Tehnoredactare: Bogdan Balan ISBN 975-99341-0-2 STEFAN BONCU PSIHOLOGIE SI SOCIETATE Editura EROTA 199914-11, £000 | Ade 62.413_| DEZVOLTAREA PROGRAMULUI DE DOCTORAT $I DE STUDI APROFUNDATE IN DOMENIUL PSIHOLOGIEI SOCIALE LA UNIVERSITATEA “AL.1.CUZA” IASI Cuvént inainte Volumul de fati inmanuncheaza cateva studii de sintez& in domeniul psihologici sociale. Avem convingerea ci intr-o stint atat de dinamic& cum este psihologia sociali, sintezele de manual trebuie sé reflecte un raport adecvat intre teorie si cercetare. De aceea, am lisat friméntirile riizbata in textele noastre. Teoria este cea care aptele de observatie, déndu-le un sens. itm cum s-au inchegat anumite teorii i de date, Pe de alt parte, am pus in functia curisticti a teoriilor, maniera in care ele au uitorii sii testeze diverse ipoteze. a social’ nu este deloc ce expun, lele. Pentru a o pittrunde, trebuie si trecem aumi teoriile si si deslusim resorturile cerce Pornind de Ja aceasta premisa, am in numeronse rfnduri, detalii metodologice. Am ¢ experimente, néizuind si descriem maniera in sistem logic ce unific Noi am incereat s& indeobste, man de proza stiinti em de valoarea argumentuly Suntem constienti ci, oprindu-ne insistent asupra design-urilor experimentale, am incurajat tendinta criticat’ de Kenneth Ring in 1967 — acest psiholog a acuzat traditia de cereetare ce a ficut din experimente niste jocuri angajind inteligenta si curiozitatea, lipsite de finalitate practic’. Dar poate ci, cel6 + Psinologie si sociotate putin in faza de prim contact, cu toate precautiile de rigoare, trebuie stimulata aceasta perceptie a ludicului in psihologia social’, in general, am enuntat la inceput postulatele unei teorii, am trecut in revisti demersurile empirice care 0 sprijind si am indicat, acolo unde a fost eaul, datele care ar putea-o infirma. Desigur, suntem gata si recunoastem ci reproducerea. mai mult sau mai putin fide a unor rationamente experimentale a ficut ca textul si capete, pe alocuri, un aspect arid. Ne-am striduit si redtim controverscle ce animé unele domenii. Luminand partile slabe ale unei teorii sau ale unui demers empiric obtinem, adesea, explicatii mai exacte. Controversele relevi dinamismul cAmpului respectiv de cereetare, felul in care au fost receptate o teorie sau un experiment. Ele ni-i dezvaluie pe cercetatorii din dosul articolelor sofisticate ca pe niste oameni expusi greselilor si avdnd pasiuni, angajati cu toate fortele in constructia teoretici, intretinand schimburi intense cu cei ce au aceleasi preocupari, reactiondnd prompt la rezultatele si interpretarile lor. ‘itlul acestui volum nu trebuie socotit nicidecum o expresie a orgoliului autorului. “Psihologie si societate” a fost singurul titlu care ne-a puirut acoperitor pentru eterogenitatea temelor abordate. in acelasi timp, el di seama, credem, de capacitatea psihologici sociale contemporane de a adecva modelele abstracte ale socialului studiate in laborator la complexitatea societatii. Planul volumului respect intrucdtva ideea pluralitatii nivelurilor explicatiei in psihologia sociala si a ierarhiei acestora. Auto-dezvaluirea a fost aleasi drept capitol de deschidere intruedt. nu este numai un proces interindividual, dar este si unul care tine de eu, de nivelul intrapersonal. Facilitarea socialise refer’ la un_ nivel minimal al interactiunilor — simpla prezenta a celuilalt Cuvant inainte « 7 Lenea social, gandirea de grup si dilemele sociale au fost tratate drept procese de grup. Din pozitia deindividualizarii in cuprinsul volumului se poate intelege ei 0 socotim o teorie a multimilor, Se cuvine precizat, insti abordirile contemporane fac din deindividualizare un proces mai curnd intrapersonal. In sfarsit, consideratiile despre _istoria psihologiei sociale trebuie privite ca 0 ancxii — acest: capitol este radical diferit in raport cu precedentele, ce expun chestiuni sistematiee cu privire la un cimp specific de cercetare. Ne facem o datorie de onoare din a ne exprima recunostinta fat de profesorul Adrian Neculau. Domnia sa a sprijinit cu generozitate acest project, curmand tentativele noastre de amanare. De asemenca, multumim membrilor Laboratorului de Psihologia Campului Social de la Universitatea “ALI. Cuza” din Iasi, care au stiut, in ciuda dificultatilor din cercetarea contemporand romaneasc’, si ereeze un climat favorabil schimburilor stiintifice.Capitolul I Auto-dezvaluirea Bugen D. isi face cu greutate prieteni. Cei ce-1 cunose il simpatizeaza, dar nimeni nu stie ce simte el cu adevarat si ce ndzuinte are. Camelia S. nu are nici ea prieteni. Spre deosebire de Eugen, insd, ea nu manifesta deloc retineri in a comunica colorlalti sentimentele si problemele ei. Camelia dezvaluie ginduri intime apronpe oricui. Ceilalti consider Jucrul acesta bizar. Sebastian R. se simte mult mai aproape de Lidia B. de Ja ultima lor intilnire. Lidia i-a vorbit, in sfirsit, despre problemele pe care le are cu tatal situ, iar Sebastian a rispuns mArturisindu-i gelozia pe care intotdeana a incercat-o fats de fratele lui mai mare. El are acum convingerea cd relatia cu Lidia a devenit mai solida. Gabriel H., un inginer de 45 de ani, era uluit cind a coborit din tren la Bucuresti. Dupa ce au schimbat citeva cuvinte, vecinul de compartiment i-a povestit pe larg despre esecul lui marital recent. Gabriel si-a amintit de sfirsitul primei lui cisittorii, asa ed i-a vorbit stréinulai despre aceasta, Treptat, Gabriel a mirturisit unele din sentimentele Jui cele mai intime. Acum nu intelege cum s-n putut intimpla. La urma urmei, n-o sé-l mai vadi niciodats pe necunoscut. Poate de aceea s-a si confesat... . Joana M. este zguduita de divortul de sotul ei, Josif. Isi di seama acum cé nu stie aproape nimic despre el. Timp de10 « Psihologie $i societate cinci ani a tréit cu el, a gétit pentru el, i-a spalat céimésile, a dormit cu el. In tot acest timp, au discutat banalititi: ce vor minea Ja cinit, cum isi vor amenaja casa de la munte pe care au mostenit-o, co culoare va avea rochia ei la nunta surorii Jui. Dar cine este el si ce vrea de Ia viatd, ea nu stie', in toate cazurile de mai sus este implicata auto- dezvaluirea, procesul prin care individul comunied altora informatii despre el. Auto-dezvaluirea este o parte desosebit de importanta a interactiunilor noastre cu ceilalti. Cozby o defineste ca “dezviluirea verbalii intentionata a materialului auto-descriptiv in fata unuia sau a mai multor parteneri” (Cozby, 1973, p. 88). Caracteristicile auto-dezvaluirilor (dacs twansmitem ginduri, sentimente sau experiente _altor persoane, nivelul de intimitate al acestor dezviluiri, momentul potrivit pentru a o face, persoana in fata ciireia ne confesim) au repercusiuni insemnate asupra_participarii noastre sociale. Ele determin’ numérul si calitatea relatiilor noastre sociale. Cel mai folosit instrument pentru _ stabilirea diferentelor individuale in ceea ce priveste auto-dezvaluirea este Jourard Self-Disclosure Questionnaire (JSDQ). Instrumentul original, descris in articolul lui Jourard si Lasakow (1958), cuprindea 60 de itemi, mai precis cite 10 itemi pentru fiecare din urmitoarele domenii: atitudini si opinii, gusturi sau interese, munei (sau studii), bani, personalitate si corp. Subieetii raspundeau la fiecare item indicind gradul in care au dezvaluit informatii fat de patru persoane-tintii: mama, tata, cel mai bn prieten de sex opus, cel mai bun prieten de acelasi sex. Scorurile aveau valori de la 0 la 2: 0 = lipsa dezvaluirii fatd de persoana tint’; 1 = dezviluire in termeni generali; 2 = dezviiluire complet privind o anumita chestiune. In afara acestui chestior ilcin si De Auto-dezvaluirea + 17 standard, unele cercetéiri au folosit variante ale JSDQ, diferite de chestionarul initial in cea ce priveste lungimea, persoanele-tintd, natura itemilor. Din paeate, validitatea ASDQ nu este foarte ridicatéi. Cercetiitorii n-au putut evidentia intotdeauna o relatie solid intre scorurile subiectilor la acest chestionar si dezvaluirea in situatii reale. 1. Parametri ai auto-dezvaluirii dezvaluiri Auto-dezvaluirea poate varia in multe privinte. De pildi, un individ poate releva altuia informatii despre foarte multe aspecte ale vietii sale si totusi si-i furnizeze numai informatii superficiale. Putem s& spunem altei persoane c& suntem studenti la psihologie, ei ne place tenisul, ea ne place la nebunie si manciim pizza si hamburgeri, ci ne-am nascut la Deva si cit avem doi frati mai mari. Toatdi aceasta poveste i face pe celiilalt sai cunoascé multe fatete ale vietii noastre, dar cl nu va sti nimic despre sperantele, aspiratiile si temerile noastre, despre ce ne face sii fim 0 persoana unied. O astfel de dozvaluire este caracterizata de Lirgime, dar nu de profunzime. in alte cazuri, dezviluirea poate fi foarte intima si personal, dar sd se refere la un singur aspect al existentei celui ce se dezvailuie ~ de exemplu, la experientele lui sexuale. Cozby (1973) consideré ci auto-dezvaluirea este caracterizaté de urmatorii parametri: a, cantitatea de informatie dezviiluit& (Iairgimea auto- dezvaluirii); b. caracterul intim al informatiei deavaluite (profunzimea dezvaluirii); ¢. durata dezvaluirii. in situatiile conerete de auto-dezviluire, caracterul intim si durata dezvaluirii sunt independente ~ s-a stabilit o corelatie de 0.42 intre cele doud variabile. Cit despre relatia12 « Psihologio $1 societate intre cantitatea de informatie si caracterul intim, ea este de dependent inversa: indivizii au tendinta de a dezviilui foarte putin despre chestiunile intime. Morton (1978) face distinctia intre doux caracteristici ale dezvalluirii ce par si aib’ un rol foarte important in actele cotidiene de comunicare. Ea concepe dezvaluirea ca bidimensional&: descriere si evaluare. Pe de o par dezvaluirea se poate prezenta cao descriere, rezumandu-se la relatarea unor fapte, Individul poate fi foarte intim cu colilalt, dezvaluindu-i fapte foarte intime despre el (de pildi, © conversiune religions, 0 incereare de sinucidere, detalii despre viata sexual’, ete). Pe de alti parte, dezviiluirile pot si cuprinda evaluiri ale subiectului, adic’ marturisirea unor ‘emotii, judecati si opinii alc lui care au fost generate de un fapt sau altul, Putem fi foarte intimi cu cineva marturisindu-i sentimentele de rusine pe care le-am incereat intr-o anumita situatie. Cele dou dimensiuni sunt relativ independente: 0 descriere factual a unei incercdri de sinucidere poate sau nu si fie imbogatita cu intimitate evaluativa ~ confesiuni despre triirile care au insotit aceasta tentativa. “Si remaredm, din punetul de vedere al acestei dihotomii, serie autoarea, ci 0 persoana poate si trivializeze un subiect de discutie foarte intim (ca viata sexual) folosind exclusiv descrieri, feicind apel la clisee si informatie abstractii; dimpotriva, exista si situatii in care indivizii personalizeaz puternic chestiuni banale atunei cind se auto-dezvaluie (ca spalatul pe dinti sau drumul 2e la birou spre casi), introducind informatie factual privata si mérturisind emotii foarte intime” (Morton, 1978, p. 73). Slujindu-se de aceasta distinctie, Morton a aratat, de pilda, c&, in raport cu dezvaluirile simplelor cunostinte, cele ale sotilor sunt mai bogate pe dimensiunea “descriere”, dar nu si pe dimensiunea “evaluare” in cercetirile asupra_relatiilor interpersonale se bucurt de atentic o alta distinctie: accea dintre auto- Auto-dezvatuirea + 13 dezviiluirea personal (dezviiluiri despre propria persoand) si auto-dezviiluirea relational (dezviluiri despre relatia cu o alt persoana sau despre interactiunile individului eu altii) Auto-dezviiluirea relational poate dobindi un rol important in mentinerea si intarirea unei relatii, in masura in care partenerii sunt capabili si comunice despre starea legaturii lor. 2. Teoria penetrarii sociale Teoria penetririi sociale este 0 teorie asupra dezvoltirii relatiilor intime, care pune in evident amplificarea progresivii a schimburilor dintre partener precum si rolul auto-dezvaluirii in evolutia relatiilor. Potrivit acestei teorii, _relatiile _interpersonale —_presupun comportamente reeiproce, ca schimbul de informatii, schimbul de afecte pozitive sau negative. Ea a fost propusi de Irving Altman si Dalmas Taylor in 1973 si afirmi, in esenta, cit relatiile evoluenzai de Ia schimburi superficiale Ia schimburi intime. Auto-dezviluirea reprezint o parte a procesului de penetrare sociali, un tip fundamental de schimb social, ce evolueazii odata cu relatia interpersonala. Altman si Taylor sustin c& raportul dintre costuri si beneficii influenteazi dezvoltarea relatiei. Experientele initiale pozitive creeazit posibilitatea evolutici acendente. Pe miisuri ce relatia dintre doi indivizi se, dezvolti, ei vor dezvalui mai mult& informatii si la niveluri tot mai intime: vor comunica informatii despre tot mai multe domenii si in fiecare domeniu vor schimha tot mai multe informatii, Doi prieteni foarte buni sau un cuplu tinér armonios schimbi foarte mult informatie si de foarte buna calitate ~ informatii superficiale, dar si informatii intime, Stadiile penetrarii pot fi reprezentate ca o serie de “despicituri” in personalitatea14 Poi logie $i societate fiectiruia dintre parteneri. in oricare stadiu, se dezvaluie mai multi informatie la nivelurile superficiale decit la cele intime. Asadar, “lirgimea” dezviluirii descreste in functie de adincimea sau intimitatea conversatiei. Pe m progreseazii, de la straini, la cunostinte si la prieteni, dezvaluirea capita dimensiuni tot mai mari atit in largime, cat si in adancime. “Despietitura” se lirgeste si se adanceste. Taylor (1968) a facut descoperiri interesante aplicand teoria penetriirii sociale in studiul diadelor de studenti ce Jocuiau in aceeasi camera. El in timp, studentii care au comunicat multe informatii intime despre ei colegului de camera, au ajuns si-l antipatizeze pe acesta. Psihologul a explicat acest pattern de evolutie a relatiei apreciind ca, din cauza dorintei de compatibilitate cu celdlalt locatar al camerei, studentii supraestimeazi la inceput caracterul pozitiv si favorabil al relatiei. Cercetarea grupurilor asemenea, de coneluziile formu! mod firese, conditiile de izolare social incurajeazii explo interpersonal si gribese penetrarea. Altman si Haythorn (1965) au confirmat ipoteza potrivit cireia subiectii izolati se auto-dezviiluie intr-o misura mai mare partenerilor lor deciit cei non-izolati. Membrii grupurilor izolate ating destul de repede un grad de intimitate comparabil cu accla al prietenilor apropiati. Auto-dezviiluirea in astfel de grupuri afecteazi indeplinirea sarcinii si adaptarea individului. ‘Taylor, Wheeler si Altman (1973) au izolat diade de militar in camere de 3m x 3m, pentru opt zile, si au masurat efectele auto-dezviluirii asupra capacitatii lor de a-si duce misiunea la bun sfarsit. Printre subiecti se aflau atat indivizi cu scoruri mari la un chestionar de auto-dezviluire, cat si din aceia cu scoruri mici. Autorii au constatat ci subiectii care au abandonat inainte de a se scurge cele opt zile au fost fie subiecti inclinati spre auto-dezvaluire care s-au dezviluit x beneficiat, late de Altman si Taylor. In Auto-dezvalurea + 15 foarte puti subieeti cu scoruri reduse la chestionarul de auto-dez s-au dezviiluit mai mult decat ar fi facut- © in conditii normale, Asadar, procesul de penetrare social’ a fost ieat de starea de izolare. Autorii formuleazd urméitoarea concluzie: “Nivelurile de dezvaluire ce deviazi de la nivelul individual obisnuit sunt incompatibile eu formarea grupului si, ca atare, non-adaptative” (Taylor et al., 1973, p. 46). , Altman si Taylor au pus in evident si un proces de depenetrare. Acesta poate si apara, de pilda, in prieteniile pe cale si se destrame sau in cuplurile aflate in prag de divort. In astfel de cazuri, costurile interactiunii devin tot mai mari sau/si recompensele tot mai reduse. Potrivit celor doi autori, deteriorarea relatiei corespunde sciderii treptate a adancimii sia lirgimii auto-dezvalh Tolstedt si Stokes (1984) au romareat efi Altman si Taylor s-au ocupat foarte putin de procesul de dizolvare a relatiei si si-au propus sd verifice temeinicia ipotezelor acestora cu privire la depenetrarea socialé. Ki au luat in calcul gi o a treia dimensiune a auto- dezvaluirii, valenta comunicdirii, definita ca pozitivitatea sau negativitatea faptelor si sentimentelor dezviiluite. Tolstedt si Stokes au aplicat subiectilor (membri ai unor cupluri cu probleme) chestionare pentru masurarea intimitatii si a auto- dezvailuirii (JSDQ). De asemenea, ei le-au cerut sii reprezinte relatia de cuplu printr-un grafic (avand ca axe timpul si gradul de satisfactie) si si aletuiascd o listé cu aspectele pozitive ale relatiei. Analiza acestor date a confirmat numai partial conceptia lui Altman si Taylor asupra depenetraii. Tolstedt si Stokes au constatat ci odatd cu sciderea intimitatii se produce o diminuare a largimii auto-dezvaluirii, Descresterea atasamentului conduce la descresterea numérului temelor abordate in auto-deavaluire. Rezultatul esteptat raportat de acesti autori a fost eresterea addncimii auto-dezviluirii pe misura ricirii relatici, “Durerea si furia16 « Psihologie $i sooietate asociate cu pierderea unci relatii intime, afirma ei, pol da nastere unor auto-dezviluiri deosebit de profunde” (Tolstedt si Stokes, 1984, p. 96). Cu cit intimitatea dintre doi soti este mai redusi, cu atat ei discut chestiuni foarte personale, impartasindu-si judeciti si scntimente. Acestea sunt, in general, negative. Adincimea auto-dezviiluirii poate sii creascé din cauza sentimentelor negative pe care si le marturisesc, uneori cu brutalitate. In timpul conflictului, cantitatea de informatie pe care si-o comuniea indivizii este foarte redusi, dar informtiile sunt extrem de intime. 3. Reciprocitatea deavelluirit Unul din fenomenele cele mai studiate din cimpul teoretic al auto-dezvilurii este reciprocitatea, pe care Jourard a numit-o “efectul diadic”. Aceasta tem a fost intens studiata in laborator, din cauzi ci reciprocitatea dezvaluirii intre strAini intr-un experiment de psihologie poate fi véizutt ca un. model al formirii unei relatii de prietenie. Multi cercetatori au sustinut ci dezviluirea reciproci este esentiali pentru dezvoltarea unei relatii apropiate: daci nu existii reciprocitate: in stadiile de inceput, relatia nu va evolua. Cercetirile supra reciprocitatii au evoluat de la ipoteza atractici interpersonale ca mecanism subiacent la ipoteza mai simpli a normei de reciprocitate. Primele domersuri, initiate de Jourard, au sugerat ci receptarea informatiei intime conduce la simpatie si la o dezvaluire echivalent’. Simpatia pentru partenerul de interactiune aduce cu sine egalizarea nivelurilor de intimitate ale dezviluirilor. Atractia determina reciprocitatea in dezvaluire, jar reciprocitatea determina atractia. Impotriva acestei pozitii au argumentat Derlega, Harris si Chaikin (1973), sustinand cA efectul diadic poate s% ‘Auto-dezviuirea + 17 apard si in absenta atractiei interpersonale. Cei_ trei cerectiitori au demonstrat ci receptarea informatie’ foarte intime duce la o dezvaluire din partea tintei chiar si atunci cind dezviluirea persoanei care a initiat conversatia face tinta sé 0 antipatizeze, Pentru a explica fectul diadie, ei au feut apel la norma de reciprocitate teoretizat& de sociologul american A.W. Gouldner in 1960. 0 astfel de normé se aflit la baza multora din comportamentele noastre sociale. In virtutea ci, apar expectante cu privire la comportamentul unui individ ciruia i s-a ficut un serviciu: ne astept&m ca el sii exteriorizeze o atitudine pozitiva fata de cel care |-a ajutat gi sa-i intoarcd acestuia serviciul. In privinta dezvaluirilor, ne asteptiim ea cel ciruia i s-a fieut o dezviluire intima si rispunda la fel, altminteri avem tendinta de a percepe relatia ca dezechilibrata. Dac receptarea unei dezvilluiri constituie 0 recompensi social’, cel cliruia i se adreseazS dezviluirea ar trebui si reactioneze in conformitate cu principiile care guverneazi schimburile sociale in general. Chaikin si Derlega (1976) au aratat ci norma de reciprocitate opereazi intr- adevitr in aceste situatii. Subiectii care au urmirit un film cu © interactiune diadici au apreciat dezvaluirea nereciproct mai nepotrivittt si mai neobisnuiti dectt dezvaluirea reciproci. 4, Dimensiunea temporal a auto-dezvaluirit Corelatia dintre dezvaluire si atractie este, fri indoiali, solidi si documentata din punet de vedere empiric Intuitiv, avem convingerea cd o relatie interpersonal in care partencrii_nu se dezviiluie este subredi. Cercetand problematica reciprocitiitii in auto-dezvailuire, am constatat ci indivizii reactioneazi pozitiv in fata color care le fac18 « Psihologie $i societate dezvaluiri si ei tocmai in fi cestora ei devin d mirturiseasca informatii personale despre ei insisi Dar oare dezviluirea unui fapt negativ despre sine nu poate compromite o relatie? Avem cu totii experienta aceasta Am fost pusi, cu sigurantd, in situatia de a ne intreba cand anume trebuie si comunicim celuilalt o informatie negativa despre despre noi in aga fel ined el sii nu inceteze si ne uni astfel de_informatii simpatizeze. Momentul dezvaluiri poate, intr-adevir, alecta atractia interpers In general, studiile demonstreazi ci dezviluirea unei informatii importante dupa ce relatia s-a stabilizat este mai indica decit dezviluirea ei in stadiul de inceput al relatiei. Jones si Gordon (1972) au cerut subiectilor sii asculte un interviu intre un consilier si un student, interviu inregistrat pe bandit de magnetofon. Studentul dezviiluia fie un eveniment negativ, fie un eveniment pozitiv din trecutul sdu. A doua variabili independenti era manipulati astfel: studentul era fie responsabil pentru acest eveniment, fic nu avea nici o responsabilitate. In sfirsit, a treia variabila independen momentul ales pentru auto-dezviluire: in unele conditi studentul fticea marturisirea la inceputul conversatiei, din proprie initiativa, in vreme ce in altele el furniza informatia ca urmare a unei intrebiiri a consilierului in partea a doua a conversatiei. In general, Jones si Gordon au obtinut rezulta care indicau o simpatie mai mare manifestat de subiecti pentru studentul care dezvaluie informatia la urma. Dar in conditiile in care studentul dezviiluia un eveniment negativ pentru care era responsabil, el s-a bucurat de mai multi simpatie atunci cind a fficut-o la inceputul interviului. in acest caz, gestul studentului a fost interpretat ca un act de curaj, ca asumare a responsabilitatii, ca dorinta d seza relatia cu celiilalt pe baze solide. in studiul rezumat mai sus, dezvaluirea a fost apreciata de observatori neimplicati. Adoptand o perspeetiv: Auto-dezvaluirea + 19 atributionala, Wortman si colaboratorii ei (1976) si-au propus si examineze factorii care afecteazi reactia receptorului dezviiluirii. Subiectii lor conversau timp de aproximativ zece minute cu un complice al experimentatorilor. Acesta le fiicea mirturisire foarte intima — faptul ca prietena lui este instircinata — fie imediat dupa initierea interactiunii, fie la sfargitul perioadei de conversatie. Ipoteza autorilor, potrivit careia subiectii il vor simpatiza mai mult pe complice in al doilea caz, s-a adeverit. Individul care a dezvaluit un lueru foarte intim despre sine la inceputul relatiei a fost vazut ca imatur, neadaptat, fals. Subiectii lau perceput pe complicele care sa confesat mai tarziu ca flind mai deschis si si-au exprimat dorinta de a-l cunoaste. Iata sfatul autorilor cu privire la momentul potrivit al mArturisirii: “Daca cineva vrea si dezviluie o informatie personald unei noi cunostinte, trebuie sd se abtind cel putin opt sau zece minute. Numai procedandu-se astfel creste probabilitatea ca celilalt si raspunda favorabil” (Wortman et al., 1976, p. 189). Wortman si colegii sai au folosit atribuirile pentru a explica acest efect. Subiectii expusi la 0 dezviiluire tarzie au interpretat comportamntul complicelui spunandu-si ci el a asteptat ca interactiunea si devin personalizata, s& cdstige in complexitate. Ki au atribuit complicelui intentia de a continua si adanci relatia. Dimpotriva, subiectii care au ascultat confesiunea in debutul interactiunii au considerat cA celalalt nu face distinctii intre persoanele c&rora trebuie si li se confeseze si persoancle in fata cirora trebuie si se abtin’ de 1a confesiuni. 5. Influenta apartenentei sexuale Dorinta de a dezvilui informatie despre gindurile, sentimentele, experientele personale a fost examinata in206P hologio $i societate fanctie de caracteristicile demografice, de sinitatea mintala, de tr&siturile de personalitate si de situatia sociala. Un reaultat consistent in cimpul acestor cercetiri_ este dependenta auto-dezviluirii de aparteneta sexual a individului; femeile se deziluie mai mult decit barbatii si valorizeazii mai mult auto-dezvaluirea. Jourard (1971, apud Derlega et al., 1993) a sugerat cA expectantele de rol fi impun barbatului si se arate dur, obiectiv, motivat si reuseasea, inexpresiv din punct de vedere emotional, ceea ce ii inhiba tendintele spre auto-dezvaluire. Pe de alti parte, expectantele legate de rolul feminin incurajeazi auto-dezvaluirea Comportamentul expresiv al femeilor trebuie pus pe seama recompenselor si aprobirilor pe care le primese pentru faptul de a se purta astfel. S-a arditat, de exemplu, c& femeile sunt mai inclinate si dezvaluie lueruri foarte intime ines de la inceputul relatici sau ce sotii sunt mai fericiti decit sotiile in cAsiitorii in care auto-dezviluirea este foarte slaba. Sotiile sunt mai dispuse decit sotii s& discute despre sursele conflictelor din familie (Derlega si Chaikin, 1976). Pe scurt, “femeia exprimi si barbatul reprima”. 7 Judecitile asupra gradului de adaptare a unei persoane se fac pe baza adecviirii comportamentului su la situatii specifice. Nepotrivirile dintre _comportamentul persoanei si situatie, co reprezint& viokiri ale expectantelor sunt utilizate pentru a diagnostiea dezordinile psihologice. Mai aproape de ceea ce ne intereseaza, judecitile asupra sinditatii mintale se pot baza pe gradul de deviant de la rolul de sex. Din acest punet de vedere, Derlega si Chaikin (1976) au demonstrat. cA o atribuire de maladie mintala poate si tin seama de gradul in care individul deviazi de la normele de auto-dezviiluire ce regleaz comportamentul in grupul siu sexual. Mai_ preci i sunt apreciati ca adaptati psihologic daci nu se dezvaluie, iar femeile dact practica auto-dezviiluirea. Autorii au inmanat subiectilor un text in Auto-dezvaluirea « 21 care se relata despre interactiunea dintre dou persoane ce cfltoreau cu avionul. Una din ele intreba la un moment dat: ‘Va face riu zborul?”, iar cealalta raspundea fie scurt (“Cred da. N-am zburat de prea multe ori.”), fie povestea pe larg. Dupa ce lecturau textul, subiectii trebuiau si aprecieze cea de-a doua persoan& in privinta adaptirii psihologice, a atractivitatii, a masculinitatiifeminitatii, etc. Derlega si Chaikin au pus in evident un dublu standard folosit de subiecti pentru judecarea comportamentelor de auto- dezvaluire: femeile non-expresive si birbatii expresivi au fost perceputi ca non-adaptati, iar femeile expresive si barbatii non-expresivi ca adaptati. Mai remarcim un rezultat interesant al acestui studiu: femeile care s-au dezvaluit au fost simpatizate mai mult decat femeile care nu s-au dezvaluit, in vreme ce birbatii care s-au dezvaluit si barbatii care nu u dezvaluit au fost simpatizati in aceeasi mAsura. Mention&m c& Gordon Chelune (1976) a intreprins un demers asemiéinditor, soldat cu aproximativ aceleasi rezultate. Doi psihologi cu orientare clinic’ au incercat s& probeze ideea c& relatia dintre sexul persoanei si auto- dezvaluire nu rimane neschimbati in conditiile variatici factorilor situationali. Potri lui Shaffer si Ogden (1986), studiile anterioare au avut in vedere numai un gen de context, “care a facut saliente motivele social-expresive” (p. 93). Subiectii au dedus cA scopul intalnirii lor este de a sta de vorba si de a se cunoaste; in astfel de contexte, femeile se dezvaluie mai mult unui partener de acclagi sex deciit 0 fac birbatii, Shaffer si Ogden au manipulat scopul intalnirii subiectilor, transformandu-l_intr-unul instrumental: participantii au fost informati ci dupa ce vor discuta citeva minute, vor participa la o sarcin& in care vor putea colabora. De data aceasta, birbatii s-au dezviluit mai mult decat femeil |22 « Psihologie si societato Influenta contextului social asupra dezvaluirilor femeilor si barbatilor a fost pus in evidenta si de Davis (1978), intr-un studiu asupra intalnirilor de dragoste efectuat pe o populatie de studenti. Conform datelor lui Davis, biietii se dezviiluie mai mult decat fotele la primele intalniri. Bi sunt mai asertivi si au mai multe initiative: ineep conversatiile, lanseazit invitatii, initiazii contactul fizic. Tot ei aleg temele de converstie si stabilesc nivelul de intimitate al dezvaluirilor. Davis a pus aceste comportamente pe seama nevoii lor de a controla situatia. 6. “Deschizittorii” Scalele de auto-dezviluire masoara diferentele individuale pe aceasti dimensiune. Dar - este evident - auto- dezvaluirea sau refuzul de a se auto-dezvalui al unui individ intr-o situatie nu depinde numai de factorii de personalitate. Cantitatea si calitatea auto-dezviluirii unei persoane este determinati, in bund misuri, si de partenerul acestcia. Putem intui cd exist persoane calde, afeetuoase, care stiu sii asculte, care oferi un feed-back adecvat celui care li se dezviluie si altele lipsite de oricare din aceste calitati. Primele au fost numite de Miller, Berg si Archer (1983) deschizitori — ele “deschid” persoana care vorbeste, 0 stimuleaza si comunice informatie despre ea insisi. Spre a demonstra utilitatea constructului, cei trei autori mentionati au construit o scala pentru misurarea acestei “vocatii”. Scala lor cuprinde trei categorii de itemi: 1. Itemi ce se refer la reactiile percepute ale cclorlalti (de exemplu, “Oamenii se simt relaxati in preajma mea”); 2. Itemi ce se referd la interesul de a-i asculta pe ceilalti (“imi place sa-i ascult pe ceilalti); 3. Itemi ce se refer la abilitati interpersonale (de exemplu, “Pot sii fae pe oameni si vorbeased despre ei Fato-dezviuiea » 23 insisi"), Autorii au demonstrat ci ‘Opener Scale” este un instrument unifactorial. Bi sustin cd trisitura de personalitate mdasuraté cu ajutorul acestei scale este apropiatii de sociabilitate si empatie, dar ci este totusi distinct, Intr-o interactiune, ea influenteazd largimea si adineimen auto-dezviluirii. Miller, Berg si Archer au misurat la 110 studente tendinta spre auto-dezviiluire cu ajutorul JSDQ si tendinta spre deschiderea partenerului cu ajutorul sealei propuse de ei. Interactiunea acestor tinere in diade a relevat ci cele putin inclinate si se dezvaluie s-au dezyaluit mai mult in prezenta unei partenere cu scor mare pe “Opener Seale” decat in prezenta unei non-deschizatoare. Poirivit acelorasi autori, indivizii deschizitori sunt mai simpatizati de partenerii lor in contextul unei relatii de lung duratii, Purvis, Dabbs si Hopper (1984) si-au propus sa studieze in detaliu comportamentul deschizatorilor pentru a intelege felul in care ei reusesc sA stimuleze participarea partenerului. Ipoteza celor trei psihologi a fost ca deschizatorii inzestrati cu o mare dexteritate nu se caracterizeazii atat printr-un continut deosebit al mesajelor, cit printr-un comportament non-verbal si un stil de conversatie specifice. Ca atare, ei au filmat evolutia subiectilor si au analizat atent expresiile lor faciale, directia privirii, pattern-ul de vorbire, ete. Au constatat, astfel, c& deshizatorii folosese un set de comportamente ce intareste tendinta partenerilor de a-si expune propriul eu. Infitisarea lor in timpul conversatiei este aceea a unor oameni relaxati, atenti 1a ce spune celélalt, savurand schimbul de informatii. Expresia chipului lor arati interes pentru discursul celuilalt. Ei pastreazi, intr-o mai mare misurd decat non-deschizatori contactul vizual direct cu partenerul (il privese in ochi mai freevent si mai indelung). in privinta partieiparii la schimiul verbal, deschizitorii se caracterizeazi. prin emiterea unor24 Psinologie $1 societate fraze scurte aprobatoare in timp ce vorbeste partenerul si prin completarea spuselor acestuia. Putem conchide, pe baza acestor date, eX astfel de indivizi influenteazé contributia partenerului in eonversatic. 7. Pihotiziologia confesiunii MAarturisirea unor experiente semnificative a fost intotdeauna consideratai benefied din punct de vede: psihologic. In unele religii, confesiunea reprezinta o practic ce-l ajuti pe individ sise elibereze. Biserica ortodoxd, ca cea catolie’, au propoWfluit ideea ci mérturisirea pacatelor aduce izbavirea. Cat priveste psihoterapia, inct inainte de sffirsitul veacului trecut, Freud a ariitat ca gindurile refulate produe nevroze ori psihoze, Potrivit intemeietorului psihanalizei, modalitatea optima de vindecarea a multor maladii_ mentale consti tocmai in constientizarea unor ganduri indelung expulzate din constiint. Cura psihanaliticdt constituie un set de tehnici prin care psihoterapeutul determina pacientul si renunte Ia refulare. Freud are marele merit de a fi semnalat faptul ci inhibarea gindurilor si a comportamentelor necesiti investitii de energie din partea individului, El nu s-a ocupat ins de mecanismele fiziologice adiacente. In ultimii ani, multi cercettitori si-au indreptat. atenti citre relatia dintre non-dezvaluire si stress. Ei au ajuns la concluzia c& efectele refuzului de a se confesa altora in legiturd cu un eveniment apar nu numai in plan psihologic, dar si in planul stinitatii fizice a individului. Non-confesiunea presupune o inhibare voluntard. Intr-un studiu fundamental, Fowles (1980) a oferit un solid suport empiric ideii ca inhibarea comportamentala este direct proportionali cu un parametru fiziologic important, conductibilitatea electriei a Auto-dexvaluirea « 25 pielii. Cind individul isi infréneaz un anumit comportament sau isi reprimi un anumit gand in viata de zi cu zi, activitatea clectrodermala creste. Waid si Orne (1982) au identificat subiecti slab socializati si foarte socializati folosind scala de socializsire din California Psychological Inventory. Efectuand misuritori fiziologice, ei au ajuns la concluzia ca subiectii foarte bine socializati (deci, inhibati) au o conduetibilitate mai mare a pielii decit cei slab socializati. Dac este adevarat ca inhibarea pe termen scurt a comportamentului determina cresterea conductiblitatii pielii, atunci inhibarea activa a comportamentului pe o perioada mai indelungaté ar putea determina aparitia bolilor legate de stress. Uncle cercetiiri au indicat faptul ec subiectii caracterizati ca represivi sau inhibitori sunt mai predispusi si se inbolntiveasc’i de cancer, au o tensiune arterialé mai mare i contracteazii, in general, mai multe boli. S-a aritat, de exemplu, ci femeile care triiesc mai mult dup’ diagnosticul de cancer la san sunt cele care-si manifest deschis depresia Nedezvaluirea gandurilor si sentimentelor de-a lungul unei perionde indelungate coreleazii cu boala si mortalitatea ridicata. Exist un instrument psihologic care poate masura tendinta indivizilor de a tiinui informatia considerata negativ ori amenintitoare. Autorii acestei scale, Larson si Chastain (1990, apud Derlega et al., 1993) au confirmat ipoteza potrivit cAreia maladia fizicd se afld in leg&turA cu parametrul pe care ei il numesc “auto-ascundere”. Scala de auto-ascundere (Self-Concealment Scale) cuprinde zece itemi. Tati cativa dintre acestia: “Am un secret important pe care nu Lam impirtasit niminui", “Secretele mele m-ar pune in situatii penibile daci ar fi aflate de altii”, “Cand mi se intampla ceva, am tendinta de a tine acest Iucru pentru mine”, “Adesea, mi-e team sti nu marturisese un lucru pe care nu vreau si-] dezvalui”.hologie $i sociotate Larson si Chastain au aplicat aceastii scala unor subiecti, odatét cu un chestionar asupra anxietatii, depresici si mptomelor fizice (freeventa durerilor de spate, de cap, ete.). Htatele au evidentiat o corclatie stransi intre rispunsurile subicctilor la cele dou’ instrumente: persoancle cu scoruri mari la seala de auto-ascundere au raportat mai multe simptome fizice si s-au dovedit mai anxioase si mai depresive, Desi eci doi autori n-au probat o relatie cauzali, datele lor sunt argumente pretioase in sprijinul ideii ci inhibarea are serioase repereusiuni in plan somatic James Pennebaker si colaboratorii sti au costruit in deceniul al 9-lea 0 teorie general’ a__inhibiirii comportamentelor si a proceselor maladive psihosomatice (Pennebaker, 1989). Potrivit acestei teorii, inhibarea sau restringerea voluntari a comportamentelor, gindurilor sau sentimentelor presupune 0 activitate fiziologica intensa. “Inhibarea activa, serie autorul american, trebuie viizuta ca unul din stresorii ce afecteazi mintea si corpul. Cu cat individul depune mai multe eforturi pentru a se inhiba, cu atat stressul este mai mare” (Pennebaker, 1989, p. 231). Inhibarea pe termen scurt este asociati cu auto-control accentuat, iar inhibarea pe termen lung produce boli si stress. Daci refuzul de a discuta evenimentele traumatizante sau stressante este nociv din punet de vedere fiziologic, dezviiluirea acestora este benefici. A vorbi sau a serie despre dificultatile majore din viat reduce riscul inbolnivirilor. Intr-un articol din 1986, Pennebaker si Beall au incercat si stabileasca aspectele dezvaluirii care pot influenta séiniitatea pe termen lung, Ei au cerut unor studenti (in numar de 46) séindtosi din punct de vedere fizic s& scrie despre experientele cele mai traumatizante pe care le-au brit sau despre lucruri cotidiene, ordinare. Subiectii s-at auto- dezvaluit in patru zile consecutive. Din cei ciirora li se ceruse sii serie despre evenimente stressante s-au alcituit trei Auto-dezviluirea © 27 grupuri experimentale: unii au deseris fapte brute, firk si pomeneascdi nimic despre sentimentele lor (conditia “fapte”), altii au descris emotiile ‘pe care le-au trait legate de intimplarea traumatizanta (conditia “emotii”) si, in sfirsit, altii au seris despre fapte si emotii (conditia “fapte + emotii’). Dupa fiecare din cele patru sedinje, subiectii din ultimele dou conditii au declarat cel mai mare inconfort psihic. Experimentatorii au méasurat, timp de sase luni dupa confesiunile subiectilor, freeventa cu care subiectii s-au adresat medicului pentru orice problema de siinatate si au constatat cdi cei din conditia “fapte + emotii” au faicut-o cel mai putin. Un chestionar aplicat dupa sase luni a pus in evidenta c& subiectii din acest grup si, intr-o misuri mai redusi, cei din grupul “emotii” raportau o stare de siinatate mai buna decit cei ciirora li se ceruse si serie despre chestiuni anodine. Acest studiu demonstreazi ei dezviluirea in seris a experientelor traumatizante, desi neplacuté pentru individ in momentul confesiunii, conduce la perceperea unei stiri ameliorate de sfiniitate. Pentru ca aceste beneficii pe termen lung s& aparii, este important ca persoana s& relateze si emotiile pe care le-au declansat evenimentele traumtizante, nu numai faptele brute. Pennebaker si colaboratorii sii (1987) au relevat, intr- un alt studiu, legitura dintre procesele inhibitorii si cele psihosomatice, investigind efectele pe fermen scurt ale dezvaluirii experientelor neplicute. Subiectilor li s-a cerut s& vorbeascii despre evenimentele stressante din viata lor si despre ce vor face dupa experiment. Fiecare subiect se afla singur si vorbea la microfonul unui magnetofon. Pe baza aprecierilor unor judecitori care au studiat materialul inregistrat, subiectii au fost clasificati in indivizi predispugi si se auto-dezviluie si indivizi predispusi si evite auto- dezvaluirea. Experimentatorii au misurat tot timpul confesiunii conductibilitatea pielii, tensiunea arteriala si28 « Psinologie $1 socielate pulsul, Rezultatele au arftat ci mérturisirile despre evenimentele traumatizante au fost insotite de descresterea inhibarii comportamentale evidentiati de _decresterea activitiitii electrodermale. in plus, dezvaluirea a determinat 0 activitate cardiovascularii mai intensi. si acest studiu ofera date suficiente pentru a ne determina si admitem cA auto- dezviiluirea este beneficti pentru starea general de siinitate fizick. Indivizii predispusi la auto-dezviluire i putin gindurile, emotiile si comportamentele, soldeaza cu efecte pozitive atit in plan psihologie, cit si somatic. 8. Secretele si efectele suprimérii gindurilor mintirile neplicute. Adesea, oamenii isi_reprim: Pentru a-si asigura confortul psihic, ei ineeared s& nu se mai gandeasck la intamplarile neplicute care i-au afectat. Gandurile despre evenimentele negative din trecut pot arunca indoieli asupra competentei ori a tinutei morale a individului, diminudnd stima de sine si increderea in fortele proprii. De aceea, reactia obisnuit’ este suprimarea constient& a acestor gAnduri. Nu numai cd evitéim sa ne mirturisim secretele, dar le alungim ori de cate ori el cearci si péitrundé in constiinta. Cercetirile din domeniul controlului mental au ardtat ci manevrele cognitive necesare pentru a pistra un secret nu au intotdeauna succes. A tine un secret este un proces activ, resimtit in plan emotional ca o sareina dificil si neplicuta. Indivizii care incearei sii elimine o informatie din sfera constienti pot ajunge mai tarziu si fie preocupati de informatia pe care o eludeazi. in unele cazuri, refularea nu reuseste deciit si faci informatia si mai accesibili. Acest efect, paradoxal a fost numit Aiperaccesibilitatea informatie! refiiate. Auto-dexvihirea « 29 Daniel Wegner si colaboratorii sti (de exemplu, Lana si Wegner, 1995) au construit un model al mecanismului ce subintinde fenomenul, numit mode/ul preocupérii. Acesta presupune patru faze ale procesului cognitiv al cArui rezultat este preocuparen obsesiva pentru gindul secret: a. dorinta de a pistra secret un fapt duce la refularea gindului; b. refularea determin’ aparitia gindurilor intruse, doranjant ‘ste ginduri inoportune provoaca noi eforturi de d. fazele b si c continua intr-o repetitie ciclicd, dat fiind a fiecare apare ca reactie la aparitia celeilalte. Studiul initial care a demonstrat cA refularea gindurilor produce ginduri intruse a fost realizat de o echip’ de cercetitori condus de Daniel Wegner. Subiectilor li s-a cerut si verbalizeze fiecare gind care le trece prin minte vreme de cinei minute. In acelasi timp, ei trebuiau si se abtina si se gindeascd la un urs polar. Subiectii se aflau singuri in inecfipere si tot ceea ce verbalizau se inregistra pe indi de magnetofon. Rezultatele au indicat eX ei nu se pot infrina sa se gindeased la ursul polar: se gandese la el cel putin odata pe minut, In plus, dupé aceasta sarcina, gindurile cu privire la ursul polar sunt foarte numeroase (Wegner, Schneider, Carter, si White, 1987). Cercetirile ulterioare asupra hiperaceesibilitatii gindurilor refulate au arditat ci astfel de ginduri ne vin in minte cu ineipitfinare, mai ales in conditiile in care efectudm o sarcind cognitiva dificila, chiar mai repede decit gindurile asupra cérora ineeredim ‘sd ne concentriim, Wegner si Erber (1992) au pus in evidenta faptul c4 participantii la o sarein de tip Stroop ce-si refuleazit gindul la un anume cuvint (de pild’, munte) aw timpi de reactie mai mari. Lor le trebuie mai mult timp s& pronunte numele culorii deeat participantilor c&rora li s-a cerut si se50 Psihologie g1 sociotate gandeaseti la acest cuvant. Acest rezultat in sareina Stroop a fost considerat un argument in favoarea accesibilitatii cognitive crescute a gandurilor refulate. Efectul pare sii rezulte dintr-un proces automat de ciutare ce insoteste rofularea, fiicdnd accesibile gandurile ce trebuie refulate. Reprezentarea potrivit cireia mintea noastrit este un loc unde suntem stépani s-ar putea dovedi falsa. Controlul gindurilor secrete nu este deloc facil, iar consecintele cognitive ale faptulii de a suprima un gand sunt din cele mai surprinziitoare pentru individ. ‘Am luat cunostinti despre argumentele psihologiei sociale contemporane in favoarea auto-dezvaluirii: 1. dezvaluirea reduce riscul imbolnivirilor psihice si fizice; 2. prin dezvaluire se evit& crearea unor secrete hiperaccesibile, dificil de refulat. ‘Totusi, exist situatii in care persoana este mai cAstigata daci nu-si dezviluie secretele. Unele secrete sunt atit de hidoase, incit individul s-ar compromite definitiv in ochii celui céruia i se confeseazti. Cum si explicdm altfel faptul ci aproape jumiitate din persoanele care urmau o terapie de lung’ durati, plitind sume imense pentru tratamentul pe care-] primeau, au marturisit, in chestionare anoninte, ed au secrete fati de psihoterapeutii lor (Kelly si ‘McKillop, 1996)? Dacd este adevirat ci exprimarea deschisi a discomfortului psihic ne sporeste sansele de adaptare, este la fel de adeviirat c& aceasta auto-dezvaluire poate si ne izoleze. Cercetirile de psihologie social din domeniul depresiei au aritat ei indivizii care-si mirtuisese necazurile sunt mai respinsi decit cei ce mirturisese in fata celorlati cA se descurca forte bine in viati. Avem tendinta de a rispunde Auto-dezvaluirea « 31 negativ in interactiunile cu cei afectati de depresie. intr-un experiment impresionant prin concluziile lui, Strack si Coyne (1983) au arditat c& indivizii afigand depresie provoaca altora depresie, anxietate, ostilitate si sunt respinsi de acestia intr-o interactiune care dureazii numai 15 minute, Stilul de auto-dezviluire al individului influenteazi decisiy contactele lui sociale. Aceasti concluzie se confirma si dac& lum in seam. o distinetie importanta din psihologia contemporani: aceea dintre indivizii cu afecte pozitive si indivizii cu afecte negative. Cei ce raporteazi experiente implicand mai degrab& afecte pozitive se descriu ca fiind entuziasti si inerezitori. Ceilalti se caracterizeazai pe ei insisi ca find nervosi, vinovati, temitori. Watson (1988) a cerut subiectilor si si estimeze numéarul de ore pe care-l petrec in fiecare zi cu prietenii gi a méisurat, in acelasi timp, nivelul lor de afecte pozitive ori negative. Analizele lui au relevat ca indivizii cu afecte pozitive au contacte sociale prelungi si freevente. O corelatie intre afectele pozitive si activitatea sociali au giisit, de asemenea, Berry si Hansen (1996). Potrivit acestor cercetitoare, evolutia unui individ eu afecte pozitive in cadrul unei interactiuni diadice este apreciaté de citre partener si de c&tre un observator mai pozitiv decat evolutia unui subiect cu afecte negative. Pe de alt& parte, subiectii inclinati sa raporteze in mod preponderent afecte negative au tendinta de a percepe interactiunile lor ca implicdnd un grad inalt de auto-dezviluire. Deducem di toate acestea o relatie strénsd intre auto-dezviluire, afecte pozitive si activitatea social. Din nefericire, contextele sociale nuvi avantajeazai pe depresivi si pe cei cu afecte predominant negative. Pentru ei, nici macar auto-dezvaluirea nu reprezinta o sansa de sporire a participirii sociale.132 « Psinologie i societate Referinte bibliografice Altman, I, si Haythorn, W.W. (1965). Interpersonal exchange in isolation. Sociometry, 28, 411-426, ‘Altman, I. si Taylor, DA. (1973). development of interpersonal relationships, New York: Winston, The inehart and Berry, D.S, si Hansen, J.S. (1996). Positive affect, nogati ‘and social interaction. Journal of Personality and Social Psychology, 11, 4, 796-808. Chaikin, A.L. si Derloga, VJ. (1976), Self-disclosure. in J.W. ‘Thibaut, J.T. Spence si R.C. Carson temporary topies in social “psychology. Morristown: General Chelune, Gal. (197 two levels. Jour rs Cony, PC. 973) Pychological Bulletin, 79, 2, 73-91 Davis, J.D. (1978). When boy meets girl he. negotuintion of intimaey in an acquaintance exercise, Journal of Personality and Social Psychology, 36, 4, 684-69: Derlega, VJ. si Chaikin, AL. (1976). Norms aff reciprocity, Paychology, 9, 277-284. Derlega, V.l., Metts, S., Potronio, 8. si Marguli disclosure, Newbury Park: Sage. Fowles, D.C. (1980). The three arousal mod Gray's two-factors theory for heart rate, electrodermal activity and psychopathy. Psychophysiology, 17, 87-104. norm of reciprocity: A preliminary Gordon, EM. (1972). effects on personal attraction. Journal of Personality and Social Paychology, 24, 358-365. the transparent self, New York: Jourard, SM. si Lasakow, P. (1958). Some factors in self fournal of Abnormal ai “hology, 56, 91-98. Consequences of revealing personal secrets, Psychological Bullet 450-465. diselosu ‘Auto-dezvaluirea + 33 ane, J.D, si Wegner, DM. (1995). 'The cognitive consequences of of Personality and Social Psychology, 69, 2, 237-253. D.G. si Chastain, RIL, (1990). | Selfconeealment: Conee jon, measurement and health implications. Journal of Social secrecy, ‘rehor, Rs, (1989), Openers individuals selosure. sournal of Personality and Social Prseholgy 61980-1344 Morton, ‘TL. (1978). Intimacy. and reciprocity in exchange: A comparison of spouses and strangers. Journal of Personality and Social Payehology, 98, 1, 12-81 ‘onebaken 1.W, (1988). Confession, inbibition and disease. In L Borkowita (ell, Advances in experimental scctl psychology (vol. 22). New York: Acadomie Pres, Penncbaker, J.W. si Be “Abnerinal Payehology 9, 214281 , Hughes, C.F. si O'Heeron, RC. (1987). The processes, Journal of Perso » Dads, JM. ai Hopper, CH, (1984). "the ener” hology Bulletin, 10, Shaifor, D.R. si Ogden, J.K. (1986). On sex differences in self wring the acquaintance process: The role of anticipated future Journal of Perse ind Social Psychology, 51, 1, 92-101. rack, 8. si Coyne, J.C. (1983). Social confirmation and dysphoria: ins to depresion, Journal of” Personality and 1 development of interpersonal ships: ‘Social penetration processes. The Journal of Social Paychology, 75, 19-90. Taylor, D.A., er, L. si Altman, I. (1973), Self Journal of Porsonality and Social Psychology, 2 it, B.B. si Stokes, J.P. diselosure, intimacy and o depenetration process. Journal of Personality and Social Psychology, 1, 84-90. lectrodermal response wiors and delinquent proneness Psychology, 43, 5, 169- al and34 « Psinoiogie $i socretate stress and d 54, 7, 1020-1030, Wegner, DM. si Erber, R. (i supprossed thoughts. Journal of Personality and So 903-912, Wegner, D.M., Schneider, D.J., Carter, Paradoxical offects Social Psychology, 53, Wortman, C:B., Adesman, P., Herman, E. si Greenberg, R. (1976). IEdisclosure: An attributional perspective. Journal of Personality and Soci! Psychology, 33, 2, 184-191. activities, Journal of Personality and Social Psychology, R. si Whito, TL. (1987). Capitolul IT Facilitarea sociala Faptul primordial al stiintei psihosociologice este evolutia individului in mijlocul semenilor. In forma sa incipienta, ca si in formele cele mai evoluate, socialul inseamni con-vietuire. Este individul afectat de simpla prezenti a celorlalti? Constituie co-prezenta puri o situatie de influent socialé? La ineoputul veacului al XX-lea tinira Gisciplina a psihologiei sociale ficea din aceasta intrebare obiectul primelor sale experimente. Facilitarea social a fost studiata in doud paradigme: paradigma publicului pasiv si paradigma co-actiunii. In prima, cereettitorii au incereat si surprind’ efectele motivationale ale prezentei celorlalti, independent de orice influent directionala pe care acestia o pot avea. In contextele cotidiene de interactiune, ceilalti statueaz norme, persuadeazi, aplici sanctiuni pozitive sau. negative, oferd indici care ghideaza raispunsurile subiectului, etc. In domeniul facilitarii sociale se exploreaz impactul _celorlati Indepartandu-se aceste forme complexe de influent. Paradigma co-actiunii are in vedere efectele celorlalti care efectueazii, simultan si independent, aceeasi sarcin& ca si subiectul. Paradigma aceasta presupune izolarea competitiei. Experimentele de facilitare sociala au fost realizate cu indivizi umani, dar si cu animale din cele mai diferite speci. De altminteri, vom avea prilejul si constatim ce unul din36 « Psinologie $i societate criteriile unei teorii adecvate a facilitarii sociale il potentialul ei de a explica efectele de stimulare si inhibare a performantei atat pentru subiectii umani, cit si pentru cei din lumea animal. Robert Zajone este eroul acestui capitol. Articolul stu din 1965 a revolutionat cercetiirile asupra facilitarii sociale, jar studiile sale ulterioare au mentinut viu interesul comunitatii stiintifice pentru acest fenomen. in zilele noastre, putine domenii din psihologia social au fost marcate intr-o asa mare masura de un singur cercetiitor. De aceea, nu exageriim daca impartim evolutia cercetirilor asupra efectelor Prezentei sociale in doua perioade: inainte de 1965 si dupa 965. 1. Cercetiiri anterioare anului 1965 Norman Triplett, un taniir psiholog de la Universita din Indiana, a fost primul care a incercat si studieze fenomenul care ne intereseazii. Fiind un pasionat al curselor de biciclete, el a remarcat timpii superiori ai ciclistilor evoludnd in compania altora in comparatie cu timpii obtinuti M solitara. in ceea ce priveste situ: colectivit, Triplett a facut distinetie intre curscle adevarate, in care existA competitie si in care concurentii inregistreaza cele mai bune rezultate individuale, si “pacemaking”, un tip de cursa in care ciclistul alearg’ contra-cronometru in urma unui “pacer”, un alt vehicul care-l ajutti si mentina ritmul. Performanta in aceastii din urma proba este cu 20% mai bun’ decat performanta cursei contra-cronometru férd “pacer Pentru a explica aceste diferente, psihologul american a emis mai multe ipoteze, unele pur fizice (prima biciclet& creeazai un culoar, pe care cea din urma intimpini o mai redusi rezistenté a acrului), altele presupundnd mecanisme de Faciitarea socialé « 37 turii psihologie’. De pildi, una din ipotezele psihologice, in consonant cu ideile stiintifice ale epocii, punea efectul observat pe seama sugestiei hipnotice: roata vehicului din fata {1 hipnotizeaza pe ciclist, provocdindu-i o “exaltare musculara”, Ipoteza dinamogenezei, preferata de Triplett, avea la bazA instinctul de competitie”, elibereazii energia nervoasd 91 efort mai mare. Pentru a testa existenta acestor factori dinamogenetici, Triplett a imaginat un context pe care La vrut modelul curselor de bieiclete. Ela cerut unor copii si ‘actioneze mulinete, “cit de repede sunt in stare”, singuri sau vind akituri pe altii care ficeau acelasi lucru. Cercet&torul a constatat. o performanti superioaré in al doilea caz, conchizind asupra influentei benefice pe care prezenta altora ce executi o sarcin& identicd 0 are asupra_individului. Rezultatele le-a publieat sub titlul “Factori dinamogenetiei in competitie si in imprimarea ritmului” in American Journal of Psychology din 1898. Experimentul lui Triplett este primul in domeniul facilitarii sociale. Chiar dac& conceptul de competitie domin& interpretarile lui teoretice, Triplett a rat constiinta cA evolutia ciclistului este influentat’ nu numai de ‘ilalti concurenti, dar, atunci cnd aleargi singur, si de cei ce asista fir sd coneureze. Impactul acestora este explicat prin dorinta ciclistului de a impresiona (Triplett, 1898, apud. Guerin, 1993), Studiul lui, eontine, asadar, sugestii pentru cercetirile asupra efectelor publicului, ce vor fi realizate mai tarziu, Experimentul lui Triplett este si primul in domeniul psihologiei sociale, Chiar dack e departe de a corespunde exigentelor actuale, in cadrul acestui studiu s-au controlat uni factori paraziti 2 contrastat dou’ grupuri experimental si, ceea ce este foarte important, s-a incereat studierea unor situatii din realitate in mediul artificial de laborator,98 + Psinologie 51 societate vent _haiclt eee a starnit interesul lumii stiintifice ru efectele contextului social asupra com i Su portament individului, In primele decenii ale seeolului sav olectect van : in paradigma co-acti Brocedase si Triplett, eft si in par ul A doilea tip de studii, care va deveni cu timpul predominant, tatorii au folosit drept variabila independents presenta pasivi a spectatorilor. presents en a (1920), unul din cei mai importanti_ iali ai epocii, si-a recrutat subiectii di studentii de la Harvard gi a ccreciat couctina, bre comparat performantele subiectilor in conditia de izolare sii conditia de grup (patru sau cinei subiecti erau asezati n jurul {ine} mese). Allport a intuit ei efectele co-actiunii depind de sae gareind. Ca atare, @ manipulat earacteristicile taurin subictlor Ii se cerea sa bifeze toate voealele dintr-un » Si fact operatii de inmultire, sa i ae ext 5 operatii , sii asocieze liber cuvinte Sau Si argumenteze impotriva unor teze ale lui Mare Auroliy sae bietet. In general, performantele superioare au apartinut subiectilor care evoluau alituri de alti, Autorul « pus acest efect pe seama a doi factori: facilitarea soc A ee termenul) si rivalitatea. Prin facilitare niclege influenta miscarilor celorlati care executi si arcind. Aceste miscéiri se constiti fi 5 ’ forcing. Aces mine uie in stimuli ce grébese 1965) goP deasebite de Allport, Travis (1928, apud. Zajone ee) ae de efectele publicului. in plus, el a folosit 6 Sarcind ‘motorie aimpla, fn care aubieciii trebuiou 2d Fiméteasci o tinta rotitoare cu ajutorul unui stilet. Aparatul functiona pe baz de curent electric, ineit putea semn i citenile Gi jesecurile subiectului in a mentine stiletul pe nturul tintei. Travis a antrenat subiectii cateva zile la rind, Gupi care le-a cerut sa evolueze fie singuri, fie sub privirile Faclitarea sociala « 39 unor spectatori. Cercetdtorul a constat o imbunatatire semnificativa a formantei in conditia de prezenta sociala. Dashiell (1930) n-a regisit efectele semnalate de Allport: in experimentele’ sale n-au apdirut diferente semnificative inire conditia in care subiectul evolua singur si conditia de co-actiune, Numai introducerea unei conditii de rivalitate sau competitie a creat astfel de diferente. In capitolul redactat de acest autor pentru tratatul lui Murchinson (1935), sunt abordate mai multe situatii sociale in care se exercita influenta celorlalti: publicul pasiv, co- actorii, incurajarea si descurajarea sociald (aplicarea de recompense si pedepse), discufia de grup. Aceste distinotii au avut 0 mare insemnitate pentru constituirea domeniului teoretic al facilitzrii sociale, ca si pentru evolutia studiilor asupra normalizitii si conformismului. Dashiell (1930) a constatat c& atat publicul pasiv, cat si co-actorii il determina pe subiect si comita erori in proba de inmultire de numere. Astfel de efecte de inhibare sociala, opuse stimularii observate de Triplett, au fost raportate si de alti autori. De pilda, Pessin (1933, apud Cottrell, 1972) a cerut subiectilor sA invete o lista de silabe fara sens izolati intr-o cabin& sau in conditiile in care experimentatorul fi privea atent prin fereastra cabinei. Rezultatele studiului releva ci subiectii au nevoie de mai putine repetitii in prima conditie decét in a doua. In acest caz, introducerea unor factori sociali elementari (prezenta pasivii a celuilalt) afecteazi negativ nivelul performantei. {fn deceniul al V-lea, studiile asupra facilitarii sociale devin tot mai rare. Cereetiitorii erau descurajati de rezultatele contradictorii (in unele studi fuseserf atestate efectele facilitatoare ale publicului si ale co-actorilor, in altele efectele Jor inhibitoare) si de lipsa unei teorii integratoare. Thibaut si Kelley, in tratatul lor din 1959, socoteau facilitarea social un40 « Psinologie $i societate domeniu teoretie lipsit de perspective, un fel de funditurtt a cercetarii. 2, Teoria impulsului Cercetarile asupra facilitarii sociale a comportamen- tului individual au cunoseut 0 prefacere radical odata cu publicarea articolului lui Robert Zajone din 1965. Prin simplitatea si nemaipomenita elegant a interpretiirii sale, psihologul social american va resuscita preocupirile pentru acest domeniu. El a explicat rezultatele cercetarilor anterioare, ce pireau confuze si ireconciliabile si a oferit 0 coerenti analizii teoretica a fenomenului. Punetul de plecare a Tui Zajone a fost un principiu binecunoscut al psihologici experimentale: ideea ca excitarea int&reste raispunsul dominant. Multi din stimulii la care reactioneazd organismul provone’, in acelasi timp, efiteva tendinte de rispuns. Adesea, aceste tendinte sunt incompatibile: organismul nu le poate manifesta deodata. De aceea, ele se aflA in competitie si pot fi ordonate intr-o ierarhie dupa criteriul probabilitatii de a fi emise. In varful jerarhiei se afla rispunsul cel mai probabil al persoanei in situatia data, numit riispuns dominant; celelate réspunsuri se numese raipunsuri subordonate. Pozitia rispunsului dominant se poate datora obignuintei, antrenamentului voluntar, preferintei sau unor factori inniiscuti. Sarcinile variaz’ in functie de preponderenta rlispunsurilor corecte asupra celor \ncorecte. in sarcinile usoare, sau cele care pot fi indeplinite ‘instinctual, rispunsurile dominante sunt cele corecte; dimpotriva, in sarcinile dificile sau in cele contra-instinctuale, nispunsurile dominante nu sunt corecte. Zajone a dat un sens rezultatelor studiilor mai vechi, sugerand ea att publicul pasiv cat si co-actorii au propietatea Faciitarea sociala « 41 de a creste probabilitatea de emitere a rispunsuril dominante, Astfel, daci subiectul executi o sarcini simpli, prezenta celorlalti ca spectatori ori co-actori va ameliora performanta, iar dac& sarcina este una dificilé, prezente celorlalti va contribui la deteriorarea performantei. In cazul din urma, rispunsul dominant, stimulat de prezenta social, nu este cel adecvat. in sarcinile dificile, subiectul evolueaza mai bine singur, lipsa celorlati permitndu-i si giseased mai usor réispunsurile subordonate potrivite. Conform teoriei formale a invatirii si performantei, elaborate independent de Hull si Spence, tendinta de a da un raspuns creste direct proportional cu puterea obisnuintei de a- 1 emite si cu nivelul impulsului, Aceasti ecuatie poate fi exprimata astfel: E = H x D, unde E este potentialul de excitare pentru un anumit rispuns, H este puterea obisnuintei de a emite rispunsul, iar D simbolizeaz& nivelul general de impuls. ‘Teoria lui Zajone asupra facilitarii sociale se bazeazi pe aceast relatie din domeniul invitarii si al jone sustine ei prezenta celorlalti intireste emiterea de rispunsuri dominante prin amplificarea nivelului impulsului general. In compania celorlalti suntem mai excitati fizic si mai motivati. Aceast\ teorie, eare a dominat cercetarile de facilitare social vreme de 20 de ani, se numeste, in consecinté, teoria impulsului. in rezumat, ea sustine ci “prezenta celorlati are un efect motivational nondirectiv asupra comportamentului, impulsul indus social amplifictind tiria raspunsurilor corecte sau incorecte-(Geen, 1989, p. 18). Ideca ci impulsul nu poate determina directia comportamentului si ci aceasta este data de‘obisnuinta de a emite raispunsul este foarte important, Pentru moment, nu vom trata despre felul in care ceilalti indue eresterea impulsului, ci vom examina cateva dovezi in sprijinul ipotezei ca prezenta socials, prin cresterea impulsului si intarirea rispunsurilor dominante amelioreazi |22 « Paihologie $i socielate performanta in sarcinile simple si 0 compromite in sarcinile dificile. Experimentul lui Zajone si Sales (1966) a urméarit si demonstreze impactul social asupra nivelului impulsului si asupra probabilitatii rispunsurilor dominante. Autorii_au manipulat tria obisnuintei unor raspunsuri si au verificat daca ceilalti, in calitate de spectatori, determina o freeventii mai mare a rdspunsurilor puternic intarite ~ deci, dominante. Ei au creat o ierarhie de raspunsuri pentru fiecare subiect. Sarcina era prezentata subiectilor ca una de inviitare a unor cuvinte dintr-o limba strdind, Participantii erau pusi_ sa repete uncle cuvinte de foarte multe ori (de exemplu, de 25 de ori), iar altele de foarte putine ori. Apoi, subiectilor le erau prezentate la tahitoscop, cu o expunere de 0,1 secunde, diferite cuvinte, fie din cele invitate de ei, fie altele, si erau invitati si spund daci le recunose. Evident, timpul de expunere era mult prea scurt pentru ca subiectii sii poatd distinge cuvintele; ei se puteau ingela, confundand cuvintele la care erau expusi cu cele inviitate. Variabila dependenta a experimentului a fost toemai numirul de astfel de expuneri Ta care subiectii au crezut. ei recunosc cuvintele invatate anterior. in afara tariei obisnuintei de a emite raspunsurile, autorii au mai introdus 0 variabild independenta: prezenta sau absenta publicului. in conditia de prezenta a publicului, subiectul era privit in timpul fazei de recunoastere de douit persoane care asteptau in laborator. in conditia de non- prezentAsociala, subiectul realiza sarcina aflandu-se singur. Rezultatele au aritat ci prezenta publicului intareste raspunsurile dominante - subicc{ii confunda mai freevent decét atunei cand sunt singuri cuvintele prezentate la tahitoscop cu cele pe care le repetaserd de foarte multe ori. ‘Autorii au tras concluzia ei publicul este o sursii de impuls pentru subiecti, facdindu-i si emita raspunsuri dominante, \ Faciitarea socialé © 43 in 1969, Zajonc, Heingarten si Herman au realizat un experiment inspirat din studiile interbelice asupra facilitarii sociale Ia animale: ei au folosit drept subiecti gandaci de bueitarie, Se stie c& in fata unei surse de lumina raspunsul dominant al insectelor este fuga. Zajonc si colaboratorii sti au construit un aparat care continea fie un tub drept prin care se puteau deplasa insectele, fie un tub in cruce. In eazul tubului drept, ci au plasat o sursi de lumina la un capit, iar la celilalt capit 0 camerd intunecoasti, care reprezenta limanul pentru gindacii fotofobi. In aceste conditii, raspunsul dominant era adaptativ: fugind in linie dreapta in sensul opus celui din care venea lumina, géndacii se adaposteau in intuneric. Pe de alt& parte, in cazul tubului in cruce, camera intunecoasd nu se afla la capitul opus sursei de lumina, ci era plasata lateral: ca sii ajungi la adiipost, insectele trebuiau si se intoared la dreapta la jumitatea drumului. Daci ele continuau si alerge inainte, dideau peste o camera luminoasi, De data aceasta, rdspunsul dominant nu era cel adeevat: indeptirtdndu-se in linie dreapta de sursa de lumina, inseetele se indeptirteaza si de camera intunecoasa. Potrivit ipotezei fundamentale a lui Zajone, prezenta altora din aceeasi specie va intéri raspunsul dominant. ‘Aceasti intirire va ameliora performanta in cazul tubului drept, dar o va deteriora in cazul tubului fn cruce. Experimentatorii au creat dou conditii de prezenta sociala: co-actiune si public pasiv. Co-actiunea presupunea ca insectele si alerge cate doua, fie in tubul drept, fie in tubul in cruce. Prezenta publicului pasiv a fost asigurat prin crearea unor miei eabine de o parte si de alta a tuburilor din plexiglas, prin care patru insecte priveau la cele care se puneau la adépost in fata Iuminii; evident, insectele din tub puteau percepe aceastd prezenta social, Rerultatele acestui experiment bizar pentru psihologia social au confirmat pe deplin teoria impulsului: in aparatul cu tub drept, prezenta44 » Psinologie si societate celorlalti din aceeasi specie a fticut ca insectele s& ajunga mai repede in camera intunecoasé. Dimpotriva, insectele care alergau in tubul in cruce si care trebuiau si emit’ un raspuns subrdonat pentru a ajunge in intuneric, au avut o performanta mai slaba daca au fost insotite sau privite de alte insecte decit dac& au fost singure. Asadar, prezenta celorlati a crescut probabilitatea rispunsului dominant, fie el corect sau incorect. La temelia teoriei impulsului se afl ideea cA prezenta sociala amplificA impulsul. In cele dou& studii descrise mai sus nua fost, de fapt miisurat impulsul — mai curdnd, cresterea lui a fost inferati din intdrirea vizibila a rispunsurilor dominante. O modalitate de a furniza evident empiricd solidi teoriei impulsului ar fi aceea de a efectua masuritori fiziologice ale impulsului, desi teoreticienii din acest domeniu nu echivaleaz neapirat starea de impuls cu activarea fiziologici’ (Geen, 1980). Pentru Zajone, insi, aceastii echivalentai este valabili. Cercetittorii care au ales aceasta cale de demonstratic au manifestat preforintit pentru transpirarea palmard ca indicator al nivelului de impuls, Martens (1969), de pildi, a arfitat c&i la subiectii care efectueazi o sarcinai motorie complex sub privirile unui public, conductibilitatea cleetried a pielii este accentuata. Se poate presupune, ca atare, 0 relatie de cauzalitate intre prezenta celorlati si activarea fiziologict. Totusi, unii cercetaitori (printre alti, cum vom vedea, Carver si Scheier, 1981) au contestat interpretiirile lui Martens. Nici demersurile empirice ale lui Chapman (1973), un alt psihofiziolog care a incereat si verifice teoria impulsului, nu s-au bucurat de o acceptare unanimi. Chapman a masurat nivelul activarii musculare la subiectii singuri si la cei aflati in compania experimentatorului si a pus in evident& diferente semnificative in sensul _ teoriei impulsului. Rezultatele lui au primit insa si alte explicatii amphi ade Faciitarea social» 45 in ansamblu, desi nu a fost infirmata, capacitatea colorlati de a determina cresterea activitrii fiziologice nu a fost nici confirmata pe deplin. Insuficienta probelor fiziologice in favoarea teorici impulsului a ficut pe unii psihologi sociali si caute explicatii alternative pentru efectele prezentei sociale. Ipoteza impulsului constituie un cadru teoretic foart eneros, Zajone si-a cfstigat multi adepti, chiar dact nu toti impartisese opiniile pana la capat. Unii dintre ei se declara in dezacord atunci cand trebuie explicat, mecanismul prin care prezenta social amplifici impulsul. in aceasta privintd, in afara pozitiei lui Zajone, exist’ alte trei: teoria frieii de evaluare, teoria distragere-conflict si teoria monitorizarii sociale. 3. Simpla prezentét Pentru Zajone, facilitarea social se refer la intiirirea nispunsurilor dominante ale unui individ prin simpla prezenti a altor indivizi din aceeasi specie, independent de orice alta influenta a celorlalti. Desi comunitatea stiintificd a adoptat cu entuziasm aceast’ conceptie, cu timpul au apirut, critici la adresa ideii de simpld prezent&, asupra céreia autorul american a insistat cu tenacitate, Zajone a sustinut in repetate rinduri ci simpla prezenti a celorlalti este suficient’ pentru ca nivelul impulsului subiectului sit creascd. El a facut, distinctia intre efectele indicilor (un organism poate schimba comportamentul altuia oferindu-i indici pentru anumite rispunsuri) si efectele de intarire social (orice eveniment care apare dup un rispuns si care contribuie la cresterea probabilitatii aparitiilor ulterioare ale raspunsului se numeste intaritor) si a considerat ci simpla prezenta corespunde absentei ambelor tipuri de efecte (Zajone, 1966). Mai precis, efectele de simpli prezenti apar “in conditia46 « Psinolagie gi societate ideal in care orice influenté a altei persoane, in afara prezentei ei, a fost indepartata” (Guerin, 1986, p. 38). Trebuie si remaredim importanta cardinal a ipotezei simplei prezente pentru psihologia social: majoritatea situatiilor sociale incorporeazi simpla prezenta completind-o eu alte tipuri de influenté, Nu mai putin, trebuie si remareim simplitatea extrema a acestei ipoteze (in epoeti se punea mare pret pe prineipiul parcimoniei), precum si caracterul ci contea- intuitiv: din perspectiva simfului comun, prezenta social inseamna posibilitatea de a fi evaluat si nicidecum eresterea nivelului excitdirii fiziologice si instaurarea unei stride alerta. . Zajonc a sustinut in mod ferm in cateva texte ale sale ci ofectele de facilitare apar indiferent de ceea ce fae publicul ori co-aetorii si indiferent de interpretirile pe care individul le Ga prezentei celorlalti, Intr-un text din 1980, a adaugat. ideca cA prezenta celorlati provoacd intotdeauna o stare de incertitudine, dat fiind ci individul nu stie la ce s& se astepte de la ci. Ceilalti sunt cu totul imprevizibili, eapabili si initieze © gama largé de comportamente foarte diferite. Faptul ca individul nu le poate anticipa conduitele, declanseaz’ stare de excitare. Markus (1978) a criticat cercetirile anterioare efectuate pentru a verifica ipoteza lui Zajone, aratand cd ele n-au reusit sd creeze nici conditii de simpld prezenta a celorlati, nici conditii de non-prezenté a lor. De pildi, cercetitoarea a sugerat c& atunci cind subiectul este pus si lucreze singur in laborator, el nu este “singur din punet de vedere fenomenologic”, cdci are constiinta ed rispunsurile lui vor fi evaluate. Markus a cdutat o sarcind in eare subiectul sa nu resimtd teama de evaluare si a gisit-o in activitaten de imbricare-dezbricare. Ha le-a corut subiectilor si dezbrace hainele de stradi si sii Imbrace un halat; la fel, lo-a eerut sti-si schimbe incdltimintea cu incdltaminte “potrivité’ pentru Facilitarea socialé + 47 experimentul care va avea loc’. Autoarea a considerat oi sareina de a imbraca si dezbrica hainele proprii este 0 sarcind simpla, iar imbricarea-dezbracarea halatului de laborator constituic o sarcind dificila, in care raispunsurile dominante sunt incorecte. Pentru a anula pe deplin variabila paraziti teama de evaluare”, subicctii au fost facuti si erenddi cA aceasta activitate a avut loc inaintea experimentului, deci inainte ca vreun raspuns de-al lor si fie inregistrat. Fiecare subject isi schimba hainele fie in prezenta unei persoane care, fntoarsi cu spatele, repara un aparat (conditia de simpli prezent), fie in prezenta unei persoane cares privea, fie Bflandu-se singur. Dupa ce isi punea halatul si incdltémintea de laborator si astepta in zadar zece minute si mai vind Gneva care urma sii fie partener, subiectul era anuntat cf experimentul se aménd si era rugat sd-si puna hainele Ii Desigur, activitatea subiectului era cronometraté, timpul, reprezentand variabila dependent. S-a constat, astfel, c& in conditia de simpla prezent& subiectii isi dezbracau-imbracau repede hainele proprii (ccea ce reprezenta un rlspuns foarte bine invatat) si mai incet hainele de laborator (sarcind fnoditi, care solicita réispunsuri noi) dec&t in conditia “singur”. Desi imperfect (Schmitt si colaboratorii s&i (1986) au atras atentia ci peretele-oglindd din sala in care sa desfiisurat experimentul putea induce teama de evaluare), Studiul lui Markus a confirmat in manierd satisficdtoare ipoteza simplei prezente. Chiar dacd mai putin invocat, un experiment al lui Goldman (1967, apud Cottrell, 1972) aduce probe valoroase in sprijinul ideilor lui Zajone. Goldman a eliminat si el teama de gvaluare a subiectilor prin alegerea unei sareini adeevate: 0 Sarcind de exprimare a preferintelor pentru culori, care nu implied rspunsuri corecte sau incorecte gi care, deci, fi face pe subiecti su ignore eventualele reactii ale celorlati la raspunsurile lor. Acest cercetator a creat 0 conditie in care aGa» Psihologie $1 societate introdus patru co-aetori, dar rispunsurile nu erau anuntate public, ci erau date in scris. Bl a constatat cd indivizii isi exprima preferintele mai hotarat in conditiile de prezenta social decat atunei cfind sunt singuri. Rezultatul poate fi interpretat ca adeverind ipoteza simplei prezente. intr-o laborioas& sintezi, Guerin (1986) a ajuns la concluzia ei exist suficiente date empirice pentru a admite intemeierea conceptiei lui Zajone: prezenta pasivd a unor persoane care nu-] privese si nu-] evalueazai pe subiect induce cfecte de facilitare. Chiar dac& alte teorii asupra a ceca ce provoaca excitarea pot fi valide, exista cu siguranta contexte sociale in care doar simpla prezentil este responsabil pentru facilitarea social. 4. Teama de evaluare ‘Am precizat deja ca adeptii teoriei impulsului nu sunt toti de acord in privinta felului in care mediul social induce impuls. Nicholas Cottrell (1972) 9 contestat ipoteza simplei prezente opinfind c& aceasta considera propietatea de a rispunde la prezenta celorlati prin cresterea impulsului ca inndscuta. Pacdnd apel la modelul conditionarii clasice, el a propus o conceptie dupa care aceasta capacitate este invaitata In cursul socializarii, individul ti asociaz pe ceilalti cu experiente plicute sau neplicute. E] invaté astfol si anticipeze pe baza prezentei celorlati rezultate pozitive sau negative. Aceste anticipari, si nu simpla prezenta a celorlati, se afla la baza stirii de excitare. Publicul induce impulsul postulat de Zajone numai daci subiectul il percepe ca avaind calitatea de a evalua, de a distribui recompense si pedepse Se cuvine adiugat cf ipoteza lui Cottrell explicd si efectele de facilitare din lumea animal, Prin experiente sociale, prezenta celorlati din acceasi specie determ Faciftarea socialé + 49 anticipari ale unor rezultate pozitive ori negative. “Cand acestea sunt faicute ea urmare a prezentei altora intr-o situatic nou’, noteazi autorul, atunci nivelul impulsului individului create” (Cottrell, 1972, p. 229). Cottrell a sustinut c& ipoteza sa poate da scama de date neexplicate de Zajone prin conceptul de simpla prezenta. Pentru a-si impune ideile, Cottrell a realizat impreuni cu un grup de colaboratori un experiment spectaculos (Cottrell, Wack, Sekerak si Rittle, 1968). Ei au folosit montajul experimental si sareina din studiul lui Zajone si Sales (1966) pe care l-am expus, dar au facut distinetia intre conditia “public” si conditia “simpli prezenta”. In prima, doi pectatori asistii la performanta subiectului. In cca de-a doun, aceleasi persoane sunt de fata atunci cfind subiectul efectueazii sarcina de recunoastere a cuvintelor expuse la tahitoseop, dar sunt legate la ochi; subiectului i se explied in treaeit ed cle astenptit si participe la un experiment asupra perceptiei culorilor. Accste persoane, desi sunt prezente in laborator, nu au calitatea de spectatori, ele nu induc subiectului frict de evaluare. Desigur, a mai existat un tip de tratament experimental: conditia “singur”. Cottrell si colaboratorii sii au inregistrat mai multe rispunsuri dominante in conditia “publie”, si aproximativ acelasi numar in conditiile “simpli prezenta” si “singur”. Ca atare, simpla prezent& nu a intirit rispunsurile dominante, Consolidarea acestora si instaurarea Stirii de impuls se obtine atunci cand ceilalti prezenti pot evalua performanta subiectului. Demonstratia aceasta este impresionanta. Coneeptia lui Cottrell, astfel validatai, a fost acceptata si a devenit o teorie firdi de eare nu se poate vorbi despre facilitaren social. in 1986, Guerin observa ci “facilitarea social este aproape sinonima cu efectele de evaluare” (Guerin, 1986, p. 39). Controverse au existat numai in ce priveste motivul pentru care publicul starneste teama de evaluare. Cottrell (1972)50 « Psinologie $1 societato insusi a sustinut ci aceasta are la bazii expectantele pentru rezultate pozitive si negative. Totusi, in afara acestui punct de vedere, au mai apirut doud. Good (1973) a efectuat un experiment dupa un plan 2x2. El a manipulat expectantele eclilor sii, fiedindu-i si er vor obtine bune ori slabe; de asemenea, in dou’ grupuri a indus teama de evaluare (anuntand ci performanta va fi apreciata imediat de experimentator), iar in celelalte doud a indus o teama de evaluare redus& (evaluarea avea si fie amanata). Good a constatat efecte de facilitare social numai pentru subiectii care anticipasera ci vor avea o performant,i superioara in fata unui public evaluator. Asadar, pozitia acestui autor este ci numai anticiparea rezultatelor pozitive in prezenta celorlalti creste nivelul impulsului. Prin rezultatele sale, Good contrazis ataét pe Cottrell, cat si pe Weiss si Miller (1971). Ultimii doi autori gisisera dovezi in sprijinul ideii cl impulsul indus pe cale social are la baz expectante negative. In teoria lor asupra facilitirii sociale, impulsul este o stare neplicuté, ca frustrarea sau anxietatea. Cercetirile actuale tind si favorizeze acest ultim punct de vedere. Teoria lui Cottrell asupra impulsului invatat se bucurd de o sustinere empiricii. foarte largi. Singurii care au contestat-o in mod argumentat au fost Bond si Titus (1983). Totusi, foarte multi coreetiitori acceptil asttizi ideea ci efectele publicului sunt mediate de procese evaluative. 5, Teoria distragere-conflict Teoria pe care 0 vom rezuma in randurile de mai jos face si ea parte din réindul celor care aderti la teza ed prezenta social induce impuls. Spre deosebire de Zajone si de Cottrell ins&, cercetiitorii care au propus acest teorie atribuie cresterea impulsului conflictului atentional. Prezenta altora é ae Faclitarea socialé + 51 in calitate de public pasiv sau de co-actori, distrage atentia de la sareind. Apare, astfel, un conflict intre tendinta subiectului de a-si concentra atentia pe sarcini si tendinta de a-i privi pe ceilati, c&ici atentia individului are o capacitate mai mica dec&t insumarea celor doua tendinte. Conflictul atentional produce impuls, care la randul lui duce la facili sarcinile simple $i inhibare in sarcinile complexe. Pentru claritate, Robert Baron (1986), principalul sustinator al teoriei, rezuma modelul la trei seevente cauzale: 1. ceilalti distrag atentia; 2. distragerea determina conflictul atentional; 3. conflictul amplifica impulsul, ~~" Distragerea a fost definita ca totalitatea stimulilor frelevanti pentru sarcini care interfereazd cu atentia concentrata pe sarcind (Sanders, 1981). Primele studii au incercat s& demonstreze ca stimulii distractori, atat cei sociali, cat si. cei non-sociali, amplifick impulsul. Respectand exigentele unci teorii a facilitirii sociale, Baron si colaboratorii sii au aratat ci si in cazul animalelor, distragerea provoacd o crestere a impulsului. Apoi, ei s-au ingrijit 4 probeze c& distragerea atentiei pe timpul efectuarii unei sarcini dificile deterioreaz performanta, iar in timpul cfectuiirii unci sarcini simple o amelioreazi. Ideea potrivit careia conflictul atentional imbunatifeste performanta este, intr-adevar, incitanta. Teoria distragere-conflict are meritul de a fi pus in evidenta rolul compardrii sociale in facilitare. Ceilalti distrag atentia, printre altele, pentru cd oferd o pretioasa informatie sociaki la care subiectul are nevoie sa se raporteze. Un studiu realizat de Sanders si colaboratorii sii (1978) a gisit date in spijinul acestei idei, Autorii au controlat _posibilitatea compardirii sociale cerdnd subiectilor si lucreze la acelasi tip de sarcinii sau la sareini de tip diferit. In plus, sarcinile erau fie complexe, fie simple. In cazul subiectilor care ofectuau sarcini diferite, compararea sociali era irelevanta Rezultatele52 « Psinologie $1 societate experimentului au indicat efecte de facilitare social (stimulare in sarcinile simple si inhibare in sarcinile complexe) in conditia in care subiectii isi puteau compara performanta cu a celorlati ~ deci, in conditia in care Iucrau la acelasi tip de sareind cu ceilalti. Acesti subjecti au alocat o parte a atentiei lor celorlalti si au ajuns, de aceea, sd resimta conflicul atentional si cresterea impulsului. Sustinaitorilor acestei teorii le-a fost mult vreme greu si demonstreze legitura dintre conflictul atentional si facilitarea social’. De pildé, pentru _rezultatele experimentului expus mai sus se poate avansa, in egalii masurA, o explicatie bazata pe teama de evaluare — in condi ‘acelasi tip de sarcin’” este posibili nu numai compararea socialé, dar si evaluarea subiectului prin ‘ raportarea performantei lui la performantele celorlalti; dimpotrivi, atunei cand subiectii efectueazai sarcini incomparabile, ei au constiinta ci nu pot fi evaluati. Experimentul lui Groff, Baron si Moore (1983) izbuteste si izoleze cfectele eonflictului atentional de efectele evalufrii, oferind o magistral demonstratie a ipotezei distragere-conflict. Autorii au folosit 0 sarcin& original: au cerut subiectilor s& se concentreze asupra unei persoane al ciirei chip apiirea pe un monitor TV. Ei trebuiau si-i observe expresia facial si si indice cand persoana reactiona pozitiv su negativ. intr-una din conditii, persoana pe care subiectul avea sarcina si o priveasci pe monitor, era agazati la un metru diatanta de acest monitor. In felul acesta, dac& subiectul privea ecranul, privea in acclasi timp si publicul (constituit dintr-un singur spectator). In acest caz, nu exist& distragere, ctici subiectul nu este nevoit si abandoneze sarcina pentru a-l vedea pe celilalt, nu exist conflict atentional, dar exist’ posibilitatea ca subiectul si fie evaluat. In alta conditie, spectatorul asezat ling monitor, si persoana al ciirei chip apare pe ecran sunt diferiti, provocdind conflict atentional. De data aceasta, subictul trebuie si-si —_ rea socials « 53 tre sareint (a privi persoana de pe monitor seelic. fn sfarsit, in a treia eonditie, nu exists prevent Sedat: subiectol bo. afl singur atuncl cing po, 1 *t subiectilor sa st torul. Autorii au cerut min © wert de cauciuc, care era Jegata la un barometr Patents cronometru. ‘Astfel, ei puteau masura Sal ‘uowia oh Sremcrnsuritor subiectior. Cresteren impulsului teebuis ot narease’ intensitatoa si st micsoreo tena Ast eum nticipa ‘on si Moore au , anticipate fn eonaitia de conflict atentional intens, Subiecti c&rora nu li se provocase conflict, atentional pea eae performante asemandatoare cu cel oa Cone 7 ei ria lui Zajone, Semi, prin urmare, teoria lui Za na ki edn wy Go eae nu determin facilitarea social in lipsa atentional. it nul ipotezei i entionam o dovada in sprij di: cage conflict Moore si colaboratorii sai (1988) au axstat i : 1 mul fizic au, ca distractori, A renta celorlati si un stimul b 4 oe eeremfocte in plan fiziologie (s-au masurat ritmul cardise sPeonductibilitaten electrica a pielii) si in planul timp' beaza, in tant pentru cai prok seed ie are capacitatea de a imparta atentia manieri indubitabili, distrage atentia. 6, Teoria monitorizétrii sociale acerbi critici ai ipotez ‘i Cae ict s-au numéirat Guerin si Innes. Ki au aratat, de be F i, eee { colaboratorii sii nu au explicat de ce al oe a oe este distrasA de prezenta celorlalti si c& be a cael jale nu se sustine, intrucat in mai toate studii 7" com ie leofectele simple! prozente, compararea social Printre cei mai‘54 « Psihologio $1 societate n-a fost posibild. Cei doi autori au propus la randul lor o teorie a facilitarii sociale intemeiata pe conceptul de monitorizare social (social-monitoring). Potrivit acestei teorii, care se inrudeste oarecum cu argumentarea lui Zajone in fav simplei prezente, ceilalti sunt cu totul imprevizibili si de aceea prima reactie a individului este monitorizarea comportamentului lor. Monitorizarea se refer la “un proces mai larg de orientare, vigilenta si atentie. Scopul ci este de a aprecia familiaritatea, amenintairile posibile si de ta interactiunile cu urmari negative” (Guerin, 1993, p. 57). Individul are tendinta de a-i monitoriza pe ceilalti care se afl aproape in spatiu, care par si reprezinte 0 amenintare, pe cei nefamiliari ca si pe cei care au un comportment incert. Pentru a dovedi faptul cx fiinta umani acordi o atentie mult mai mare stimulilor umani decéit color non-umani, Guerin (1993) citeaza, de exemplu, cercetarea cunoscuta a rusului Yarbus, care a intregistrat migcirile oculare ale subiectilor privind un tablou. Yarbus a pus in evidenta aptul c&i subiectii se concentreazii asupra persoanelor din tablou, in special asupra chipurilor lor, si ignori stimuli non-sociali. ‘Teoria monitorizarii sociale admite ci prezenta celorlalti declanseazit starea de excitare, ceea ce ne ingaiduie s& o includem in rindul teoriilor impulsului. O crestere a impulsului are loc daci monitorizarea nu este posibili sau dae incertitudines subiectului cu privire la comportamentul celuilalt persist Publicul care-I priveste atent pe individ induce cresterea imopulsului din cauzi ci reactiile lui ulterioare nu pot fi anticipate. Guerin si Innes contest ipoteza simplei prezente a lui Zajone: persoanele familiare necesito monitorizare redusa si, prin urmare, prezenta lor nu conduce la aparitia starii de alerta si la cresterea impulsului. Guerin (1983) a incereat sii demonstreze aceste idei. Studiul su s-a vrut o verificare a trei modele asupra facilitarii sociale: simpla prezenta, teama de evaluare si Faclitarea socialé « 55 monitorizarea social. Subieetii trebuiau sit invete o lista de perechi de cuvinte. Asociatiile de cuvinte erau fie simple (de exemplu, mamut-mare), fie complexe (tigan-opac). Autorul a at patra tratamente experimentale: 1, In conditia gur” nu exista prezentii social in timp ce subiectul rea sarcina; 2. in conditia “public neatent”, o persoand stitea asezata la o mast in aceeasi inedpere, aproape de subiect, in ‘uali, Juerdnd in liniste; 3. Aceeasi persoand se afla si loc, dar privindu-l atent pe subiect; 4. in ultima conditie, Iocul persoanei prezente era in spatele subiectului, astfel cd subiectul nu 0 putea monitoriza. Ipotezele lui Guerin prevedeau ci nivelul de excitare va fi mai ridicat cdnd subiectul se va afla in imposibilitatea de a monitoriza reactiile publicului si cand persoana prezenta il va privi. Publicul prezent dar usor de monitorizat nu va induce starea de excitare. Autorul a constatat ci manipuliirile nu au avut impact asupra subiectilor care invaitau lista cu asociatii facile, dar au influentat performanta celor care primiser& lista cu asociatii complexe. Subiectii din conditiile in care persoana prezenté ii privea atent sau se afla in spatele lor au avut. performante foarte slabe in invatarea listei cu asociatii dificile. intre conditia “singur” si conditia “public neatent” nu s-au constatat diferente. Rezultatele confirmé modelul rii sociale. Cele patru explicatii descrise pan& acum se integreaz& in cadrul teoriei impulsului propusii de Zajone in 1965. Asa cum remarci Geen (1991), fiecare din ele implicd dowd seevente: 1, Impactul prezentei celorlalti asupra individului creénd o stare ce mediazi comportamentul ulterior; 2. Un proces specific, generat de acesati stare, ce conduce la procesul de facilitare social. Desi a dominat autoritar cercetérile din domeniu multi vrome, teoria impulsului a avut si opozanti inversunati. Unul din acestia, Anthony Glaser56 « Psinologie $1 societate (1982), a contestat si cele mai elementare presupozitii ale ei: a ardtat cA teoria lui Hull-Spence este indoielnica ea insiisi, ca, de fapt, teoria impulsului nu explicé rezultatele anterioare anului 1965, cA un mare numar de studii care au infirmat-o sau n-au reusit si o confirme sunt in continuare ignorate, ete. Bond si Titus (1983) aduc argumente fiziologice: studiul meta-analizi a evidentiat faptul cA publicul amplifi excitarea in sareinile complexe, dar nu si in sarcinile simple. In cinda acestor eritiei, teoria impulsului a devenit o teorie dlasiet, absolut esential’ pentru domeniul Conceptualizitrile ulterioare alternative au tinut seama de ca si n-au putut so indeprteze, Vom infatisa, in continuare, trei dintre acestea. : 7. Teoria constiintei de sine obiective Duval si Wicklund (1972), autorii acestei teorii, au fost printre primii care au incercat sii trateze facilitaren social fra a face apel la conceptul de impuls. in cartea lor, s-au ocupat de fenomenul de fa © numai in trecore, desemnindu-l ca pe o posibili aplicatie a teoriei. Totusi, un articol publieat in 1971 a precizat unele detalii ale conceptiei lor asupra facilitirii sociale si a prezentat probe experimentale in sprijinul ei, Constiinta de sine obiectivi este o stare in care individul se ia pe el insusi drept obiect. Mai precis, starea in care individul isi focalizeazA atentia asupra lui insusi, incerefind sf se priveascd asa cum il privese alti. Potrivit celor doi autori, atentia persoanei se indreapté fie spre evenimentele exterioare, fie spre propriul eu. in conditia de constiintit de sine obiectiva, ea detecteazai diserepante intre starea de fapt si aspiratii. De pilda, “atunci cand obezul se concentreazii asupra deprinderilor sale de a méanca mult, Faolitarea sociala » 57 descop este foarte departe de idealul de abstinenta” (Wicklund, 1975, p. 234). O crestere a constiintei de sine obiective (care nu inseamni altceva decat cresterea duratei focaliza supra eului propriu) echivaleazi cu preocuparea crescuta pentru evaluiarile celorlati, cu serutarea propriilor abilitati, scopuri si idealuri, Wicklund si Duval sustin focalizarea atentiei asupra unei discrepante intrapersonale d& nastere unui afect negativ, care este direct proportional cu discrepanta in cauzi. Pe scurt, starea de constiinta de sine obiectiva este o stare neplcuta: persoana nu se simte bine atunci cand isi di seama c& nu si-a atins idealul. Aceast stare are certe propietiti motivationale — persoana va incerea sii reduci discrepanta, stréduindu-se si obtind o performantaé cat bund in sar 4. In experimentele lor, Wicklund si Duval au indus constiinta de sine obiectivit folosindu-se de oglinzi sau de camere de Iuat vederi. in privinta facilitarii sociale, cei doi autori au facut ipoteza ci prezenta celorlalti determina aparitia starii_de constiinta de sine obiectiva. Prezenta social’ fl face, asadar, pe individ si-si focalizeze atentia asupra lui insugi, O data instalati aceasti stare, ea este responsabilé pentru ameliorarea performantei in sarcinile simple. in sarcinile complexe, 0 supra-concentrare asupra propriului eu va interfera cu performanta. Incercarea de a ne depasi abilitatile duce la sc&derea performantei (Wicklund, 1975). La drept vorbind, ipoteza aceasta n-a fost demonstrat dec&t pe jumatate. Wicklund si Duval (1971, apud. Guerin, 1993) au pus in evident efeete de facilitare social folosind o sarcina simpla: copierea unui text german. Oglinzile au reprezentat mijlocul prin care s-a indus constiinta de sine obiectiva. Unora din subiecti li se cerea s& copie un prim pasaj fra oglind’, apoi inch unul in fata unei oglinzi. Pentru a preveni suspiciunea, li se spunea ci oglinzile vor fi utilizate inBo « Psihologie $1 sociotate alt experiment, danduli-se de inteles ci sunt irelevante pentru cel in curs. Celilalt grup copia ambele pasaje in lipsa oglinzii, Variabila dependenta a fost diferenta dintre performantele subieclilor pe cele dou pasaje. La subiectii din primul grup s-a observat o crestere semnificativa a vitezei de scriere in a doua period& de copiere (cea in care s-au putut privi in oglinda). Wicklund si Duval au pus aceasta ameliorare a performantei pe seama stiri de constiinta de sine obiectiva. Cum se poate constata, ei nu au dovedit c& publicul induce constiinta de sine obiectivi, ci numai ci starea aceasta, indusi de o oglinda, determina cresterea performantei in sarcina. Fireste, demersul riiméne interesant, dar din perspectiva domenului teoretic al facilitarii sociale, este inconsistent. 8, Auto-reglare si facilitare socialit Doi cercetatori ai proceselor de auto-reglare, Carver si Scheier, s-au implicat si ci in explorarea empiric’ a facilitirii sociale. Cei doi au folosit, conceptul de constiinta de sine obiectiva si au cercetat consecintele indreptarii atentiei cdtre sine insusi, ajungand insi la alte concluzii deat Wicklund si Duval. Pentru ei, concentrarea atentiei asupra eului are fanctii de control si de reglare. Individul compara standardele de comportament cu performantele sale. Standardele specific directii pentru comportamente. Atunci cand constaté discrepante, individul este motivat sa le reducdi si st apropie comportamentul de standard. Carver si Scheier vorbese de un sistem de control bazat pe feed-back-uri: informatiile care indicd distanta fata de standard sunt folosite pentru a face comportamentul adecvat’ standardului, — Auto-reglarea inseamna, deci, 0 sumi de corecturi succesive ce ajusteazi comportamentul in raport cu o valoare de referint. Atentia Faclitarea sociald « 59 indreptaté citre sine reprezinta o conditie esentiala a proceselor de comparare si a auto-reglit ‘Asadar, in modelul celor doi psifologi americani nu mai apare motivatia de a anibila starea nepliicut cauzata de discrepante, fiind inlocuit de mecanismul bazat pe feed-back- uri pe care I-am decris. Carver si Scheier au aplicat teoria aceasta, numita teoria controlului, la fenomenul de facilitare social’. Din punctul lor de vedere, prezenta celorlalti duce la cresterea atentici focalizate pe eu si la intensificarea procesului de comparare si ajustare la standarde. in aceste conditii, sarcinile simple vor fi realizate mai usor. Cat despre deteriorarea performantei in sarcinile complexe, autorii 0 explicd prin faptul c& raportiirile repetate la standard ii arata individului ci acesta nu poate fi atins. Astfel, Carver si Scheier dau seama de efectele de facilitare sociala féré a invoca ideca de impuls; ei evita, totodatd, imperfectiunile modelului constiintei de sine obiective. Cei doi autori au efectuat un experiment laborios pentru a-si verifica ipotezele (Carver si Scheier, 1981). Au folosit aceeasi sarcind ca si Wieklund gi Duval (1971), copierea unui text german. Experimentul a cuprins tot dowd faze, manipulitile fiind realizate in cea de-a doua. Spre deosebire de studiul rezumat mai sus, au aplicat un tratament experimental cu prezentii social. Dupa ce toate trei grupurile experimentale copiau primul pasaj, grupul I continua in prezenta experimentatorului, subiectii din grupul II erau pusi in fata unei oglinzi, iar cei din grupul III copiau cel de-al doilea pasaj in exact aceleasi conditii ca si primul. Rezultatele au arditat ed subiectii din grupurile I si IT si-au imbundtatit in mod semnificativ performanta in faza a doua. Daca ar fi ajuns numai la aceste rezultate, Carver si Scheier ar fi probat c& publicul are acelasi impact asupra performantei ca si oglinda (demonstratie care le lipseste lui Wicklund si Duval), dar nu si-ar fi testat modelul. Ei au dorit,60 « Psihologie $i societate in acelasi timp, si obtindé o garantie ci ameliorarea performantei se datoreaz4 concentrérii atentiei asupra eului De aceea, au procedat la masurditori fiziologice, transformand un parametru fiziologic si, implicit, concentrarea interioard a atentiei in variabile dependente. Cand am expus teoria impulsului am mentionat c&4 acesti autori au criticat intemeierea ei pe masuriitorile asupra transpiririi palmare. Carver si Scheier cred ci traspirarea palmar constituie un indicator al atentiei, si nu al impulsului. Exista, intr-adevar, studii care au dovedit ci acest parametru fiziologic cunoaste cote mai inalte cand atentia este indreptata spre exterior; el scade ins atunci cénd individul isi focalizeaazi atentia asupra lui insusi. Mai mult, Carver si Scheier citeazd studiu in care s-a observat reducerea transpirati subiectilor odat cu plasarea unor individuale. Potrivit acestor date, care concentre: pe sarcina ar trebui sti aib& un nivel ridi transpirarii palmare (atentia este indreptata spre exterior). in faza a doua a experimentului lor, Carver si Scheier au constatat acest Iuera numai la subiectii din grupul al IIl-lea, asadar in conditia “ i palmare a fost ins& coborat la subiectii din conditia “oglinda” si din conditia “public”, subiecti la care s-a consemnat vitezei de scris. In felul acesta, autorii au dovedit eit ameliorarii performantei s-a aflat focalizarea atentiei asupra eului. Fara indoiala, experimentul lui Carver si Scheier este mai convingitor decat cel realizat de Wicklund si Duval Totusi, cele doud teorii au in comun faptul ck intree in complexitate teoria Iui Zajone. De pilda, primii doi autori explica inhibarea performantei in sarcinile dificile invocind mai multe mecanisme: prin comparatii repetate, individul isi d& seama c& nu va reusi si apropie comportamentul de standard; alocarea atentiei la standard il impiedica pe individ Faclitarea sociala « 67 si se concentreze pe sarcin&; individul incearc& si faci performanta si se potriveasc deodati cu mai multe standarde, eiici in sarcinile complexe pot exista mai multe standarde incompatibile. De aceea, nu sunt putini cereetiitorii sii dea efistig de cauza teoriei impulsului, apreciindu- i eleganta si eficienta. neline 9. Teoria auto-prezentarii Un proces care are loc intotdeauna in prezenta celorlalti este auto-prezentarea. Ca atare, auto-prezentarca ar putea fi pusii in legtitura cu facilitarea social. Bond (1982) crede chiar ci intre cle existii o relatie cauzali: auto- prozentaren determina efectele de facilitare social. in contextele publice, individul este preocupat si faci o impresie buna; atunei cénd executé o sarcin, cl incearct si dea impresia de competenta. In sarcinile simple efectuate in prezenta colorlalti cresterea performantei are loc tocmai ca urmare a eforturilor sporite de a da raspunsuri corecte. Atunci cfnd sarcina impune réspunsuri noi (aga cum se intémpla in sarcinile dificile), individul face multe erori Stima lui de sine publicé este in pericol. Feed-back-urile negative pe care le primeste de la public il fac si se simtit ineureat. In aceste conditii, performanta se deterioreazi grav. Bond rezum&: “Mentinerea stimei de sine motiveazi facilitarea performantei; pierderea ei cauzeaz o stare de stanjeneala ce afecteazii negativ performanta” (Bond, 1982, p. 1043), Accasti argumentare pare coerenti din punct de vedere logic. Autorul american a cutat probe empirice care si © sustind. Teoria lui pune schimbarile in comportamentul subiectului din situatiile de facilitare social pe seama dorintei de a construi o imagine publick acceptabila, si nu pe2 « Psihologie $i societate seama cresterii_ impulsului. De aceea, in _cadrul experimentului pe care l-a realizat, el a incereat sa izoleze cei doi factori, Bond a avut idea de a introduce in sarcina simpli de asocigre de cuvinte itemi dificili si in sarcina complexa, itemi simpli. Teoria impulsului precize in acest caz efecte de facilitare social pe fiecare item in parte: prezenta celorlalti va stimula performanta la itemii simpli, indiferent dac& ei sunt inclusi in sarcini simple sau complexe si va inhiba performanta la itemii complecsi, indiferent dacd acestia fac parte din sarcini simple sau complexe. Prezenta social’ int&reste intotdeauna raspunsul dominant. Bazandu-se analiza facilitirii sociale din perspectiva auto-prezentiri Bond a anticipat ci, in sarcinile dificile, determinand stdnjeneala, prezenta celorlalti va face ca individul s& aib& 0 performanta slabi inclusiv pe itemii simpli inclusi in sareinit complexii. Rezultatele au adeverit aceasta predictie. Din picate cealalta ipotez’ a autorului, potrivit cdreia prezenta social ar stimula rezolvarea itemilor dificili dintr-o sarein& simpla, n-a fost confirmata satisfticittor. Experimentul lui Bond nu reprezinté 0 demonstratie complet’ a ipotezei ci auto-prezentarea produce efecte de’ facilitare social. Autorul nu a luat nici o mésura a auto- prezentirii, nici nu a manipulat-o, ineat nu exist motive s4 admitem c& ea intervine ca variabili independenta. Bernard Guerin a criticat acest experiment in termeni foarte duri: “A releva schimbari in performant& nu dovedeste ca subiectii isi regleazii in mod activ imaginea publiea” (Guerin, 1993, p. 77). Facilitarea social constituie astizi obiectul unei vii confruntiiri de idei. Am putut constata edi, adescori, teoriile se contest unele pe altcle, prezentand probe experimental indubitabile. In general, se considera ci fiecare din ele explieti Facililarea sociald + 63 facilitarea social in contexte specifice, fair a descalifica definitiv pe celelalte. Polemicile aprinse si _evolutia conceptual rapid din acest domeniu indica interesul psihologilor sociali pentru fenomenele sociale elementare. Chiar daca procesele de facilitare au loc la nivelul zero al interactiunii, ele constituie forma radical de influenta, cea mai simpli, dar cireia cu greu ne putem sustrage. Referinte bibliografice Allport, F.H, (1920). The influence of the group upon association and thought. Journal of Exporimental Psychology, 3, 159-182 Baron, RS, (1986), Distraction-confict "theory: progress and problems. in Ly Borkowitz (ed) Advances in experimental social psychology (Gol, 19). Now York: Aendemic Press Bond, C.F, (1982), Social facilitation: A self;presentational view. Journal of Personality and Social Psychology, 42, 8, 1042-1050. Bond, C. ‘itus, LJ. (1983), Social facilitation: A meta-analysis of 241 studies, Pavehologica! Bulletin, 94, 2, 265-292. Carver, CS. si Scheier, M.P. (1981), The sel-attention-induced feedback loop ‘and social facilitation. Journal of Exporimental Social Paychology, 7, 545-568, Chapman, A.J, (1973), An electromyographic study of apprehension about evaluation, Paychologica! Reports, 33, 811-514. Catrell, N.B. (1968), Performance in the presence of other human beings: Mere presence, audience and affiliation effets. In B.C. Simmel, R.A. Hoppe si GA. Milton (eds.) Social facilitation and imitative. behavior Boston: Allyn and Bacon, Coitrell, N.B. (1972), Social facilitation. In G.G, MeClintock (ed.) Experimental. i Cottrell, N.B., Wack, D.L., Sekerak, GJ. si Rittle, RH. (1968), Social facilitation of dominant responses by the presence of an audience and the mere presence of others. Journal of Personality and Soctal Psychology, 9,8, 245-250 Dashiol, J.P. (1950). An experimental analysis of some group effects, Journal of Abnormal and Social Peychology, 2, 190-199.G4 « Pslhologie §1 societate Dashiell, J situations on '35). Experimental studies of the influence of social lults. In C. Murchison lark University Press. weary of objective self. awareness, New York: Academic Press. Geen, R.G. (1980). The effects of heing obseved on performance. in jlogy of group influence. .G, (1989), Alternative conceptions of soci «d.) Psychology of group influence PLB. Paulus Erlbaum. Glaser, A.N. (1982). Drive theory of social facilitation: A critieal ish Journal of Social Psychology, 21, 265-282 ©. (1967). An examination ‘of social f (1973). Social facilitation: effects of performance waluation and response competition in free asso% Journal of Personality and Social Psychology, 28, 2, 270-275, Groff, B.D., Baron, RS. si Moore, D.L. (1983), Distraction, ike behavior, Journal of Bxporimental Social (1983), Social fheilitation and social monitoring: A test British Journal of Social Psychology, 22, 203-214. Guerin, B. (1986). Mere presence effects ip humans: A review. Journal of Experimental Social Psychology, 22, 38-T1. Guerin, B, (1993). Social facilitation, Cambridge: Cambridge University Pre Markus, H. (1978). ‘The effect of mere presence on social facilitation: An unobtrusive test. Journal of Experimental Social Paychology, 14, 389-397. Martens, R, (1969). Palmar sweating and the presence of an ience. Journal of Experimental Social Psychology, 5, 871-I74. ‘Moore, D.L., Baron, R.S., Logel, M.L., Sanders, G.S, si Weerts, T.C. (1988). Methodological note: Assesment of attentional processing using a parallel phenomenon strategy. Personality and Social Psychology Bulletin, 14, 8, 585-572, Pessin, J. (1933). The comparative effects of social and mechanical sizing. American Journal of Psychology, 45, 263-270. ‘egrative review of social facilitation theory and research. Journal of Experimental Social Paychology, 17, 227-251. Fac itarea social + 65 theory of social In L, BerkowitzCapitolul II Lenea sociala 1. Bfectul Ringelmann Max Ringelmann, un profesor francez de inginerie agricola a realizat la sfirsitul veacului treeut un numér de experimente pentru a stabili eficienta oamenilor, animalelor si masinilor in realizarea sarcinilor din _agricultura. Rezultatele acestor studi au fost publicate in 1913 iar dupa 1970 au fost recuperate de psihologii sociali, care au descoperit. in cercetiirile agronomului francez sugestii pretioase cu privire la fenomenele de influent din grupuri. ‘Conceptul de “lene social”, introdus in 1979, are la bazé cfectele descoperite de Ringelmann cu privire la performanta umana in grupuri Cercetiirile raportate in articolul din 1913 au fost efectuate intre 1882 si 1887. Ringelmann se interesa in principal de randamentul muncitorilor din agricultura, variind metoda de lucru: a impinge sau a trage un obiect greu. intr-unul din experimente (el insusi numeste astlel demersurile sale), a comparat forta cu care un individ trigea In” este leoe 8 « Pathologie gi societate deo funie cu forta dezvoltata in aceeasi sarcina de grupuri de @iferite marimi. Savantul francez a folosit o funie Tungil de inci metri si a masurat fortele cu un dinamometru. El a constatat ci forta medie a indiviailor in conditia individual ora de 85,3 kg., de 65,0 kg. in grupurile de 7 si de 61,4 kg. in grupurilo cu 14 membri, Se poate facil observa in aceste date 6 relatie invers proportional intre forta dezvoltat& de fiecare persoand si numarul celor ce trageau in acelasi timp de funie, ‘AceastA relatie va primi mai tarziu’numele de ‘efectul Ringelmann”. Desigur, performanta grupului creste odatai cu marimea lui, dar pe masuri ce talia grupului se mfreste, cresterea productivitatii individuale se atenueazdi./Adaugarea unui nou membru amelioreaz performanta, dar aceastt crestere este mai redusi decit cea datorati ultimei persoane jncluse in grup. Cercetiitorul a explicat sediderea perform ntei, jn grupuri prin “lipsa de simultaneitate a eforturilor indivizilor” (apud. Kravitz si Martin, 1986). “Ringelmann nu a folosit teste statistice pentru a-si dovedi afirmatiile, Totusi, a manifestat o griji deosebita pentru controlul experimental: de pilda, a verificat starea fizick si mental a subiectilor, s-a asigurat ci acestia nu trag de funie decat Ia comanda’ sa, a masurat in acceasi 2i performantele in conditiile ce urmau a fi comparate, etc. Kravitz si Martin (1986), care au remarcat toate acestea, au aritat ed Ringelmann a fost constient de posibilitatea unei explicatii psihologice pentru cele observate, dar ci a dat prioritate explicatiei axate pe lipsa de coordonare a eforturilor jn grup din pricina formatiei sale tehnice. BI stia, de exemplu, ca motoarcle cu mai multi cilindri produc o putere mai redusit pe ficcare cilindru decat cele cu mai putini cilindri. Efectul Ringelmann se referd, asadar, In reducerea efortului individual ca urmare a cresterii numerice a grupului, El nu se regiiseste nicidecum numai in situatii in care un grup trage de funie, ci reprezinta un fenomen general. este subintinst si de procese psihologice ori ‘muimal de imperfectiunen coordonarii? Cum depinde — performant: grupului de structura lui, de triisiiturile d onalitate si de lc membrilor, de caracteristicile sarcinii? La toate A se raspundd pe masura ce Je se consolida in psihologia soci ma vedere, efeetul Ringelmann intra in jor asupra faeilitirii sociale. jonstrat ci ec in ate de e¢ performanta individuala, in vreme ce ea, in cursul acestui capitols dintre situatiile de facilitare sociala si Dar descoperirea inginerului franeez nu ice numai teoria psihologici, ci si viziunca cotidian’ ndamentul grupului, “Unirea face puterea”, crede in grup il ajuta pe ci solidaritaten si efortul ie una Ia care simtul comun lo studii de sintes Ringelmann nu tin sp: in cele fost uul_de cultur nai bizare, In multa vreme american, a at. Nefiind re vut un destin stiintific70 « Psihologie $i societate general, autorii au preluat’ dintr-o sursi secundara, un articol al lui Moede, apdrut in 1927. Nimeni nu se indoia ei Ringelmann fusese un psiholog german. Latané si colaboratorii sii (1979) aveau chiar convingerea ci nu si-a publicat niciodata cereetarile. Max Ringelmann ora o figura evasi-legendara, invaluiti in mister. Abia in 1986, David Kravitz (care petrecuse un an in Europa) si Barbara Martin au facut lumina in privinta identitatii si preocuparilor lui. Cazul riméne interesant nu numai pentru dificultatea recuperirii acestui travaliu de ciitre psihologia socialii. americana, dar si pentru indiferenta culturii franceze fata de ceca ce poate fi socotit intaiul experiment de psihologie sociala, anterior celui efeetuat de Triplett. Contributia lui Ringelmann a fost analizati in cele doua tratate importante asupra performantei de grup: Davis (1969) si Steiner (1972). Astfel, efectul Ringelmann va fi adoptat in acest domeniu teoretic. Este domeniul in care se examineazii relatiile dintre performanta individuala si cea colectivi. CAtiva ani mai tarziu va incepe explorarea sistematicd a efectului, folosindu-se concaptele si metodele cu ajutorul ciirora psihologii sociali_studiazA_grupurile interactive ce efectueazA o sarcin’ (vezi, de exemplu, Radu, 1994). Subliniem aceasta deosebire in raport cu facilitarea sociald, In care ceilalti marcheaz performanta individului fara sa interactioneze cu el. \ Potrivit lui Ivan Steiner (1972), performanta grupului depinde in mod esential de sarcin si de resursele umane Vom avea prilejul si constatiim ci fenomenul care ne sti in atentie, lenea sociala, variazii in mod semnificativ in functie de sarcina. Intreaga constructie teoreticd a lui Steiner este dominata de conceptul de potential de productivitate al grupului, definit ca gradul in care resursele mane disponibile faciliteazi realizarea sarcinilor de grup (vezi si Wilke si van Knippenberg, 1994). Acosta se realizeazi deplin Tenea sociala + 71 numai arareori. Grupurile nu actioneazi intotdeauna i cel : i a roceselor lor it s ai productiv mod posibil din cauza p : Tinand cont de acest Iueru, autorul a propus urmatoarea Cowal oductivitatea reald = productivitatea potential ~ ierderile prin procese. vos outa num See Rabat Baron, Kerr si Miller (1992), prin sonst i i i it intrebarea ce caracteri Jlatie Steiner a indepdrtat int 2 corebtinile mai vechi (Sunt grupurile mai broduetive ce indivizi?) inlocuind-o cu alta mat actwala si mai incitanti: Ce anume face ca grupurile si nu-si realizeze potentialu roductivitate? , . ProiPierderile prin procese provin din ous | surse: coordonarea imperfecta si redueerea motivate! individuale in th ri a el i studiat de Ringelmann, -iner, grup. In privinta efectului » eae dreptate inginerului ae CEST i lonare a in¢ fost determinat de lipsa de coor , : ne sini &« i i n-au tras toti odaté sau au realizarea sarcinii colective n-au { ae i ii di divizii au depus acelasi efo in directii diferite. Asadar, in sin situatia cand evoluau singuri, dar productivitatea lor a fost mai redusi din pricing interactivnit in grup. i i va fi cor Coneluzia aceasta a lui Steiner i fi coreetile ulterioare. Totusi, conceptia despre potentialul de productivitate sa dovedit deosebit de utilé pentru studite asupra lenei sociale. Acestea au profitat si de 0, alta contributie a autorului american: clasifiearen sareinilorDupa Steiner, natura sareinii are o importanta crucial pentra performanta grupului. Este evident, de pilda, ea 0 sarc precum accea de a conduee un automobil. mu este deloe audeevat pentru un grup de patru personne Dimpotrivs, aost ii i succes sarcina de a muta in grup va indeplini cu succ ; intaroral esti grea de mobilicr. O. clasi nui apartament o piesi grea de_m r tiguroasd u sarcinilor ar permite formularea de predict gu privire la performanta unui grup in conditii specifice.Tenea social + 73 72 « Psihologio $i societate taxonomia lui, Steiner a utilizat patru criterii ‘ii sarcinii in subcomponente. Di ri, aleiituite dintr-un evoluau pseudo-grupuri, aledtuite di Peed in subcomponente. Din i experimentatorilor. Complicii depun efort, fra 1. Posibilitatea acest. punct de ere, sarcinile sunt divizibile sau unitare. 2. Accentul pus pe cantitatea (sarcini maximizante) sau pe ealitatea (sareini izante) performante lal in we resursel individuale contribuie la produsul final al grupului. Din perspectiva acestui criteriu, autorul distinge —sareini subiect naiv si din compliei iti si se fact numal fo . ; Seeeeae a Subiectul se afla primul in sir si nu stia ci cl Jicat 0 Iki nu fccau decit sX se profacd. Rezulatele ay IN ae fviduale in pseudo-grupurl Gendere 2 performantei individuale in. psenco™iiet ne se ain te ee Tp sir (ideea aceasta ingenioasti ¢ pri 8 er’ ferita a lipsei de lonar’ pierder Aa li oordonare si a pierd operationalizarea diferit psei — realmente disjunctive (performanta grupului echiv: singur membru), sarcini conjunctive (nivelul performantei grupului coincide cu performanta celui mai slab membru; un motivatiel si disocierea color dowd aaa ane ete ii lipsei de coord bun exemplu in aceasta privinta e ip performantei_ nu se datorenah Gea si colegii lui au legati intre ei printr-o coardi) si sarcini aditive (produsul indivizi, ci sciderii mm r ea eforturilor pune i 4 in grupurile reale coordonarea ¢ grupului este suma contributiilor membrilor). 4. in sfiirsit, recunoseut ea in grupurile r criteriul interdependentei rezultatelor a rucial in multe situatii membrilor genereaz: probleme, darfau afirmat e& factorul er ati sareini constituie diminuare Ac trei tipuri de sarcini: cooperative, competitive si sarcini cu grup ‘il constituic di ote Ace moe Ra tora absentei feed-back-ului sau res Analizat& din perspectiva taxonomici lui Steiner, sareina folositi de Ringelmann este unitard, maximizanti, aditivi si cooperativa. \Experimentele dup& 1974 vor manipula caracteriticile sarcinii, demonstriind eA lene social nu apare decd. in astfel de sarcini, Principala lor propictate o constituie aditivitatea. Aceasta face ca addugare: si imbunititeasei performanta grupului, dar face, totodati’, ca membrii sa aiba constiinta c& aportul lor nu este masurat. In multe cazuri, sarcinile aditive sunt afectate de coordonarea deficienti. \Studiul care a dat nastere domeniului teoreti¢ al lenei sociale a fost publicat de Ingham, Levinger, Graves si Peckham in 1974. Autorii raporteazai doudi experimente: unu ict la demersul lui Ringelmann, iar celalalt menit si aduci argumente impotriva ipotezei lui Steiner asupra diminuirii performantei ca urmare a imperfectiunii coordonirii, intr-una din conditiile celui de- experiment, grupuri de diferite mérimi trageau de funie. Intr- “pe misuré ce grupul! he { observa ci “pe masura ce g1 m tite de suber Ro andvigului 88 se piard in maltime'- . 382). ' ont este deosebit de subtil. Cu al stui experiment este d Se ce st imenzi jle in performanta dator fae srauit, elininind on pierderilor cauzate de de ‘ donnie, L atané/ Williams si Harkins asaya a designul, schimb: nd doar sarcina: au cerut st reluat designul, A 6 guri sau in grupuri sap sa st strge et po Oe palit in acclasi mod alot asupra mirimii grupului, Participant va ett melt nu auzenu nici zgomotul pe care aaveau cist la urea sagatele celorlali; in plus, ei erau legati rupur ompuneatt dintr-un subject may 3 din ai experime tatorilor, cirot se ceruse sa fa tele ficcirui subject se reduceau strigitele fiectrui s et Vv ‘este, sar (Ingham ¢ Desi | compli strigit, S-a constatat74 « Psihologie si societate . , ersoane si eu 60% in grupu perimentul precedent, semni 0 le de sase. 1 La fel il sa it 5 nentul Precedent, s-a pus in evidenti o rodueere {calivé a eforturilor subieetilor atunei eind evoluau i ‘1 au propus ® sociala” pentru cata propus termenul de “lene a pe ae ae pe care au constatat. an sa deren motivati at-o in grupuri atunci cind A ees a ar fy deci, forvului individus ‘ucreazé in grup si eforturile foun a cliruia se 0 cu eforturile col cind individul Tucreazisingur, et In anumite sar membrilor, creénd cond cu situatia ni, srupurile inhib i productivitatea ee a pentru i re tied, ‘cina lui Ringelmann si Ingham et meee ele felons al., dar si si cele folosite de Latané et al. im, a ae iplica efort fizic.:' i, soci: is fee sim presen stot th ear grapurhe aa fe Indies suitne i lat Petty, Harkins Williams si Latane (1977) webuiau sa aprecieze era partinand unui student de la Pacultates do ‘acultatea de Jurnalistic’. Bi sa creada ci ev: a fi alisticd. Ki erau fticuti sa a Repeko ai creada ci evalueaza fie singuri, valine sau cu alti 15 i. rea sarcinii, completau un checti Evora incluse cateva f ari intrebiri_referi Teena a feritoare la perceptiile anticipeverd aa si asupra efortului Tepus pares ceed Ori, relatia dintre marimea aaa is efortulcognitv al "subiectlor sa dovedit (aaa portionalitate inversa. fovedit a 8 intr-un studiu m rudiu mai vari ai interesant ea S iiams (1980) au ciutat sd puna in evid uae lent sociale in anal atitiniorint-o carving de Oi le data aceasta ' ae asa-zis: eae asezivulu editorial redactat de studlentulaiarst: Sac en eal ae ee argumentand in favoarea 7 te eee Final Snsintea ‘btineri unci diplome de care. studenti; d n ista in aceea ci poe aiforenta cox 4 unul continea : ate si grou de tespins, in vreme. co arseoonule irgumentele una de si mai elaborat, Petty, —_—___— Tenea social « 75 cuprinse in celilalt erau slabe. Evaluatorii ce gi-att indeplinit sarcina in grup (de fapt, in pseudo-grup, c&ci, din nou, s-a seripulat perceptia subiectilor asupra calittii lor de membri es argumente de foarte slaba calitate mai favorabil si au fost mai persuadati decht subiectii care efectuau acceas! sarcinit Pidividual, Invers, mombrii grupurilor fictive au evaluat mesajul de foarte buna calitate mai putin favorabil decat subiectii singurl. Indivizii refuzd sa se angajeze intr-o activitate cognitiva intensi atunci and responsabilitatea pentru sarcin’ nu le revine numai lor, ot intregului grup. Deuty ai colaboratorii si atrag atentia asupra efecteler nocive vie lonei sociale in sarcinile cognitive. Ei sugerearii cA 0 astfel de sacin& cognitiva indeplinita in cadru colectiv si, deci, Seeeoptibilé $8 indued scaderea motivatici indivizior este alogerea presedintelui Statelor Unite. Talia impresionantii & grupului ce poarta responsabilitatea pentru aceasta sarcina Beat de milioane de alegitori) determina diminveres (rei eativa a efortului cognitiv, aparitia dezinteresulal gi apatiei Putem considera paradigma de cereetare a lenet sociale inchegat’ spre 1980. O ultima corectura o adue Harkins, Latané si Williams (1980), Acestia verified :poteza potrivit atime gnea social’ ar fi exclusiv un fenomen de laborater, generat de metodologia experimentald, de designul specific aettyat in studille anterioare. Intr-adovar, atat Ingham eb al. (1974), cat si Latané et al. (1979) au cerut acelorasi subiecti sf participe atat in conditia individuald, edt si ints nt din Partie eu pseudo-grupuri, ‘Tocmai acest gen de design (eumit in metodologia experimentali. within-subjects) 3° fi putut cauza lenea social. stiind e& vor evolua si in grup $i Fingti, subiectii ar fi adoptat o strategie specifics de alocare: si-ar fi pastrat resursele pentru proba individ Ferformanta lor putea fi masurats, “Tenevind”74 « Painologie $1 societate persoane si cu 60% in grupurile de sase. La fel ¢: experimentul precedent, s-a pus in evident’ o reducere semnificativa a eforturilor subiectilor atunci cind evoluau in grup. Cei trei autori au propus termenul de “lene social” pentru seiderea motivatici pe care au consiatat-o in grupui ar fi, deci, 0 reduccre a ofortului individu: atunci cind se lucreazi in grup si eforturile confunda cu eforturile celorlalti, 1 cind individul lucreaza singur. in anumite sareini, grupurile inhib& productivitatea membrilor, creénd conditii pentru diminuarea motivatiel. Sarcina lui Ringelmann si Ingham et al., dar si si cele folosite de Latané et al. implicit efort fizic. Totusi, lenea soi face simtit prezenta si in situatiile in grupurile au de indeplinit sarcini cognitive. Subiectii lui Petty, Harkins, Williams si Latané (1977) trebuiau si aprecieze o poezie si un text editorial apartinnd unui student de la Facultatea de Jurnalistic’. Bi erau ficuti sit creadii eX evalueazi fie singu fie impreuna cu alti trei sau cu alti 15 evaluatori. Dupi realizarca sarcinii, completau un chectionar in care erau incluse cAteva intrebiiri referitoare la perceptiile lor asupra implicdrii in sarcind si pra efortului depus. Asa cum anticipaseri autorii, relatia dintre m&rimea grupului si efortul cognitiv al subiectilor s-a dovedit a fi una de proportionalitate inversA Intr-un studiu mai interesant si mai elaborat, Petty, Harkins Williams (1980) au céutat si puni in evidenti urmirile Ienei sociale in planul atitudinilor intr-o sarcina evaluare a unui text. De data aceasta, s-a manipulat calitatea isului editorial redactat de‘studentul-ziarist. S-au folosit doua texte, ambele argumentand in favoarea unui examen final inaintea obtinerii unei diplome de citre studenti; diferenta consta in aceea ci unul continea argumente intemeiate si greu de respins, in vreme ce argumentele Lenea socialé « 75 cuprinse in celalalt erau slabe. Evaluatorii ce si-au indeplinit sarcina in grup (de fapt, in pseudo-grup, cdci, din nou, s-a manipulat perceptia subiectilor asupra calit&tii lor de membri ai unui grup de zece persoane) au apreciat mesajul cu argumente de foarte slabi calitate mai favorabil si au fost mai persuadati decat subiectii care efectuau acecasi sarcin& individual. Invers, membrii grupurilor fictive au evaluat mesajul de foarte buna calitate mai putin favorabil decit subiectii singuri. Indivizii refuzA si se angajeze intr-o activitate cognitiva intensi atunci cand responsabilitatea pentru sareind nu le revine numai lor, ci intregului grup. Petty si colaboratorii sti atrag atentia asupra efectelor nocive ic lene’ sociale in sarcinile cognitive. Ei sugereazi ci o astfel ie sacin&i cognitiva indeplinit’ in cadru colectiv si, deci, susceptibili si induc sciderea motivatiei indivizilor, este legerea presedintelui Statelor Unite. Talia impresionanta a grupului ce poarti responsabilitatea pentru aceasta sarcina (ect de milioane de alegittori) determin diminuarea semnificativa a efortului cognitiv, aparitia dezinteresului si apatiei Putem considera paradigma de cercetare a lenei sociale inchegat& spre 1980, O ultim& corecturi o aduc Harkins, Latané si Williams (1980). Acestia verificd ipoteza potrivit ireia Jenea sociala ar fi exclusiv un fenomen de laborator, generat de metodologia experimental, de designul specific utilizat in studiile anterioare. Intr-adevar, atat Ingham et a (1974), ct si Latané et al. (1979) au cerut acelorasi subiecti si participe atat in conditia individual, cat si intr-una din conditiile cu pseudo-grupuri. Toemai acest gen de design (numit in metodologia experimental within-subjects) ar fi putut cauza lenea sociali. stiind cA vor evolua si in grup si singuri, subiectii ar fi adoptat o strategie specific de alocare: -ar fi pastrat resursele pentru proba individual, cea in care performanta lor putea fi mésuratii, “lenevind” in grupuri76 « Psihologie si societate Demersul celor trei psihologi a infirmat aceastii ipotezi: intr- tun experiment in care o parte din subiecti participau exclusiv in conditia individual’ si alti parte erau repartizati in pseudo-grupuri (between s re Racuti sl eroadd cd strigd impreund eu alii depuneau un efor us. Prin urmare, lenea sociali i ee , Ienea social nu depinde de planul in articolul publicat de Latané si colegii sii (1979) lenea social este injeleasi ca o maladie social, ale ci consecinte negative afectenz i cat si societatea, Ei aseazti acest fenomen la baza productivititii extrem de seaizute din agricultura sovietica. In colhozuri, tranii lucrau mereu pe alta parcelai gi de aceea nu exista raispundere pentru rezultatele muneii, Dimpotriva, foarte restransele loturi individuale le lucrau cu tragere de inimi. Desi acestea reprezentau numai 1% din totalul piménturilor arabile, ele furnizau 27% din productia agricola sovietics. ° 3. Teoria impactului social Am sugerat deja cateva explicatii posibile u efectul de lene sociald. Ideea de difaziune a eeonealatat s-a impus de la sine. Paradigma lenei sociale a fost conturatit de grupul de cereetiitori de la Ohio State University (Stephen Harkins, Richard Petty, Kipling Williams, Jeffrey Jackson) grup al carui lider era in acea perioadt Bibb Latané. Astiel, cercetirile mai vechi ale acestuia din urma au marcat explicatiile asupra diminuarii motivatiei in grup. Inevitabil, lenea sociala a fost apropiata de “efectul de treciitor” (cea mai important contributie a lui Latané in psihologia social; ve Latané si Darley, 1970) si inteleasa ca un fenomen d difuziune a responsabilitatil. In egal misurdi s-a incereat construirea uunei explicatii din perspectiva teoriei impactului soci Tenea socialé « 77 claborati de acelasi Latané (1981). Inspiraté in parte de Lewin, aceasta teorie priveste influenta social ca rezultand din fortele ce opereazd in cimpul social. Impactul social primeste o definitie foarte larga: “orice schimbare in starile fiziologice, in sentimente, in motive si emotii, In cognitil. si credinte, in valori si comportamente, ce apare la un individ, uiman sau animal, ca urmare a prezentei reale, implicate sau imaginate ori a actiunilor altor indivizi" (Latané, 1981, p- 343). Latané sustine ca atunci cénd ceilalti sunt sursa jmpactului iar un individ este tinta, impactul depinde direct de tiria (salienta, puterea, importanta sau intensitatea), distanta (apropierea in spatiu si timp) si numérul surselor prezente, Subiectul resimte mai multa influent cu edt ecilalti hu un status mai ridicat, se afld in imediata lui proximitate si sunt mai numerosi. Dar, din perspectiva lenei sociale, ne intereseazit un alt prineipiu formulat de autorul american, cel roferitor la diviziunea impactului. In astfel de situatii, individul este sursa, iar grupul (de marime variabilé) tinta. ‘Amplificarea tiriei, distantei si numarului tintelor (numarul mombrilor grupului) are drept rezultat diminuarea impactului, fiecare persoana resimfind un impact mai redus decat daca ar fi fost singura. Pentru a ilustra acest principiu, Latané descrie situatia in care, la restaurant, se ofera un bacsis chelnerului (Latané si Nida, 1981). In acest context social, chelnerul poate fi privit ca o sursa (prin expectantele sale, el exercit presiuni), iar clientul sau-clientii ca tinte. Din unghiul principiului diviziunii impactului, se poate face ipoteza cf clientii aflati singuri vor resimti intr-o mai mare masura obligatia de a lasa bacsis. Pe misura ce grupul celor co plitese odat& creste, impactul chelnerului scade. Cifrele autorului dovedese acest Iucru: dacii clientii individuali oferdt in medie un bacsis echivalent cu 19% din plata consumatiei, grupurile de cine’ clienti oferi 13%. Grupul face ca fiecare78 « Psihologie si societate membru in parte si resimti o obligatie redusa de a rdspunde expectantelor chelnerului Aplicarea teoriei impactului social Ia lenea social reprezinta o incercare de a explica aparitia acestui fenomen in laborator si mai putin in situatiile reale. In experimentele asupra lenei sociale, experimentatorul ar putea juca rolul sursei de impact social, in vreme ce membrii grupului sunt tintele. Experimentatorul cere subiectilor si trag’ de funie cat pot de tare, s& aplaude ori si strige cat pot de tare, ete. Putem presupune ei aceste instructiuni au un impact mai mare asupra subiectului singur. In grupuri, impactul se divide, ineat subiectii care-si inchipuic ed sunt membri ai unui grup depun mai putin efort decat ar face-o daci s-ar afla singuri in fata sursei de impact social. Totusi, grupurile din viata cotidiand afectate de lenea social nu reprezint in mod obligatoriu tinta unei surse sociale. in plus, slibiciunea acestei explicatii consta in faptul cd nu face nici o referire la procesele psihologice subiacente (Karau si Williams, 1993). De altminteri, Latané se intereseazA de cémpurile de forte, si nu de dinamicile psihologice intrapersonale. Teoria poarté asupra “fluxului social”, foarte aseménitor, din punctul de vedere al autorului, cu fluxul luminos. Legile care guverneazA impactul celorlalti asupra individului sunt aceleasi cu legile care guverneazi impactul luminii emanate de niste becuri supra unui obiect. 4. Identificabilitatea ca obstacol in calea lenei sociale deca identificabilitatii ca. mediator al lenei sociale reprezinta, probabil, cea mai simpli ipoteza care se poate faco cu privire la acest fenomen. Este evident ci in experimentul lui Ringelmann, de pilda, atunci cand evolueazi in grup, subiectii au convingerea ca eforturile lor nu pot fi mésurate cu Tenea social» 79 / exactitate. in orice caz, ei percep o mare diferenta din acest punet de vedere, intre situatia individuala si cea colectivit. In grup, contributia lor nu este reperatii ea atare, ci, pus la un Joc cu celelalte contributii, formeazA produsul final al grupului, Cu greu pot fi aplieate saneliuni pentru reducerea cfortului in grup: nimeni nu-si poate da seama daca subiectul trage cit poate de funie sau se preface numai c& trage din toate puterile. in sarcinile aditive, grupul ofera anonimat, de care subiectul profiti pentru a “chiuli” atunei cénd nu-i place ceea ce face, end este obosit sau cénd stie cd, depundnd maximum de efort, nu va obtine 0 recompensa mai mare. Davis (1969) a numit acest tip de sarcini, in care contributiile membrilor grupului nu pot fi distinse una de alta, sarcini reduciitoare de informatie (information-reducing tasks). La polul opus se aflA sarcinile p&stratoare de informatie (information conserving tasks), care ingéduie fiecdrui membru grupului si-sirecunoascd performanta individual in produsul comun'(un volum colectiv in care fiecare autor isi semneaza capitolul sau eapitolele constituie un bun exemplu pentru acest tip se sarcini). Este putin probabil ca lenea social sd apar in grupurile ce realizeazii astfel de sarcini O demonstratie a acestor idei gisim in articolul lui Williams, Harkins si Latané (1981). Intr-un prim experiment, subjectii au fost Picuti si cread’ ci intensitatea strigittelor lor poate fi mésurati chiar si atunci cind strigd in grup. Experimentatorii ii instiintau ci au atasat microfoane la cistile individuale, Ca atare, subiectii din grupuri au depus acclasi efort ca si in situatia individuali. Posibilitatea ca experimentatorul si identifice performanta fiectrui membru | grupului a descurajat tendinta spre lene social. Se cuvine mentionat ed instalarea microfoanelor individuale nu a avut nici un efect asupra performantei in conditia in care subiectii evoluau singuri. In cel de-al doilea experiment raportat in articol, autorii si-au propus s& argumenteze in alt manierdi80 « Psinologio $i societale in favoarea identificabilitatii: au cdutat si arate c& subiectii pot si-si diminueze efortul chiar si atunci cand realizeazi singuri sarcina, daci sunt convinsi cd performanta lor nu poate fi m&suraté. Consemnul 8 participantilor, in mod oxplicit, c& strigitele lor vor fi analizate de computer pentru a stabili zgomotul total pe care-1 fac cei patru membri ai grupului singuri sau toti odata si ci nu se va putea sti cat zgomot produce fiecare in conditia individuali, Masuratorile au indicat ci acesti subiecti strigau mult mai slab in comparatie cu subiectii singuri cirora li se spusese ca se urmareste stabilirea nivelului performantei lor. Kerr si Bruun (1981) au initiat un demers asemanator, folosind ins o sarcina inedita pentru experimentele asupra lenei sociale: a pompa aer timp de 30 de secunde. Autorii declara ci au urmarit si arate ci transformarea sarcinii intr- una pastratoare de informatie (contributiile individuale pot fi identificate, indiferent de marimea grupului) elimina lenea social. Ei au convins subiectii ck pompele individuale erau conectate la aparate separate de masurare a volumului de aer. in aceste conditii, performanta dir grupuri a fost mai aproape de performanta individuala in comparatie cu subiectii care efectuau o sarcind reducitoare de informatie. Posibilitatea de a identifica efortul individual pare si fie un factor-cheie in lenea social. Oamenii sunt mai putin: motivati si aibé un aport maxim la performanta grupului atunei cand “se simt pierduti in multime”. Anonimatul fi indeamni si-si crute eforturile si si “leneveasei” in timp ce grupul efectueazi 0 sarcin obositoare. Williams si colaboratorii sii (1981) au opinat ca identificabilitatea faciliteaz& evaluarea performantei individuale de catre altii, in plus, potrivit acestor autori, ea asigura legitura dintre efort si rezultat. in mod obisnuit, in situatiile de lene social, indivizii percep o relatie de independenta intre rispunsurile lor si rezultate, ccea ce face ca rispunsurile si devin’ Tenea social + 67 inconsistente. Identificarea_contributiilor__individuale stabileste 0 relatie cauzal& intre raspunsuri (eforturi) si performanta, stimulnd-o pe.aceasta din urma. 5. Echitate si efort in experimentele asupra lenei sociale individul nu se raporteaz numai la experimentator. Explicatia anterioard, clidit’ pe ideea de identificabilitate, asumd_o relatie interpersonal intre experimentator si subiect. Este foarte probabil ins ci subiectul se preocupa si de relatiile sale cu partenerii de efort, cu membrii grupului din care face parte In cadrul acestor relatii, el are, fari indoiala, anumite expectante cu privire la felul in care vor evolua ceilalti, la nivelul efortului lor. Jackson si Harkins (1985) au presupus cA, in general, in situatiile in care contributiile membrilor se pierd in produsul final al grapului, indivizii se asteapta ca ceilalti s4-si reducd efortul. Psihologul naiv nu numai ci practicé lenea sociala, dar are o teorie implicité asupra ei; elo anticipeaz’, cunoseéind foarte bine conditiile in care poate sd apara, De fapt, diminuarea efortului su se datoreazé tocmai anticiparii diminu&rii eforturilor _celorlalti. _Individul leneveste din spirit de echitate: i se pare firese si-si reducit efortul de vreme ce toti ceilalti o fac. [Jackson si Harkins au manipulat aceste expectante‘eu privire la performanta celorlalti pentru a pune in evidentd influenta lor asupra performantei individuale in grup. Ei au folosit diade, aledtuite dintr-un subiect si un complice si au avut grija si fact subiectul si cread& ci abilitatea lui in sarcind (a striga cat poate de tare) este, egal cu acca a partenerului stu, inainte de a intra in sala in care avea si se desfisoare experimentul, complicele ii spunea subiectului fie ci are de gnd sa strige din toate puterile, fie e& are de gand£82 « Psinologie $1 societate s& strige mai incet. Rezultatele au aratat ca intentia anuntati a complicelui marcheaz perfomanta subiectului: acesta isi ajusteaza efortul in functie de efortul partenerului. El poate nu numai s& leneveasci atunci céind crede c& celilalt va Ienevi, dar poate si depuna un efort sporit atunci cand are convingerea ci celiilalt va face la fel. Reglarea efortului se produce si in conditia in care subiectii strig’ singuri ~ de tunel cfd exist posibilitatea de a fi identificat. Distribuirea echitabila a efortului pare si fie 0 motivitie foarte puterni in aceste contexte. Este interesant si remarcim faptul subiectii insisi nu-si dau seama ci celilalt le modeleazi performanta, } 6. Rolul evaluatrii CAnd se simt reperati, in special de persoane cu status, dispundnd de posibilitatea de a aplica recompense si pedepse, se straduiese si obtin rezultate superioare. Lenea sociali dispare ca urmare a acestei motivatii. Dar au manipulat Williams, Harkins si Latané (1981) numai identificabilitatea? Participantii din experimentul lor s-au simtit numai identificati sau si evaluati? Faptul ca, atunci cand se simteau identificati, performantele lor puteau fi comparate cu ale altora nu i-a ficut sf se team& de evaluare? Toama de identificare ori teama de evaluare a stat a baza performantei superioare a subiectilor in grupuri? Sunt identificarea si evaluarea dowd lucruri deosebite? Toate aceste intrebiiri si le-au pus Harkins si Jackson (1985). Ipoteza lor a fost ei identificabilitatea singura nu ajunge pentru ca lenea social si dispard: ea trebuie insotita de evaluare. In experimentul pe care lau realizat, fari indoiali unul din cele mai valoroase din acest perimetru teoretic, cei doi au manipulat in mod independent Tenea sociald » 89 identificabilitatea si posibilitatea evaluarii. Aceasta separare ingenioasa le-a ingiiduit si demonstreze ci evaluarea, intr-o misura mai mare decét identificarea, constituie un factor esential in eliminarea lenei sociale. ‘Autorii at folosit un plan 2x2 si o sarcina de ‘ainstorming: subiectii erau rugati s& furnizeze efit mai multe utiliziri pentru un obiect. Bi feeau lucrul acesta in qrupuri de patru, Pentru jumitate din grupuri, rezultatele individuale crau identificabile ~ cei patru membri ai grupului depuneau fiecare biletele cu utilizarile gisite intr-o cutie diferité. Pentru cealalté jumitate, toate biletele, indiferent virui membru apartineau, erau puse in aceeasi cutie. Manipularea posibilitatii evaludrii se realiza spundndw-li-se subiectilor ci au de gisit utiliziri pentru acelasi obiect (posibilitate de evaluare ridicata) sau pentru obiecte diferite (posibilitate de evaluare redusa). Subiectii care urmau si caute utilizari pentru acelasi obiect ca si alti colegi ai lor, stiat ed rezultatul propriu va fi comparat cu al celorlalti. Cei ce eredeau cA sarcina lor e unick (a gisi cit mai multe utilizari pentru un obiect specific, diferit in raport cu sarcinile tora), aveau. constiinta cA performanta_ lor este incomparabil si, ca atare, dificil de evaluat. in realitate, fireste, toti participantii generau posibile utiliziri pentru acolasi object: un cutit, Datele obtinute au indicat lipsa lenei sociale in conditia in care subiectii erau identificabili si efectuau sarcini ale caror rezultate puteau fi comparate. In grupurile in care performanta nu era identificabild, ca si in grupurile in care contributiile se puneau la un loc, efectul de Jone social’ s-a manifestat cu intensitatea obisnuita Bvaluarea mediazi climinarea lenci sociale, si nu identificare Bartis, Szymanski si Harkins (1988) au adus un ‘amendament subtil acestei conceptii despre rolul evaluarii, fAmendament care ne-ar putea ajuta si o patrundem mai184 « Paihologie $1 societate temeinic. Ei aprobi demersul lui Harkins si Jackson (1985), dar observa ci rezultatele acestora nu sunt valabile decit pentru sarcinile algoritmice, folosite de obicei in cercetairile asupra lenei sociale (sarcini care nu trezese interesul subiectului). Distinctia fundamentali a lui Bartis sia colegilor sai este accea dintre sarcinile algoritmice (in care pasii spre rezolvare sunt bine stabiliti) si sarcinile euristice (calea spre solutie nu este clarii si usor de anticipat). Daca in ultimele recompensele stimuleazii performanta, in primele 0 pot inhiba, Sarcinile creative sunt prin oxcelenti sar sini curistice. Autorii argumenteazai ci sarcina folosita de Harkins si Jackson nu a avut toate atributele acestui tip de sarcini, Consemnul nu a insistat asupra ealitatii utilizirilor, inedt ea a fost mai curdnd algoritmicd. Bartis si colegii si si-au cldit demersul pe concluziile cercetérilor asupra creativitatii, conform cirora slibirea evaludrii stimuleazi performanta. In sarcinile interesante, implicante si provocatoare, motivatia intrinseci este subminat& de prezenta celorlalti in calitate de evaluatori. ‘Tratamentul experimental a avut in vedere dowd variabile independente: tipul de sareina (euristica vs. algoritmicd) i evaluarea (prezenta vs. absent). Pentru manipularea primei variabile, unor participanti li s-a spus ed trebuie si se concentreze pe calitatea utilizdrilor posibile ale unui obiect si si incerce si dea dovada de originalitate, in timp ce alti au primit instructiuni si se focalizeze pe numérul utilizrilor posibile pe care le generau. Cu ajutorul acestui design, autorii au obtinut rezultatul lui Harkins si Jackson: performanta participantilor preocupati de cantitate (deci realizind 0 sarcinii algoritmica) este stimulata de posibilitatea evaluarii. Ei au probat, in plus, cf subiectii orientati spre performanté creativa furnizeazi utilizdri mai originale cand nu sunt evaluati, Sarina curisticd schimbi complet sensul efectelor evaludrii: “pierduti in multime” si neevaluati, subiectii au Lenea socialé + 85 porformante superioare celor care stiu ca rezultatele le vor fi evaluate. - Bartis, Szymanski si.Harkins nu fac decat si puna in evident impactul tipului de sarciné in contextele de lene social ~ e adeviirat, surprinzind un efect foarte interesant. Am mentionat deja e& propietitile sarcinii hotirase, in bund misurii, existenta sau non-existenta lenei sociale. Vom reveni asupra acestei relatii, Cat despre contributia lui Harkins si Jackson, ea are o insemnatate deosebitd. Lenea social dispare atunci cfind evaluarea eforturilor individului este posibila prin compararea cu eforturile celorlati membri ai grupului. Acest experiment a creat premisele elucidarii diferentelor dintre lenea social si facilitarea social’. De asemenea, el se afl la originea studiilor asupra rolului raportarii la un standard in lenea social. 7. Lene social si auto-evaluare Relatia enuntaté in titlul acestui subcapitol este oarecum surprinziitoare. Cercetirile initiale asupra lenei sociale (Ingham et al., 1974; Latané et al., 1979) au fost departe de a anticipa o asemenea legitura. Explicatia bazat& pe auto-evaluare, cea mai moderna si mai sofisticati din acest domeniu, marcheaza o ruptura in raport cu traditia studiilor asupra lenei sociale din dowd puncte de vedere: ipotezele sunt de data aceasta contra-intuitive, iar manipuliirile, inedite, nu mai urmarese modificarea perceptiei subiectilor asupra marimii grupului. Abordarea prezenta acorda un rol esential posibilitatii de evaluare in producerea efectelor de lene social’. Totusi, Harkins si Szymanski (1988; 1989; Szymanski si Harkins, 1987, 1993), promotorii acestei conceptii, disting mai multe surse de evaluare in paradigma lenei sociale:86 « Psihologie $i societate experimentatorul, ceilalti participanti si propriul eu al subiectului (in care caz avem de-a face cu auto-evaluarea), Asadar, reducerea efortului s-ar datora fie faptului « experimentatorul nu are posibilitatea de a evalua rezultatele subieclului, fie imposibilitatii evaludrii din partea co- participantilor, fie imposibilitat auto-evalutiri Experimentele anterioare nu au luat in cul decét o sursii de evaluare: experimentatorul. Ipoteza existentei auto-evaluirii in situatiile de lene sociali a fost exclusi din pricina caracteristicilor sarcinii, plictisitoare si non-competitival. S-a considerat, cu alte cuvinte, efi sarcina nu posed nimie care si intretind motivatia individului si si-i st@rneascii dorinta de a se auto-evalua; din contra, ea fl descurajeazi, Ricindw s diminueze contributia la rezultatul grupului in lipsa | supravegherii experimentatorului. | Szymanski si Harkins (1987) au testat ipoteza potrivit | c&reia auto-evaluarea este suficienta pentru eliminarea lenei sociale, chiar in conditiile sarcinilor folosite in aceasti paradigma. Au oferit subiectilor posibilitatea de a se evalua ei ingisi si au studiat efectele acestei operatii asupra performantei. Pentru auto-evaluare sunt necesare dou’ tipuri de informatie: informatii asupra rezultatului propriu si informatii asupra unui standard la care si fie raportat rezultatul. Subiectilor li s-a corut si genereze utilizairi pentru un cutit, Autorii au pornit de la premisa cd sarcina le permite subiectilor si-si cunoascd rezultatul, inedt pentru a manipula posibilitatea auto-evaluarii nu mai réimanea decat. si lise sugereze un standard. Intr-una din conditii, subiectii au fost instiintati ei dupa terminarea sarcinii vor afla numirul mediu de utilizdri furnizate de subiectii dintr-o cercetare anterioara. Aceste condifii au fost suficiente pentru a mplifica motivatia. Subiectii care nu au avut prilejul si se auto-evalueze au furnizat semnificativ mai putine utiliziri. Pe de alta parte, autorii au indus intr-una din conditii ideca eX | | Tenea sociala « 87 experimentatorul va evalua rezultatele la sfarsit, si au constatat la acesti subiecti o performant’ apropiata de ac 1 subiectilor care se puteau evalua singuri. Szymanski si kins conchid: “Aceste rezultate sugereaza cd participantii simt 4 pot experimentatorului nu este posibil’, dar si pentru ed nu se pot i (Szymanski si Harkins, 1987, p. 895). S& remarcim faptul c& in acest studiu nu s-a folosit grupul, ci s-a manipulat numai posibilitatea evaluirii de cétre eu (eul subiectului) ori de catre experimentator. Rationamentul utorilor este ei in cercetit ante re asupra lenei sociale tratamentele experimentale au avut in vedere posibilitatea sau imposibilitatea evaludrii_subiectilor de —cétre perimentator: prezenta grupului ii oferea subiectului garantia ci nu va fi evaluat individual. Conditia “singur” corespundea, de fapt, prezentei experimentatorului in calitate raluator. ‘A furniza indivizilor un standard bazat pe performanta trecuta a altora induce dou motivatii diferite: 1. dorinta de a fla ce rezultat pot obtine (cit de bine pot realiza sarcina); in portamentul este declansat de motivatia de tere. 2. dorinta de a obtine un rezultat i bun decit au obtinut altii in sarcina respectiva - acest motiv se numeste auto-validare. In experimentul citat mai sus, subiectii sunt, probabil, animati de ambele motive Standardul utilizat a fost unul social. Dar individul se compari si eu standarde obiective, nu numai cu cele sociale. De pilda, necesitatea de a preda la timp un referat instituie un criteriu de performant& si un standard care nu sunt neapirat sociale: individul poate sii nu se raporteze 1a felul in care ceilalti se achitA de aceasté obligatie, ci numai la caracteristicile unui bun referat si la limita de timp impusi. Spre deosebire de standardul social, cel obiectiv nu permite decit aparitia motivatici de autocunoastere. Raporténdu-si88 « Psinologie i sociotate performanta la un standard obiectiv, subiectii nu-si pot satisface motivatia de auto-validare, cici el nu oferd informatii despre performanta altora, in stridania lor de a gisi conditiile minime ale variatiei efortului in situatiile de lene social’, Harkins si Szymanski (1988) au incoreat si arate ci posibilitatea raportirii subiectilor la un standard obiectiv este suficienta pentru cresterea motivatiei si a efortului. Participantii erau invitati si priveasc& un monitor pe care apaireau, intermitent, sernnale luminoase. Sareina lor era de a apiisa pe un buton o} de cate ori se producea o astfel de aparitic. In acest caz, standardul este obiectiv: num‘irul semnalelor prezentate pe ecran. Desigur, subiectii nu pot tine evidenta semnalelor pe care le-au detectat. Daci experimentatorii Je-ar furniza informatii despre standard si despre rezultatele.lor, atunci ei ar putea si-si confrunte performanta cu standardul, obtinand astfel cunostinte despre ei insisi. Harkins si Szymanski au constat ci astfel de subiecti au performante la fel de bune ca si cei anuntati ci vor fi evaluati de experimentator, Perspectiva auto-cuoasterii fi motiveazii ye subiecti in aceeasi mésura ca evaluarea externa. Intr-un grup care efectueaza o sarcina aditiva, ea ar putea diminua ori elimina lenea sociala. Geen (1991) comenteazd un aspect al datelor mai curdnd ignorat de cei doi autori, care ar putea si puna sub semnul indoiclii aceasta concluzie, oricat de provocatoare ar fi ea. Harkins si Szymanski au manipulat separat cele dowd tipuri de informatie necesara pentru evaluare; cu alte cuvinte, ei au furnizat unor subiecti numai standardul, altora numai rezultatul propriu, altora ambele si, in sfarsit, unui al patrulea grup ne i-au oferit nici informatii despre standard, nici informatii despre rezultate. Din datele lor reiese ci subiectii care au fost informati asupra numirului total de aparitii ale punctului luminos pe monitor, dar care au fost anuntati ci nu-si vor cunoaste propriul rezultat, au avut Tenea sociala + 89 totusi o performanta foarte bund. Geen considera ci tocmai cazul acestor subiecti reprezinti principala descoperire a cexperimentului. Ei n-au fost animati de motivatia de auto- cunoastere, edici auto-cunoasterea nu este posibil in lipsa fecd-back-ului, “Se pare, noteazi Geen, cd subiectii au fost motivati de salienta anumitor standarde in situatie, eeea ce i- aajutat s& recunoased scopurile adecvate (Geen, 1991, p. 388). Simpla prezent& a standardului il mobilizeazi pe individ, chiar daca el nu poate sti cit de aproape sau de departe se situeazA performanta sa in raport cu standardul. Se mai poate vorhi in acest caz de auto-evaluare ? Geen rispunde afirmativ aceasti intrebare, aritand ed prezenta standaddlui aduce cu sine si anxictatea in fata evaluarii. Lenea social reprezint&, totusi, un fenomen de grup. ‘Am constatat cé ca este eliminati de evaluarea individului, fie de citre el insusi, fie de eatre experimentator. Dar daca asupra grupului intreg ar plana pericolul evaluarii? Este probabil cé o situatie de competitie intre grupuri va face si dispard lenea social’, Competitia instituic un standard social si permite fecd-back-ul cu privire la performanta fiecirui grup. Harkins si Szymanski (1989) au confirmat aceasta ipotezt. Ei au demonstrat, de asemonea, ci acclasi efect asupra performantei de grup il are standardul obiectiv. Posibilitatea auto-evaluarii este suficienta pentru a climina tendintele spre lene social. Abordarea aceasta s-a dovedit extrem de beneficd. Ea a arencat punti spre alte domenii ale psihologiei sociale (eul, comparatea sociala) si a pus in lumina esenta paradigmei experimentale de pan& atunci: a folosi o sarcini ce face indistincte contributiile membrilor in produsul grupului inseamna, de fapt, a manipula posibilitatea de evaluare.90 + Psihologie $i societate 8. Caracteristicile sarcinii Sarcina aditiva, in care subiectii fac acelasi lueru si care permite confundarea contributiilor personale in performanta colectivi reprezintd un aspect crucial al paradigmei lenei sociale. Modificarea caracteristicilor sareinii duce, inevitabil, la fluctuatii ale nivelului lenei sociale. Multe cercetiri au manipulat caracteristicile sarcinii, sugerand astfel modalitati eficiente de a elimina lenea social. Harkins si Petty (1982) au observat ci in experimentele asupra lenei sociale s-au folosit intotdeauna sarcini simple, induefindu-se subiectilor ideea c& oricine poate face ceca ce fac ei, Subiectii ajungéau astfel si creadi ci eforturile lor sunt inutile. Realizarea unei sarcini complexe in grup este insotita de cu totul alte dinamici psihice. In acest caz, subiectii se simt provocati, inclinati si depund un efort sustinut pentru a reusi. Harkins si Petty arat& ei majoritatea covarsitoare a indivizilor au convingerea cA abilititile lor se situeazi deasupra mediei. in sarcinile complexe, ei cred ci aportul lor devine necesar, intrucat: nu oricine poate realiza 0 asemenea sarcini, iar ei insisi sunt mai capabili decat indivizii medii si due’ sarcina Ia bun sfarsit. Cei doi psihologi sociali au pus in evidentii efectele sarcinii complexe, cerdnd subiectilor fie si genereze utilizari pentru un cutit (sarcinit simpli), fie pentru un maner de ust (sarcina dificil, potrivit, cercetiirilor anterioare din domeniul creativitatii). Acceasi autori au manipulat unicitatea sarcinii, obtinand sustinere empirici pentru ideea c& lenea socialA dispare atunci cand membrii grupului au sarcini diferite. Sarcina specified in raport cu sarcina celorlalti’ reduce si ea sentimentul contributiei redundante. Subiectii care sunt ficuti si creadi <4 aportul lor la produsul total al grupului este unic, nu sunt afectati de lenea social’. Tenea social + OF Un alt factor care dizolva lenea social’ este calitatea sarcinii de a implica individul. Brickner, Harkins si Ostrom (1986) au testat aceasta ipotez’. Subiectii lor erau elevi de liceu si au fost rugati si includ intr-o list{ tot cea ce g’indesc despre un nou sistem de bacalaureat, In conditia de implicare intensa, subiectilor li s-a spus c& acest sistem va fi implementat la scoala lor si ci ei insisi vor sustine astfel bacalaureatul. Alti subiecti au fost fieuti si creada ci sistemul de bacalaureat aflat in proiect va fi implementat peste 10 ani si numai in lice de un tip diferit in raport cu liceul lor. Designul cuprindea conditii de grup (subiectii lucrau improuni la alesituirea listei) si individuale. Autorii au constatat, asa cum anticipaserdi, fenomenul de lene social in conditia in care existau instructiuni non-implicante iar nispunsurile individuale nu puteau fi diferentiate. in cazul sarcinii implicante, productivitatea subiectilor a fost identict in conditia de grup gi in cea individual. Perimetrul teoretic al lenei sociale este mai vast decat reiese din expunerea noastri. Explicatiile, ca si variabilele mediatoare sunt mai numeroase. S-a demonstrat, de pilda, ci fomeile si indivizii apartinand culturilor colectiviste manifesta 0 anumita imunitate la conditiile ce favorizeazat lenea social De asemenea, fenomenul cunoaste cote seiizute in grupurile coezive, in grupurile de cunostinte, ca si in grupurile valorizate de membri (Karau si Williams, 1993), Paradigma de cerectare a lenei sociale are caraeteristici bine definite. Manipulirile trebuie si creeze conditii pentru ca individul si perceap’ punerea la un loc a contributiilor si imposibilitatea disocierii contributiei sale in perfomanta colectivi. Cercetirile recente asupra_rolului evaluiii tind sf pun’ accentul pe procescle cului, leneaTenea social » 98 Harkins, SG, si Szymanski, K, (1989). Social loafing and group evaluation. Journal of Personality and Social Peychology, 56, 6, 934-941, A.G., Levinger, G., Graves, J. si Pecham, V. (1974). The tadies of group size and group performance. Journal of 11 Psychology, 10, 371-364, skson, JM. si Harkins, $.G, (1986). lonfing effect. Journal of redusi, un Conceptul de ‘stig’i teren in fata celui de in grup, fenomen de pierdere confruntare cu standardul difuziune a responsabilité Referinte bibliografice Williams, K.D. (1993), Social loafing: A meta-analytic intogeation, Journal of Personality and Social mm, I, Kore, N. decision, group action. Buckii Bartis, S., $2 performance: A. two-cd Bulletin, 14, 2, 242-251. Brickner, M.A, onal involvement: Thought-provoking. fournal of Personality and Social Psychology, 81, Cheleea, 8. (1994), Parsonalitate si societate in tranzitie. Bucur stiinta gi Te ort, Nie 1981). Ringelmann re explanations for the social loafing effect, Porsonality and Social Psychology Bulletin, 7, 2, 224-231. Kravitz, D.A. si Martin, B. (1986). Ringelmann rediscovered: The inal article, Journal of Personality and Social Psychology, 50, 5, 936- v1, Latané, B, (1981). ‘The psychology of social impact. American Peychologist, 36, 4, 343-356. a, S. (1980), Social impact theory and group influence: A social engineering perspective. In P.B, Paulus (ed.), Psychology roup influence. ie: Erlbaum. ms, K. si Harkins, 8. (1979). Many hand make 7 ums, K.D. (1980), The effects of fe effort on attitudes: An information-processing 81.92. tans, B. (1977). The eects of group size on cognitive effort and evaluation, Personality and ‘il Payebology Bulletin, 3, 819-582. i activitatii in grup; Legitatile performantei Matei, Psihologie sociald. Cluj: EXE. (1913), Recherches sur les moteurs animés: ‘Institut National Agronomique, 2c série, task uniqueness on 80% Psychology, 48, 6, 1214-1229,194 « Psihologie $i socielate Steiner, LD. (1972). Group process and productivity. New York: ‘Academie Press. ‘Szymanski, K. si Harkins, 8.G. (1987). Social loafing and sel evaluation with a social standard. Journal of Personality and Social Payehology, 53, 5, 891-897. Szymanski, K. si Harkins, S.G. (1993). ‘The effect of experimenter evaluation on self-evaluation within the social loafing: paradigm. Journal of Experimental Social Psychology, 29, 268-286. ims, K., Harkins, 8. si Latané, B, (1981), Identifiability as a deterrent. to social loafing: Two cheering experiments. Journal of Personality and Social Psychology, 40, 2, 308-311 Capitolul IV Gandirea de grup 1. Decisia de grap in viata de zi eu zi, numeroase decizii sunt luate de grupuri, si nu de indivizi. Grupurile decid in politica, in jomeniul industrial si in domeniul banear, in multe institutii igioase, medicale, educationale ori culturale. {n capitolul de vom trata o disfunetie majora a deciziei colective. Mai jainte ins, vom trece foarte suecint in revist’ abordirile teoretice asupra grupurilor de decizie. Baron, Kerr si Miller (1992) disting intre rezolvarea de probleme in grup (generarea de catre grup a unor solutii lernative) si luaren deciziei in grup (grupul alege intre mai multe alternative). Pentru aceeasi autori, eforturile de larificare teoreticx si demersurile empirice asupra deciziei de grup anterioare anului 1975 (aproximatiy) pot fi subsumate abordarii comuniciirii sociale. Aceasta pleact de la premisa ed decizia colectiva are la baz comunicarea in grup si, ca atare, se centreaza pe continutul si pe patternurile de comunieare in grup, acordénd mai putin importanti calitatii deciziei. Treptat_ abordarea comunicirii sociale a pierdut din populariate din pricina folosirii aproape exclusive a tehnicilor de observatie. Luarea deciziei in grup poate fi inteleasti ca un proces reconciliere ori combinare a judecittilor initiale ale56 «F lologie $7 50 membrilor grupului (Ajzen, 1996). Davis (1973) a sugerat maniera alternativi de gandi decizia de grup in raport cu cea abordarea comunicdrii sociale. Preocupar insemnaté a acestui autor este predictia: el rezultatele deliberdrii in grup pot fi anticipate pe baza motivatiilor si abilitatilor membrilor. Davis incearei si stabileasci reguli pe baza cirora strategiile prefey nispunsurile individuale sunt transformate intr-o decizie de grup. Pentru ca o alternativa sii devina decizie de grup, ea trebuie si ating un anumit nivel al a ordului de grup. Acest grad minim de consens se numeste regula de decizie a grupului. Reguli de decizie utilizate in mod freevent sunt majoritatea simpli, douai treimi din totalul voturilor sau unanimitatea. Schemele de deci ial (SDS) propuse de Davis sunt modele cu ajutorul e’irora se poate prezice o decizie de grup pe baza distributiei initiale a preferintelor membrilor | sia regulei de decizie. O astfel de schema de decizie specifica, pentru fiecare distributie a judecitilor initiale, probabilitatea ca grupul si ia o anume decizie. De pilda, o schema de decizie valid’ pentru un juriu dintr-un proces american, ce regula de decizie unanimitatea, este aceea ci verdictul preferat de majoritatea mi mbrilor la inceputul deliberirii junge decizie de grup. Dacii nu exist o majoritate puternicd la inceput, este probabil ci grupul va rimane mult vreme indecis. Trebuie mentionim ca extrem de multe studii in domeniul schemelor de decizie social si al deciziei de grup in genera © pe jurii si ac pricina importantei cu adevei aceste grupuri de 12 persoane ce s' abilese vino’ nevino in justitia din Statele Unite, dar si datorita e ea asta nu numai din faptului cii ele pot fi usor simulate in laborator. grup Desigur, complexti deat ce: influenteaai, trebui are o determinare m Intre factorii care aspectele structurale ale Ganairoa de arup + 97 omogenitatea), procesele de grup (patternurile de comunicare, raporturile de _ putere, cooperarca), resursele disponibile (resurse de personal, materiale, de timp). Astfel dé factori pot deforma decizia de grup, pot introduce bias-uri. De aceca, o directie important de cercetare in acest domeniu a fost tocmai explorarea felului in care performanta grupului de decizie este afectata de unul wu de interactiunea unora din factorii mentionati. De pilda, intr-un studiu relativ celebru, care a anticipat uncle actoristici ale gindirii de grup, Hoffman si Maier (1964) au aratat ci decizia de grup nu reflectd, de obicei, efortul intregului grup. Ea reprezintd, adesea, rezultatul activitatii argumentative intense a citorva membri, in lipsa participarii celorlalti, De asemenea, autorii au descoperit ea decizia finala poate si apara la putin timp dup& debutul discutiei, ea nefiind abandonatii pe pareurs, in ciuda calitatii ei inferioare sia faptului edi grupul va mai examina si alte solutii. in mod firese, avem tendinta si credem cf avantajul oferit de decizia de grup in raport cu decizia individuala const in cantitatea mai mare de informatie de care dispune grupul, pe baza ciireia se elaboreazd decizia colectiva. Interactiunea de grup fi faciliteazd fiectruia din membri accesul la informatiile de care dispun ceilalti; ca atare, ea completeazi si corecteazi cunostintele individuale asupra problemei, ficdnd ca grupul si ia o decizie fundamentata, superioara celor individuale. Totusi, Stasser si Titus (1985) au cercetat aceasti punere laolaltA a inform: tiilor si au demonstrat ci lucrurile nu stau deloc. asa. Modelul lor teoretie, probat experimental (vezi si Stasser si Titus, 1987, descrie influenta informatici anterioare — interactiunii, avertizind ed distributia acestei informatii poate da nastere unor distorsiuni ale decizici finale. Mai precis, acosti autori sustin c& discutia de grup nu ajunge s& corecteze informatiile detinute de membri. Dimpotriva, ea perpetueazi erorile si grupului (marimea,OBR ate hologio $F lacunele membrilor. Informatia unict (pe care o are un singur membru) si informatia neimpirtasita (despre care au cunostinta numai citiva membri) au un impact extrem de scdizut asupra deciziei. Cele doua categorii de informatie sunt omise, fn cele mai multe cazuri, din discutia de grup. Autorii examineazii doua bias-uri importante introduse de informatia anterioara interactiunii: 1. O informatie are mai multe sanse Sh fie Iuatd in discutie daci e impartasitd de toti membrii grupului; 2. O informatie va fi mai curand diseutata daca favorizeaz preferintele membrilor deciit daicd le contrazice. Pentru a demonstra impactul cunostintelor comune ale membrilor asupra deciziei de grup, Stasser si Titus au cerut subiectilor si aleagt intre doi candidati la presedintia ligii studentesti. Candidatul A era cel care ar fi trebuit, in mod firesc, s& fntruneasc& majoritatea sufragiilor, avand opt trastituri pozitive si patru negative. B, pe de alta parte, avea patru trasituri pozitive si patru trisisturi negative. Subiectii erau pusi si discute in grupuri de patru inainte de a-si exprima votul, Prineipala manipulare a experimentului a avut, in vedere tocmai distributia informatiei anterioare in grup: nici unul din subiecti nu avea informatii complete asupra celor doi candidati. in privinta lui A, fiecare din cei patru membri ai grupului cunostea numai dou% caracteristici pozitive din cele opt si toate cele patru caracteristici negative. Despre B, fiecare subiect stia ei are o trisiiturd negativa, avAnd cunostinté in acelasi timp de toate cele patru trisiituri ale lui. Studiul scoate magistral in evidenta imperfectiunile Giscutiei de grup. Din perspectiva simtului comun, am fi inclinati si anticipim ct in cursul dezbaterii angajate de grup se va reconstitui portretul real al candidatului A, ceea ce-i va da castig de cauzi. Rezultatele, insA, confirma ipoteza celor doi autori: candidatul B esto preferat lui A. Discutia de grup a intirit preferintele initiale ale membrilor bazate pe informatii incomplete. Decizia colectiva a fost Gandirea de arup + 99 influentata, in bund miéisuri, de informatia Consensul initial a escamotat alternativa superioara Stasser {Titus sustin ei numai un confliet apsirut in grup la inceptul interactiunii poate salva decizia, intensificdind schimburile de comuna. Irving Janis, autorul ale cérui cercetiiri le vom expune in paginile urmittoare, are aceeasi convingere. El a studiat ationalitatea deciziei colective si a propus termenul de gandire de grup pentru fenomenul de deteriorare a capacitatii membrilor grupului de a lua decizii adecvate. 2, Deciii politice inadecvate Janis este un specialist respectat in domeniul psihologiei sociale, care a studiat toat& viata structura grupului, leadershipul, stressul si conflictul in grupuri, dar si schimbarea de atitudine. El s-a impus inst definitiv prin conceptul de gindire de grup si prin cercetarile realizate in acest domeniu. Explorand istoria politic recentd a Statelor Unite, Janis a observat c& au existat situatii in eare grupuri aledtuite din politicieni abili si din experti cu renume au luat decizii ce au condus la esecuri rasunitoare,/Ca psiholog social, Janis a dorit si explice cum astfel de decizii stupide, conducind la catastrofe politice, militare ori financiare, reprezinté uneori rezultatul deliberdrii in grupuri. Dezastrul militar american de la Pearl Harbour, de exemplu, poate fi pus pe seama gindirii de grup. In siptiminile care au precedat atacul japonez, comandantii din Hawaii primisera informatii asupra intentiei Japoniei de implica Statele Unite in riizboi. Spionii precizau in rapoartele lor cf actiunea militara, dorité de japonezi fulgerAtoare va avea loc undeva in Pacific. Planurile japonezilor au devenit avele lor s-au indreptat spre Pearl Harbour, dar700 « Psinologie si societale nici atunci membrii consiliului de apirare din jurul amiralului Kimmel nu au luat in seam rapoartele pilotilor de pe avioanele de recunoastere, subestimindu-si adversarii si supraestimind propria capacitate defensiv. Ca atare, alarm: ‘a fost data abia cind navele americane fara aparare se aflau in biitaia tunurilor japoneze. Hotiirdrea de a invada Corcea de Nord in 1956 a fost luata de presedintele Truman si de grupul siu de consilieri. Fi au sustinut nestrémutat operatiunile generalului MacArthur, desi China avertizase in nenumarate randuri ci va interveni. Presedintele Lyndon Johnson obisnuia sa ia cina in fiecare marti seara cu un grup de experti in politica externa si experti militari, In opinia lui Janis, care a intervievat mai tirziu pe unii din participanti, acest grup este vinovat de escaladarea razboiului din Vietnam in perioada 1964 - 1967. Membrii grupurilor au avut toata vremea convingerea ci bombardamentele americane si misiunile de distrugere ale infanteriei vor aduce Vietnamul de Nord la masa tratativelor. Ei au ignorat orice informatie care infirma aceasta credinta si au continuat sil sfiituiase’ pe presedinve si trimita trupe in zona, in ciuda avertizirilor serviciilor de informatii si ale majoritatii aliatilor Statelor Unite. Consecintele au fost tragice: de partea vietnamezilor, peste un milion de mort majoritatea civili nevinovati, de partea americanilor 47000 de morti. _ in sfarsit, una din hotiririle absurde emanate de un grup aleituit din oameni deosebit de competenti se refera parasutarea in 1961 in Bay of Pigs (Golful Porcilor) de pe coasta cubanezi a 1400 de exilati cubanezi ce fuseseri pregittiti de serviciile secrete americane. Ki aveau sentimente anti-castriste si sperau si poat& rasturna regimul de la Havana. Fortele lui Castro au ucis aproape 200, si au ficut prizonieri restul, silindu-i pe americani si-i rascumpere pe Ganairea do arup + 107 suma uriasa. Decizia cu privire la aceasta invazie fusese luata de un grup de inalti functionari americani, intre care ministri si specialisti in strategie militara si in politic externa, condusi de presedintele J.F, Kennedy. in timpul campaniei clectorale, acesta promisese si acorde sprijin rebelilor cubanezi. in plus, nu voia s4 para mai putin anti-comunist decat administratia republicana, de la care mostenise, de fapt, planul de invazie, Presedintele i-a fortat pe membri sé ajung& a consens foarte repede si, ca atare, presiunile spre uniformitate au devenit puternice, fticind si dispara opiniile dizidente, 3. Conceptul de gandire de grup intr-o carte celebra, intitulata “Victims of Groupthink” si publicati in 1972, Janis a considerat cd ceca ce s-a intimplat in aceste situatii ilustreazi in mod exemplar deteriorarea procesului de luare a deciziei, deteriorare pe care cl a numit-o gandire de grup. Volumul trateazi despre esecurile rezultate din deciziile de politic’ externi ale grupurilor de consilieri prezidentiali. Ideea fundamentali este ci multe catastrofe politice au avut la bazi o hotdrdre gresita a unui presedinte care a obtinut sprijinul grupului séu de consilieri. In prineipiu, autorul a admis c& aceasta mialadie poate sii afecteze functionarea oricarui grup. Janis se declari de acord cu ideea potrivit cireia grupurile pot lua decizii superioare celor luate de fiecare membru in parte, Totusi, adeseori avantajele conferite de lucrul in echipi sunt anulate de un ‘pattern specific de interactiune. Gandirea de grup se refera la tendinta grupurilor de decizie de a ocoli conflictul pentru a perpetua armonia si coeziunea. Iata definitia psihologului americai ‘Un mod de gandire in care se angajeazd indivizii atunci cand102 « Psihologie $1 sociotate sunt puternic implicati intr-un grup coeziv, cand dorinta lor de a perpetua consensul depaseste motivatia de a cercet realist celelalte alternative” (Janis, 1972, p. 9). in astfel de cozuri, daci membrii detin informatii care ar descalifi alternativa favorizaté de grup, renunti st le adued diseutie, Dac& anticipeazt contra-argumente puternice cu privire la un anumit aspect, nu-l abordeaz. Dac ered ci 0 intrebare a lor ar putea intarzia luarea deeiziei, nu o pun, De | aceea, ca urmare a pornirii irationale de a mentine unanimitatea $i coeziunea, deciziile grupului sunt nerealiste si ineficiente. Nucleul coneeptiei lui Janis asupra gandirii de grup reprezintA termenul de edutare a acordulut. Aceasta poate si apara foarte devreme in grupurile de decizie, “Cand tendinta de cdtutare a acordului devine dominanté, serie el, membri grupului isi folosese resursele cognitive colective pentru. a dezvolta rationaliziri” (Janis, 1982, p. 479). Nevoia de a institui foarte repede consensul este favorizatd de ceea ce autorul numeste “conditii antecedente”: 1. Coeziunea inalté a grupului; 2. Izolarea lui; 3. Lipsa wnor proceduri de cdutare si evaluare a alternativelor; 4. Leadershipul directiv; 5, Starea de stress insotita de credinta ed exist putine sanse de a gasi © solutie mai bund decat cea sustinuta de lider ori de o alti persoana importanta din grup. . Precedati de acoste conditii, céutarea acordului determina, la randul ei, instaurarea gandirii de grup, Janis afirma e& in grupurile’ afectate de gindirea de grup sunt vizibile opt simptome: 1. Tluzia de invulnerabilitate. Toate grupurile cercetate de Janis au manifestat un optimism exagerat, Acest gen de gindire pozitiva, care lea facut sd interpreteze orice informatie ca favorizénd alternativa aleas, se poate dove extrem de nociv in Iuarea deciziei. Dimpotriva, iluzia de Gandirea do arup « 108 in cazul muleazi realizarea sarcinii invulnerabilitate st echipelor sportive. 2. Credinta in moralitatea grupului, Gandirea de grup ii face pe membri si ignore standardele morale, ei asumand, totodaté, o competent moral absolut pentra grapul care fac parte. In cazul “Bay of Pigs’, intentia de a invada Cuba reprezinté, de fapt, un atac prin surprindere, neprovocat, al unei mari puteri asupra unei tari mici si lipsite de aparare. Totusi, grupul nu s-a indoit niciodata de moralitatea planului, cauza democratici oferindu-i_ 0 justificare suficienti. Putem admite ci membrii si-au facut procese de constiinta, dar in fata dorintei grupului de a pune apit regimului castrist, ei nu déideau glas acestor remuscari 3. Rationalizarea colectiva. Grupurile examinate de cercetiitorul american au pierdut mult timp justificandu-si deciziile. In grupul presedintelui Johnson, se aloca mai mult timp explicdrii si justificdrii decat analizei celorlalte alternative. - 4, Perceptii stereotipizate asupra out-group-ului. in domeniul relatiilor intre grupuri s-a demosntrat de mult c& erceptiile stereotipizate asupra altor grupuri decat cel de artenent& pot conduce la conflict social, dup’ cum si conflictul poate determina perceptii stereotipizate (Doise, 1978). Gandirea de grup amplified aceste tendinte. Membrii comisiei prezidate de Kennedy impartiseau o opinie negativa despre Castro, Ei i-au subestimat competenta militaré si controlul asupra societ&tii cubaneze, socotindu-l incapabil s& facd fata atacului color 1400 de rebeli 5, Presiunile puternice spre conformism. Presiuni spre uniformitate exista in orice grup. in cazul fenomenului de gindire de grup, aceste presiuni devin evidente si deosebit de nocive, Nu exist tolerant pentru devierile de la opinia majoritara si, im unele cazuri, se iau masuri foarte dure impotriva celor ce nesocotesc consensul. In grupui104 + Pathologie i sovietate presedintelui Kennedy, critica planului de a trimite impotriva lui Castro pe cei 1400 de exilati devenise un tabu pe care] sustinea toatd lumea, Grupul dezvoltase 0 norméi eu privir interzicerea obieetiilor eritice, care arta in mod limpede ce s asteapta de la membrii loiali, iar presiunca grupului asigura conformismul ficedrui membru in fala acestei norme. 6, Auto-cenzurarea ideilor deviante, Potrivit lui Janis, aceasta reflect “inclinatia fiecirui membru de a minimaliza in forul interior importanta indoielilor si contra-argumentelor sale” (Janis, 1982, p. 480). In conditiile in care acordul se instaureaz’’ foarte repede, membrii anticipeazi reactia negativ a grupului in fata obiectiilor critice si se ferese si-si exprime rezervele. Tocmai aceasta retinere de a contrazice ‘majoritatea compromite decizia. 7. Tluzia de unanimitate. O astfel de iluzie apare ca urmare a presiunii puternice spre conformism, a auto- cenzurarii si a eredintei c& reprimarea ideilor critice inseamna acord. Pastrind exemplul grupului lui Kennedy, trebuie spus cdi, de la inceput, intregul grup a adoptat solutia invaziei, iar discutiile ulterioare n-au fost decit prilejuri de a stabili detaliile, O atmosferd bizard, euforied, de consens deplin a caracterizat intilnirile, cici fiecare membru ajunsese Ja concluzia gresita ca ceilalti sunt, in plan intim, de acord cu planul. |. Prezenta paznicilor mintii (mindguards), Janis a format acest termen prin analogie cu termenul de “bodyguard”. La fel cum un bodyguard protejeazii 0 persoan: de agresiunea fizied, tot aga mindguard-ul o protejeaz de informatia despre care el crede cd ar diminua inerederca persoanei in grup, in moralitatea deciziei colective si ar influenta abilitatea grupului de a formula o solutie potrivita. Paznicul mintii poate controla canalele de informatie, tinind informatia diundtoare consensului departe de grup, pierzind 0, uitind si o mentionze sau fiicind-o irelevanta si nedemnii di Gandirea de arup + 105 atentia grupului, Pe de alta parte, paznicii mintii incearea si prevind contaminarea cu idei deviante, indepirtindu-i pe membrii dizidenti sau silindu-i si pastreze tacerea. In grupul lui Kennedy, fratele presedintelui, Robert Kennedy si secretarul de stat au actionat ca mindguarzi. Janis afirmi ci un grup in care se pot observa simptomele mentionate, fie si numai o parte din ele, va lua 0 decizie inadecvataé. in gandirea de grup, presiunile spre uniformitate duc la diminuarea eficientei_ mentale a indivizilor, la deteriorarea simtului realitatii si la degradarea competentei lor morale. Autorul american enumerai sapte caracteristici ale procesului de luare a decizici afectat de jindirea de grup: 1. Examinarea incompleta a alternativelor, 2, Analizarea insuficienti a obiectivelor ce trebuie atinse i a valorilor implicate de alternativa aleasd; 3. Ignorarea riscurilor si a consecintelor negative ce rezulta din decizie; 4. Refuzul de a reanaliza alternativele respinse la inceputul discutiei; 5. Refuzul de a tine cont de informatiile noi; 6. Procesarea defectuoasii a informatiei; 7. Lipsa instructiunilor in vederea implemenmatarii deciziei; lipsa recomandarilor pentru cazurile in care ar aparea piedici in calea materializirii deciziei. Toate aceste consecinte ale gandirii de grup marcheazi in mod semnificativ calitatea deciziei finale! ‘Abordarea lui Janis este analiticd si descriptiva. Modelul expus mai sus nu poate fi considerat decat o analiz’ teoretic’, sustinuta insuficient din punet de vedere empiric. Janis a fost mereu acuzat ca textele sale cuprind afirmatii nefondate. Intr-adevir, desi formatia lui este de psiholog experimentalist, desi a publicat multe studii riguroase asupra schimbirii de atitudine, el nu a ciutat argumente cantitative pentru conceptul de groupthink, dind prilej multora sa-1 atace. Metoda lui este criticabila: si-a strins datele prin interviuri cu cei ce au participat la evenimente si cu obscrvatorii avizati din epoca si nu le-a aplicat un tratament106 + Psinologie si sacieta statistic, ci a procedat la o reconstructie intuitiva episoadelor istorice. De pildi, despre cele opt simptome, el noteazi: “Fiecare poate fi identificat printr-o varietate indicatori, derivati din inregistririle istorice, din darile seami ale observatorilor asupra conv lor, din memoriile publicate de participanti* (Janis, 1982, p. 481). Philip Tetlock (1979), unul din elevii sti, aprecinzii ed este foarte posibil ea Janis si fi dat mai multa atentie informatiilor care sprijin’ ipoteza gindirii de grup si si fi neglijat pe cele care o infirma. Autorul american a raspuns criticilor intr-un text. din 1982, E] a recunoscut neajunsurile metodei sale si a incurajat realizarea unor cercetari cantitative asupra géndirii de grup. ‘A admis ci experimentul de laborator poate furniza dovezi utile in sprijinul analizelor sale si chiar a indicat variabile ce- ar putea fi manipulate in astfel de studii: izolarea grupului, lipsa procedurilor de cétutare si apreciere a alternativelor, stressul ridicat conjugat cu speranta slaba de a gasi alternative. A recomandat experimentul de teren, pretuindwi validitatea externa. De asemenea, Janis a acceptat ideea unor analize de continut riguroase supra discursurilor politicienilor afectati de gandirea de grup. jnainte de a expune studiile cantitative asupra gandirii de grup, trebuie si preciziim ci au existat psihologi care au abordat aceasta tema fn aceeasi manierii intuitiva ca si Janis. Raven (1974), de pilda, a preluat conceptul de de corps” si la aplicat in analiza cazului Watergate, aritand cum grupul de consilieri ai presedintelui Nixon a ajuns si ia misuri ineficiente si imorale. Hensley si Griffin (1986) au analizat decizia conducerii de la Kent State University de a construi o cladire pe un teren’ cu valoare simbolies pentru studenti. in ciuda opozitiei organizatiilor studentesti si a altor institufii, grupul de consilieri ai universitatii a persistat in decizia sa. Autorii au ajuns la concluzia ci gindirea de grup a fost prezenta, fara si poati dovedi lucrul acesta in manier’ Gindirea de arup « 107 consistent. Ei reeunose chiar ci au fost implicati emotional in conflict si ci au aménat sa redacteze studiul, sperand ci stingerea pasiunilor va face s& apard o perspectiva istorica biectiva (p. 501) 4. Utilizarea analizei de continut Fri indoiali, gandirea de grup poate fi pusi in evident& si altfel decat folosind studiul de caz si darile de seam retrospective ale participantilor. Doi psihologi, ale clror studii le vom examina in acest paragraf, au lucrat cu ul verbal referitor la eazurile de gandire de grup, dar e de continut sistematice asupra lui. m Wong-McCarthy (apud Janis, 1982) a comparat inregistrari ale declaratiilor politicienilor implicati in cazul Watergate din perioade diferite. Unele inregistrari fuseserii realizate in perioada in care grupul lui Nixon era foarte coeziv si se apara in mod organizat, negand orice implicare, iar altele in perioada imédiat premergitoare demisiei presedintelui, cand grupul isi pierduse cocziunea. Analiza de continut a relevat ei declaratiile din primul lot de inregistrairi contineaw semnificativ mai multe luari de pozitie in favoarea grupului. Wong-MeCarthy a interpretat acest fapt ca atestand prezenta gandirii de grup in prima perioadi si disparitia ei, odata cu solidaritatea si coeziunea grupului, in a doua perioada. O cercetare mai complexa si mai precisa in concluzii a realizat Tetlock (1979). El a contrastat declaratiile politicienilor din contextele de gindire de grup cu cele ale politicienilor ee au rezolvat cu succes situatii dificile de politica externa, ocolind astfel gandirea de grup. Ca decizii neafectate de gandirea de grup, Janis indicase in 1972 planul Marshall si criza rachetelor cubaneze. Ambele decizii au fost708 + Pathologie $1 societate Juate dup deliberdiri_indelungate; —discutiile se caracterizasera prin argumentare a pozitiilor si conflicte de idei, iar participarea fusese deschisé mai multor experti. De asemenea, Janis constatase aceste cazuri un leadership democratic, incurajénd schimbul de opinii si atitudinea critica. Tetlock a considerat ca influenta gandirii de grup, ca si lipsa acesteia, pot fi inferate din declaratiile publice. Ca atare, a analizat discursurile presedintilor si secretarilor de stat americani in urmatoarele situatii: invadar Coreii de Nord, cazul Bay of Pigs, escaladarea conflictului din Vietnam in vremea presedintelui Johnson pe de o parte, planul Marshall si criza rachetelor cubaneze, pe de alta parte. Au fost uate in calcul dou’ manifestiri ale gindirii de grup: a. tendinta de a procesa informatia intr-o maniera simplificata si distorsionat; b. tendinta de a evalua grupul de apartenenta foarte pozitiv si grupul advers foarte negativ. ‘Tetlock a fcut apel la dow’ tehnici de analizi de continut: sistemul de codare a complexititii integrative si analiza asertiunilor evaluative. Prima i-a ingiduit sa stabileascd gradul de procesare a informatiei in cele dou tipuri de situatie (gandire de grup vs. non-gandire de grup), iar cea de- ‘a doua a fost folosita pentru a proba impactul gandirii de grup asupra atitudinilor faté de in-group si fat& de out-group. Potrivit rezultatelor lui Tetlock, politicienii care au evaluat in situatiile de crizé caracterizate de gandirea de grup au ficut declaratii publice de o complexitate integrativi mai redusi decat cei ce au evitat gandirea de grup (in urma unei analize de variant, autorul obtine o semnificativitate a diferentei la p< 0,01). O alta confirmare a ipotezelor a reprezentat-o faptul cA politicienii din situatiile de gandire de grup au evaluat grupurile de apartenentd (grupurile politice la care so identificau) mai pozitiv decit corespondentii lor din. crizele fir gandire de grup. Demonstratia autorului american nu este completi, intrucat rezultatele lui nu indicd diferente Ganalrea de arup + 108 intre cole douti tipuri de situatii in ceca ce priveste evaluarea negativa a out-group-ului. Dar, chiar si asa, ea rimane impresionanta: ‘Tetlock a~ verificat, folosind 0 | analiz& cantitativé, ipoteze fundamentale emise de Janis. In afara meritului de a fi administrat aceasti probé empiric’, abordarea sa are si avantajul validitatii externe: au fost analizate decizii reale ale oamenilor de stat implicati in evenimente. Mai ad&ugim ca analiza de continut a fost utilizata pentru demonstrarea existentei gandirii de grup si in studiul realizat de Esser si Lindoerfer (1989). Acesti psihologi au arditat ei in grupul de la NASA care a hotarat lansarea navetei spatiale Challenger in ianuarie 1986 au existat céteva simptome ale maladiei decizionale care ne intereseazi: presiunile puternice spre uniformitate, iluzia de irivulnerabilitate, aparenta unanimitatii, chiar paznicii 5. Rolul coeziunié _ Cocziunea grupului de decizie a fost inteleasii de Janis ca fiind prineipala cauzi a gindirii de grup. Desi mu o defineste nicdieri in mod explicit, putem presupune (cf, Longley si Pruitt, 1980) ci Janis a folosit definitia clasied a lui Festinger (1950): totalitatea fortelor care determina indivizii si rimand in grup. in eereetirile de dinamicd a grupului, se considera ca aceasta propietate a grupurilor poate avea efecte pozitive insemnate: intensificarea comuniedirii dintre membri sporirea satisfactici membrilor, diminuarea tensiunii sia cresterea productivitatii si a eficientei grupului si Riggs Fuller, 1992). Totusi, in uncle imprejurairi, sub mpactul anumitor ‘variabile, efectele coeziunii asupra110 « Psinologie $i societate productivitatii grupului pot deveni nocive. Janis pare si se refere tocmai la astfel de situati ‘Multe din studiile experimentale asupra gandirii de grup au folosit ca variabilA independent coeziunea, incit astizi putem formula concluzii fundamentate cu privire rolul acesteia in situatiile care ne stau in atentie. Mattie Flowers (1977) a efectuat primul experiment ce testeazi ipoteze desprinse din analizele lui Irving Janis, Ea a considerat ci ideile lui Janis asupra gandirii de grup pot fi integrate in aria de cercetiri asupra grupurilor mici; ca atare, yariabilele implicate in gandirea de grup (comportamentul liderului, coeziunea grupului, impactul normelor de grup) pot fi cereetate ca toate variabilele ce influenteazi performanta grupului, Pentru cercetiitoarea americana, gandirea de grup este o dinamici de grup ca ori alta. “Janis n-a ficut decat si arate ~ remarci ea — c& aceste variabile interactioneazd intr-un mod specific in situatiile de crizii. Din ceea ce spune ‘nu rezult& cA numai presedintii si consilierii lor ar fi afectati de gandirea de grup, ei orice grup care trebuie si ia o decizic intr-o situatie urgenté” (Flowers, 1977, pp. 888-889). C: atare, planul ei de experiment este un 2 x 2, utilizind variabile independente coeziunea si stilul de leaderhip. Autoarea defineste coeziunea ca atractia pe care o exerci grupul asupra membrilor sii; cele dou valori ale variabile sunt coeziune inalt& (grupuri de subiecti care se cunosc intre ei) si coeziune slab& (grupuri ai céror membri nu s-au mi intilnit inainte de a participa la experiment). Sunt distins: doua stiluri de leadership: deschis si inchis. Stilul deschis se refer la comportamentele liderului ce ineurajeazi opiniile divergente. Dimpotrivi, lideral inchis isi declaré in mod nispeat opinia la inceputul discutiei, inhib& luarile de cuvant ale membrilor si gribeste atingerea consensului In mod firesc, experimentul ar fi trebuit si transforme unele din simptomele mentionate de Jani | Gandiroa de qrup + 117 dependente. Flowers admite aceasti maniera de a rationa, dar sustine cA misurarea acestor simptome este dificild. De aceea, variabilele dependente ale studiului sunt: numérul de solutii gisite (acesta ar trebui st fie mai mie in cazul grupurilor victime ale gandirii de grup) si cantitatea de informtie adusi in discutie. Validitatea externd a experimentului este oarecum sporitit prin faptul e& problema pe care o dezbat grupurile indeplineste eateva din conditiile statuate de Janis: are un aspect moral, exist o stuatie de criz&, 0 competitie cu un out-group, etc. Analiza datelor nu a confirmat decét una din ipotezele autoarei: stilul de leadership inchis face ca grupul si giseascéi mai putine solutii si si ia in discutie mai putind informatie individual. Asadar, in grupurile in care evolueaza astfel de lideri, apare gandirea de grup. Din p&cate, manipularea coeziunii nu a avut un efect notabil asupra variabilelor dependente. Convinsii de forta demonstratiei sale, autoarea afirma: “O revizuire a teoriei lui Janis care ar elimina coeziunea ea variabilé critica ar putea fi justificata” (Flowers, 1977, p. 895). Demersul lui Courtright (1978) nu giseste mai multe dovezi in sprijinul ideii cA propietatea grupurilor de a fi coezive le expune pericolului gAndirii de grup. Grupurile inalt coezive din acest experiment au fost obtinute spundnduli-se subiectilor cA au fost alesi pe baza compatibilitatii lor (vom mai int@lni aceasta manieri de manipulare). In afara coeziunii, Courtright a introdus in studiu si ceea ce el numeste “parametri ai procesului de luare a deciziei”. Unora din grupuri li s-a spus cl timpul de discutie este limitat, altora cd schimbul de argumente reprezint’ cea mai indicata modalitate de a lua o decizie. Autorul a creat si o conditie de gindire de grup: in aceste grupuri a incurajat cooperarea si a restrans limpul de discutie. Masurile dependente le reprezentau numéirul de solutii, numérul de fraze in acord eu grupul si numarul de fraze care exprimau dezacordul.112 « Psihologie gi socitate Singurul rezultat notabil a fost c& in grupurile coezive, cooperative si cu limita de timp au aparut mai multe adeziunt la opinia grupului. in sfarsit, experimentul realizat de Leana (1985) contest de-a dreptul ideile lui Janis despre rolul coeziunii. ‘Acest autor a comparat grupuri care au lucrat impreundi timp de 15 sdptamani (inalt coezive) cu grupuri de subiecti care au fieut cumostintd numai in cadrul experimentului. S-a constatat ca membrii grupurilor coezive au discutat intr-o mai mare masura informatia unica (cea pe care 0 detinea fiecare membru inaintea interactiunii de grup). Un astfel de rezultat infirma ipoteza gandirii de grup, potrivit ciireia in grupurile coezive ar trebui si apard auto-cenzurarea, deci retinerea membrilor de a aduce in discutie informatia noua. ‘Janis a acceptat coneluziile acestor cercetari si a admis cd, dact este neceasarai pentru ca gandirea de grup si apard, covziunea nu este si suficient’. El a afirmat ci anumite ‘conditii structurale si functionale interactioneaza cu un grad jnalt de coeziune. Avand in vedere esecul demersurilor empirice de a atesta coeziunea drept factor fundamental inclinim si-i dim dreptate lui Steiner (1982), care avanseazi ipoteza potrivit cdireia in gandirea de grup avem de-a face mai curand cu dorinta de coeziune. Dupa Steiner, “in grupurile cercetate de Janis coeziunea este doritié ca un mijloc de a obtine difuziunea responsabilitatii si de a reduce indoielile cu privire la corectitudinea deciziei de grup” (Steiner, 1982, p. 521). McCauley (1989) a insistat asupra deosebirii dintre coeziunea ca atractie fata de grup si coeziunea ca certitudine cu privire la acceptarea de ciitre grup. Variabila descrisi d Steiner corespunde mai curand celui de-al doilea tip de cooziune. Or, studiile pe care le-am expus au inteles coeziunea ca atractie resimtita de membri fata de grup. Gandirea de arup + 113 6. Impactul liderului Prin stndiul lor supra modalitatii in care comportamentul liderului poate influenta _performanta grupului, Maier si Solem (1952) trebuie socotiti precursori directi ai lui Irving Janis. Ei au incercat si arate ci discutarea de cdtre grup a informatiilor individuale de care dispun membrii depinde, in mare masur&, de lider. in experimentul lor, au folosit lideri care primiser& instructiuni ‘i se abtina de la exprimarea oricirei opinii asupra problemei aflate in discutie, precum si lideri care trebuiau sit incurajeze in mod activ schimbul de opinii. Grupurile experimentale efectuau o sarcind de rezolvare de probleme. In afara liderului, autorii au inelus in fiecare grup artificial pe care 1- au format ined cinci persoane, din care cel putin una rezolvase corect problema inaintea interactiunii de grup. Bi au constatat c& grupurile cu lideri inactivi au avut performante mai slabe decat cele in care liderii stimulau participarea membrilor. Asadar, in grupurile care nu ajung si formuleze solutia corecta se pot gasi indivizi care detin aceasta solutie. Putem aprecia ci astfel de grupuri cad victim’ gandirii de grup din cauza stilului de leadership care permite auto- cenzurarea membrilor competenti in sarcina. Leadershipul direetiv, socotit de Janis o cauzi importanta a gandirii de grup, nu este intotdeauna daunitor pentru functionarea grupului (Neculau, 1977). In unele cazuri, un astfel de stil poate determina o performanta superioar’ a grupului si chiar cresterea satisfactiei membrilor. Totusi, teoreticianul gandirii de grup a considerat ca in multe grupuri de discutie liderul autoritar poate si-si foloseasci puterea pentru a impune o anumita solutie, interzicind deliberarile reale si afectind calitatea deciziei. Tati una din frazele ce pun efectul de gandire de grup pe114 « Psihologie $i societate seama liderului: “Cand un lider directiv isi anunta preferinta pentru o anumit& alternativa, membrii grupului coeziv vor avea tendinta de a accepta aceasti alegere fird si o examineze critic, ca si cum ea ar fi echivalent& cu norma de grup® (Janis si Mann, 1977, p. 131). Pe mésura ce Janis a evoluat citre conceperea gandirii de grup ca un proces de reducere a stressului (vom deserie mai jos aceasta teorie), rolul liderului a crescut. Alegerea proclamat& de lider declanseaza conflictul negativ si starea de stress; ea face, totodat, ca membrii si piarda orice sperant& e& ar putea ajunge la o decizie mai bun’. Un studiu foarte elegant asupra contributiei liderului in situatiile de gandire de grup este cel publicat de Fodor si Smith (1982). Cei doi psihologi avanseaza ipoteza ci motivati de putere a liderului are impact asupra procesului de luare a deciziei in grup. Ei il citeazt pe Winter (1973), care a miisurat nevoia de putere a catorva presedinti americani pe baza discursului lor inaugural; din acest demers rezulti c& toli presedintii implicati in situatiile analizate de Janis au avut aceastit motivatie foarte pronuntata. Experimentul lui Fodor si Smith se desfigoar’, dup un plan 2x2, sub forma unor discutii in grupuri. Subiectilor li se cere si dezbatk oportunitatea lansirii pe piati de ciitre o companie de produse electrice a unui nou cuptor cu microunde. In unele grupuri sunt introdusi lideri cu 0 nevoie de putere redusi, in altele lideri cu scoruri mari pe seala nevoii de putere. Este manipulata si coeziunea: jumatate din grupuri sunt foarte coezive, iar cealalta jumatate foarte putin coezive. Fiecare subiect primeste o list’ cu informatii ce-i sunt accesibile numai lui si pe care trebuie si incerce si le discute cu ceilalti membri ai grupului. Astfel, cantitatea de informatie adusi in discutia colectivé din rolurile individuale devine o variabili dependent important’. Numérul de solutii propuse de grup si. preocuparea morali sunt alte variabile dependente Gandirea de grup + 115 Rezultatele acestui_ experiment pot fi_ considerate spectaculoase: ipoteza autorilor cu privire la nevoia de putere aliderilor se confirma pe toate cele trei variabile dependente. In grupurile cu lideri caracterizati de 0 nevoie de putere fs tille propuse sunt mai numeroase, este luata in discutie mai mult& informatie si membrii se preocupa intr-o mai mare masuri de posibilele efecte negative ale noului cuptor. Autorii conchid c& nevoia de putere a liderilor contribuie la instaurarea gandirii de grup in grupurile de decizie. Influenta liderului in grupurile de decizie 1a care se refer Janis se poate explica prin puterea lui: putere de ecompensare, putere legitima, putere de referintii, putere de coercitie, putere de competent (French si Raven, 1959). Fara indoiala, statusul liderului in grup marcheazi felul in care sunt receptate interventiile sale. in domeniul persuasiunii, a fost de mult probat impactul statusului sursei. Steiner (1982) noteazii ei persoanele cu status inalt sunt mai inereziitoare in judeciitile lor decat cele cu status inferior. Iar indivizii jncreziitori sunt mai imuni la contra-argumente, fiind in acelasi timp mai persuasivi, mai capabili si-si_ impun& opiniile. 7, Iuzia de invulnerabilitate Janis a socotit iluzia de invulnerabilitate un aspect important al gandirii de grup. In toate textele sale cu privire la acest subiect a asezat-o in fruntea listei ce cuprinde simptomele, aritand ci ea “creeazi un optimism excesiv si incurajeazA luarea deciziilor riscante” (Janis, 1982, p. 480). De pilda, in descrierea grupului responsabil pentru catastrofa de la Bay of Pigs, Janis a aratat c& reuniunile erau earacterizate de ineredere si siguranti. Participantii simteau716 + Panologie $i societate c& planul lor este perfect, produs al unui grup ce nu putea face greseli, Atmosfera era entuziastai, fiecare din cei prezenti avand convingerea ci o astfel de comisie alcatuita din barbati puternici si competenti n-ar putea fi trasii la rasp John Thompson si Alan Carsrud (1976) au incercat sa probeze experimental influenta acestei iluzii caracteristice gandirii de grup asupra calitaii decizici. Subiectilor, cu toti studenti, li s-a cerut mai intii si completeze un chestionar despre atitudinile studentilor, spundnduli-se c&, pe baza rispunsurilor, se pot face ‘tile lor de a rezolva probleme in grup. Mai apoi, subiectii au fost repartizati in grupuri de trei persoane. Unele grupuri (conditia de invulnerabilitate) erau informate cé este probabil c& vor evolua foarte bine si c& vor lua decizii perfecte, intrucat rispunsurile membrilor de grup la chestionarul de atitudine aplicat anterior erau apropiate. Autorii au considerat ca le-au indus in felul acesta iluzia de invulnerabilitate. Altor grupuri li se spunea, dimpotriva, ca avand in vedere diferentele in ceea ce priveste rispunsurile membrilor la chestionar, vor avea tendinta de a face greseli in luarea deciziei. Pentru surprinderea variabilei dependente s-a folosit chestionarul elaborat de Kogan si Wallach (1965) in vederea masurarit gradului de rise al deciziilor. Existau si grupuri de control, cirora nu li se inducea nici o iluzie si care completau numai ultimul chestionar mentionat. Autorii au putut constata cll grupurile afectate de iluzia de invulnerabilitate au luat deciz mai riscante, in vreme ce caracteristica deciziilor grupurilor cu iluzie de vulnerabilitate a fost prudenta, Concluzia acestui studiu este ci manipularea perceptiei grupului asupra abilititilor sale de luare a deciziei influenteazi procesul decizional. intr-un fel, cu experimentul lor simplu, Thompson si Carsrud au demonstrat rolul iluziei de invulnerabilitate tn gandirea de grup. trim, insii, rezerve eu privire Ganairea do qrup + 117 validitatea operationaliziirii conceptului central ~ iluzia de invulnerabilitate. Am avea serioase motive si o facem, mai cu seama cA exista cereetari care fac apel la aceeasi manieré de manipulare pentru a operationaliza coeziunea. Studiul lui Dion, Miller si Magnan (1971) este unul dintre acestea. Ei merit discutat aici nu numai pentru cd foloseste o proceduré identicd spre a operationaliza un concept diferit, dar si pentru cA se ocupa de efectele responsabilitatii sociale — termen pe care il putem apropia facil de invulnerabilitatea din gandirea de grup - asupra deciziei de grup. Dion si colegii si gi-au propus si conteste aga-numita potezi a legiiturilor afective ce se bucura, in epoct, in domeniul schimbarii riscante, de oarecare influent. Potrivit acesteia, legiturile afective dintre membrii grupurilor diminueaza rosponsabilitatea personala si, ca atare, amplificd tendinta de a lua o decizie de grup riscanta. Remarcim faptul cd; astfel formulatd, aceasta ipotezi descrie fenomenul de gandire de grup, pe care Janis il va analiza la un an dup& aparitia articolului care ne sti acum in atentie. Dion, Miller si Magnan isi propun si infirme ipoteza legiiturilor afective si si dovedeascii, dimpotriva, ci legiturile afective dintre membrii grupului, identificate de ei cu fenomenul de coeriune, stimuleaz responsabilitatea: indivizii se gandese la consecintele negative ale deciziei si la impactul lor asupra celorlalti membri ai grupului si devin mai putin mnclinati sa dopte o decizie riscant’. In plus, autorii au intentionat sé amineze influenta responsabilitatii sociale asupra luérii deciziei de grup. Bi disting responsabilitatea social’ de cea individual si inteleg prin cea dintai “obligatia pe care o resimte grupul atunci céind decizia sa fi afecteaza pe altii, care nu sunt membri ai grupului si care nu au nici o posibilitate de a influenta decizia” (Dion et al., 1971, p. 400). { formula ipoteza de interactiune, autorii118 « Psihologie $i societate in care se demonstrase propietatea coeziunii de a intari tendintele favorizate de norma de grup, indiferent de direc lor. Preocupat de productivitatea grupului, Berkowitz ariitase ci grupurile foarte coezive produc mai mult decit cele slab coezive in conditiile unei norme ce ineurajeazi productivitatea; din contra, daci norma de grup promoveadi lipsa de productivitate, grupurile foarte coezive inhibi randamentul membrilor intr-o masuri mai mare decit cele slab coezive. Tindnd seama de concluziile acestui experiment, cei trei autori anticipeazd ci efectul coeziunii inalte asupra deciziei de grup va depinde de norma de reponsabilitaté social. Mai precis: daci norma de grup valorizeazi responsabilitatea social’, coeziunea inalti va determina decizii prudente si adeevate ale grupului; pe de alta parte, in conditiile in care grupul are o norma ce ignori obligatiile sociale ale membrilor, coeziunea inalt& va produce decizii mai riscante decat coeziunea slaba. Subiectii au fost repartizati intr-una din ecle patru conditii experimentale intr-un plan factorial 2x2, Bi formau grupuri de patru persoane — au existat sapte grupuri in fiecare conditie, Misurile dependente erau luate prin intermediul chestionarului cu dileme elaborat de Kogan si Vallach. Manipularea s-a realizat prin aplicarea unui chestionar si apoi prin anuntul potrivit ciiruia, in temeiul rezultatelor chestionarului, membrii grupului pot sau nu si luereze impreuné ~ in studiul prezentat mai inainte, ‘Thompson si Carsrud au manipulat in felul acesta iluzia de invulnerabilitate. Se cuvine ins mentionat ef, spre de de studiul lor, in acest eaz autorii au controlat manip: Au constatat astfel ci in grupurile coezive existi o dorinté mai mare de a participa im aceeasi formatie la un alt experiment dec&t in grupurile considerate non-coezive in urma manipulirii. Cat despre responsabilitatea social: era industi spundndu-se subiectilor cé persoanele din dilem seat Gandirea de qrup + 119 chestionarului Kogan-Wallach vor tine seama de decizia lor. Grupurilor din conditia “normit de responsabilitate slab” li s aducea la cunostinta c& aceste persoane sunt libere si accepte sau si refuze decizia lor. Analizele statistice au confirmat in mare ipotezele autorilor, Grupurile coezive au luat decizii mai putin riseante .cat cele lipsite de coeziune. Evident, rezultatul acesta contrazice ideile lui Janis despre gandirea de grup. In egala misurii, el este total diferit de rezultatele lui, Thompson si Carsrud (1976) care au obtinut efecte contrare in urma aceluiasi tip de inductie experimental’. Dion, Miller si Magnan au putut afirma cd ipoteza legiturilor afective nu a fost conceputa adecvat. Impactul manipulirii responsabilitatii sociale a fost foarte slab, desi tendential grupurile cu responsabilitate inalta au luat decizii mai putin riscante. Autorii au explicat faptul ci responsabilitatea socialA si coeziunea diminueaza gradul de rise al deciziei prin inhibarea difwziunii responsabilitatii individuale a membrilor. Pentru noi, responsabilitatea socialA sedzuta asa cum a fost operationalizaté in aceast cercetare si iluzia de invulnerabilitate din textele lui Janis ar putea fi acelasi lueru. Desi responsabilitatea social a constituit 0 variabili intens studiata in anii ’60, si in ciuda faptului ci ea are o mare importanta in cazul grupurilor de politicieni care iau decizii Janis n-a mentionat-o in analizele sale. Din pacate, demersul lui Dion, Miller si Magnan n-a putut proba “ci responsabilitatea social seiizutti si coeziunea inal’ incurajeaz deciziiile riscante. Accasta ar fi reprezentat, dup opinia noastra, 0 demonstratie experimental a gandirii de grup.720 « Psihologie si societate 8, O teorie individualist a gandirii de grup in cartea din 1977, scrisé in colaborare cu Leon Mann, se poate constata usor 6 schimbare in felul in care Janis concepe gandirea de grup. Pentru psihologul american devine tot mai important procesul individual de luare a deciziei, ineit gindirea de grup este deserisfi din perspectiva acestuia, Janis abordeaz luarea individuali a deciziei in termeni de dinamici a stressului. Procesul decizional presupune un conflict mai mult sau mai putin ascutit, care la tindul siu di nastere strossului. Potrivit lui Janis, reacti preferati a individului in fata stressului decizional este Cludarea defensiva, ce se manifesta prin aménare, lisarei deciziei in seama altora sau rationalizare. Valoarea functionalé a tehnicilor de eludare defensivi consti in reducerea temporaré a conflictului: individul cdstigd un avantaj de scurtii durata, pe care insa il va pliti foarte scump mai tarziu. Tendinta lui de a se apara evitand implicarea in procesul decizional devine mai pronuntata odatii cu cresterea importantei deciziei. Janis si Mann (1977) mentioneaza citev conditii ce favorizeazit amanarea defensiva: probabilitat unor pierderi serioase in cazul in care nu se actioneazat; lipsa sperantei de a gisi o solutie acceptabilai; lipsa_presiunii timplui — nu exist un termen limita pentru luarea decizici fn astfel de situatii, indivizii pot elimina stressul prin eludarea deciziei. in urma acestei analize asupra reactiilor individului in contexte de luare a decizici ce indue stress, Janis si Mann au propus conceperea gindirii de grup ca un “pattern colectiv de eludare defensiva” (Janis si Mann, 1977, p. 129). Cand grupul este nevoit si fact fata unei situatii de crizi, apare stressul {ca reactie individuala), generand nevoie de afiliere. Acea din urma constituie cauza principal a presiunilor spre conformism din sfmul grupului. Agadar, de data aceas Gandirea de arup « 121 Janis explicd predominanta conformismului si nevoia de unanimitate prin motivatia de afiliere declansata de stress. In fine, ca s& mentioniim o ultima verigi a acestui lant cauzal, trebuie si preciziim eX nevoia de consens sau unanimitate favorizeazé eludarea defensiva ca tendinta la nivelul grupului. Lipsa de vigilenta, optimismul nejustificat, gandirea in slogane, rationalizairile ce sprijind tentativa cea mai putin criticabila — toate acestea apar ea urmare a eludarii defensive (Janis, 1982). in volumul din 1977, gisim 0 analiz& detaliatat a cazului Pearl Harbour realizaté din perspectiva ideii de cludare defensivi, Pentru cei doi autori, esecul american din Pacific este "un exemplu extrem de potrivit pentru felul in are liderul si grupul isi intirese unul altuia judecatile gresite, protejandu-se reciproc de discomfortul unei decizii neplacute” (Janis si Mann, 1977, p.120). Din aceasta perspectiva, gandirea de grup ar putea corespunde fenomenului prin care membrii grupului sprijina eforturile liderului de a se ap&ra de stressul decizional. In cazul grupului de ofiteri al amiralului Kimmel, pe méisuré ce semnalele care indieau iminenta atacului japonez deveneau tot mai limpezi, s-a dezvoltat un pattern de comportament de adaptare defectuos, ce consta in ignorarea amenintarilor, in inventarea unor noi argumente in favoarea amandrii deciziei, in refuzul de a examina implicatiile unor evenimente ambigue, in uitarea voit a informatiei care, interpretata corect, ar fi grabit asumarea deciziei de mobilizare in vederea intampinarii japonezilor. Astfel, calitatea decizici a fost compromisi de eludarea defensivi colectiva: membrii grupului au oferit suport social liderului in incerearea acestuia de a scipa de stressul unei decizii riscante. Din aceasta perspectiva, gandirea de grup nu este decat un proces de reducere a stressului. Dorinta de a suprima starea nepliicuti de stress face ca grupurile aflate intr-o astfel de122 « Psinologie $1 societate situatie si in o decizie inainte de a examina in mod obiectiv toate alternativele Interpretarea giindirii de grup prin prisma tendintei de reducere a stressului este sustinutS de rezultatele unui experiment realizat de Callaway, Marriott: si Esser in 1982. Autorii au plecat de la idea ci gandirea de grup poate fi anihilati prin introducerea unor factori care suprima stressul. in studiul lor, ei au facut apel la doi astfel de factori: regulile procedurale precise pentru luarea deciziei si o caracteristic’ de personalitate presupusi a amplifica toleranta la stre Acesti doi factori au fost transformati in variabilele independente ale — experimentuh Ca trisituri de personalitate cu propietatea de a face suportabil sau a ignora stressul a fost aleast dominanta, definitA ca “predispozitia de ‘a argumenta, persuada, si influenta pe alti, de a-i face si adopte 0 pozitie diferit& de propria lor pozitie, de a-i conduce pe alti si de a contribui hotarator la deciziile de grup (Callaway et al., 1982, p. 950). Designul experimental a fost de tipul 2x2: absenta vs. prezenta regulilor procedurale si dominanta mare vs. dominanta redusA a membrilor grupurilor de decizie. Potrivit ipotezei, caracteristica de dominant& accentuati conjugaté cu prezenta regulilor de Juare a deciziei vor conduce la o anxietate slab a membrilor grupului, la o evaluare critic a alternativelor si la deci superioare. Cu cdteva siptiimani inainte de faza de discutie de grup, subiectilor li s-a cerut si completeze un chestionar si, pe baza rezultatelor acestuia, a fost manipulatii coeziunea: cand grupurile de patru subiecti s-au intrunit pentru a lua decizia, Ki sea spus c& se potrivesc din punctul de vedere al caracteristicilor demografice si de personalitate si ci vor putea lucra eficient impreuna. S-a introdus, astfel, in cazul tuturor grupurilor experimentale o conditie esentiali a gandirii de grup: coeziunea. Prezenta regulilor de proceduri a Gandirea de arup + 123 fost manipulatai inmAnindu-se subiectilor o list de reguli pe care erau indemnati si o citeascd. Regulile incurajau minarea a_alternativelor, atitudines critict fer ite din grupuri nu primeau s-a aplieat un chestionar de lominanta, cei cu scoruri deasupra medianei fiind inclusi in grupurile din conditia “dominanta inalta", iar ceilalti in grupurile din conditia “dominant slaba’. Rezultatele n-au dat in intregime satisfactie autorilor, eici ele nu indici decit impactul uneia din variabilele independente asupra variabilelor dependente: al dominantei Cealalt&i variabili independent, prezenta sau absenta regulilor de decizie nu a fost foarte relevant, ea afectind numai timpul de luare a deciziei. Totusi, autorii pot formula concluzii demne de retinut. Membrii grupurilor aledituite dup criteriul dominanté inalti evalueazi critic alternativele, formulind multe fraze de dezacord — asadar, nu cauti si ajung& repede la consens, Ei raporteazii mai putina anxietate ajung la decizii mai adecvate. In plus, ceea ce este mportant pentru analiza din aceste randuri, ei folosesc mai mult timp pentru a lua decizia ~ observatie pe baza edreia putem infera c& tréstitura de dominanta contribuie a iminuarea stressului in contextele decizionale. Explicarea gfndirii de grup pe baza procesului de reducere a stirii de stress se realizeazii, de fapt, la un nivel interpersonal. Michael Hogg a atras atentia asupra acestei schimbari in interpretirile lui Janis: “Gandirea de grup nu constituie 0 propietate emergent a proceselor de grup, ci agregare a proceselor decizionale individuale defectuoase ca rispuns la stressul individual determinat de luarea deciziei” (Hogg, 1992, p. 140). Dac& aceeptim aceasti explicatie, gindirea de grup nu mai este un proces de grup, ci un rezultat reactiilor de evitare a stirii de stress. Grupul nu face decat intireasei tendintele individuale: comportamentele tele124 + Psihologie $1 societale membrilor nu sunt determinate de interactiuni de grup, a grupul se constituie intr-un cadru de manifestare a unor motivatii individuale. 9. Provenirea gindirii de grup in principiu, orice incercare de a combate gindirea de grup trebuie sa se bazeze po evitarea instituirii premature a acordului, ard a compromite coeziunea de grup. Pot fi utilizate urmatoarele strategii 1. Informarea grupului de decizie asupra fenomenului de gandire de grup. Daci membrii au suficiente cunostinte despre cauzele si consecintele acestui fenomen, il pot evita. 2. Leadership adecvat si eficient. Liderul trebuie si refuze sa-si exprime opinia la inceputul intilnirii; si coari o dezbatere real; si-i conving’i pe ceilati ci atitudinea critics este binevenita; si permit& reunirea grupului de citeva or fardi ca el s& asiste, 3. Desemnarea unui avocat al diavolului. Aceastit strategie garanteaza examinarea dovezilor ce exist impotriva deciziei grupului. Longley si Pruitt (1980) observa c& avocatul diavolului poate stimula gandirea criticé a membrilor, dupa cum poate, prin atitudinea sa, sa-i ineurajeze si-si exprime indoielile si obiectiile. 4, Grupul trebuie si se striduiasci si functioneze dupa reguli care sii asigure o decizie adecvata. De pild’, dupa ce s-a atins un consens preliminar, grupul se va reuni pentru a analiza critic decizia. La aceasta intilnire, se asteapta ca ficcare membru si dea glas rezervelor sale inainte de a adera Ja decizia finale 5. Grupuri multiple de discutie pe aceeasi tema. Jani (1982) recomandit ca grupul de decizie si se divid’ pentru citeva sedinte si cele dou’ subgrupuri si lucreze separat. Di Gandirea de arup + 125 emenea, organizatia poate numi de la inceput grupuri le, ce dezbat aceeasi chestiune. 6. Participarea altor persoane, din afara grupului, la area deciziei; invitarea unor experti pentru a evalua decizia Je grup; incurajarea membrilor de a diseuta cu cei apropiati lor, din organizatic ori chiar din familie, despre decizia de grup si a culege feed-back-uri, Miasurile enumerate mai sus pot combate gandirea de grup, prevenind instaurarea ei sau climinand-o in stadiile initiale . Ele sunt menite si contracareze aparitia conditiilor antecedente - in principal a leadershipului directiv, a lipsei procedurilor de decizie si a izolarii. Coeziunea inaltA nu trebuie si formeze obiectul unei interventii, desi aceste misuri instituie devianta — prin avocatul diavolului — ca modalitate de a preveni consensul prematur, Analizele lui Janis asupra gandirii de grup au tratat, despre felul in care interactiunile sociale dintre politicieni pot influenta decizia lor de grup. Janis a aratat ci in grupurile in care apare acest fenomen eficienta cognitiva si judecata morali sunt compromise de ciutarea acordului si de presiunile spre conformism. Membrii grupului renunta la argumentare si la discutiile in contradictoriu de dragul plstriirii relatiilor armonioase. Conceptul de géndire de grup, derivat din cercetarea unor grupuri reale de decizie in domeniul politicii externe, a fost transferat cu timpul in sihologia socialit experimental a performantei de grup. Desi s-a ajuns la rez , trebuie si continuam s% ne ndoim ci experimentele vor reusi sii capteze gandirea de grup in laborator.126 « Psinologio $i societate Referinte bibliografice ion making. in Handbook of basic Ajzon, 1. (2997), The Higgins si A! Kruglanski principles. New York: Guilford ‘Aldag, RJ. si Riggs Faller, S. (1998), Beyond fiasco: A reapp of the groupthink phenomenon and a new model of group decision processes, Psychological Bulletin, 118, 3, 533-552. Baron, Rt, Kerr, N.L. si Miller, N. (1992), Group process, group decision, group netion. Buckingham: Open University Press. Callaway, M.R, Marriot, RG. si Esser, dK. (1985). Effects of dominance on group decision “making: ‘Towards a _ stress-reduction explanation of groupthink, Journal of Personality and Social Psychology, 49, 949-952. Courtwright, J.A. (1978). A Communication Monograph, 45, 22 ). Social psychology. lenger accident: Toward a quantitative ea Behavioral Decision Making, 2, \67-177. analysis. Jou Festinger, I, (1950), Informal social communication, Psychological 57, 271-282. ions of Janis’s groupthink Mournal of Personality and Social Paychology, 35, 888-896. Fodor, E.M. si Smith, ’ (1982). The power motive as an influence ‘on group decision making. Journal of Personality and Social Psychology, 42, 178-185, Hensley, R. si Griffin, G.W. (1986). Victims of grou the 1977 gym Hogg, M.A. (1992). The social p of group cohesiveness From attraction to social identity. Landon: Wheatsheat Janis, LL. (1972). Victims of groupthink: A psychological study of foreign poliey decisions and fascoes. Boston: Houghton- Mifflin. Gandirea de arup + 127 fects of coneurrenee- coking in poliey-planning groups porpectives, In HL randstattor, J-H. Davis si G, Stocker-Kreigehgauer (eds.) Group decision si Mann, L. (1977). Decision making. New York: The Loana, C.R. (1985). A of group cohesiveness a ing. Journal of Management, 11, 5-17. Longley, J. si Pruitt, D.G. (1980), Groupthink: A critique of Janis's . In L. Wheeler (ed.), ‘Review of Personality and Social Psychology, tial test of Janis's groupthink model: leador behavior on dofecti theo G. si Solem, AR, (1952), ‘The contribution of a tussion leader to the quality of group thinking: ‘Phe effective use of rity opinion, Human Relations, 5, 277-288, ‘MeCauley, C, (1989). The nature of social influence in groupthink ‘internalization. Journal of Personality and Social ‘chology, 81, 260-260. Neeulau, A. (1977), Liderii in dinamvicn grupurilor. Bucuresti: Editura stiintifiek si Bncielopedics, Raven, B.LL, (1974). The Nixon group. Journal of Social Issues, 30, , 297-820. Stasser, G. si Titus, W. (1985). Pooling of unshared information in up decision making: Biased information sampling during discussion. Journal of Personality and Social Psychology, 48, 6, 1461-1468. Stasser, Ww. (1987), i information on the 1p discussion, Jour of Personality and Social (1982). Heuristic models of groupthink. In H. G, Stocker-Kreigehgauer (eds.) Group decision nye vieLims of groupthink from publ urnal of Personality and Social si Carsrud, AL, (1976), ‘The effects of mentally sions of invulnerability and vulnerability on sional risk taking in trials. Journal of Social Psychology, 100, 263-267, Winter, D.G. (1978), The power motive. New York: Free Pross,Capitolul V Dilemele sociale 1. Interes personal si interes colectiv Interdependenta indivizilor reprozinta, probabil trasdtura fundamental a socialului, In multe imprejurdi actele fiecdruia din noi nu depind numai de propriile efortu dar si de actiunile celorlalti. Thomas Hobbes, in cartea sa publicata in 1651, a invocat aceasti interdependent pentru a funda ideea de stat: in lipsa statului, interesele indivizilor se cioenesc violent. Fiecare urmireste scopuri personale si ¢ oriednd dispus si-si clideascd buniistarea pe nefericirea celorlalti. Statul constituie, potrivit ilustrului filosof, singura instanta care poate armoniza in oarecare misurii interesele divergente, asigurand o stare de pace social. Un secol m: tarziu, un alt englez a contrazis pe Hobbes, ariitnd ci societatea nu poate prospera deci daci fiecare isi urmareste cu tenacitate interesul propriu. Nimeni nu lucreazii in folosul altuia decat dacii, Ricdnd lucrul acesta, isi atinge scopurile h Pentru Adam Smith, societatea nu pune stavili realizai intereselor individuale: complementaritatea acestora ingtiduie indivizilor si fie egoisti find, totodata, prin aceasta chi: altruisti. Problema interdependentei va intra stiintele sociale — dup 1950, atat economistii, eat si sociolo; si psihologii o trateaza cu atentia cuvenita. In psihologi social se dezvoltA, in deceniul al 6-lea, studiul jocurilor devreme in Dilemele sociale + 129 perimentale (gen dilema pizonierului) ca paradigma de eercetare a contradictiilor din interesele colective. Psihologii sociali au inteles, dindu-i-dreptate lui Smith, c& exista ituafii de pur& cooperare, in care interesul grupului si cel al \dividului coineid, dup’ cum exista situatii de competitie puri, in care ccea ce castigi un participant pierde celalalt ~ acesiea din urma mai apropiate, desigur, de logica hobbesiand. Au inteles, de asemenea, ei foarte frecvente sunt -numitele situatii cu motive mixte, in care individul poate lege intre comportamente subintinse de motive diverse - {eresul personal, interesul altuia sau al grupului ca intreg. Articolul publicat de Garrett Hardin in 1968 are eritul de a fi evidentiat importanta socialii a ultimului tip de tuatii, Autorul a descris “tragedia comunelor”: un sat din New England are o pisune care se afl la dispozitia tuturor iranilor. Acestia cad la invoiald si trimité cdte o vit& pe aceasti pasune. Fiecare are interes si mai trimita ined o vita, mirindw-si astfel profitul de pe urma bunului comun. Totusi, Yisunea nu este foarte intinsi si nici foarte bogati, si daca toti fac Iucrul acesta, iarba se termina si toti taranii pierd, Dilema consta in faptul ci urmérirea interesului personal de citre membrii comunititii conduee la un dezastru ce-i afecteaz’ pe toti. Hardin a atras atentia ci societatea nu ate nicidecum funetiona in stilul laissez-faire a cdrui pologie 0 face Adam Smith. Ghidati de interesul personal, oamenii nu numai ci-i prejudiciazd pe ceilalti, dar isi fac rau lor insile, in orice dilema, individul are de facut o alegere cu rivire la propriul comportament. El trebuie si aleaga intre comportamente de care va beneficia grupul si comportamente de pe urma cirora’ va trage numai el foloase. Prima ternativa este cea cooperativii, a doua cea non-cooperativa. in dilemele sociale alegerea non-cooperativa conduce la foloase personale evidente, cel putin in viitorul imediat. Si130 » Psihologie $1 societaie observim cli, chiar daci fiiranii anticipeazi deteriorarea completa a pisunii, strategia de a exploata mai intens de ceilalti resursa comund raiméne cea mai rational’. in cazul in care se produce, realmente, epuizarea resursei, costurile vor fi impartite de intreaga comunitate. Psihologul care a propus termenul de dileme soci fost Robyn Dawes (1980; vezi si Komorita si Parks, 1995 si 1981; Messicl si Brewer, 1983; van L sunt amintite problemele grave pe care le pomenise si Hardin (de minereuri, energie, suprapopularea, epuizarea resurse! etc.), poluarea. Sunt precizate di sociale: “a, fiecare individ are un profit mai mare dae’ face 0 alegere non-cooperativa (de exemplu, ci foloseste toatd energia disponibila, dac& polueazi) decat dae face o alegere cooperativa, dar, b. toti indivizii au de cAstigat mai mult dacé toti coopereazd decAt daci toti eviti s& coopereze” (Dawes, 1980, p. 169). Foarte influent a fost si studiul lui John Platt (1973), desi terminologia lui nu s-a impus. De formatie behaviorista, acest psiholog a analizat “capcanele sociale”, cum numeste el contextele de interdependent, in termeni de intariri aplicate comportamentelor. E] aati cii o astfel de capeana apare ori de cate ori un comportament ce se soldeazi cu recompense mediate are consecinte negative pe termen lung. La nivel strict individual (acestea ar fi capeane personale), fumatul este un excelent exemplu, ca si consumul in exces de alimente. in cazul ambelor conduite, efectele imediate plicute se transforma in efecte cu totul neplcute dupa un timp. Platt a fost si el impresionat, ca multi cercetiitori din stiintele sociale la vremea aceen, de cazul Kitty Genovese (uciderea tiner: femei sub privirile unui public pasiv a stimulat studiile asupra comportamentului de ajutorare). Autorul pe care-] urmirim a véizut in nein celor care au asistat 0 Dilemele sociale « 131 capeand sociali, Spre deosebire de capeanele personale, aceasta are implicatii sociale — foarte plastic, autorul o numeste “eroul lipsa”. El ofera, de asemenea, exemplul unei situatii in care, intr-o duminicd seara, pe cAnd oamenii se intore in oras din locurile unde si-au petrecut sfirsit siptiiminii, o saltea cade in mijlocul soselei de pe o masini. Sa gi in cazul Genovese, eroul lipseste si aici: nimeni nu coboari din masini st degajeze soseaua, fiecare preferdind st incetineasca si si ocoleasca salteaua. in sfarsit, Platt descrie capcanele colective, de felul tragediei comunelor, in care “rezultatele negative apar din cauza numérului prea mare a cclor care profita” (Platt, 1973, p. 645). In capcanele colective, eroul salvator, chiar daca apare, nu poate rezolva problema — eforturile unui singur individ sunt cu totul insuficiente. Messick si McClelland (1983) au reluat conceptele lui Platt ca si adue o reetificare: ei au distins intre capcanele sociale (necorespondenta dintre rezultatele individuale si cele ale grupului) si capcanele temporale (necorespondenta dintre consecintele pe termen scurt si cele pe termen lung asupra unui individ). Cei doi autori au argumentat ci multe din dilemele sociale contin ambele tipuri de opozitie, Decizia de a profita de fondul colectiv, in tragedia comunelor, este o decizie rational’. Cel putin pe termen scurt, serveste intereselor personale, Cand este individul tional, cand isi urmareste interesul sau efind coopereazi? Kahan (1974) a facut lumina in aceastA privinta, argumentand ca in dilemele sociale avem de-a face, de fapt, cu doua tipuri de rationalitate aflate in conflict. Pe de o parte, rationalitatea individualisti prescrie non-cooperarea, intrucat aceasta duce la beneficii mai consistente decAt cooperarea, indiferent de ceea ce fac ceilalti. Pe de alti parte, rationalitatea colectivist indie drept solutie adecvata cooperarea, dat fiind ca beneficiile individuale pentru fiecare participant vor fi mai mari daci toti coopereazd decat dac&792 « Psinologie $i societate nici unul nu coopereaza. tat interesant din punct vedere al rationalitatii in dilemele sociale il reprezintsi ec obtinut de van ge, Liebrand si Kuhlman (1990): acesti cerceliitori au descoperit ca cooperativi atribuie trasatura de inteligenti celor ce coopereazi si asociazii non. cooperarea cu lipsa de inteligenti, in vreme ce indivizii non cooperativi asociaz% cooperarea cu o inteligentai redusti si non: cooperarea cu o inteligenta matura. Dilemele sociale sunt extrem de freevente si au consecinte din cele mai importante pentru existenta noastra cotidian&. Am mentionat dilema semnalata de Hardin, una din cele mai discutate. Alte dileme sociale cunoscute sunt (le prezentaim dupa Baron, Kerr si Miller, 1992): = dilema soldatului: soldatul raméane in viata daca s¢ ascunde in transee pe timpul batiliei, dar daci toti soldatii fac lucrul acesta, batélia va fi pierduta si ei si ai lor pot pieri. ‘Alegerea cooperativa: 2 infrunta primejdia in lupté; alegerea ‘non-cooperativa: a se eschiva de la participarea la bitali. = dilema controlului populatiei: familia numeroasi aduce tihnd si fericire, dar suprapopularea poate determin: declinul economic. Alegerea cooperativit: a avea putini cop! alegerea non-cooperativid: a avea multi copii. ~ dilema barierelor vamale: fiecare tard profiti da colelalte tri nu pot patrunde pe piata national, dar da toate tarile isi inchid pietele, economiile nationale si econom mondialé regreseaza. Alegerea cooperativa: a permite accesu! pe piata proprie; alegerea non-cooperativa: a interzice toti accesul pe piata nationalé. < dilema OPEC: oricare mare producéitor de petrol ar dori sé extragdt cit mai mult pentru a-si maximiza profit dar cind fiecare extrage si vinde cit de mult poate, preturile scad si toti producatorii pierd. - dilema sindicalistului: fiecare cdstigit neplitindu- cotizatia, dar dact toatis Jumea face astfel, sindicatul Dilemele sociale + 139 inceteaz sii functioneze. Alegerea cooperativ: cotizatia; alegerea non-cooperativé: a nu plati cotiz - dilema televiziumi publice: fiecare telespectator este interesat sit nu pliiteased generalizaté duce In destiintarea institutiei. Alegerea cooperativa: a pliti taxa; alegerea non-cooperativa: a nu pliti taxa lunaré. - dilema bugetului: fiecare individ are interes sé nu-si pliteasca impozitele, dar daca toti procedeazd astfel, bugetul este deficitar si statul nu mai poate functiona ca organism. In acest caz, a coopera echivaleazd cu a achita impozitele, iar a nu coopera cu neplata impozitelor. ‘Se poate usor constata ci multe din problemele politice sau sociale sunt, de fapt, dileme sociale. Dar dilemele sociale nu apar numai la scara unor grupuri foarte mari ca natiunile sau comunitatile locale: ele sunt prezente si in viata grupurilor mici, De pilda, situatia in care mama face prijituri pentru musafirii ce ver veni seara se poate transforma intr-o dilema social. Fiecare membru al familiei are convingerea ci cl poate sii mindnce prajituri inainte de sosirea musafirilor, dar daca toti procedeaz astfel, familia nu va mai avea ce oferi vitatilor. 2. Jocurile experimentale ‘Teoria jocurilor reprezint& o analiza strategicd a conflictelor de interese. Ea a fost introdusi in stiintele sociale de Luce si Raiffa, care au publicat in 1957 o carte cu un impact urias. Jocurile experimentale trebuid vazute ca niste nstrumente utile pentru testarea predictiilor teoriei formale a jocurilor, Teoria aceasta si jocurile experimentale au oferit, cereetitorilor din stiintele sociale o noud metodologi explorarea comportamentului uman in interdependeni134 « Psinologie si societate Un joc experimental este o situatie in care fiecare din participanti (sau jucitori) are de ales una din mai multe alternative bine definite. Toate alegerile au consecinte atit pentru actor, cit si pentru ceilalti juciitori implicati, iar actorii sunt constienti de aceste consecinte. Cel mai cunoscut joc experimental este dilema prizonierului pentru dou’ persoane, expus intiia dat in volumul lui Luce si Raiffa pe care am amintit (vezi, de exemplu, Chelcea, 1998). Doi birbati, Tom si Mike, acuzati de a fi jefuit o banca, sunt arestati si inchisi in celule separate. Incapabil si le dovedeasct vinoviitia, procurorul le propune un tirg. Fiecare prizonier poate alege intre a mirturisi (alegerea non-cooperativa in raport cu celilalt prizonier, care ar fi astfel denuntat), sau a nu marturisi (alegerea cooperativa). Propunerea procurorului fi face interdependenti: soarta lui Tom depinde nu numai de decizia sa, dar si de ceea ce hotiriiste sii faci Mike. Dac Mike refuzi s& mirturiseasci, dar Tom 0 face, oferind probele necesare pentru ca tribunalul sii-l poata condamna pe Mike, Mike va primi maximum de pedeaps, 10 ani de inchisoare, in timp ce Tom va fi liber. Lui Mike i se ofera acceasi oportunitate. Dacd nici unul nu mérturiseste, politia si procurorul nu au dovezi decit pentru o condamnare de un an. In sfirsit, daci amindoi recunose de a fi jefuit banca, fiecare va primi o pedeapsi de 5 ani de inchisoare, Cum vor reactiona cei doi biirbati, in conditiile in care se afli in imposibilitate de a comunica si de a se pune de acord? Daci Mike mirturiseste, Tom ar face bine si mérturisease si el (5 ani de inchisoare) decit si nu mérturiseased (10 ani de inchisoare). Pe de alt parte, dacit Mike nu mirturiseste, alternativa cea mai bun& a lui Tom r&mine tot aceea de a miirturisi (libertatea); in acest caz, dact nu marturiseste, Tom se alege cu un an de inchisoare. Asadar, oricum ar sta lucrurile, alegerea cea mai inteligentit a lui Tom este aceea de a mérturisi - ceca ce a urmirit, de fapt, Dilamele sociale + 135 procurorul, ‘Totusi, dacd, in cealalti celula, Mike ajunge la aceeasi concluzie si se hotardiste si marturiseasea, atunei si el si Tom vor petrece 5 ani in inchisoare, ceea ce ar fi mult mai iu decit daci nici unul din ci nu ar marturisi (un an de inchisoare). Tom si Mike sunt prinsi intr-o d putem constata, acum, cata dreptate a avut Platt si numeaseai aceste situatii “eapeane sociale”). Pentru fiecare din ei ar fi avantajos si aleaga varianta non-cooperativa (s4 mirturiseasci totul politici), dar dact amindoi aleg varianta are le satisface cel mai bine interesele personale, vor suporta onseeinte extrem de neplicute. Este limpede ci in situatiile sociale reale sunt plicati de obicei mai mult decit doi actori. Dilema prizonicrului cu douti persoane poate fi extins. Un astfel de joc experimental extins (dilema cu n personne) capte structura decizionala a problemelor din viata reali. Iata, spre ne convinge, unul din cele mai cunoscute jocuri de acest gen, maginat de Kelley si Grzclak (1972). Acesti psihologi au folosit grupuri de 10-15 persoane. Subicetii sunt invitati s seze in jurul unei mese rotunde. Fiecare primeste cite doa cartonage de miirimea cirtilor de joc, ce au culori diferite. Li @ spune ei pot cAstiga bani ridicdnd, la semnalul experimentatorului, unul din cartonase. Seopul participirii lor este, de altfel, acela de a cAstiga eft mai multi bani. in continuare, consemnul face o distinctie important& intre cartonase: ridicarea unuia din cle aduce un cAstig mare, imediat (acesta este cartonasul interesului personal sau al alegerii non-cooperative) in vreme ce ridicarea celuilalt artonas aduce un cistig mai putin consistent persoanei, dar creste cAstigurile celorlalti juctitori (cartonasul interesului comun sau al alegerii cooperative). Kelley si Grzelak au variat struetura de profituri individuale si colective, aceasta constituind principalul aspect al_situatiilor de interdependenta colectivi care-i interesa. In orice caz, nea 756 « Pathologie $1 societate putem imagina o conditie experimentalit in care cartonasul ‘non-cooperativ” inseamna un cdstig de opt puncte, iar cel cooperativ’ un eastig de doud puncte, acesta din urmé aducand, in plus, fiecdruia din ceilalti participanti. profit de dowd puncte. Intr-un grup de 15 membri, in cazul alegeri non-cooperative fiecare isi va trece in cont opt uncte, in Vreme ce cooperarea tuturor ar aduce fiectiruia 30 de puncte. Jocul lui Kelley si Grzelak este astfel conceput ine’ ‘umarirea interesului colectiv de ciitre toti participantii este mult mai profitabili decat optiunile egoiste. Din_piicate, rezultatele lor indica un nivel relativ coborat al cooperarii. Curand dupa_publicare articolului lui Hardin, psihologii sociali au facut iri de aborda “tragedia comunelor” cu ajutorul dilems prizonierului. S-a ajuns repede Jao “asimilare a temei propuse de Hardin in paradigma dilemei prizonierului” (Messick et 1983, p. 295). Este semnificativ, de pilda, ci un alt joc experimental, imaginat de Deutsch si Krauss (1962) pentru e plorarea sistematici a conflictelor interpersonale, jocul camioanelor, n-a fost deloc felosit in studiul dilemelor sociale, Intr-o prima etap’ psihologii sociali s-au inte de felul in care pot fi intarite constiinta social a indivizilor, angajamentul lor social simful responsabilitatii. Folosirea jocurilor experimentale ca metodi de cercetare aduce cu sine citeva avantaje: 1. Ofera posibilitatea Ge a manipula natura dependentei reciproce a jucitorilor; 2. Se pot manipula, de asemenea, alti factori ce pot influenta Gocizia in situatiile de conflict, ca de pilda caracteristicile celorlalti jucitori implicati; 3. Permite o operationalizare a unor concepte relativ vagi, eum sunt cooperarea si competitia Datorita acestor avantaje, in anii ‘60 s-au realizat peste 1000 de studii cu ajutorul jocurilor experimentale. Totusi, la sfisitul aeestei perioade, multi cereetatori s-au arditat nemultumiti de Fezultatele avalansei de articole. Nemeth (1972) a criticat in lemolo soot + 197 termeni foarte duri traditia aceasta de cereetare, acuzind-o de lipsa preocupiirii pentru asigurarea unei validitati externe minime. Potrivit autoarei -americane, paradigma jocurilor experimentale este abstract si ambigua. In situatiile din viata reali, oamenii comunica intre ei despre scopurile si motivele lor, ei se cunose uni pe altii, iar aceasta “bogiitie psihologica” nu se regliseste deloc in situatiile sociale minime constituite de jocurile experimentale. Vom mentiona si obiectiile critice ale lui Orbell si Dawes (1981) la adresa dilemei prizonierului cu doi participanti. Autorii considera, oarecum in discordanta cu imensul volum de studi de pand la ei, ci dilemele sociale din viata reali nu pot fi abordate cu ajutorul dilemei prizonierului decat intr-o maniera simplistd. Iati cele trei motive pe care le invocd ei: _ 1. in dilema prizonierilor, tot riul produs de non- cooperare se abate asupra partenerului, in vreme ce in ilemele sociale, raul se risfrange asupra multor indivizi. in dilema bugetului, de exemplu, refuzul de a plati impozitele afecteaz’i milioane de persoane. 2. Comparind dilema lui Hardin cu dilema prizonierului, Orbell si Dawes observa c& in prima, cel ce nu coopereazit poate foarte bine si raménii anonim, in vreme ce in dilema prizonierilor, fiecare stie ce comportament a adoptat colilalt. Asadar, anonimatul, 0 conditie esentiali a situatiilor reale nu se regiseste in mediul de laborator. Se cuvine si remarciim totusi cd cei doi autori au dreptate numai daca avem in vedere dilemele comunitare sau cele la scar jonali. In cazul grupurilor mici, critica lor nu are alabilitate, clei oricat ar vrea individul non-cooperant, nu-si poate piistra anonimatul (Nemeth se refer tocmai la aceast& situatie). 3. in dilema prizonierilor, subiectul poate controla comportamentul partenerului: el poate alege cooperarea dac&138 + Psihologle $i soctotate si celtlalt a luat aceastit decizie, ori poate si-si pedepsease’ partenerul, alegand non-cooperarea, dup’ ce si acesta a ales- 0. Din picate, lucrurile nu se petrec deloc astfel in situatitle reale, ‘Aceste remarei privese jocul eu doi partieipanti. Orbell si Dawes sunt mai ingtiduitori cu dilema prizonierului cu n persoane. Expunerea noastri va dovedi, speriim, cé aceasta din urmit constituie 0 operationalizare adecvaté a dilemelor sociale, 3. Paradigma resurselor si paradigma bunurilor publice in cimpul extrem de vast al studiilor asupra dilemelor sociale, exist’ astiizi dowd paradigme de cercetare dominante: paradigma dilemelor resursclor si paradigma dilemelor bunurilor public. Dilema resurselor este inspirata de dilem: doscrist de Hardin: o situatie in care 0 comunitate exploateazit nechibzuit 0 resursi pe eale sit se epuizeze — nici unul din participanti nu vrea si se gindeasea la consecintele pe termen lung ale modalitaitii actuale de folosire a resurs comune. in astfel de situatii, oamenii actioneazit in temeiul interesului personal imediat, ecea ce pe termen lung duce Ia pierderi sociale considerabile. Pentru a simula propietitile esentiale ale unei astfel de situatii, Jerdee si Rosen (1974) au dezvaltat 0 paradigma a managementului resurselor, in care fiecare membru al unui grup ia o serie de decizii cu privire la cit trebuie consumat din resursil, Designul lor a fost reluat de multi psihologi sociali, devenind tn model de cereetare. Ei au corut subiectilor sii-si imagineze cit sunt reprezentantii unor firme si ci liciteazii pentru contracte de productie. Li se spune din start ca telul lor este de a spori profitul firmei céreia fi apartin, La fiecare sedintai de licitare, subieetii pot face fie 0 Dilemele sociale + 139 “oferta complex”, fie o “oferta simpla”. Prima implicit un cost mai mare, pentru ci tine seama de cheltuielile de control al calitatii, anti-poluare, conservare a resurselor naturale. Ea le aduce subiectilor un profit redus, mai cu seam daci partenerii lor, care reprezinta alte firme, nu fac aceiasi tip de oferti. Totusi, pe termen lung, odati cu amortizarea investitiilor, aceast&é oferti aduce tuturor profituri multumitoare, asigurfind, in acelasi timp, — prestigiul industriasilor. Pe de altA parte, subiectii sunt liberi st inainteze oferta simpli, care nu include cheltuielile aditionale: ei propun astfel preturi mici si pot avea profituri imediate insemnate. Totusi, daci toate firmele hot&rise si lucreze fn felul acesta, profiturile tuturor vor seaidea treptat. Subiectii primese, in plus, o list de profituri, din care inteleg ci dact toti fac oferta complex, fiecare castigt cite 40 de dolari, iar dacii toti fac oferta simpli, fiecare cAstigi cate 25 de dolari. Cu cat sunt mai multi cei ce prezinti oferte complexe, cu att comunitatea fabricantilor edstig&d mai mult si cu cat sunt mai multi cei cu oferte simple, cu atat industria pe ansamblu ciistig’ mai putin. Este clar cA fiecare subiect este avantajat dact el singur izbuteste sii vandal produse ce pu au ineluse in pret cheltuieli aditionale. Lista cu profituri ndici un beneficiu de 45 de dolari in cazul acesta, in vreme ce daed subiectul este singurul care face oferta complexi, va cistiga numai 20 de dolari. Totusi, non-cooperaren colectiva duce 1a compromiterea profiturilor viitoare. Acest joc al Acciziilor de afaceri modcleazii cu destulii fidelitate dilemele cotidiene. Paradigma lui Jerdee si Rosen, desi sintetizeazi atat de exact reteaua interdependentelor din grup si dimensiunea temporala a dilemei, nu contine ideea de refacere a resursei — adeseori, in viata de zi cu zi, resursele comune sunt regenerabile. Ca atare, Jorgenson si Papciak (1981) au construit 0 alti simulare, foarte apropiata, intr-adevar, de140 « Psihologio $i societate tragedia comunelor. Subiectii lor au avut sarcina de a lua pentru folosinta proprie pirti dintr-o resurs& comunit: un fond de 40 de centi. Consemnul i-a informat eX trebuie si se straduiascd s& adune cét mai multi bani, fird ins% a epuiza fondul comun, Experimentatorii au organizat 50 de sedinte de aprovizionare, in cadrul cirora fiecare din cei patra membri ai grupului pot cere intre 0 si 4 centi. Variabila noui introdusi de cei doi autori consti in faptul ci dupa fiecare doud incereiri, fondul comun se improspiteaz’: mai precis, suma ramasi se duble: firii insti a de initiala — 40 de centi. Jocul ia sfarsit dupa cele 50 de incercdri sau in momentul in care fondul comun s-a epuizat. Subiectii au cunostinta despre regula de regenerare a resursei comune, dar nu si despre numarul maxim de ineerediri la care vor lua parte, Evident, si in cazul acestei paradigme, individul are motive sti ia decizii non-cooperative. Dar dacti toti cer in mod repetat sume mari, fondul comun devine tot mai siiracicios, iar reimprospiitarea nu va mai ajuta la nimic. SA observéim ci resursa comund poate fi, de asemenea, subutilizata, daca fiecare ia mai putin decit cantitatea suficientd pentru ca resursa si se refaci dup& un interval de timp. Aceasti paradigma prezinté multe similaritati cu dilemele din viata de zi cu zi privind, de exemplu, economia de energic. Paradigma bunului public este intrucatva diferita de dilema resurselor, desi ambele tipuri de dileme presupun existenta unei resurse comune, accesul liber la aceasti resursi si cooperarea voluntaré a membrilor grupului in vederea perpetuiirii resursei comune. Creatorii teoriei moderne a bunurilor publice sunt Samuelson (1954) si Olson (1965). In raport cu bunurile private, bunurile publice, odata produse, sunt accesibile tuturor membrilor unei comunitiiti. Exeluderea de la consum, deci impiedicarea unor indivizi, pe un criteriu sau altul, de a beneficia de bunul public, este, in principiu, imposibili. Olson (1965) a atras atentia asupra unci Dilemete sociale » 141 doua propietiiti importante a bunurilor publice: folosirea lor de c&tre 0 persoand nu reduce partea disponibild pentru consumul celorlalti. Ambii autori citati au arditat ea problema principal’ a bunurilor publice consti in aceea ch dack producerea lor este lsat’ in seama initiativelor personale ale membrilor grupului, atunei bunurile publice ori nu vor fi produse in cantitatea de care are nevoie comunitatea, ori chiar nu vor fi produse deloc. Exemple de bunuri publice sunt arcurile publice, radioul si televiziunea publice, bibliotecile publice, aerul curat, ete. Asadar, specificul acestui tip de dileme sociale const faptul ck bunurile publice nu pot functiona fri efortul initial al indivizilor, Existenta lor este conditionata de contributiile personale. Pana si poat beneficia de o astfel de resursi comuna, membrii comunitatii (toti sau micar o parte din ei) trebuie si coopereze pentru constituirea acesteia. In dilema bunurilor publice, decizia initial’ a individului nu priveste mentinerea fondului comun, ca in dilemele resurselor, ci fnfiintarea acestuia prin renuntarea la un beneficiu personal imediat in favoarea _ interesului colectivitatii. De aceea, sunt numeroase imprejurarile in care, chiar dac& comunitatea are o nevoie stringent de un anumit bun public, indivizii nu vor face eforturile necesare pentru a-1 produce. Multa vreme, problemele legate de bunurile publice au fost studiate de economisti si de sociologi. Economistii au fost primii care au remareat aparitia dilemei actiunii colective in situatiile in care o comunitate incearc si se doteze cu un bun public. Ei s-au interesat mai cu seamé de ratiunile pentru care cei ce au contribuit la constituirea bunului public nu-i pot exclude de Ja consum pe cei ce n-au contribuit (Stroebe si Frey, 1982). Un articol publieat de van de Kragt, Orbell si Dawes in 1983 a cAstigat interesul psihologilor sociali pentru acest tip de dileme. Cei trei autori mentionati propuneau o142 « Psinologie $1 societale paradigmi extrem de simpla si clegant& pentru studierea constituirii bunurilor publice. Mai precis, demersul lor priveste un anumit tip de resurse comune: cele care se pol forma prin contributia unei piirti din membrii comunitatii (in limba englezi, Subiectii_primese initial o sumai de bani si li se cere si decid’ daca vor contribui la un bun public (fiecare ar putea primi un premiu de 10 dolari), De bunul public vor beneficia toti membrii grupului daca se vor aduce un anumit numar minim de contributii (7). Daca aceste contributii nu vor fi cedate in folosul grupului, bunul publie nu se va putea constitui. Experimentatorii au utilizat grupuri de sapte indivizi, in vreme ce m a luat valoarea 3 - asadar, pentru formarea resursei comune nu este necesar aportul tuturor membrilor grupului, ci a unei_ parti din ei, asa cum, adesea, se intémpla in ita_cotidiana. Desigur, bunul public se va constitui si atunei cand mai mult de trei indivizi vor accepta si coopereze. Dar daci cel putin trei (care reprezinté, in acest caz, pragul minim contributiilor) nu iau decizii in folosul comunititii, aceasta va fi lipsita de beneficiile bunului public. Van de Kragt si colegii sii au variat comunicarea intre subiecti in etapa care a precedat luarea deciziilor si au urmiarit criteriile pe baza ciirora grupul stabileste cine urmeazi si contribuie. Majoritatea grupurilor studiate au convins trei membri sa se sacrifice (atingéind astfel un nivel optim al contributiilor) si numai dou grupuri au contribuit in exces (mai mult de trei membri au cedat din resursele lor private in profitul fondului comun). Un bun public se poate constitui prin aportul unei parti din membrii grupului, dar de el vor profita toti deosebire. Este evident c& structura acestei situatii creeaz: posibilitatea pentru unii de a beneficia de functionarca bunului publie fara a face sacrificii prealabile. Stroebe si Frey stop-level stopeve! public goods). Diomele sociale « 143 (1982) care au examinat cu minutiozitate faptul de a trisa’® in acest context, au stabilit ci trisorul analizeazi patru efecte posibile ale comportamentului stu: 1. Efectul direct al lipsei contributiei sale asupra constituirii bunului public; 2. Efectul indirect al comportamentului stu — in cazul in care acesta este vizibil pentru ceilalti, ar putea functiona ca un model social; 3. Bfectul asupra statusului su in grup ~ in conflict cu normele grupului, trisarea poate conduce la marginalizarea trisorului de ciitre membrii contributori; 4. Efectul comportamentului asupra stimei de sine ~ trigarea genereazi sentimente de vinovitie. In ciuda neajunsurilor psihice si sociale ale faptului de a beneficia de bunul public fara a contribui 1a constituirea si mentinerea lui, comportamentele de acest gen sunt numeroase, intrucat ele adue profituri sigure si imediate. Vom vedea ci astfel de comportamente sunt relativ greu de schimbat. e tipuri de dileme pe care le-am descris, tendinta participantilor este de a percepe ci au mai mult de castigat dac& isi urméresc interesul personal deeét daca i pentru binele colectiv. Totusi, faptul ct in dilemele resurselor indivizii trebuie si se abtina si ia prea mult din resursa comunii, iar in dilemele bunurilor publice ei trebuie se hottrasei sii dea cova inainte de a profita de pe urma bunului comun, ar putea introduce diferente psihologice. Brewer si Kramer (1986) au incercat s& contureze aceasta distinetie pleciind de la o teorie a lui Kahneman si Tversky (1984), potrivit cireia preferintele indivizilor pentru diferitele alternative sunt marcate de felul in caro au formulat sau au ja inceput decizia. Atat dilemele resurselor, cat si lemele bunurilor publice sunt caracterizate de incertitudine ndividul ignora 0 seami de factori esentiali: numérul celor care vor coopera, cantitatea ines disponibilA dupa un anumit dwcem astfe englez’, di724 « Pathologie $1 societale interval de expoatare a fondului comun, ete. Ca atare, orice decizie implied un anumit rise. Concluzia lui Kahneman si ‘Tversky ce a fost aplicata in studiul dilemelor sociale se refer la respingerea riscului de edtre indivizi atuneci cand trebuie si-si amplifice castigurile si la acceptarea riscului de catre ei atunei cdnd trebuie si-si diminueze pierderile. Altfel spus, 0 decizie formulati in termeni de eastiguri fi va face pe indivi s& se teama de risc, iar o decizie formulataé in termenui de pierderi fi va face sd caute riscul. Pe baza acestor premise, Brewer si Kramer au demonstrat ci in dilemele resurselor indivizii sunt dispusi si coopereze fntr-o méisurd mai mare deat in dilemele bunurilor publi 4. Dileme simetrice si dileme asimetrice Odata cu evolutia tehnicii experimentale in domeniul interdependentei sociale, cercettorii au luat in caleul tot mai multe variabile, incerednd si se apropie de complexitatea vietii cotidiene. Distinetia dintre dilemele simetrice si dilemele asimetrice si abordarea experimental a ultimelor se inseriu in aceasta tendintii. In viata de zi cu zi, sunt extrem de rare situatiile in care membrii grupului prins intr-o dilems social dispun de aceleasi resurse si au acelasi profit de pe urma realizarii interesului comun. Aceasta este o situatie ideal, caracterizata de simetrie sau de echivalenta absolute alat intre resursele particpantilor, eat si intre profiturile lor. Dimpotrivi, cea ce putem intalni in cotidian sunt dilemele asimetrice, implicdnd participanti foarte diferiti intre ei ca nivel al resurselor disponibile si ca nivel al benefieiilor. Wit, Wilke si Oppewal (1992) oferd urmatorul exemplu pentru a jlustra freeventa dilemelor asimetrice: o comunitate restransi dintr-o zona urbana hotairdste sa amenajeze un loc de joact pentru copii. Avem de-a face, evident, cu un bun public, care Dilemale sociale © 145 implied divergenta dintre interesele personale si cele colective: pentru oricare din membrii comunitatii, este mai profitabil si nu contribuie cu nimic, devreme ce oricum se va putea bucura de bunul public. Dilema aceasta este asimetric& in sensul ci unii membri au mai multe resurse (bani, timp, etc.) decit altii si, de asemenea, uni membri au foloase mai mari de pe urma constituirii bunului public decat alti (unii at copii, altii nu). Dilemele resurselor pot avea si ele propietatea de asimetrie (van Dijk si Wilke, 1995): de pilda, in dilema deserisi de Hardin (1968), unii t&rani au nevoie de antitati mai mari din fondul comun (posed& mai multe vite) fit alti, Cercetiitorii au manifestat insi interes cu ‘idere pentru asimetria din bunurile publice, in domeniul jocurilor experimentale, a fost studiat dezechilibrul dintre partencrii din diade. Bundoara, McClintock, Messick, Kuhlman si Campos (1973) au pus in evident& un aspect interesant al situatiilor de acest gen, arfitand ei indivizii cu profituri,consistente sunt toleranti in fata actelor de non-cooperare ale partenerilor lor cu profituri reduse. Plecind de la astfel de rezultate, cercetatorii interesati de dilemele sociale asimetrice au incercat s& descrie intentiile indivizilor de a contribui la constituirea bunului public in functie de resursele si de profitul lor. In studiul su, Rapoport (1988, apud Wit, Wilke si Oppenwal, 1992) s-a interesat mai cu seam de primul aspect: subiectii sai dispun de cantititi diferite de resurse, dar stiu cd vor avea profituri absolut egale de pe urma functionirii bunului public. Autorul israeliano-american a constatat ci subiectii “bogati” au un aport mai insemnat sia explicat acest rezultat argumentind ci “bogatii” se simt “desemnati” si contribuie, intrucat contributiile lor sunt mai importante pentru aledituirea bunului public. Wit colegii sii (1992) au pus accentul pe rolul onestitatii in dilemele asimetrice, mai precis au explorat146 « Poihologie gi soctetate comportamentele considerate oneste in functie de contributii si profituri. Ei au facut ipoteza cit in cazul in care atentia se focalizeazk pe costurile relative (participantii realizeazs comparatii intre costurile diversilor membri ai grupului), ei pot considera onest faptul en cei dispunind de multe resurse 84 contribuie mai mult decat cei cu putine resurse. Pe de alt’ parte, dac& pentru participanti devin saliente diferentele Sintre beneficii, atunci ei vor considera onest ca bogatii si contribuie la bunul public intr-o masurfi mai redusi decit siracii, dat fiind ch bogatii profit mai putin de pe urma acestuia, Acesti psihologi au realizat un experiment dupa un plan 3x3, variind resursele participantilor si profitul acestora. ‘Astfel, ei au demonstrat ci, in privinta contributiei, este valid prima ipoteza: bogatii tin seama de faptul ci ei au costuri mai reduse si, ca atare, contribuie mai mult. In plus, experimentul a confirmat o idee mai veche (de pildi, Kelley si Grzelak, 1972): cet ce au profituri mai mari din exploatares bunului public au tendinta de a aduce contributii mai insemnate la constituirea lui. Autorii trag concluz! in Gilemele asimetrice aportul participantilor este reglat de norma de onestitate: cei cu resurse mari si/sau profituri ma contribuie mai mult. &. Efectul de discontinuitate Diferentele semnificative dintre _comportamentul indivizilor si comportamentul grupurilor in dilemele sociale merita, cu siguranta examinate. Foarte multe studi au demonstrat experimental ideea cA in situatiile de conflict de interese, grupurile se comporti mai competitiv decat indivizii. John Schopler, Chester Insko si colaboratorii lor au numit ‘acest fenomen “efectul de discontinuitate” (vezi, de exemplu, Schopler si Insko, 1992). Cercet@torii americani vid in Le Bon Dilemele socialo « 147 un precursor, ciici autorul “Psihologiei multimilor” a proclamat deosebirea ca de la cer la piimant intre individul izolat si individul aflat in multime. Intr-un_ fel, discontinuitatea frapant& dintre caracteristicile membrilor si comportamentul lor in grup a constituit problema fundamental a psihologiei sociale. Autorii pe care-i avem in vedere se refer in mod special la discontinuitatea dintre interactiunile interpersonale si cele intergrupuri. “Cel mai celebru exemplu de discontinuitate, seriu Schopler si Insko, il reprezinta, probabil, conflictul aseutit dintre familia Capulet milia Montague, pe de o parte, si relatia dintre Romeo si Julieta, pe de alta parte” (Schopler si Insko, 1992, p. 122). Inaintea cercetirilor grupului de la University of North Carolina, ai cirui lideri sunt cei doi psihologi sociali mentionati, ambii colaboratori apropiati ai lui John Thibaut, s-au public: desigur, studi experimentale asupra agresivitatii mai mari a grupurilor in comparatie cu agresivitatea individual’. Mathes si Kahn (1975), de pilda, au expus grupurile si indivizii la insulte proferate de complici Agresivitatea grupurilor s-n dovedit a fi mai mare decat cea a indivizilor in urma acestor provoctri. Experimentatorii au oferit, in ambele conditii, posibilitatea rizbunarit si au constatat ci grupurilor nu le dispiirea dorinta de revansa nici dupa 10 serii de socuri aplicate complicelui. Komorita si Lapworth (1982) au cercetat diferentele dintre reactiile grupurilor si reactiile indivizilor in situatii de interdependenti de tipul dilemei prizonierului, Ei au fost preocupati, de fapt, de felul in care cooperarea este influentata de marimea grupului. Dar testénd ipoteza potrivit cireia amplificarea cooperdrii se poate obtine prin reducerea numéarului de unitati de decizie din grup, deci prin impértire: grupului in mai multe subgrupuri, au constatat o competitic intergrupuri mai aecentuatii decal eva interpersonala.—__—_____ 748 Painologio si societate Experimentul realizat: de McCallum si colaboratorii s (1985), care a profitat de sugestiile lui Komorita si Lapworth, ‘a fost cel ce a anuntat conceptul de efect de discontinuitate. Relatiile interpersonale au fost comparate cu cele jntergrupuri intr-un joc de tipul dilemei prizonierulut Participantii, indiviai sau diade, erau invitati la inceput in jncdiperi separate si erau familiarizati cu regulile joculut si cu o anumita matrice, ce avea sii se aplice in incerearea co urma. Indivizii sau reprezentantii fiecdrei diade se intélneay apo, pe teren neutru, ca si discute despre actiunile posibile. Intors in camerele lor, subiectii luau decizia finala. In cazul diadelor, decizia apartinea ambilor membri. Fiecare participant, individ sau grup, aducea decizia__ Ia_cunostints experimentatorului, iar acesta facea publice alegerile, anuntind sumele atribuite participantilor. Acest exercitiu se repeta de zece ori la rand. Autorii au remarcat alegerile mult mai putin cooperative ale grupurilor in comparatie cu cele ale jndivizilor, Genul acesta de experiment a fost reluat, Variindu-se diversi factori. De pildi, in articolul publicat de Schopler si colaboratorii sii (1991), exist diferente de putere intre grupurile participante. Intr-unul din experimentele raportate de Insko et al. (1987), contactul intergrupuri nu se mai petrece la nivel de reprezentanti: la discutia tuturor participantilor pe teren neutru iau parte toti membrii fiecdrui grup. In acest din urmi caz, grupurile sunt mai cooperative atunci cand se intalnese ca atare, decit atunci cdnd se intalnese prin reprezentanti. Rezultatul confirma ideea ci relatiile interindividuale fati-in-faté sunt, caracterizate de dorinta de cooperare. Insko si colegii lui au explicat faptul acesta prin existenta unei scheme cognitive referitoare la politetea si respectul reciproc din relatiile interpersonale. Mai adigim, la aceste exemple, un studiu ce atestind intr-o maniera diferita efectul de discontinuitate: Insko et al. (1990) ‘aut cerut subiectilor si discute in grupuri despre neinereder Dilemele sociale + 149 apoi au constatat ci intr-un joc experimental de felul celui deseris, aceste grupuri fac alegeri non-cooperative.Alegerile indivizilor care au primit sarcina de a-si evoca ideea de neineredere nu au fost afectate intr-o asemenea masurd. in privinta cauzelor efectului de discontinuitate, acesti cereetatori au avansat dou ipoteze fundamentale. Prima, infirmata in studiul lui Insko et al. (1987), a fost numit& ipoteza rationalizarilor altruiste. Ba sustinea, in esenta, ca in contextul intergrupuri, indiviaii isi pot rationaliza spiritul de competitie si agresivitatea fat de out-group, pundndu-le pe seama dorintei de a fi de folos celorlalti membri ai grupului: dack mi angajez in competitie cu membrii out-group-ului mai curdind decat si cooperez cu ei, o fac de dragul celor din grupul meu, Autorii reeunose faptul ed aceasta explicatie a fost influentati de conceptul de ambiguitate atributionalA, fiurit, de Snyder, Kleck, Strenta si Mentzer (1979). Cu ajutorul acestui concept au fost deslusite, de pilda, dinamicile complexe din situatiile de curtare (courtship): in general, un birbat nu face propuneri unei femei, decat dae s-a asigurat, cd actiunea sa poate fi pus si pe seama altor cauze decat dorinta sexuali; atribuirile nesigure ale femeii, in eazul unui refuz, reduc riscurile deteriordrii grave a stimei de sine a a (Bernstein, Stephenson, Snyder si Wicklund, Daca explicatia rationaliziirilor altruiste, desi atat de interesanti, a fost refutatsi, ipoteza schemei de grup este accea pe care o mentin si astiizi Schopler, Insko si colaboratorii lor. Potrivit acesteia, in contextul intergrupuri se activeaz 0 schema cognitivi, “un set de credinte”, asupra cooperirii intragrup si asupra neincrederii si competitiei dintre propriul grup si alte grupuri. Oamenii au scheme etnocentrice despre grupul ciruia fi apartin si despre out- group-uri. Acestea creeazii expectante despre agresivitatea si sa de lojalitate a celorlalte grupuri. In situatiile de750 « Pstnologio si sacietale interdependent& a rezultatelor, cum sunt dilemele sociale, astfel de asteptiri ii fac pe indivizi si se teama ci ceilalti vor lua decizii non-cooperative. Desigur, ipoteza schemei de grup este apropiata de teoria identitatii sociale (Tajfel si Turner 1979). Putem explica deciziile non-cooperative ale grupului pe baza schemei de grup si a fricii de concurenta si agresivitatea celorlati. in situatiile im care out-group-ul se comporti realmente non-cooperativ. Dar dacti membrii out-group-ului infirma generalitatea acestei scheme si se arati cooperativi? Va mai apiirea efectul de discontinuitate? Autorii pe care i-am citat au demonstratat c& apare. De data aceasta, sustin ei, mecanismul psihologic al discontinuitatii nu mai are la baci frica, ci interesele personale ale membrilor, cirora in-group-ul le oferd suport social. Indivizii aflati in grup iau decizii de non-cooperare in fata unui out-group cooperativ pentru ea, in grup, bucuréndu-se de acordul celorlati_ membri, pot transgresa mai usor normele de egalitate si reciprocitate: grupul functioneazi ca un mediu ce stimuleaz’i urmirirea interesului personal in dauna membrilor out-group-ului. 6. Motivatii in dilemele sociale: eficientat de sine, incredere si identitate socialit Multe dileme sociale, co se infittisenzti ca probleme globale, rr planetarii, il coplesese pe individ. Confruntat cu dependenta stransé de ceilalti si cu indiferenta, mai mult sau mai putin aparent& a acestora, individul poate si ajungi sd incerce un sentiment de neputinta. Efortul lui fi pare inutil si insignifiant si se va Intreba daca, intr-adevar, contributia lui are vreo important, dacé nu cumva comunitatea se poate dispensa de ea fiir’ si simt&? Norbert Kerr (1996) a initiat un ambitios program de jlamolo sociale » 151 cercetare, urmérind sA explice tocmai impactul acestui sentiment de lips de eficient asupra participarii indivizilor in dilemele sociale. Kerr a ficut apel la coneeptia lui Bandura (1986) asupra eficientei de sine (self-efficacy) si a incercat, s& 0 aplice in domeniul cooperarii in situatiile de interdependenté, Indivizii_prinsi in dileme sociale nu au indoieli asupra capacititii lor de a coope indoiese de impactul conduitei lor de cooperare asupra performantei grupului, "Definese eficienta de sine fn dilemele sociale, serie psihologul social american, ca o judecati asupra’gradului in care comportamentul cooperativ al unui individ va ereste sansele grupului de a ajunge la un rezultat colectiv dorit” (Kerr, 1996, p. 211-212). Demersul lui Kerr are in vedere, asadar, pereepil individului asupra controlului_pe care-1 lere, cl membrilor earacterizati de abundenta de resurse la bunul public pot fi intelese ca cercetiri asupra eficientei de sine — “hogatilor” le vine mai usor sii contribuie decat celor lipsiti de resurse, Succesele trecute ale grupului in sarin pot marca eficienta personal perceputi a membrilor. Bandura (1986) a sugerat 0 relatie de proportionalitate direct intro performantele trecute jnalte si eficienta de sine. De altminteri, el a sustinut mereu ci sentimentul de eficienta personal nu se obtine fn primu sau prin ineurajairile celorlati realiste si prin indeplinirea lor. Kaufman si Kerr (1993) au incereat s& arate eX toemai coneeperea dilemelor sociale ca probleme globale (la o scari arte mare) descurajeazA initiativele cooperative ale individului, Daci oamenii si-ar propune si rezolve aceste probleme treptat, si nu deodata, daca si-ar focaliza atentia la incoput asupra unei pirti a dilemei si mu asupra intregei rand prin auto-persuasiune ci prin fixarea unor sarcini_—_——____—__ 752 « Psihoiogie gi societate dileme, nu numai ci ar fi eficienti, dar ar cipiita si covingerea €& sunt aga. Cei doi autori au organizat un experiment, folosind un joc cu mai multe stadii. Intrucat de succesul in feeare stadiu al dilemei depindea rezolvarea ei ca atare, subiectii au fost nevoiti si-si centreze atentia pe cistigurile midi inainte de a nazui la castigul mare, dat de rezolvarea jntregii probleme. Totusi, ipoteza aceasta a focalizirit pereeptuale asupra stadiilor nu s-a verificat in felul in care se asteptau autorii: numai prezentarea intregit probleme a stimulat cooperarea, nu si focalizarea atentiei asupra castigului imediat, Kaufman si Kerr au pus acest rezultat pe Seama specificitatii sarcinii folosite, dar au recunoscut fncuredtura, admitand c& experimentul lor nu permite nici o concluzie fermi. in orice caz, studiul pare sa infirme ipoteza larg acceptata a corelatiei pozitive dintre eficienta de sine si cooperare. fn cadrul programului stiu de cercetare, Kerr a examinat gi strategia folositi uneori de indivizi de asi diminua eficienta percept tocmai pentru a nu coopera in Gilemele sociale. Non-cooperarea in aceste situatii de interdependent este un comportament anti-normativ, in sensul ci ea contrazice norme sociale ca norma de reciprocitate sau norma de responsabilitate, Ca urmare, este foarte probabil c& individul non-cooperant triieste o stare de disonanta cognitiva. Pentru a instaura consonanta, el poate SA se convingi pe sine c& eficienta conduitei lui cooperative este oricum foarte redusi. Astfel, eficienta perceputa nu este folosité. numai pentru a estima impactul propriei decizi asupra performantei colective, dar poate fi pusti, potrivit rationamentului de mai sus si a demonstratiilor empirice ale ‘futorului american pe care nu le mai redim, in slujba justificdrii refuzului de a coopera. ; ; Yamagishi (1986) a propus una din cele mai interesante distinetii din campul teoretic al dilemelor sociale: Dilemele sociale « 159 distinctia dintre cooperarea elementar& si cooperarea instrumentals. Primul tip de cooperare se refera la actele cooperative propriv-zise ale.membrilor grupului (de exemplu, a-si reprima tendinta de a trimite o vit in plus pe pajistea comunitatii sau de a rupe pagini dintr-o carte imprumutata de la biblioteca publicii). Cel de-al doilea termen, eaoperarea instrumentali, conceptualizeaza situatiile in care membrii nu mai coopereazii in mod direct pentru realizarea scopului de grup, dar coopereazii pentru a produce o schimbare stucturaldi in grup, care si faciliteze cooperarea; de exemplu, instituirea de pedepse pentru non-cooperatori sau instaurarea_unei autoritati, Distinctia aceasta l-a ajutat pe Yamagishi si descopere efiteva aspecte interesante ale dilemelor sociale. El a pus in evidenta o relatie intre mirimea grupului si cele dou genuri de cooperare: cu cat grupul este mai mic, cu atat cooperarea elementara este mai probabil; in grupurile mari, indivizii cu intentii de cooperare au tendinta de a se angaja in cooperarea intrumentala. A relevat, de asemenea, o relatie intre increderea in ceilalti (pentru acest autor, un element. esential in situatiile dilematice) si cooperarea instrumental: evi ce nu au ineredere in partencrii lor se angajeazi intr-o mésuri mai mare decit cei ce au ineredere in cooperare instrumentala (Yamagishi, 1986a). Rutte si Wilke (1992) au completat si corectat oarecum conceptia lui Yamagishi, demonstrind ci indivizii cooperativi aleg cooperarea instrumental inainte de a abandona sau de a deveni ei insisi non-cooperativi ca urmare a comportamentului non-cooperativ al partenerilor lor. “Pentru subiectii eu scopuri cooperative, remarcd cei doi psihologi sociali, cooperarea instrumental apare'ca o a doua sansi pentru a garanta cooperarea membrilor grupului care nu sunt orientati spre cooperare” (Rutte si Wilke, 1992, p. 302). Un determinant important al coopertirii ar putea fi identitatea social comund. Bias-ul in-group, tendinta de a154 « Pathologie 9 societate favoriza membrii propriului grup nu poate raméne fara urmari in situatiile de interdependent care sunt dilemele sociale. Marilynn Brewer, care a lucrat in domeniul relatiilor dintre grupuri, a incereat si arate ci individul este dispus sit actioneze in slujba binelui colectiv atunci cAnd identitatea lui social devine salient. Kramer si Brewer (1984) au variat acest parametru (au fieut in asa fel incat subiectii si-a contrat atentia fie pe identitatea personal, fie pe identitate data de subgrup, fie pe identitaten colectiva, data de grupul prins in dilema social’) si au constatat ed indivizii s-au ardtat mai cooperativi atunci cind s-au auto-categorizat la nivelul grupului mare. Far indoiala, procesul de auto-categorizare intr-un anumit grup faciliteazi perceptia similaritatilor dintre subiect si ceilalti membri. Kramer (1989) a folosit drept subiecti studerti de la Stanford, din anul I si masteranzi. Intr-una din conditii, instructiunile experimentale scoteau in evidenta identitatea social’ comuni, in cenlaltt diferentele dintre grupuri. Autorul a observat niveluri mai inalte ale cooperiirii si inerederii in conditia de identitate comuna, Constiinta apartenentei la acelasi grup ii. determina pe indivizi s4 rispunda in maniera prosociala in dilemele sociale, Identificarea social tinde si anuleze distinctia dintre interesele personale si cele coleetive. 7. Factorii cooperarii a. Diferentele individuale , intr-un fel, cu dilemele sociale ne aflim in domeniul motivatiei sociale, mai precis al competitiei si cooperarii. De aceea, regisim aici diferentele individuale stabilite din unghiul de vedere al motivatiei sociale. Astfel, indivizit pot fi individualisti (cei ce ignordrezultatele _ celorlalti; Dilemele sociale « 155 comportamentul lor este guvernat in intregime de interesul Personal); cooperativi (cei ce iau in consideratie in egalii méisurdi interesele proprii si pe cele colective; pentru ei este important si reuseasci odati cu ceilalti); competitori (cei al civor scop este sit maximizeze diferenta dintre rezultatele lor siale celorlalti) i altruisti (cei, putini, interesati mai mult de binele altora decit de al lor). Messick si McClintock (1968) au fost printre cei dintai care au demonstrat aceste diferente individuale in orientirile catre valorile sociale. Nu exist nici © indojala c& astfel de motivatii marcheaz’ comportamentele in dilemele sociale. Un individ orientat spre competitie are asteptari diferite in legtituré cu comportamentul celorlalti si il interpreteaz’i altfel decét unul orientat spre cooperare, Baron, Kerr si Miller (1992), care au abordat, de asemenca, problema diferentelor individuale in situatiile de dilema sociala, remarea: “Unii nu vor trisa niciodata, chiar daca le-ar fi usor s& o faci, si vor continua s& coopereze in conditiile in care alti membri ai grupului triseaza” (Baron, Kerr si Miller, 1992, p. 117). Una din trasiturile care par s& deosebeasei pe un individ cooperant de unul non-cooperant o constituie inerederea, Indivizii diferé mult dupa eredintele pe are le au cu privire la onestitatea celorlalti si la riscul de a avea ineredere in ci (Yamagishi, 1988). Astfel de diferente individuale sunt legate nu numai de comportamentul Cooperativ in dilemele sociale, dar si de solutiile pe care ei le oferi pentru aceste situatii. Cei neincrezittori in bunele intentii ale semenilor lor se pronunt& mai hotarit in favoarea unui sistem de sanctiuni pentru actele de non-cooperare, Indivizii recunose usor ca, intr-o astfel de situatie, cooperarea este 0 alegere mai buni decat non-cooperarea, dar au convingeren ei este riscant sii cooperezi daca stii cé nu poti conta pe restul grupului. increderea apare in decursul interactiunii: cu eat indivizii au interactionat mai mult timp,—_——___—_ 756 « Psinologio $i societate cu att increderea reciprocd poate fi mai mare. Exista insi si © ineredere depersonalizata: unii indiviai au credinta cd, in eneral, pe eeilalti se poate conta ed vor coopera. Evident, in Hilemele sociale astfel de indivizi sunt dispusi si coopereze jonat, iar cei ce obtin scoruri slabe la o scard ce iicoar’ gradul de ineredere social au tendinta de a trisa in cxces, pentru a se asigura cd nu vor fi pacaliti de ceilalti. b. Comunicarea Cercetiirile din domeniul dilemelor sociale atesté faptul ed, in cele mai multe cazuri, comunicarea stimuleazi cooperarea (vezi, de pildi, Brechner, 1977; Jerdee si Rosen, 1974). Dawes, MeTavish si Shaklee (1977) au incercat, de asemenea, si descrie efectele diferitelor aspecte ale Gomunicarii. Socotim c& merit’ si descriem succint jocul experimental folosit de ei. In acest joc, alegerea cooperativa duce la céstigarea de citre individ a sumei de 2,50 dolari, fara Si se ereeze vreun avantaj celorlati participanti. Pe de alta parte, alegerea non-cooperativa atribuie automat subiectulu tin profit de 12 dolari, dar, simultan produce o pierdere de 1,50 dolari fiecrui membru al grupului, inclusiv celui eare a facut alegerea. Grupurile experimentale cuprindeau cAéte opt membri, inedit non-cooperarea generala producea un profit nul (8x15 = 12). Dawes si colegii sai au folosit patru conditii de comunieare: non-comunicare (participantilor li se intrezice si comunice intre ei); comunicare irelevanta (participantilor li se cerea sf discute despre numérul locuitorilor orasului Eugene din Oregon cu un anumit nivel al veniturilor anuale), comunicare relevant (participantii discutau solutiile dilemel fn care se aflau) si comunicare relevanté conjugati cu o declaratie asupra intentiilor. Comunicarea s-a_dovedit eficientA in stimularea cooperarii. numal tunci cand s- discutat despre dilema, Simplul contact cu ceilalti (in condit de comunicare irelevanti) nu are efect asupra cond Dilemeote sociale » 187 cooperative. Actele de comunicare fata in fata in legaitura cu dilema prozinta trei avantaje: subiectii ajung sa se cunoascd unii pe altii (are loe 0 umanizare, spun autorii), subiectii schimb& informatii despre dilemA si despre felul cum se aporteazii la ea; in fine, ei au prilejul si se angajeze fata de ceilalti cd vor coopera si siti audi pe ceilalfi fcdnd acceasi promisiune. Acesta din urmi pare sa fie cel mai important avantaj al comunicérii in dilemele sociale. Exista studii experimentale care au demonstrat ci promisiunile ficute in timpul discutiilor de grup se materializeaza intr-un nivel inalt, al eooperarii. in studiul lor, Bouas si Komorita (1996) ajung si ei la coneluzia ca discutarea dilemei in conditii fati-in-fat& inainte de ase Tua deciziile contribuie in mod semnificativ la stinderea cooperdirii. Ei analizeaz& doud explicatii pocibile pontru efectele comunicérii: identitatea de grup si consensul perceput. Prima dintre aceste explicatii afirma c& orice manipulare care face salientd identitatea de grup induce cooperare. A doua nu contest ideea ed discutia angajata intre membri pe o tema interesdnd intregul grup face salient identitatea de grup, dar sustine c& singura constiinta identitatii nu determina cooperarea; este necesar, in plus, ca membrii sii pereeapi consensul stabilit intre ei in legiturd cu reactia in fata dilemei. Rezultatele propriului experiment le ingiduic autorilor si declare e& factorul critic in efectele discutici de grup este perceperea consensului. Ki gasese, de pilda, ci indivizii care coopereazi percep un consens de grup mai solid decat cei ce nu coopereaat c. Expectantele cu privire la cooperarea celorlalti In dilemele care implicd bunuri publice, individul isi ace griji efi si-ar putea risipi eforturile sau resursele aducdnd contributii la constitirea bunului public (Rapoport, 1987). Aceast a primit si numele de “efectul fraierului”158 Psinologie $i societate (sucker effect”): persoana se teme ci este singura care contribuie, listindu-se exploatata de ceilalti, care vor profita de intentiile ei de cooperare. La fel, in dilemele resurselor, persoana poate si creada ci este singura care se abtine si exploateze intens resursa comuni, in vreme ce ceilalti fac totul si obtina beneficii cit mai mari. “Sucker effect” scoate in evident rolul expectantelor in dilemele sociale. in masura in care individul se asteapt& ca ceilalti s& mu coopereze, va considera inutil si coopereze el insusi ~ arpierde astfel fiird rost resurse proprii. Foarte multe studii au demonstrat corelatia puternici dintre expectantele cu privire la cooperarea celorlalti si propria cooperare. Pruitt si Kimmel (1977) au sustinut si ei ci aceasti relatie este absolut elemenatra in jocurile experimentale de tipul dilemei prizonierului cu n participanti. Ei au propus teoria scopuri-expectante, arditdind ci actele de cooperare nu se produc decat atunci cind individul isi fixeazi scopul de a duce o contributie activi la performanta grupului gi cand el se asteapti ca ceilalti si coopereze la randul lor. Implicarea individului nu are loc atunci end numai una din acesie conditii este prezenti: de pildii, el nu va coopera, chir daca si-a propus lucrul acesta, dack intelege c& celilalt va adopta conduita de competitie. Messé si Sivacek (1979) au examinat rolul expectatelor in jocurile cu motive mixte, plecdnd de la idea ca indivizii fac atribuiri cu privire la comportamentele altora pe baza propriului comportament. Dar — expectantele comportamentului celorlalti ar putea fi construite de pentru a-si scuza, in fata propriei persoane, comportamentul de non-cooperare. Messé si Sivacck au confruntat aceasta ipotezi cu ipoteza “falsului consens” — ii care au tendinta si atribuie celorlalti un comportament similar cu al lor, se asteaptA, deci, ca ceilalti si se comporte ca si ci Rationamentul celor doi psihologi a fost simplu: daci ipote: oni Dilemele sociale « 159 auto-justifictirii este adevirata, subiectii vor atribui acelasi comportament partenerului de joc, dar nu si altor indivizi de care nu sunt legati prin interdependentit; pe de alta parte, teoria falsului consens ar presupune ca indiviaii si se astepte ca atat partenerii de joc, eat si altii care nu le sunt parteneri i manifeste un comportament identie cu al lor. Experimentul raportat in articolul pe care-l recumiim a stabilit cX ambele ipoteze au o sustinere empirircii. Asadar, este adevirat ci indivizii rationalizeaz’ propriile decizii cooperative sau non-cooperative, construindu-si expectante de cooperare sau de non-cooperare, dar este Ia fel de adeviirat ex ci presupun un consens social cu privire la comportamentul lor in astfel de situatii a. Structura de costuri-beneficii Propietitile formale ale dilemei sunt esentiale in declansarea _comportamentelor cooperative sau non- cooperative. Este mai probabil ca indivizii si actioneze in interesul comun atunei end costurile pe care le suporti fKcdnd aceasta sunt reduse ori céind beneficiile care se trevaid sunt foarte mari De i ioneaz’ ca niste roboti la 1 dilemei. Are loc, adesea, 0 interactiune intre aceasté atrice si personalitatea participantilor. Kelley si Thibaut (1978, apud Liebrand, Messick si Wilke, 1992) au explorat aceaStt interactine, ariténd ci oamenii transforma structura de costuri si beneficii a dilemei intr-o “structurd efectiva”, in conformitate cu atitudinile lor fatti de rezultatole proprii si de rezultatele celorlalti. Mai precis, aceeasi structuri obiectiva a dilemei v: fi perceputi diferit de un subiect individualist, de unul cooperator si de altul competitiv. De pilda, indivizii care acordi o atentie egali propriilor rezultate si rezultatelor celorlalti transforma ‘uctul obiectiva intr-una in care—____—_- 760 « Psinologie i societate predomind cooperarea. “Procesele transformational” par si fie variabile foarte importante in dilemele sociale. ¢. Marimea grupului Dilemele sociale sunt mult mai greu de rezolvat atunci cand oste vorba de comunititi mari decdt atunci cand sunt implicate comunitati restranse sau grupuri miei — iat& una din concluziile facile ale cercetiirilor. Cooperarea apare cu mult mai mare probabilitate in grupurile mici decat in cele jnari. Hamburger, Guyer si Fox (1975) au construit 0 cxplicatie bazata pe procesul de deindividualizare. Int Qdevar, deindividualizarea este my. aceentuati in grapuril mari s; determina, in general, comportamente anti-normative arta dilemele sociale, prin urmare, s-ar putea afla la baza non- coopera. $-a demonstrat, de exemplu, c& usurinta identifiedrii individului cu grupul mic constituie un factor important in dilemele sociale. Sentimentul apartenentei se afl la baza comportamentului cooperativ. Cu cat indivizii simt mai mult fa fac parte din grup, cu atat ei disting mai putin intre Snteresul personal si cel de grup. Folosind un joc de laborator, Bonacich (1972) a manipulat gravitatea dilomei, ficand ca intre interesele individuale si cele colective conflictul s& fie foarte asculit ori, dimpotriva, foarte slab. Ipoteza Tui a fost cd normele de grup si cocziunea grupului sunt mecanisme pe tare grupul le foloseste pentru a stimula cooperarea in contextele dilematice. El a demonstrat ci addncirea dilemei Guee la legtituri de prietenie mai puternice in grup si In tentativele membrilor de a-l defini pe non-cooperativ jmoral. intr-un alt studiu (Bonacich, 1976), acelasi autor a britat ci grupurile angajate intr-un joc de tipul dilemei prizonierului care nu pot identifiea non-cooperatorii sunt mai poozive si dezvoltsi norme mai aspre impotriva refuzului de coopera decdit grupurile in care non-cooperatorii pot fi Dilomoie sociale « 161 identificati. Evident, aceste demonstratii sunt valabile numai pentru grupurile miei. In logiturdt cu marimea grupului in dilemele sociale, Baron, Kerr si Miller (1992) pleaci de la premisa ei grupurile se conduc dupa trei feluri de norme: reguli formale, norme informale si norme generale (de exemplu, norma de reciprocitate). Pentru ea 0 norma si guverneze in mod real, se core ca incilearea ei sii poata fi detectata si ca sanctiunile s& fie vizibile pentru toti membrii grupului. Autorii conchid ed reducerea mérimii grupului favorizeazd actiunea normelor informale, care sunt cele mai influente, _ In’ dilemelo sociale, grupurile mari i sentimental de neputint’’ al. individulut eaaears cooperare, In ceea ce priveste plata impozitelor, de exemplu, acesta este dispus s& evite eatastrofa neplitii generalizate, insi simte eit achitarea impozitelor de eiitre el are un impact minim la sear’ nationala. Dimpotriva, grupurile mici fi daw posiiitatea individului of diseearnd mai “usor propria ‘ributie le cea ii a i con a altora, stimulandui tendintele Exist, totusi, corcetiiri experimentale ri demonetroazi ei grupurile ict mu sunt neapiret, mai eficiente decat cele mari. fi studiul sau inchinat acestei probleme, Kerr (1989) a vorbit de iluzia eficientei in grupurile mici, sia explicat-o prin euristicile din judecata sociala, Oamenii au tendinta de a gencraliza experienta acumulata in grupuri de marimi diferite, ira a verifica aceste generalizari Din punct de vedere practic, aceasti iluzie nu poate fi decat beneficé. Kerr cauta solutii pentru combaterea iluziei de ineficient& in grupurile mari. Singura lui sugestie este de a transforma, acolo unde este eu putinti, dilemele din grupurile mari in dileme impliend grupuri mici, Evaziunea fiseala, de exemplu, ar putea fi abordatii astfel (solutia bugetelor locale),1626 ologio $1 S06 Orbell si Dawes (1981) ne confirma concluziile in aceasti privinta. Bi fac, ea si Kerr, distinetia intre maniera de rezolvare a dilemelor pe cale legali ~ prin intermediul sistemului legal, deci al statului - si rezolvarea cu ajutorul sistemelor normative (grupurile miei). Interventia legii este de neocolit in multe dileme sociale, Autorii admit in parte cficionta legii, dar observa i , puterea cocrcitiva. Sub presiunea sistemului legal, indi vor accepta, probabil, si contribuie la atingerea scopulu cn atitudinile lor latente si fie Dawes, 1981, p. 49). Solutia lor, si Miller (1992), retinuta — sistemele normative. Acesten implicit specifiedind comportamentole corecte si pe cele incorecte. sistemul legal, sistemele normative ale diferitelor grupuri mobilizeazii recompense si pedepse. In aceste conditii, Orbell si Dawes se intreaba dacti statul, fiind 0 conditie suficienta a rezolvarii dilemelor, este si una necesara. Sistemele legale asociate statului aplic’ recompense si pedepse (mai cu seami pedepse) intr-un mod centralizat si folosind specialisti platiti de comunitate. Autorii americani fac o observatie deosebit de multe state au legi explicite care interzic pedepsirea deviantilor de altcineva decat autoritatile abilitate ‘Acest. lucru face imposibila o reactie viguroasi a membrilor grapurilor informale — de pilda, in evaziunea fiscala in plus, reprezentantii statului ajung uneori sA foloseasci puterea ce le este ineredint folos personal si in dezavantajul tii, in multe cazuri, controlul statului poate fi inlocuit cu cel al grupului, Exemplul folosit de autori pentru a ilustra descentralizarea sistemelor normative este copiatul la ‘Dilemole sociale « 169 examene: “Unele universititti meredinteazd sareina de a combate copiatul (care este viizut ca un rau colectiv) specialistilor, asadar membrilor colegiului profesoral, in timp ce altele lasti aceast sarcina in seama studentilor “ (Orbell si Dawes, 1981, p. Totusi, cei doi psihologi americani pistreazi 0 atitudine rezervati fata de eficienta normelor de grup in dilemele sociale. Ei sugereazi ci in cea ce priveste interventia membrilor grupului si pledoaria lor pentru gooperare, am avea de-a face cu ... 0 dilema intr-o dilema Intr-adevar, rezolvarea dilemei sociale, oricare ar fi ea, si spunem situatia descrisé de Hardin, cu ajutorul nomelor grupului informal presupune ca membrul particular si-si asume rolul celui care aplicd recompense si pedepse. Or, aici intervine inca 0 data logica dilemei sociale, Chiar dack toata lumea accept necesitatea unui anumit tip de comportament pentru binele comunititii, chiar daci toat’ lumea recunoaste utilitatea recompenselor si pedepselor, vor fi totusi putini indivizii ce vor atrage atentia celui ce refuzi si coopereze c& greseste. Majoritatea indivizilor vor prefera ca ceilalti faci sau se vor teme si-si asume aceasti sarcini in conditiile in care nimeni nu si-o asuma. 8 Rezolvarea dilemelor sociale prin schimbari structurale Schimbarile structurale sunt cele care modificé natura dilemei. Daci solutiile individuale depind de initiativele personale gi de modificarea independent a comportmentului individual, solutiile structurale implied eforturile coordonate ale grupului in vederea schimbarii patternului de recompense ‘au a strueturii de luare a deciziei (Samuelson si Messick, 1986) De pilda, instalarea apometrelor in apartamente este 0764 « Paihologie $i societate solutic structural la dilema consumului de api casnict - aceasta interventie transforma radical patternul stimulilor in raport cu situalia in care intregul imobil pliteste o facturd unica. Studiile i au aratat i din anii ‘60 c& misurarea consumului de api aduce economii de 35%. si cresterea costului apei ar fi o solutie structurald in dilema consumului de apa. fn domeniul bunurilor publice, a-i obliga pe toti angajatii si se afilieze la sindicat este 0 solutie structural pentru dilema sindicalistului - in felul acesta, cei ce nu se blituré sindicatului nu se mai pot bucura nemeritat de drepturile sociale si salariale obtinute de sindicat. In Statele Unite, multe sindicate conditioneazd insisi tncadrarea de fliliere. De asemenea, in multe scoli americane, profesorii neafiliati sindicatului platesc o taxa de neafiliere (Messick si Brewer, 1983). a, Schimbarea structurii de costuri-boneficii {nsasi definitia solutiilor structurale se refera la aceasti maniera de interventie. Exist doua cdi sigure de a influenta cooperarea in situatiile de dilema sociala: a miesora beneficiile pe care indivizii le obtin de pe urma noncooperarii sia creste beneficiile de pe urma cooperarii (Kelley si Grzelak, 1972), Aceasti influenté se poate exercita facil pe cale formala. De pilda, grupul sau o autoritate cu putere de a edicta norme valabile in grup pot decide sanctiuni negative pentru non-cooperare, mérind astfel costurile acesteia b, Privatizarea in dilema expust de Hardin (1968) 0 solutie simpla este impartirea pisunii in loturi personale, delimitate de garduri. In acest caz, dack taranii nu stiu si-si exploateze Yoturile, vor suferi fiecare in parte consecintele. Fiecare va fi Ditemela sociale» 165 motivat, de accea, sti utilizeze resursa pe care o posed’ in mod responsabil. Ideea aceasta, a administririi superioare a resursei individuale a fost testati de Messick si McClleland (1983). Autorii au folosit o sarcin de management al resursei, si au probat ca indivizii mentin mai usor si mai eficient o resurs& care se regenereazai decat grupurile. Asadar, transformarea resurselor detinute in comun in resurse private reprezinta o solutie viabila in dilemele sociale. Din pacate, multe resurse detinute in comun nu se pot diviza pentru a se atribui indivizilor parti spre folosintai privat. c. Reducerea mirimii grupului Cu cit grupul celor implicati intr-o dilema social este mai mare, cu atit ea este mai dificil de rezolvat. In fond, privatizarea inseamna reducerea grupului participantilor la un singur membru. Multe experimente au arditat c& tendinta membrilor de a-si controla egoismul si tendinta spre cooperare crese odata cu diminuarea taliei grupului. d. Stabilirea unei autoritati supraordonate in cimpul teoretic al dilemelor sociale, o literatura imensi este consacrata felului in care pot functiona structurile de autoritate instituite pentru a regla accesul la resursele* comune restrinse. S-au studiat, de exemplu, alegerea si instalarea autorititilor supraordonate, crearea legiturilor intre comunitate si autoritate, instituirea si mentinerea sistemului de sanctiuni. David Messick si colaboratorii sai (1983) au realizat un studiu complex pentru a stabili conditiile in care indivizii renuntii de bunii voie la accesul liber Ja resursa comuna in favoarea unei autoritati. Experimentul lor a inclus 0 sarcina de administrare a resurselor, identici celei folosite in multe studi anterioare, Grupul de subiecti are acces la un fond766 + Psinologi $i societate comun de resurse, Fiectirui subiect i se permite numér de puncte din propietatea colectivé. Dupa fiecare incercare, fondul comun este improspiitat, inedt subiectii il pot folosi la urmatoarea “recolt”. in experimentul de fata, rata de improspitare reprezint& 10% din volumul total al fondului comun. Autorii au furnizat subiectilor un feed-back fals eu privire la numarul de puncte luate de ceilalti_ membri ai grupului de-a lungul eatorva incercari: uni subiecti au fost facuti si ereada ed resursa comuns a fost suprasolicitata, altii ca fost subutilizata si, in sfarsit, altii e& fost folosit& in mod optim. La un moment dat, experimentatorii au declarat incheiati prima siune a experimentului si au_cerut subiectilor si completeze un chestionar. Acestia au aflat, de asemenea, ci urma 0 a doua sesiune de incercari si ci ei insisi pot hotairé cum se va desffisura aceasta: aprovizionarea jndividuala liberi poate continua sau subiectii pot decide abandonarea acestei proceduri si instituirea alteia, in care rolul principal i-ar reveni unui lider. Cel ales s& conduct activititile comune ar avea sareina si ia, la fiecare incereare, un numér de puncte pentru intregul grup si si imparti fiectirui membru ce i se cuvine din acestea, Votul subiectilor fn favoarea sau impotriva autoritatii a constituit vari: bila dependenta principal a studiului. Subiectii confruntati cu situatia de subutilizare a resurseri comune, ca si cei din situatia de exploatare optima a acesteia au considerat c& autoritatea este inutilé. Dimpotriva, contextul in care s-a produs 0 suprautilizare a fondului comun i-a determinat pe subiecti si apeleze la solutia liderului Autorii fac urmétoarea remarcsi: “Cele dou forme de utilizare inadecvata, suprautilizarea si subutilizarea, nu au consecinte echivalente asupra dorintei subiectilor de a pune capit liberului acces” (Messick et al., 1983, p. 306). Intr-adeviir, dac& subutilizarea nu anunt& nicidecum epuizarea resursci, suprautilizarea poate duce oricind la Dilemolo sociale « 167 Este semnificativ faptul ed subiectii fie se voteaza pe ei insisi, fie aleg drept lider un membru al grupului care a adunat un numar mediu de puncte. Ei sunt constienti c4 perpetuarea resursei comune depinde de evitarea exceselor individuale. In experimentul lui Messick si al colegilor sii, participantii coneed la instituirea aut numai end se tem ed accesul uturor ar duce la disparitia fondului comun. Multe studii insisti asupra ideii de logitimi autoritat Legitimitatea se referd la credinta membrilor comunititti autoritatea este cea mai potrivitd instant’ de decizie intro anumita problema. Tyler si Degoey (1995) disting trei aspecte ale legitimitatii: 1. inerederea membrilor in autoritate (convingerea lor intimd cA autoritatea este mest si competentii); 2. vointa indiviailor de a accepta deciziile autoritatii; 3. sentimentul de obligatie pe care-l resimt indivizii de a respecta regulile edictate de autoritate, Studiind o situatie in eare s-a impus restrangerea consumului de api menajera, acceasi autori au ardtat cA onestitatea procedurilor de luare a deciziilor folosite de autoritate fi asigura acesteia un impact considerabil. in acelasi timp, sustin cei doi psihologi sociali, o mutoritate democraticd nu se poate impune si nu poate avea eficientd decat intr-o comunitate in care procesele de identificare sunt intense. ea Natura socialA a deciziilor in dilemele sociale este foarte limpede: actele fiectirui individ influenteazd bundstarea celorlalti, Cercetarile din domeniul dilemelor sociale s-au concentrat asupra situatiilor in care indivizii se comporta mai curand egocentric (din acest punct de vedere, psihologiei sociale i s-a reprosat o “distorsiune egoista”: Lynn. si Oldenquist, 1986). Ele au furnizat concluzii valoroase cu privire la comportamentele egocentrate si cele altruiste, la_—_——____—_ 768 « Psihologie gi socitale factorii situationali sau de personalitate care marcheazi comportamentul de cooperare, Astfel de corcetairi au arditat ei ‘multe probleme ale societitii sunt determinate, cel putin in parte, de tondintele egoiste ale indivizilor. Perpetuarea unui redia inconjurator murdar si nesiinitos, de pilda, se datoreazit retinerii indivizilor de a renunta la comportamente care le aduc foloase imediate ‘minore. Dilemele sociale reprezinta, in psihologia soc cadrul teoretic ce gizduieste dezbaterea asupra rationalititii {ndividului si asupra actiunii colective. Individul rational este fagela care-si urméreste scopurile - astfel il concepe gandirea modern’. colectiva este accea pus in sluj Scopurilor colective. Angajat in actiunea colectiva, individul rational isi sacrified interesele de moment pentru a se bue de un bun public, ce exista atata vreme cat ceilalti isi sacrifici sii interesele imediate. De la Hobbes la Parsons, problema Aetiunii colective a mobilizat eforturile cercetittorilor, fara si fi primit o rezolvare definitiva. Raul pe eare il are de infruntat factiunea colectiva il reprezinti pasivitatea — adici neimplicarea si tolerarea celor ce nu se implica. Referinte bibliografice Bandura, A. (1986), Social foundations of thought and action: A social cognitive theory. Englewood Cliffs: Prentice-H ‘Baron, Ry Kerr, N.L. si Miller, N. (1992). Group process, group decision, group action, Buckingham: Open University Press. ‘Bernstein, WML, Stephenson, B.O., Snyder, M.L. si Wieklund, R.A. (1983), Causal ambiguity and heterosexual affiliation, Journal of Experimental and Social Psychology, 19, 78-92. ‘Bonacich, P. (1972). Norms and cohesion as adaptive responses to potential conflict: An experimental study. Sociometry, 35, 3, 357-375. Bonacich, P. (1976). Seereey and solidarity. Secrometry, 39, 3, 200- 208. Dilamole sociale * 169 Brechner, K.C. (1977), An experimental analysis of social traps, Journal of Experimental Social Psychology, 13, 552-564. Komorita, S.S. (1996). Gro . Peisonality and Social discussion and Gheleon, 8.1108). ao tet Dictionae ‘de psihosociologie. Bucuresti: INI. " Davos, RM (1980). titemmas. Annu! Rovew Paychology, 31, 169-193. “ Biwos, RM. Me Behavior, Deutsch Ma Kease, eM (962) Studies of tnterpersonel bargaining. Journal of Conflict Resolution, 6, 52-76. ™ 11, Guyer, Ms Pox, J. 19TH. Growp size and of Confit Resolution 19, 503551 gy ofthe commons, Selene, 182, 1243- RL, Hoyle, RH, Dalton, B,, Hong, G., in, P.E* si Thibaut, J. (1987). Indi le of intergroup contact. Journal of 8, Gal. si Graota, KA, discontinuity as a function of fear and greed, nd Sociad Psychology, 58, 68-79. si Rosen, B, (1974). Effects of op tual decisions on syohology, 59, 6, 712-716, ‘AS. (1981). The effects of Jer lity on behavior in a simultted commons, Jounal of Experimental So ul Psychology, 11, 373 J.P. (1974). Rationality, the prisoner’s dilemma and nnn, D. si vera” A (1964), Chee, valuos and fam American Psychologist, 39, 341-350. a Eas Nib 1902), Sra Jy ant eoopration in a wageconjunetive soil dl “Anni Sotn! Peeholy, 2,1, 320 : Perceptual focus, mmas, Journal of170 « Psinologie $i sociotato Kelley, HH. si Greelak, J. L. (1972), Conflict between indi and common interests in an V-person relationship. Journal of Personality and Social Psychology, 21, 190-197. Kelley, ILH. si Thibaut, «IW. (1978), Interpersonal relations: A spondence. New York: Wiley. NLL. (1989), Tlusions of efficacy: The effects of group size on perceived efficacy in social dilemmas. Journal of Experimental Social Paychology, 25, 287-313, Kerr, N.L. (1996). "Does my cont in social dilemmas. in W. Stroche si M. Hewstone (eds.), of Social Paychology. New York: John Wiley & Sons. Komorita, $.5. si Parks, tion. Annual Res RM. si Brewer, M.D. resouree use in @ simulated commons ‘Social Psychology, 46, 1044-1051. Luce, R.D. si Raiffa, H. (1957). Games and decisions: Introduction and eritical survey. London: John Wiley & Sons. Lynn, M. si Oldenquist, A. (1986). Egoi of Paycholosy, 984). Bilvets of group identity on mma, Journal of Personality and ie and nonegoistie motives Mathes, E.W. si McCallum, D.M., Harring, K. Insko, CA. si Thibaut, J (1985). Compe Journal of Experimental Sua! Payholoy 2 , 572-590. (1979). Predictions of other resoponses in a mixed-motive game: Self-justification or false consensw Journal of Personality and Social Peychology, 37, 4, 602-607. Messick, DM. si Brewer, M.B. (1983). Solving s0 review. in L. Wheeler si e Shaver els), Rove ivacek, JM. sa Dilemele sociale » 171 Messi ‘choice in ex} 4,125, Mossi Zomke, P. si L , DIM. si McClintock, C.G. (1968). Motivational bases of rntal games. Journal of Experimental Social Psychology, M.B., Kramer, RM., English fon and structural change as rsonality and Social Psychology, ysis of rescarch utilising the sn for the study of bargaining. In L. Berkowitz yerimental social psychology (vol. 6). New York ‘J. si Dawes, R. (1981). Social dilemmas. In G.M.Stephenson Progress in applied social psychology. Chichester: John Wiley A. (1987). Re ion of st ILAM. si Messick, D.M, (1987), The effeets of or take-some games, British Journal DM. (1986), Inequities in necess to ournal of Personality ant Peyehologey, 51 Samuelson, 4). ‘The pure theory of public expenditure. Review of Feonomics and Statisties, 36, 387-989. Schopler, J. si Insko, C.A, (1992), ‘The interpersonal and intergroup iscontinuity effect in tion, In W. iology, vol. 3.172 « Psinologie $i sociotate Snyder, Mib., Kleck, R. Strenta, A. gi Mentzer, SJ. (1979) ributional ambiguity analysis. Journal Payhology, 21, 121-137, ‘Tajfel, H. si Turner, J. (1979), An integrative theory of inter conflict, in W. Austin si'S. Worchel (eds.) The social psychology of intergroup relations, Monterey; Brooks-Cole. Tyler, TLR. si Degoey, P. (1995). dilemmas: procedural justice and social ident ties, Journal of Personality and Social Psychology, van de Kragt, A.C. Orbell, J.M. si Dawes, IM. (1983). nimal contributing set as a solution to goods pr liticnl Svience Roviow, 77, 112-122. ial dilemmas: A comp: lemmas. Journal of Experimental Social Psychology, 31, 1-27 van Lange, P-AM., Liebrand, W.B.G., Messick, D.M. si Wilke, HLAM, (1992), Introduction’ and literature review. in W.B.G. Li DIM. Messick, HAM, Wilke (eds.), Social dilemmas. Theorotical issues Social dilemmas. Thooretical issues and rescarch findings, Pergamon Press, Yamagishi, T. (1986a). The provi public good. Journal of Personality and Social Psychology, 51, 110-116. ‘Yamagishi, T. (1986b). The structural goal/expectation theory of cooperation in social dilemmas. In E.L. Lawler (ed). Advances in group processes (vol. 3). Greenwich: JAI Press, ‘Yamagishi, T. (1988), Seriousness of social dilemmas and the {sion of a sanctioning system. Social Psychology Quarterly, 51, 32-42, Capitolul VI Deindividualizarea Propunem, in debutul acestui capitol, o definitie provizorie si glol deindividualizarea este “starea caracterizati prin scéiderea activitatii de auto-evaluare si diminuarea fricii de evaluare, stare psihologic& ce produce ‘comportamente antinormative si dezinhibate” (Postmes si Spears, 1998, p. 238). Aceasta definitie este provizorie pentru ci intelesul termenului de deindividualizare s-a schimbat in timp. Cum expunerea noastra va adopta, cel putin in parte, 0 perspectivi istoricd, este firesc si considerim definitia cea mai recenta ca find cea mai adecvata. Definitia enuntata are, simultan, earacteristica de globalitate pentru ci ea reuneste aspeete ce se regiisesc, intr-o mésurai mai mie sau mai mare, in toate conceptiile despre deindividualizare. Teoriile moderne asupra deindividualizdrii isi au originea in opera lui Gustave le Bon, Psychologie des foules (1895; 1991). Potrivit autorului francez, in anumite contexte de grup, individul isi pierde sentimentul de responsabilitate social, regresand spre o forma inferioard de evolutic. Anonimatul, combinat cu sugestibilitatea si contagiunea rapidi a ideilor si a emotiilor duc la comportamente antisociale, violente si instinetive. * — Tdeile lui Freud (1921) asupra_comportamentului colectiv au suferit inraurirea lui Le Bon. Freud a acordat un rol important liderului multimii, care actioneazi intr-o174 « Psinologie $i societate manierd hipnotic’, exercitand control asupra impulsurilor primare ale membrilor. Prin identificarea cu liderul, membrii unei multimi renunta la supra-curile personale si impirtaisese acelasi eu ideal. Desi i-au schimbat sensul, _psihologii__sociali experimentalisti au preluat termenul de deindividualizare de la Jung (1946). Demersul lui Jung _ priveste, de fapt, individualizarea, inteleasi ca “un proces de diferenticre ce are drept scop dezvoltarea personalitiitii individuale” (Jung, 1946, p. 561, apud Dipboye, 1977). Prin opozitie, deindividualizarea corespunde procesului. de pierdere a distinetivitatii si individualitatii. Ba esto in mod esontial nociva, disfunctionala atat pentru individ, et si pentru societate. in cele ce urmeazi, yom imparti evolutia experimental a conceptului de deindividualizare in trei perioade: perioda elasica (proeminente sunt contribuliile lui Philip Zimbardo), perioada intermediara (circumserisi de eforturile lui Edward Diener de a rafina conceptia lui Zimbardo) si perioada contemporani. Pentru aceasta din urma, reprezentativa este teoria lui Steven Prentice-Dunn si Ronald Rogers. 1. Teoria clasica a deindividualizérii Abordarca experimental a transformatilor pe care } suporté individul deindividualizat a climinat emotiile puternice, izvorate din natura salbaticd a omului, precum si “spiritul colectiv” descrise de Le Bon. Primele experimente au considerat ca definitorie pentru starea de deindividualizare sentimentul de pierdere a identitatii. In contexte sociale specifice, in care anonimatul devine posibil, individul nu ma doreste si fie un stimul distinct in cdmpul social, si-si defineasca cul ca unic. Dimpotriva, in astfel de contexte, el se Deindividualizarea © 175 caracterizeaz printr-o constiinta de sine sedizutt, ceea ce descaituseaz comportamentele inhibate de normele sociale. Cercetirile perioadei clasice s-au organizat in jurul ideii de identificabilitate. In esenta, deindividualizarea este produsi de imposibilitatea identificarii. Definitia accesibili in literatura romaneascd se afl in consonanté cu acest mod de gandire: deindividualizaren este “conditia psihic a indivizilor care considera ei, datoritA unor factori de naturii fizied (de exemplu, intunericul) sau de natura social (de exemplu, starca de multime), nu mai pot fi identificati” (Cheleea, 1998, p. 91). Ipoteza principal a studiilor pe care le vom deserie succint este ef individul deindividualizat, ee nu se mai simte unic, reperabil si responsabil, desfigoara comportamente impulsive si necontrolate. Mai apare acum o mutatie esentiala, care confert specificitate teoriei psihologice a deindividualizarii in raport cu teoria multimilor: Festinger, Pepitone si Neweomb (1952) afirma raspicat existenta comportamentelor dezinhibate nu numai in multimi, dar si “in grupuri de toate marimile si de toate tipurile” (p. 382). Evident, aceast conceptualizare a ficut posibilé studierea deindividualizarii in laborator. Cei trei autori mentionati si-au propus si arate ci fenomenul deindividualizéirii in grup este insotit de o reducere a constringerilor interioare, si ci, in plus, membrii se simt mai atrasi de grupul care le-a favorizat deindividualizarea, Festinger si colaboratorii sai au manipulat deindividualizarea prin intermediul sareinii, Ki au cerut subiectilor-studenti sti discute in grupuri (aledtuite din patru pina la sapte membri) sentimentele pe care le aveau fatd We parinti, pe baza rezultatelor unui sondaj care aritau ei respingerea si ostilitatea fata de parinti sunt cele mai rAspandite sentimente in randul tinerilor, Masura dependent& o reprezenta capacitatea membrilor grupului de a-si aminti ce a spus fiecare din ceilalti in timpul discutiei. Autorii au constatat c&176 « Psihologie $i societate in grupurile in care pirintii au fost vehement criticati, deci acolo unde au dispirut constrangerile interioare, subiectii nu puteau reproduce diseutia colectiva decat cu mare greutat Incapacitatea subiectilor de a-si aminti a fost pus’ pe seama deindividualizarii — in aceasta stare oj si-au focalizat atenti pe grup ca intreg si nu pe indivizi. in acelasi timp, fiecare participant a simtit 4 nu formeazi obiectul atentiei ccorlalti, ceea ce I-a incurajat sa exteriorizeze sentimente pe care in mod obisnuit le ascundea. in aceasta viziune, grupul detine un rol esential: deindividualizarea apare din pricina e grupul capteazii intreaga atentie a membrilor. Singer, Brush si Lublin (1965) au folosit procedur’ experimental simplificata in raport cu studiul anterior. Ei intervin in mod direct asupra deindividualizirii: subiecti sunt invitati si imbrace halate largi de laborator, asolut identice. Experimentatorii le ofereau 0 definitie a literaturii pornografice statuat de Curtea Suprema a Statelor Unite si ii anuntau cd sarcina lor era aceea de a aprecia, intr-o discutie de grup, daca un anumit pasaj din romanul Amantul doamnei Chatterley de D.H. Lawrence este sau nu_pornografic, Subicctii non-identificabili au utilizat intr-o mai mare masura oxpresii obscene in cursul discutiei. Singer si colegii sii au atribuit acest rezultat pierderii constiintei de sine in starea de deindividualizare. De data aceasta, grupul nu constituie decat un mediu in care evolueazi_indivizii__anonimi, Deindividualizarea, obtinuti prin manipularea _identifi- cabilitatii, este inferati din comportamentul indezirabil al subiectilor. Cel care a marcat decisiv cercetarile asupra deindividualizérii a fost Philip Zimbardo. In 1969, el a publicat un articol vast, de o rari calitate intelectual, in care a propus un cadru teoretic relativ precis, mentionand variabilele care produc deindividualizarea, _principalele caracteristici ale stiri psihologice, precum si comportamen- Deindividualizarea + 177 tele determinate de deindividualizare. Printre variabilele de input sunt enumerate: anonimatul, scdderea responsabilitati activitatea in grup, mirimea grupului, perspectiva temporala modificata (accent exagerat pe prezent, ignorarea viitorului si trecutului), excitarea fiziologicd, | input-ul senzorial supradimensionat (de pildi, muzicd intensti), implicarea fizica in act, stdri modificate de constiinta (prin alcool, droguri, ete.). Fiecare din aceste conditii prealabile pot determina comportamente deindividualizate: impulsive, emotionale irationale, regresive, scipate de sub controlul stimulilor externi. Pentru psihologul social american, deindividualizare este “un proces ipotetie complex in care o serie de conditii sociale duc la schimbari in perceptia eului si a altora si la comportamente altminteri ‘reprimate” (Zit en i e” (Zimbardo, 1969, p. __ Ideile lui Zimbardo au dat un nou impuls cercetitrilor. El insusi s-a preocupat in special de conditiile ce favorizeaz’ aparitia stiri de deindividualizare. De pilda, in privinta marimii grupului, a raportat un experiment de teren asupra vandalismului, inteles ca rezultat al deindividualizari Tpoteza acestui studiu a fost ca orasele mari constituie medii propice pentru deindividualizare. Zimbardo a abandonat o masini veche de zece ani pe o stradd aproape de New York University si o alta, identic’, in ordselul Palo Alto din California. El a luat plaeile de inmatriculare ale vehiculelor si lo-a ridieat capotele. Zimbardo relateazi ci primul atae vandalie asupra masinii din New York a avut loc dup& zece Eine doi adulti si un copil au luat bateria si radiatorul, upa trei zile si 23 de astfel de contacte, din masind nu mai ramijsese decat caroseria. Prin constrast, masina abandonat& in Palo Alto a rimas neatinsa. Singurul care s-a apropiat de ea a fost un trecitor ce i-a coborait, capota fiindea incepuse sii + lou!178 « Psinologie si sooietate Byident, studiul acesta nu striluceste veo controll experimental, Diferentele constatate intre cele dow grupuri (orase) de mirimi diferite pot fi la fel de bine, explieate prin alti factori. in articolul stu, Zimbardo a os) cach interesant de violenta eolectiva, oe reflect degradarea valori Viti ne ncaa do cbulent de la Univoraten din sinucida. In 1967, 200 de studenti de la oe yma au indemnat s& sara dintr-un turn pe cole lor care ameninta ci se va arunca in Bel. Leon a (2981) a cercetat eolectia New York Times pentru perionda 1964-1979 si a descoperit 21 de eazuri de sinueidere publics in 2ece din ele s-a petrocut fenomennl seraulat do eae listinge cAtiva factori ca el 7 Mase a multimilor intunerieul, Sintanta fsit (ol co i si se arunce de etal 40 nu ponte aus strigiteleeelor de js) Se Ce ea mareta mult de 300 de Thombs ba aeieat po sinuciees si i-au cerut si-si duct geatul pana la eapat. Autorul apreciazd e& astfel de multimi aeigurd anonimatel indivizilor,favorizand deindividualizarea seer upd co.a studiat mullimile care au ucis fara judccati indiviei aeuzati de a fi comis acte antisociale, Brian Mullen (1986) a formulat acceasi coneluzie, Mullen analizat 60 de i de linsare, petrecute intre 1 si . fi “ Guindisidualzarea ea ipsa stents conentaio ‘pe sine jonalitate inv euputel si atntia autofoeaizaa: eu ct. grupul este me insile. In cazul executiei populare, méirimea sropuli 4 influentat atrocitatea. Cu cat multimea a fost os ee eee (Mullen a caleulat © medie de 1492 de membri), eu att crescut probabilitatea atrocitiitilor: vietima a fos asasinatii, dar si arsi, dezmembrata, ete. Deindividvatearea » 175 Variabila de input care s-a bucurat de cea mai mare atentie din parten Iui Zimbardo a fost, fird indoiala, anonimatul, Pentru el, relatia esentiala in deindividualizare ¢ reprezintii aceea dintre anonimat si comportamentul antisocial. Festinger et al. (1952) au demonstrat ei astfel de comportamente coreleaz cu sentimentul de anonimat, iar Singer et al. (1965) au pus in evident inclinatia subiectiloe anonimi (imbracati la fel) de a desfasura comportamente antisociale. Zimbardo a continuat aceasta linie de cereetare, dar a instituit ea variabila dependentd comportamental agresiv. fn cel mai important experiment expus in articolul din 1969, el a ftcut apel la subiecti de sex feminin, studente la New York University. La intrarea in laborator, studentelor Ii St cerea st imbrace halate albe foarte largi si si-si puna o slugi pe cap; se inducea astfel sentimentul de anonimat, Unui It grup de subiecti i se aplica un tratament de lualizare” ~ acestia purtau pe piept insigne eu propriul nume. Inainte de a se lua masurile dependente, sublectii ascultu un interviu cu o student, care era fie ‘onest si sincera, fie increzuta si egoista, Autorul a masurat socurile pe care subiectii le-au aplicat acestei “victime” si a constatat ef subicetii anonimi au dat dovada intr-o mai mare masurii de agresivitate. Mai mult, daei subiectii din conditia de individualizare au feut distinetia intre stu cea antipatici (tratatind-o ceva mai agresiv pe ultima), subiectii anonimi aplied socuri electrice prolungite in ambele cazuri. Experimentatorul a demonstrat, in felul acesta, eh stimulii exteriori (trisataturile victimei) nu controleaza comportamentul indivizilor deindividualizati, Rolul anonimatului in declansarea comportamentelor mtisociale a fost confirmat si de alti cereetétori. Diener, raser, Beaman si Kelem (1976) au organizat un experiment dle teren care s-a desfisurat de Halloween. Copiii ee umblaa si fac uri erau asteptati de cfitre experimentator! in 27 de denta simpatica si—__—_——_- 780 + Psinologie $1 sociotate case, Bi veneau fie singuri, fie in grup. Brau primiti in camera Go ai gi invitati si ia ete o bomboand dintr-un vas aflat pe ead. Apo! adultul care-i intampinase se retriigea, seuzandu- rae ake de lucru, Variabila dependent era numérul de pomboane pe care copiii le luau in plus. Copiii purtau costume a nasti, jar in conditia “anonimat”, experimentatorul nu Eicea nie] un efort stri identifice, Dimpotriva, in conditia “non- anonimat”, dup co li se Idudau costumele, copii erau Gntrebati eum se numese si unde locuiese. Datele aestul xperiment inedit av confirmat ipoteza Iai Zimbardo: sronimaval 2 favorizat comportamentele antisociale, Copiit non-identificati au luat mai multe bomboane in lipsa Adultului, De asemenea, comportamentul antisocial a fost dafluentat de prezenta grapului: copiti aflati in grup au lua’ aay cmulte bomboane decat cei ce umblau singuri. Anonimatul ie efecte de deindividualizare pronuntate atunci cand se produce in grup — cole mai multe bomboane au fost sustrast re edtre membrii grupurilor care nu fuseserdi chestional asupra identitatii lor. Mathes si Guest (1976) au demonstrat si ci ¢ anonimatul constituie 0 cauzi a comportamentului antisocial de grup, Subiectii urmau si defileze prin restaurantul Gniversitar purtdnd 0 panearti cu inscriptia “Masturbation is fun’. Bi erau intrebati cum prefer sa facd acest Iueru: singuri si nedeghizati, singuri si deghizati, nedeghizati in grup sau Goghizati. in cap. Analiza raspunsurilor a relevat ch subiectilor le este mai usor s& actioneze impotriva normelor sociale cand sunt in grup decat atunci cand sunt singuri si cand sunt deghizati decit atunci cand nu sunt. in urma Scestui experiment simplu, autorii au formulat trei concluzii (a) ealivatea de membru al unui grup favorizenai comportamentul antisocial; (b) apartenenta Ta un grup indyee smonimat, (e) anonimatul faciliteazi —comportamentul antisocial” (Mathes si Guest, 1976, p. 261). Deindividualizarea + 181 Potrivit lui Zimbardo, anonimatul si alte variabile daw nastere deindividualizani,” ce produce la réndul ei 0 dezinhibare a comportamentelor inhibate anterior. Totusi, nu fn orice situatie anonimatul determing agresivitates i comportamentul antisocial. Cu timpul, cereetitorii au ineeput si-si dea seama ci lipsa unei conceptii coerente ou privire la Geindividualizare ca stare psihologics mediatoare ti impiedica sh faci predictii acurate cu privire la comportamentul de output. Zimbardo insusi raporteazi in textul din 1969 un experiment aproximativ identic celui cu _studentele doindividualizate, dar in care participaserd soldati belgient. Deindividualizarea s-a indus la fel, prin halate largi si msti. De data aceasta ins, subiectii deindividualizati s-au aritat mai putin agresivi decit cei individualizati. Incerednd si dea tun sens datelor, autorul a explicat ei tratamentul de deindividualizare a fost, de fapt, unul de individualizare Subject crmu deja individualist sn, wniformele lor militar, iar partiipare la experiment ia fleut 8 se sila ____Diener (1976) a obtinut, de asemenea, rezultate ce infirma ipoteza e& anonimatul stimuleaza agresivitatea in orice imprejuriiri, Acest cercetitor a imaginat 0 paradigma mai realist pentru studierea agresivitétii, Subiectului i se spunea ci experimentul poartd asupra activitiii fizice si a rapidita{ii eu care pot fi indeplinite anumite sareini. El era introdus intr-o camera slab luminati in care se afl: un complice al experimentatorului asezat pe podea. Subiectului i se dideau bastoane dintr-un material foarte putin dur pentru acl lovi pe compliee si ghemotoce din hartie do ziar pentru a le arunca in acesta. Intr-una din conditii, subiectilor lise asigura anonimatul atat in raport eu cel pe care-1 loveau, eat si cu experimentatorul. Rezultatele nu au evidentiat diferente in ecea ce priveste agresivitatea subi imi si ‘ a ectilor ani needle ilor anonimi si a celor782 « Psihologie $1 sooiotate Zimbardo a sustinut nu numai ci deindividualizarea stimuleazi comportamentele indeobste inhibate, dar ci acest lucru se produce indiferent de stimulii din mediu. Johnson si Downing (1979) au atacat aceasti idee intr-un experiment foarte convingitor. Ei au banuit cA dezinhibarea pusi in evident in studiile anterioare s-ar putea datora unei variabile parazite si nu neapirat _ tratamentelor experimentale. De pildi, halatele si glugile folosite de Zimbardo, & la Ku Klux Klan, ca si costumele copiilor de Halloween, sugereazicomportamente —agresive si antinomative. Ca atare, eci doi autori au introdus in situatia experimentali, altminteri asemniitoare cu cea imaginatii de Zimbardo, indici care ficeau aluzie Ia comportamente prosociale:_subiectii lor au imbrécat uniforme de sori medicali. In aceste conditii, subiectii deindividualizati au manifestat o agresivitate mai redusi decat cei individualizati Johnson si Downing au probat, astfel ed indicii din situatie jnfluenteaz comportamntul subiectilor si e& anonimatul are un impact mai slab deciit se credea. Ca si predecesorii sii, Zimbardo a considerat non- identificabilitaten ca fiind conditia cen mai i A deindividualizarii. Cercetarile ulterioare au nuantat accasti idee, De asemenea, ele au imbogiitit tabloul deindividualizi ca stare subiectiva, pe care Zimbardo la neglijat. Daci Festinger, Pepitono si Newcomb (1952) au masurat un aspect al deindividualiziirii (capacitatea subiectilor de a-si_amint afirmatiile proprii si ale celorlalti membri ai grupului Zimbardo nu a initiat demersuri empirice in acest’ direeti El] s-a multumit s4 vorbeasc’ despre schimbari subiective inferate — sedderea auto-observarii, a auto-evaluirii si a grijii pentru evaluaren celorlalti.. Deindividualzaroa + 183 2. Deindividualizare si constiinta de sine nie Zimbardo a eoncoput deindividualizarea ea un proces bsibic iesit din eomun. Deindividualizarca este 0 stare neat’ de constiinté extrema, it . ' mia, in care persoana se transforma radical. Compartamental_" individul vidualizat are caracteristici extraordinare: irati regresiv, fri nici o legiturdi ca stimuli din Seas Conceptia psihologutuit social american este, din punetul de lere al disparitiei totale a auto-reglirii, apropi vedere a dep! wo slirii, apropiata de acoea stinger, Pepitone si Neweomb (1952 deseris un proces de grup mai obit si mai freevent. Finda sugestiile pretioase ale lui Zimbard ari dupa 1975 au manifestat. tendinta, de® concentaclion pa tendin deindividuatizarea in aceasta maniert, °° Comeemtuaiza In ceea ce prive ihologi ; ste starea psihologied propriu-zist deindividualizare, 0 solutie care sn impus eu timpel a fot coun a, teoriei constiintei de sine cbieetive (Duval si een " 72), Am mai _avut prilejul sa expunem Brincipalele aspecte ale acestei teori (vezi eapitolul despre aren soil). Tn jot), doi autor sustin et ntiei asupra propriului eu face mai i detectaren diserepantelor dintre eoatean este standardele normative, Perceperea diserepantelor echivaleaza GP experienta afectivat negativii, ceea ce motiveaz’: porsoana Si-si punk sau sitsi repund comportamentul in acord eu normele. Wieklund (1975) 2 atras atentia asupra_posibilel implicit a acestei terit in expliearea deindividualizanii, © a prevoni starea nepliicutit de constiinta de si de replicuti stiinta de s ng ebreaints — toemai— deindividualizarea, Porsoana fein panes re prin definitie non-constienta de nas a da seama de jeazi in comportamente antisociale, aus snesveaal tn___—_— Tad « Psihologie si societate Tndividul aflat in starea de constiinta de sine obiectivi aa dovad de o aderentA crescuta la norme. Ideea acoasta fost aplicata in studierea comportamentului agresiv, ceea ce fost anistabilirea legiturilor dintre cele dou’ cimpuri seeetice: deindividualizarea si constiinta de sine obiectivi sencioe: Fenigstein si Buss (1974) au manipulat constiinta de sine in paradigma clasied de cereetare a agresivitatii prope a meld Buss, Subiectii, cu totii de sex maseulin, trebui dulce sour electrice unui compliee al experimentatorior fic in fata unei oglinzi, fie in prezenta unui public. Ipoteza prineipald prevedea ca, oferindu-i-se prilejul si se maniteste frresiv, persoana constient’ de sine isi va raports comportamentul Ja standardele saliente din situatie. Autorii: gu introdus un standard care interzicen agresivitatea — ar tima era femeic. Astfel, a fost pus in evidenta ofectul vetbitor al constiintei de sine asupra agresivitatiis subieet pacagecgprivenul tof aciinds gcagiscel eg caroras area ice foralizata catre ei insisi din cauza publicului, au aplicat socart clectrice foarte slabe. Carver (1974) si-a realizat experimentul cee Mentia, dea demonstra _posibilitateastimuliri Comportamentului agresiv la indivizii constientt de ei insist printr-un standard care incurajeazé agresivitatea. Ou alte Pivinte, -atentia focalizata pe sine faciliteaz alinien Comportamentului 1a standard, indiferent de tipul | st crrentarea acestuia, Carver a facut salient un standard pgresiv: subiectilor li s-a spus cf socurile puternice vor ajnta wEuima sa invete mai usor lista de cuvinte. Desigur, de d vwasta complicele cra birbat. Rezultatele au indeplinit Asteptirile autorului: subiectii confruntati eu propria imagine in oglind’ au aplicat socuri mai intense. Aceste dou experimente au furnizat probe empiriee in sprijinul ipoters! potrivit edreia constiinta de sine determin adoptares vrandardelor normative din situatie. Ble nu probeaz’ nimic cu privire la deindividualizare, desi sugereazi 0 idec Deinaividualizarea + 185 fundamentalé: starea de constiinta de sine ar putea fi opustl stiri de deindividualizare, dat find ci ea inhibi comportamentele antisociale. "0 pledoarie in favoarea integrarii eelor doua torii @ gisim in articolul lui Diener si Wallbom (1976). Cei doi autori au remarcat rolul important al constiintei de sine att la Duval si Wieldund (1972), eét gi la Zimbardo (1969). Ei au cdutat si pun& in evidenta o relatie intre starea interna. (consti de sine sau deindividualizare) si comportamental antinormativ. Unii subieeti, agezai in fata oginai, asculiau 0 inregistrare cu propria voce. Ceilalti, repartizati in conditia ‘non-constiinta de sine”, erau expusi la 0 voce strain, menita si le distraga atentia. Numai 7% din subicetii din primul grup au trisat, jn sarcina de rezolvare de anagrame atunci cand li s- a oferitprilejul, in vrome ee procentajul “trisorioe” a fost mult mai ridieat in grupul al doilea - 71%, Remareim ei manipularea deindividualizdrit nu s-a realizat prin faetori de grup. Diminuarea constiintei de sine poate, asadar, si se produci chiar si atunei efind persoana nu devine ‘anonima intr-o multime. Autorii au conchis c&, adesea, constiinta de sine inhiba comportamentul antisocial. . Chiar dai nu au manipulat deindividualizarea, Ickes, Layden si Barnes (1978) au oferit un argument valoros in favoarea construirii unei conceptii asupra acestei stari din punetul de vedere al constiintei de sine. Demersul lor este important pentru ct surprinde corelatele subiective ale starit de constiinta de sine obiectiva, ereind premise pentru 0 deseriere fenomenologicd a deindividualizarii, Hi au variat constiinta de sine a subiectilor eu ajutorul unei camere de luat vederi. Variabila dependenta a studiului au_constituit-o rispunsurile subiectilor la chestionarul Tui Kuhn si McPariland (1954), socotit “o masurd evasi-proiectiva a coneeptiei despre sine” ( Ickes et al., 1978, p. 148). Mai preci sareina subiectilor era de a completa de 15 ori propozitia “Bu6 + Psihologie gi societate rant. fen fa camerei de Tuat veder fie i ipsa seestnin a - . . ao” los Subiccti din condita “eonstiint de sine accontuata? au ols i i EI 4 in auto-descriere tet are intro mai mare m&sura i xe termoni cre luind conceptii de si au unicitatea, dezvaluind | pti de sine mai Individualizate. Dimpotriv’, ect din conditia ‘contint de 5 i Ite raspunsuri ce ret a redusa” au dat mai mull insur co refleeta deindividualizarea. Bi s-au conceput pe ei insisi mai eurand in i i ii ri. ii identificirii la anumite grupuri. fermen omind de la aceste oforturi de integrare a de P acest rezultate, Diener (1980) a propus wrmatonren definite izdrii: “l a leindivic zatii ‘8 deindividualiztirit: | “Persoana ste impiedicatt de factorii.situationali din erp ak evn st i ii blocate constiinta de stiontit de sine. Ei fi sunt ; © individ separat #1 monitorizarea propriului comportamont (p 210), Diener sa concentrat, ea atare, pe factor ea diminuear4 constinta de sine: coeziunea grupelus, activitate jn comun, centrarea atentiei asupra eet 7 : i intreg, delegarea decizici p rea grupului ca un intreg, delegarea er oui constiintei de sino, ei nums nu contribuie la reducerea no, i mom i Ji. Potrivit lui Diener, 0 ma reducerea fricii de pedeapsi | , : asemenea color purtate de spargitori, foealizeazt atent eului, si nu asupra — mé A Deindividualizarea, ca implicare in activitatea de grup pin la diminuarea constiintei de sine, este insotité de o se respunzitoare a auto-reglirii. Planificarea actiunilor Gutorreglarea devin imposibile din cauz’ ca persoana ma decide pentru sine, ef last grupul si feck. Ea nu preocupati de urmiil actelor sale, ee “din pune de ‘tea nu existd pentru indivizi car alent deet indivizi" (Diener, 1980, p. 229). enti de ei insisi ca indivi ner, 1980, cae De aecepti ca in viata de zi cu zi existi numeroase contexte in care indiviit nu-si concentreaaa atentia asupra Jor insile, iar idenititile lor de persoane unice nu sunt unt Deindividvalizarea « 187 saliente. De exemplu, 0 persoand poate si-si piard’ temporar constiinta de sine privind un film pasionant, dar ea revine usor la conditia de auto-reglare in prezenta indicilor adeevati Deindividualizarea, care se instaleaza in prezenta unor factor de grup ce previn constiinta de sine, se deoseheste de aceste stiri prin aceea e& auto-reglarea este blocatil: individul se dovedeste imun la stimulii care in mod normal evocii auto- reglarea. Individul deindividualizat este deosebit de reactiv la emotii, la indicii externi si la intdiririle externe imediate. E] a pierdut eul in grup”, fiind “similar organismului stimul- rispuns din behaviorismul timpuriu si avand o mediere constientai redusii” (Diener, 1980, p, 230). Autorul american isi completeaza teoria apreciind ei deindividualizarea nu induce in mod necesar comportament antisocial; ea ponte avea drept urmare chiar comportamente prosociale. Conduita personnei deindividualizate depinde de motivatiile ei de moment si de stimulii situationali. De regula ins4, sustine Diener, comportamentele rezultate din starea de deindividualizare sunt comportamente inhibate, chiar daca ele inseamnd a saruta sau a imbriaitisa pe cineva. Diener si-a testat in mod riguros teoria. Prineipala lui preocupare a fost aceea de a descrie schimbirile subiective legate de deindividualizare si de a arata cd ele difera in raport cu simpla non-constiinta de sine, fntr-un experiment deosebit de complex (Diener, 1979), el a contrastat trei conditii: constiinta de sine, non-constiinta de sine si deindividualizare In fiecare conditie au evoluat grupuri de opt subiecti, in care rau introdusi sase complici, In conditia “constiinta de sine", subiectii au fost expusi la activititti de grup menite si-i fact st se simta individualizati si constienti de ci insisi. Au redactat un text despre propria pesoandi, au ascultat muzieii si u trebuit sii spuna daci aceasta se potriveste caracteristicilor lor de personalitate etc. Manipulirile din conditia “non- constiita de sine” incercau si indrepte atentia subiectilor spre188 + Psihologie si societate exterior. Li s-a cerut si asculte muzica si si 0 aprecieze, s scrie un text despre cum vor arita universitatile peste 100 ani, si apese o pedal in mod ritmic, etc. In conditia de “deindividualizare”, complicii incereau si creeze 0 atmosferi calda, exuberant. Experimentatorul a cerut fiecdrui grup sit- si aleagi un nume. Subiectii au cintat in cor, au acul muzica africana bitand din palme, au dansat in cere {indandu- se de mani, ete. Trat a produs exci si cocziune de grup. Misuriitorile dependente au avut vedere dezinhibarea dezinhibarea discursului, eapacitatea subiectilor de a-si aminti in detaliu ce sa intémplat in cursul induetiilor experimentale. Subieetii completau, de asemenea, un chestionar asupra atractiei fata de grup, a constiintei de sine, a starilor modificate de constiinta. Participantii deindividualizati au perceput grupul din care faceau parte ca find unit si au declarat sentimente de atractie fat de grup mai pronuntate decat subicctii din celelalte conditii. Ei au fost mai putin constienti, au actionat mai spontan (deci le-a lipsit planificarea constienta) si le-a piisat mai putin de evaluarea celorlalti. Pentru evidentierea tendintei spre comportamente antinormative, Diener a inménat subiectilor o lista cuprinzénd activitati dezinhibate sau riscante (a bea lichide cu biberonul, a scrie cuvinte obscene, a-si picta simboluri pe fata, a se juca in noroi) si activitiiti inhibate (a gsi solutii pentru dileme morale, a rezolva cuvinte inerucisate, a citi despre dezarmare) si le-a cerut subieciilor si aleagi dowd pe care ar dori sii le desfasoare. Asa cum se asteptase autorul, subiectii deindividualizati au preferat activitati dezinhibate. In ansamblu, rezultatele accstui studiu au confirmat existenta legiiturii dintre lipsa constiintei de sine si deindividualizare, precum si a legiturii dintre lipsa constiintei de sine si ‘comportamentul dezinhibat. Deindividvalizarea + 189 Principala contributie a lui Edward Diener se situeazi 1a nivelul descrierii stirii de deindividualizare, el dovedind astfel validitatea constructului. Deindividualizarea este procesul in care conditiile sociale induc constiinta de sine si frica de evaluarea celorlalti, sliibind constrangerile interne cu privire la desfaisurarea anumitor comportamente indezirabile. Pentru Diener, deindividualizarea este, in mod esential, 0 teorie a grupului. Intr-un studiu publicat in 1980, el a demonstrat ed variind earacteristici ale grupului ca marimea si omogenitatea, se obtin variatii in constiinta de sine siin comportamentele dezinhibate ale membrilor. Mai precis, cu cit grupul este mai mare, si cu eat este mai omogen (de pilda, alcdtuit numai din indivizi de sex masculin), cu atat se inmultese comportamentele dezinhibate, iar constiinta de sine este mai redusi (Diener, Lusk, DeFour si Flax, 1980). Astfel de concluzii reprezint& contributii pretioase nu numai pentra teoria deindividualizarii, dar si pentru domenii ca auto- reglarea, constiinta de sine si comportamentul de grup. 3. Teoria contemporana a deindividualizérii Conceptia elaboratt de Prentice-Dunn gi Rogers se deosebeste in mod radical de teoriile Iui Festinger et al (1952), Zimbardo (1969) si Diener (1980), Ea nu mai pastreazi din acestea decat ideea ci deindividualizarea produce comportamont dezinhibat. Cei doi autori infiptuiese o schimbare de paradigma. Ei au, in plus, meritul de a da o interpretare unificatoare cercetirilor mai vechi, ale ciror rezultate - nu o data - s-au contrazis. Diener (1979) a demonstrat rolul fundamental al reducerii constiintei de sine in deindividualizare. Prentice- Dunn si Rogers au admis acest rol, dar au nuantat intelegerea atentici, Ei au preluat concluziile cereetarilor din domeniul700 « Pathologie $i societale cului, potrivit edrora atentia indreptata spre eu are aspecte publice si aspecte private si au sustinut cif cele doua tipuri de ‘atentie focalizata spre interiorul persoanei marcheaza in mod diferit starea de deindividualizare. fntr-un studiu deosebit de important, Fenigstein, Scheier si Buss (1975) au pornit de la premisa unui cu cu multiple fatete si au ficut distinctia intre cul privat si eul public, precum si intre constiinta de sine privat si constiinta de sine publicd. Bul privat este aleituit din aspecte ale eului ce nu sunt cunoseute celorlalti: sentimentele persoanci, atitudinile si gndurile ei intime. Eul public cuprinde aspecte ale eului ce pot fi observate si cunoscute de citre ceilalti Elementele lui motiveazi auto-prezentarea. Fenigstein si colegii si au inteles constiinta de sine ca trasdtura de personalitate referitoare la concentrarea atentiei asupra propriului eu. Scala construita de ei pentru masurarea acestel trastituri include trei subscale: subscala de constiinta de sine privati{, subseala de constiinta de sine public’ si subseala de anxietate. in prima subscala, figureazit itemi de tipul: “Cand lucrez la o problemi, sunt constient de felul in care imi fanetioneazi mintea”, “In general, mi concentrez asupra sentimentelor mele”, “Imi examinez in mod constant motivele”, ete. Indivizii cu scoruri mari la aceasti subsea sunt inelinati sa-si concentreze atentia pe aspectele interne ale eului. Cu ajutorul itemilor din subseala de constiinta de sine publict se poate surprinde tendinta indivizilor de a fi constienti de propriul eu ca un obiect al atentiei si actiunilor celorlalti, Tati cativa din acesti itemi: “Ma stréiduiese de obicei sh fac o impresie buna”, “Ma preocupi ce gandese ceil despre mine”, “De obiecei sunt ‘constient de infitisarea mea”. Cei ce obtin scoruri mari pe aceasta subscali, au tendinta de a-si controla minutios comportamentul public. Intr-un studiu asupra relatiilor dintre atentia focalizatii asupra eului si interactiunea social, Fenigstein (1979) a descoperit ci | Deindividuaizarea + 197 femelle eu o constiintit de sine public negativ la respingerea de etre grup deeit cole cu 0 slab conan do cil. Fiind mai constiente de felul in are le pereep ¢ sensibile Ia ova cree ery bile In evaluate si | Inainte de a des i ° rie implicatiile acestor rezult : a ezuiltate asupra deindividualizari, se euvine si montiondim eonelusile formulate de Froming, Walker si Lopyan (2982), Deniorsul estora a probat ca cele doud maniere folosite mai freevent Pentru manipula eonstiinte de sine, ogni si publ au efecte foarte diferite: oglinzile ampli 1 fet : ile amplified focalizaren pana area asupra eului privat (fac saliente emotiile, a ile), in vreme ce publicul centreazt 1 aspectelor publice ale eului (i inf pe individ ot l determin’ pe individ sis Perec pe sine din punetul de vedere al celoreti. Pentra = 8 Inliei argumentarca, autor citeaza un stadia asp isonantei cognitive efeetuat de Scheier si Carver (1980), din care a reiesit ef oglinda i-a Rieut a pe subiecti mai consticnti de alitudinile lor initiate, iar o eameri de Tuat vederi (ea manipulare a constiintei de sine publice) i-a facut. m constienti de comportamentul lor contra-atitudinal : Cu privire la distinetia analizat in randurile anterioare, ‘sevea dintre eonstiita de. sine privat s Constinta de sine publed, Prentiee-Dunn si Rogers sustin ex tiinta de sine privat este implicala in apariti starii de deindividualiza inuarea ongtiingel do eine i alizare, Diminuarea constiintei de si ‘ a constiinte: de sine Publice nu are impaet asupra deindividualizari. Indivieit nu a ae li iusligeacat atunei cand nu-si mai concentreazi atentia asupra felului in caro ii. pri Si devi entia supra are ii privese ceilalti. Fi dev deindividualizati numai atunci ednd anumiti stimuli din grup ii impiedicd si se concentreze asupra aspectelor private al cului: sentimente, ganduri, pereeptil, mens arian er istinetie funciart a celor doi autori se refer la iabilele care determina scaiderea constiintei de anteri ine192 « Psinologie $i societate general. Pentru ei, numai o parte din aceste variabil initia deindividualizarea. Ei postuleaz’ dowd categorii de declansarea contributi paritia stiri de deindividualizare). Indicii de Ce decisiva la justifieabilitate actioneazi asupra constiintei de sine pul ‘si. amplific preocuparea individului de a-si__ pune comportamentul de acord cu standardcle sociale. Bi oferi informatii persoanei asupra miisurii in care ea poate fi trasi la raspundere pentru actele ei. Indieii situatonali, pe baza cdrora persoana infercazit ca este reperabild si ed asupra et apasi o responsabilitate, augmenteazi constiinta de sine public’. In astfel de situatii, indivizii se conformeacd expectantelor celorlalti. Dimpotriva, atunci céind astfel de indict lipsese (de pilda, in conditii de anonimat sau de difuziune a responsabilitatii), constiinta de sine public’ este redusi si individul este predispus spre comportamente antinormative. Prentice-Dunn si Rogers observa ci multe experimente anterioare asupra _deindividualizarii_ au manipulat, de fapt, indicii de justificabilitate. Zimbardo (1969), de pilda, imbricdndu-si subiectii in robe lungi si cerandu-le si poarte masti, ia facut si fie mai putin constienti de comportamentul lor public si s& inteleaga ci nu yor fi pedepsiti pentru actele lor. Subiectii s-au comportat agresiv nu pentru ca ar fi fost deindividualizati (in realitate, erau cat se poate de constienti — manipularea indicilor de justificabilitate nu conduce la sciderea constiintei de sine private), ci pentru edi stiau ci ceea ce fac nu va avea efecte negative asupra lor. in experimentul lui Zimbardo, ca si in altele (Singer et al., 1965; Diener et al., 1976) nu exista nici un fel de garantii ci subiectii s-ar fi aflat in starea de deindividualizare. Diminufind constiinta de sine publiei, indicii de justificabilitate pot produce _comportament dezinhibat $i antinormativ, dar nu prin intermediul Deindividvalizarea «196 deindividualizirii, ci prin inducerea expectantei ci nu vor, ‘ista consecinte negative. Cealalt& categorie de indici situtionali, categoria fn care autorii includ eoeziunea grupului si excitarea, contribuie la reducrea constiintei de sine private. Excitarea fiziologic si “imersiunea perceptuald in grup” au drept rezultat o alterare a perceptiilor si a capacititii de rationare. In conditiile in care individul nu mai este constient de gandurile, de emotiile si de starile sale interne, el nu se mai poate regla in mod adeevat; apare, astfel, deindividualizarea. Standardele sociale si personale se sterg (in orice caz, isi pierd salienta), se produc distorsiuni ale proceselor emotionale, precum —_si_—_dezinhibarea comportamentali. Indieii atentionali_ pot favoriza comportamentele inhibate, dar, spre deosebire de indicii de justificabilitate ei fac aceasta prin intermediul deindividualizarii si al reducerii constiintei de sine private. “Prin umare, scriu Prentice-Dunn si Rogers, comportamentul agresiv deindividualizat rezulta dintr-o mediere cognitiva redusi a comportamentului, in timp ce comportamentul agresiv datorat justificabilitatii scdzute este produsul cfntiiririi constiente de editre persoanii a beneficiilor actiunilor dezinhibate si a posibilelor sanctiuni negative” (Prentice- Dunn si Rogers, 1982, p. 505). ‘Un experiment realizat de cei doi psihologi sociali a dovedit existenta a dowd tipuri de agresivitate colectiva: agresivitatea care rezultii din deindividualizare si cea care rezulta din sentimentul indivizilor c& nu vor fi pedepsiti pentru actele lor. S-a folosit un design 2x2 si s-au manipulat indicii atentionali si indicii de justificabilitate. Indicii atentionali au fost introdusi ori retrasi variindu-se coeziunea grupului (prezenta sau absenta jocurilor cooperative) si excitarea fiziologicd (prezenta sau absenta muzicii rock intense). Cat priveste indicii de justificabilitate, subiectilor-li794 + Psihologie $i societale .se didea sau nu de inteles c& sunt indentificabili si responsabili pentru actiunile lor ~ li se spunea fie ci experimentatorul ii supravegheaz atent si cd la sfarsitul experimentului se vor intalni cu victima, fie ci experimentatorul nu-i supravegheazi si cA nu vor intdlni vietima, S-a masurat agresivitatea printr-un aparat tip Buss, precum si deindividualizarea si constiiinta de sine public’ si privat cu ajutorul unor chestionare. Rezultatele au permis autorilor si formuleze concluzia ci excitarea fiziologica si coeziunea inalté a grupului reduc constiinta de sine prival amplifict agresivitatea. Diminuarea constiintei de private a creat starea de deindividualizare. S-a demonstrat, de asemenea, cii identificarea si responsabilizarea ind ividului nu au impact asupra constiintei de sine private, desi non- identificarea si non-responsabilizarea produc agresivitate in textul publicat in 1989, cei doi psihologi sociali aseazA la baza conceptiei lor teoria controlului elaborata de Carver si Scheier (1981). Am mai tratat, intr-unul din capitolele anterioare, aspectele esentiale ale acestei teor! (vezi si Boncu, 1996). Potrivit lui Carver si Scheier, auto- reglarea presupune raportarea comportamentelor la anumite standarde sau valori de referintai. Controlul “cibernetic consti inainte de toate intr-un sistem de feed-back negati Feed-back-ul este caracterizat drept “negativ” din pricina ci el tinde si elimine sau s% “nege” orice discrepant dintre comportamentul actual si un standard de comparatie. Mecanismul de auto-reglare se pune in miscare de indati ce individul isi pereepe comportamentul prezent sau starea de fapt. Informatiile perceptuale sunt transmise unei instante care le raporteaz& la standard: in eazul in care, in urma procesului de comparare, se constati o discrepanta intre cele doua valor, organismul emite un alt comportament, diferit de primul si mai apropiat de valoarea de referinta. Acest comportamnt are un impact asupra mediului in care Bint illicit it Doindividuatizarea + 195 functioneazi sistemul. Rezultatul este o stare diferita de lueruri in raport cu cea precedent. Ea produce schimbari in peceptia individului, iar informatia este din nou trimis& instantei de comparare. Procesul continu pana la eliminarea discrepantei, Pentru da seama —de_—_complexitatea comportamentului uman, Carver si Scheier au postulat o ierarhie a nivelurilor de control, fiecdrui nivel corespunzandu- i un sistem de feed-back ca cel deseris mai sus. In varful ierarhiei se afld nivelul principiilor si nivelul programelor, iar la baza ei nivelul senzatiilor si nivelul intensitatii, la care se analizeazi variatiile in tensiunea musculara si la care se produce comportamentul. Exist’ mai multe niveluri intermediare: al secventelor, al relatiilor, al tranzitiilor, al configuratiilor. Cei doi autori precizeaz c& output-ul dintr-un sistem de feed-back superior stabileste valoarea de referinta pentru nivelul subordonat. Faptul acesta confera flexibilitate comportamentului uman: standardele de la_nivelurile inferioare pot fi schimbate in mod repetat de sistemele de feed-back superioare, Atentia persoanei se nivelurile “principii” si desfisuriindu-si activitatea standardele sunt, princi concentreazii in special la “programe”, restul sistemelor lativ automat. La primul nivel, ji abstracte morale ori conceptuale (de exemplu, “Trebuie .s& ne iubim tara”). La nivelul “programe” se detaliazi metodologia pentru. satisfacerea principiilor (de exemplu, “Daci un politician este demagog, il voi ridiculiza si il voi demasca”). : Prentice-Dunn si Rogers au aplicat aceasti conceptic in domeniul deindividualizirii. si Diener (1980) a fost preocupat de efectele deindividualiztrii asupra auto-reglirii, dar el n-a putut explica in mod detaliat efectele deterioririi controlului persoanei asupra propriului comportament. Prentice-Dunn gi Rogers au ariitat ci deindividuali:796 + Psinologie gi societale jnseamna intreruperea functionarii cclor dowd niveluri superioare. In acest caz, indivizii nu inceteaza sii ‘evolueze in mediul social, dar comportamentul lor nu mai este reglat In nivelul prineipiilor si programeler. Comportamentele dezinhibate devin astfel probabile. ‘Peoria elaborata de Prentice-Dunn si Rogers ramane 0 teorie de grup. Celor doi autori trebuie s& li se recunoasc’ meritul de a fi declansat 0 revolutie in acest domeniu. Studiile Jor au pus in evident confuzia pe care au ficut-o toti cercetiitorii anteri de la Le Bon la Zimbardo si Diener: faceea dintre starea de deindividualizare si starea de non- jdentificabilitate. Prentice-Dunn si Rogers au separat cele dou stiri si au aratat ci a doua nu o presupune pe prima, Individul non-identificabil, desi predispus la comportamente dezinhibate si antisociale, nu este deindividualizat ~ el are numai o __ constiintéi de sine publica scdzuta. Deindividualizarea este legati de reducerea constiintei de sine private. Explicatiile celor doi autori sunt pertinente, in faeord cu teoriile actuale din psihologia social si, cel putin pentru moment, deosebit de convingitoare. Deindividualizarea reprezint’ unul din cele mai explorate efecte de grup. Teoriile bazate pe demersurile experimentale, ca si cele anterioare, speculative, au asumat 0 relatie de cauzalitate intre comportamentul antinormativ si deindividualizare. Pani la inceputul anilor ‘80, Geindividualizarea a fost asociat cu sentimentul lipsei de responsabilitate conferit de apartenenta la un grup coeziv sau de anonimat. Dezvoltirile contemporane din psihologia social, mai ales cele din domeniile constiintei de sine si auto: reglirii, au contribuit decisiv la schimbarea paradigmei d cercetare a deindividualizarii, Astiizi, ideca ci non identificabilitatea si disparitia fricii de sanctiuni sociale nu Deindividualizarea + 197 afecteazi in nici un fel deindividualizarea este admisi de intreaga comunitate stiintificd. “Consensul cu privire la acest, aspect, remared doi psihologi sociali care au contribuit ei ingigi la construirea unui punct de vedere original asupra deindividualizdrii, s-a dezvoltat cu asa rapiditate, incat ai fi indemnat si crezi ci un spirit colectiv a purtat stilourile diferitilor teoreticieni” (Hogg si Abrams, 1988, p. 144). Referinte bibliografice Beaman, AL., Klentz, B. si Svanum, $. (1979), Self awareness and transgression in children: Two field studies. Journal of Personality and Social Psychology, 37, 10, 1836-1846. Boneu, §. (1996). Eul in cognitia sociala. in A. Neculau (ed. Psihologio socinla, Aspecte contemporane. Iasi: Polirom, otiet tnat, CS. (1074), Faiitaion of physica aggression through, objective selfeawareness. Journal of Experimental Socia ahjective ul Psychology, 10, Carver, CS. si Scheier, MP. (1978). Selfocusing effects of dispositional selfconciousness, mitror presence and audience presence. Journal of Personality and Social Psychology, 36, 3, 324-332. Cheleea, 8. (1998). Dietionar de psihosociologie. Bucuresti: 1.N.L Diener, E, (1976). Effects of prior destructive behavior, anonimity and group presence on deindividuation and aggression. Journal of Porsonality and Social Psychology, 33, 5, 497-507. Diener, E, (1979). Deindividuation, self-awareness and desinhibition. Journ! of Personulty and Soin! Paychology, 31, 1, 1160- ios (980, Danian, Th snes of a amar and self-regulation in group members. In P.B. Paulus, (ed.) Psychology of group influence. Hillsdale: Erlbaum, Pee” uP ener, E, Fraser, SC, Beaman, AL. si Kelem, RQ (1976 ects of individuation variables on sealing atnong Halloween trck-on trea, Journal of Personay and Social Payebotogy, 38, 2, 178-188 renee en, Lasky, DePooe, Di Fan (1980) Detnaiidaation: Meets of group size, donsity, uber of observers and group momber198 « Psihologie $i societate similarity on selfconeiousness and desinhibited behavi Personality and Social Psychology, 39, 3, 449-459, jener, E. si Wallbom, M. (1976). Effects ve behavior. Journal of Research in Person: ipboye, R.L. (1977). Alternative approaches fo dei Psychological Bulletin, 84, 6, 1057-1075. 8. si Wicklund, RA. awareness, New York: Academic Press. Fenigstein, A. (1978). Self-conci interaction. Journal of Personality and mnigstein, A, Seheier, MP. si Buss, A. private self-conciuosness: Assesment and theory. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 43, 522-521. Festina consequences of Payebology, 417, 982-389. Froming, W.J., Walke . Journal of (4952), Some Neweomb, 7. 4). An empirical investi 9, 68-76, esti: Bditura stiintifiek Kuhn, M.H. si MePartland, TS. of self-attitudes. American Sociological Re Le Bon, G. (1991). Psthologia maselor. , 1895), in, L. (1981), ‘The baiting crowd in episodes of thre! suicide. Journal of Personality and Social Psychology,41, 4, 703-109. “Mathes, F.W. si Guest, T.A. (1976). Anonimity and group antisoci behavior. The Journal of Social Psychology, 100, 257-262. ‘Mullen, B. (1986). Atrocity as a function of lynch mob com ‘perspective, Personality and Social Psychology Bullet dl ——_____ Deinaividualizarea » 199 R. (1998). Deindividuation lividuation and isis. Paschological Bulletin, 123,"3, Postmes, Tat § ' io antinormative behavior Am 238-259, Ames -W. (1989), Deindividuation and self: i ir fn a. Es Psychology of group influence _ Scheior, MP. si Carver, CS, attention, resistance to. change "and "orsonality and Social Ps Scheier, MP, and phy rete 88, A. (1974), Solfawareness and ph E Journal of Experimental Social Psychology. 10, Wicklund, (ody, Agraattund, RA. (1976), Objective seltawaroness, In L. Berkowitz denne ‘perimental social psychology (vol. 8). New York. Zimbardo, P.G, and order versus Levine (eds), Nebraska Nebraska Press. oo ACapitolul VI Scurta istorie a psihologiei sociale Ca disciplina tiintificd, psihologia social are o istorie scurté: aproximativ o suta de ani. La seara dezvoltirii culturale a omenirii, intervalul acesta nu garanteazti maturizarea. Totusi, fied a veacului al XX-lea, psihologia social a cunoscut 0 evolutie rapida, mareati uneori de crize si chiar de reculuri; astiizi, ea poate fi socotita una din stiintcle sociale cele mai riguroase si mai dinamice. Aceast evolutie vom incerca si 0 schitdm in randurile care urmeazi, convinsi ci nu putem intelege o stiint’ si nici nu putem intreprinde cercetéri in granitele unei stiinte dacti-i ignoram dimensiunea diacronica. De altminteri, ultimele trei decenii au fost martore ale cresterii spectaculoase a interesului psihologilor sociali pentru istoria propriei discipline. Numai din perpectiva istoried se poate explica temeinie de ce aii fost abandonate anumite directii de cercetare, in vreme ce altele au dominat diseiplina ani in sir. Potrivit lui Carl Graumann (1994), probabil cel mai reputat specialist european in istoria psihologiei sociale, unul din motivele importante pentru care merit studiata istoria unei discipline este acela ci, indeobste, ea fi contureaz identitatea mai exact decit o fac definitiile. Pentru a-si sustine punctul de vedere, Graumann foloseste drept exemplu “schisma” dintre psihologia social psihologica si psibologia socialit sociologici, Membrii color doud grupuri tin cursuri de202 « Psinologie $i societate psihologie social radical diferite, fac parte din catedre universitare diferite (in general, psihologii sociali de orientare sociologic sunt membri ai departamentelor de sociologie), citese si publicd in reviste diferite. Psihologii_sociali_de orientare_psihologic’ se intereseazii in mod preponderent structurile si procesele cognitive ale indivizilor, in vreme co “sociologii” cerceteazi functiile indivizilor in contextul structurilor sociale. Intrucit aceasti diviziune dureazi de citeva generatii, membrii celor dowd tabere au versiuni diferite asupra istoriei psihologiei sociale. Pentru psihologii sociali de origine psihologict, importanti sunt Floyd Allport, Lewin, Festinger, Schachter, Asch, Donald T. Campbell. Ceilalti ti venereazi pe Mead, Goffman, French, Homans si Bales. “Asadar, conchide autorul german, istorii diferite ofera si mentin identitiiti diferite” (Graumann, 1994, p. 5) 2 'Gordon Allport (1968) apiiri si el ideca necesititii istoriei_psihologiei sociale, atriigind atentia ci_progresul rapid si fascinatia procedurilor moderne de cercetare il fac pe tandrul psiholog social si intoarc&i spatele conceptiilor speculative si demodate ale inaintasilor. Allport, care a seris un studiu de referintA asupra surselor psihologiei sociale moderne, a ariitat cd scopul demersului istoric este de a evidentia insemnitatea ideilor mai vechi pentru cere contemporane. Istoria psihologiei sociale, ca, de altfel, istoria oricirei stiinte, nu trebuie pusa in slujba perpetuarii vreunui curent de cercetare. In mod inevitabil apologie a disciplinei (fara ca lucrul acesta si insemne eludarea discontinuitatilor, a esecurilor si a fundaturilor cercetérii), ea nu poate fi o apologie a unei teorii particulare In privinta periodizarii istoriei_psihologiei sociale, sensibili la sugestiile lui Cartright (1979), Cheleea (1998a, 1998b), Farr (1991), Jackson (1988) si Jones (1985), sustinem existenta a sase etape: preistoria psihologiei sociale (din tele camel Istoria psinofoqia’ sociale + 203 antichitate pané in jurul anului 1860), tranzitia la psihologia soeial’ modern (aproximativ 1860-1908), perioada de dezvoltare timpurie (1908-1935), perioada clasic& (1935-1945), peioada de criza (1965-1975) si perioada contemporand (1975- prezent). Aceste delimitari sunt, desigur, subiective, ele depinzdind de conceptia noastra actual asupra dinamicilor psiho-sociale, I. Preistoria psihologiei sociale Dacii istoria propriu-zisi a psihologiei sociale incepe in mod oficial in 1908, preistoria acestei discipline acoperd. un interval mult mai extins. Numim preistorie ristimpul in,care psihologia sociala a fost o ramur’ a filosofici, sau, in orice caz, a fost scrisi de adepti ai metodei speculative. Elemente de_ psihologie social pot fi usor detectate in gandirea social& a marilor filosofi. Intrucdt astfel de intuitii_despre natura social a omului nu sunt sistematizate si sunt foarte departe de maniera actuali de conceptualizare, recuperarea lor reprezinta in buna mésura un travaliu de interpretare. Originile gindirii psiho-sociale pot fi gasite in opera lui Platon (427 - 347 1.C.) si Aristotel (384 - 322 1.C.) sau chiar in gindirea pre-socraticd (secolul al Vil-lea i.C.). Platon, parintele filosofiei europene, a avut, in fond, 0 concetie utilitarista: indivizii se alituri grupurior pentru a-si indeplini anumite seopuri, imposibil de realizat altminteri. Pentru el, tendinta de a trai impreund cu altii este inndscuta. Platon a crezut in primatul statului in fata individului. Acesta din urma, spre a deveni realmente o fiintd sociala, trebuie educat sub supravegherea autoritatilor. Cat despre conceptia aristotelici, aceasta sustine cA natura umani este social’ prin ea insdisi (Stagiritul numeste omul cu expresia faimoasa “zoon politikon") si pe temelia aceasta se clidese relatiile si204 « Pathologie si societate interpersonale, familia, comunitatea si statul. Ideile eelor doi filosofi antici au dat nastere la doud traditii de.gindire:/pe de o parte o gandire de_espnti, soriala, in_care. se evidentianat aportul structurilor “sociale "in ‘ceea ce priveste conduita individuala sivpe de alta parte, o gindire de orientare individualist, in care rolul proceselor individuale este preponderent: socialul emerge, de fapt, din acestea, 1 /6—> [it in epoca modern’, la Thomas Hobbes regisini dezvoltat& conceptia contractualist aflaté in germene in Republica Jui Platon. Printr-un contract social, fiecare individ beneficiazt de protectic in {aja eventualelor atacuri egoiste ale celorlalti. Prineipala’ fort’ ce anima indivizii o reprezint dorinta de. putere, care duce la “razboiul tuturor imptriva tuturor”. in aceste conditii, numai statul poate si armonizeze interesele opuse, silindu-i pe oameni si se supunti puterii sale. Pe coperta operei capitale a lui Hobbes, Leviathan, publicatd in 1651, statul este infitisat ca o fiinté gigantic’, aleatuitd din oameni, Gordon Allport (1968) a laudat analizele subtile ale autorului englez asupra motivatiei sociale. ‘Tot pe pimant britanic a apdirut, la mai bine de o suti de ani dupa Hobbes, 0 conceptie bazat& pe ‘ motivatii individualé: hedonismul lui Jeremy Bentham (1748-1832). Potrivit acestui filosof, prin tot ceea ce face, omul urméreste si obtin’ plicerea. Bentham a cdutat rigurozitatea: el face 0 taxonomie a plicerilor, le insir calititile si declarai ci pot fi misurate. Pentru a implica evidenta contradictie dintre interesele hedoniste ale diversilor indivizi, el fandeazai o etic’, postuland ci indivizii trebuie si urmareascd ‘si amplificarea picerii celorlalti, iar statul si faciliteze "cel mai mare bine cu putintai pentru ct mai multi”. Pana in pragul veacului al XIX-lea, gandirea socialii european conturase ideea primatului socialului, Prin intermediul le statul regleaz’ interactiunile dintre indivizi, urmarin si progresul. Pentru Hegel (1770 - ace’ [storia pathologie sodlalo + 205 1832), filosoful idealist german, statul nu este numai forma supreméi de societate, ci incoronarea spiritului social obiectiy, la care spiritele individuale sunt participante active. Din opera Iui Hegel au derivat conceptiile psiho-sociale despre spirit de rap (group mind), in celebrul capitol asupra istoriei psihologiei sociale din Handbook of "social paychologs, publica aveocps neschimbat in toate cele trei editii, Allport (1968) considera ci intemeietorul pozitivismului, Auguste Comte (1798-1857), este cel ce a intuit necesitatea unei stiinte a individului in societate. Pozitivismul constituie, in viziunea filosofului francez, un sistem filosofic ce implied un model al progresului cunoasterii umane de la un stadiu teologie, treeind printr-un stadiu metafizic, spre un stadiu stiintific. In ultimul stadiu, fenomenele sunt considerate reale si certe, iar cunoasterea este deserierea acestor fenomene, a ordinii lor temporale $i spatiale in termeni de constante $i variatii, Comte a propus termenul de sociologie pentru stiinta societatii, Dar Comte a anticipat si cariera stiintificd a psihologiei si a psihologiei sociale. Desi termenul de psihologie exista pe vremea sa, el a preferat si numeascd Ja morale positive stiinta comportamentului uman. in conceptia lui, exista trei clase de fenomene co urmeazi a fi abordate in stadiul stiintific al evolutiei omenirii: 1. Fenomenele biologice; 2. Fenomenele morale sau individuale. 3. Fenomenele sociale sau colective. Daci séciologia se interesa de ultimele, Ja ‘morale positive ar avea in vedere ea de-a dou clas de Comte este heraldul transformatii positiviste a cunoasterii. In eeen ce priveste psihologia si psihologia social, el a avut dreptate. Curand dup’ disparitia sa, aceste domenii spirituale aveau sii sufere o prefacere radical.206 « Psihologio si sociatate 2, Tranzitia la psihologia social moderna Conceptiile infatisate pind acum nu sunt propriu-zis psihosociale, desi unele au o legiturd strinsé et mentere ontén : i jumatate a ni de a teoretiza. in cea de-a doua j seneulai al X1Xclea, gandiren psihosociala, pe fandamentul creia se va construi psihologia social moderna, est tot mai mult inuentatt de Glsoia positivist oi de aintelesoile i i constitui. Dup a ja constituite ori pe eale doa se co D a see a aceste. influente individual zona In, evs ihologiei sociale, peri 60-1908, ficdnd-o distinct’ hologiei sociale, perionda 1860-1908, faeaind-o di Peport eu indelungata etapa anterioard, precuim si cu etapa de tare stiintfied ce va urma. dewo Para indoiali, constituirea psihologiei disipind stintfes’ a fest_mareatd de transformares ‘ihologi 2 a elm , intifica a psihologiei, chiar daca Wil fndatorul, in 1879, al ‘primului laborator de vsihologie sxperimentalii, a nutrit convingerea c& procesele psihologce complexe nu pot fi abordate in acceasi manierd ca si aie imple. fn viziunea lui, psihologia popoarelor (traducem astfel ‘Valkerpsychologie, chiar dac& cxpresia german ar ‘ificitate) reprezinta, complementul experimentale individuale. Ea are sarcina de a analiza natura felatiel individ - comunitate invocind date culturale la care sihologia experimental nu are acces. eo ae pines text incitant, Farr (1980) - a dezvaluit ~ surprinzitoare sus a colosalul fort al Iai Wun din cele 1 i it 10 si 1920: conceptia lui Dai 10 volume publicate intre 1900 s vin asupra expresilor emotior. Demersul lui Wundt, ce vina i i Jhologice a omenirii seat lt schitarea unci istorii psihologiee iri seaming in multe ivinte cu eel al inifiatorului evolutionismului "The expression of the emotions in man and animals «asi, ‘ ¢ tamente. In © intereseaz& de originea unor comport i Varunva Tui Wand, cercetarea miturilor si limbaishs poate Istoria psihologiel sociale » 207 furniza informatii cu privire la stadiile de inceput ale evolutici culturale. si in opera Iui George Herbert Mead, crede Farr, sunt de gisit ecouri ale cértii lui Darwin din 1872, Mead a ffeut din intuitiile lui Darwin asupra faptului de a rosi (‘Roseala es cea mai umané din toate expresiile”) o psihologie socialé a timidit4tii. El a pus in legdturt miditatea cu eul, apreciind c& timiditatea nu este decit constiinta de eu ca obiect al interesului celorlalti. Moritz Lazarus (1824 - 1903) si Hermann Steinthal (1823 - 1899), un antropolog si un filolog, au promovat, cu privire la procesele mentale, 0 conceptie apropiatt de cea a lui Wundt, Cei doi au intemeiat, in 1860, 0 revistA care isi va inceta aparitia numai in 1890: Zeitschrift fur Volkerpsychologie und Sprachwissenschaft. Vélkerpsychologie era considerata, in paginile acestui periodic, un studiu istorie comparativ al produselor obiective ale interactiunii sociale, ca limbajul, religia, miturile, obiceiurile, arta, literatura, legile. Inspirati de Hegel, Lazarus gi Steinthal credeau in realitaten unui spirit de grup. In primul volum al Zeitschrift... ei defineau astfel acest Volksgei: ‘o constiinta similari a multor indivizi, la care se adaugii faptul c& ei au cunostinta de aceasta similaritate ce apare din descendenta lor comund si din cohabitarea lor pe acelasi teritoriu” (apud Allport, 1968, p. 49). Un curent de gandire ce se va dovedi mai apropiat de psihologia social stiintificd decdt oricare din conceptiile mentionate a fost psihologia multimilor, reprezentata de francezul Gustave Le Bon (Psychologie des foules, 1895), dar si de italianul Scipio Sighele (La foule criminelle, 1891: Psychologie des sectes, 1895). De altminteri, intre cei dot autori a existat in epoctt o vie disputii, Sighele acuzindul 2gomotos pe francez — se pare, nu fur oarecare indreptatire — de a-i fi plagiat ideile. In cartea sa, una din cele mai cunoseute din stiintele sociale, Le Bon a tratat nu numai despre | |208 Pathologie #1 societate comportamentul individului in condiii de multime, dar si despre conformism, alienare, conducere, ete. Ideea sa fundamental’ este aceea cii, in multime, procesele psihologice ale individului se transforma radical: individul fsi_pierde identilatea si ajunge 84 se comporte ca toti ceilalti din jurul siu, Multimile constituie 0 amenintare ‘pentru institutiile democratice. Puterea si freeventa lor ruineazi civilizatia occidental. Opera lui Le Bon reprezinta o punere la un loc a unor idei foarte eterogene. Autorul s-a inspifat nu numai din criminologie, din filosofia germanit (ideca spiritului de grup) dar si din conceptia, despre sugestie si hipnozii. Aceadta promovatit de scoala de la Nancy (Hyppolyte Bernheim) si de scoala de la Salpétriere (Jean-Martin Charcot). Pentru Le Bon, comportamentul individual in mulfime prezinta extrem de multe analogii cu cel al individului hipnotizat. - Gabriel Tarde (1843-1904), o alta figura importanta a epocii de tranzitie la psihologia social stiintificd, a fost si el inrdurit de doctrina sugestici, mai cu seamé de ideile lui Bernheim. in Les lois de imitation, volum publicat in 1890, ‘Tarde consider ci toate comportamentele sociale au la baza imitatia, Inventia survine mult mai putin frecvent. Imitatia serveste la rispandirea inventiilor. Cea ce-] apropie pe Tarde de Bernheim este ideea potrivit céireia imitatia este o form’ de “somnambulism social”. Spre deosebire de alti reprezentanti ai teoriei sociale franceze, Tarde a fost larg receptat in Statele Unite. James Baldwin, de pild%, a descris evolutia mental a persoanei la varstele’ mici folosind intens conceptul de imitatie. El a contribuit la traducerea lui Tarde peste Ocean si a fost fnfluentat de acesta, chiar daci prin imitatie intelege un proces mai activ decat cel postulat do autorul france. Baldwin s-a apropiat mult de domeniul psibologiei sociale in ‘storia psihologie’ sociale + 209 cartea sa din 1895, Mental development in the child and in the race. Nu putem incheia aceasta rapida scrutare a tranzitict fair a-] pomeni pe Emile Durkheim (1858-1917), intemeitorul de drept al sociologiei stiintifice. In aceasti perioada, Durkheim publici trei ctirti: Diviziunea muncii in societate (1893), Regulile metodei sociologice (18959. si Sinuciderea (1897). Cele trei volume au in comun conceptul de constiinta colectiva si ideea cai fenomenele sociale, ea religia, obiceiurile, limbajul, ete. sunt fapte sociale, lucruri avand caracteristici obiective ce exist in afara constiintei individuale. Faptele sociale sunt exterioare, generale si constrdngiitoare pentru cémportamentul uman. Desi sa opus cu tenacitate explicatiilor psihologice (in Sinuciderea, de exemplu, 4 aratat ci acest act atat de individual depinde de conditiile sociale), Durkheim a influentat stiinta psihologiei sociale. E] nu numai c& a pledat pentru metodele empirice, dar le-a gi folosit in mod efectiv in cercetarea comportamentului social. Peste ani, conceptia sa despre reprezentirile colective (acestea au 0 existent independenta; desi ele pot emerge din asocierea si interactiunea indivizilor, propietiitile lor sunt diferite de ce ale reprezentarilor individuale) va fi dezvoltata de Serge Moscovici in hotarele psihologiei sociale (vezi Moscovici, 1961). | in decursul a ceea ce numim perioada de tranzitie nu au existat cercetiiri empirice (cu exceptia “primelor experimente de psihologie sociala”, pe care le vom discuta mai jos). Totusi, conceptele referitoare la fenomenele psiho-sociale au devenit tot mai precise. Dac luzim exemplul imitatiei ori al reprezentarilor colective, progresul conceptual in raport cu serierile filosofilor sociali nu poate fi tagiduit. Tot acum, si-a facut aparitia termenul de psihologie social. Potrivit hui Doise (1995), primul care-1 foloseste este Carlo Cattaneo in 1864. Titlul comunicirii acestuia in fata Academiei de arte si_—_——_____—_ 210 Psinologie $i societate i Lombardiei este, Dollantitesi come meted? icologia sociale. Cattaneo considera conflictul rp Pico ere cemental al noii_ discipline Gorman Lindner co rel ia teemonul. de. psihologie, social face sie a nduitei i entru analiza _ conduite Pepe Saat dn inainte de sfarsitul secolului (in indivi i in societate. Putin Seas "RG0) sede fumina tipeofa Pais un wom al Tl Tarde ; eee menele sociale intitulat Etudes are rotica fener : i i a sociala urm: ° CT sree ie imitate. in seri, ral mentionimc8 i 1007 i Iianal Paolo Orano tipareste la Bari o carte italianul Psicologia sociale. come metodo di 3, Perioada de dezvoltare timpurie logia 4 pan’ Ia incoput secolula al X9Cten psthole er : a ei nesistematica si nestiintil fica) ome cael social Gn forme imal decenia al noului voae incon tape aa eer a ovclutied el. America este pregatita Ss i wwolutiei ei. z imease amet or gunougiarta despre fenomence patos fn 1896, Li itmer fundeazd prima i r Witmer funde sihologicd oars ee Penney ania! Intre 1890 si 1910, frau cat Haier’ de_psihologie la 81 de univorstii din labora tackynick, 1912, apud Vaughan si F ff 1800) Unite (Ruckmicaptulai ca in Buropa apan ert ma 1 alte volume inchinate pathcogiet sci, texts sarrtite de istoriografia oficial rept text fondatonr, sot retinut le STaa tn ln a et ntroduction £0 0 William ous ct Oe roduction to soci payehofoy, a si Wiliam SiDoug jal psychology: An outline ai pie tt tla Londra, dar MeDougall si Soetelpaycholgy: An outline a : sa amet it ‘it; de altminteri, Sea americana si l-a insusit; de psiholo} ——___ storia psinotogiei sociale « 277 autorul va emigra in Stetele Harvard in 1921. Capitolele volumului Iui McDougall trateazi despre instincte, emotii, sentimente, comportament moral, vointi, credinte religioase si despre structura caracterului, Cartea este, de fapt, o expunere a unei teorii asupra instinctelor, in conceptia _autorului, instinetele se afli la baza comportamentului social. Bl avertizeazd asupra faptului ed in stiintele sociale conceptul de instinct a fost utilizat pentru a cxplica cea ee nu era bine inteles. Cat despre ‘propriul demers, acesta avea drept scop construirea unei psihologii stiintifice bazate pe instincte. Pepitone (1981) remaret Succesul imens al autorului englez (cartea sa a cunoscut mai mult de 30 de editii), dar si incapacitatea teoriei sale de a face fata in confruntarea cu alte doctrite psihologice ale epocii - in ppecial,, cu behaviorismul. Alituri de Cartwright (1979), Pepitone apreciaza ca psihologia lui McDougall nu sa impus intrucat nu se potrivea nicicum cu ideea american a individului activ, detinnd mereu initiativa: “Bra o p ihologie Phat aterului, a ceea co sunt oamenii, si nu trata deloc despre felul in care oamenii se eomporti in anumite imprejurari” (epitone, 1981, p. 973), McDougall! a fost psiholog de formatie — in tinerete studiase perceptia culorilor la Gottingen si publicase o carte de psihologie fiziologica, Psihologia sociala promovatt de ol este contrat pe individ. Dimpotriva, Edward Ross a fost sociolog. Cartea lui din 1908 reprezinté mai euraind o sintood Creee Ce Setiseserd autori ca Gabriel Tarde, Emile Durkheim, Charles Cooley sau Gustave Le Bon despre fonomenele psiho- sociale (Collier, Minton si Reynolds, 1991). Astfel, Rose propine © psihologie de esenta sociologica, chiar o psihologie Social ce apartine sociologiei (Ross, 1908, p. vii), “E] analizeazi in maniera sociologici si istoriea multimile, moda, imitatia, ete. Dupa Pepitone (1981), nici Ross na marcat Unite, devenind profesor la—_____—_ Pia « Psinologi $i societate hi i uenta lui nu este vizibilé nici psihologia sociala de dupa ¢! aoe ta Tui nu este vi i gr Oc fo ‘ i a i rentele dintre ei au dat fondator a Pine gt soiale ce dainue asta raclogia social. psihologici (a clrei istorie 0 schitim pestinile de fata) si psihologia social sociologica, son tet saw men Dac& este adeviirat ci “in timpul, primelo ee de eal de existent psihologia sociald a fost preot a ul er neipal s& cstige legitimitate ca domeniu ae a aa wn eeea” (Cartwright, 1979, p. 84), atunet ad vara seb nr Gad mH social cal mas net raga felts sociale si public cereotiai, mal MMeual, de_psihologic social& ce-si intemeia 2 terete, in buna parte, pe studi experimentale;Iainten Charles E scosese cel \e-al i car oreo esinlogte social (seh admitem ef Ross 12 Gublicat, pe primul), dar il redactase din perspectiva ra ot i ep arent ero pentra soclogia.polhologick. Alport aeeeet 2a impund 0 psihologie socials pathologies In care fc i sele psi accent a end pe individ BM prolamdconvngerio in oe eet sales “Paihologia social mu trebuie plas in Romeadite os piboogin Sndvidu ea este 0 partes patbloge indvidelu (Alport 2926 7 A inne oe ae cel a behave nisin, eat side psihologia instinctivist ahi MeDengall, Aceasti.optiune, precum si convingerile tsi re poeealalo si psihologiste Tau determinat st dovind wn indvictar al metode! experimentale, Evaluand eforturi | Istoria psihotogial sociale « 279 Allport, Graumann noteazii: "Combinatia _abordare individualist’, punct de vedere behaviorist si metoda experimental a facut din psihologia social o disciplina stiintificd respectabila” (Graumann, 1994, p. 14) Majoritatea istoricilor psihologiei sociale sunt de acord ci primul experiment de psihologie sociala n-a fost realizat de Floyd Allport. De obicei, i se atribuie acest merit lui Norman Triplett (1898). Observind ci ciclistii aleargi mai repede in grup decit singuri, acesta a creat grupuri experimentale de opii si le-a cerut sii minuiascai mulinete singuri ori alaturi.de alfii care faceau acelasi lucru, Bfectudnd aceasti sarcind impreuni cu alfii, 50% din subiecti au avut o performanta mai bund, dar pentru 25% perfomanta in conditii de grup a fost mai slabi. Autorul a tras concluzia ei prezenta celorlalti amplified energia persoanei si a interpretat acest rezultat in termeni de dinamogenezi (vezi si capitolul despre facilitarea sociala). Triplett n-a fost un psiholog social, dar privite retrospectiv experimentele sale pot fi considerate experimente de psibologie socials. Floyd Allport a fost cel care a recuperat, travaliul acesta in profitul psihologiei sociale. Pe de alta Parte, exist autori care revendicd intdietatea pentru Max Ringelmann, un inginer agronom francez care a efectuat experimente asupra performantei de grup in deceniul al 8-lea al veacului trecut (vezi Chelcea, 1998a, pentru aceasta disputa). Din piicate, Ringelmann si-a publicat cereetiirile numai in 1913. Mai mult, demersul sau a fost cunoscut in Statele Unite nu: prin anii ’60, incat el n-a influentat in nici un fel psihologia sociala in primele ei stadii de dezvoltare In jurul anului 1920, cercetsirile de psihologie sociala s- au inmultit. Ca urmare, Morton Prince, care edita Journal of Abnormal Psychology de 1a infiintarea acestuia, in 1906, La vitat pe Floyd Allport sa colaboreze in ealitate de co-editor (Allport, 1968; Pettigrew, 1969). in anul urmato himbat titulatur: Tevista gi-a (Journal of Abnormal and Social i_ Did « Painologie si societate ‘Paychology). Allport a ramas editor aso Peihologia socialé psihologicé ‘dobindea astfel o revistil, lweru fe importanta capital’, cliche a ‘cum spunea Dorwin Cartwright, psihologia stiintifice ‘nseamna laboratoare si publicatii periodic. Aproximayty ‘tn aceeasi perioad’, Journal ipublicat de Duke University de la sfarsitul iat pana in 1949. of Personality, ; cfeolului trecut a inceput s& necepte studi de psihologie sociala. mmpiricd a fost intdrit in acesti ani de Cercetarea jnventarea scalelor de ‘atitudini. Atat Thurstone (1931), cat si Likert (1932) isi dezvoltd acurt {deile, demonstrand eu ingeniozitate ci attudinile, parametri psihici atat de subtili si et de incfabili, pot fi misuin® (astfel sia intitulat ‘Thurstone (1928) unul din articolele publicate in American TTrarmal of Sociology. “Attitudes can De measured”). “anii '30, serie Edward Jones, marcheaza inceputul preocuparit pentru studiul structuril si functionarii atitudiniler, pentru se rierea distributiei lor in diferitele clase si grapuri sociale” (Jones, 1985, p- 61). Acest interes al psihologilor sociali isi giseste expresia in capitolul asupra atitudinilor redactat de eect Allport (fratele mai mic al but Floyd Allport) pentre fentatul Tui Murehison, capitol ce debuteaza astfel: “Conceptul Fevatitudine este, probabil, cel mai proeminent si mai fndispensabil concept din paihologia ocial’ american!” (Allport, 1935, p. 422). Anul_1935 este, intr-adevar, nul aparitiei unel opere consistente, in dou. volume: ‘Handbook of social psycholoxy. coftat de Carl Murchison. In afara ‘contributiel Ii Gordon ‘Allport, se mai citeaza ‘uneori din aceasta carte capitolul hui Dauhiell in care acesta trece in revista studiile empirice Reapra a ceea ce am putea numi jnfluenta social. In rest, Handbook, cu analizele sale asupra societttilor animale sau fasupra istoriei sociale a omulu alb, galben, negra si rose este {nutilizabil astézi. Farr (1991) considera aceasti carte 0 piatra de hota ‘storia psinoloaier sociale Piatre Ge hotar: ea desparte “the long past” iad in mod Beat fenieieatita he on ane short olumul lui Murehi , Jones afirm: erei pre-ex; olumul 1ui Murehiso irmase 65) Ne cer mentale th pethotogia ao m marcheszs faritul OB ote alee noe, ct modeatie acestor cial” (Jones, 1985, p. 7 "8 1935 ca anul de fi stor autori, addugand di c& acum isi fa Je inceput al epocii cl and doar normale cera ne nerf experimentele eee eee finden (cise tae naee ae mupra formrii pentru evolutia psihclogiel sodaie eee iale. 4. Perioada clasica fn ani de dinaint se poate consta ea colin de-al d si rate i ae sociologie, antropologi studi remarcabile a omewese tratare realmente sti Comportamentul social s Psihologie, txgugte realmente stintifes, Psihologia socal e bucurai deo Perioada clasi gratici cel efectuat de Lewin gi colaborstont ane Sherigin 1096 conducere (ee in si colaboratorii sii j 5 si Seecare Cetin, Lippitt si White, 1999), Cole dou aint ae pot A aboninte nities ce fenomanele eases ‘Reeste demersuri emmau eee CMmerimentul, a Sie Gen Absentee de Iaborator. cxperimental ei a analise! stetctiee | rispandirea designului spel la toatel Fpenen eet aeatities (tot mai fre ea seama dupi riizboi, a proba efectul manipul: vent se face oi, a analiza de variant) male O schimbare maj in ceea ce majora se produce iil priveste posibili «duce la mijlocul anil | shijbe- fa 990, te posiilitatea psihologilor aoe ’ a-si gasi fundeazit The Society for the Psychological__—___——__—_ 216 + Painologie $1 societate / ‘Study of Social Issues (SPSS), 0 structur’i menita s& costing Jdeoa ct psihologia si cercetarea psihologic& pot avea un aber la rezolvarea problemelor soc aD Oronizatia ‘1 eforturile “expansionistilor” (cei ce m opntra eresterea rnumarului psihologilor si pentru crearea es focuri de munci pentru acestia), care fnvingeau astfel 1m disputa lor cu “restrictivisti” (cei, ee se temenn de & wupraproductie” de psibologi st pled pentra éiminuasrea numarului acestora). Finison (1s une _ victoria fiurite de Hull si Tolman care arfitau ci individul mea A dupa niste legi stiintifice, f comportamenul lui poate fi cat daci se cunose aceste legi. a mote 1940, psihologia sociala a suportat 0 ae ce totul neasteptata: “Daca ar fi sii numese persoana care @ aru cen mai mare influent asupra domeniului psihologici socie!s, las numi pe ‘Adolf Hitler” (Cartwright, 1979, P. ’. Cartwright argumenteazi im diat aceasta Cra Sea parea gocanti. El are convingerea ci cel de-al doilea raz mondial a avut un impact imens asupra, discipline, si cum Hitler este cel care la provocat... In plus, discursul nationalist agresiv si misurile dure ale liderului nazist au determinat migratia in Statele Unite a unor savanti ce av Soo. $4 schimbe radical psihologia social american’ a anilor Lewin, Heider, Kohler, Wertheimer, Lazarsfeld. (Solomon Asch s-a niseut, si el in Europa, dar a emigrat impreuni cu Arintii sai in 1920, pe cand avea 13 ani). . Poa ‘nea raebotului, psihologii sociali au avut din plin prilejul si demonstreze calitatile de stiinta aplicativa ale discipline! lor. Guvernul american a finantat, cercetiri 1 Gomenii precum: propaganda, combaterea demoralizarii, relatiile internationale, administrarea teritoriilor_acupale, selectia personalului militar, problemele psihologice ale économie’ de rézboi, etc. Acum au loc, intr-un program mai Istoria psiholoaiel sociale + 217 vast coordonat de Margaret Mead, celebrele cercetairi ale Tui Lewin asupra rolului grupului in schimbarea atitudinilor. Implicarea in relizarea -sarcinilor trasate de autoritati a stimulat colaborarea intre cercetitorii din diversele stiinte sociale. Dup’ Jackson (1988), experimentele lui Sherif si ale colaboratorilor si asupra scopurilor supraordonate s-au inspirat din acest ethos al cooperdrii intre diferite grupuri (vezi Sherif et al., 1961). Dup’ 1945, psihologii sociali. si-au vazut pozitiile mult inturite. Autoritatile intelesesera necesitatea de a investi in stiinfele sociale. Agentiile guvetnamentale, ca si fundatiile private se aratii mult mai receptive decat inainte la proiectele de cercetare intocmite de psihologii sociali. Diciplina castig’ tot mai mult teren in mediul universitar. Se creeaz’i acum (1946) un Department of Social Relations (ca urmare a freneziei interdisciplinare in stiintele sociale) la Harvard (va fi condus mult& vreme de Talcott Parsons). Dar Harvard, Columbia si Yale au reprezentat. psihologia social si in perioada anterioaré ~ Floyd Allport a fost profesor la Harvard, iar Gardner Murphy, autor al unui manual relativ influent de psihologie sociala experimental in 1931, a predat la Columbia). Dupa razboi, psihologia social’ va fi prezenti ca disciplina in toate universidtile americane, tot mai multe din ele dezvoltand programe doctorale in domeniu. O mentiune special merit University of Michigan. Odat& cu disparitia lui Lewin, diriguitorii de la MILT. au dat de inteles c& Research Center for Group Dynamics nu-i mai intereseazii Ca urmare, ucenicii lui Lewin au migrat la University of Michigan, unde fuziunea dintre Survey Reseach Center condus de Rensis Lickert si acest grup a dat Institute for Social Research (vezi Festinger, 1980). O carte importanta pentru psihologia social’, cunoscut devreme si in Romania, Research methods in the behavioral sciences (1953) trebuie privita ca fructul colaborarii dintre cele doua colective: ea a7a «Pano jate pee ai important continuator i stinger, poate cel mai imp imuator a ea eras Daniel Katz care a fost attr de Thee re al lui Lewin, ¢ aaa iver ‘ sihologie s Univ f Michigan'si unu! din ¢ " \devarata ei ctasice i ‘cat psihologiei sociale ai ‘ swin a indicat ps! dovarate voeatin sunt viguroast, bazata pe experiment dar fe tenil solidi din pun tic, ener ae cnet tie aplicare, Dincolo de intuitiile avand lari veniale si de faimoasele demersuri experim tale, contributia ‘Je gi de faimoasele demersw experimentale ge side ee ajord a lui Lewin a fost, cum serie Bdwan Jones, “basically je Edward Jones, “basical je win a fost, cum set wd Jon ae ‘tmospheric”. Gel care va mares psihologia social atmosp! . Ci con Festinger. Cele ‘i Jui va fi Leon - a 6 si 7 prin cercetirile ; A 964) eee Ainetpale ‘ale sale, teoria compari ce ale (1954) ee se disonal tei cognitive (1957) ea ie munca, uel Seal gone i i ;, sociali. Forta lor vine, i eneratii de psihologi so ort in bond Into generar unt estate amie: De exempl ore Bin eon » insemnate ale lui Stanley Schachter, care * na on eu Festinger Ta University of Minesotta, ucrat ca consti in testarea experimentala ingen joasi a acestor teoril. 1 i a onsti in tes peri 7 i destinate experimentelor ! ‘ aS 4 Restinger a asezat pS pe cou eee individuale asa cum sunt ae Me cere seal, aceasta na imseamnd niidecu ¢f de cotemile pentru studiul proceselor de grup dapat co Prec an granitole disciplinei. Dinamica de grup lowittir™ ea fufieient impact pentru a tine coe en beet amt i i tori. In a al in anil urma ee fenomer Ear dxpre scopunle de grup, comune, i i gi it actiunea ; i ui si interact a oat ae 1g Thibaut si Kelley din aoe Ca oe eran din domeniu si propune un cadrt conogtintele din. domer ipoteza schimbului social. i | | Istoria psihotogie’ sociale » 219 in afara teoriilor lui Festinger si a studiilor asupra proceselor de grup, epoca clasici ne apare dominat’ de alte patru orientari: cereetarile lui Asch asupra conformismului (pe Milgram il putem intelege ea pe un continuaor al lui Asch, dup& cum Asch insusi este un continuator al lui Sherif), cercetirile asupra perceptiei persoanei (initiate tot de Asch), cercetirile lui Hovland si ale colaboatorilor sii asupra schimbirii de atitudine si cercetiirile asupra situatiilor cu motivatie mixta, multe dintre acestea din urma realizate prin jocurile experimentale (in privinta lor, foarte utilA este inteza lui Pruitt si Kimmel din 1977) Solomon Asch a fost un ge: taltist, in traditia lui Lewin si Sherif. Psihologii gestaltisti (dintre ei, Wertheimer a influentat in cca mai mare misurd psihologia social, tocmai in intermediul lui Asch) au studiat cu preciidere perceptia, ghidandu-se dupa ideea ci intregul are propietati diferite de suma piirtilor. Aplicatat in domeniul comportamentului social, aceasti{ teorie afirmé ca functionarea grupurilor nu poate fh explicat ludindu-se in caleul numai caracteristicile indivizilor care le compun. Gestaltismul a incurajat studierea fenomenelor mentale intr-o vreme in care acest proces era greu de imaginat in alte ramuri ale pshologiei controlate de bahaviorism. “Traditia gestaltistil, seriu doi psihologi sociali australieni, editori ai unei cirti interesante, ce face un fel de bilant al disciplinei, si traditia opus behaviorist definese ortodoxia teoretic’ in disciplina noastra” (McGarthy si Haslam, 1997, p. 11). Masivul volum “Social psychology” publicat de Asch in 52 caut& sii impund abordarea gestaltista in psihologia social: societatea se aledtuieste din relatii intre institutii, grupuri, ete., ce au consecinte psihologice la nivel individual, Experimentele asupra conformismului (Asch, 1956), de decenii la baza oriedrui curs introduetiy de psihologie social, se cuvin fnfelese din aceast perspectiva: individul simte—____—_ 220 « Pathologie $1 societato nevoia si dea un sens experientei sale perceptive, iar dact ‘ltit emit judecsti eronate despre stimulii din mediu, el nu se ‘arita receptiv la aceste presiuni si va da un raspuns in heord cu evidenta perceptiva. Este cunoscut faptul c& Asch sa Visut silit si renunte la aceasti ipotezi. Primele sale Yemersuri atestau, dimpotriva, sensibilitatea individului la Sontextul social, fie acesta corect ori incorect din punet de Nedere obiectiv. Ideile lui Asch au fost repede preluate de alti teoreticieni (vezi, de pilda, Deutsch si Gerard, 1955). Studiile asupra conformismului dominé, ea numéir, perioada elasic’. perceptia social reprezenta un domeniu ce se preta la o abordare gestaltista intr-o masurai mai mare inca decat relatia dintre individ si grup. Asch (1946) s-a dovedit deosebit de ingenios at: it in operationalizare (se studiazai, de fapt, formarea primei impresii), cat si in faurirea Gesignului experimental (confruntarea subieetilor_ cu Informatii diferite despre caracteristicile persoanei tinta). Eleganta demonstratiei lui a convins de viabilitatea acestei directii de cercetare. Studiul atitudinilor, ce a debutat in perioda anterioard (altminte conceptul de atitudine fost propus in cursul, secolului al XX-lea pentru a desemna predispozitia de a nispunde la un obiect social) a luat amploare in epoca clasicé. Liderul scolii de la Yale, scoala ce gi-a cfstigat faima tocmai prin cereetarea schimbarii de atitudine, a fost Carl Hovland, Bupranumit de uni cercetiitori_“Aristotel_ al contemporaneitiitii”, Hovland a folosit experimentul pentru a explica efectele diferitelor componenete ale procesului de persuasiune. Munca lui a fost descris mai tarziu prin Formula “cine, ce spune, cui si cu ce efect”. O stralucita sinter: a primelor rezultate ale grupului de la Yale o reprezinté carton Communication and persuasion editati in 1953 de Hovland in colaborare cu Irving Janis si Harold Kelley. Mentionam declinul conceptului de atitudine spre 1970, din iStora psthovoaalsooate pricina problemelor aparute ——— baza atitudinilor. Psihologi clasied. Europenii wea aeceatepeni vor aves initiative numa n deenil l VEL ublicd a psihologiei si ineuraja lea, Ao psih ineurajeiril a primitpsiholosia socal din paren agenilr Gnentatonse Ari au condus lao dez len. de eeretari au © dezvoltare fra e Cartwright (2979) “adaugii la acosti faetori stimulator Bractiilo editoriale alo revistelor (au 0. mare. inf rent of Abnormal and Social ! Sociomatiy vaurnal of Ab Social Pychology si Sistemele de recompense rinesti 5 Sbotice oe Ghiversititilor, natura programelor doctorate i co mpoziia ie cmt spe ¢ ciirti de psiholos ° cell ai eunoscu psihologic sociald, Ha ; psychology, sunt absolut reprezentative pentane 2 poca clasicd. Editia I-a, di 5: Editia I-a, din 195 4 a fost scoasd in dou Paiee cara Peueaete 1968-1969, coordonata de cinci volume teoretic, in predictia comportamentelor p: ‘a sociali este in intregime americana in epoca de Linda lume, Cat despre editia a Ia an onati de Lindsey si Eliot Aronson, prin cele , este despre colosal m ale, mi salud pitie si aplicativ al psihologilor sociali elasiey & Perioada de erize Impresionanta ‘ anta_acumulare de inte ealindesteedtia a Ua Handbook a social payttabey etek: fied indoialsy avansul teorti. metodologie. Totush ae Patem intreba daca evidentul progres cantitati a fost insotit 5 de unl ealitativ. Reprosana psihologe! sociale ed multe Privine, nu este dec oenlesio de dat Moscovie' il ita po inearé: “O acumulare de date nu i 5 a : late nu a, Gam p setmadd de plete mu osteo casa OMoseovih 1972 8 eputul anilor ’60, ihe ali i oa 49) La ineeputul anilor ‘60, psthlogit socal tlnismul de dupa rizboi. Tot mai multi dintre oi on ieee pu ij____—__——_ Zaz « Psinologie $i societate joneze cu privire la intemeieres eee si ae chestoner® Fon, do invegrare teorticd, oblech ar ceatit loi Moseovici din fragmenta pe care Lam ei i din.temele_majore SO ee fost, numai_una- 2 nse eh tre deteri eastd_perioada. chuie ak oe coracterizat amc devatatoare (cel patia tn Pla vatemie + totalii: eri ile_vizeazA_statul ala: criticile_¥ e stinks al vanes metodele (cu deosebire, experimental psiholo; , a marilor‘contributii jeative ale “intelor aplicative al ie, lipsa_consecintelor eative ale laboratory Jontaminarea ideologies, speciieitatea eu coreetirilor, ete. tiintele_ sociale, au_ fost. intotd expuse st totdeauna mai exp! i y st i ae ou prvi fandamentarea lor epistemologie’ decit a i din aceste i sauzi, eereetatorii din ac writ. Din aceasta cat rit Oe eat Seeee an jnvatat nu numal sf previni oie 7 Aiscipline Syenite din afaré, dar sisi privensl Oot Siete - Je cu ochi auto-critic. Inspectia ae Sane ac rey o earacertich a stintlor sociale. Soc Oue. seers socialé mu cHnoseat at ee oe Sng. a pus la indoiali legitin ctor pid, Bodine, gbservand eX investigatorit si subles stiintelor cis : a parti ale aceluiasi sistem. Tn. intervalul care ne i eri’, mai i aii intr-o stare de eriza, mai sihologia insisi se de eid at intereseazts Pe putin asumatti de mernbri_comunitt et euzii unit pe ml s00_ al igunt acura suse acu wnt Pea stint fomovat indeajuns ferciren si bundstarea Ser nu au Piva (preocuparea pentru metodi,, pent Cot Empirismal, pentru mogelele mavematice) a, ols eae TT cera ae ie oh in coreetare pen 3 interelad 36 i psihologiei sociale. veden cf interatului 1 se vor reprosa si Ps ioloie sciee. neglijere va din psihologia socials este un fer S eriza din psihologia omen uni In Rintele sociale. Vehementa, amploarea si eonsech "storia psihologiel sociale + 223. demna de toata atentia celui co urmireste evolutia ideilor cu privire la comportamentul social Criza inseamna, inainte de toate, auto-eritied ~ Jones (1985) 0 Va defini chiar ca “exacerbare a auto-criticii”. Dar aceasta atitudine nu apare in psihologia social in ani ’60. Asch, de exemplu, in cartea sa din 1952, examinase limitele aplicdrii _metodei experimentale si avertizase asupra pericolelor care pandesc o psihologie social constituita dupa modelul stiintelor fizice. fnaintea lui, Moreno (1948), intemeietorul sociometriei, afirmase cA psihologia social, sedusi' de metoda experimentalii, ‘si saerifick in mod nejustifieat vocatia sa aplicativa. Moreno n-a fost insti agcultat, cici intotdeauna exagerase in sustinerea ideilor proprii (Jackson, 1988). In perioada dintre inceputul deceniului al 7-lea si sfarsitul colui de-al 8-lea, auto-critica devine deosebit de intenst. In buna parte,’ schimburile stiintifice sunt axate pe atacul si apirarea contributiilor specifiee, dar si ale psihologiei sociale in ansamblu. Ce deoseheste aceste dispute de dialogul critie normal din stiinte? Potrivit Ini Jackson, avem de-a face cu un asalt concentrat asupra intregului demers al disciplinei, cu o intensitate, varietate si durati nemaiintilnite, ca si cu participarea multora din membrii marcanti ai comunitatii stiintifice. Incercind s& decrie perioda 1965-1975, doi autori, itone (1976) si Rosnow (1981) au distins trei aspecte ale crizei: un aspect ce tine de distorsiunile (artefactele) introduse de procedurile experimentale, un aspect etic si unul referitor la relevanta psihologiei sociale si la felul in caro au fost contruite teoriile. Desi schema acesta abia sugereazi complexitatea crizei, ea a fost adoptat’ de majoritatea psihologilor sociali interesati de acest fenomen (Collier et al., 1991; Jackson, 1988; Jones, 1985). De aceea, expunerea noastra va avea la bazé acelasi triptic.——____—__- 224 « Psinologie si societato Perioada clasici s-a intemeiat pe _activitatea psihologilor sociali in vremea razboiului mondial si pe vrorturile lui Lewin de a indepairta speculatia si de a face apel ta fapte. Razboiul, ca si teoriile tui Lewin au fost prilejuri de a aplica psihologia social. In anii °50 ins’, dezvoltarea seeclerata a experimentului de laborator a facut si fie uitate interesele practice din vremea rizboiului, ca si mesajul lui Lewin. Putem considera cA utilizarea preponderenté in campul psihologiei sociale a acestei metode a declansat eriza- Experimentul de laborator clasic, “festingerian”, este dechatut (Gi in multe cazuri, respins) si de coi ce critic’ psihologia cpeialii din punet de vedere etic, si de cei fi adue reprosuri tmetodologice. El nu lipseste nici din discursul celor ce fac critica de fond a psihologiei sociale, desemnand-o ca non- stiintai, Criza _artefactelor. cercetare insele pot introduce dist gle demersului empiric pot fi diferite in functie de procéduri, a aparut incd la inceputul deceniului al 4-lea. “Efectul Hawthorne” a constat in faptul ci reactia muncitorilor de la uzina apartinand General Electric s-a datorat modifiearilor relatiilor interpersonale cu experimentatorul, si nu variafiilor Intreduse de experimentator in condifiile fizieo de lucru- Treptat, psihologii sociali au inceput sii inteleagi cl situatia experimental’. pune numeroase probleme psihologice. Intre Cabiecti si experimentator exist o interactiune sociald complex, si nu un simply contact. in aceste conditii, Caracteristici ale experimentatorului ca varsta, ori sexul tnareheazé raspunsurile subiectilor. Perioada de crizd a Gomeis cu publicarea studiilor lui Robert Rosenthal, care demonstrau ci experimentatorul poate exercita 0 influenta Subtili asupra subiectilor, deformand astfel _rezultatele demersului empiric. In uncle cazuri, efectele expectantelor experimentatorului contribuie la confirmarea ipotezelor intr-o Constiinta ei procedurile de orsiuni, ci reaultatele final ee 'stora pstrotoa masura ma ai joi sociale « 225 ndsurd mai mare decit manipulirile experi pilda, Rosenthal si Fode, 1963). ‘perimentale (vezi, de Martin e . 7 const atin Ome a avis el un aport deosebit de insemnat experimentalg a mtettetelor pe eare le crecaza provedurile eee autor a examina u caracterisici de ee sets lind Gharcerit) p cae fa ghiceasc& atea indicilor ce-] fac pe . —— 'poteza” (Ome, 1962, p Fea subiect si cs gree: altri ti subject role), si-l vor ajuta i sisi confirme , ajuta pe experi Sxporimental reprezinta o eolahorare intre experimentat a Subicctul fi source eeereaUlN stiintei, colaborare in care i isi asuma benevol obligatia de a ‘are ipotezei experime: bligatia de a réspunde in s maniord de entatorulu, Ca si Rosenthal, ee i ° a efectele expectantel lilizeren’ anita electele expectantelor experimentatorului Patan Oenantt oxperimentatori ore ae covinvestigaterd ot aia solutii: folosirea unor subleott deers suspiciuni! si a ‘aapectoler covert ee aeestara a suspiciune. aspectelor experimentului influentate de Criza_ arte benefie al erizei aed fost, probabil, aspectul cel mai nemijlectt el psihologiei sociale. Ea a determinat f mai nemijlocit ‘medificarea practieilor de _ieterminat in mod partizan eonging ah uulte Droceduri alternative, Daca ‘un McGuire a pledat in tore peut de laborator ca Willi im pluralismului ene jm favoarea studiilor de teren si a iectiil logic, aceasti i misuri ob 7 Bla a lor de te a toupee obioetillar intemeiate ale autorilor “atorat in bund Gefactelor din demersurite experimental au aplecat . a etic’. Dezbateril 7 psihologiei soci rile etice din ; : eee coridle ‘nu trebuie in nici un ee aeparimerien Contradictiile morale ale ratate cu mentale : 5 a nt pus la un moment dat sub semnul metedel loieli_____—_ 226 « Pathologie $i societate insigi_continuarea activitatii de cercetare. Argumentele morale au aruncat psihologia social intr-o dilema din care parea ci nu mai poate iesi, Putem oare sf ‘alegem incilearea Frepturilor subiectilor in favoaren afl adevirului? Pana spre 1955, ingelarea subiectilor, in eadrul experimentului ‘a fost considerata 0 practica absolut normala. Experimentele asupra conformismulus au utilizat-o fara s8 se snastioneze asupra eventualelor probleme etic® Festinger si Carlsmith si-au pAcalit subiectii in experimentul din 1959 si caviadoi au fost sustinitori ferventi al accste’ proceduri. ‘Totusi, odata cu cercetarile Tui Milgram (1963) asupra coteentel, comunitaten stintifici | sha coperit 0 sensibilitate ctie&-Diane Baumrind (1964) reactionat foarte prompt la articolul lui Milgram, exprimandu-si ingrijorarea pentru integritatea subiectiler si cerandu-i autorului sit precizeze masurile luate pentru a-i proteja Pe acestia. In O97, Herbert Kelman a publicat un studi in cor rigbateaa jndoielile autorului cu privire la intemeirea eticd a practicilor indomste din cereetaren experimental Kelman criticat jnselarea subiectilor (in speci ‘al din experimentele asupra inseantel cognitive) si a propus jocul de rol ca 0 alternativa ce tndologie’, mai pura din punct de vedere moral, in opinia Tek experimental de_psihologie social echivala cu 0 guapendare absurda a regulilor morale. dare tye coneretii a crizei etice a fost adoniare® codului etic al psihologilor americani in 1972. jn deceniul al 8- fea. au continuat discutiile despre demnitatee umanéi lezatii in experimente si desp) 1 al progresului stiintific Criza de releva sre costul moral ‘mga. Una, din figurile importante ale acestei periode a fost Keni articol cu accente extrem neth Ring. Acest autor a publicat un de critice in Journal of Experimental Gpeial Psychology. Ring a efutat sé reinvie traditia lewiniant 1 psihologiei sociale umanist« , orientate spre actiune, Pentru porand funetiona dupit sloganul: “Psihologia s . ‘storia psiholoaioi sociale « 227 116), ee trebuie sa fie distractie” (Ring, 196 cunostinte apli ele se realizeazi nu pentru ing, 1987, p. cunostnte aplicabile in viata dei ea ai, ‘ajunge a _ dea face cercetare, in care t east manipulirile i , fn care temele exoti peincial vile ingenionse asigura succes puelokentisgl Astitura a ps ' ig noteaz’ doplinge dlocislite ai heres ead este fhvolitatea si cree, tat pees Carel reprezentanti, altmninteri : eee cu nonsalanta s profesori oe use lacale eu Smee subiectii naivi in mini- ctia gen r 7 e acceptare. MeGeire (19 in fata criticilor Ini Ring a fost d fatomeioren unora din obiocti of orap Teeurioscdnd pentru r i obiectii si propunai ca aces oe tensiunilor dintre cantare gompromisuri a aplicativa. Ca ae area fundamer orient atacate de Mane eee ineipalal PHA social in 1964 gi a privit er care Ga retras din See A acne a logia RAW SOREREICay ile eeanesae sea) ee laborator, le cunostinte nu’se pot n nntinuat hora, aol unde exist vn ental experimental gsr «pot face masuriri preciso (vezi Festing ental riguros si la lipsa de rele inger, 1980). SS are nenea ae ne s-a referit si Kenneth Ger, en (1 pentru nerepets studiate de psihologi: aa sti eihed si fluetuenza in timp. Ca ata socialé sunt I 1u poate fi deci , a Taste eae ee ce neomeataecaas Psihologin social nu este eapabild ct posibilitatea’ oe Foret Pall nu este capabila sé ofere explicati aoa itil, Deacon, cereetaren are o eset icati generale si text, Gergen a i ried. psihol i text, Gergen a incereat si Pence bosial : modifica Paap cd (oulightsseactth et propus conceptul de efecte eee effects), care se referd la “oriee modificare in aa e modific com portamental social apiirut in fcare in difuzarii urma—_—____——__ 228 « Psnologie $1 sosiotate cunostintelor din stiintele sociale” (Gergen, 1973, P. 317). Corentitorii au datoria de a comunica rezultatele studiilor pe coreg intreprind, incat oamenii afl de aceste revultate st isi Sehimba comportamentul in funetic de ele. Evident, 0 astfel de serare a objectului de studi nu are corespondent in stiintele naturii. Kenneth Gergen n-a reusit si schimbe optiunile fandamentale din psihologia social. Totusi, fost fontdeauna ascultat, cu atat mai mult cu eat el insusi 2 publieat, mai cu seama inainte de 1973, numereese studi Manis (1975) i-a replicat, sustindnd ca variabilitatea temporala si diversitatea culturalé sunt pe Jeplin compatibile cu stabilitatea si gencralitatea ontt procese subjacente. Gorgen si-a dezoltat conceptia: (nr carte publicata in 1982 a combiitut pozitivismul in general, preeum eyempirismul bazat pe activitatea de testare de ipoteze Pe masura ce eriza s-a adancit, crticile au deventt Wt mai grave si mai acerbe, Ele au pus sub semnul indoiclii ne Pe psihologici sociale ca stiinta cantitativa empiric statues’ Secord (1972) au aratat c& departe de a fi impartial si necontaminata de alte valori decat cele ale obiectivitatii si Figurozititii, psihologia social reflect anumite postulate cu privire la natura umani si la societate, Lee Cronbach (1975), ee psiholog foarte respectat, si-a exprimat. convinger®a ch ue Mrsle sociale nu pot reduce comportamentul la legi: “teoria jromotetica” este imposibila in psihologie. ‘Un aspect interesant al erizei |-a constituit interventia psihologilor sociali europeni. Tata co afirmé ‘Moscovici, intr- aitD fn cele mai virulente, dar si mai argumentate texte dip timpul crizei: “Trebuie si admitem ef psihologia social nu experimentale. gate cu adeviirat o stiintil, Dorim si-i dam aparenta_unei Stiinte, folosind rationamentele matematice si 1 finata fnetoda experimental. Dar psihoogia socials nu poate deserisd ea un camp unitar, cu un cadru sistematic, x Un | 4 "slora pahooaie sociale > 228 corpus coerent de aeaeeaanora for cunostinte sau cu un set de perspective Hoel Tyee aig ‘i cei ce o practica” (Moscovici, 1972, 32). 2), pe de-alté parte, a pledat pentru corcotairi ‘mente eeologice si pentru integrare Spre 1975, Dispute aeeme ead au inceput sd se domoleasca. Disputele asupra’statutului psibologick sociale si asu fundamentelorsubredo al metodeiexperimentale nu a avut ae pact direct asupra cercetarilor. Edward Jones ye iv pe sean “nev _ fart ispandita In randul psthologilor" (Jones, 1085. 9 97 ‘yee aes a ‘ihologi (Jones, 1985, E (2975) a stabilt c& na fost deett 0 erat de Meredere ie paradigm. Psihologia sociala, considera acest autor, nu a . ajuns la stadiul in ca dominant diul in care o paradigma devine 6. Psihologia social european Pentru epoca clasicdi, se _ n |, Se poate usor obse it inil antercre ipa reftinso a cotibutie europea ard indoils, pstologia soiaa esto, in bun masurd, 0 sin americand. ‘Totusi, eorectitorieuropeni ay contribuit la dezvoltares ei nu numa in perioda de neeput, eu Lewin sau Heider dar aportul lor poste fi stablt pentr feeare lap di evolutie a aiseplinei. Inante de eel deal dolea vaeboi domenisl memoriei, goneverul” Pict tn me m aes i, Zu ‘iaget in comportamentulat moral jfantl si germandl a aden relat @ psihologe experimental a grapurilor. a conan Bebo eforturiepsihologilor sciai europen s- au concontrat apre reeuperare handapului tn port eu sprijinul amesicanlor. Potrvit la Graumann Clot) ta cod , in ani—_—___—_—_ 230 Psinologie $i societate “50, datorita strategiei promovate de UNESCO de dezvoltare a stiintelor sociale si de implicare a lor in chestiunile cotidiene, A aparut ideea unor cereetéri interculturale vaste care si 2 aeaed eoreetdtor! de pe cele dou coaste ale Atlantioul Suudial eoordonat de Stanley Schachter gi publicat in 1954 ¢ fost primul care a realizat acest deziderat. Corcetitori! americani s-au implicat in mod éfectiv in opera dificil’ de institutionalizare a psihologiel sociale in GRiropa, Din initjativa Ii John Lanzetta, profesor University of Delaware, care petrecea un an Londra, in decembrie 1963 s-a desfiisurat prima Conferinta. European de Psihologie Socialé Experimental la Sorrento in Italia (Nuttin, 1990). Implicarea, alfituri de Lanzetta, a altor psihologi sociali americani (printre ot: John Thibaut, sior { opitone, Leon Festinger, Stanley Schachter, Leonard Berkowitz) si dorinta europenilor de a avea un for proprit f aero aanizarea wnei a doua conferinte, in decembrie 1964, ja Frascati, lang’ Roma. in sfarsit, un comitet european, Me catait din Gustav Jahoda, Serge Moscovici, Maul Mulder, Jozef M. Nuttin Gr.) si Henri Tajfel a pregatit, o conferintai, ce a avut loc in marti 1966 la abatia Royaumont, aproape de Paris. De data aceasta, au luat parte numai doi area ni, in ealitate de invitati, Acum s-a niiseut the ee (EARSP), al edrei prim presedinte a fost ales Serge Moseovici. Ce fatela asociatie’ apare, din 1971, Buropean Journal of ‘Social Psychology: fin. plan teoretic, psihologii sociali europeni | a manifestat tendinta de a'tine seama, mai mult decat colegit seenhmerieani, de contextul social al conduitelor cotidiene Keyan de independenta i-a condus pe europeni Ia teme si abordiri specifice. Astfel, Henri Tajfel de Ia Universitatea din Je cercetare asupra relatiilor Bristol a initiat un vast program 4 intergrupiiri, ajungind s& propuni teoria identitatit sociale, ‘storia psinologiei sociale + 257 una din cele mai fertile teori psihologia social mai fertile teorii din ei ja social contemporana, In 1961, S s-a bucurat, ae jS6}, Serge Moscovici a publicat.o-earte ce de repreze! 3s succes, in care a actuali de seprezentare coletva a Ini Durkheim. Un a dolla emp cercetare creat de M . sim. ilea cimp europene, es vvici, specific psiholo i curajonce remern centtitinriiars, efmp rama erieani. Nu mai : ismului interventia psihol Nu mai putin, se cuvine i chimbarii Sane ui social francez in dispuiele asupra Marisa Zavallont (1000) cate eon oe colaborare. cu Zavalloni (1969) este unul d eporare Cu . : ie pentru domeniul polarizariieolective, * % portante Asti 5 cif ents aoe GET semnificative i e fn ce mai pi 6 psihologia seas 2 intre psihologia socials smear a determinat schimburstiitifies interes Pee a Geter nat schimburi stiintifice intense, Prezenta profesorilor continent si faptul e4 europen’ vere’, de Pe bite marile jumale ameien Pent publica tot mai treevent in dlspatitia dihotomiet istorice ee a Trees, floevente entra DeyalimintenWeeuaspmreeerees ee wee discipline europene, cu deosebire cele ienat ct unele universitat seam do ondiotste easels, Clundeze, naw tinut niciods i mentine diferita si indo thologiei sociale europer ate ‘i, olandezii, care au cea mai buna re} P, mi ‘ eprezentare in EAES vcea mai r PAESP, at sreate de americani, izbutind si apar’ aoe ee eee ‘para constant in marile 7. Perioada contemporans Am a tat deja ci efectol seat resid Ie need et otectele erizei din anii 1965-1976 te tl cercetirii pe eat 5 nu usi, afirmatia lui Jones din 1985 fee fet de asteptat. , Potrivit edreia eriza a————_ aa « Psinologe $1 sociotate ri tiintelor «ora in indelungata istorie a stilt ‘bare minora in indel oS id eal oes 1985, p. 100), trebuie privité cu reti a aa sociale! (Jones era; a avut loc afirmarea teoriel atribuiri!s a re iy fertild p vereetare. Din acest punct de Tortila pentru cercetare. Din acest punct de teorie deosebit de sea intrerupere fnseamni nici pe dep sa 9 sere eae itmului de publicare studilor empire, nares 2 fost inteleasd de Fritz Heider (195! aa i Atribuired. 2 vidal dun sens comportamentelor colonial! 7 iF are indi la tye, Kelley, Drip tre eniare ones 3) Daisy 2005, Kelle. 29° O72) ea a ajuns 88 desemneze conceptia desper cane Ne einlogulal aiv. Artieolul Tei Lee Ross (977) sents GO f ce descrie tet mamentale de _atribuire, a fundamentale OT factorilor situational, este unul din 7 oa ‘ ot nai citate din intreaga istorie a disciplinei. Ae ee mai tate inpulcrizei si in anil imediat, urmator’ © at a tamentului de re, tarile asupra comport tora, devote saeiahai personal si comportamentuty ora asupes, spatgomerte, supra, stoefezentin 9830" i supra agresivitatii, ete. a a sterentipurilor, ceytyedus in coea co privestecivesiica adevar, ot antitatea studiilor. ; intereselor de corer ae deoscbire de psihologie, psiboloria ali a fost int us cauna eognitivist’ (Zajone, 1980). Lewin, cial r gnitivista (Lajone, 198 50% deli” ed perceptiile i | ideit cd percepti multi si promotor al id reat adept ea influentenz decsiv comportamentl individ any poate fi vizut decit, ca un. adverser OT Sa Sei ulti. Teoriile consistentei cognitive (Ava oes behavior eGie, Neweomb, Rosenberg si Tanncba 105) Aronson, Metwgve.pontra un alt smoment, conmitivst istoria_psihologici ceil, ment in a ® 1980,, psihologii_sociali : ne pantivist 8 treet Tor, dex ‘devine Semi a, nu se dezvol re nitia sociala, care n clk numa ea dominant cogil veehilor idei ale Tut Fritz Hei urmare Istoria psinotogiel sociale + 283 Solomon Asch asupra perceptici persoanei dar si a trasferului unor metode si concepte ale psihologiei cognitive in psihologia social (Landman gi Manis, 1983). /Cognitia sociala nu roprozint un domeniu al psihologiei sociale, ci o manierd dé abordare specifica, foarte adeevati in domenii ca perceptia persoanci, cul, stereotipurile, luarea deciziei, schimbarea de titudine. In 1977, Cantor si Mischel public&i un studiu fundamental despre maniera in care tristiturile pot functiona ca stereotipuri. in 1980 este inaugurat domeniul euristicilor cognitive ciitre Nisbett si Ross. Cognitia social a incurajat, la inceputul deceniului al 9-lea nu numai orientarea cognitivisté in dauna studiului proceselor motivationale, dar si abordarea analitic’ in defavoarea abordéirii sintetice. Aceste optiuni au dus, considera Berkowitz si Devine (1989), la declinul unei teorii ca disonanta cognitivii. Cartea lui Nisbett si Ro , pe care am. pomenit-o mai sus, este ilustrativé pentru tendinta anti- motivationala. Cei doi autori sustin ci indivizii folosese cognitiile cele mai putin complexe, in masura in care acestea produc comportamente adaptative. Erorile si bias-urile nu reprezinta rezultatul influentei motivelor individuale, ci ele sunt intrinseci gandirii sociale. Totusi, acest model nu s-a bucurat multé vreme de audientd. Anii ‘90 adue din nou in prim plan ideea legaturii dintre motivatie si cognitie (Fiske, 1992). Potrivit acestei conceptii pragmatice, gandirea social este pusd in serviciul interactiunii cognitive depind de scopurile individului. in plan metodologie, criza a contribuit in mod decisiv la diminuarea artefactelor, dar n-a putut impune renuntarea la experiment si, in buna masurd, nici macar completarea lui cu alte metode si tehnici (vezi, de pildd, Potter, 1981), In ciuda’ pledoariei din 1967 a lui McGuire in favoarea cercetirii de teren, Fried, Gumper si Allen (1973) n-au putut constata nici © schimbare: numiirul studiilor de acest tip n-a erescut in mod sociale: strategiile234 Paihologie $1 societate semnificativ. Lucrurile au ramas la fel pentru intregul deceniu al 9-lea (Greenberg si Folger, 1988). Am indrazni sti spunem chiar cd experimentul de laborator nu a avut decat, de cfstigat de pe urma crizei. Discutfnd evolutiile din cercetarea de psihologie social in deceniul al 6-lea, Richard Christie distingea, in 1965, trei tendinte majore: a. cresterea ponderii experimentelor in totalul studiilor empirice; ‘b.' folosirea intens& a statisticii parametrice, in special a analizei de variant (se foloseau designuri experimentale cu mai multe grupuri); (c) apelul frecvent la studentii de psihologie in calitate de subiecti. Criza a indpartat sau a corijat ceea ce stitea in calea dezvoltarii acestor tendinte. Pentru intervalul 1970-1980, Highee, Millard si Folkman (1982) au confirmat, pozitia dominant a ex perimentului de laborator, Cat despre utilizarea studentilor drept subiecti, dac&é in 1969 61% din subiectii folositi in studiile publicate in revistele de psthologie social au apartinut acestei categorii de populatie, in 1979 statisticile celor trei autori mentionati indica 70%. ‘Ne-am exprimat, in paginile anterioare, convingerea ca o stint nu exista atit prin cartile si manualele universitare pe care le public cei dedicati scrisului, cit, mai cu seami, prin publicatiile periodice. in psihologia social, ciclul complet al unui demers de cercetare implici faurirea ipotezclor, stringerea datelor, analiza lor, redactarea si publicarea raportului de cercetare intr-o revistii de specialitate. De aceea, marile reviste au o contributie decisivé la evolutia teoretic’t metodologic’ a disciplinei. {jn perioada clasicd, un rol insemnat au jucat Jour: of Abnormal and Social Psychology, Sociometry si Journal of ‘Personality. Dup’ 1960, numirul mare de cerectiitori precum si fondurile mirite disponibile pentru cercetare au impus 0 diversificare a publicatiilor. In 1965, Journal of Abnormal and Social Psychology se divide: se nase acum doua reviste, una inchinat& psihologiei patologice, cealalta psihologiei sociale. —— canta dn wma storia psiotoailsoaale © FAS ia i, intitulata Je : Aceasta din urn Journal of Personalit : pehinelagy (IPSP) ceprezinut asta cen ees Pub catie periodic de psihologie social, ies | Broeinenta! Sve Pye iS QP8C lone a eareen al Usychology. Alte reviste im sunt | rn Applied Social Psychology (anul peimet apaaie, Social Cog enitlty and Social Psychology Bulletin (1915) 4 aprecione Sati2 (1982). In Buropa, se ucurd. de mel | ‘uropean Journal of Social P are a mentionat ji ish ae Prcolan pri oo i til Soa , i ‘d ‘ai vechi, wa cee | of Cinies) and Social Pevehology. ee Evolutia unei_ mari res diseipl ‘ari reviste se confunda is i ' ceiling Deca examinitn schimbaite din praetcn ng - 2 s pieare comparan i to fn diferite perioade. inteaina. din roviseie oe ete, BP A pa tablou destul de fidel al progreselor din paihctan. : psihologia sociald. Reis sj Stille ae aay Stiller (1992) au ay licat ace: a, 1088 eet ae colectiile JPSP "hie aoe eg 988. Analizele lor au evidentiat Riactuanl rasi 2988, an \ iat faptul ed, in timp, a fu devenit mai tung, autorit au preaeatse ecole ultaten LesPre procedurile utilizate gi mai multe rabele ne nultate, au citat mai multe st, TBlosit lotur! saat numeroase isi ta ' ' rameroase cle subiecti si metode statistice mero ott ™ cate in marilo reviste oft i rile revist etionse eu privir ka evoluta pihologe sctiaes ene Innes (1980), autorul ati. a (pe care el o dofineste ca tendinty urma pe altii) fy enilr de in psihologiz pubes pone etrentine tent bibliogratice rs Pub e importante ale dis E Bik el im mumerele din 1970 ale IPSP. 386 cin eats ee Taos ts ce 74% din aceste referinte 2 rea "az: “Cand foloseste psihologia, JPSP on , IPSP seab + Pathologie 51 societate foloseste pe sine, dezviluind o abordare “introspectiva dezvoltarii cercetdrii” (Innes, 1980, p. 144). Acest fapt indica, fara indoial4, caracterul inchis al psihologiei sociale, ezitarile si chiar refuzul ei de a colabora cu alte stiinte sociale. Acelasi autor observii si tendinta psihologilor sociali de a cita studi foarte recente, de obicei nu mai vechi de zece ani, ceca ce atest progresul rapid al disciplinei. Referintele numeroase la lueriri vechi ar fi putut fi dovezi pentru lipsa earacterului cumulativ al evolutiei studiilor. ‘Desi pozitia dominant a metodei experimentale nu poate fi pusti la indoial, ultimele dowd decenii au ficut si apard alternative radicale la psihologia sociala traditional a Potrivit lui Collier, Reynolds si Minton (1991), criza a determinat reviauiri (de exemplu, teoriile atribuirii si cognitia sociald; n-am amintit pani acum, desi ar fi meritat, de psihologia social evolutionist si nici de psihologia social’ aplicaté) dar si reconstructii Acestea din urma vizeaai modificiri radicale ale disciplinei. Printre ele se numird constructionismul social (Gergen, 1982), analiza discursului (Potter si Wetherell, 1987), etogenica (Harré si Secord, 1972), psihologia umanista (Shotter, 1984). Exista, desigur, diferente semnificative intre aceste abordari. Dar toate au Ja baza mai curdnd o epistemologie social decat una realist, contestand dualismul traditional subiect-obiect. Toate pun la indoiala ci ar oxista un domeniu de fapte despre experienta si constiinta umand ce ar putea fi cunoscute cu ajutorul ratiunii, deci al stiintei experimentale. in cazul tuturor se pot detecta surse de inspiratie postmoderniste, in sfarsit, abordarile enuntate pun accentul pe limbaj, sustinand cA acesta nu are un inteles obiectiv in afara contextului relational in care este folosit. Desigur, majoritatea psihologilor sociali contemporani sunt impotriva abandontirii metodei stiintifice, desi sunt constienti de primejdiile pozitivismului. Psihologia social’ a sfarsitului de mileniu inseamnd, in bund parte, cereetarea ——______ ‘storia psihologiel sociale » 237 experimental a proceselor ¢ ani 1965-1975, "adie, speriotonta rigurés reglementai din integrarea teoreti ale activitatii lor. ‘a urmare a crizei din experimentale respecti in mod le etice. In plus, psihologii sociali au ficut lintel cetarea aplicativa prioritati N-am amintit nimic, de-a h oes n mic, de-a lungul acestui e destinal discipline romans. In 1984, s-a publlcal ta veloes ce rouneste studi de itorie a pathologic secale romdnest in care se dating etapele dezvoltiirii acesteia (Tucicov- Pargdan, Chelees, Muresan, Neculau si Radu, 1984). Dup (280, profesoral Cheleea a abordat pe larg aceasta problema (vezi de exemplu, Cheleea, 198), Demersul dora! sale, de a ites dezvoltarea psihologei sociale romanest in contoxtul Gyalutielcestei stiinte pe plan mondial este. meriori dragusin ©, desi ne simtim datori si explorim trecatul oii eer le din tara, nu suntem ined pregatiti sa 0 eatin cee tes im eae sa ne exprimdm convingerea ci treba ee a oat lii realizate inainte de 1989 ciirora ar {iebul si se acorde astizi mai multé atento. Sehimbante feoretice si metodologice din eursul acestui deceniu, sunt, brobebi mai putin radicale deci le percepem acum. Daca in storicul sti a Ft a cea moe, discontinuitati el are obli Gisoontin are obligatia de a furniza explicatii Referinte bibliografice 2, MeGuirw, Waly Neweomb Sa : aum, P.H. (eds, ry on of onsistoncs A sourcebook: Cheng: Rand MeN M 8). Theories of cognitive—____—_- 238 « Psinologie si societate ‘Allport, F.H. (1924), Social psychology. Boston: Houghton MiMi. ‘Allport, G. W(1935), Attitudes. In C, Murchison (ed.), Hlandbook of social psychology, vol. 1, Worcester: Clark University Press. ‘Allport, GW. (1968). The historical background of modern socia) peychology. in’ G. Lindzey si B. Aronson (eds), Handbook of socin! Daychology, editia a Tien, vol. 1. Reading: Addison-Wesley. Reriean Psychological Association. (1981). Ethical prineiples in the conduct of resoarch with human participants. Ameriean Psychologist, june, 633-638. “Asch, 8, (1946). Forming impressions of personality. Journal of Abnormal and Social Psychology, 41, 258-290. ‘Asch, &. (1951). Effeets of group pressure upon the modification and distortion of judgment. In H. Guetzkow (ed.), Groups, leadership and men. Pittsburgh: Carnegie Press. (1952). Social psychology. Englewood Cliffs: Prent Baumrinc 1964). Some thoughts on ethics of res reading Milgram's “Behavioral study of obedience”. American Psychologist, june, 421-423 g, KB, (1967), Dare we take the social seiences seridusly? tist, 10, 12-16. jevine, P.G. (1989). Research t and synthesis in social psychological theories: The case’ of theory, Personality and Social Psychology Bulletin, 15, 4, 498-507, Cantor, N. W. (1977). Traits as prototypes: Effects on recognition memory, ‘Porsonality and Social Psychology, 35 8 48, Cartwright, D. (1979). Contemporary soci Psychology Quarterly, 42, 1, 82: '1908a). Un secol de psihosociologio, Bucuresti: INI. Cheleea, S. (1998b). Pr 1a psihosociologiei. Psihologsia ‘Socially, 2, 83-90. Christie, R. (1965). Some implication: psychology, In O Klineberg si R. Christie psychology. New York: Holt, Rinehart si Winston. Collier, G., Minton, H.L. si Reynolds, G. (1991 thought in American social psychology. New York: Oxfor Cronbach, [.J, (1975), Beyond the two disci psychology. American Psychologist, february, 116-127. Deutsch, M, si Gerard, H. (1955). A study of normative and informational influence upon indi igment. Journal of Abnormal and ‘Social Psychology, 51, 629-636. research trends in social Porspoctives in soci |. Currents of niversity Pre nes of scientific ee cae aDNGn conflit et infuence soci venice 1 ny, berle, J.L. Beauvois humaines, groupes er le, Grenoble: Pres: 7 % Aroupes et influence ipes et influence sociale, Gronoble: Presses Univers tune miso on Relations ines de ind discovering social oon int pave: Londen Aanaems Poe Farr, RM, (19 rt history of social |, 371-380, 7 of wal uate Festinger (ed.), 1016). Unemployment, polities and the history of % november, 747-155. for doing: ‘Portraits of social hoto. Journal of Personality and wuereotype to las Social Peeholog, 63, 6.878885, SB, Gumppor, DC pny: Is there a gro fi ‘Prcholopi bray 165-008 Gergen, J. (1979) Socials ‘Peeonaity and Saal Pehle 26, Sodaae,” NAY: Journal of Gergen, KJ. (1982). Pouvard tran New ea Springer Verlag etrnnsh ion in social knowledge. GE (2900), Irion wa history of stone, W. “Strabo, iC." Stephenson _ ei weblogs: “A Buropean perynoctne "Ose to the European R. (1988), Controversiat tssues in soci ). The explanation of social behavior, Folkman, JR. (1982), § ‘domination of experi Psychology Bulletin, i Kelley, HLH. (198: Co ile University Pross, Communication 'inger-Verlag, rl_—_——___———_ Bad « Painologie $1 societato M. (1984 The development of » 1988), Social psychology, past ts social psychology 8S 1, 450-458. y. in C, MeGarty si § history of soc sspectives on min trae oF soil psyehol Blocks ee Guire, Wel. (1967), Some impending in so te ty ong pre by Hemet Brg, Jowne! oF pgyeholy Sel Papel. 3 24-198 ioe anal Sa ey nym and yang of progres i sep ts Nam ural of Persona a Sel Pala 2 16-456. ceam, §. (1968), Behavioral, study of obedience Journal of Paychology, 61, 311-378. Experimental ed,), Carre and the ‘storia psinoloaiel sociale » 247 La psychanalyse, son image et son public ial psychology. In J. psychology: A ertical (2931). Exporimental social ynsensus, Clinical 2d. $i Beyond attitudes and Pruitt, D.G. si Ki gaming: Critique, synthesis a Psychology, 28, 363-392. M. (1987), Discourse and sta London; Sage. canes , M.J. (1977). Twenty years of experimental suggestion for the future. Anmual Review of ‘J. (1992), Publication trends in JPSP: A three- review. Personality und Social Psychology Bullotin, 18,4 465-472. ing, 1967). Experimental social psychology; Some sober questions about some tues. Journal pgcone about seme Journal of Experimental Social—_———__—— 242 « Psinologie $i societate ive psychologist and his Berkowitz. ( experimental social psy Schachter, 8. D,, Duijker, H experiments on Sherif, M. (1 Archives of Psychology, Shotter, J. (19 7, 5-60, | Social accountability and selfhood. Oxfort: groups, New York: Wiley. Thurstone, LL. (1928). Attitudes ean be measured, American Journal of Sociology, 33, 52 Thurstor ‘The measurement of 5 Journal Abnormal and Social Psychology, 26, 249-269 1 Muresan, P. Neculay, A. si Radu, igg, M. (1995). Introduction to social psychology. RB. (1980). Cognition and social cognition: A historical perspective, In'L, Festinger (ed. ospections on sovial psychology. Now York: Oxford University Press. CUPRINS Cuvant inainte.. 5 M7, Auto-dezvauir 9 35 MIL Lenea sociali 67 IV. Gindiren de grup... 95 “ V. Dilemete sociale ... . 128 IL Deindividualizar . 1738 VIL Scurtat istorie i 1. Scurti istorie a psihologies sociale., 201