Activitatea Departamentului pentru Afaceri Europene

decembrie 2007
 CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………… 3

PARTEA I – COORDONARE POZIŢII …………………………………………………… 6

I.1. Consiliul European ……………………………………………………………………… 6

I.2. Tratatul de Reformă …………………………………………………………………… 12
I.3. Afaceri economice şi financiare ……………………………………………………… 15
I.4. Justiţie şi afaceri interne ……………………………………………………………… 17
I.5. Ocuparea forţei de muncă, politica socială, sănătate şi problematica consumatorilor … 20
I.6. Competitivitate, piaţă internă, industrie şi cercetare …………………………………… 26
I.7. Transport, telecomunicaţii şi energie ………………………………………………… 29
I.8. Agricultura si pescuit ………………………………………………………………… 38
I.9. Mediu ………………………………………………………………………………… 47
I.10. Educaţie, tineret şi cultură ……………………………………………………………… 48

PARTEA a II-a - DREPT EUROPEAN, ARMONIZARE LEGISLATIVĂ …………… 51

II.1. Avizarea proiectelor de acte normative care transpun în legislaţia naţională prevederi
ale dreptului comunitar ………………………………………………………………… 51
II.2. Procesul de notificare ………………………………………………………………… 51
II.3. Crearea cadrului juridic necesar aplicării directe a regulamentelor comunitare ……… 54
II.4. O mai bună reglementare (better regulation) ………………………………………… 55
II.5. Pachetul privind revizuirea Pieţei Interne …………………………………………… 57

PARTEA a III-a - SOLVIT ŞI CONTENCIOS COMUNITAR …………………………60

III.1. SOLVIT ………………………………………………………………………………… 60

III.2. Contencios comunitar ………………………………………………………………… 61

PARTEA a IV-a - STRATEGII ALE UE ŞI MONITORIZARE POST-ADERARE … 64

IV.1. Elaborarea Strategiei Post-Aderare a României 2007-2020 …………………………… 64

IV.2. Elaborarea Programului Naţional de Reforme 2007-2010 …………………………… 64
IV.3. Planul de măsuri prioritare pentru integrare - 2007 …………………………………… 67

PARTEA a V-a - COMUNICARE ………………………………………………………… 70

V.1. Instrumente de comunicare ……………………………………………………………… 70

V.2. Institutul European din România ……………………………………………………… 70

2
Introducere

În luna decembrie a anului 2006 a fost instituit Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE)
în subordinea Primului Ministru (OUG nr. 133/2006 aprobată prin Legiea nr. 102/2007).

Atribuţiile DAE sunt, în principal, legate de coordonarea poziţiilor României în cadrul

proceselor decizionale din structurile europene la nivel executiv dar de asigurarea relaţiei cu
parlamentele, armonizarea legislativă cu acquis-ul comunitar şi reprezentarea României în
cadrul procedurilor necontencioase şi contencioase din faţa Curţii Europene de Justiţie precum
şi coordonarea strategiilor UE cu caracter orizontal alături de monitorizarea măsurilor asumate
de România.

În concordanţă cu atribuţiile DAE, principalele obiective asumate pentru anul 2007 au fost:
definitivarea cadrului de reglementare în materia afacerilor europene, consolidarea structurilor
instituţionale şi creşterea capacităţii administrative, intensificarea comunicării temelor
europene.

Din punct de vedere instituţional provocarea cea mai mare a ultimilor ani dar în special a
anului 2007 a reprezentat-o redimensionarea activităţii executive din domeniul afacerilor
europene -proces demarat încă din anul 2005. Pentru aceasta, a fost nevoie, în prima etapă, de
trecerea de la logica negociatorului şef specifică perioadei de preaderare (etapa de conformare)
la logica reprezentării sectoriale de către miniştrii în cele 9 structuri ale Consiliului Uniunii
Europene specifică statutului de stat membru (etapa de convergenţă). Această primă etapă a
fost pregătită în perioada în care România a avut statut de observator şi a necesitat introducerea
unui anume grad al descentralizării deciziilor fără a neglija coordonarea acestora. În acest
context decizia politică de a înfiinţa DAE, având atribuţiile amintire mai sus, a prevăzut
evoluţia către necesitatea unei coordonări mai riguroase a activităţilor din domeniu anticipând
creşterea complexităţii proceselor pentru care România trebuie să prezinte puncte de vedere ca
stat membru.

Există opinii, în rândul reprezentanţilor partidelor politice, conform cărora decizia în

domeniul afacerilor europene trebuie să fie centralizată sau mai precis natura deciziei ar
trebui sugerată de către o structură specializată şi preluată de ministerele de linie.
Dimpotrivă, există opinii conform cărora ministerele de linie trebuie să fie autonome
decizional şi să se limiteze la a informa în legătură cu decizia lor o structura administrativă
responsabilă cu coordonarea, mai mult sau mai puţin formală, a poziţiilor. Opţiunea politică a
Guvernului s-a bazat pe experienţa statelor membre mai vechi (Franţa, Anglia, Germania etc.)
dar şi pe experienţa noilor state membre (Ungaria, Polonia, Cehia) şi a plecat de la
necesitatea de a întări capacitatea decizională a ministerelor la care să se adauge expertiza
orizontală a structurii de coordonare. Mai precis, s-a optat pentru o coordonare „tare” în
care rigoarea poziţiilor şi implicaţiile orizontale sunt sub observaţia structurii de coordonare
şi nu pentru o coordonare „slabă” în care poziţiile reflectă priorităţile de moment şi au un
caracter preponderent sectorial. Guvernul a considerat că în această perioadă de evoluţie
europeană a României o astfel de structură este cea mai bună soluţie. Mai mult, după primul
an de experienţă ca stat membru s-a constatat că înseşi ministerele solicită sprijinul DAE în
probleme pe care consideră a avea un pronunţat caracter intersectorial şi nu numai.

O altă prioritate a DAE a fost promovarea legii care stabileşte cooperarea între Parlament şi
Guvern în materia afacerilor europene document elaborat în coordonare cu Comisia pentru
Afaceri a Parlamentului României.

3
Ca şi în cazul coordonării problematicii afacerilor europene în cadrul Guvernului există
opinii diferite cu privire la intensitatea controlului parlamentar asupra activităţii executivului
în acest domeniu. Există opinii conform cărora Parlamentul trebuie să deţină un control strict
asupra mandatelor pe care le acordă executivului (cazul Danemarcei) şi care nu sunt altceva
decât poziţii ale României ce trebuie susţinute în structurile decizionale executive ale UE.
Există opinii care consideră că informarea Parlamentului este suficientă, dat fiind amploarea
activităţii, acesta fiind îndreptăţit să ceară explicaţii suplimentare. Actul normativ care va
stabili procedurile de control parlamentar, aflat în fază avansată de elaborare, caută să ţină
seama de capacitatea instituţiilor româneşti de a procesa informaţii europene astfel încât
procesul decizie să fie flexibil rămânând deschise evoluţii viitoare pe măsură ce experienţa
României ca stat membru se va consolida.

În ceea ce priveşte creşterea capacităţii administrative provocarea anului 2007 a fost, şi

încă rămâne, îmbunătăţirea expertizei celor care lucrează în serviciul public pe problematica
afacerilor europene în special în proiectarea politicilor publice. România, ca stat membru,
trebuie să includă în propriile politici publice deciziile UE la care este parte. Din acest punct de
vedere, în anul 2007 s-a continuat un proces, nu simplu, de acomodare a administraţiei publice
centrale, în special, cu procedurile de lucru ale Comisiei Europene şi în conformitate cu
propriile competenţe.

Elaborarea unor documente strategice precum Strategia de Dezvoltare Durabilă sau Planul
Naţional de Reforme pentru Strategia Lisabona, inclusiv monitorizare propriilor acţiuni
asumate, transpunerea şi notificarea CE asupra modului de transpunere a noului acquis
comunitar, construirea unor scheme de ajutor de stat. reducerea costurilor administrative, mai
buna reglementare, introducerea conceptului de flexi-securitate în legislaţia muncii etc.
reprezintă obligaţii pe care administraţia publică centrală, dar şi locală, trebuie să le
introducă în politicile publice. Toate acestea şi multe altele fac parte din procesul de
europenizare a României.

Din punct de vedere al comunicării anul 2007 este cel în care DAE a preluat de la
Reprezentanţa CE la Bucureşti instrumentele de comunicare, pe care aceasta le-a dezvoltat în
timp. Este vorba despre Centrul Infoeuropa care asigură relaţia cu cetăţenii interesaţi de
tematica europeană şi care administrează portalul www.infoeuropa.ro, site dinamic bilingv (în
română şi engleză), cu peste 26.000 de pagini. De asemenea, DAE a preluat responsabilităţi cu
privire la Reţeaua Multiplicatorilor de Informaţie Europeană, cu un număr de aproximativ 500
de membri în 2007, şi care reprezintă un instrument valoros pentru creşterea gradului de
înţelegere privind Uniunea Europeană la nivel local.
Având în vedere buna colaborare cu dintre Delegaţia/Reprezentanţa Comisiei Europene în
România şi Guvernul României din perioada de pre-aderare şi importanţa continuării
instrumentelor de comunicare dezvoltate de Delegaţie în perioada 1993-2006, spre cât mai
buna informare a cetăţenilor români privind statutul României de Stat Membru al Uniunii
Europene, deciziile privind orientările strategice ale dezvoltării acestor programe de
comunicare vor fi luate de comun acord cu Reprezentanţa Comisiei Europene, inclusiv prin
consultarea beneficiarilor acestor programe.

Una dintre cele mai importante iniţiative ale DAE, în domeniul comunicării, a fost realizarea şi
distribuirea tuturor primăriilor din România a unui compact disc conţinând toate informaţiile
privitoare la accesarea fondurilor europene, dar şi a programelor finanţate din bugetul de stat
pe anul 2008. Informaţiile corespund lunii decembrie şi vor fi actualizate simultan cu

4
trimiterea lor tuturor celor ce pot fi interesaţi (camere de comerţ, asociaţii de întreprinzători,
presă etc).
Documentul ataşat reprezintă un exerciţiu de transparenţă care îşi propune să descrie modul în
care DAE a fost implicat, alături de celelalte ministere, în procesul decizional din domeniul
afacerilor europene.
A construi astăzi în România o instituţie de importanţa celei care gestionează ansamblul
afacerilor europene este un proces ambiţios şi delicat. Ambiţios deoarece, mai mult decât o
viziune orizontală, o astfel de instituţie trebuie să aibă capacitatea de a anticipa evoluţiile
europene pregătind din timp poziţii de negociere. Delicat, deoarece afacerile europene implică
o colaborare permanentă în luarea deciziilor proces în care, nu de puţine ori, instituţia
coordonatoare trebuie să soluţioneze divergenţele făcând uz de expertiza şi puterea cu care este
investită.

5
PARTEA I – COORDONARE POZIŢII

I.1. Consiliul European

Concluziile Consiliului European constituie marile orientări politice strategice pe care statele
membre, prin şefii de stat şi de guverne, şi Uniunea Europeană în ansamblul său le asumă şi se
angajează să le promoveze. Subiectele abordate la Consiliul European sunt cele mai importante
teme aflate pe agenda europeană, domenii de importanţă strategică necesitând o abordare
orizontală, care excede competenţa sectorială a formaţiunilor Consiliului UE.
În cursul anului 2007 s-au desfăşurat 3 reuniuni formale ale Consiliului European în lunile
martie, iunie şi decembrie.

I.1.1. Consiliul European din 8-9 martie 2007

Consiliul european de primăvară, desfăşurat în perioada 8 – 9 martie a.c la Bruxelles, a marcat
un moment important în istoria naţională recentă – participarea pentru prima oară a României
în calitate de stat membru la reuniunea şefilor de stat şi de Guvern din Uniunea Europeană.

Energie şi schimbări climatice

Şefii de stat şi de guvern au agreat un obiectiv major pentru proiectul european: reducerea
unilaterală a emisiilor de gaz cu efect de seră cu 20% până în 2020, baza unei economii a
viitorului cu emisii reduse de carbon (low-carbon). Consiliul a agreat, în acelaşi timp, o ţintă
obligatorie de minimum 10% pentru bio-combustibili până în 2020, cu rezerva introducerii pe
piaţă a celei de-a doua generaţii de biocombustibili şi a durabilităţii producţiei. Aceste ţinte
majore sunt detaliate în Planul de Acţiune adoptat cu ocazia Consiliului European de
primăvară, alături de alte iniţiative care constituie o viziune integrată asupra unei politici
comune în domeniul energiei.
În cadrul Consiliului European, România a sprijinit fără echivoc pachetul energetic propus de
Comisie. Delegaţia României a exprimat susţinerea pentru eforturile de definitivare a pieţei
interne de energie, inclusiv prin separarea patrimonială a activităţilor companiilor energetice
integrate vertical (unbundling). România a afirmat că este nevoie de flexibilitate pentru a se
asigura angajamentul tuturor celor 27 de state membre pentru ţintele obligatorii. Unul dintre
elementele esenţiale pentru România este reconsiderarea rolului energiei nucleare. Referitor la
dimensiunea externă, România a subliniat importanţa recentei intrări în vigoare a Tratatului
Comunităţii Energetice în Europa de Sud-Est, care reprezintă o acţiune de consolidare a
cooperării regionale pe frontiera externă a Uniunii.
În ceea ce priveşte schimbările climatice, România a susţinut ideea că UE nu poate fi singura
care îşi asumă angajamente, fiind nevoie ca şi ceilalţi parteneri internaţionali să se asocieze în
stabilirea cadrului post-2012.

Strategia Lisabona şi îmbunătăţirea reglementării

Consiliul European a luat notă de rezultatele produse până în prezent în aplicarea Strategiei
Lisabona. Statele membre au depus eforturi reale pentru aplicarea programelor naţionale de
reformă. Cu toate acestea, performanţele au variat de la un stat membru la altul şi de la o sferă
de politică publică la alta.

6
Au fost aprobate recomandările cu privire la revizuirea Programelor Naţionale de Reforme în
sensul direcţionării eforturilor în acele domenii în care este necesară o intervenţie susţinută din
partea statelor membre, o atenţie deosebită punându-se asupra sustenabilităţii finanţelor publice
pentru statele membre din zona Euro. Comisia a fost invitată să prezinte, în a doua parte a
anului 2007, un raport intermediar asupra Liniilor directoare pentru creştere economică şi
locuri de muncă, concluziile acestuia fiind orientate spre revizuirea acestora pentru următorul
ciclu de guvernare Lisabona - perioada 2008-2011.
Cu privire la îmbunătăţirea reglementării, Consiliul a aprobat Programul de acţiune pentru
reducerea sarcinilor administrative prezentat de Comisie în ianuarie a.c., şi a andosat obiectivul
reducerii cu 25% a sarcinilor administrative, care rezultă din legislaţia comunitară invitând
statele membre să-şi stabilească obiective naţionale de reducere a sarcinilor administrative
până în 2008. S-a solicitat Comisiei ca măsurile „fast-track” prevăzute în Programul de acţiune
să fie adoptate cât mai curând posibil în 2007.
România a iniţiat procesele de pregătire a măsurilor naţionale necesare realizării deciziilor
Consiliul European cu privire la Strategia Lisabona şi îmbunătăţirea reglementării în cadrul
Programului Naţional de Reforme 2007-2010.

Declaraţia de la Berlin privind valorile şi obiectivele comune ale UE (25 martie 2007)
Declaraţia de la Berlin a reprezentat principala temă a dezbaterii la dineul de lucru la care au
participat şefii de stat şi de guvern la finalul primei zile a lucrărilor Consiliului European de
primăvară. S-a relevat necesitatea ca acest document să conţină: sublinierea
realizărilor/succeselor celor 50 de ani de construcţie comunitară, menţionarea fundamentelor
cooperării europene (democraţia, statul de drept, buna guvernare, marcarea „nucleului dur” al
valorilor UE: respectarea drepturilor omului, libertate, responsabilitate, solidaritate, diversitate
lingvistică, regională şi religioasă), enumerarea priorităţilor interne şi externe ale Uniunii:
energie şi schimbări climatice, consolidarea rolului de actor global al UE, justiţie, libertate şi
securitate, asigurarea competitivităţii economiei europene în corelaţie cu responsabilitatea
socială, agrearea unor angajamente comune, ceea ce presupune stabilirea gradului de angajare
pentru aprofundarea integrării europene şi introducerea limbajului referitor la reformele
instituţionale.
România a exprimat susţinerea pentru structura de text propusă de Preşedinţia germană. În
plus, delegaţia română a salutat propunerea de integrare în varianta finală de text a unei referiri
la valoarea adăugată a extinderilor de până acum asupra prosperităţii şi securităţii Europei.

Relaţii externe
În ceea ce priveşte Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, a fost salutat Acordul de la Mecca
(8 februarie) şi rolul pe care l-a avut Arabia Saudită în ajungerea la acest acord, afirmându-se
totodată dorinţa UE de a lucra cu un nou guvern palestinian de unitate naţională care să adopte
principiile Cvartetului.
În perspectiva Summit-ului UE-SUA din aprilie 2007, au mai fost dezbătute, în cadrul dineului
de lucru al şefilor de stat şi de guvern, viitorul relaţiilor economice transatlantice. În
Concluziile adoptate, la capitolul privind Strategia Lisabona, se menţionează că aceste relaţii
economice ar trebui întărite printr-un Nou Parteneriat Economic Transatlantic, consolidându-se
astfel angajamentul pentru iniţiativa economică lansată la Summit-ul din 2005. Noul
Parteneriat Economic Transatlantic va pune accent pe îmbunătăţirea convergenţei regulatoare
în diverse domenii, pe coordonarea eforturilor de protejare a drepturilor de proprietate

7
intelectuală şi pe consolidarea cooperării în domeniul energiei şi al mediului, cu scopul de a
spori competitivitatea internaţională a UE şi a SUA.

II. Consiliul European din 21-22 iunie 2007

Consiliul European din 21-22 iunie a.c. s-a desfăşurat într-o perioadă de intensă dezbatere
asupra procesului de reformă a tratatelor Uniunii, context în care Summit-ul s-a concentrat pe
discutarea căilor de deblocare a impasului actual. Alte teme aflate pe agenda Consiliului
European au vizat domeniul justiţiei şi afacerilor interne, aspecte economice, sociale şi de
mediu şi relaţiile externe ale Uniunii Europene.

Procesul de reformare a Tratatelor

Dezbaterile s-au concentrat pe proiectul de mandat elaborat de PRES germană, pe baza
negocierilor cu statele membre, pentru viitoarea conferinţă interguvernamentală (CIG).
Mandatul a cuprins elementele principale ale acordului politic final, precum şi elementele de
calendar, pe baza cărora urmau să se desfăşoare negocierile tehnice pe durata Preşedinţiei
portugheze. Doar două aspecte politice de sensibilitate au fost discutate în cadrul reuniunii
Consiliului European, restul aspectelor fiind considerate ca agreate anterior, respectiv sistemul
de vot şi Carta Drepturilor Fundamentale.
România a sprijinit eforturile Preşedinţiei germane, în vederea adoptării unei foi de parcurs
referitoare la Tratatul Constituţional care să includă atât un calendar de rezolvare a impasului
constituţional la timp pentru alegerile europene din 2009, cât şi linii directoare precise cu
privire la reformarea Tratatelor.
România a avut o poziţie flexibilă pentru a ajunge la o soluţie consensuală şi la un compromis
echilibrat, avînd în vedere că ţara noastră a fost între cele 18 state care au adoptat (România
prin referendum) proiectul Constituţiei europene. Astfel, România a avut o poziţie moderată
fiind în poziţia de a accepta un tratat Constituţional plus, prin completarea textului cu elemente
suplimentare care să răspundă îngrijorărilor Statelor Membre (problema energiei, schimbările
climatice etc.), sau un Tratat Constituţional minus, prin eliminarea anumitor elemente
percepute ca fiind sensibile de anumite State Membre. România a considerat că, pentru a
ajunge la o soluţie de compromis, este suficient să se accepte câteva concesii în privinţa
elementelor simbolice (steag, imn etc.) şi să se renunţe la unele trimiteri de natură
constituţională din text pentru ca structura actuală a Tratatului să fie acceptată de statele care
sunt nemulţumite. Noul text bazat pe această abordare putea, în viziunea României, să fie
prezentat ca amendând sau consolidând actualele Tratate.

Justiţie şi Afaceri Interne

Şefii de stat şi de guvern au subliniat, la acest Consiliu, importanţa continuării eforturilor de
consolidare a securităţii interne a Uniunii în paralel cu cea a libertăţilor şi drepturilor
cetăţenilor. Au fost salutate progresele realizate în dialogul cu statele africane şi mediteraneene
pentru aplicarea conceptului de abordare globală a migraţiei şi a fost încurajată dezvoltarea
unei politici cuprinzătoare europene în acest domeniu.
Extinderea Spaţiului Schengen cu noile state membre a fost considerată în continuare o
prioritate a Uniunii, fiind subliniată necesitatea continuării consolidării cooperării judiciare şi
poliţieneşti (prin măsuri de includere în pilierul I a cadrului juridic interguvernamental, precum
Tratatul Prüm sau Convenţia EUROPOL) şi a luptei împotriva terorismului. În domeniul

8
justiţiei Consiliul a solicitat, de asemenea, dezvoltarea cadrului juridic comunitar (în domenii
precum obligaţiile contractuale) şi continuarea progreselor în cooperarea administraţiilor
naţionale (în domenii ca urmărirea delictelor penale şi civile). De asemenea, în cadrul acestui
Consiliu a fost subliniată importanţa cooperării mai strânse cu statele terţe în domeniul justiţiei
şi afacerilor interne.
România, ca stat membru cu responsabilităţi în gestionarea unei lungi frontiere externe terestre
a Uniunii, s-a alăturat eforturilor generale pentru dezvoltarea unei politici europene
cuprinzătoare în domeniul gestionării migraţiei. Reuşita extinderii Spaţiului Schengen în 2007,
cu noile state membre care au aderat în 2004 creează premisele favorabile aderării României la
spaţiul Schengen şi, implicit, a eliminării, în viitor, a controalelor la frontierele României cu
Ungaria şi Bulgaria. România şi-a stabilit obiectivul aderării la spaţiul Schengen în anul 2011.

Aspecte economice, sociale şi de mediu

În domeniul cercetării-dezvoltării, Consiliul European a solicitat accelerarea procesului de
adoptare a Iniţiativelor Tehnologice Comune, a Regulamentului privind Institutul European de
Tehnologie şi a salutat iniţiativa creării unei Carte pentru utilizarea proprietăţii intelectuale,
document care va contribui la dezvoltarea Spaţiului de cercetare european.
În domeniul social, Consiliul European a solicitat progrese în coordonarea sistemelor de
securitate socială, finalizarea proiectului de directivă privind portabilitatea pensiilor,
implementarea Strategiei 2007-2012 în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă şi
îmbunătăţirea politicilor familiale. În domeniul sănătăţii publice, Consiliul European a invitat
la o acţiune imediată pentru combaterea HIV/SIDA, respectiv malaria şi tuberculoza în
interiorul şi vecinătatea Uniunii, precum şi în statele terţe.
A fost solicitată implementarea rapidă a Planului de acţiune în domeniul energiei adoptat la
reuniunea din primăvara, iar în domeniul schimbărilor climatice a fost solicitată înjumătăţirea
cantităţii de emisii de gaze până în 2050 precum şi lansarea negocierilor pentru definirea unui
acord cuprinzător în acest domeniu pentru perioada post-2012. A fost solicitată Comisiei o
propunere de amendare a Schemei UE de comercializare a emisiilor.
Comisia a fost invitată, de asemenea, să prezinte o propunere de Plan de acţiune în domeniul
politicii maritime care va fi discutat pe perioada Preşedinţiei portugheze.
Consiliul a felicitat Cipru şi Malta pentru eforturile depuse pentru îndeplinirea criteriilor de
convergenţei şi salută adoptarea, la 1 ianuarie 2008, a monedei euro de către aceste ţări.
România a susţinut dezvoltarea platformelor integrate şi a iniţiativelor tehnologice comune
(ITC), ca structuri voluntare de dezvoltare tehnologică ca un element cheie în promovarea
susţinută şi coerentă a inovării în spaţiul european. România a susţinut propunerea de
compromis a Preşedinţiei şi lansarea în două faze a Institutului European de Tehnologie (IET)
şi a salutat procesul lansat prin Cartea Verde „Spaţiul European de Cercetare”. Considerând că
priorităţile au fost identificate corect la nivel comunitar, România a elaborat Strategia
Naţională de Cercetare–Dezvoltare-Inovare 2007-2013 în conformitate cu acestea. Strategia
susţine orientările de concentrare a resurselor europene de cercetare în domeniile tehnologice
de mare perspectivă, care să asigure competitivitatea europeană la nivel mondial.
In domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2007 – 2009, România a iniţiat
un proces de elaborare a unei strategii în domeniul securităţii care ia în considerare cerinţele
impuse de modificările survenite în cadrul legislativ la nivel comunitar, precum şi evoluţia
economico-socială a societăţii româneşti.

9
România a susţinut faptul că este pregătită să sprijine demersurile pentru aplicarea Planului de
acţiune al UE în domeniul energiei. În contextul viitoarelor negocieri pentru partajarea între
statele membre UE a ţintelor stabilite la nivel comunitar (reducerea cu 20% a emisiilor de gaze
cu efect de seră până în 2020), România a susţinut elaborarea de reguli armonizate de alocare
în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaz cu efect de seră, inclusiv
pentru noile state membre, ţinându-se cont de caracteristicile socio-economice ale fiecărei ţări.
De asemenea, România a sprijinit iniţiativa includerii aviaţiei în Schema Europeană de
Comercializare a Certificatelor de Emisii de Gaz cu Efect de Seră
România a salutat aderarea la Zona Euro a Ciprului şi Maltei de la 1 ianuarie 2008. Aceasta
este a doua extindere a Zonei Euro către noile state membre, după Slovenia, dovedind atât
viabilitatea acestui proiect european, cât şi eforturile noilor state membre de a atinge criteriile
de convergenţă. Obiectivul României este de a adopta moneda euro în 2014.
Relaţii externe
Preşedinţia germană a prezentat Consiliului European, spre andosare, Raportul de Progres
privind Politica Europeană de Vecinătate (ENP) care reiterează scopurile strategice şi
principiile acesteia. S-a reiterat principiul de diferenţiere clară între procesul de extindere şi
politica de vecinatate (ENP).
A fost adoptată Strategia UE pentru Asia Centrală, care îşi propune abordarea duală a Asiei
Centrale prin intensificarea relaţiilor bilaterale cu fiecare stat şi cu regiunea ca întreg. Consiliul
European a solicitat Consiliului UE să revizuiască în mod regulat progresul înregistrat în
implementarea Strategiei, primul Raport de Progres urmând a fi prezentat la mijlocul anului
2008.
Referitor la relaţiile UE - Africa, Consiliul European a reiterat importanţa creării unor noi
mecanisme care să permită alocarea eficientă a fondurilor UE pentru susţinerea misiunilor UA
şi va reafirma angajamentele asumate în cadrul Strategiei UE - „UE şi Africa: către un
parteneriat strategic”.
România a susţinut adoptarea unei Strategii pentru Asia Centrală, deoarece aceasta reprezintă
o oportunitate pentru România din perspectiva tranzitului energetic. In acest context, proiectul
rutei conductei transcaspice, dar mai ales ramificaţiile de transport ulterioare către UE vor fi
subiecte de interes pentru România, cu efecte pe termen lung.

III. Consiliul European din 14 decembrie 2007

Acest Consiliu a marcat finalizarea preşedinţiei portugheze, al cărei succes s-a materializat în
îndeplinirea tuturor obiectivelor propuse în vederea consolidării Uniunii Europene pentru a
răspunde provocărilor actuale ale unei lumi în schimbare. Semnarea Tratatului de la Lisabona,
aprobarea înfiinţării unui Grup de reflecţie pentru viitorul UE, precum si adoptarea unei
Declaraţii cu privire la globalizare constituie amprenta preşedinţiei portugheze pentru agenda
viitoare a Europei.
România a salutat adoptarea Declaraţiei privind globalizarea, aceasta reflectând preocupările
statelor membre de a răspunde provocărilor actuale ale globalizării. Poziţia României a fost
una nuanţată, considerând că acţiunile Uniunii în direcţia „configurării” globalizării nu trebuie
să afecteze, însă, capacitatea acesteia de a-şi proteja interesele şi de a solicita partenerilor
internaţionali condiţii de reciprocitate privind accesul pe pieţe şi crearea unui cadru de
reglementare echitabil şi transparent la nivel mondial.

10
Justiţie şi afacerilor interne
Consiliul a salutat extinderea spaţiului Schengen prin ridicarea controalelor la frontierele
interne la 21 decembrie 2007 pentru noile state membre (cu excepţia Ciprului), participante la
proiectul SISone4ALL. A fost stabilită preferinţa comunitară în materie de forţa de muncă,
fiind lansată şi posibilitatea dezvoltării de parteneriate de mobilitate cu state care nu sunt
membre ale UE (precum parteneriatul pilot cu Republica Moldova). Întărirea cooperării
poliţieneşti şi judiciare între statele membre a fost un alt punct de interes pentru reuniunea
Consiliului European, fiind subliniate in textul concluziilor îmbunătăţirea funcţionării Eurojust
şi Europol precum si monitorizarea regulata a implementării Planului de acţiune in acest
domeniu. Au fost salutate eforturile recente in domeniul aplicării Strategiei UE împotriva
terorismului. Totodată, a fost salutat acordul politic obţinut asupra recunoaşterii deciziilor
judecătoreşti în materie civilă şi comercială în state membre.
România a salutat lansarea iniţiativei de încheiere a unui proiect pilot pentru un parteneriat de
mobilitate cu Republica Moldova, considerând utilă discutarea ideii creării unei platforme de
cooperare în domeniul migraţiei în regiunea Mării Negre.
România şi-a manifestat interesul pentru măsurile de stimulare a accesului lucrătorilor înalt
calificaţi din statele terţe pe piaţa muncii din UE, ţinând cont, însă, de respectarea principiului
preferinţei comunitare şi a susţinut necesitatea acordării, la nivel european, a unei atenţii
deosebite incluziunii sociale a populaţiei roma în statele membre.

Aspecte economice şi sociale

Consiliul European a salutat lansarea „Pachetului Lisabona”. De asemenea, în domeniul
cercetării-dezvoltării, a fost susţinută necesitatea deschiderii Spaţiului European de Cercetare,
fiind salutat acordul asupra înfiinţării Institutului European de Tehnologie şi lansarea primelor
Iniţiative Tehnologice Comune. De asemenea, a fost salutat în ceea ce priveşte acordul obţinut
de statele membre în ceea ce priveşte finanţarea, achiziţiile publice şi guvernarea programului
european de radio-navigaţie prin satelit Galileo.
A fost reafirmat rolul central al educaţiei şi al formării profesionale în implementarea noului
ciclu al Strategiei Lisabona, fiind andosată Rezoluţia privind Agenda Europeană a Culturii. Au
fost salutate, de asemenea, progresele obţinute în domeniile pieţei interne, al serviciilor de
interes general, al turismului, al mediului de afaceri şi in domeniul ameliorării reglementarii.
In domeniul social, au fost andosate principiile comune privind flexisecuritatea. De interes
pentru România este faptul că a fost subliniată importanţa promovării la nivelul Uniunii a unor
politici de incluziune socială care să combine integrarea pe piaţa muncii cu servicii sociale
accesibile şi eficiente. In acest context, având în vedere situaţia rromilor pe teritoriul Uniunii
Europene, Comisia Europeană va trebui sa examineze politicile si instrumentele existente si sa
înainteze un raport de progrese cu privire la incluziunea rromilor în întreaga Uniune pana la
sfârşitul lunii iunie 2008.
Cu privire la combaterea efectelor schimbărilor climatice, a fost reafirmată necesitatea
demarării unei acţiuni globale urgente in acest domeniu pentru stabilirea unui acord
internaţional post-2012.
Un aspect de interes deosebit l-a reprezentat evidenţierea Comunicării Comisiei „O politică
maritimã integrata pentru Uniunea Europeană” şi a Planului de acţiune aferent, Comisia fiind
invitata sa prezinte iniţiative şi propuneri concrete pentru implementarea planului de acţiune.
Prin aceasta, Marea Neagră devine parte a politicii maritime europene, deşi are ca state
riverane şi state care nu sunt state membre ale UE.

11
România a salutat proiectul unei politici maritime europene integrate care reprezintă un
răspuns adecvat pentru dezvoltarea durabilă a activităţilor din spaţiul maritim.
Relaţii externe
Au fost adoptate Concluzii privind relaţiile dintre UE şi partenerii săi strategici (Brazilia,
Rusia, China, India, ASEAN si Africa), Politica Europeana de Vecinătate, Obiectivele de
Dezvoltare ale Mileniului, dialogul politic cu statele mediteraneene, consensul UE privind
asistenta umanitara, Iran, Birmania/ Myanmar, situaţia din Liban şi Congo, Kosovo.

I.2. Tratatul de reformă

Anul 2007 a fost anul relansării procesului de reformă instituţională a Uniunii Europene.
Consiliul European din iunie 2006 a solicitat Preşedinţiei UE să exploreze posibilităţile de
deblocare a impasului constituţional cauzat de rezultatele negative ale referendumurilor
susţinute în 2005, în Franţa şi Olanda
La începutul anului 2007 un număr de 18 state ratificaseră Tratatul Constituţional.
Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a formulat ideea unui mini-tratat: păstrarea doar a părţii
I a tratatului constituţional – dispoziţii referitoare la instituţiile comunitare, sistemul de vot şi
extinderea majorităţii calificate. Acest nou tratat urma să fie ratificat pe cale parlamentară. Cu
ocazia vizitei sale la Bruxelles după învestitură (23 mai 2007), Preşedintele Franţei a reiterat
ideea unui tratat simplificat, cu puţine articole, ca fiind singura soluţie posibilă.
Luând în considerare propunerea franceză, obiectivul principal asumat de Preşedinţia germană
a fost acela de a obţine acordul celor 27 state membre cu ocazia Consiliului European din 21 şi
22 iunie 2007 privind renegocierea rapidă a Tratatului Constituţional. Punctul de pornire pentru
noul tratat a fost Tratatul Constituţional şi nu Tratatul de la Nisa. Cancelarul Angela Merkel a
susţinut schimbări limitate ale textului pentru a evita compromiterea echilibrului său global şi
conservarea substanţei textului iniţial.
Conferinţa interguvernamentală (CIG) care urma să se desfăşoare pe durata preşedinţiei
portugheze a avut un mandat restrâns. Rezultatul negocierilor a fost un tratat care va modifica
tratatele anterioare, dar cărora nu li s-a substituit.
În luna aprilie a.c., Preşedinţia germană a lansat consultări tehnice cu Statele Membre şi a
transmis acestora un chestionar compus din 12 puncte pentru a cunoaşte poziţia Statelor
Membre vis-a-vis de aspecte sensibile: amendarea tratatelor existente sau consolidarea acestora
într-un singur tratat, prezervarea părţii întâi a Tratatului şi ratificarea parlamentară, aspecte
terminologice (titulatură, ministru UE al afacerilor externe, acte comunitare), eliminarea
simbolurilor UE (drapel, imn, monedă), carta drepturilor fundamentale şi integrarea
diferenţiată a unor State Membre, primatul dreptului comunitar asupra dreptului intern,
pachetul instituţional, adăugarea unor elemente noi – migraţie, energie, schimbări climatice,
introducerea criteriilor de la Copenhaga în Tratat.
România a participat la procesul de consultări iniţiat de Preşedinţia germană. Încă din aprilie
ţara noastră a sprijinit Preşedinţia germană şi adoptarea la Consiliul European din iunie a unui
mandat precis pentru Preşedinţia portugheză cu privire la conţinutul Tratatului de reformă.
Mandatul agreat a răspuns preocupărilor României de menţinere a substanţei Tratatului
Constituţional, tratat adoptat de şefii de state şi guverne în octombrie 2004 şi ratificat de
România automat prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

12
România a susţinut prezentarea noului text ca un tratat care va modifica şi consolida tratatele
actuale, nesubstituindu-se acestora.
România a fost flexibilă pentru atingerea unui compromis şi a unei soluţii consensuale, atât în
ceea ce priveşte eliminarea unor dispoziţii care nu erau agreate de unele state membre
(simboluri constituţionale – steag, imn, titulatură Tratat, modificare terminologie acte
comunitare, ministru UE pentru afaceri externe), cât şi referitor la adăugarea unor elemente
adiţionale (energie, schimbări climatice, imigraţie). România a fost de acord cu modificarea
terminologiei, cu condiţia păstrării substanţei aspectelor a căror titulatură se va modifica,
excluzând o renegociere a competenţelor Ministrului UE pentru afaceri externe, de exemplu,
competenţe care intră în pachetul instituţional.

La Consiliul European din iunie 2007 s-a obţinut acordul asupra formei şi prevederilor noului
Tratat. Consiliul a invitat Preşedinţia portugheză să redacteze textul unui proiect de tratat –
numit Tratat de reformă, în conformitate cu termenii mandatului adoptat de cele 27 de state
membre.
Tratatul de reformă urma să amendeze Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi respectiv
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE).
TUE îşi păstrează titulatura, iar TCE se numeşte Tratatul privind funcţionarea Uniunii,
Uniunea având personalitate juridică.
La Summit-ul informal al şefilor de stat şi de guvern din statele membre UE (Lisabona, 18-19
octombrie a.c.), a fost obţinut acordul politic final asupra textului Tratatului de Reformă, fiind
agreată de asemenea semnarea viitorului Tratat la 13 decembrie 2007, dată la care urma să se
încheie în mod oficial Conferinţa Interguvernamentală pentru reforma tratatelor Uniunii.
În perioada 12-16 noiembrie s-au desfăşurat o serie de reuniuni de finalizare juridică şi
lingvistică a Tratatului de Reformă, necesare pentru preluarea chestiunilor agreate la Summit-
ul informal de la Lisabona din 18-19 octombrie, prelucrarea textului pentru verificarea
corespondenţei articolelor şi a traducerilor în limbile oficiale ale UE. Versiunea corectată a
textului a fost transmisă delegaţiilor la 20 noiembrie pentru ultime observaţii, întreg procesul
fiind finalizat la 23 noiembrie. Proiectul final de text a fost publicat pe site-ul oficial al
Preşedinţiei portugheze la 5 decembrie.
Discuţiile pentru elaborarea tratatului au avut la bază un mandat precis şi detaliat convenit la
Consiliul European din 21-23 iunie 2007. Mandatul a reprezentat baza exclusivă şi cadrul
pentru desfăşurarea lucrărilor; acesta a preluat substanţa inovaţiilor prevăzute de Tratatul
Constituţional.
Ca atare, întreg procesul de elaborare a Tratatului de Reformă a avut un caracter specific în
raport cu procesele anterioare de revizuire a tratatelor, prin faptul că pentru prima dată a existat
un mandat politic foarte detaliat şi cuprinzător, care a fost ulterior transpus in limbaj juridic.
Ceremonia din data de 13 decembrie, de semnare a Tratatului la Lisabona a marcat în mod
oficial încheierea Conferinţei lansate pentru elaborarea Tratatului de Reformă al Uniunii
Europene. Acesta va fi denumit în continuare Tratatul de la Lisabona de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene
În perspectivă, urmează procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona de către toate statele
membre, astfel încât acesta să poată intra în vigoare la termenul stabilit, la 1 ianuarie 2009,
înainte de alegerile europene din 2009.

13
În plan intern, este, de asemenea, importantă demararea procedurilor pentru îndeplinirea cât
mai rapidă a procesului de ratificare, pe cale parlamentară, astfel încât România să se situeze
printre primele state care ratifică Tratatul de la Lisabona.

Principalele prevederi ale Tratatului de la Lisabona

Acordarea personalităţii juridice unice Uniunii Europene (aspect care va permite o coerenţă şi
vizibilitate crescute a acesteia pe scena internaţională, prin capacitatea de reprezentare sau de a
deveni membru al unei organizaţii internaţionale);
Consiliul European va avea un preşedinte stabil (cu un mandat de doi ani şi jumătate cu
posibilitatea reînnoirii), conferind Uniunii mai multă continuitate şi stabilitate politică.
Extinderea domeniilor în care deciziile se adoptă cu majoritate calificată (în loc de
unanimitate), fie prin aplicarea majorităţii calificate în domenii care în prezent sunt supuse
votului cu unanimitate (azilul, migraţia, Europol, Eurojust, controlul la frontiere, iniţiativele
înaltului Reprezentant pentru PESC, politica comună de transporturi, obiectivul şi organizarea
fondurilor structurale şi fondului de coeziune; etc.), fie prin extinderea votului cu majoritate
calificată la alte domenii noi pentru care nu există baza juridică la acest moment în tratatele în
vigoare (resursele proprii ale Uniunii, politica spaţială, energie, sport, turism, protecţie civilă,
cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării, retragerea voluntară a unui stat
membru din Uniune, dreptul de iniţiativă populară, serviciile de interes economic general;
ajutorul umanitar etc.). Noile prevederi vor permite flexibilizarea acţiunii Uniunii în toate
aceste domenii.
Creşterea rolului Parlamentului European (acesta alege preşedintele Comisiei Europene şi este
implicat într-o măsură mai mare în procesul legislativ, alături de Consiliu).
Întărirea rolului cetăţenilor (astfel, 1 milion de cetăţeni din diferite state membre pot înainta
Comisiei o solicitare pentru prezentarea unei propuneri într-un anumit domeniu).
Păstrarea principiului reprezentării în Comisia Europeană în condiţiile "un stat, un comisar"
până în 2014, după care Colegiul Comisiei va fi restructurat (două treimi din numărul statelor
membre, principiul rotaţiei egale).
Acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Drepturilor Fundamentale, adevărat compendiu
al drepturilor de care beneficiază cetăţenii faţă de legislaţia europeană.
Introduce noi posibilităţi de acţiune la nivelul Uniunii în domenii de interes pentru cetăţean,
precum: energie, siguranţa cetăţeanului, domeniul social.
Rol întărit acordat parlamentelor naţionale (informarea acestora cu privire la proiectele
legislative iniţiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare; implicarea sporită a parlamentelor
naţionale în aspecte privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, consolidarea rolului
acestora în controlul subsidiarităţii).
Întărirea legăturii Uniunii cu cetăţenii săi, prin introducerea unor prevederi privind egalitatea
democratică a acestora în faţa instituţiilor europene, precum şi prin asocierea cetăţenilor în
elaborarea proiectelor şi în procesul de adoptare a deciziilor
Menţinerea inovaţiilor aduse în materie de politică externă şi de securitate comună din TC,
precum şi în cea de apărare, prin preluarea marii majorităţi a prevederilor în aceste domenii,
fapt ce conduce la consolidarea profilului Uniunii în domeniul politicii externe şi de apărare,
asigurând astfel capacitatea acesteia de a acţiona ca un adevărat actor global. Astfel, este
introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul
de securitate şi apărare (cooperarea structurată permanentă]. De asemenea, este asigurată
vizibilitatea şi coerenţa acţiunii europene în aceste domenii, prin înfiinţarea postului de Înalt

14
Reprezentant al Uniunii pentru politica externă şi de securitate, care va prezida Consiliul
Relaţii Externe şi va fi în acelaşi timp unul dintre vice-preşedinţii Comisiei. El va dispune, aşa
cum prevedea TC, de un serviciu diplomatic european.
De asemenea, noul proiect de Tratat consacră o clauză de solidaritate între statele membre
pentru o serie de ameninţări, precum terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, sau
dificultăţi în domeniul energetic.
Totodată, menţinerea principiului supremaţiei dreptului comunitar în Tratatul de la Lisabona
(chiar dacă doar printr-o declaraţie anexată), consacră importanţa acestui principiu în
dezvoltarea şi conservarea Uniunii, reprezentând un pas clar înainte faţă de Tratatele în vigoare,
în care principiul nu se regăseşte.
codificarea relaţiilor de vecinătate ale Uniunii (în prezent, acestea nu sunt specificate ca atare in
tratate).
Stabilirea prin noul tratat a numărului minim de nouă state, necesar pentru a demara o
cooperare consolidată.
De asemenea, în Tratat sunt preluate elementele de noutate care răspund aşteptărilor cetăţenilor
europeni, prin includerea unor referiri care permit Uniunii să acţioneze concertat în domenii
precum combaterea schimbărilor climatice, securitatea energetică, combaterea terorismului.
Totodată, noul Tratat determină în mod clar clasificarea competenţelor, pe care actualele tratate
în vigoare nu o realizează în mod explicit, prin preluarea clasificării incluse în Tratatul
Constituţional (competenţe exclusive, partajate şi, respectiv, de sprijin, coordonare sau
completare, cărora li se adaugă ca domenii cu specificitate aparte, domeniul PESC şi
coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă), precum şi prin menţinerea
flexibilităţii dintre acestea.

I.3. Afaceri economice şi financiare

Consiliul Afaceri economice şi financiare a avut în anul 2007 un număr de 12 reuniuni, cele
mai importante subiecte de pe agenda acetui consiliu fiind prezentate mai jos.

Pachetul TVA
În data de 4 decembrie a.c., în cadrul ultimului Consiliu Ecofin din acest an, statele membre au
căzut de acord asupra pachetului TVA. Discutat în decursul ultimelor şapte preşedinţii ale UE,
acest pachet legislativ este format din trei propuneri de acte normative:
- proiectul de directivă privind locul prestării serviciilor;
- proiectul de directivă privind procedurile pentru restituirea TVA persoanelor impozabile
nestabilite în statele membre;
- proiectul de regulament privind îmbunătăţirea cooperării administrative în domeniul TVA
şi schimbul de informaţii între statele membre.
Adoptarea pachetului TVA va aduce schimbări semnificative în ceea ce priveşte locul
perceperii acestui impozit şi implicit în veniturile fiscale ale unor state membre. El va
influenţa, de asemenea, localizarea companiilor în spaţiul UE.
La nivelul autorităţilor SM, transpunerea în legislaţia naţională a acestui pachet legislativ va
implica pe lângă eforturile administrativ-instituţionale şi eforturi financiare pentru pregătirea

15
sistemului electronic VIES 2 necesar implementării pachetului TVA referitor la modificarea
locului de impozitare.
Amendarea Directivei 112/2006/CE în ceea ce priveşte locul prestării serviciilor vizează, în
cazul tranzacţiilor B2B (business to business), aplicarea locului de impozitare în statele
membre în care este consumat serviciul şi nu în cel în care se realizează prestarea acestuia,
extinzând astfel mecanismul taxării inverse. În cazul tranzacţiilor B2C (business to consumer),
regula generală privind impozitarea la locul prestatorului rămâne neschimbată, însă atunci când
serviciile sunt prestate la distanţă, impozitarea are loc în statul membru de consum. Totodată,
pentru a simplifica obligaţiile operatorilor care îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru în
care nu au sediu permanent, se propune o schemă de înfiinţare a unui centru unic de contact
electronic în vederea înregistrării şi în vederea declarării TVA.
Propunerea de Directivă referitoare la rambursarea TVA persoanelor impozabile nestabilite pe
teritoriul statului membru de restituire, dar stabilite în alt stat membru are în vedere
actualizarea procedurii de restituire din cadrul Directivei a 8-a1 prin implementarea unui sistem
electronic de transmitere/ primire a cererilor de restituire şi a documentelor aferente, prin
reducerea termenului de notificare a aprobării/refuzului cererii de restituire, acordarea de
dobânzi în cazul restituirii cu întârziere, precum şi întărirea dreptului de recurs al
contribuabilului.
Propunerea de Regulament de modificare a Regulamentului nr. 1798/2003 în ceea ce priveşte
cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii referitoare la locul prestării serviciilor,
ghişeul unic TVA (one-stop scheme) şi restituirea TVA vizează îmbunătăţirea schimbului de
informaţii în baza sistemului electronic existent şi fără a aduce poveri administrative excesive
asupra statelor membre, ca urmare a modificărilor privind locul prestării serviciilor, regulilor
de restituire a TVA şi extinderii schemei one-stop.
În decursul discuţiilor din acest an, România a susţinut impozitarea la locul consumului,
dorind o implementare cât mai rapidă a noii reguli şi a fost de acord cu opţiunea de impozitare
la locul consumului şi compensarea costurilor administrative ale statele membre de stabilire, de
către statele membre de consum.
După respingerea pachetului legislativ în cadrul Ecofin din 13 noiembrie a.c., România a avut
rezerve faţă de propunerea de compromis a preşedenţiei portugheze, de amânare până în 2015 a
noilor reguli şi a mini ghişeului unic privind locul impozitării pentru serviciile electronice,
telecomunicaţii şi audiovizual prestate de către persoane impozabile către persoane
neimpozabile (B2C). România a considerat că amânarea pentru un orizont de timp foarte
îndepărtat a aplicării modificărilor propuse nu are o justificare foarte temeinică, ducând la
abandonarea eforturilor depuse până în prezent în acest sens de către statele membre. România
a fost de acord şi cu mecanismul de împărţire a veniturilor inclus în textul de compromis, dar
pe o perioadă limitată şi cu condiţia ca intrarea în vigoare a pachetului TVA să aibă loc mai
devreme de 2015. Pentru celelalte servicii, noile reguli vor intra in vigoare la data de 1 ianuarie
2010.

Revizuirea bugetară
În cadrul Consiliului European din decembrie 2005 a fost agreată desfăşurarea în intervalul
2008-2009 a unui proces de revizuire a bugetului Uniunii Europene, având ca scop reformarea
profundă a finanţelor comunitare, atât în ceea ce priveşte veniturile, cât şi cheltuielile. Pentru a
1
Directiva 79/1072/EEC privind armonizarea legislaţiei SM privind impozitele pe cifra de afaceri – Aranjamente
pentru rambursarea TVA contribuabililor nestabiliţi pe teritoriul ţării

16
pune în practică revizuirea bugetară programată pentru 2008/2009 de către Consiliului
European de iarnă din 2005, CE a întreprins în cursul acestui an o serie de demersuri vizând
atât autorităţile statelor membre cât şi publicul larg.
Astfel, la începutul lunii septembrie a.c., CE a trimis spre completare statelor membre un
chestionar privind principalele alternative şi direcţii de acţiune ale reformei bugetului UE.
Chestionarul, parte a unui studiu complex contractat de CE cu un consorţiu coordonat de
London School of Economics (LSE), va sta la baza Cărţii Verzi privind reforma bugetului UE
ce urmează a fi prezentată de CE la sfârşitul anului 2008/începutul anului 2009. În sprijinul
elaborării acestui Green Paper, în toamna acestui an CE a lansat procesul de consultare publică
privind reforma bugetului comunitar, dând publicităţii Comunicarea Reforma bugetului, pentru
o Europă în schimbare.
Întregul exerciţiu al revizuirii bugetare vizează, de fapt, o regândire a politicii de alocare a
fondurilor europene din punctul de vedere al priorităţilor. Impactul major al acestei revizuiri se
va produce începând cu 2014, adică în viitoarea perspectivă financiară. Concret, ceea ce va
rezulta din această revizuire va fi baza viitorului cadru financiar comunitar, inclusiv în ceea ce
priveşte pregătirea unui eventual nou val de extindere.
România – ca ţară direct interesată să fie şi în ciclul financiar ce va începe în 2014 beneficiar
net – îşi pregăteşte încă de pe acum o poziţie cât mai solid fundamentată pentru a o susţine şi
promova în procesul de revizuire amintit.
Pentru fundamentarea poziţiei României privind propunerile formulate în contextul revizuirii
cheltuielilor şi veniturilor bugetului comunitar, s-a întrunit la nivel ministerial Grupul inter-
instituţional de lucru privind revizuirea bugetului comunitar, format din reprezentaţi ai tuturor
instituţiilor implicate în această problematică. Grupul s-a întrunit până în prezent, în numeroase
ocazii (ex. completarea Chestionarului LSE; consultări bilaterale pe tema bugetului comunitar
cu Polonia, Austria, Slovacia, Marea Britanie etc.). Obiectivul Grupului de lucru îl reprezintă
fundamentarea, formularea şi susţinerea poziţiei României potrivit intereselor naţionale, în
procesul de revizuire a cheltuielilor şi/sau veniturilor bugetului comunitar, în cadrul sau în
afara negocierii perspectivelor financiare.
România a sprijinit Politica Agricolă Comună (PAC), susţinând că viitoarea PAC trebuie să
fie dotată cu un buget suficient de consistent pentru a putea susţine în continuare modernizarea
şi creşterea competitivităţii agriculturilor din Noile state membre. România vede acest lucru în
interesul întregii UE, pentru o poziţionare mai puternică pe piaţa mondială.
În ceea ce priveşte veniturile bugetului UE, structura actuală a resurselor proprii este privită de
România drept satisfăcătoare, asigurând stabilitatea şi suficienţa bugetului UE. România
consideră că, având în vedere faptul că ”solidaritatea” este unul dintre principiile fundamentale
ale Uniunii, arhitectura bugetară comunitară ar trebui să asigure echitatea între statele membre
şi să excludă orice mecanism de corecţie. România este rezervată în ceea ce priveşte
introducerea unei „taxe europene”, având în vedere dificultatea identificării unei taxe adecvate,
în condiţiile diferenţelor existente între sistemele naţionale de taxare şi condiţiile economico-
financiare ale statelor membre.

I.4. Justiţie şi afaceri interne

Pe parcursul acestui au avut loc 6 reuniuni formale ale Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne şi
2 reuniuni informale organizate de către preşedinţia Germană şi, respectiv, Preşedinţia

17
Portugheză. România a participat la toate reuniunile Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne,
fiind reprezentată de miniştrii de resort.
Agenda Europeană privind domeniile acoperite de Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne şi
grupurile de lucru specifice a fost foarte vastă. Proiectele europene aflate în curs de negociere
au vizat consolidarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie pe teritoriul UE, înscriindu-se
în cadrul obiectivelor Programului Haga.
Pe parcursul acestui an, România a susţinut proiectele aflate în curs de negociere, în special în
cadrul gropurilor de lucru tehnice. România a urmărit adoptarea acestora pentru atingerea
obiectivelor generale a UE ca beneficiar implicit al securităţii. România a contribuit la
avansarea procesului de negociere şi a avut un rol activ cu privire la anumite proiecte, în
special cele care cooperarea judiciară penală şi civilă.
In general, pe parcursul anului 2007 s-au avansat proiectele deja lansate în anii anteriori. Pe
parcursul acestui an s-a remarcat solidaritate dintre Statele Membre UE în ceea ce priveşte
răspunsul comun cu privire la provocările cu care se confruntă continentul european:
combaterea terorismului, crimei organizate, gestionarea fluxurilor migratorii, în special în
Sudul Europei.

In domeniul cooperării judiciare penale şi poliţieneşti, negocierile au fost complexe având

în vedere că deciziile se adoptă în unanimitate. Proiectele aflate în lucru au avansat
semnificativ cu privire la următoarele proiecte:
- Decizia cadru privind protecţia datelor personale procesate în cadrul cooperării poliţieneşti
şi judiciare în materie penală între Statele Membre,
- Decizia cadru privind organizarea şi conţinutul schimbului de informaţii extrase din
cazierele judiciare între Statele Membre,
- Decizia cadru referitoare la recunoaşterea şi supravegherea pedepselor cu suspendare,
sancţiuni alternative şi pedepse cu suspendare condiţionată,
- Decizia cadru privind drepturile procedurale în materie penală,
- Decizia cadru privind ordonanţa europeană de supraveghere în procedurile prealabile
judecăţii între Statele Membre.
A fost adoptată Decizia cadru privind combaterea rasismului şi xenofobiei prin mijloace
penale.

In ceea ce priveşte justiţia civilă s-a urmărit armonizarea legislaţiei civile a Statelor Membre,
progresele au vizat:
- Propunerea referitoare la aspecte privind medierea în probleme civile şi comerciale,
- Crearea cadrului comun de referinţă pentru dreptul european al contractelor,
- Proiectul de Regulament al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea
şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materia obligaţiilor de întreţinere,
- Proiectul privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale,
- Proiectul de Regulament pentru modificarea Regulamentului privind competenţa în
domeniul dreptului familiei, precum şi pentru introducerea de reguli de stabilire a legii
aplicabile în materia divorţului şi separării de corp

18
Un proiect foarte important susţinut de România este proiectul e-Justice privind utilizarea
trans-frontalieră a tehnologiei informatice în cadrul sistemului judiciar.
Din punct de vedere instituţional, a fost creată Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi
Fundamentale şi a fost consolidată FRONTEX.
De asemenea, Comisia Europeană şi-a sporit rolul în consolidarea coordonării diferitelor
agenţii şi instituţii specializate: Europol, Cepol, Eurojust, FRONTEX, OLAF.
Îmbunătăţirea cadrului instituţional s-a axat şi pe accelerarea negocierilor cu privire la
transformarea EUROPOL în agenţie europeană.
In ceea ce priveşte securitatea, s-a adoptat proiectul privind formatul uniform referitor la
permisul de şedere, s-a stabilit sistemul VIS privind vizele VIS şi s-a stabilit un mecanism
pentru crearea echipelor de intervenţie rapidă la frontiere, fiind vizate în special frontierele
maritime şi a unui registru centralizat al echipamentelor tehnice, s-au agreat măsuri pentru
întărirea securităţii privind explozivii.
S-a agreat integrarea în cadrul legal european a Convenţiei de la Prüm prin adoptarea Deciziei
privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în ceea ce priveşte combaterea
terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere.
In ceea ce priveşte terorismul, s-au adoptat recomandările cu privire la combaterea terorismului
“check the web”, schimbului de informaţii cu privire la expulzarea resortisanţilor din statele
terţe privind cu comportament legat de activităţi teroriste sau incitarea la violenţa sau ură
rasială, a continuat Implementarea Strategiei şi Planului de Acţiune pentru Combaterea
Terorismului, a avansat proiectul de proiectul de modificare a Deciziei Cadru privind
combaterea terorismului.
Alte măsuri în aceeaşi direcţie au vizat criminalitatea informatică şi îmbunătăţirea controlului
privind achiziţionarea şi deţinerea de arme.
În domeniul Afacerilor Interne unul dintre cele mai importante progrese la nivel european se
referă la aderare a celor 9 noi state membre UE la Spaţiul Schengen la sfârşitul acestui an (cu
excepţia Ciprului), prin implementarea sistemului tranzitoriu SISall4one. Paralel au continuat
progresele cu privire la stabilirea Sistemul Informatic de Generaţie a II (SIS II). România a
urmărit îndeaproape aceste evoluţii şi şi-a stabilit ca obiectiv politic aderarea la Spaţiul
Schengen în 2011.

Azil şi migraţie
Propunerea de Directivă a PE şi a Consiliului privind standarde şi proceduri comune de
returnare a cetăţenilor ţărilor terţe aflaţi cu şedere ilegală în Statele Membre
Propunerea are ca scop stabilirea unor proceduri uniformizate de returnare a cetăţenilor statelor
terţe descoperiţi ca stau in mod ilegal pe teritoriul unui stat membru UE.
Dezbaterea din cursul anului a propunerii Comisiei nu a condus la un acord asupra întregului
text propus, în principal datorită diferenţelor existente între legislaţiile naţionale ale Statelor
Membre. Propunerea a fost discutata ultima oara in cadrul Consiliului JAI din 8-9 noiembrie
2007 unde s-a hotărât ca discuţiile pe marginea acestei propuneri sa fie reluate in cadrul
grupului de lucru.
România consideră oportună şi necesară adoptarea acestei Directive, în vederea combaterii şi
descurajării acţiunilor de migraţie ilegală, în contextul asigurării spaţiului de libertate,
securitate şi justiţie în Uniunea Europeană.

19
România si-a manifestat susţinerea faţă de adoptarea în scurt timp a acestei Directive.

Propunerea de Directivă a Consiliului privind condiţiile de intrare şi rezidenţă a

lucrătorilor cu înalte calificări (Blue Card)
Propunerea de Directivă cadru privind procedura unică de aplicare pentru permisul unic de
şedere şi de muncă al cetăţenilor terţi pe teritoriul statelor membre precum şi privind un set
comun de drepturi pentru lucrătorii terţi cu reşedinţă legală într-un stat membru
Cele două directive sunt obiective ale Planului european de migraţie legală. Scopul primei
directive este de a crea condiţii mai atractive de intrare şi şedere pe teritoriul statelor membre
UE a cetăţenilor ţărilor terţe care doresc să lucreze în domenii ce necesită o înaltă calificare.
Aceştia vor primi un permis Blue Card, pentru care criteriile de obţinere vor fi următoarele:
existenţa unui contract de muncă, dovada calificărilor profesionale şi un nivel minim al
salariului de încadrare, reprezentând de trei ori nivelul salariului minim pe economie din statul
membru respectiv.
Scopul celei de-a doua directive este de a crea un sistem de aplicare unic (one-stop-shop)
pentru cetăţenii ţărilor terţe care doresc să se stabilească pe teritoriul unui stat membru, în
vederea exercitării unei activităţi lucrative. Se simplifică astfel procedura de obţinere a
permisului de muncă, atât pentru angajator, cât şi pentru lucrătorul migrant.
In cadrul Consiliului JAI din 8-9 noiembrie 2007, România a apreciat iniţiativele Comisiei
Europene- în contextul realizării obiectivului general de creştere a performanţei economice a
statelor Uniunii Europene si în concordanţă cu obiectivele Strategiei Lisabona.
România îşi va exprima punctul de vedere detaliat cu privire la aceste proiecte la data de 11
ianuarie, când vor începe discuţiile pe text in cadrul grupului Migraţie.

Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a

sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din state terţe cu şedere ilegală
Propunerea de Directivă face parte din eforturile UE de dezvoltare a unei politici de migraţie
comprehensive. Pornind de la ideea că posibilitatea cetăţenilor statelor terţe de a găsi
oportunităţi de muncă în Statele Membre este unul din factorii care favorizează migraţia
ilegală, scopul acestei propuneri de Directivă este de a stabili o serie de sancţiuni împotriva
persoanelor fizice sau juridice care angajează cetăţeni ai statelor terţe cu şedere ilegală.
România susţine Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de
stabilire a sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din state terţe cu şedere ilegală.

I.5. Ocuparea forţei de muncă, politica socială, sănătate şi problematica consumatorilor

Agenda europeană pentru anul 2007 din perspectiva forţei de muncă şi a afacerilor sociale,
sănătate publică a avut în vedere:
- Accentuarea dimensiunii sociale a politicii europene pentru creşterea economică şi crearea
locurilor de muncă,
- Continuarea dezvoltării modelului social european,
- Şansele şi provocările reprezentate de transformarea demografică,

20
- Promovarea egalităţii şanselor şi a participării la piaţa muncii,
- O politică de sănătate inovativă şi preventivă.
Priorităţile s-au axat pe :
- ocuparea forţei de muncă în contextul competitivităţii, educaţiei şi coeziunii sociale, tema
centrală fiind crearea de noi locuri de muncă,
- flexisecuritatea - modernizarea relaţiilor de muncă în condiţiile unei siguranţe sociale
corespunzătoare,
- protecţia şi incluziunea socială,
- lupta împotriva sărăciei şi excluderii sociale, în special în rândul copiilor şi tinerilor, rolul
standardelor minime adecvate fiecărui stat membru în cadrul incluziunii active,
îmbătrânirea activă şi diferitele dimensionări ale sustenabilităţii modelelor de protecţie
socială (financiar, economic, social)- modernizarea sistemelor de pensii, noul şi complexul
echilibru între viaţa profesională, de familie sau privată din perspectiva egalităţii de şanse
dintre bărbaţi şi femei, serviciile sociale de interes general şi rolul lor în promovarea
bunăstării şi a calităţii vieţii indivizilor şi familiilor, coeziunea regională şi socială,
dezvoltarea şi crearea de locuri de muncă,
- îmbunătăţirea coordonării între politicile de ocuparea forţei de muncă şi cele sociale la nivel
european,
- dimensiunea externă a politicii sociale a Uniunii Europene,
- aspectele legate de migraţiune.
Priorităţile au fost concretizate prin:

Proiectul de directivă privind organizarea timpului de lucru (WTD). Organizarea timpului

de lucru şi echilibrul muncă-viaţă sunt teme importante avându-se în vedere faptul că trăim
într-un climat economic variat si rapid din punct de vedere al schimbărilor, nevoia de
flexibilitate devenind din ce în ce mai necesară. Demersurile Comisiei Europene au fost
începute încă din anul 2003 prin negocierea timpului de lucru cu partenerii sociali.
În cadrul Consiliului ESPCO din decembrie 2007 nu s-a reuşit obţinerea acordului politic, deşi
Preşedinţia portugheză a lansat o propunere de compromis. Eşecul s-a datorat divergenţelor
dintre acele state membre care doresc menţinerea clauzei de opt-aut privind săptămâna de lucru
de 48 de ore, şi cele care insistă ca aceasta să fie eliminată (eventual treptat şi pe termen lung).
România a susţinut propunerea de compromis a Preşedinţiei Portugheze, ce permite
menţinerea clauzei de opt-out, fără un termen limită de eliminare treptată (phasing-out).
Pentru România, ca stat în proces de convergenţă, flexibilitatea pieţei muncii este importantă
pe termen lung, iar propunerea portugheză oferea un grad ridicat de flexibilitate.

Propunerea modificată pentru o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului

privind condiţiile de muncă pentru lucrătorii temporari .
Comisia a încercat şi în acest caz obţinerea acordului politic, aceasta propunere, fiind abordată
împreună cu directiva privind timpul de lucru, finalizându-se într-un eşec în cadrul Consiliului
din 5-6 decembrie 2007.

21
Proiectul reglementează reanalizarea interdicţiilor şi restricţiilor de a utiliza munca temporară,
la nivel transnaţional în cadrul Uniunii Europene, fiind prevăzută posibilitatea statelor membre
de a institui o derogare de la principiul nediscriminării cu privire la salarizare în situaţia în care
salariaţii temporari ai unui agent de muncă temporară continuă sa fie plătiţi între misiuni.
Totodată statele membre pot permite partenerilor sociali sa stabilească în contractele colective
de muncă condiţii diferite de angajare şi de muncă pentru salariaţii temporari în comparaţie cu
salariaţii utilizatorului.
Referitor la reglementarea principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament din acest
proiect de directivă, legislaţia română conţine prevederi mai favorabile salariaţilor temporari,
acordând egalitate de tratament din prima zi şi nepermiţând derogări de la acest principiu.
România a susţinut proiectul de directivă, considerând că pe ansamblu este o soluţie de
compromis acceptabilă şi menţine echilibrul între flexibilitatea pieţei muncii şi protecţia
lucrătorilor temporari, considerând că aceste restricţii ar trebui reglementate într-un mod în care
să permită dezvoltarea serviciilor în acest sector şi să asigure protecţia lucrătorilor temporari.

Propunere pentru un Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului stabilind o

procedură pentru implementarea Regulamentului (EC) nr.883/2004 privind coordonarea
sistemelor de securitate socială în cazul prestaţiilor familiale si ajutorului de şomaj.
Coordonarea sistemelor naţionale de securitate socială fac parte din normele referitoare la
libera circulaţie a persoanelor ajutând la îmbunătăţirea standardului de viaţă şi a condiţiilor de
angajare a cetăţenilor europeni ce se deplasează in interiorul Uniunii.
Noutatea şi diferenţa faţă de regulile care sunt aplicate în prezent urmăresc simplificarea şi
modernizarea prevederilor Regulamentului nr. 574/72, în ceea ce priveşte întărirea cooperării
dintre instituţiile de securitate socială şi prin îmbunătăţirea metodei schimbului de date între
instituţiile de securitate socială, accentuându-se schimbul electronic de date.
Măsurile propuse vizează îmbunătăţirea serviciilor oferite cetăţenilor. În special, prin
elaborarea prevederilor privind reducerea timpului actual necesar pentru a calcula şi plăti
pensiile persoanelor care au lucrat în mai multe state membre.
România a susţinut propunerea Preşedinţiei portugheze referitoare la prestaţiile familiale şi la
cele parentale ce au drept scop înlocuirea veniturilor sau acordarea de venituri suplimentare
persoanelor ce si-au întrerupt activitatea sau au redus-o, neputând exercita o activitate cu timp
normal de lucru datorită faptului că au grijă de copii. Astfel, prin realizarea unor comparaţii
separate pentru prestaţiile parentale, cuantumul acestora nu se mai reduce în anumite cazuri.

Proiectul de directivă privind portabilitatea pensiilor suplimentare.

Scopul acestui proiect este facilitarea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară, precum şi
libera circulaţie a lucrătorilor între Statele Membre, cât şi mobilitatea profesională a acestora în
cadrul aceluiaşi stat membru, dar şi îmbunătăţirea posibilităţii lucrătorilor de a- şi obţine, păstra
şi transfera drepturile la pensie suplimentară în momentul schimbării angajatorului.
Preşedinţia Portugheză a supus dezbaterii un proiect prin care dorea obţinerea acordului politic
în cadrul Consiliului din 5-6 decembrie 2007. în varianta propunerii portugheză noţiunea de
portabilitate nu se mai regăseşte, aceasta vizând doar menţinerea drepturilor de pensie
suplimentară.

22
In ceea ce priveşte România, actuala formă a proiectului nu se va aplica schemelor de pensii
bazate pe aderare individuală, iar România nu are sisteme de pensii suplimentară cărora să le
fie aplicabilă această directivă.
România a manifestat flexibilitate, susţinând propunerea precum şi nota Comisiei prin care se
clarifică situaţiile în care anumite regimuri legate de o pensie individuală trebuie să fie
considerate pesnii suplimentare în aplicarea proiectului de directivă.

Cartea albă a Comisiei referitoare la strategia privind promovarea sănătăţii prin nutriţie,
activitate fizică şi combaterea obezităţii.
În contextul creşterii îmbolnăvirilor generate de boli cronice, nutriţia inadecvată şi lipsa de
activităţi fizice încep să devină principalii factori de risc ce trebuie avuţi în vedere pentru
definirea unei politici eficace de sănătate.
Componentele politicilor de sănătate cu accent pe prevenţia primară au fost mai puţin explorate
de către politicile de sănătate de până acum.
Necesitatea unei astfel de măsuri, cu rol în modificarea distribuţiei principalilor factori de risc
pentru bolile cronice, a determinat adoptarea unei strategii naţionale multisectoriale pentru
alimentaţie şi activitate fizică şi sănătate. Strategia pe termen lung vizează întreaga populaţie şi
trebuie să fie completată cu măsuri de profilaxie care să limiteze ameninţarea bolilor cronice
asupra dezvoltă
Unul dintre obiectivele prioritare de sănătate publică în România îl constituie prevenirea
îmbolnăvirilor şi promovarea unui stil de viaţă sănătos, fapt evidenţiat prin programele
naţionale de sănătate publică finanţate de la bugetul de stat, activităţile de informare-educare şi
comunicare desfăşurate la nivel naţional şi local, precum şi prin legislaţia adoptată recent,
respectiv legislaţia privind reforma în domeniul sănătăţii şi prin programele naţionale de
sănătate.

Cartea Verde a Comisiei „Către o Europă în care nu se fumează: opţiuni politice la

nivelul UE
România consideră că măsura cea mai eficace este o legislaţie obligatorie sub forma unei
Directive separate care să statueze interzicerea completă a fumatului în spaţiile publice închise
până la o anume dată şi o perioadă de tranziţie în care să fie permisă existenţa spaţiilor pentru
fumat, separate şi ventilate în zonele semirezidenţiale, baruri şi cluburi. Campaniile de
informare trebuie să preceadă implementarea legislaţiei.
Cunoscând impactul pe care avertismentele combinate conţinând imagini l-au avut în alte ţări,
România a stabilit că pachetele de ţigarete să fie inscripţionate cu aceste avertismente,
începând cu data de 1 iulie 2008. Cele 14 pictograme au fost selectate în urma unei consultări
publice.
Tutunul omoară din ce în ce mai mulţi oameni – fie ei consumatori activi sau pasivi. De aceea,
România a introdus în sistemul de taxare a produselor de tutun, o contribuţie pentru sănătate
care este utilizată de sistemul sanitar pentru investiţii pe termen lung şi pentru combaterea
consumului de tutun. Principiul care a stat la baza acestei iniţiative a fost necesitatea suportării
în avans şi treptat, de către cei care au un comportament nesănătos, a cheltuielilor generate de
reabilitarea stării de sănătate distruse de respectivul comportament nesănătos.

23
Flexisecuritatea- Comunicarea Comisiei “Către principii comune ale flexisecurităţii” este
o contribuţie valoroasă la orientarea Statelor Membre către stabilirea priorităţilor şi măsurilor
proceselor de reformă. Uniunea Europeană trebuie să sprijine şi să completeze reformele
Statelor Membre orientate către flexisecuritate, prin Strategia Europeană pentru Ocupare,
Metoda Deschisă de Coordonare în domeniile Protecţiei şi Incluziunii Sociale, printr-un cadru
legal corespunzător şi printr-un sprijin financiar al programelor în domeniu, îndeosebi prin
Fondul Social European.
Flexisecuritatea este o formă de abordare integrată, având drept scop dezvoltarea concomitentă
a flexibilităţii şi securităţii pe piaţa muncii. În cadrul Strategiei Lisabona, este o formă de
administrare cu succes a schimbărilor şi progreselor din domeniul ocupării precum şi a
reformelor în sfera calităţii vieţii.
Flexisecuritatea nu este un scop în sine şi nu impune noi proceduri. Abordarea flexicurităţii
cere existenţa echilibrului real dintre relaţiile şi condiţiile de muncă flexibile şi protecţia solidă
a drepturilor sociale ale lucrătorilor. Răspunzând segmentării pieţei muncii şi ocupării precare
prin locuri de muncă de calitate, Flexisecuritatea trebuie să asigure drepturi şi obligaţii corecte
angajaţilor şi angajatorilor, în toate tipurile de contracte. Prin promovarea muncii plătite,
Flexisecuritatea trebuie să sprijine combaterea discriminării, sărăcia şi excluziunea socială.
Flexisecuritatea este cadrul politic larg în care dinamica şi succesul pieţei muncii se sprijină pe
un set amplu de politici care asigură inclusiv stabilitatea macroeconomică şi creşterea
economică, circulaţia mărfurilor, a serviciilor şi calitatea pieţelor de capital.
România are asigurate condiţiile de urmărire în politicile naţionale a principiilor comune ale
flexisecurităţii iar forma propusă a principiilor comune corespunde intereselor şi necesităţilor
României şi permite adaptarea acestora la condiţiile specifice din ţara noastră.

Libera circulaţie a persoanelor

Noul Plan european de acţiune privind mobilitatea forţei de muncă (2007-2010) -

Mobility, an instrument for more and better jobs: The European Job Mobility Action Plan
(2007-2010 ) - urmăreşte îmbunătăţirea reglementărilor actuale din domeniul securităţii
sociale, eliminarea obstacolelor administrative, consolidarea Eures (portalul mobilităţii
europene pentru ocuparea forţei de muncă) şi sensibilizarea europenilor cu privire la
posibilitatea de a lucra în străinătate.
Potrivit unui sondaj Eurobarometru “unul din doi europeni se declară încântaţi de perspectiva
de a lucra în străinătate” dar, in prezent, doar 2% dintre europeni lucrează în altă ţară a Uniunii.
Ca urmare a lucrărilor Consiliul European din Martie 2005, s-a relansat strategia de la
Lisabona prin reorientarea pe dezvoltare şi ocupare în Europa. În acest sens, Uniunea
Europeanã şi fiecare Stat Membru îşi vor concentra atenţia către aceste domenii şi vor lua toate
mãsurile necesare promovării cunoaşterii, atragerii a cât mai multor oameni pe piaţa muncii şi
creării a cât mai multor locuri de muncã.
In cadrul liniilor directoare integrate pentru dezvoltare şi locuri de muncã (2005-2008) Comisia
recomandã Statelor Membre în cadrul Liniei directoare 4 Îmbunătăţirea corelării cu nevoile
pieţei muncii prin: o mai mare transparenţã a ocupării si a oportunităţilor de formare la nivel
naţional si European pentru a facilita mobilitatea pe tot cuprinsul Europei; o mai bunã
anticipare a nevoilor de formare, a neajunsurilor şi greutăţilor de pe piaţa muncii; un
management adecvat al migraţiei economice.

24
România, alături de celelalte state membre, va stabili angajamente şi ţinte în concordanţã cu
Liniile Directoare şi Recomandările UE.

Libera circulaţie a lucrătorilor în şi din România – aspecte practice

Libera circulaţie a persoanelor este una dintre libertăţile fundamentale garantate de legislaţia
comunitarã şi cuprinde dreptul de a se stabili şi de a lucra în alt stat membru. Acesta este
probabil cel mai important drept prevăzut în legislaţia comunitarã în privinţa persoanelor şi
constituie un element esenţial atât pentru piaţa internã, cât şi pentru cetăţenia europeanã.
In Tratatul de aderare sunt convenite dispoziţii tranzitorii. Dispoziţiile tranzitorii se referã
exclusiv la accesul pe piaţa muncii al lucrătorilor. Acestea prevăd că în primii doi ani de după
aderarea Bulgarei şi a României, accesul lucrătorilor bulgari şi al celor români pe piaţa muncii
din cele 25 de state membre ale UE va depinde de legislaţia şi politicile naţionale ale statelor
respective, ca şi de eventualele acorduri bilaterale ale acestora cu Bulgaria şi cu România.
Unele state membre au anunţat cã vor deschide complet piaţa muncii pentru lucrătorii bulgari şi
cei români. Alte state membre UE-25 intenţionează sã permită un acces mai restrictiv, ceea ce
înseamnă cã practic va fi probabil nevoie de un permis de muncã pe durata perioadei în care se
aplicã mãsurile naţionale impuse de statele membre UE-25.
La încheierea primilor doi ani de după aderare (cel mai probabil la sfârşitul anului 2008),
Comisia va redacta un raport, pe baza căruia Consiliul va reanaliza modul de funcţionare a
dispoziţiilor tranzitorii. În afarã de aceasta, fiecare dintre statele membre ale UE-25 trebuie sã
notifice oficial Comisiei dacã intenţionează sã continue aplicarea mãsurilor naţionale pentru o
perioadã de maximum încă trei ani (în care caz va fi în continuare nevoie de un permis de
muncã) sau dacã vor aplica prevederile legislaţiei comunitare privind deplina libertate de
circulaţie a lucrătorilor (ceea ce înseamnă cã se va putea merge şi lucra liber în acele ţãri).
Dispoziţiile tranzitorii nu pot fi extinse dincolo de limita maximã permisã de şapte ani.
Dispoziţiile tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare sunt complexe, dar asigurã o aplicare
flexibilã. Este dificila furnizarea de informaţii exacte care sa cuprindă situaţia din toate cele 26
state membre, de vreme ce fiecare stat trebuie sã decidă în privinţa accesului pe piaţa muncii a
cetăţenilor din România.
Accesul la informaţii actualizate este disponibil pe site-ul sistemului EURES al Comisiei, unde
fiecare lucrător român poate verifica în fiecare stat membru care sunt condiţiile/ formalităţile
pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea avea acces pe piaţa forţei de muncă.

România s-a confruntat în 2007 şi se confruntă cu un fenomen semnificativ al deplasării forţei

de muncă în alte state UE. In momentul de faţă, sunt ramuri economice cu deficit major de
forţă de muncă: sectorul tehnologia informaţiei, sectorul bancar, sectorul construcţiilor.
A devenit o preocupare majoră găsirea de soluţii pentru a acoperi cererea de forţă de muncă. Se
impun măsuri concrete pentru a atrage înapoi în ţară pe românii care lucrează în străinătate.
Trebuie create condiţiile pentru a fi încadraţi în muncă cu forme legale, pentru a putea sa
beneficieze de toate avantajele contribuţiilor sociale, să aibă sistemul de asigurare de sănătate,
nu in ultimul rând sa poată beneficia mai târziu de sistemul de pensii.
În momentul de faţă este în pregătire la nivelul Ministerului Muncii, Ministerului de Interne şi
Reformei Administrative şi Ministerul Afacerilor Externe un Program care sa propună un set
masuri concrete pentru reîntoarcerea românilor care muncesc în Europa.

25
I.6. Competitivitate, piaţă internă, industrie şi cercetare

Consiliul Competitivitate a avut în anul 2007 un număr de cinci reuniuni în care au fost
discutate subiecte din domeniile piaţă internă, industrie şi cercetare. Aspectele legate de Piaţa
internă sunt tratate mai detaliat în partea a II-a a materialului deoarece reprezintă
responsabilităţi specifice DAE. Unele dintre cele mai relevante subiecte aflate pe agenda
consiliului sunt prezentate mai jos.

Propunerile Comisiei pentru îmbunătăţirea condiţiilor cadrul în industria auto

România considera necesara prezentarea Studiului de Impact, independent, prin consultare cu
factorii interesaţi, care sa evidenţieze toate implicaţiile asupra sectorului auto: competitivitatea
la nivel global, efectele sociale, eforturile tehnice si financiare. Acest studiu trebuie sa reflecte,
in plus, si implicaţiile asupra celorlalte sectoare economice afectate.
Totodată, România apreciază ca importantă aplicarea principiului “better regulation”,
susţinerea şi dezvoltarea cercetării şi inovării, protecţia proprietăţii intelectuale în acordurile
comerciale cu tarile terţe, îmbunatatirea sigurantei rutiere si reducerea impactului asupra
mediului.
România apreciază ca utila elaborarea unei “foi de parcurs” care să asigure predictibilitatea si
transparenta necesara aplicării efective a masurilor pe care le vom decide.

Reducerea emisiilor de CO2

România consideră abordarea integrata ca principala soluţie pentru atingerea ţintelor de emisii
CO2 şi pentru a se menţine competitivitatea internaţională a industriei auto europene.
Investiţiile consistente în Cercetare & Dezvoltare şi în îmbunătăţirea productivităţii sunt
necesare pentru menţinerea competitivităţii. Industria trebuie sa dezvolte noi modele şi
componente care sa contribuie la reducerea nivelelor de emisii CO2 şi particule poluante.
Obiectivul privind reducerea emisiilor de CO2 trebuie susţinut şi prin dezvoltarea infrastructurii
rutiere, îmbunătăţirea obiceiurilor de consum şi de condus, promovarea utilizării
biocarburanţilor, scheme de sprijin armonizate la nivelul Uniunii Europene care să conducă la
atingerea obiectivului de mediu.
De asemenea, propunerile trebuie să reflecte principiile de echitate socială (având în vedere
impactul diferit asupra diferitelor categorii de consumatori, mai ales a celor cu venituri relativ
reduse).

Politica Industrială
România consideră că politica industriala – inclusiv revizuirea sa de etapă – cu precădere
competitivitatea industriei europene, ar trebui sa fie mult mai semnificativ luată în considerare
în alte iniţiative orizontale, cu precădere în noul pachet de masuri în sectorul energetic şi
schimbările climatice.
România consideră că iniţiativele orizontale şi sectoriale şi acţiunile complementare luate la
nivel naţional au fost utile pentru industria română. Avantajele au fost evidente mai ales în
sectoarele auto şi ITC.
Revizuirea politicii industriale necesita considerarea următoarelor provocări:

26
- creşterea importantei serviciilor pentru industria prelucrătoare;
- avansul rapid al tehnologiei informaţiei;
- adaptările / restructurările impuse de fenomenul globalizării.
- noul pachet de masuri in sectorul energetic si schimbările climatice;
In acest context, apreciem ca iniţiativele orizontale ar trebui sa vizeze:
- anticiparea schimbărilor structurale si crearea unor condiţii cadru corecte;
- interacţiunea intre industria prelucrătoare si servicii, in sensul recunoaşterii serviciilor ca
parte integranta a politicii industriale;
- accelerarea procesului de standardizare;
- conexiunea intre politica industriala şi clustere, inclusiv masuri pentru promovarea
clusterelor;
- stimularea cercetării si inovării in tehnologii nepoluante.

CARS 21, biotehnologie, construcţii navale şi Tehnologia Informaţiei

România apreciază domeniile respective ca deosebit de importante, atât la nivel naţional cat si
european, iar comunicările Comisiei constituie, in acest context, instrumente deosebit de utile.
Referitor la CARS 21 România consideră ca atingerea obiectivelor de mediu trebuie sa se
realizeze prin abordare integrata iar sarcina atingerii obiectivului de 120 g/km CO2 nu trebuie
lăsata doar in seama industriei.
România sugerează ca iniţiativele legislative ce se vor genera in baza CARS 21 sa se bazeze
pe studii de impact aprofundate care sa aibă in vedere următoarele aspecte:
- flexibilitate pentru industrie, prin asigurarea timpului de adaptare şi îmbunătăţirea
productivităţii in scopul atingerii cerinţelor de mediu;
- echitate sociala si eficienta economica a masurilor;
- menţinerea produselor la un nivel accesibil (affordable) masei de consumatori;
- promovarea rolului cercetării dezvoltării si inovării in dezvoltarea sectorului auto.
România considera ca înnoirea parcului de maşini de capacitate mica este determinanta pentru
atingerea obiectivelor de mediu si, in consecinţa, considera ca producătorii de astfel de
autoturisme nu trebuie sa fie dezavantajaţi in comparaţie cu alţi producători.
Pentru menţinerea competitivităţii industriei auto europene este necesară o abordare integrată.
Este astfel necesar un ansamblu de masuri care sa vizeze atât maşinile cât şi combustibilii şi
infrastructura rutieră.
România considera că atingerea obiectivelor de mediu presupune contribuţia întregului parc
auto, iar propunerile legislative nu trebuie sa aibă efecte disproporţionate asupra
autovehiculelor de capacitate mica. Autovehiculele de capacitate mică au ponderea cea mai
ridicată atât în parcul auto din România cât şi la nivelul Uniunii.
Sunt fundamentale in acest context conceptele accesibil (affordable) si echitabil social
(socially equitable).

27
Proiectul JTI (Joint Tehnology Initiatives)
Se înscrie în eforturile comunitare de a diversifica instrumentele de finanţare oferite prin FP7
în scopul atragerii partenerilor privati/industriei pe proiectele de cercetare şi creşterii
cheltuielilor private în domeniu. JTI se înfiinţează ca “joint undertakings” în baza Art 171 din
Tratatul CE. Au fost propuse şi adoptate la ultimul Consiliu Competitivitate primele 4 JTI
dintr-un număr de 6 ce se preconizeaza a fi create prin FP7. România participa în acest
moment pe JTI “Clean Sky”.
România sprijină diversitatea în modul de construcţie şi funcţionare al JTI-urilor şi în modul
de atribuire a resurselor financiare şi lansarea cât mai rapidă a tuturor celor 4 JTI.
România a susţinut diversificarea instrumentelor din programul cadru 7 şi reducerea
încărcăturii administrative în scopul creşterii eficienţei acestor instrumente şi crearea de
condiţii atractive pentru creşterea investiţiilor private în cercetare-dezvoltare.
În actualul context al globalizării, educaţia este un element cheie prin care Uniunea Europeană
răspunde provocărilor pe plan internaţional, aceasta stând la baza îmbunătăţirii permanente a
competenţelor cetăţenilor europeni.

Îmbunătăţirea competenţelor şi educaţia

Se regăsesc cu prioritate în responsabilitatea Statelor Membre.
România consideră foarte importanta dezvoltarea culturii antreprenoriale prin sistemul
educaţional pre-universitar şi universitar cu profil non-economic, care să asigure abilităţile
necesare promovării afacerilor.
Totodată într-o Europa diversificată lingvistic, însuşirea limbilor străine este considerată de
România un domeniu important de acţiune. Pe aceasta linie, se are în vedere sensibilizarea
întreprinderilor, în special IMM-urile, cu privire la avantajele pe care le pot obţine investind în
formarea lingvistică şi însuşirea limbilor străine prin sistemul educaţional, cât şi prin învăţarea
continuă a limbilor străine, dincolo de educaţia formală.
România consideră că actuala politica comunitară pentru multilingvism va sprijini Statele
Membre în aplicarea măsurilor proprii destinate dezvoltării competenţelor lingvistice.
Pe de alta parte, stăpânirea abilităţilor şi competenţelor în tehnologia informaţiilor şi
comunicaţiilor contribuie direct creşterea competitivităţii. În acest sens, România utilizează
competenţele digitale pentru:
- a asigura accesul la educaţie
- ca competenţă cheie înscrisă în trunchiul de bază al curriculumului
- educaţia adulţilor (ex formarea personalului din IMM-uri prin utilizarea fondurilor
structurale).
România susţine comunicarea Comisiei privind e-skills strategy şi consideră important ca
politica e-Skills să fie însoţită de politici care să asigure accesul tuturor cetăţenilor la
infrastructura de broadband.
Comunicaţiile în infrastructura de broadband reprezintă un catalizator major al progresului
către o economie bazată pe cunoaştere şi de aceea România acţionează pentru dezvoltarea şi
creşterea accesibilităţii infrastructurii de broadband .

28
I.7. Transport, telecomunicaţii şi energie

Consiliul Transport, telecomunicaţii şi energie a avut în anul 2007 un număr de 6 reuniuni care
au tratat subiecte dintre care cele mai relavante sunt prezentate mai jos.

Transporturi

Galileo
GALILEO reprezintă unul din cele mai ambiţioase proiecte europene, care se bazează pe o
tehnologie avansată şi care va oferi o alternativă la sistemele de navigaţie prin satelit existente
la acest moment.
Consiliul European din decembrie 2007 a confirmat decizia integrată a Consiliului privind
politicile de finanţare, guvernare şi achiziţii pentru programele europene de navigaţie prin
satelit EGNOS şi Galileo considerând că acest proiect cheie pentru UE va furniza o
infrastructură globală de navigaţie prin satelit până în anul 2013, îmbunătăţind eficienţa
economică, asigurând locuri de muncă de înaltă calificare şi noi oportunităţi pentru servicii şi
aplicaţii avansate în întreaga Uniune Europeană.
Sistemul European pentru navigaţie prin satelit (GNSS) se realizează în 2 etape prin:
- Programul EGNOS - sistem ce îmbunătăţeşte performanta sistemelor de poziţionare
existente (GPS-SUA şi GLONAS-Rusia) - EGNOS este deja operaţional;
- Programul GALILEO – sistemul european de radio-navigaţie prin satelit format din 30 de
sateliţi şi instalaţiile de la sol.
Programul GALILEO reprezintă o iniţiativă comună a Comisiei Europene împreună cu Agenţia
Europeană Spaţială, care se bazează pe tehnologia avansată de radio-navigaţie prin satelit,
astfel încât să fie posibilă determinarea cu precizie a poziţiei sau locaţiei fiecărui obiect
staţionar sau în mişcare.
Consiliul European de la Nisa din decembrie 2000 a hotărât lansarea programului GALILEO.
Pentru dezvoltarea sistemului au fost prevăzute 4 faze şi anume: definire, dezvoltare si validare,
implementare şi operare. Consiliul a hotărât ca primele trei faze să fie finanţate de sectorul
public, ultima urmând sa facă obiectul unui parteneriat public-privat (PPP).
În anul 2007, Consiliul a susţinut, în unanimitate, decizia politică privind realizarea sistemului
european de navigaţie prin satelit GALILEO în forma propusă de preşedinţia germană.
Anul 2007 a reprezentat un punct de cotitură în realizarea acestui program, fiind necesare
eforturi uriaşe din partea celor două preşedinţi, cea germană şi cea portugheză pentru a reuşi
ieşirea din impasul provocat de sistarea negocierilor cu concesionarul şi de necesitatea găsirii
unei finanţări adecvate.
La Consiliul ECOFIN din 23 noiembrie 2007 s-a reuşit găsirea unei soluţii acceptabile pentru
finanţarea proiectului, fiind folosite fonduri din bugetul comunitar, şi astfel Uniune Europeană
păstrând integral proprietatea asupra proiectul.
Consiliul Transporturi, Telecomunicaţii, Energie din 29, 30 noiembrie 2007 a reuşit găsirea
unei soluţii de compromis pentru aspectele tehnice referitoare la guvernanţa proiectului şi la
politica de achiziţii. S-a stabilit înfiinţarea a două centre de control în Italia şi Germania şi a
unui centrul pentru servicii de „safty of life” în Spania, responsabil pentru gestionarea

29
semnalelor de urgenţă emise de GALILEO, care va putea deveni un centru de control în situaţia
în care va îndeplini anumite condiţii.
România recunoaşte importanţa strategică a programelor GALILEO şi EGNOS şi susţine
continuarea acestora, considerând că orice întârziere suplimentară, corelată cu dezvoltarea
accelerată a altor sisteme similare, poate conduce la compromiterea acestora.
România a susţinut constant necesitatea găsirii unor soluţii fiabile şi acceptabile, prezentând
poziţii pertinente şi care s-au bazat pe realităţile naţionale.

Politica maritimă integrată

Realizarea unei politici maritime integrate reprezintă una din preocupările majore ale Comisiei
Europene în ultimii ani, aceasta fiind considerată o necesitate pentru o dezvoltare armonizată şi
armonizată a unor sectoare economice legate de zona maritimă şi costieră.
Consiliul European din decembrie 2007 a salutat comunicarea Comisiei privind politica
maritimă integrată pentru Uniunea Europeană şi planul de acţiune propus care prezintă primii
paşi concreţi către elaborarea unei abordări integrate a afacerilor maritime. Viitoarea politică
maritimă integrată ar trebui să asigure un grad înalt de sinergie şi coerenţă între politicile
sectoriale, să aducă valoare adăugată şi să respecte în totalitate principiul subsidiarităţii. În
plus, politica maritimă ar trebui elaborată ca un instrument care să abordeze provocările cu care
se confruntă Europa în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă şi competitivitatea.
Comunicarea şi Planul de Acţiune stabilesc o listă concretă de acţiuni pe care actuala Comisie
şi-a propus să le realizeze în cadrul mandatului său. Aceste acţiuni acoperă o gamă largă de
probleme printre care se regăsesc: transportul maritim, competitivitatea industriei maritime,
crearea de locuri de muncă, cercetare ştiinţifică, pescuitul şi protecţia mediului marin.
Primele acţiuni din Planul de Acţiune au fost realizate încă din momentul în care a fost lansat,
Comisia prezentând un raport privind legăturile dintre politica energetică a Uniunii şi noua
politică maritimă integrată şi revizuirea legislaţiei în domeniul forţei de muncă.
România, ca ţară cu ieşire la Marea Neagră este foarte interesată de definirea unei politici
maritime integrate la nivel european. România a participat activ în procesul de consultare, prin
diseminarea informaţiei către toate părţile interesate şi prin înfiinţarea unui grup de lucru la
nivel naţional însărcinat să furnizeze informaţii relevante şi corecte despre situaţia din
România.
Toţi participanţii la consultări au arătat o largă susţinerea pentru definirea unei politici maritime
integrate, aceasta fiind considerată un pas înainte în dezvoltarea Uniunii Europene, şi în
atingerea obiectivelor acesteia de dezvoltare economică sănătoasă şi durabilă.
România susţine cooperarea regională şi schimbul de bune practice între statele membre ca
elemente eficiente în dezvoltarea unei veritabile politici maritime integrate la nivel european.

Mobilitatea urbană
Una dintre priorităţile Uniunii Europene în cadrul politicilor de coeziune teritorială este
promovarea transporturilor urbane integrate şi integratoare pe baza promovării surselor şi
sistemelor energetice regenerabile şi a restructurării socio-economice la nivel regional.
În acest sens, în luna septembrie 2007 Comisia Europeană a prezentat Cartea Verde a Uniunii
Europene „Către o nouă cultură a mobilităţii urbane”, redactată în urma unui amplu proces de
consultare publică în perioada ianuarie-iunie 2007.

30
Cartea Verde are în vedere identificarea principalelor probleme cu care se confruntă acest tip
de transport, precum şi a obiectivelor ce trebuie avute în vedere în planificarea politică a
domeniului.
România susţine demersul Comisiei şi direcţiile trasate în Cartea Verde privind transportul
urban şi s-a înfiinţat un grup de lucru interministerial care să coordoneze procesul de consultare
publică la nivel naţional.
Domeniul transportului urban joacă un rol foarte important în socio-economia regiunilor,
constituind un domeniu prioritar, întrucât reprezintă o precondiţie a dezvoltării, cu precădere
pentru zonele mai izolate din cadrul regiunilor. Existenţa infrastructurii de transport este
esenţială pentru a atinge obiectivul Strategiei de la Lisabona privind creşterea economică şi
ocuparea echilibrată a locurilor de muncă.
Interconectivitatea reţelelor de transport urban şi regional la sistemul naţional şi european de
transport reprezintă un factor vital pentru dezvoltarea urbanistică a oraşelor, localizarea
companiilor, dezvoltarea mediului de afaceri şi a turismului, fiind determinantă pentru
realizarea coeziunii teritoriale naţionale şi europene.
În context european, România prezintă unele particularităţi care trebuie avute în vedere:
- preponderenţa spaţială a spaţiului rural în raport cu cel urban, precum şi varietatea
tipologică şi structural-funcţională a localităţilor adaptată condiţiilor socio-economice, de
relief şi climă sau evolutive în plan urbanistic, istoric şi cultural;
- dinamica mare de expansiune urbană preponderent pe axele majore regionale şi naţionale
de transport şi declinul socio-economic al zonelor cu accesibilitate redusă la acestea;
- lipsa unei strategii naţionale şi a unei legislaţii coerente specifice domeniului transportului
urban în totalitatea sa şi a unor instituţii responsabile coordonatoare care sa asigure tratarea
sistemică şi interoperativă a reţelelor pentru transporturile publice şi private de pasageri şi
mărfuri;
- lipsa echipamentelor şi a personalului tehnic specializat în soluţionarea problemelor
specifice şi gestionarea reţelelor moderne de transport urban la nivel local şi regional
corespunzător tehnologiilor de vârf aplicabile în organizarea şi managementul reţelelor de
transport şi a traficului urban;
- autonomia autorităţilor locale în autorizarea şi organizarea serviciilor de transport public
urban şi interurban.

Cel de-al treilea pachet al siguranţei maritime

Cel de-al treilea pachet al siguranţei maritime a fost lansat ca răspuns la necesitatea de a găsi un
mecanism care să protejeze Europa împotriva riscurilor de accidente şi poluare. Acest pachet
este o încercare de a trasa o politică pro-activă care are ca scop stabilirea unor condiţii
concurenţiale corecte şi durabile pentru operatorii de transport maritim care respectă legislaţia
internaţională.
Acest pachet cuprinde şapte propuneri care sunt structurate în jurul a două teme principale:
- prevenirea accidentelor şi a poluării: patru propuneri legislative privind condiţiile de
acordare a dreptului de navigaţie sub drapelul unui stat membru, societăţile de clasificare,
controlul portuar şi monitorizarea traficului;

31
- modalităţi de răspuns în caz de accidente: realizarea unui cadru armonizat pentru
investigarea unui accident, îmbunătăţirea cadrului privind stabilirea răspunderii şi a
despăgubirilor în cazul unui accident.
Pachetul privind siguranţa maritimă este discutat la nivelul Consiliului Uniunii Europene,
dorindu-se ajungerea cât mai rapidă la un acord.
România sprijină principiile care stau la baza lansării de către Comisia Europeană a acestui
pachet. La fiecare dintre propuneri, România a făcut observaţii punctuale în cadrul discuţiilor
purtate la nivelul grupurilor de lucru şi al Consiliului.

Telecomunicaţii

Regulamentul privind tarifele de roaming

Acest regulament a reprezentat una dintre iniţiativele cu cel mai mare impact în beneficiul
consumatorilor şi de asemenea una dintre cele mai populare.
La data lansării de către Comisia Europeană a propunerii de regulament, în iulie 2006,
aproximativ 147 milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene (37 milioane turişti şi 110 milioane
de clienţi reprezentaţi de oamenii de afaceri) erau afectaţi de practicarea unor tarife de roaming
foarte ridicate.
Comisia Europeană a dorit să se asigure că preţurile plătite de consumatori pentru serviciile de
roaming, pe teritoriul Uniunii Europene, nu sunt în mod nejustificat mai mari decât cele plătite
pentru apelurile interne, asigurând un înalt nivel de protecţie a consumatorilor şi stimulând
competiţia între operatorii de telefonie mobilă.
Astfel, a fost instituit un mecanism comun pentru reglementarea tarifelor, necesar pentru a se
asigura un cadru normativ unic şi coerent pentru toţi operatorii de telefonie mobilă de pe
teritoriul Uniunii Europene.
În cadrul lucrărilor Consiliului Transporturi, Telecomunicaţii şi Energie din perioada 6-8 iulie
2007, a fost adoptat textul regulamentului cu amendamentele PE, noul Eurotarif impus.
România a susţinut necesitatea abordării acestui dosar sub forma unui pachet care să reunească
următoarele elemente esenţiale: tarifele să nu scadă sub un anumit nivel ce nu ar putea acoperi
costurile aferente furnizării de către operatori a acestui serviciu, intrarea în vigoare a
Regulamentului să se facă într-un termen care să nu producă efecte negative asupra
consumatorilor obligându-i pe aceştia să-şi modifice contractele pe perioada vacanţelor şi
aplicarea variantei mixte opt in / opt aut.
Urmare a adoptării Regulamentului, preţurile au început să scadă din luna iulie, iar până la
sfârşitul lunii august mai mult de 200 de milioane de utilizatori ai telefoniei mobile beneficiau
deja de avantajele eurotarifului, plătindu-se în prezent cu până la 60% mai puţin pentru
folosirea serviciilor de roaming pe telefonul mobil.

Propunerea de Directivă referitoare la definitivarea pieţei interne pentru serviciile

poştale.
La data de 19 octombrie 2006, Comisia Europeană a propus proiectul de Directivă referitoare la
definitivarea pieţei interne pentru serviciile poştale comunitare. Liberalizarea completă
presupune ridicarea monopolului operatorilor naţionali asupra transmiterii corespondenţei mai

32
uşoare de 50 de grame, în prezent aşa numita “ arie rezervată”, conform prevederilor Directivei
97/67/EC.
În cadrul lucrărilor Consiliului Transporturi, Telecomunicaţii şi Energie din 1 octombrie 2007
s-a obţinut acordul politic.
România a solicitat acordarea derogării, până la 31 decembrie 2012, pentru liberalizarea
completă a pieţei poştale. Astfel, s-a alăturat celor 10 state membre (HU, PL, SK, GR, LU, LT,
CY, CZ, MT şi LV) care au avut o poziţie similară.
România se confruntă cu o situaţie deficitară a infrastructurii poştale, în timp ce aproximativ
50% din populaţie locuieşte în zona rurală. De asemenea, furnizorul de serviciu universal
(Poşta Română) trece printr-un proces de restructurare, accentul căzând asupra automatizării şi
modernizării oficiilor poştale, pe externalizarea activităţilor aflate în afara sferei serviciilor
poştale şi restructurarea forţei de muncă în conformitate cu noile condiţii de activitate. Dacă
liberalizarea ar fi avut loc începând cu 31 decembrie 2010 furnizorul de serviciu universal ar
trebui să facă faţă atât reorganizării cât şi liberalizării.

Energie

Pachetul energie. Noua politică energetică.

Viziunea propusă de Comisie în pachetul „Energie”, validată de Consiliul Energie din 15
februarie, este fundamentată pe necesitatea dezvoltării unor modalităţi durabile de generare şi
consum al energiei, care protejează mediul înconjurător prin reducerea gazelor cu efect de seră.
În acelaşi timp, o politică comună în domeniul energiei trebuie să asigure competitivitatea
pieţei interne şi securitatea aprovizionării cu energie. Obiectivele majore care trebuie să stea la
baza unei politici comune în domeniul energiei rămân: siguranţa aprovizionării,
competitivitatea pieţei interne şi protecţia mediului.
Pachetul integrat „energie-schimbări climatice” propune o viziune strategică pe termen lung
prin propuneri care vizează măsuri pentru dezvoltarea unei economii europene „low-carbon”
(cu emisii reduse de dioxid de carbon) prin ţinte obligatorii pentru energia din resurse
regenerabile şi utilizarea biocombustibililor, stimularea activităţilor de cercetare şi dezvoltare
în domeniul energiei regenerabile şi creşterea eficienţei energetice.
Sunt promovate măsuri pentru îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne de energie şi creşterea
competitivităţii, în condiţiile în care aceasta încă funcţionează deficitar. Se urmăreşte o mai
mare liberalizare a pieţei, realizarea interconexiunilor între statele membre, stimularea
investiţiilor în infrastructuri, acordarea unui rol mai mare al autorităţilor de reglementare şi
eliminarea practicilor şi barierelor care distorsionează piaţa.
România sprijină demararea unei discuţii pe tema tratamentului special care poate fi acordat
industriilor mari consumatoare de energie.
România sprijină abordarea generală propusă de Comisie în “pachetul energie” şi salută Planul
de Acţiune.
Energia a reprezentat primul dosar major pe care România l-a gestionat în calitatea sa de stat
membru. Datorită eforturilor depuse în perioada de pre-aderare, România s-a aflat într-un
stadiu avansat al preluării legislaţiei comunitare în domeniul energiei, în special în ceea
priveşte liberalizarea pieţei naţionale de energie.

33
România a promovat la toate nivelurile (atât bilateral, cât şi multilateral, prin organizaţii
regionale şi în cadrul instituţiilor europene) proiectele sale strategice (Nabucco, Marea Neagră,
bursa regională de energie, conducta pan-europeană de transport petrolier Constanţa-Trieste -
PEOP).

Piaţa internă în domeniul energiei

La 19 septembrie a.c., Comisia Europeană a prezentat al treilea pachet de propuneri legislative
pentru liberalizarea pieţei interne de energie (electricitate şi gaz). Pachetul 3 a fost propus „în
interesul consumatorilor, nu al operatorilor industriei energetice” şi, pentru a înlătura îndoielile
exprimate de unele state membre.
Cel mai sensibil element îl reprezintă propunerea de partajare patrimonială („ownership
unbundling”) prin care se urmăreşte separarea efectivă între activităţile de operare a reţelei de
transport a electricităţii şi gazului şi cele de producţie şi distribuţie.
România este în favoarea separării proprietăţii pentru activitatea de transport. În ceea ce
priveşte reţeaua de distribuţie, în opinia României, separarea proprietăţii ar putea fi avută în
vedere ulterior.
România susţine propunerile de consolidare a pieţei interne de energie; o piaţă deschisă,
transparentă şi competitivă reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea unor preţuri
echitabile pentru consumatorii casnici şi industriali.
România consideră că electricitatea şi gazele naturale sunt de egala importanta pentru
consumatorii finali, pentru buna funcţionare a pieţei interne a energiei şi pentru dezvoltarea
economica a Uniunii Europene.
România consideră că separarea proprietăţii ar putea fi aplicata atât pentru activităţile de
transport, cat şi pentru cele de distribuţie. În ceea ce priveşte distribuţia aceasta separare ar
putea fi analizată ulterior, după realizarea separării în domeniul transportului, şi după
elaborarea unui studiu de impact cu privire la impactul asupra climatului investiţional şi
consecinţele legate de securitatea aprovizionării.
Cu referire la modul de abordare a separării proprietăţii pe piaţa de energie electrică şi a
gazelor naturale, teoretic nu există argumente pentru un nivel diferit de separare, potenţialul de
discriminare fiind similar pe ambele pieţe.
România a salutat adoptarea celui de-al treilea pachet de către Comisie şi sprijină abordarea
generală propusă de Comisie şi adoptarea cât mai rapidă a acestui pachet.
Stabilirea unui mecanism independent de cooperare între autorităţile naţionale de
reglementare
România susţine crearea unei reţele europene a autorităţilor de reglementare independente ale
cărei principalele responsabilităţi să vizeze crearea mecanismelor de alocare a investiţiilor în
capacităţile de interconexiune transfrontalieră.
Promovarea investiţiilor în reţelele de transport a energiei electrice şi gazelor naturale
România subliniază importanţa investiţiilor în reţelele de transport a energiei electrice şi
gazelor naturale, importanţa diversificării surselor de aprovizionare, necesitatea unui cadru de
reglementare aplicabil investiţiilor transfrontaliere continuarea aplicării exceptării de la
prevederile privind accesul terţilor la reţeaua de gaze naturale.
Dimensiunea externa politicii energetice

34
România consideră că dimensiunea externă a politicii energetice este esenţială pentru
securizarea şi diversificarea surselor de aprovizionare. Este necesară intensificarea dialogului
cu ţările producătoare de hidrocarburi şi cu cele de tranzit.
Pentru creşterea securităţii în aprovizionarea cu petrol şi gaz natural la nivel comunitar,
România subliniază importanţa regiunii pontice ca rută majoră de tranzit a hidrocarburilor
către Europa.
România consideră necesară depunerea de eforturi suplimentare pentru diversificarea surselor
de aprovizionare cu hidrocarburi şi a rutelor de transport. În acest sens, proiectul Nabucco
poate juca un rol strategic în aprovizionarea Uniunii.
România subliniază importanţa consolidării pieţelor regionale de energie, a creşterii gradului
de interconectare şi a capacităţii de comerţ cu energie între statele membre atât pentru
securitatea alimentării, cât şi pentru funcţionarea pieţei interne.

Investiţii în energie
Pentru menţinerea securităţii în aprovizionare, România subliniază importanţa investiţiilor în
reţelele de transport a energiei electrice şi gazelor naturale: dezvoltarea infrastructurii statelor
membre, şi a dezvoltării capacităţilor de interconexiune transfrontaliere, în vederea creşterii
adecvantei, fiabilităţii şi siguranţei în aprovizionarea cu energie, precum şi a eficientizării
costurilor pe pieţele de electricitate şi gazelor naturale.
Pentru gazele naturale, România consideră necesară continuarea aplicării exceptării de la
prevederile privind accesul terţilor la reţea, pentru a garanta şi stimula investiţiile în
infrastructura. Totodată, se poate instituţionaliza şi mai mult aplicarea acestui principiu prin
elaborarea unui cadru comunitar privind exceptarea noilor conducte care traversează mai multe
State Membre.

Energie şi schimbări climatice

Tematica integrată energie-schimbări climatice a reprezentat subiectul principal al Consiliul
European de primăvară. S-au agreat obiective extrem de ambiţioase, care plasează Uniunea
Europeană în avangarda eforturilor internaţionale de combatere a schimbărilor climatice şi de
promovare a unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
S-a agreat un obiectiv major pentru proiectul european: reducerea unilaterală a emisiilor de gaz
cu efect de seră cu 20% până în 2020, baza unei economii a viitorului cu emisii reduse de
carbon (low-carbon).
Pentru realizarea acestei ţinte ambiţioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, şefii de
stat şi de guvern au acceptat o creştere obligatorie a ponderii energiilor regenerabile (provenită
din resurse eoliene, solar şi hidro) de 20% până în 2020, în consumul global de energie al UE.
Consiliul a agreat, în acelaşi timp, o ţintă obligatorie de minimum 10% pentru bio-combustibili
până în 2020, cu rezerva introducerii pe piaţă a celei de-a doua generaţii de biocombustibili şi a
durabilităţii producţiei.
De asemenea, Consiliul European a acordat sprijinul politic pentru o ţintă ambiţioasă de
eficienţă energetică şi măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia, în scopul impunerii UE ca cea mai
eficientă regiune a lumii din punct de vedere energetic.
Aceste ţinte majore sunt detaliate în Planul de Acţiune adoptat cu ocazia Consiliului European
de primăvară.

35
Consiliul European din decembrie a reafirmat angajamentul UE pentru implementarea Planului
de Acţiune în domeniul energiei şi schimbărilor climatice adoptat de Consiliul European de
primăvară 2007 şi a salutat Comunicarea Comisiei privind SET-Plan şi va afirma importanţa
dezvoltării şi inovării tehnologice în contextul abordării integrate energie-schimbări climatice.
România consideră că Uniunea Europeană trebuie să continue să încurajeze utilizarea surselor
regenerabile de energie, fără a se face însă diferenţieri intre diversele tipuri de surse
regenerabile, dintre care, pentru România, energia hidro are un potenţial semnificativ.
În procesul de repartizare a ţintei globale la nivelul statelor membre, România subliniază
importanţa luării în consideraţie a tuturor tipurilor de energii regenerabile, inclusiv hidro mari,
precum şi a opţiunii de a dezvolta în propriul mix energetic naţional a altor tehnologii curate.
România consideră necesară demararea dezbaterii cu privire la posibilitatea acordării unui
regim special consumatorilor energo-intensivi.
România susţine, în cadrul consultărilor, ca partajarea la nivel naţional a contribuţiei pentru
creşterea ponderii energiei regenerabile să se facă ţinând cont de potenţialul existent, precum şi
de nivelul PIB/cap de locuitor, care indică suportabilitatea, de către consumatori, a preţului
energiei provenite din surse regenerabile.
România consideră că eforturile naţionale în acest domeniu nu trebuie să afecteze însă negativ
eforturile de dezvoltare economică.
România susţine obiectivul politico-strategic de elaborare a unui acord internaţional
cuprinzător în domeniul schimbărilor climatice pentru perioada post-2012.
La 23 ianuarie 2008 Comisia Europeana va prezenta un pachet de propuneri legislative
referitoare la schimbările climatice (emisii de CO2, în principal) şi energiile regenerabile,
destinat a asigura atingerea obiectivelor asumate la Consiliul European de primăvara 2007
(reducerea emisiilor de CO2 la nivelul UE, cu 20 % pana în 2020 şi, respectiv, asigurarea unei
ponderi a energiilor regenerabile de 20 % din consum, de asemenea pana în 2020).
Pe termen mediu şi lung, provocarea majora pentru România devine eficienta energetica.
România nu va mai putea sa îşi menţină nivelul de creştere economică cu actualul nivel de
eficienţă energetică şi consum de energie, având în vedere costurile suplimentare introduse de
regenerabile şi de emisiile de CO2. În plus, îmbunătăţirea eficienţei energetice înseamnă
reducerea consumului şi, deci, ajuta la realizarea ţintei de regenerabile.
Acordul ambiţios realizat în materie de energie şi schimbări climatice aşează UE (şi, implicit,
România, ca stat membru) în avangarda eforturilor de promovare a unui regim post-Kyoto
cuprinzător şi a unei economii low-carbon.
Având în vedere obiectivul agreat la nivel UE de promovare a unei economii low-carbon, este
important ca activităţile de cercetare privind noile tehnologii curate de generare a energiei
(cum este cazul celor deja existente în cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti) să
beneficieze de o mai mare susţinere şi promovare.

Planul strategic tehnologic european în domeniul energiei (SET-Plan)

La 22 noiembrie 2007, Comisia Europeană a prezentat o Comunicare privind Planul strategic
tehnologic european în domeniul energiei (SET Plan). Documentul urmăreşte să răspundă
necesităţii de dezvoltare tehnologică în domeniul energiei curate.
Pentru a da un impuls dezvoltării tehnologice în domeniul energiei curate este necesară
implicarea mediului privat şi atragerea sectorului industrial în proiecte de cercetare-dezvoltare.

36
SET Plan a fost publicat deoarece s-a constat că cercetările privind energia în Uniunea
Europeană sunt insuficient finanţate, dispersate şi coordonate deficitar.
Planul propune (1) consolidarea cercetării industriale şi a inovării prin armonizarea activităţilor
COM, naţionale şi industriale, (2) crearea unei Alianţe Europene în Domeniul Cercetării
Energetice pentru asigurarea unei mai bune cooperări între organismele de cercetare şi (3)
îmbunătăţirea activităţilor de planificare la nivel european în ceea ce priveşte infrastructurile şi
sistemele energetice.
România a crescut substanţial fondurile alocate cercetării şi urmăreşte o strânsă legătură între
planul naţional de cercetare şi planul european în domeniu.
România susţine eforturile de promovare a tehnologiilor curate, eficiente energetic, având în
vedere că, la nivel european, este necesară o acţiune comună, coordonată pentru a face faţă
actualelor provocări din domeniul energiei, respectiv schimbările climatice, volatilitatea
preţurilor şi necesitatea eficientizării consumului de energie.
Cererea pentru tehnologii nepoluante poate fi stimulată prin instrumente de piaţă (market
incentives), în opinia României cele mai importante fiind:
- Promovarea achiziţiei de produse verzi în cadrul achiziţiilor publice.
- Introducerea la nivelul UE a sistemului certificatelor albe în vederea promovării eficienţei
energetice şi standardizarea sistemului european de comercializare a RES, prin
reglementarea tranzacţionării certificatelor verzi şi a garanţiilor de origine.
- Iniţiativa referitoare la pieţele pilot, care au rolul de a stimula dezvoltarea şi
comercializarea serviciilor şi tehnologiilor nepoluante, inclusă în Revizuirea de etapă a
politicii industriale.
- Influenţarea comportamentului factorilor interesaţi prin campanii de informare, prin
educare şi pregătire profesională pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la
existenţa tehnologiilor, a costurilor şi beneficiilor conexe şi a celor mai bune practici.
- Utilizarea acţiunilor voluntare, respectiv a acordurilor voluntare – în special în sectorul
industrial, dar pe scară sporită şi în alte sectoare consumatoare de energie -, a
autoreglementărilor şi a codurilor de conduită, destinate promovării eficienţei energetice şi
reducerii emisiilor de CO2.
- Acordarea, în cadrul Planului Naţional de Alocare, pentru perioade subsecvente de 5 ani, a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, pe baza benchmarking-urilor sectoriale..
- Politica comercială (prin acordurile sectoriale multilaterale şi bilaterale) care poate
determina reducerea taxelor pentru tehnologiile nepoluante şi poate crea o schemă globală
de comercializare a carbonului. UE ar trebui să încerce să influenţeze dezvoltarea
standardelor la nivel internaţional.
Priorităţile sectorului cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul Energie oglindesc priorităţile
de politică energetică ale României. Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea
sustenabilă a sistemelor energetice este inclusă ca prioritate şi în Cadrul Strategic Naţional de
Referinţă 2007-2013, document care conţine direcţiile de dezvoltare regională a României.
Proiectele demonstrative de interes pentru cooperarea la nivelul UE ar trebui să vizeze, în
opinia României, captarea şi stocarea carbonului, biocarburanţii de generaţia a doua,
microhidrocentrale (small scale CHP) şi celule de combustie (fuel cells).

37
I.8. Agricultura si pescuit
Consiliul Agricultură şi pescuit, a avut în anul 2007 un număr de 11 reuniuni, temele cele mai
relevante fiind prezentate mai jos.

Simplificarea şi reducerea birocraţiei

Procesul de simplificare a PAC a fost una din priorităţile acestui an. A fost abordată de către
Comisie din două perspective:
- simplificarea tehnică ce presupune simplificarea regulilor şi procedurilor de implementare a
diferitelor măsuri astfel încât să fie redusă presiunea costurilor administrative atât pentru
fermieri cât şi pentru administraţiile statelor membre.
- simplificarea politică care presupune eliminarea anumitor elemente de politică, măsuri, care
nu mai sunt justificate (ex: eliminarea cotei de lapte).
- Proiectele Comisiei privind simplificarea PAC au fost:
- Elaborarea unui singur regulament pentru toate organizările comune de piaţă. Acest proiect
nu a atras modificarea regimurilor organizărilor comune de piaţă, doar a unificat regulile de
implementare.
- Punerea în practică a Planului de Acţiune privind Simplificarea PAC (document care a fost
lansat cu ocazia conferinţei „O Politica Agricolă Comună mai simplă pentru Europa” din 3-
4 octombrie 2006) conţinând un număr de 20 de măsuri menite sa reducă povara
administrativa atât pentru fermieri cat si pentru administraţiile naţionale.
- Reforma organizării comune de piaţă a vinului
- Reforma sectorului producţiei de banane.
- Reforma sectorului fructelor şi legumelor.
Reformele ce privesc sectoarele menţionate mai sus (vin, banane, fructe si legume) nu au făcut
parte din proiectul iniţial al regulamentului unic pentru organizările comune de piaţă.
România a salutat Comunicarea Comisiei privind Simplificarea Politicii Agricole Comune,
considerând că această simplificare trebuie să fie numai tehnică şi nu trebuie să conducă la o
schimbare de politică. De asemenea, a susţinut ca simplificarea să reducă povara administrativă
pentru toate părţile implicate, atât fermieri cât şi pentru autorităţi.
In ceea ce priveşte propunerea Comisiei de unificare a celor 21 de Organizaţii Comune de
Piaţă, România a apreciat iniţiativa Comisiei, şi a susţinut o simplificare pur tehnică şi nu cu
implicaţii asupra politicii. România a analizat extrem de atent implicaţiile acestei propuneri
asupra mecanismelor generale de funcţionare a PAC.
Simplificarea tehnică a regulilor a fost considerată binevenită având în vedere complexitatea
cunoscută a legislaţiei agricole comunitare .

Calitate şi competiţie – agricultura europeană în faţa unei provocări globale

Au fost vizate următoarele obiective:
- intensificarea discuţiilor privind viitorul modelului European al agriculturii
- finalizarea reformei sectorului legume-fructe ;
- finalizarea reformei sectorului vin

38
- finalizarea negocierilor vizând regulamentul privind băuturile spirtoase si pe restructurarea
agriculturii organice
-
Reforma sectorului legume – fructe
Scopul reformei:
- îmbunătăţirea competitivităţii sectorului fructe şi legume şi orientarea acestuia către piaţă;
- reducerea fluctuaţiilor încasărilor cauzate de crize;
- creşterea consumului;
- îmbunătăţirea protecţiei mediului;
- simplificarea regulilor şi reducerea încărcării administrative (acolo unde este posibil).
Reforma şi-a propus: încurajarea producătorilor (din ce în ce mai mulţi) să intre în
Organizaţiile de Producători (OP); oferirea unei game mai largi de instrumente OP-urilor
pentru managementul situaţiilor de criză; integrarea sectorul fructelor şi legumelor în Schema
Plăţilor Unice; impunerea unui nivel minim de cheltuieli pentru măsuri de protecţie a mediului;
determinarea creşterii fondurilor UE alocate pentru producţia şi promovarea produselor
organice; desfiinţarea subvenţiilor la export pentru fructe şi legume. Comisia speră ca
Parlamentul şi Consiliul să aprobe reforma înainte de mijlocul anului 2007, permiţându-i să
intre în vigoare în 2008.
Organizaţiile producătorilor au avut în vedere următoarele propuneri de reformă: OP-urile vor
câştiga mai multă flexibilitate şi regulile după care funcţionează se vor simplifica. Producătorii
vor putea să se alăture unor OP-uri diferite pentru fiecare produs în parte. Va exista şi un sprijin
suplimentar (60% cofinanţare comunitară, în loc de 50% în prezent) în zone unde producţia
comercializată prin intermediul OP-urilor este mai mica de 20% şi în noile state membre,
pentru a încuraja crearea de OP-uri. Va exista un sprijin suplimentar şi pentru fuziunile de OP-
uri şi pentru asociaţiile de OP-uri. Va continua şi ajutorul suplimentar pentru OP-uri, care
funcţionează în cadrul unor scheme transnaţionale sau pe bază de relaţii între sucursale. Statele
membre şi OP-urile vor dezvolta programe operaţionale bazate pe strategii naţionale.
Managementul situaţiilor de criză va fi organizat prin intermediul OP-urilor (cu finanţare
comunitară de 50%). Instrumentele vor include recoltarea verde şi nerecoltarea, instrumente de
promovare şi comunicare în perioade de criză, training, asigurarea recoltelor şi finanţarea
costurilor administrative presupuse de înfiinţarea fondurilor mutuale. Retragerile pot fi realizate
de către OP-uri, cu o cofinanţare de 50%. Retragerile în vederea distribuţiei gratuite către şcoli,
tabere, spitale, organizaţii caritabile, aziluri de bătrâni şi instituţii de corecţie vor fi plătite în
proporţie de 100% de Comunitate până la limita de 5% din cantitatea livrată pe piaţă de către
fiecare OP.
Includerea fructelor şi a legumelor în Schema Plăţilor Unice (SPU): suprafeţele ocupate de
fructe şi legume vor fi eligibile pentru titluri de plată sub schema de ajutor decuplat, care se
aplică şi în celelalte sectoare. Intregul sprijin existent pentru fructe şi legume procesate va fi
decuplat de producţie, iar plafoanele naţionale bugetare pentru SPU vor fi crescute. Statele
membre vor avea dreptul să stabilească sume de referinţă şi să aleagă fermierii eligibili pentru
noi plăţi pe baza unei perioade de timp relevante.
Măsurile de protecţie a mediului vor permite includerea fructelor şi legumelor în SPU, ceea ce
înseamnă că respectarea condiţiilor de mediu va fi obligatorie pentru fermierii care primesc
plăţi directe. In plus, fiecare Program Operaţional trebuie să aloce cel puţin 20% din cheltuieli

39
pentru măsuri de protecţie a mediului. Pentru producţie organică, în fiecare Program
Operaţional va exista o cofinanţare comunitară de 60%.
Promovarea se va face prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care recomanda
consumul a 400 de grame de fructe şi legume zilnic. In prezent, numai Grecia şi Italia au ajuns
la acest nivel. OP-urile vor avea posibilitatea să includă în programele lor operaţionale acţiuni
de promovare a consumului de fructe şi legume. Cofinanţarea comunitară va creşte până la
60% dacă promovarea fructelor şi legumelor va fi ţintită către copii de vârstă şcolară şi
adolescenţi. Retragerile de pe piaţă pot fi distribuite gratuit organizaţiilor caritabile, şcolilor şi
taberelor.
Schimbul cu terţe ţări: dat fiind faptul că încă au loc discuţii cu privire la comerţul
internaţional, propunerea nu s-a referit la cadrul legal actual care reglementează comerţul
extern. Cu toate acestea, s-a propus ca rambursările pentru exporturi să fie înlăturate.
Inlăturarea ajutoarelor pentru procesare va contribui în mod semnificativ la simplificarea
procedurilor, la fel ca şi apariţia unor noi reguli privitoare la OP-uri şi înlăturarea rambursărilor
pentru exporturi. Simplificarea va fi susţinută de armonizarea principiilor de bază cu privire la
standardele de marketing pentru produsele agricole, inclusiv fructe şi legume.
România vine pe piaţa comună cu un sector legume-fructe care a fost puternic afectat de
perioada de tranziţie. Date fiind dimensiunile mici ale fermelor de legume şi fructe care domină
acest sector în România, este esenţială adoptarea unor mecanisme care să permită o dezvoltare
progresivă a capacităţii acestor ferme de a face faţă presiunii concurenţiale de pe piaţa
europeană. Organizarea în grupuri de producători este începută (există 49 grupuri de
producători recunoscute).
România a considerat că stimularea organizării grupurilor de producători şi a organizaţiei de
producători este necesară în vederea concentrării ofertei acestora în condiţii de calitate şi
competitivitate care reprezintă o şansă pentru producătorii români din sectorul de legume –
fructe.
Implementarea planurilor de recunoaştere preliminară a grupurilor de producători va presupune
un sprijin financiar mai consistent în vederea realizării investiţiilor pentru a realiza obiectivele
necesare recunoaşterii ca organizaţii de producători.
Se va impune sortarea, ambalarea, etichetarea de către producători a produselor în condiţiile
prevăzute standardelor de comercializare în vederea stabilizării veniturilor producătorilor şi în
respect pentru consumatori.
România a susţinut propunerea privind SPS pentru livezile si culturile de cartof, precum şi
pentru plantele necesare aromatizării alimentelor.
Noile propuneri de reformă privind promovarea şi reclamele pentru consumul de legume şi
fructe au fost susţinute având în vedere o alimentaţie echilibrată cu produse proaspete, bogate
în vitamine şi fibre necesare sănătăţii oamenilor. Aceste măsuri trebuie să facă obiectul
programelor operaţionale.
Măsurile de protecţie mediului au fost considerate obiective care necesită o atenţie deosebită.
Ele vor trebui să se regăsească în orice proiect de investiţii şi în programele operaţionale.
Culturile clasice de legume şi fructe sunt totuşi consumatoare de pesticide şi generatoare de
deşeuri în cantităţi mai mari decât alte culturi. O utilizare restrictivă a pesticidelor se impune
pentru protecţia mediului, dar trebuie luat în considerare efectul economic asupra
producătorilor romani. Se impune gestionarea cu multă atenţie a deşeurilor rezultate de la
ambalajele rezultate din utilizarea pesticidelor (inclusiv a sacilor rezultaţi de la îngrăşămintele
chimice), precum şi a celor rezultate din procesul de pregătire a produselor pentru

40
comercializarea legumelor şi fructelor proaspete şi a deşeurilor vegetale rezultate de la fabricile
de procesare a legumelor si fructelor. Legat de aceste aspecte, va fi foarte importantă o evaluare
atentă a costurilor suplimentare ce pot apare pentru producătorii romani.
In ceea ce priveşte comerţul cu terţe ţări, România a susţinut eliminarea restituţiilor la export,
iar fondurile respective aferente sa fie orientate către alte masuri de susţinere a politicii
sectorului.

Reforma sectorului vin

Având în vedere dezechilibrele de pe piaţa vinului şi scăderea competitivităţii sectorului,
Comisia considera ca reforma ar trebui sa asigure susţinerea producătorilor, integrarea fără
dificultăţi a producătorilor români şi bulgari în cadrul comunitar şi respectarea obligaţiilor
internaţionale. Având în vedere potenţialul de producţie european trebuie să se asigure o
dezvoltare viitoare durabila a acestuia.
Viitoarea politică va presupune schimbări care să asigure:
- Creşterea competitivităţii producătorilor europeni, consolidarea reputaţiei vinurilor de
calitate europene ca cele mai bune din lume, recâştigarea vechilor pieţe şi câştigarea unora
noi la nivel mondial;
- Operarea prin reguli clare, simple şi eficiente pentru a asigura echilibru între cerere şi
ofertă;
- Menţinerea celor mai bune tradiţii de producere a vinurilor în Europa şi consolidarea
mediului social şi ambiental în zonele rurale.
România, ca ţară viticolă, urmăreşte cu interes şi doreşte să contribuie la definirea şi conţinutul
reformei organizării comune de piaţă în sectorul vitivinicol, fiind de acord cu decizia Comisiei
de a se realiza această reformă ţinând cont de scăderea consumului de vin, de dezechilibrele
structurale din ultimul timp între producţie şi comercializare, de diminuare relativă a poziţiei
europene în context mondial.
În acest sens, România consideră că reforma vinului trebuie să cuprindă cu prioritate trei
direcţii care pot rezolva în mare parte aceste aspecte şi anume: calitate, comunicare şi piaţă.
Pentru aceasta va fi necesar în primul rând menţinerea unei Organizaţii Comune de Piaţă
(OCP) specifice vinului care să conducă la competitivitatea şi durabilitatea sectorului
vitivinicol european, OCP care sa menţină o fişă financiară comparabilă cu cea existentă.
Politica de calitate bazată pe creşterea producţiei de vin cu Indicaţie geografică, şi Denumire de
Origine Controlată, va permite reducerea şi chiar eliminarea supraproducţiei de vin şi a
distilării de criză în situaţii speciale.
România consideră că menţinerea programelor de restructurare şi reconversie a viilor poate
constitui o pârghie în ceea ce priveşte controlul, îndeplinirea unor obiective în domeniul
calităţii. Pentru aceasta va fi necesar să fie menţinute aceste măsuri sau să fie eligibile numai
acele măsuri de restructurare şi reconversie care să conducă la creşterea calităţii şi
competitivităţii vinurilor europene.
Foarte importantă este consolidarea conceptului european de vinuri de calitate produse într-o
regiune determinată, concept care poate sta la baza aplicării măsurilor de promovare a valorii şi
competitivităţii vinurilor europene, într-o corelaţie posibilă şi cu menţinerea şi îmbunătăţirea
chiar a menţiunilor tradiţionale.

41
Aceste măsuri corelate cu altele privind simplificarea unor norme de etichetare şi prezentare a
vinurilor, de instituire a unui control riguros pentru asigurarea trasabilităţii producţiei vinicole,
de crearea unui model viticol european de calitate, de statuarea conceptului de vin ca aliment,
de legătura acestuia cu istoria şi tradiţia zonelor de producţie, cu turismul, sunt pârghii
importante în îndeplinirea dezideratului de creşterea calităţii şi competitivităţii vinurilor
europene.
Propunerea de regulament al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European
pentru definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase
Scopul propunerii a fost alinierea legislaţiei comunitare cu regulile adoptate de către OMC,
adaptarea acesteia la cerinţele actuale ţinând cont de schimbările tehnice şi practicile
intervenite în domeniul băuturilor spirtoase, definirea clară a tuturor categoriilor de băuturi
spirtoase, asigurarea protecţiei reciproce şi nediscriminatorie băuturilor spirtoase ale ţărilor
terţe, la nivel comunitar.
Regulamentul stabileşte criteriile şi cerinţele generale privind definirea, descrierea, prezentarea
şi etichetarea pe care o băutură spirtoasă trebuie să le îndeplinească pentru a corespunde unei
anumite categorii, precum şi înregistrarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor
spirtoase.
Pentru băuturile tradiţionale româneşti (ţuică, palincă, rachiuri din fructe, etc.), noul regulament
permite României să elaboreze reglementări naţionale specifice privind producerea, descrierea,
prezentarea si etichetarea acestora, astfel încât să fie compatibile cu legislaţia comunitară, cât şi
cu metodele si practicile tradiţionale.
Faţă de proiectul final al regulamentului transmis, România a apreciat că rezultatul
dezbaterilor nu lezează în vreun fel interesele sale.

Securitate şi Progres – resurse regenerabile: energie pentru viitor

La nivelul UE se susţine dezvoltarea şi extinderea utilizării resurselor regenerabile în procesul
de producţie a energiilor regenerabile.
Condiţiile geografice, sociale şi economice oferă un potenţial bun pentru România de a utiliza
biomasa ca resursă de energie.
Una din resursele importante de biomasă pentru obţinerea energiei termice şi electrice este
lemnul.
Prin dezvoltarea activităţilor privind utilizarea biomasei în scopuri energetice se va diminua
presiunea care se exercită în prezent asupra pădurilor, a căror suprafaţă reprezintă circa 28%
din teritoriul naţional, procent care este considerat mai mic decât optimul ecologic, dar care
este chiar mult mai redus în zona de câmpie, unde, în multe judeţe este doar 5% din teritoriul
judeţului sau puţin sub acest procent.
O contribuţie importantă în acest demers ar avea realizarea unei campanii de conştientizare
publică pentru demonstrarea avantajelor utilizării bioenergiei.
Având în vedere potenţialul de utilizare a bioenergiei la nivel naţional, România susţine
prioritatea stabilită în programul de lucru al Preşedinţiei germane a UE, fiind necesar totodată
să se realizeze o mai bună coordonare şi colaborare multi şi intersectorială, a activităţilor din
acest domeniu, pe plan naţional, în vederea realizării unor paşi concreţi şi a asigurării unor
progrese în acest domeniu.
În privinţa problematicii legate de energia regenerabilă, deşi un domeniu relativ nou, acesta
prezintă interes crescut în România, având în vedere, perspectiva reducerii costurilor de

42
producţie, la nivel individual, în contextul unor proiecte integrate, iar, pe de altă parte, la nivel
global, un impact semnificativ asupra protecţiei mediului.
România urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor pentru utilizarea surselor regenerabile de energie
faţă de combustibilii convenţionali.

Un echilibru al intereselor – politica comercială internaţională

Pe parcursul anului 2007 s-a acordat o mare atenţie încheierii cu succes a negocierilor din
cadrul rundei Doha (OMC) şi cele două Preşedinţii au acţionat hotărât ca mediatoi în cadrul UE
şi la nivel internaţional. De asemenea, a existat deschidere faţă de încheierea unor acorduri
comerciale bilaterale şi consideră importantă reforma FAO.
Ca şi alte ţări, România împărtăşeşte punctele de vedere potrivit căruia liberalizarea comerţului
este un factor de favorizare a dezvoltării economice.
România urmăreşte o abordare strânsă cu poziţia de negociere a UE, iar Uniunea Europeana
apreciază atitudinea şi poziţionarea României.
In noua calitate de stat membru, România este interesată de obţinerea unor rezultate cat mai
favorabile pentru comerţul său internaţional cu produse agricole prin relansarea negocierilor
din cadrul OMC şi susţine mandatul de negociere acordat de statele membre Comisiei.
Raţionalitatea coordonării de poziţii rezulta atât din perspectiva intereselor comerciale
naţionale cât şi din faptul că în momentul intrării în vigoare a rezultatelor finale ale acestei
Runde (2008), conceptul şi reglementările de politica comercială ale UE vor fi direct aplicabile
în România.

Dezvoltarea zonelor rurale

Obiectivul politicilor UE pentru zonele rurale trebuie să fie sprijinirea reformelor primului
pilon al Politicii Agricole Comune. În acelaşi timp, aceste politici trebuie să contribuie şi la
implementarea Strategiei UE pentru creştere economică şi angajarea forţei de muncă, precum şi
la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă adoptate la Gothenborg.
Cu scopul de a avea o strategie generală şi o politică pentru zonele rurale coerente, Preşedinţia
Germaniei va urmări ca zonele rurale să devină un subiect prioritar pentru politicile UE.
România susţine priorităţile stabilite pentru dezvoltare rurală, subliniind faptul că acestea sunt
integrate şi în programul naţional de dezvoltare rurală, cu adaptările determinate de nevoile
specifice ale spaţiului rural românesc.
Sprijinul prin programul de dezvoltare rurală din România are la bază structura teritoriului şi
caracteristicile populaţiei rurale urmărindu-se, astfel, progresul economic, social şi protecţia
mediului. Astfel, pentru a asigura o dezvoltare durabilă şi echilibrată a spaţiului rural,
România pune un accent deosebit pe crearea de noi locuri de muncă, fapt ce se înscrie în linia
obiectivelor stabilite în cadrul Strategiei de la Lisabona.
Implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală în România urmăreşte, totodată,
păstrarea specificului natural şi cultural românesc prin prisma apartenenţei acestuia la
patrimoniul cultural european.
De asemenea, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală s-a acordat o atenţie deosebită
creării de parteneriate public-private ce vor implementa strategiile de dezvoltare locală ceea ce
implică un răspuns direct pentru necesităţile comunităţilor rurale.
Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurala România se va susţine sectorul de legume-
fructe având in vedere atât potenţialul cat si tradiţia pe care tara noastră le deţine in aceste

43
sectoare.
Ca stat membru al UE, prioritatea pentru anul 2007, în domeniul dezvoltării rurale, a fost
reprezentată de intensificarea procesului de consultare cu serviciile Comisiei Europene privind
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Sănătatea plantelor
In domeniul protecţiei şi sănătăţii plantelor, preşedinţia germană va pleda pentru armonizare şi
un grad cât mai înalt de protecţie a consumatorilor şi mediului. Se va pune accentul pe
următoarele măsuri:
- cadrul pentru acţiunea comunitara privind utilizarea durabila a pesticidelor
- revizuirea Directivei referitoare la pesticide
- amendarea Directivei cu privire la Controlul Organismelor Dăunătoare pentru Plante
(cultivarea cartofului)
- armonizarea standardelor fitosanitare la nivel internaţional
În luna iulie 2006, Comisia Europeană a prezentat o propunere de regulament comunitar care să
înlocuiască actuala reglementare în domeniu, Directiva 91/414/CEE privind introducerea pe
piaţă a produselor de protecţie a plantelor.
Împreună cu Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor, precum şi cu
propunerea de Directivă pentru atingerea obiectivelor strategiei, cu care are o relaţie de
interdependenţă, propunerea de regulament se încadrează în cel de al 6-lea Program Comunitar
de Acţiune pentru Mediu, care prevede reducerea impactului pesticidelor asupra sănătăţii
umane şi asupra mediului, la nivelul UE.
România apreciază Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor, precum şi
propunerea de Directivă pentru atingerea obiectivelor strategiei, ca instrumente eficiente pentru
reducerea impactului produselor de protecţie a plantelor asupra sănătăţii oamenilor şi asupra
mediului.
România susţine propunerea de amendare a directivei privind controlul organismelor
dăunătoare la cartof - Directiva 69/465/CE privind controlul nematozilor cu chisti ai cartofului.
Implementarea prevederilor propunerii conduce la cunoaşterea mai exactă a ariei de răspândire
a nematozilor cu chisti în România, la prevenirea introducerii şi răspândirii acestora precum si
la aplicarea corespunzătoare a masurilor de combatere a acestora.
România apreciază iniţiativa de a armoniza standardele fitosanitare la nivel internaţional.

Politica comună a pescuitului

S-a continuat să se militeze pentru o politică maritimă orizontală.
Conform Regulamentului cadru al Politicii Comune a Pescuitului (2371/2002) privind
conservarea si exploatarea durabilă a resurselor piscicole s-a impus adoptarea de masuri care
sa minimizeze impactul activităţilor de pescuit asupra ecosistemelor marine.
Rapoarte ştiinţifice recente, in special cele ale Consiliului Internaţional pentru Explorarea Marii
(ICES) au arătat ca anumite habitate de mare adâncime trebuie protejate de eroziunea mecanică
exercitată de uneltele de pescuit.

44
România şi-a exprimat interesul în vederea conservării resurselor acvatice vii si protecţiei
biodiversităţii marine, luând în considerare sensibilitatea acestor habitate la efectele de traulare.
Principiile de îndrumare pentru reformele planificate au fost managementul durabil al
resurselor piscicole şi diversificarea activităţilor economice in zone care sunt dependente de
pescuit. Acestea includ, in special:
- Îmbunătăţiri în monitorizarea activităţilor de pescuit şi controlul pescuitului ilegal
- Iniţiativa de protejare a animalelor marine tinere
- Un plan multi-anual de refacere a stocurilor de cod din Marea Baltica si un plan de
management pentru limba de mare si calcan din Marea Nordului
- Activităţi de cercetare a schimbărilor stocurilor de peste cauzate de clima
- Eco-etichetarea produselor piscicole
Regulamentul anual pentru fixarea posibilităţilor de pescuit este principalul instrument al
politicii de conservare a resurselor piscicole din cadrul Politicii Comune a Pescuitului,
devenind tot mai complex in ultimii ani în special datorită introducerii restricţiilor pentru
efortul de pescuit în cadrul planurilor de refacere şi includerii măsurilor temporare şi
derogărilor în alte acte legislative.
România consideră că ar trebui agreată o abordare pe termen lung privind managementul
pescuitului. Reducerea efortului de pescuit în cadrul planurilor de refacere este esenţială, de
asemenea, trebuie acordată mai multă atenţie selectivităţii uneltelor de pescuit.
Este necesară, de asemenea, promovarea de programe complexe de cercetare marină care să
identifice soluţii viabile pe termen lung.
Pentru 2007, s-a considerat a fi necesar şi s-a elaborat un program comunitar de evaluare
ştiinţifică a resurselor piscicole din Marea Neagră, deoarece nu existau estimări relevante
privind situaţia stocurilor în aceasta zonă, şi în care, vor trebui implicate şi statele nemembre
ale UE din spaţiul Mării Negre, în vederea stabilirii în anii următori a TAC (captura totală
admisibilă) şi cotelor.
Pentru prima dată de la aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, Comisia
Europeană a lansat o propunere de regulament pentru stabilirea de Capturi Totale Admise
(TAC) şi cote pentru pescuitul la calcan şi şprot în Marea Neagră pentru 2008.
Propunerea a fost lansată în noiembrie a.c. şi a avut ca scop fixarea cotelor de pescuit pentru
Statele Membre, a celor mai importante stocuri de peşte din Marea Neagră din punct de vedere
comercial (pentru anul 2008).
Grupul de lucru ştiintific care a avut loc in septembrie a.c. la Constanţa (organizat de Comisie
împreună cu autorităţile române şi format din cercetători români şi bulgari) a făcut o serie de
recomandări privind politica de conservare a resurselor de calcan şi şprot. Recomandările au
fost preluate de către STECF (Comitetul Ştiinţific, Tehnic şi Economic pentru Pescuit), care a
emis o recomandare către Comisie.
În urma acestei recomandări Comisia a propus un TAC de 90 tone la calcan şi de 15.000 de
tone la şprot, împreună cu un set de măsuri tehnice pentru pescuitul la calcan care privesc
instituirea unei perioade de prohibiţie, marimea minimă a ochiului de plasă şi dimensiunea
minimă de debarcare.
Pentru distribuirea cotelor, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura (ANPA) a avut
contacte cu administraţia omoloagă din Bulgaria. A fost semnat un protocol prin care TAC la

45
calcan se împarte în mod egal între cele două state, iar pentru TAC la şprot s-a agreat soluţia
menţinerii unui TAC comunitar fără a fi divizat între cele două ţări.
In cadrul negocierilor, România a solicitat şi Comisia Europeană a acceptat creşterea TAC la
calcan de la 45 la 50 tone alocate ţării noastre.

Standarde ridicate de siguranţă a alimentelor şi diete sănătoase – Europa: întărirea

responsabilităţii şi profilaxie
Pentru anul 2007 s-a avut ca obiectiv consolidarea protecţiei consumatorului în ceea ce priveşte
siguranţa alimentelor, punând accent pe următoarele:
Dezvoltarea continuă şi optimizarea strategiilor europene în controlul bolilor la animale–
metode noi de diagnostic care pot conduce la reducerea semnificativă a numărului de animale
bolnave ce urmează să fie sacrificate,
In domeniul sănătăţii animale, România adoptă strategiile europene în legătura cu
supravegherea, diagnosticul si combaterea bolilor infecţioase, având drept scop optimizarea
metodelor de supraveghere a bolilor la animale, îmbunătăţirea metodelor de diagnostic în
vederea reducerii numărului de teste de laborator necesare confirmării bolii si a reducerii
cheltuielilor alocate aplicării masurilor de control.
Creşterea transparenţei şi coerenţei procedurilor care guvernează aprobarea organismelor
modificate genetic de către EFSA şi Comisie;
România şi-a exprimat interesul privind creşterea transparenţei şi coerenţei acestor proceduri,
având în vedere sensibilitatea acestui subiect cu impact atât asupra producătorilor, cât şi a
consumatorilor şi importanţa accesării informaţiilor de către toate părţile interesate.
Propunerile de regulamente pe aditivi, arome, şi enzime în alimente (cu indicaţii de utilizare,
reguli de etichetare etc.) şi aprobarea procedurii pentru aceste substanţe
România a susţinut necesitatea dinamizării negocierilor asupra propunerilor de regulamente
pentru aditivi, arome şi enzime în alimente, având in vedere importanta reglementarii anumitor
cerinţe legate de utilizarea si etichetarea acestora.
Dezvoltarea continuă a colaborării între autorităţile competente ale statelor membre, precum şi
între acestea şi structurile ştiinţifice din domeniile aditivilor, aromelor şi enzimelor în alimente,
de la nivelul statelor membre şi EFSA au contribuit la eficientizarea negocierilor, in vederea
adoptării noilor regulamente in domeniu.
Modificarea Regulamentului privitor la alimentele noi şi ingredientele acestora, modificarea
Regulamentului referitor la cerinţe de sănătate pentru subproduse de origine animală
România a susţinut ideea modificării Regulamentului referitor la cerinţele de sănătate pentru
subprodusele de origine animală având în vedere importanţa extinderii măsurilor de tranziţie
pentru anumite măsuri, precum şi a revizuirii anumitor prevederi actuale pentru facilitarea
implementării cerinţelor Regulamentului.
Îmbunătăţirea monitorizării reziduurilor de medicamente veterinare
România a susţinut propunerea privind îmbunătăţirea monitorizării reziduurilor de
medicamente veterinare, având în vedere importanţa asupra sănătăţii publice. Folosirea pe scară
largă a produselor medicinale de uz veterinar poate influenţa în mod semnificativ sănătatea
consumatorilor de produse de origine animală prin crearea de microorganisme antibiorezistente
în cazul antibioticelor şi prin dereglări metabolice grave în cazul folosirii hormonilor ca
stimulatori de creştere. Astfel, implementarea monitorizării reziduurilor de medicamente

46
veterinare realizată prin Planul naţional de control al reziduurilor la animalele vii si produsele
de origine animală reprezintă o preocupare majoră a serviciilor veterinare din România.

I.9. Mediu

România a participat la toate cele 4 reuniuni din 2007 ale Consiliului Mediu, având intervenţie
pe fiecare din punctele agendelor reuniunilor.
Principalele puncte dezbătute la întâlnirile miniştrilor mediului s-au referit la schimbări
climatice (emisii CO2, secetă şi lipsa de apă, includerea aviaţiei în schema comunitară de
emisii de gaze cu efect de seră), organisme modificate genetic, protecţia solului, precum şi
perspective ale politicii comunitare ce mediu.

Referitor la schimbările climatice, România a susţinut poziţia potrivit căreia atingerea

obiectivelor Convenţiei cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice nu poate fi
realizată decât în baza unei planificări pe termen lung, scop în care trebuie identificate
mecanismele prin care să fie susţinute noile tehnologii privind creşterea eficienţei energetice.
În 2007, România a continuat să urmărească şi să participe la activităţile şi negocierile cu
privire la angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale ţărilor dezvoltate
după anul 2012, ţinând seama de propria creştere economică, dar şi ca parte a pieţei unice
europene.
România consideră că schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de
seră constituie un instrument prin care se pot înregistra rezultate în reducerea efectivă a
emisiilor de gaze cu efect de seră. Reprezentanţii români au contribuit la stabilirea detaliilor
tehnice referitoare la introducerea transportului aerian în Schema de comercializare,
considerând necesară o analiza atentă şi detaliată a impactului sectorului aviaţie la nivelul
întregii Comunităţi Europene, pentru o evaluare cât mai coerentă şi obţinerea de date cât mai
precise şi corecte.

Subiectul seceta şi lipsa de apă a constituit un punct important pentru România care s-a
confruntat cu fenomene extreme: valuri succesive de inundaţii şi secetă. În acest ultim an,
seceta, cea mai gravă din ultimii 60 de ani, a afectat circa jumǎtate din teritoriul ţării (zona de
sud si sud-est), din care aproximativ 7 milioane ha de terenuri agricole. Mai mult, s-au
înregistrat deficite majore de apă în 7 din cele 11 bazine hidrografice existente la nivelul
întregii ţări.
România a susţinut identificarea obiectivelor comune în vederea unei acţiuni concertate la
nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte deficitul de apă şi seceta, salutând includerea
prevederilor referitoare la evaluarea riscului secetei şi planificarea managementului secetei. În
acest scop, a considerat că examinarea condiţiilor de accesare a Fondului de Solidaritate şi
integrarea aspectelor legate de secetă în viitoarele programe de lucru anuale ale mecanismului
de protecţie civilă reprezintă elemente importante pentru sprijinirea eforturilor de reducere a
impactului secetei.
În ceea ce priveşte protecţia solului, România a susţinut adoptarea strategiei tematice privind
solul împreună cu directiva cadru privind solul, ca principal instrument de aplicare a liniilor
directoare ale strategiei. Directiva cadru privind protecţia solului are o importanţă semnificativă
pentru România, având în vedere că protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a solurilor

47
constituie o problemă de interes naţional care impune adoptarea unui cadru legislativ adecvat,
menit să asigure o coordonare unitară a activităţilor economice şi agricole în contextul
dezvoltării durabile.
În România, circa 80% din solurile utilizate în agricultură şi 70% din cele forestiere sunt
afectate, în diferite grade, de diverse fenomene dăunătoare, în continuă extindere şi agravare:
eroziune şi alunecări de teren, salinizare, compactare, acidifiere, declinul materiei organice,
poluare chimică afectează 900 mii ha.
Circa 50% din elementele fertilizante preluate anual de recoltele agricole provin din rezerva
naturală a solurilor (o proporţie cu mult peste capacitatea de regenerare a lor) fapt ce conduce
la scăderea continuă a calităţii acestora.
România a susţinut intensificarea consultărilor privind protecţia solului în vederea finalizării
proiectului de Directivă şi Strategie într-o perioadă cât mai scurtă, ca şi necesitatea luării în
considerare a destinaţiei de folosinţă actuale şi viitoare aprobată, la evaluarea riscului pentru
mediu si sănătatea umană a terenului contaminat. De asemenea, România a susţinut şi obţinut
introducerea acidifierii ca proces de degradare a solului, completând anexa I a Directivei cadru
privind solul cu o nouă secţiune privind elementele comune pentru identificarea zonelor cu risc
de acidifiere.

Referitor la organismele modificate genetic, România a votat “abţinere” la momentul luării

deciziei în Consiliul Mediu în cazul celor câteva produse transgenice aflate în discuţie.
România sprijină dezvoltarea şi implementarea măsurilor adecvate de biosecuritate, necesare
conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice, ţinând cont, totodată, de riscurile pentru
sănătatea umană, în raport cu aplicaţiile în practică a produselor şi serviciilor din domeniul
biotehnologiei moderne.
România îşi propune promovarea principiului precauţiei şi cel al transparenţei în luarea
deciziilor atât la nivel naţional cât şi la nivel comunitar şi global, prin dezvoltarea capacităţii
instituţionale şi aplicarea măsurilor de biosecuritate specifice protecţiei mediului, în contextul
utilizării produselor şi serviciilor oferite de biotehnologia modernă.
În ceea ce priveşte perspectivele politicii comunitare de mediu, România consideră că
îndeplinirea obiectivelor celui de al 6-lea Program de acţiune pentru mediu contribuie la
integrarea mediului în celelalte politici comunitare, susţinându-se, astfel, implementarea şi
controlul aplicării legislaţiei existente, precum şi impulsionarea activităţilor la nivel
internaţional. Dezvoltarea şi implicarea diferitelor instrumente economice contribuie la
îmbunătăţirea mediului, susţinând totodată, dezvoltarea de ghiduri privind investiţiile financiare
pentru a stimula utilizarea tehnologiilor de mediu. De asemenea, România a subliniat că o
atenţie deosebită trebuie acordată tehnologiilor de mediu inovatoare şi utilizării acestora pe o
scară cât mai largă.
I.10. Educaţie, tineret şi cultură

Printre temele importante de pe agenda europeană a anului 2007 în domeniul educaţiei se

numără adoptarea, în cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi cultură din luna mai a Concluziilor
Consiliului privind Cadrul de indicatori şi nivele de referinţă pentru monitorizarea atingerii
obiectivelor Lisabona în educaţie şi formare profesională. România a sprijinit adoptarea
textului (textul include observaţiile şi propunerile făcute de România în cadrul dezbaterilor
anterioare Consiliului) De asemenea, România a susţinut propunerea ca sondajul european

48
privind competenţele lingvistice să se desfăşoare în anul 2010 în loc de 2009 şi ca, la ediţia
următoare, sondajul să se refere la toate limbile oficiale ale uniunii, predate în UE.

Educaţie

În cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din 15-16 noiembrie 2007 s-a realizat acordul
politic privind Cadrul european al calificărilor (EQF). Cadrul comun de referinţă privind
calificările profesionale va servi drept instrument de transpunere între diferite sisteme şi
niveluri de calificări, atât pentru învăţământul general şi superior cât şi pentru învăţământul şi
formarea profesională. Prin implementarea EQF certificatele de calificare emise la nivel
naţional şi sectorial vor putea fi recunoscute şi folosite în celelalte state membre ale Uniunii
Europene. În plus, Cadrul european al calificărilor va permite raportarea sistemelor de calificări
la un punct comun european de referinţă, arătând astfel relaţia dintre calificările internaţionale
sectoriale şi sistemele naţionale de calificări. De asemenea, va contribui la realizarea
obiectivelor mai vaste ale promovării învăţării continue şi ale creşterii şanselor de ocupare a
unui loc de muncă, mobilităţii şi integrării sociale a lucrătorilor şi a persoanelor care studiază.
În România Cadrul Naţional al Calificărilor se află în faza de elaborare. Dezvoltarea şi
recunoaşterea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţei cetăţenilor sunt esenţiale pentru
dezvoltare individuală, competitivitate, ocuparea forţei de muncă şi coeziune socială în
Comunitate. Printre avantajele pe termen lung ale compatibilităţii dintre Cadrul Naţional al
Calificărilor şi EQF se numără facilitarea mobilităţii transnaţionale a lucrătorilor şi a celor care
studiază, contribuţia la îndeplinirea cerinţelor privind cererea şi oferta pe piaţa europeană a
muncii, precum şi accesul şi participarea la învăţarea continuă pentru toţi, inclusiv pentru
persoanele dezavantajate. Acestora li se adaugă existenţa unei perspective clare de evoluţie în
carieră, prin urmarea unui traseu de formare profesională şi a unei alternative în cazul în care o
calificare nu-şi mai găseşte locul pe piaţa muncii

Tineret

Concluziile referitoare la „perspectivele de viitor privind cooperarea europeană în

domeniul politicii de tineret” au fost adoptate în cadrul Consiliului din mai 2007. România a
prezentat evaluarea sa privind principalele aspecte şi linii de acţiune, necesare la nivel
european, în vederea îmbunătăţirii cooperării în domeniul politicilor de tineret.
Printre temele importante, susţinute şi de România şi adoptate în cadrul Consiliului Educaţie,
Tineret şi Cultură din noiembrie 2007 se numără Proiectul de Rezoluţie a Consiliului UE şi a
Reprezentanţilor guvernelor statelor membre privind „crearea de oportunităţi egale pentru toţi
tinerii – participare totală în societate”.

Cultură

Obţinerea, în cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din mai 2007, a Acordului Politic
privind Directiva „Televiziunea fără Frontiere”, TVFF, reprezintă unul dintre cele mai
importante puncte de pe agenda europeană din domeniul culturii. România a susţinut fără
rezerve textul propus de preşedinţie, apreciind că acesta oferă o viziune echilibrată a intereselor
diferitelor părţi la negociere. De asemenea, România si-a exprimat speranţa că dezbaterile

49
următorilor ani vor cuprinde şi problematica drepturilor de autor şi drepturilor conexe în
domeniul audiovizual.
Alte aspecte importante se referă la adoptarea Concluziilor privind contribuţia sectoarelor
cultural şi creativ la atingerea obiectivelor Lisabona şi la Facilitarea accesului tinerilor la
aşezămintele culturale, pentru o suma simbolică”.
Prima reuniune din cadrul Consiliului Parteneriatului Permanent UE-Rusia în domeniul culturii
(Lisabona, 25 oct. 2007) a permis adoptarea unei declaraţii comune referitoare la cooperarea
UE-Rusia în domeniul cultural.
În cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din noiembrie 2007 a fost adoptată
Recomandarea de Decizie a Consiliului privind Capitalele Europene pentru anul 2011.
România a susţinut fără rezerve desemnarea oraşelor Turku şi Talinn capitale europene în
2011.

Programul Capitala Culturală Europeană a fost iniţiat de Consiliul de Ministri ai Culturii

din UE în 1985, la iniţiativa Melinei Mercouri, ministrul grec al culturii. Programul a fost
conceput "cu scopul de a apropia popoarele Europei" şi de a celebra contribuţia oraşelor la
dezvoltarea culturii. Pentru anul 2007, Capitalele Europene desemnate în mai 2004, în urma
votului final al Consiliului de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeana, au fost oraşele Sibiu
şi Luxemburg. Organizarea şi coordonarea evenimentelor din cele două oraşe s-a derulat în
baza unui parteneriat special Sibiu-Luxemburg. Tema aleasă de Sibiu pentru Programul Sibiu
capitală europeană 2007 şi-a propus să prezinte profilul multicultural al oraşului vechi de opt
secole, sub deviza “Sibiu, city of culture”. Proiectul este cel mai important eveniment cultural
organizat şi derulat în România prin dimensiune, perioada de derulare şi impact de comunicare
publică.

50
PARTEA a II-a - DREPT EUROPEAN, ARMONIZARE LEGISLATIVĂ

II.1. Avizarea proiectelor de acte normative care transpun în legislaţia naţională prevederi
ale dreptului comunitar

Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr.133/2006, Departamentul pentru Afaceri Europene avizează,

în mod obligatoriu, proiectele de acte normative care urmăresc transpunerea în legislaţia
naţională a actelor normative comunitare. Per a contrario, dacă nu este vorba de transpunerea
unei directive, avizul DAE nu este obligatoriu.
De asemenea, Departamentul pentru Afaceri Europene examinează, sub aspectul
compatibilităţii cu reglementările comunitare, la solicitarea Departamentului pentru Relaţia cu
Parlamentul, propunerile legislative, în vederea formulării punctului de vedere al Guvernului
asupra acestora.
Totodată, Departamentul pentru Afaceri Europene mai are posibilitatea legală de a aviza
proiectele de acte normative în calitate de instituţie interesată în aplicarea lor, în funcţie de
obiectul de reglementare.
În categoria proiectelor de acte normative care se avizează în mod obligatoriu de către
Departamentul pentru Afaceri Europene se includ proiectele de lege, ordonanţe ale Guvernului,
hotărâri ale Guvernului, ordine, instrucţiuni, norme etc. emise de ministere şi alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale.
Proiectele de acte normative care transpun se transmit, în mod obligatoriu, însoţite de tabelul
de concordanţă între actul comunitar propus să fie transpus şi proiectul de act normativ care îl
transpune.
În curând, după adoptarea sa de către Guvernul României, pe site-ul Departamentului pentru
Afaceri Europene, va fi publicată şi Metodologia de avizare a proiectelor de acte normative.

II.2. Procesul de notificare

Potrivit art.3 alin.1 lit.d din actul său normativ de organizare şi funcţionare, Departamentul
pentru Afaceri Europene coordonează procesul de notificare electronică a legislaţiei naţionale
care transpune acquis-ul comunitar către Comisia Europeană şi o informează pe aceasta cu
privire la măsurile luate pentru aplicarea directivelor comunitare. Astfel, Departamentul pentru
Afaceri Europene a continuat activitatea de notificare a măsurilor naţionale de executare a
directivelor comunitare, activitate preluată de la fostul Minister al Integrării Europene,
monitorizând îndeplinirea obligaţiei de transpunere a directivelor comunitare în termenele de
transpunere stabilite, prin coordonarea acţiunilor tuturor instituţiilor în acest sens şi notificarea
electronică a măsurilor naţionale de transpunere.

Potrivit Raportului Comisiei Europene referitor la gradul de transpunere a directivelor, din data
de 8 martie a acestui an, România se situa pe locul 27, având 91,40% din directive transpuse în
legislaţia naţională.
În vederea recuperării restanţelor înregistrate, şi chiar înainte de a primi o primă scrisoare de
avertisment din partea Comisiei, DAE a elaborat, pe baza informaţiilor primite din partea
instituţiilor responsabile, Programul legislativ prioritar pentru îndeplinirea obligaţiei de
notificare. Acesta cuprinde toate măsurile legislative pe care Guvernul, prin instituţiile cu
atribuţii în domeniu, trebuie să le iniţieze în vederea transpunerii directivelor comunitare
restante. În acest sens, instituţiile responsabile şi-au asumat termene de adoptare a actelor
normative de transpunere, astfel încât să fie evitată declanşarea fazei contencioase a procedurii

51
în neîndeplinirea obligaţiilor care revin României ca urmare a statutului de stat membru al
Uniunii Europene.

După recuperarea în regim de urgenţă a unui număr considerabil din restanţele înregistrate,
pentru a asigura o monitorizare permanentă şi cuprinzătoare a îndeplinirii obligaţiei de
transpunere şi notificare a directivelor comunitare, Departamentul pentru Afaceri Europene a
elaborat Programul Naţional pentru Transpunerea şi Notificarea Directivelor, adoptat prin
Memorandum în cadrul şedinţei de Guvern din data de 17.07. a.c. Acest Program reflectă
stadiul transpunerii şi notificării tuturor directivelor comunitare în vigoare, iar prin actualizarea
sa periodică permite instituţiilor să identifice în timp util directivele a căror transpunere intră în
sfera lor de reglementare şi să îşi stabilească termene realiste pentru adoptarea proiectelor de
acte normative de transpunere şi notificarea acestora.

Potrivit ultimei evaluări periodice realizate de către Comisia Europeană cu privire la gradul de
transpunere a directivelor comunitare de către statele membre, la data de 8.10.a.c., România se
situa pe locul 14, cu un grad de transpunere de 99.63%. În acest fel, deficitul de transpunere a
ajuns la doar 0,37%, fiind redus substanţial faţă de cel înregistrat în luna iulie, respectiv 2.8%.
Un astfel de procent permite României să se înscrie în media înregistrată la nivelul tuturor
statelor membre, partea comunitară transmiţând Guvernului român felicitări pentru rezultatul
obţinut.

În contextul procesului de transpunere şi notificare a directivelor şi pentru evitarea

consecinţelor negative pe care le-ar putea avea pentru România o eventuală condamnare la
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Departamentul pentru Afaceri Europene a
coordonat, la nivel inter-ministerial, măsurile de elaborare şi adoptare a unei întregi serii de
acte naţionale de transpunere, implicându-se în special în cazul acelora pentru care, datorită
domeniului de reglementare al unor directive, transpunerea acestora intra în sfera de
responsabilitate a mai multor instituţii. Astfel, DAE s-a implicat activ în iniţierea şi
coordonarea grupurilor de lucru pentru transpunerea unor directive comunitare restante, vizate
de procedura în neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin Tratatul de aderare, precum Directiva
74/556/CEE privind stabilirea modalităţilor de aplicare a măsurilor tranzitorii din domeniul
activităţilor de comerţ şi de distribuţie a produselor toxice şi activităţilor de utilizare
profesională a acestor produse, inclusiv activităţile de intermediere şi Directiva 74/557/CEE
privind realizarea libertăţii de stabilire si a libertăţii de a presta servicii cu privire la activităţile
independente şi activităţile intermediarilor din comerţul şi distribuţia produselor toxice. Ca
urmare a activităţilor desfăşurate în cadrul grupului de lucru, România a elaborat şi adoptat
actele normative naţionale de transpunere, permiţând notificarea cu declaraţie de transpunere
totală a celor două directive.

Totodată, DAE s-a implicat în demersurile întreprinse la nivel naţional pentru transpunerea în
termen (20.10.2007) a Directivei 2005/36/EC privind recunoaşterea calificărilor profesionale,
act normativ comunitar cu un impact social major, care reprezintă prima modernizare
comprehensivă a sistemului de recunoaştere a calificărilor profesionale de la introducerea lui
acum 40 de ani în cadrul Uniunii Europene.
În vederea transpunerii noii directive, care reuneşte directivele existente în domeniul
recunoaşterii calificărilor profesionale (directivele privind sistemul general de recunoaştere
care se aplică profesiilor reglementate la nivel naţional şi directivele sectoriale care se aplică
profesiilor reglementate la nivel comunitar: medic, medic dentist, farmacist, asistent medical
generalist, moaşă, arhitect, medic veterinar), DAE, prin experţii săi, s-a implicat în mod activ
în activitatea desfăşurată de grupul de lucru special constituit în acest sens.

52
În mod asemănător, întrucât din analiza normelor în vigoare prin care se reglementează timpul
de gardă în sectorul sanitar precum şi a actelor şi practicilor administrative în domeniu a reieşit
faptul că există unele aspecte care încalcă prevederile Directivei 2003/88/CE privind anumite
aspecte ale organizării timpului de lucru, DAE a preluat iniţiativa şi a organizat o reuniune în
cadrul căreia au fost analizate prevederile naţionale referitoare la timpul de gardă în sectorul
sanitar, în vederea eliminării reglementărilor care încalcă limitele stabilite de directiva UE în
materia timpului de lucru şi pentru a nu expune România riscului declanşării unei proceduri de
constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, din iniţiativa Comisiei Europene,
precum şi riscului ca o persoană fizică să introducă o acţiune în justiţie la o instanţă naţională,
care să solicite Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene pronunţarea unei hotărâri
preliminare. În urma reuniunilor, soluţia experţilor Ministerului Sănătăţii Publice a fost
elaborarea unui proiect de act normativ privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea
gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, proiect ce va fi inclus în Legea privind
salarizarea personalului contractual din sectorul sanitar.

În acelaşi context, trebuie neapărat semnalat faptul că Departamentul pentru Afaceri Europene
este coordonatorul naţional pentru transpunerea şi implementarea Directivei 2006/123/CE
privind serviciile pe piaţa internă (Directiva Servicii). Procesul de transpunere şi implementare
are o durată de trei ani, urmând a fi finalizat la data de 28 decembrie 2009.
Prin urmare, în prima parte a anului DAE a organizat un grup de lucru extins, la care a invitat
un număr de 30 de instituţii din cadrul administraţiei centrale cu relevanţă pentru domeniul
serviciilor pentru a prezenta pentru prima dată în România textul directivei, pentru a atrage
atenţia asupra complexităţii acestuia datorată implicaţiilor de tip orizontal pe care le are actul
normativ comunitar şi pentru a genera un prim schimb de idei cu autorităţile competente în
acest domeniu. Totodată, reuniunea viza pregătirea activităţii de evaluare a sistemelor de
autorizare a serviciilor existente în România, precum şi introducerea conceptului de Punct de
Contact Unic.
Principalele activităţi pe care le va presupune procesul de transpunere şi implementare al
acestei directive sunt: studiul directivei şi realizarea de materiale de promovare şi familiarizare
cu textul actului normativ pentru instituţiile relevante domeniului acesteia de aplicare,
elaborarea unui plan de implementare a directivei cu impact asupra activităţii mai multor
instituţii ale administraţiei centrale, înfiinţarea mai multor grupuri de lucru speciale pentru
fiecare dintre componentele directivei, participarea la grupurile de lucru şi la sesiunile de
pregătire organizate de către Comisia Europeana la Bruxelles.
Experţii DAE au elaborat o nouă abordare a procesului implementării, constatându-se
dificultăţile întâmpinate în procesul de luare a deciziei în cadrul grupurilor de lucru cu o
componenţă foarte extinsă. Astfel, directiva a fost divizată în patru dosare de implementare
distincte, dar interconectate, în vederea unei mai bune gestiuni a elementelor de detaliu.
De asemenea, pentru asigurarea unui schimb de idei mai fructuos, fiecărui dosar de
implementare i-a fost atribuit un grup de lucru special cu o componenţa inter-ministerială mai
restrânsă decât cea a grupurilor de lucru anterioare. Aceste grupuri de lucru sunt:
- GLS pentru elaborarea actului normativ cadru pentru transpunerea Directivei Servicii;
- GLS pentru realizarea procesului de examinare a legislaţiei în vederea simplificării
procedurilor administrative şi eliminării barierelor în calea liberei circulaţii a serviciilor
şi dreptului de stabilire şi îndeplinirea obligaţiilor de raportare şi cooperare
administrativă;
- Grupului de lucru pentru Punctele de Contact Unic;
- Grupului de lucru pentru proceduri electronice.
Cele patru grupuri de lucru speciale îşi vor coordona rezultatele activităţii prin intermediul
DAE, care va întocmi, periodic, rapoarte.

53
În acelaşi context DAE şi-a asumat sarcina de a transmite Guvernului informări periodice cu
privire la activitatea grupurilor de lucru speciale şi a progreselor înregistrate în cadrul
procesului general de implementare.
În toată această perioada, DAE a organizat reuniuni bilaterale cu instituţiile cu rol cheie în
procesul de implementare a directivei, respectiv cu MIRA, MEF, MIMMCTPL, ONRC, MCTI
şi MJ. În prezent DAE are în pregătire observaţii pentru planul de acţiune comun al MIRA şi
MEF - coordonatorii dosarului pentru scanarea legislaţiei, observaţii pentru proiectul caietului
de sarcini pentru organizarea Punctelor de Contact Unic propus de către ONRC şi va elabora o
propunere pentru structura actului normativ cadru pentru transpunerea directivei.

Pentru începutul anului 2008 DAE îşi propune realizarea unui plan de acţiuni integrat pentru
toate dosarele de implementare, precum şi iniţierea unei consultări publice privind
implementarea directivei. De asemenea, de la începutul anului 2008 DAE va reprezenta
România în grupul de lucru pentru componenta servicii a sistemului IMI. De asemenea, este
evaluată oportunitatea ca DAE să întreprindă măsurile necesare pentru contractarea, prin
achiziţie publică, a unui consultant care să recomande o soluţie optimă pentru înfiinţarea
Punctelor de Contact Unic.
Mai trebuie precizat şi faptul că, în data de 11 martie 2008, reprezentantul DAE va participa la
prima reuniune a grupului de lucru dedicat cooperării administrative conform directivei
servicii, care va avea loc la Bruxelles, în vederea pregătirii lansării, în 2009, a proiectului pilot
IMI pentru modulul vizând acest act normativ comunitar.

II.3. Crearea cadrului juridic necesar aplicării directe a regulamentelor comunitare

Spre deosebire de directive, regulamentele comunitare nu se transpun, ele produc efecte directe
în ordinea juridică a fiecărui stat membru din momentul intrării în vigoare, asemenea unei legi
interne.
Având în vedere că nu trebuie adoptate măsuri legislative naţionale de transpunere, este
necesară asumarea regulamentelor, ca atare, de către fiecare instituţie cu responsabilităţi în
aplicarea lor.
Totodată, pe lângă angajamentul implementării regulamentelor din aria de competenţă,
instituţiile trebuie să evalueze fiecare astfel de act comunitar, precum şi actele normative
române incidente în domeniul respectiv, iar în urma acestei evaluări, instituţia responsabilă de
crearea cadrului legislativ naţional pentru asigurarea aplicării directe a regulamentelor
comunitare în România să întreprindă următoarele demersuri, după caz:
- să abroge sau să modifice în mod corespunzător actele naţionale care „dublează”, încalcă sau
adaugă nepermis la prevederile unor regulamente comunitare, astfel încât să nu mai existe
paralelisme, încălcări ori piedici în calea aplicării directe a regulamentelor UE;
- să iniţieze/adopte măsurile legislative sau administrative fără de care aplicarea directă a
regulamentelor europene în ordinea juridică internă nu este posibilă.

Prin urmare, DAE a considerat necesară constituirea unui grup de lucru inter-ministerial, având
ca obiectiv scanarea legislaţiei naţionale relevante, identificarea acelor prevederi naţionale care
„dublează”, încalcă sau adaugă nepermis la prevederile unor regulamente UE, precum şi a
acelor regulamente comunitare pentru care, în România, nu exista un cadru juridic necesar
aplicării lor directe şi efective începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.
În acest sens, experţii DAE au redactat lista regulamentelor adoptate la nivel comunitar până în
anul 2007 şi a transmis-o tuturor instituţiilor relevante pentru acest demers în vederea asumării

54
şi propunerii de măsuri legislative necesare, însoţite de termene reale pentru aducerea la
îndeplinire a obligaţiilor asumate.
Monitorizarea acestui demers revine DAE, care a insistat asupra accelerării
modificării/abrogării legislaţiei naţionale care se suprapune peste aria de acoperire a
regulamentelor europene şi, în mod similar, asupra iniţierii şi adoptării în regim de urgenţă a
actelor normative naţionale care creează cadrul de aplicare a regulamentelor trebuie adoptate cu
urgenţă, având în vedere că ţara noastră, în calitate de stat membru UE, nu poate lipsi legislaţia
comunitară de efect pe teritoriul său.
Mai mult, în unele cazuri, DAE s-a implicat în activităţile legate de identificarea instituţiilor
responsabile pentru anumite regulamente comunitare (de exemplu, regulamentul comunitar
privind plăţile transfrontaliere în euro).
În alte cazuri, pentru a se asigura de faptul că există un cadru legal care să permită aplicarea
directă a unui regulament comunitar de la momentul intrării sale în vigoare, DAE s-a implicat
activ, alături de alte instituţii, în cadrul reuniunilor grupurilor de lucru special constituite în
vederea elaborării actelor normative naţionale necesare. Este cazul, de exemplu, al
Regulamentului privind Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială, care, în scopul depăşirii
dificultăţilor întâmpinate de statele membre ale Uniunii Europene în domeniul cooperării
transfrontaliere, ca parte a procesului de reformă a politicii regionale pentru perioada 2007-
2013, introduce un nou instrument de cooperare la nivel comunitar, respectiv Gruparea
europeană de cooperare teritorială (GECT).
După cum este bine cunoscut, începând cu data aderării, România are obligaţia de a aplica în
totalitate acquis-ul comunitar.
Departamentul pentru Afaceri Europene monitorizează această obligaţie, dar şi toate celelalte
obligaţii care revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În acest context,
o serie de iniţiative trebuie menţionate în continuare.

II.4. O mai bună reglementare – (better regulation)

Pornind de la ideea că actele normative joacă un rol esenţial în dezvoltarea generală a oricărei
societăţi, Strategia de la Lisabona plasează printre elementele sale cheie obiectivul unei mai
bune legiferări. Aceasta reprezintă o condiţie sine qua non pentru ameliorarea competitivităţii şi
pentru o mai bună guvernare europeană.
Potrivit documentelor în materie, principalele elemente ale iniţiativei „o mai bună legiferare”
sunt:
I. Evaluarea impactului actelor normative comunitare şi naţionale;
II. Măsurarea costurilor administrative şi reducerea sarcinilor administrative;
III. Promovarea consultărilor şi a dialogului cu destinatarii actelor normative naţionale şi
comunitare;
IV. Simplificarea legislaţiei comunitare şi naţionale;
V. Aplicarea legislaţiei comunitare.

Iniţiativa are o dimensiune comunitară şi una naţională (nivel central, regional, local), ea vizând
atât legislaţia UE, cât şi legislaţia statelor membre.
Departamentul pentru Afaceri Europene a invitat la sediul său reprezentanţi ai tuturor
instituţiilor administraţiei publice centrale care ar putea fi implicate în acest demers, realizând o
prezentare a iniţiativei privind ameliorarea legislaţiei din perspectiva recentelor evoluţii la nivel
comunitar şi subliniind necesitatea luării de măsuri la nivel naţional.
În acest sens, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene s-a constituit un grup
de lucru inter-ministerial permanent în domeniul ameliorării legislaţiei care se reuneşte ori de
câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe lună. Grupul de lucru pregăteşte poziţiile României

55
în legătură cu problematica ameliorării legislaţiei comunitare şi stabileşte măsurile care trebuie
luate pentru ameliorarea legislaţiei naţionale.
Dincolo de pregătirea poziţiei naţionale în legătură cu demersurile derulate la nivel comunitar,
grupul elaborează în prezent o strategie naţională în domeniul unei mai bune legiferări,
strategie structurată pe următoarele direcţii de acţiune: (i) evaluarea impactului; (ii) măsurarea
costurilor administrative şi reducerea sarcinilor administrative; (iii) întărirea consultărilor şi a
dialogului cu destinatarii reglementarilor; (iv) simplificarea legislaţiei; (v) aplicarea legislaţiei
comunitare.
Acest document ia în considerare atât eforturile realizate la nivel comunitar, cât şi pe cele
interne. Grupul de lucru inter-ministerial a desemnat deja instituţiile responsabile pentru fiecare
dintre piloni, care sunt în curs de finalizare a propriilor contribuţii la textul strategiei((i)–
Secretariatul General al Guvernului; (ii) - Secretariatul General al Guvernului şi Comisia
Naţională de Prognoză; (iii) – Secretariatul General al Guvernului împreună cu Agenţia pentru
Strategii Guvernamentale; (iv) - Secretariatul General al Guvernului împreună cu Consiliul
Legislativ din România; (v) - Departamentul pentru Afaceri Europene).
În calitatea sa de instituţie responsabilă pentru pilonul v (aplicarea legislaţiei
comunitare),Departamentul pentru Afaceri Europene a realizat următoarele demersuri:
- dincolo de activitatea propriu-zisă de avizare a proiectelor de acte normative care transpun
norme comunitare, la nivelul DAE este în curs de finalizare o metodologie privind avizarea
proiectelor de acte normative prin intermediul cărora se asigură compatibilizarea legislaţiei
naţionale cu dreptul Uniunii Europene, ţinând seama de noile modificări ale legislaţiei în
materie;
- după crearea, în 2006, a reţelei naţionale pentru notificarea către Comisie a măsurilor
naţionale de transpunere a directivelor comunitare, în anul 2007 a fost elaborată metodologia
privind notificarea şi a continuat procesul de notificare; obiectivul DAE şi al celorlalte instituţii
din reţeaua naţională este transpunerea integrală a directivelor comunitare în vigoare şi
notificarea tuturor măsurilor naţionale de transpunere;
- după constituirea grupului de lucru privind crearea cadrului de aplicare directă a
regulamentelor comunitare, în anul 2007 au fost demarate acţiuni concrete în vederea creării
cadrului pentru aplicarea directă a regulamentelor (abrogarea/modificarea/completarea actelor
normative naţionale în vigoare);
- centrul SOLVIT România funcţionează în cadrul DAE şi a devenit operaţional la 1 ianuarie
2007; activitatea de soluţionare a cazurilor cu care este sesizat centrul SOLVIT se desfăşoară
pe baza propriei metodologii;
- în ceea ce priveşte contenciosul comunitar, pe lângă acţiunile propriu-zise legate de
reprezentarea României înaintea instituţiilor şi instanţelor comunitare pe probleme legate de
respectarea dreptului comunitar, a fost elaborată şi adoptată prin memorandum al guvernului
metodologia privind reprezentarea pe care toate instituţiile naţionale trebuie să o respecte.

Totodată, DAE s-a implicat şi în privinţa pilonului al doilea, măsurarea costurilor

administrative şi reducerea sarcinilor administrative, punctul unic de contact la nivel naţional
pentru exerciţiul lansat de Comisie în vederea măsurării costurilor administrative şi reducerii
sarcinilor administrative aferente legislaţiei comunitare care trebuie transpusă sau aplicată
direct în statele membre fiind stabilit în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene,
Direcţia Drept European, Armonizare Legislativă.
Având în vedere procentul de reducere a sarcinilor administrative asumat de către Comisia
Europeană, respectiv 25% până în anul 2012, în 2008, România, prin instituţiile responsabile
pentru pilonil al doilea al strategiei în domeniul unei mai bune legiferări, trebuie să stabilească
propriul procent cu care va reduce sarcinile administrative rezultate exclusiv din legislaţia
naţională. Acesta va fi unul în egală măsură de ambiţios în raport cu cel comunitar, dar va ţine
seama şi de realităţile interne.

56
Precizăm şi faptul că, în perioada 8-12 octombrie, în strânsă colaborare cu DAE, experţii
OCDE şi UE au organizat în România o misiune de evaluare privind cadrul de reglementare în
România, mai exact capacităţile instituţionale de management în domeniul legislative şi stadiul
introducerii bunelor practici pentru ameliorarea cadrului naţional de reglementare. Ca urmare a
acestui exerciţiu va fi elaborat un raport de ţară, care va cuprinde recomandări privind
realizarea unor reforme specifice pentru implementarea bunelor practici în domeniul
ameliorării cadrului de reglementare la nivel naţional.
Proiectul strategiei naţionale va fi finalizat de instituţiile responsabile pentru fiecare direcţie de
acţiune ţinând seama de concluziile misiunii de evaluare. Abia după aceea, proiectul strategiei
va fi supus dezbaterilor grupului de lucru extins în domeniul unei mai bune legiferări, iar apoi
dezbaterii publice.
Paralel cu finalizarea strategiei, instituţiile responsabile pentru fiecare pilon al acesteia trebuie
să deruleze acţiunile pe care le consideră necesare în vederea atingerii propriilor obiective,
ţinând seama de evoluţiile la nivel comunitar.

Trebuie precizat şi faptul că, la începutul anului 2008, în colaborare cu managerul de proiect
pentru România şi firma care va realiza efectiv măsurarea costurilor administrative în
România, Departamentul pentru Afaceri Europene va organiza o conferinţă la care vor
participa, pe lângă oficiali ai Comisiei Europene şi ai Guvernului României, reprezentanţi ai
tuturor ministerelor, precum şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, ca parte a unui demers mai
larg de conştientizare publică asupra acestei noi iniţiative a Comisiei Europene, menită a creşte
competitivitatea firmelor din Uniunea Europeană, in contextul globalizării.

II.5. Pachetul privind revizuirea Pieţei Interne

În luna februarie a acestui an, Comisia Europeană a dat publicităţii Raportul intermediar pentru
Consiliul European de primăvară 2007, intitulat “O Piaţă Unică pentru cetăţeni”. Documentul
scoate în evidenţă provocările cu care se confruntă în prezent Piaţa Unică, la circa 15 ani de la
crearea sa şi schiţează o serie de orientări şi acţiuni de bază privind viitorul acesteia.
Aceste orientări sunt menite să repoziţioneze rolul Pieţei Unice în contextul provocărilor
generate de extinderea UE şi de fenomenul globalizării.

Pe plan intern, se pledează pentru o mai puternică apropiere a politicilor Pieţei Unice de
interesele cetăţenilor şi ale operatorilor economici, prin promovarea de acţiuni care să genereze
încredere, flexibilitate şi condiţii de egalitate pe piaţa europeană, concomitent cu întărirea
cadrului de supraveghere şi control al îndeplinirii condiţiilor de securitate şi sănătate publică,
de protecţie a mediului, de care să beneficieze atât consumatorii cât şi întreprinderile.

Pe plan extern, se preconizează o compatibilizare mai accentuată a cadrului comunitar de

reglementare cu cel internaţional, facilitând schimburile economice, cu accent pe
influenţarea/alinierea acestuia din urmă la norme europene. Deschiderea pieţelor europene va fi
acompaniată de măsuri de contracarare a efectelor negative ale schimbărilor structurale în
comerţul mondial, de promovare a inovării şi progresului tehnologic şi a protecţiei drepturilor
de proprietate intelectuală.
În toamna anului curent a urmat Raportul „Single Market Review”, care a evidenţiat faptul că
potenţialul Pieţei Interne nu este pe deplin exploatat din cauza problemelor de implementare a

57
acquis-ului, a inadecvării unor instrumente şi a menţinerii unor bariere în domeniul fiscal şi al
serviciilor.
Pentru aceste motive, noua strategie a Pieţei Interne va avea în vedere o ameliorare a modului
de gestionare a problemelor ce persistă încă în acest domeniu. Noua abordare va trebui să
răspundă corect problemelor globalizării, să îmbunătăţească comunicarea, iar politicile să aibă
un impact maxim şi bine determinat şi să fie orientate către rezultate tangibile. Se va acţiona
doar acolo unde pieţele nu funcţionează şi se vor evalua consecinţele intervenţiei politicilor,
concomitent cu identificarea sinergiilor între instrumentele de politică.
Ca urmare a acestui raport, la nivelul Departamentului pentru Afaceri Europene s-a constituit
un grup de lucru intern, care analizează prevederile acestuia şi va trasa conturul unei Strategii
naţionale în domeniul Pieţei Interne. Odată trasate liniile directoare ale acesteia, procesul va fi
externalizat, urmând a se constitui un grup de lucru inter-ministerial care va elabora efectiv
acest document.

Sistemul informatic pentru Piaţa Internă - IMI

Internal Market Information System - IMI este un sistem electronic de comunicare şi informare,
disponibil tuturor administraţiilor din cele 27 de state membre printr-o interfaţa unică, conceput
astfel încât să suporte toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Acesta este destinat a facilita
cooperarea administrativă directă între autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene în
vederea implementării eficiente a legislaţiei comunitare în domeniul Pieţei Interne. Va constitui
un instrument care va asigura, rapid şi sigur, schimbul de informaţii între autorităţile statelor
membre UE, permiţând o comunicare eficientă, în ciuda barierelor create de structura
administrativă diferită şi de limba utilizată.

Într-o primă fază, vor fi dezvoltate aplicaţii pentru Directiva privind recunoaşterea calificărilor
profesionale (dintr-un total de 800 profesii, 4 dintre acestea - doctori, farmacişti, fizioterapeuţi
şi contabili - au fost alese pentru a participa în prima versiune pilot a IMI) şi pentru Directiva
privind serviciile în cadrul Pieţei Interne.

În condiţiile în care acest instrument se va dovedi eficient şi util, va fi extins şi la alte profesii
şi, mai mult, la alte acte normative comunitare.

Departamentul pentru Afaceri Europene este coordonatorul naţional al Sistemului informatic

pentru Piaţa Internă - IMI. În această calitate, DAE va avea o serie de responsabilităţi, atât în
faza de pregătire iniţială a sistemului (notificarea sistemului către Autoritatea Naţională pentru
Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, identificarea autorităţilor competente
pentru cele două arii legislative pilot, pregătirea acestora în vederea utilizării IMI, înregistrarea
autorităţilor competente în sistem, punct naţional de contact pentru această problematică şi
interlocutor al Comisiei Europene în materie), cât şi pe parcursul implementării acestuia în
România (diseminarea la nivel naţional a informaţiilor cu privire la IMI, identificarea
autorităţilor responsabile pentru fiecare arie legislativă care va fi introdusă în sistem în viitor,
autentificarea autorităţilor competente care solicită acces în sistem, validarea şi gestionarea
datelor acestor autorităţi, autorizarea accesului unei autorităţi competente la o anumită arie
legislativă, refuzul de a răspunde la o anumită solicitare a unei alte autorităţi competente dintr-
un stat membru UE, autoritate competentă pentru propriile zone de responsabilitate, asistarea
autorităţilor competente în identificarea unei alte autorităţi competente în cazul în care se
întâmpină dificultăţi de acest fel, asigurarea transmiterii de răspunsuri competente şi în timp la

58
solicitările primite în cadrul sistemului, contactarea punctului de contact al Comisiei Europene
atunci când o serie de aspecte nu pot fi soluţionate pe plan intern, organizarea de sesiuni de
pregătire pentru autorităţile competente înregistrate, punct naţional de contact atât la nivel
intern, cât şi în ceea ce priveşte relaţia cu Comisia Europeană).

Opţional, Departamentul pentru Afaceri Europene va mai putea beneficia de o serie de facilităţi
precum posibilitatea de a aproba prealabil solicitările formulate de o autoritate competentă ori
răspunsurile transmise de către aceasta ori de a interveni în situaţia în care un alt stat membru
nu este satisfăcut de răspunsul furnizat de către autorităţile competente române.

În încheiere, trebuie subliniat faptul că importanţa dezvoltării cooperării administrative între

statele membre ale Uniunii Europene a fost recunoscută în cadrul noii Strategii Lisabona, care
prevede: „… aceste măsuri, împreună cu (…) directiva cu privire la servicii şi o sporită
cooperare administrativă între statele membre, vor ajuta la crearea unei noi dinamici a
afacerilor şi a ocupării forţei de muncă în cadrul Uniunii Europene”.

Mai mult, IMI îşi va aduce contribuţia şi cu privire la activităţile înscrise pe agenda iniţiativei
„Better Regulation”, ajutând la îmbunătăţirea implementării dreptului comunitar în statele
membre. Totodată, va contribui şi la realizarea unui important obiectiv al e-Government,
respectiv acela de a „oferi o guvernare efectivă şi eficientă”.

59
PARTEA a III-a – SOLVIT ŞI CONTENCIOS COMUNITAR

III.1. SOLVIT

SOLVIT reprezintă un mecanism informal, necontencios şi gratuit de soluţionare a cazurilor

privind aplicarea incorectă sau neaplicarea dreptului comunitar aferent pieţei interne. În fiecare
stat membru funcţionează câte un centru naţional SOLVIT. Centrele naţionale colaborează
strâns în soluţionarea cazurilor, ele derulându-şi activitatea sub atenta monitorizare a Comisiei
Europene.

Condiţiile pentru ca un caz să fie considerat un caz SOLVIT sunt următoarele:

- să prezinte un element transfrontalier;
- să privească neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar aferent
pieţei interne de către administraţia unui stat membru;
- să nu fi fost declanşată vreo procedură judiciară în legătură cu respectivul caz.
Pentru mai multe informaţii privind SOLVIT, vă rugăm să accesaţi link-ul
http://www.dae.gov.ro/index.php?pag=articol&pid=3&sid=23 .

De la începutul anului 2007, centrul SOLVIT România a soluţionat 38 de cazuri. De asemenea,

centrul SOLVIT România a răspuns la 50 de cereri de informare. Totodată, au fost respinse
pentru că nu puteau fi soluţionate prin SOLVIT 57 de cazuri. În prezent, sunt efectiv în lucru
12 cazuri SOLVIT, iar 12 cazuri sunt în curs de analiză pentru a se determina dacă pot fi
soluţionate prin SOLVIT.

Cele mai multe cazuri privesc libera circulaţie a persoanelor: recunoaşterea calificărilor
profesionale, drepturile de securitate socială, dreptul de a circula şi de a–şi stabili rezidenţa
într-un alt stat membru. Alte domenii în care au fost soluţionate probleme prin intermediul
SOLVIT sunt: nediscriminarea, impozitarea, înmatricularea autovehiculelor, libera circulaţie a
mărfurilor, uniunea vamală.

Exemple de cazuri de succes soluţionate cu sprijinul autorităţilor publice române:

1. Centrul SOLVIT al Comisiei Europene, în urma unei plângeri formulate de către un cetăţean
francez, a sesizat centrul SOLVIT român cu privire la existenţa unor taxe discriminatorii
pentru intrarea în Mănăstirile Humorului, Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ. Discriminarea
consta în faptul că preţul unui bilet de intrare pentru cetăţenii străini era dublu faţă de cel
pentru cetăţenii români. Cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu cel al Arhiepiscopiei
Sucevei şi Rădăuţilor, preţurile pentru biletele de acces atât în mănăstirile mai sus menţionate,.
cât şi în celelalte mănăstiri din subordinea Arhiepiscopiei au fost uniformizate, discriminarea
fiind astfel înlăturată.

2. Un cetăţean român, rezident în Italia, a solicitat în acest stat, recunoaşterea calificării sale
profesionale de medic de medicină generală, în vederea exercitării profesiei. Solicitarea i-a fost
respinsă pe motiv că documentele de calificare nu erau atestate ca fiind conforme cu originalul
de către Consulatul Italiei în România. Cerinţa obţinerii acestei declaraţii de conformitate este
disproporţionată şi încalcă libera circulaţie a persoanelor. În urma intervenţiei SOLVIT,
documentele de calificare ale petentului au fost recunoscute.

3. Un cetăţean italian rezident în România împreună cu partenera lui de cetăţenie moldoveană a

cerut sprijinul SOLVIT pentru ca partenera lui să obţină carte de rezidenţă pentru membrii de
familie ai unui cetăţean UE. Prima solicitare introdusă de aceasta fusese respinsă, solicitându-i-
se să obţină, în prealabil, viza de şedere de la consulatul României din Republica Moldova.

60
Centrul SOLVIT a colaborat cu Oficiul Român pentru Imigrări stabilind faptul că nu se poate
cere viză unui cetăţean din stat terţ care este deja rezident în România, în baza unui permis
pentru studii.

4. Un cetăţean român, rezident în Austria, s-a adresat centrului SOLVIT România pentru a-l
ajuta să obţină formularul E 205, completat de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale (CNPAS), prin care să i se ateste anii de experienţă din România în vederea
calculării drepturilor de securitate socială. Cererea fusese transmisă de Casa de Pensii din
Viena în urmă cu mai multe luni, petentul apelând la SOLVIT pentru a urgenta eliberarea
formularului. Cu sprijinul CNPAS, formularul a fost transmis petentului după câteva zile.

III.2. Contencios comunitar

În cadrul DAE funcţionează agentul guvernamental al României pentru Curtea de Justiţie a

Comunităţilor Europene (C.J.C.E.) şi Tribunalul de Primă Instanţă (T.P.I.), care reprezintă
România înaintea instituţiilor şi instanţelor comunitare în cadrul procedurilor prevăzute la art.
3 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 133/2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
În activitatea sa, agentul guvernamental este sprijinit de Serviciul SOLVIT şi Contencios
Comunitar, format din 8 experţi.

Din punct de vedere organizatoric, în 2007, a fost adoptată de Guvernul României, prin
memorandum, metodologia privind reprezentarea României în procedurile în faţa C.J.C.E., a
T.P.I. şi a altor instituţii comunitare. Această metodologie a definitivat structura organizatorică
care contribuie la reprezentare, creând grupul de lucru contencios comunitar. Acesta grupează,
în mod obligatoriu, reprezentanţi ai tuturor ministerelor şi se reuneşte trimestrial, abordând
probleme majore ale reprezentării. Totodată, aceasta permite constituirea de grupuri de lucru
sectoriale ori de câte ori reprezentarea României în cazuri date ridică probleme a căror
soluţionare presupune colaborarea între mai multe instituţii.
De asemenea, metodologia cuprinde reguli privind pregătirea reprezentării României în cazuri
concrete, monitorizarea activităţii instanţelor comunitare şi evaluarea activităţii de reprezentare
a României.

Guvernul României, prin agentul guvernamental, a elaborat şi transmis observaţii scrise în

cauza C-33/07 Jipa – prima cerere transmisă Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de
instanţele române (Tribunalul Dâmboviţa) având ca obiect pronunţarea unei hotărâri
preliminare în domeniul liberei circulaţii a persoanelor (conformitatea prevederilor Legii nr.
248/2005 cu Directiva 2004/38/CE).

Guvernul României, prin agentul guvernamental, a declanşat, la Tribunalul de Primă Instanţă al

Comunităţilor Europene, două acţiuni având ca obiect anularea Deciziei nr. C(2007)5240 final
a Comisiei Europene din 26 octombrie 2007, respectiv a Deciziei nr. C(2007)5253 final a
Comisiei Europene din 26 octombrie 2007 privind planul naţional de alocare de certificate de
emisii de gaze cu efect de seră pentru 2007, respectiv pentru perioada 2008-2012, notificat de
România în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13
octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect
de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului.

61
Totodată, agentul guvernamental a elaborat şi transmis, cu respectarea termenelor procedurale,
poziţia Guvernului României în cadrul fazelor precontencioase ale următoarelor acţiuni în
constarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru declanşate de Comisia Europeană
împotriva României:

I. Scrisori de punere în întârziere – prima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constarea

neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru:
1) netranspunerea Directivei 79/409/CE privind conservarea păsărilor sălbatice;
2) incompatibilitatea cu art. 45 din Tratatul CE a condiţiei cetăţeniei române pentru accesul şi
exercitarea profesiei de notar;
3) neaplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului privind
standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi
în documente de călătorie emise de statele membre;
4) netranspunerea Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16
decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor;
5) netransmiterea de informaţii complete în contextul mecanismului de monitorizare a emisiilor
de gaze cu efect de seră prevăzut de Decizia 280/2004/CE, coroborată cu Decizia 166/2005/CE
(2 scrisori de punere în întârziere);
6) incompatibilitatea cu art. 56 şi 43 din Tratatul CE a mai multor prevederi din actul
constitutiv şi din contractul de privatizare al S.C. Petrom S.A.;
7) 5 scrisori de punere în întârziere pentru netranspunerea a 154, 22, 4, 3, respectiv 2 directive
comunitare. În prezent, ridică încă probleme transpunerea şi notificarea a 9 directive
comunitare din cele vizate de scrisorile Comisiei.

II. Avize motivate – a doua etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constarea neîndeplinirii
obligaţiilor de stat membru:
8) netranspunerea Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15
martie 2006 privind condiţiile minime pentru punerea în aplicare a regulamentelor (CEE) nr.
3820/85 şi (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislaţia socială referitoare la activităţile
de transport rutier şi de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului;
9) netranspunerea Directivei 74/556/CEE privind stabilirea modalităţilor de aplicare a
măsurilor tranzitorii din domeniul activităţilor de comerţ şi de distribuţie a produselor toxice şi
activităţilor de utilizare profesională a acestor produse, inclusiv activităţile de intermediere;
10) netranspunerea Directivei 74/557/CEE privind realizarea libertăţii de stabilire si a libertăţii
de a presta servicii cu privire la activităţile independente şi activităţile intermediarilor din
comerţul şi distribuţia produselor toxice;
11) netranspunerea Directivei 2006/100/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a
anumitor directive din domeniul libertăţii de circulaţie a persoanelor, având în vedere aderarea
Bulgariei şi României;

Alte două răspunsuri în contextul acţiunilor declanşate de Comisia Europeană sunt în curs de
elaborare, un rol important în acest context revenind nu numai agentului guvernamental, ci şi
instituţiilor de resort. Aceste răspunsuri vizează:
1) taxa specială pentru autovehicule instituită de art. 2141 din Codul Fiscal;
2) localizarea apelantului la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

Prioritatea agentului guvernamental este de a evita declanşarea acţiunilor înaintea instanţelor

comunitare în care România are calitatea de pârât. În acest sens, depune toate diligenţele astfel
încât:
- să prevină declanşarea unor acţiuni împotriva României. Toate răspunsurile autorităţilor
române la solicitările de informaţii ale Comisiei care vizează compatibilitatea legislaţiei

62
naţionale cu dreptul Uniunii Europene, solicitări care nu sunt formulate în contextul unei
acţiuni declanşate, sunt analizate în cadrul Serviciului SOLVIT şi Contencios Comunitar (până
la jumătatea lunii decembrie au fost gestionate 26 de răspunsuri la asemenea solicitări)
- procedurile vizând constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru declanşate de
Comisia Europeană împotriva României să se soluţioneze, într-o măsură cât mai mare
posibilă, încă din faza lor precontencioasă. Până în prezent nu există pe rolul Curţii de Justiţie
a Comunităţilor Europene sau al Tribunalului de Primă Instanţă nicio cauză în care România să
aibă calitatea procesuală de pârât.

63
PARTEA a IV-a - STRATEGII ALE UE ŞI MONITORIZARE POST-ADERARE

IV.1. Elaborarea Strategiei Post-Aderare a României 2007-2020

Pe parcursul anului 2006 DAE (în vechea structură a MIE) a elaborat o propunere de Strategie
Post-aderare a României la UE. Având în vedere că la momentul respectiv existau documente
strategice adoptate de către România şi agreate de către UE documentul s-a aplecat, în
principal, asupra priorităţilor post-aderare din punct de vedere al abordărilor europene.
Consultările cu partidele politice, partenerii sociali şi ONG au dus la concluzia că aceştia, în
special partidele politice şi partenerii sociali, doresc elaborarea unui document strategic de
factură clasică la care să participe nemijlocit. Solicitarea a fost asumată de către Guvern care a
iniţiat procesul de consultare. Astfel, la începutul anului 2007, Guvernul României a iniţiat o
serie consultări cu reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai partenerilor sociali şi ai
mediului academic cu privire la elaborarea în comun a Strategiei post-aderare a României.
În prima parte a lunii februarie 2007, partidele politice parlamentare, Guvernul, Academia
Română, Banca Naţională a României, patronatele, sindicatele şi societatea civilă au
nominalizat câte un grup de experţi care să participe la elaborarea strategiei în cadrul Grupului
comun de lucru pentru elaborarea Strategiei Post-aderare (GCL).
Departamentul pentru Afaceri Europene a fost desemnat de Primul Ministru să asigure
Secretariatul tehnic al Grupului de lucru, având ca atribuţii organizarea întâlnirilor,
comunicarea în cadrul GCL, centralizarea şi depozitarea documentelor, coordonarea echipelor
de elaborare, redactarea formei finale a documentului.
În perioada februarie-iunie, GCL s-a întrunit periodic şi a adoptat prin consens structura
strategiei, obiectivele fundamentale ale celor două perioade incluse în orizontul strategiei şi
direcţiile strategice de acţiune pentru fiecare obiectiv.
GCL a solicitat reprezentanţilor Guvernului implicarea Academiei Române, ca entitate
apolitică cu expertiză în toate domeniile strategiei, în elaborarea proiectului strategiei post-
aderare. Astfel, partea I - Evaluarea internă şi a construcţiei europene la data aderării
României a fost elaborată în întregime de către AR, pe baza studiilor şi evaluărilor institutelor
din subordine, iar partea a II-a - Strategia de dezvoltare a României pe perioada post-aderare a
fost elaborată de către AR, pe baza contribuţiilor membrilor GCL şi a altor surse de date
oficiale. Datorită conţinutului specific, partea a III-a - Definirea strategicã a rolului şi poziţiei
României în cadrul Uniunii Europene a fost elaborată de un grup de lucru alcătuit din experţi ai
Departamentului pentru Afaceri Europene şi ai Ministerului Afacerilor Externe, sub
coordonarea Secretariatului Tehnic.
Secretariatul Tehnic a elaborat termenii de referinţă pentru elaborarea materialelor de către AR,
a asigurat coordonarea elaborării părţii a treia şi a asigurat coerenţa celor trei părţi ale SNPAR.
Secretariatul Tehnic a redactat proiectul Strategiei Post-Aderare în luna iulie şi a propus
adoptarea documentului la începutul lunii august 2007. În vederea asumării politice a Strategiei
Post-Aderare, Secretariatul Tehnic a pregătit documentul în vederea tipăririi şi distribuirii către
autorităţile publice, partenerii sociali şi societatea civilă.

IV.2. Elaborarea Programului Naţional de Reforme 2007-2010

În contextul revizuirii Strategiei Lisabona, la sfârşitul anului 2005, Statele Membre (UE 25) au
fost invitate să elaboreze şi să depună la Comisia Europeană (CE) primul Program Naţional de

64
Reforme (PNR) elaborat conform unui set de 24 de recomandări care acoperă macroeconomia,
microeconomia şi piaţa muncii.
România a fost invitată la finele anului 2006 să depună la CE propriul PNR. Pentru
coordonarea elaborării PNR, pentru început Ministerul Integrării Europene a reprezentat
punctul de contact în relaţia cu CE pe problematica SLR. Prima variantă a PNR a fost
introdusă pe portalul MIE şi trimisă informal CE în luna noiembrie 2006; simultan au avut loc
o serie de consultări cu ministerele, alte instituţii ale statului şi partenerii sociali.
Începând cu ianuarie 2007, punctul de contact pentru SLR a fost Departamentul pentru Afaceri
Europene, care a preluat coordonarea procesului de elaborare a PNR.
Pentru definitivarea documentului, în cadrul parteneriatului pentru implementarea Strategiei
Lisabona, iniţiat între Secretariatul General al Comisiei Europene (SG COM) şi Departamentul
pentru Afaceri Europene, au fost organizate două reuniuni bilaterale de consultări, în data de 16
februarie şi 23-24 februarie 2007.
În urma acestor consultări, a rezultat necesitatea concentrării programului pe un număr mai mic
de priorităţi faţă de cele prevăzute de documentul iniţial (14 priorităţi), extinderea perioadei de
aplicare a PNR până la nivelul anului 2010 şi realizarea consensului naţional pentru finalizarea
documentul - aspect foarte important pentru asigurarea şi continuarea procesului de
implementare a PNR.
În raport cu aceste priorităţi, au fost definite măsurile şi acţiunile prioritare, în secvenţialitatea
lor, urmărind modelul furnizat de SG COM. Fiecare dintre aceste măsuri a fost justificată
printr-o scurtă descriere a situaţiei curente, corectarea deficienţelor înregistrate, asumarea
ţintelor şi termenelor pentru realizarea acestora. Totodată, anexele nr. 2 şi 3 la PNR cuprind în
sinteză acţiunilor enumerate în text, impactul măsurilor propuse, alocările bugetare şi
convergenţa cu Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 şi cu Planul Naţional
Strategic de Dezvoltare Rurală 2007-2013.
Pentru finalizarea documentului în termenul asumat şi pentru a avea o evaluare pozitivă a
acestuia au fost necesare următoarele acţiuni:
1. revizuirea secţiunilor de politici sectoriale prezentate anterior, în conformitate cu
observaţiile COM, prezentate în cadrul întâlnirii bilaterale din 24-25 mai 2007;
2. revizuirea măsurilor şi acţiunilor astfel încât să fie asigurate condiţiile necesare
implementării efective prin formularea de angajamente ferme, monitorizabile;
3. consultarea sectorială şi naţională a partenerilor sociali, mediului de afaceri, mediului
academic şi autorităţilor publice locale;
4. finalizarea documentului în conformitate cu observaţiile şi propunerile primite în timpul
consultărilor;
5. asumarea politică a documentului de către miniştri;
6. aprobarea documentului în şedinţa de Guvern pentru transmiterea acestuia la
Secretariatul General al COM în termenul asumat de România;
7. prezentarea în Parlament, după consultarea prealabilă a partidelor politice.

Programul Naţional de Reformă 2007-2010 (PNR) este rezultatul colaborării ministerelor, care
au constituit Grupul de lucru pentru Strategia Lisabona: Ministerul Economiei şi Finanţelor,
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei, Ministerul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ministerul Internelor

65
şi Reformei Administrative, Ministerul Justiţiei, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului, Ministerul Sănătăţii, Secretariatul General al Guvernului, Banca Naţională a
României, Comisia Naţională de Prognoză).
Grupul de lucru a fost coordonat de secretarul de stat Adrian Ciocănea, care a organizat pe
această temă şi o serie de consultări cu partenerii sociali în perioada 24 aprilie – 18 iunie a.c..
După dezbaterea in cadrul Comisiei pentru Afaceri Europene a Parlamentului României,
documentul a fost aprobat de către Guvern şi a fost transmis CE la data de 25 iulie 2007.

Monitorizarea implementării PNR

Strategia Lisabona este singura strategie a UE pentru care a fost instituit un sistem de evaluare
anuală, aceasta implicând necesitatea ca SM să transmită anual Comisiei Europene rapoarte în
care obiectivele şi măsurile asumate sunt cuantificate.
În cursul anului 2007, Comisia Europeană şi Statele Membre au elaborat (în cadrul unui grup
de lucru) un nou instrument de raportare privind implementarea PNR naţionale. Potrivit
acestuia, fiecare SM trebuie să completeze şi să transmită SG COM, până la 15 octombrie,
raportul de implementare a PNR însoţit de un tabel de monitorizare în care sunt descrise sumar
măsurile şi sunt comensuraţi indicatorii de realizare într-o manieră unitară, care să permită
agregarea realizărilor la nivelul UE.
În scopul pregătirii raportului anual de implementare a PNR al României, Departamentul
pentru Afaceri Europene a pus în practică următoarea procedură de monitorizare:
a) Pe baza Anexei nr 2 la PNR, DAE a elaborat un Plan cadru de măsuri, care conţine
principalele categorii de informaţii solicitate de SG COM, respectiv denumirea
măsurii, motivarea sau raţiunea acesteia, termene de realizare (început şi sfârşit) şi
indicatorii de realizare, la care se adaugă informaţii necesare monitorizării interne –
instituţii responsabile şi alte informaţii relevante. Planul cadru a fost analizat în
septembrie 2007 în cadrul Grupului de lucru pentru Strategia Lisabona.
b) Planul cadru a fost transmis tuturor instituţiilor responsabile în vederea completării
cu acţiuni concrete pentru anii 2007 şi 2008 (acţiunile identificate contribuie efectiv
la realizarea măsurii şi sunt cuantificabile). În acest mod, s-a constituit Planul de
acţiune pentru implementarea PNR.
c) În cadrul Grupului de lucru pentru Strategia Lisabona, au fost selectate cele mai
relevante acţiuni implementate în cursul anului 2007 în vederea raportării către SG
COM.
d) Pe baza acţiunilor selectate, sub coordonarea DAE, instituţiile responsabile de
implementarea planului au elaborat secţiunile proiectului de Raport de
implementare a PNR pe anul 2007. DAE a elaborat forma integrată a acestui proiect
de raport şi l-a transmis spre consultare tuturor instituţiilor care au contribuit la
realizarea lui.
e) După consultare, Raportul de implementare a PNR pe anul 2007 a fost aprobat în
cadrul şedinţei de Guvern din data de 17 octombrie 2007 şi a fost transmis SG
COM pe data de 18 octombrie 2007.
Mecanismul de monitorizare a Planului de acţiuni prevede raportarea trimestrială a
realizărilor către DAE şi elaborarea de rapoarte de monitorizare, care sunt înaintate CEIE
şi Guvernului pentru informare şi iniţiere de măsuri corective.

66
IV.3. Planul de măsuri prioritare pentru integrare - 2007

Angajamentele asumate de România în perioada de pre-aderare au continuat să reprezinte

obiectul unei atenţii speciale din partea Departamentului pentru Afaceri Europene, de
îndeplinirea la timp a acestora depinzând integrarea propriu-zisă şi evitarea adoptării, de către
Comisia Europeană, a măsurilor de salvgardare stipulate în Tratatul de aderare.
Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană – 2007 a fost elaborat – în coordonarea
Departamentului pentru Afaceri Europene - ţinând cont de recomandările conţinute în Raportul
de monitorizare al Comisiei Europene din 26 septembrie 2006. O parte a acestor recomandări
au constituit obiectul „Planului de măsuri pentru remedierea deficienţelor semnalate de
Comisia Europeană în Raportul de monitorizare din 26 septembrie 2006” (adoptat imediat după
publicarea Raportului Comisiei) şi au fost realizate până la începutul anului 2007.
Planul pentru anul 2007 cuprinde peste 300 de măsuri pentru implementarea recomandărilor şi
înlăturarea deficienţelor sau a cauzelor acestora, grupate pe domenii gestionate de principalele
ministere şi instituţii responsabile pentru îndeplinirea măsurilor respective.
Pentru o serie de domenii de acquis, pentru care Tratatul de aderare prevede perioade de
tranziţie, au fost prevăzute în Plan acţiuni care să asigurare pregătirea României pentru
implementarea procedurilor europene, imediat după momentul încetării acestor perioade de
tranziţie.
Măsurile incluse în planul pentru anul 2007 se referă la:
- punerea în practică a unor recomandări şi rezolvarea unor deficienţe semnalate în
Raportul Comisiei Europene (ex întărirea capacităţilor generale de control şi
monitorizare a serviciilor veterinare; realizarea unui sistem de colectare a deşeurilor
animale şi a facilităţilor de tratare a acestora în conformitate cu acquis-ul comunitar în
domeniul Encefalopatiilor spongiforme transmisibile şi al sub-produselor animale,
îmbunătăţirea capacităţii administraţiei fiscale, îmbunătăţirea stării de sănătate a
populaţiei);
- condiţionalităţile rezultate din mecanismul de cooperare şi verificare din domeniul
reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei;
- pregătirea implementării reglementărilor europene după încheierea perioadelor de
tranziţie (ex măsuri ce vizează îmbunătăţirea calităţii aerului, a apei, managementul
deşeurilor, poluarea industrială);
- finalizarea implementării unor serii de acţiuni care au început anterior (ex:
operaţionalizarea completă a Agenţiilor de Plăţi acreditate pentru a gestiona plăţile
directe către fermieri şi operatori în cadrul Politicii Agricole Comune, realizarea
Sistemului Integrat de Administrare şi Control; privatizarea şi restructurarea în sectorul
industrial; operaţionalizarea sistemului de control ex-ante necesar utilizării fondurilor
structurale);
- iniţierea implementării unor serii de acţiuni care necesită o perioadă mai lungă de timp;
- aplicarea la nivel local/regional a unor prevederi ale reglementărilor europene.
O atenţie specială a fost acordată următoarelor domenii:
- agricultură (39 măsuri): elaborarea procedurilor naţionale pentru caracteristicile
tradiţionale specifice ale produselor agricole şi alimentare; elaborarea procedurilor
naţionale pentru denumiri de origine şi indicaţii geografice ale produselor agricole şi
alimentare; organizarea de campanii de informare cu privire la acquis-ul comunitar

67
 specific; implementarea sistemului IT pentru gestiunea IACS; intensificarea acţiunilor
de operaţionalizare a oficiilor teritoriale ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în
Agricultură (APIA);
- sectorul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentare (28 măsuri): operaţionalizarea
sistemului de colectare şi distrugere a deşeurilor de origine animală; modernizarea
unităţilor de ecarisaj; respectarea cerinţelor europene în ceea ce priveşte seminţele
modificate genetic şi produsele alimentare ce conţin OMG; controlul bolilor la
animale; eradicarea pestei porcine clasice; implementarea sistemului de control privind
nutriţia animală; asigurarea bunăstării animalelor; sănătatea publică veterinară;
- administraţie publică şi afaceri interne (35 măsuri): implementarea acquis-ul Schengen
si managementul frontierei externe a UE; diminuarea fenomenului traficului de
persoane în România; asigurarea resurselor umane specializate în domeniul luptei
împotriva traficului de persoane; operaţionalizarea sistemului IT necesar înregistrării
victimelor returnate; îmbunătăţirea condiţiilor în închisori şi aresturi; prevenirea şi
combaterea corupţiei la nivelul structurilor MIRA;
- finanţe publice (17 măsuri): elaborarea de metodologii si proceduri privind activitatea
de inspecţie fiscală; intensificarea acţiunilor pentru recuperarea obligaţiilor restante la
bugetul general consolidat; monitorizarea realizării veniturilor la bugetul general
consolidat de la marii contribuabili; îmbunătăţirea capacităţii administraţiei fiscale;
- politici sociale (58 măsuri): îmbunătăţirea legislaţiei muncii şi a dialogului social;
consolidarea capacităţii administrative pentru gestionarea Fondului Social European;
protecţia copilului; informarea publică privind accesul lucrătorilor români pe piaţa
muncii din Uniunea Europeană; îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;
asigurarea tratamentului egal pentru femei şi bărbaţi; protecţia persoanelor cu handicap;
creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă; asigurarea accesului minorităţii rome
la piaţa muncii; intensificarea formarii profesionale în mediul rural; incluziune socială.
- implementarea fondurilor structurale (16 măsuri): finalizarea procedurilor de
implementare a Programelor Operaţionale; îmbunătăţirea capacităţii administrative de
implementare a Fondurilor structurale si de coeziune; elaborarea manualului
operaţional pentru activitatea de observare si verificare a atribuirii contractelor de
achiziţie publică;
- protecţia mediului (57 măsuri) de ex: accelerarea recrutării de personal la toate
nivelurile administraţiei de mediu; controlul poluării industriale; gestiunea deşeurilor;
asigurarea calităţii apei (epurarea apelor uzate urbane, calitatea apei destinate
consumului uman); asigurarea calităţii aerului; protecţia naturii;
- sistemul judiciar (16 măsuri): măsuri pentru îndeplinirea condiţionalităţilor instituite
prin Decizia nr. 6569/2006 a Comisiei Europene; prevenirea şi combaterea spălării
banilor, reforma sistemului penitenciar.
Planul de măsuri prioritare a fost conceput şi utilizat ca instrument de monitorizare, pentru a se
asigura condiţiile integrării rapide a României în Uniunea Europeană. Pentru o monitorizare
eficientă a măsurilor din Plan, instituţiile care şi-au asumat responsabilitatea realizării
măsurilor respective au transmis la sfârşitul fiecărei luni, la Departamentul pentru Afaceri
Europene, rapoarte privind stadiul îndeplinirii acestora.
Periodic, Departamentul pentru Afaceri Europene a elaborat rapoarte de sinteză privind
realizarea Planului de măsuri prioritare pentru integrare europeană, care au fost supuse
dezbaterii Guvernului (în şedinţele acestuia şi in reuniunile Comitetului Interministerial pentru
Integrare Europeană).

68
Monitorizarea atentă de către Guvern a măsurilor şi acţiunilor programate a urmărit evitarea
eventualelor blocaje şi iniţierea unor măsuri corective pentru realizarea obiectivelor de
integrare propuse la nivelul anului 2007.

69
PARTEA a V-a COMUNICARE

V.1. Instrumente de comunicare

Prin Hotărârea de Guvern nr.1320/2007, Departamentul pentru Afaceri Europene a preluat de la

Reprezentanţa Comisiei Europene în România instrumentele de comunicare dezvoltate de către
Delegaţia Comisiei Europene în România în perioada 1993-2006, respectiv Centrul
INFOEUROPA, portalul www.infoeuropa.ro şi Reţeaua Multiplicatorilor de Informaţie
Europeană.

Centrul Infoeuropa asigură relaţia cu cetăţenii interesaţi de tematica europeană, oferind

informaţii generale asupra politicilor, instituţiilor şi fondurilor UE în România, precum şi
asupra implicaţiilor statutului României de stat membru al Uniunii Europene. Totodată, Centrul
redirecţionează publicul către alte surse specializate de informaţie europeană.
De asemenea, Centrul Infoeuropa realizează produse de informare europeană şi administrează
conţinutul portalului www.infoeuropa.ro, site dinamic bilingv (în română şi engleză), cu peste
26.000 de pagini.
Totodată, Centrul Infoeuropa sprijină activităţile Reţelei Multiplicatorilor de Informaţie
Europeană, reţea creată şi dezvoltată de către Delegaţia Comisiei Europene în România
începând cu anul 2001.

Reţeaua Multiplicatorilor de Informaţie Europeană, cu un număr de aproximativ 500 de

membri în 2007, reprezintă un instrument valoros pentru creşterea gradului de înţelegere
privind Uniunea Europeană la nivel local. Valoarea adăugată a Reţelei constă în dimensiunile şi
diversitatea componenţei sale şi în faptul că aduce informaţia privind UE mai aproape de
cetăţeni, într-o formă adaptată nevoilor lor specifice.
Programul de comunicare regională sprijină multiplicatorii să îşi dezvolte atât cunoştinţele
privind afacerile europene, cât şi aptitudinile de comunicare. Aceştia primesc materiale şi
produse de informare pe care le folosesc la nivel regional sau local, în funcţie de strategiile
proprii şi necesităţile grupurilor lor ţintă. De asemenea, ei beneficiază de instrumente şi
programe menite să le faciliteze comunicarea în cadrul Reţelei şi să îi ajute să îşi îndeplinească
obiectivele de comunicare pe teme europene.
Având în vedere buna colaborare cu dintre Delegaţia Comisiei Europene în România şi
Guvernul României din perioada de pre-aderare şi importanţa continuării instrumentelor de
comunicare dezvoltate de Delegaţie în perioada 1993-2006, spre cât mai buna informare a
cetăţenilor români privind statutul României de Stat Membru al Uniunii Europene, deciziile
privind orientările strategice ale dezvoltării acestor programe de comunicare vor fi luate de
comun acord cu Reprezentanţa Comisiei Europene, inclusiv prin consultarea beneficiarilor
acestor programe.
Reprezentanţa Comisiei Europene şi Biroul de Informare al Parlamentului European vor
beneficia de acces la Centrul Infoeuropa pentru organizarea de evenimente de informare, iar
Reprezentanţa va contribui activ la dezvoltarea programului de comunicare adresat Reţelei
Multiplicatorilor de Informaţie Europeană.

V.2. Institutul European din România

Ca şi în anii trecuţi IER va continua activităţile privind dimensiunile formării profesionale şi

comunicării prin organizarea de conferinţe, dezbateri publice şi programe de formare destinate
funcţionarilor publici pe teme de specialitate din domeniul afacerilor europene.

70
Vor continua activităţile tematice desfăşurate şi în anii precedenţi lansîndu-se şi iniţiative noi.
Odată cu preluarea instrumentelor de comunicare aceste activităţi (comunicarea specializată în
domeniul afacerilor europene) precum şi activităţile de formare vor continua să se adapteze
noului statut al României, acela de stat membru.
Vor fi stimulate dezbaterile pe teme europene, pe fondul evoluţiilor în plan politic şi
instituţional care decurg din aderarea României la UE, precum şi cele generate de aspecte ce ţin
de dimensiunea economică, socială şi culturală a construcţiei europene. Sintezele tuturor
meselor rotunde sunt accesibile pe pagina de internet a IER, Centrului Infoeuropa şi DAE.

71