Ucenicie într-o cultură păgână...

Când am venit ca personal în Şcoala deUcenicie de aici, am văzut12 tineri frumoşi şi dornicisă înveţe despre Dumnezeu,ca mai apoi să slujească larândul lor printre indieni. Lucrurile nu sunt însă atât de simple. Suntemtotuşi în India şi cultura păgână, atmosfera spirituală în care au fostcrescuţi îşi spune cuvântul.Când aceşti tineri de doar 18-19 ani început să-şi deschidă inima,Domnul a scos la iveală lucruri înspăimîntătoare: dincolo de gânduri desinucidere, ură tribală sau de castă, gânduri de a lovi sau a ucide pecineva, gânduri de divorţ, dispreţ pentru ei înşişi şi pentru cei din jur, amrealizat că cei mai mulţi se raportează la Dumnezeu ca la unul dintremultele spirite idoleşti locale. Ei cred că poate fi cu ei doar când şi când,iar in rest spiritele rele iau locul. Domină frica, temeri de tot felul care îiîmpiedică să aibă relaţii bune cu cei din jur şi să facă lucrare eficient.În săptămâna în care li s-a predat despre

Blesteme generaţionale

şi lucruri care pot sta între ei şi o imagine corectă despreDumnezeu, una dintre studente a început să se rostogolească pe josdemonizată. Ne-am rugat toţi şi am postit pentru ca ea să fie eliberatădar tot are din când în când astfel de manifestări. Bunicul ei a fost vrăjitor şi 6 fraţi ai ei au murit în urma blestemelor lui. Acum ea şi părinţii, înaintehinduşi, au acceptat pe Hristos dar legaturile spirituale din trecut nu suntîncă rupte. Mai mulţi dintre studenţi au vazut oameni sau umbre negre prin cameră şi au fost cuprinşi de frică.Am descoperit ca o altă studentă de fapt se închina şi luiDumnezeu dar ţinea şi sărbătorile hinduse cu familia, iar un student alnostru s-a botezat la îndemnul prietenilor, necrezând în Dumnezeu.Cred că realizaţi că din acest stadiu, până la a-i face să creadăcu adevărat în Domnul creştin şi să aplice principiile Biblice ca în final să poată sluji eficient, este un drum foarte lung. Cere multă răbdare,învăţătură, exemplu personal, a-i însoţi zilnic veghind la fiecare pas bun allor. Rugaţi-vă ca noi cei 3 români şi personalul indian să avemînţelepciune în toate şi să putem vedea rezultate la finalul acestei şcoli.

Rugăciunea unui copil

Pentru că nu am găsit încă săînchiriem ceva, m-am mutat şi locuiesco vreme la

orfelinatul

înfiinţat demisionara româncă Maria I. Aici ajutdin când în când în lucrarea cu copiii,mai ales dând învăţătură despre eroii biblici şi modul în care trebuie săstudieze Biblia şi să înveţe de la eilucruri pentru viaţa lor.Într-o seară târziu, aproapede miezul nopţii, am auzit uşa de lacamera copiilor deschizându-se iar apoi vocea unui

copil rugându-se

peterasă. A început incet, timid, apoi tareşi cu putere multe minute în şir. Nuînţelegeam ce spunea pentru că suntîncepătoare în Hindi dar am fostcutremurată- era vocea unui luptator în rugăciune! Am văzut mulţi creştinimaturi în multe locuri în lume şi mulţidintre ei nu se roagă nici pe departeca acest copil orfan singur în noapte.Anii investiţi în aceşti micuţi,învăţătura creştină zilnică îşi spuncuvântul. Mulţi cred că asistenţasocială nu este un mod de a descoperioamenilor pe Domnul dar copii dinacest orfelinat Îl iubesc pe Dumnezeuşi Îl cunosc poate mai mult ca alţii. Vindin familii idolatre, cu rude vrăjitori, cu părinţi decedaţi sau care i-auabandonat dar Dumnezeu a folositaceastă misionară şi lucrătorii ei ca să-i transforme în

rugători pentru ei şipentru India.

Ei sunt deja şievanghelişti vorbind despre Isuscopiilor din cartier, la şcoala şi pestetot unde au ocazia. Rugaţi-vă ca ei sădevină păstorii, evangheliştii,închinătorii de mâine, care să ducă lasalvarea cât mai multor indieni.

India cu umbrele si stralucirile eiIndia cu umbrele si stralucirile ei

- Nov 09, Dana A.-