site
,
Totem
,
Adio
,
Arizona
,
Paradisulpentru o mie de ani
,
Speran
ţ
a nu moare înzori
,
Noapteacabotinilor
 
ş
.a.)
ş
i postum (
Poezii
,
Teatrucomentat. Evul Mediu întâmpl
ă
tor
 
ş
.a.)În Clujul studen
ţ
ieinoastre, Romulus Guga se pierde în noapte al
ă
turi de al
ţ
i colegi de genera
ţ
ie,unii dintre ei condeieri de talent. Acum, dup
ă
atâ
ţ
iaani,
ş
tim (gra
ţ
ie iubitei sale Voica Foi
ş
oreanu-Guga)numele acelei nefericiri mi
ş
c
ă
toare. Dar taina lui nise dezv
ă
luie
ş
i prin cuvintele proprii, în câteva poeme:
Cine va
 ş
ti c-am fost / Pe drumul acesta /Trec
ă 
tor 
 ş
i singur.. / Cine va
 ş
ti c-am vorbit pietrei /Despre via
 ţ 
a mea…
(
Melancolie
)
Vindec
ă 
lume culume scornind/ gând ostene
 ş
te gând 
 ş
i uitare/O fric
ă 
 e-n lucruri
 ş
i-n
 ţă 
rân
ă 
 / e-o tain
ă 
 
 ş
i-o fric
ă 
maimare.
(
Taine
) Ni se spune c
ă
adolescen
ţ
a i-a fost
umbrit 
ă 
de evenimente biografice
.Romi, cum îi spuneam noi, alterna întresociabilitate
ş
i izolare, care ni se p
ă
rea unoraorgolioas
ă
, inaccesibil
ă
; între boem
ă
 
ş
i studiu, întreabsen
ţă
 
ş
i
 prezenteism
. Tân
ă
rul înalt, robust,enigmatic, cultiva prietenia, dar iubirea o g
ă
seadeparte de cercul studentelor. Femeia lui eranecunoscuta pe care nu voia s
ă
o arate celorlal
ţ
i iar el, cavalerul t
ă
cut
ş
i discret.Într-o prim
ă
var 
ă
(din 1961), ne-am cunoscutmai bine.F
ă
ceam parte împreun
ă
cu al
ţ
ii dintrestuden
ţ
ii ale
ş
i pentru practica pedagogic
ă
la un liceudin Beclean. Dup
ă
terminarea lec
ţ
iilor, s-au ini
ţ
iatmici excursii în împrejurimi. Au fost imortalizatecâteva momente pe celuloid. Din arhiva noastr 
ă
deatunci sunt câteva cadre fotografice în care aparesurâzând Romi Guga. Este îmbr 
ă
cat elegant ca unviitor profesor de român
ă
 
ş
i
ţ
ine în mâna dreapt
ă
o
ţ
igar 
ă
. Nu se mai sfiia de nimeni, nici chiar dedoamna profesoar 
ă
de pedagogie. Seducea. GeorgetaMunteanu era cucerit
ă
 
ş
i mândr 
ă
de noi to
ţ
i.În alt
ă
fotografie este surprins numai el
ş
i profesorul Sasu într-un grup de fete inteligente
ş
ifrumoase. Un surâs victorios trece peste chipuriletuturor. De
ş
i erau prima dat
ă
cu catalogul sub bra
ţ
,studen
ţ
ii clujeni î
ş
i ar 
ă
taser 
ă
clasa. În alt
ă
imaginede grup, f 
ă
cut
ă
exclusiv pentru domnul Curticeanu,surâsul s-a transformat într-un hohot, într-o exploziede bucurie
ş
i vitalitate. Pu
ţ
inii no
ş
tri colegi,Romulus Guga
ş
i Petre Got, scriitorii de mai târziu,se pr 
ă
 p
ă
desc de râs, dar nimeni nu mai
ş
tie acum cecuvinte le-au stârnit aceast
ă
stare ludic
ă
.La aceea
ş
i practic
ă
pedagogic
ă
  participau studen
ţ
ii de laSec
ţ
iile Român
ă
 
ş
iMaghiar 
ă
ale Universit
ăţ
iiBabe
ş
-Bolyai, iar pentru omai bun
ă
cunoa
ş
tere
ş
iapropiere se organizauexcursii comune, reuniuni
ş
i ac
ţ
iuni sportive. Atunci,ca suprem
ă
destindere pentru b
ă
ie
ţ
i, s-a decisalc
ă
tuirea unor echipe de fotbal adverse. Romi juca
ş
i el în echipa botezat
ă
cu numele comic
Mu
 ş
uroiul 
.La 22 de ani se implica total în joc, în scris,în activit
ăţ
i culturale împreun
ă
cu Timotei Ursu
ş
ial
ţ
ii. Dup
ă
absolvirea facult
ăţ
ii, risipi
ţ
i prin reparti
ţ
iiguvernamentale în toate p
ă
ţ
ile, am aflat totu
ş
i c
ă
ela preluat redac
ţ
ia revistei
Vatra
din Târgu Mure
ş
.Timp de treisprezece ani a modelat-o
ş
i i-a dat un prestigiu na
ţ
ional. Romulus Guga a fost uncontinuator al clasicilor G. Co
ş
 buc, I. Slavici, I.L.Caragiale, dar 
ş
i un
re-întemeietor 
de vatr 
ă
cultural
ă
 în spa
ţ
iul transilv
ă
nean, un purt
ă
tor de steagromânesc
ş
i-n acela
ş
i timp, scriitor european, pre
ţ
uitor de valori plurilingvistice.În scurt
ă
vreme s-a impus ca dramaturg, jucat nu doar la teatrele ardelene
ş
ti, ci
ş
i în Capital
ă
.Era una dintre gloriile genera
ţ
iei noastre. Ne-am întâlnit de atunci numai prin lectur 
ă
.Citesc
Elegia primitiv
ă
 
ş
i-l reg
ă
sesc tot în cuvinte:
 Nu m
ă 
plâng, nu pot s
ă 
mai
 ş
tiu / nimic despremine/Sunt de mult închis într-un sicriu /închegat penesim
 ţ 
ite în cuvinte.
 Astfel Romulus Guga sfideaz
ă
moartea prinfor 
ţ
a
ş
i perenitatea cuvintelor limbii române. Cu oexpresie formulat
ă
de el,
via
 ţ 
a post-mortem
continu
ă
 
ş
i în acest mileniu.
MARIA COG
Ă
LNICEANU
 
 3
VATRA VECHEDIALOGcuDAN H
Ă
ULIC
Ă
 
„Nu am fost vrednici pân
ă
acums
ă
demonstr 
ă
m în ochii lumii largiaceast
ă
capacitate de valen
ţ
e deschiseale crea
ţ
iei noastre.”
- N
ă
scut pentru a vedea
, spuneaGoethe... Ne invita
ţ
i s
ă
vedem la GaleriileUniunii Arti
ş
tilor Plastici din Târgu-Mure
ş
 r
ă
d
ă
cinile
ş
i dechiderile unui pictor. Selanseaz
ă
albumul „Marcel Lup
ş
e-un pictor”
ş
i se verniseaz
ă
„Florile de leac” aleartistului, într-un spa
ţ
iu al cordialit
ăţ
ilor,cum citim pe afi
ş
ul manifest
ă
rii.
-
 
E un gând al artistului însu
ş
i carefigureaz
ă
vizibil în aceast
ă
carte, c
ă
ci e mai multdecât un album, pe care o prezent
ă
m ast
ă
zi.Suntem aici într-un spa
ţ
iu în care ne sim
ţ
im subun semn de profund
ă
cordialitate
ş
i asta sereflect
ă
nu ca o declara
ţ
ie de manifest, dar sereflect
ă
în însu
ţ
i duhul expozi
ţ
iei; cu diferen
ţ
ede temperament, câteodat
ă
mai vijelios, alt
ă
dat
ă
 mai lini
ş
tit, dar întotdeauna cu un fel derobuste
ţ
e care face fa
ţă
vie
ţ
ii
ş
i accidentelor oricât de nea
ş
teptate ale unei biografii; aceast
ă
 înr 
ă
d
ă
cinare (am vorbit de r 
ă
d
ă
cini în subtitlulexpozi
ţ
iei) în ni
ş
te rosturi care sunt alTransilvaniei dintotdeauna, ale unei naturicapabile s
ă
apuce realitatea cu un surâs plin demiez. Exist
ă
în firea artistului Marcel Lup
ş
e ocapacitate de a face fa
ţă
imprevizibilului caremi-a dat îndemnul de a-l compara la un momentdat cu iste
ţ
iile lui Tilu Buhoglind
ă
dintranspunerea lui Ioan Barac, o capacitate de a staîn mijlocul vie
ţ
ii mereu duhliu, mereu capabil dea face fa
ţă
diversit
ăţ
ii. Nu e niciun fel deleg
ă
mânt sistematic în aceast
ă
crea
ţ
ie. Sigur,sunt cicluri care câteodat
ă
se între
ţ
esc, câteodat
ă
 sunt într-un fel de interpenetra
ţ
ie interesant
ă
, dar în aceast
ă
înaintare, artistul nu se supune uneigramatici plastice pe care s-o p
ă
zeasc
ă
custr 
ăş
nicie. Sunt elemente expresioniste, într-unuldin nudurile foarte pregnante pe care ni le prezint
ă
, cu trimiteri nu la un expresionism denatur 
ă
belicoas
ă
, dar la ceea ce a absorbitexpresionismul într-o curgere biruitoare adeceniilor. Sunt cicluri care se reflect
ă
în aceast
ă
 expozi
ţ
ie dintr-o produc
ţ
ie foarte întins
ă
ce vreatotu
ş
i s
ă
p
ă
streze autonomia la diverse inspira
ţ
ii,unele din ele se refer 
ă
la recursul direct, spontan,fa
ţă
de înconjurimea rustic
ă
, buruienile de leac,
les simples,
cum le spun francezii, de la
 simple
 
medicin
care acum sunt obiectele unor curiozit
ăţ
i noi, ale unei noi favori. Marcel Lup
ş
ecump
ă
ă
mari cantit
ăţ
i spre uimirea babelor carele întind pe tarabe, pentru c
ă
încearca pe aceast
ă
 cale nu cufundarea pur 
ş
i simplu în amintiriezoterice, dar o revigorare în ceea ce este balsamfortifiant. A vedea, dar, în acela
ş
i timp, a sim
ţ
iadierile, miresmele gr 
ă
dinii din împrejurimeanoastr 
ă
, gr 
ă
dina simpl
ă
, înv
ă
lm
ăş
it
ă
, o întinderevegetal
ă
pe unde circul
ă
unduiri care vin dedeparte, dinspre un romantism al libert
ăţ
ilor. Amavut la un moment dat sentimentul c
ă
asta neleag
ă
de inspira
ţ
ii din cuprinsul romantismuluifrancez, dar, mai departe, (...) te gânde
ş
ti pentruo clip
ă
la ceea ce trece din aceast
ă
spontaneitatela hieratismul ritual al cultului fundamental alEuropei noastre; cultul grâului, câteodat
ă
 monumentalizat, în aceast
ă
expozi
ţ
ie, alt
ă
dat
ă
cuo pregnan
ţă
irepresibil
ă
, înc
ă
o cale pentru artistde a-
ş
i rosti aderen
ţ
a la rosturile rusticit
ăţ
iitransilv
ă
nene. Suntem, a
ş
adar, într-un spa
ţ
iu alcordialit
ăţ
ilor cu un artist despre care spunem c
ă
 are mersul drept, este luminos
ş
i vrednic, poart
ă
 soliditatea Transilvaniei.-
 
În
 Nostalgia sintezei
, spune
ţ
i c
ă
 omul, cu fiecare pas, se sile
ş
te s
ă
înal
ţ
e ocetate Acropole în cuget. S
ă
fie aceasta nouarigoare pe care o detalia
ţ
i în c
ă
r
ţ
iledumneavoastr
ă
; apropierea de civiliza
ţ
ia f 
ă
r
ă
 de spaim
ă
?
E o rigoare implicit
ă
în aceast
ă
oper 
ă
deo constructivitate bine supravegheat
ă
, dar care,în acela
ş
i timp, evit
ă
pedanteriile. În faimoasa
 Rug 
ă 
ciune de pe Acropole
a lui Renan se facedistinc
ţ
ia între vitalitatea acestei paradigme,acest exemplu pururea fertil a unei zei
ţ
einteligente, capabile s
ă
se muleze peimprevizibilul situa
ţ
iilor (de aceea e mereual
ă
turi de Ulise, eroul ce face fa
ţă
 imprevizibilului, mai mult decât oricare din eroii
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...