CĂLĂTORIE
SPRE LOCUL
INIMII
(1994)
*Alfa - Omega
Nimic nu mă-nspăimântă, că mor sau că viez...
Eşti început a toate şi tuturor sfârşitul:De când m-am rupt de Tine şi nu mai încetezCumplita mea cădere ce umple infinitul,M-aproprii tot de Tine pe cât mă depărtez.
I947 Bucureşti
*CĂLĂTORIE SPRE LOCUL INIMII
...L
ocul inimii noastre? Cine-1 ştie? Câţi îl cer?Vârtejul cugetelor noastre sălăşluieşte-n Cer Şi-n el lumina lină a Celui fâr' de-moarte.Aspre prăpăstii se sparg în orice ins,Pe munţii sufletului ninşi de blestemeArde floarea minunilor - Rugul AprinsCe-n scum preface spaţiu şi vreme.Doamne, spre locul: inimii noastre? Inimii Tale? `ndrepteazăPaşii rugăciunii obosită de cale,Acolo unde deodată mintea se deşteaptă trează,În amiaza Eternitătii Tale.
1955, decembrie 24, noaptea Bucureşti
*AŞA ZICE DOMNUL
P
ână nu vă veţi înţelege cu Dreptatea
Şi cu Adevărul nu veţi face Pace Nu se vor întemeia sufletele voastreCi mereu cu ele mă voi război;Ca pe nişte cuiburi de jivini spurcate,Până nu vă veţi înfrăţi ca MilaŞi cu Dragostea nu veţi face legământPururea pre voi vă stârpesc:Că nu spre fără de legi Eu însumi v-am zămislit, Nici pentru minciună v-am dat sufletul meu,
Vărsătorilor de sânge, zice Domnul,Ci ca lumea s-o împărtăşesc cu Frumuseţea,Cu Bunătatea să o mângâiŞi pre voi în lumina mea sădindu-vă,Cu Iubirea să o încununez.1947 BUCUREŞTI
*DE PROFUNDIS
Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine,Pentru că m-ai zvârlit am căzut...Aşa strigă toată eternitatea din mine.Umple-mă cu păcat, umple-mă cu ruşine,Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început,Vina mea s-a iscat în lut.Eu, a patra-ţi ipostază, ţip din ruineCine, Doamne, mă va pune la loc? Cine? Nu dragoste, nu milă, nu iertare,Vreau dumnezeiasca mea stareDă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut,Întregeşte-mă şi întregeşte-te Doamne iar cu mine.
1950, martie 11 Bucureşti
*DOAMNE
În vârful copacului Tău sunt o floare...Pe cea mai înaltă ramură a lumiiMă leagăn în talazul de azur şi soare.Slavă ţie că n-am rămas în temniţa humii,Ci slobodă, spre cer, înfloritoareInima mea nu mai întârzieZbucneşte afară în limpezi petaleSă lege rod tainic, bob de poezieHrană zburătoarelor împărăţiei Tale.Petala, mi-a cu aripa rudă;Mireasma, cântec gata s-audă.Zâmbesc sub luceafăr visările-mi grele,Beau apele lunii, se umflă în elePăunii nopţii cu cozile-n stele.... Scuturaţi-mă vânturi mlădii ori haine,Singură moartea e o dincolo de firePrăpastie, cu adânc de fericire.Furtuna extazului mă va urca, poate,Peste vămile şi stavilele toate,
Într-o pală de parfum, Doamne, până la Tine.Cerul arunce-mi înapoi jos ruina,Pururea mărire ŢieFloarea căzută din împărăţieA văzut Cerul şi Ţi-a sărutat Lumina.
1951, iunie 5, marţi
* NEBUNUL
D
oamne, ştiu : Tu îngerilor eşti Slava,Sfinţilor Lauda, martirilor nemurirea,Pustnicilor Hrana, cuvioşilor navaCare le aduce Mântuirea,Tu schimnicilor virtutea, profeţilor Tăria,Credincioşilor unicul zel.Unora lumina, altora vrednicia,Unii Te înţeleg numai într-un fel,Alţii Te cunosc doar într-un singur chip,Pocăiţii : ispăşirea, păcătoşii : spaimă.Doamne, râvna mea altfel Te îngaimă:Eu, un nebun, un netotPumn de fum, strap de nisip,Eu Te vreau, Doamne, să-mi fii Tot ! Nu ştiu să-mpart, nu cutez să aleg,Ici inima, dincolo mintea să Te vrea,Eu Te râvnesc, omeneşte, pe Tine întregPentru toată păcătoşenia mea.Să nu-mi fii numai îndemnul şi călăuza, Numai cugetul, ori sfatul.Tu neatinsul, Tu negrăitulTu să-mi fii văzul, Tu auzulTu gustul, Tu pipăitulTu răsuflarea.Mie slabul, spre patimi plecatul, Nu numai limanul şi răscumpărarea,Tu să-mi fii zbuciumul, chinul, furtuna, pierzarea; Nu numai lumina,Ci Tu primejdia, Tu bezna, Tu cazna, Tu vinaTu ispita, Tu răutatea, Tu tot păcatul !
1951, iunie 16 Bucureşti
*PRIZONIERUL
Uneori, calcă, cineva în inima mea,Calcă aprins, parcă s-o ia.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Vasile Voiculescu - Poezii Religioase
CÄ‚LÄ‚TORIE SPRE LOCUL INIMII (1994)
15.1K
Reads
100
Readcasts
522
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
