Professional Documents
Culture Documents
1. Generalităţi
Pachetul de programe AutoCAD este destinat proiectării/desenării cu precizie asistate
de calculator (“Computer Aided Design” – CAD) şi este produsul firmei americane AutoDesk.
Este un instrument puternic, flexibil, uşor de utilizat, fiind util desenatorilor şi proiectanţilor din
diverse domenii de activitate: mecanic, electromecanic, al electronicii, construcţiilor, roboticii,
sistemelor flexibile de fabricaţie ş.a.
Prima versiune ACAD a fost 1.0 şi a fost comercializată în anul 1982. S-a trecut prin
versiuni sub DOS până la ACAD12 ajungându-se la versiunile sub Windows (13, 14, 2000,
2002, 2004, 2005, 2006, 2007). Odată cu apariţia versiunii 14, s-a realizat un pas important în
direcţia alinierii interfeţei grafice utilizator (GUI) la standardele aplicaţiilor Windows 95 şi
NT4.0. Chiar dacă ACAD 13 a adoptat o parte din standardele Microsoft, lansarea pe piaţă s-a
realizat simultan cu lansarea sistemului Windows 95, astfel încât inovaţiile GUI ale Windows 95
nu au putut fi toate implementate.
Cu ACAD 14 s-a obţinut un comportament mai eficient al produsului, comportament
determinat de modificări la nivelul programului principal, asupra părţii grafice şi utilizarea mai
eficientă a memoriei.
ACAD 2007 demonstrează că putere nu înseamnă dificultate de utilizare. Apar astfel o
serie de instrumente accesibile şi o interfaţă care reflectă metodele de lucru.
Un desen realizat utilizând AutoCAD este un fişier care descrie o imagine grafică şi are
extensia .dwg, respectând regulile Windows pentru nume de fişiere.
Pentru realizarea desenului, sistemul AutoCAD furnizează un set de obiecte grafice
(numite şi entităţi), care sunt elemente grafice ce pot fi inserate în desen şi modificate prin
executarea comenzilor. Exemple: segment de dreaptă, cerc, arc de cerc, text, bloc creat şi salvat
anterior ş.a.
După lansarea în execuţie a produsului ACAD apar două ferestre:
• fereastra principală de lucru;
• fereastra de iniţializare.
Fereastra de iniţializare permite:
• accesarea de pe Internet a unor resurse oferite de AutoCAD;
• deschiderea pentru editare a unui desen existent (Open Drawings);
• crearea unui desen nou (Create Drawings) pe trei căi posibile (Template, Start from
Scratch, Wizards);
• activarea librăriei cu simboluri (Symbol Libraries)
Obs. În unele versiuni AutoCAD, fereastra de iniţializare nu apare, operaţiile asociate
putând fi făcute ulterior, din fereastra principală de lucru.
Fereastra principală de lucru are mai multe componente:
• zona de desenare;
• bara de meniuri;
• barele de instrumente (4 active în mod implicit);
• fereastra de comenzi;
• bara de stare.
1.1. Apelarea comenzilor AutoCAD
Lucrul în AutoCAD presupune executarea succesivă de comenzi specifice. Sistemul
AutoCAD este pregătit pentru apelul unei comenzi numai dacă în ultima linie a ferestrei de
comenzi este afişat prompt-ul Command: .
Pentru apelarea unei comenzi, în vederea realizării unei acţiuni, se poate proceda în unul
din următoarele 4 moduri:
1
• tastarea numelui întreg al comenzii, urmată de un terminator de comandă (tasta Enter
sau tasta Space sau clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare);
• tastarea numelui scurt al comenzii (aproape toate comenzile au un nume scurt -
“command aliases”), urmată de un terminator de comandă; spre exemplu, numele scurt al
comenzii Line (pentru trasarea unei linii) este l;
• selectarea cu mouse-ul a articolului de meniu asociat comenzii din bara de meniuri
derulante; spre exemplu, pentru comanda Line, meniul Draw / Line.
• indicarea şi selectarea cu mouse-ul a instrumentului asociat din bara de instrumente
corespunzătoare categoriei din care face parte comanda; spre exemplu, pentru comanda
Line, bara de instrumente Draw, butonul ; de remarcat că, utilizarea barelor de
instrumente este metoda cea mai rapidă, dar nu toate comenzile au asociate, în mod
implicit, instrumente pe bare.
În general, metoda cea mai satisfăcătoare este cea care permite un lucru mai rapid.
Lucrul corect în AutoCAD necesită urmărirea, în permanenţă a conţinutului ferestrei de
comenzi pentru că, indiferent de modul în care s-a apelat o comandă, toate mesajele, opţiunile şi
cererile de parametri necesari executării comenzii sunt afişate în această fereastră.
Majoritatea comenzilor AutoCAD au asociate opţiuni de lucru. Opţiunile unei comenzi
fie îi particularizează modul de execuţie, fie stabilesc valorile unor parametri necesari execuţiei
şi care, ulterior, vor rămâne valori implicite.
Forma generală în care apare, în fereastra de comenzi, o comandă cu opţiuni este:
Optiune implicită sau [ OPtiune1 / OPTiune2 / … ] <valoare implicita>:
Dacă există, opţiunile comenzii sunt afişate între paranteze drepte şi separate prin
caracterul slash (/).
Dacă opţiunea implicită de lucru convine şi cererea presupune specificarea unei valori de
parametru a cărei valoare implicită (dintre parantezele unghiulare) convine de asemenea, este
suficientă folosirea unei terminator de comandă pentru a trece la o eventuală etapă în executarea
comenzii sau a finaliza comanda.
Selectarea altei opţiuni a comenzii se poate realiza în două moduri:
- prin tastarea literelor majuscule din numele opţiunii (nu neapărat cu majuscule), urmată
de un terminator de comandă;
- din meniul contextual “Command-Mode Menu”, care apare dacă, în timpul execuţiei unei
comenzi cu opţiuni, se efectuează un clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare.
În figura 1.1 este prezentată, ca exemplu de comandă cu opţiuni, comanda dtext (pentru
scrierea unei linii de text), cu opţiunile şi meniul contextual asociat.
b)
a)
Fig. 1.1 Opţiunile comenzii dtext: a) în fereastra de comenzi; b) în meniul
contextual “Command-Mode Menu”.
Unele comenzi pot fi apelate în mod transparent, adică în timpul execuţiei altei comenzi.
Nu orice comandă sau nu orice opţiune a unei comenzi poate fi apelată astfel. Pentru apelul în
mod transparent, fie se selectează cu mouse-ul (din bara de instrumente asociată sau meniu), fie
se tastează numele acesteia precedat de caracterul ‘ (apostrof). Indiferent de modul de apel, ca
efect, în fereastra de comenzi, apare promptul >> care precede cererea asociată comenzii
transparente (fig. 1.2). După finalizarea acesteia, se revine în mod automat la prima comandă.
2
Apelul unor comenzi determină, în mod implicit, afişarea unei ferestre de dialog,
câmpurile şi casetele de control ale acesteia permiţând selectarea opţiunilor şi stabilirea
parametrilor de execuţie. Dacă se doreşte ca opţiunile să fie afişate în linia de comandă, apelul
comenzii se realizează prin tastarea numelui precedat de caracterul – (liniuţa de despărţire).
Orice comandă AutoCAD poate fi întreruptă prin apăsarea tastei Esc sau selectând
opţiunea Cancel din meniul contextual “Command-Mode Menu” (fig.1.1b).
Repetarea ultimei comenzi, se poate realiza, în mod simplu, fie prin apăsarea uneia dintre
tastele Enter sau Space, fie selectând prima linie din meniul contextual “Default Menu” care
apare la un clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare când comanda anterioară s-a
finalizat (prompt-ul Command: este afişat) (fig. 1.3).
3
Trecerea rapidă dintr-un spaţiu în celălalt se realizează apăsând butoanele asociate
acestora din bara aflată sub fereastra de desenare (fig.2.2). În mod implicit, există două butoane
(Layout1 şi Layout2) pentru aranjare în vederea imprimării, dar pot fi create oricâte spaţii hârtie.
Desenul se realizează la scară, în spaţiul model, şi toate dimensiunile sunt exprimate în
unităţi de desenare. Corespondenţa acestora cu unităţile de măsură fizice (mm, cm, inch etc.) este
realizată numai în etapa de pregătire a imprimării.
Înainte de a realiza un desen (de a crea prima componentă a acestuia), este indicat să fie
făcute câteva operaţii pregătitoare.
1. Configurarea convenţiilor de măsurare a distanţelor şi unghiurilor
- Dacă s-a folosit opţiunea Wizards/Advanced Setup a interfeţei de iniţializare AutoCAD, s-au
parcurs deja integral această etapă.
- Dacă s-a folosit opţiunea Wizards/Quick Setup a interfeţei de iniţializare AutoCAD, au fost
parcurse doar cele mai semnificative configurări.
4
- În orice alt caz sau în orice moment al activităţii de
desenare, toate aceste configurări se pot realiza din
fereastra de dialog Drawing Units care apare după
apelul comenzii units (fig. 2.3).
- De remarcat este că, în majoritatea cazurilor,
convenţiile implicite pentru distanţe şi unghiuri
convin şi nu este necesară modificarea acestora.
a) b)
Fig. 2.4 Controlul reţei grid: a) meniul rapid; b) fereastra de dialog Drafting Settings
Dacă la activare apare mesajul Grid too dense to display, se măreşte pasul reţelei (distanţa
între două puncte) pe cele două direcţii ale axelor. Pentru aceasta, cea mai simplă cale este
afişarea meniului rapid de control al reţelei grid, prin efectuarea unui clic dreapta cu mouse-ul
pe butonul GRID şi selectarea opţiunii Settings… Fereastra de dialog Drafting Settings
5
permite modificarea celor doi paşi în casetele text asociate câmpurilor Grid X spacing şi Grid
Y spacing (fig. 2.4b).
3. Facilităţi de desenare
AutoCAD include o serie de facilităţi care ajută utilizatorul să realizeze desene mai precise
şi să lucreze mai eficient. Acestea constau într-o serie de moduri de lucru, care au asociate o
serie de comenzi şi variabile de sistem. Ajutoarele grafice ACAD sunt:
- modul SNAP;
- modul GRID;
- modul ORTHO;
- mecanismul POLAR TRACKING;
- mecanismul OSNAP;
- mecanismul OTRACK.
6
Urmăreşte reţeaua Grid SNAP numai dacă aceasta din urmă este rotită sau are stilul
Izometric.
Este controlat prin:
- comanda GRID;
- fereastra de dialog Drafting Settings, câmpul Snap and Grid.
Opţiunile comenzii GRID
Command: grid
Specify grid spacing(X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <5.0000>:
Activarea / dezactivarea:
- apăsarea butonului POLAR din bara de stare;
- tasta F10.
Dacă POLAR este activ şi Polar SNAP inactiv, nu se poate indica exact, cu mouse-ul
un punct pe direcţia polară. Totuşi, când mouse-ul e pe direcţia dorită, se poate tasta
distanţa faţă de punctul curent şi [Enter].
Folosirea simultană a modurilor POLAR TRACKING şi POLAR SNAP este o
modalitate interactivă de indicare a punctelor.
Indiferent dacă POLAR este activ sau nu, la cererea de punct, se poate indica local o
direcţie tastând <valoare_unghi (<45 de ex.) şi apoi distanţa pe această direcţie, la
cererea Angle Override:
7
3.5. Mecanismul OBJECT SNAP (OSNAP)
Permite indicarea unui punct prin acroşarea cursorului (ca un magnet) într-un un punct
particular al unui obiect existent ( de exemplu capătul unei linii – Endpoint sau mijlocul
acesteia – Midpoint).
Există mai multe moduri de lucru OSNAP :
1. Endpoint 14. From
2. Midpoint 15. Temporary Tracking (TT)
3. Center 16. None
4. Node
5. Quadrant
6. Intersection
7. Extension
8. Insertion
9. Perpendicular
10. Tangent
11. Nearest
12. Apparent Intersection
13. Parallel
Caracteristici:
- “AutoSnap” – afişarea unui marcator “Snap Marker” în apropierea punctului (□, ∆, ◊, o
etc.)
- “SnapTip” - afişarea unei casete text la scurt timp după poziţionarea cursorului şi afişarea
marcatorului – de exemplu
- Efectul de magnet – blocarea cursorului pe punctul identificat.
Opţiunile legate de acestea pot fi modificate din fereastra de dialog Options / Drafting
Modurile OSNAP care afişează vectori de aliniere sunt:
• Extension
• Parallel
• Temporary Tracking (TT)
Extension şi Parallel permit selectarea mai multor puncte (marcate prin semnul + pentru
a genera vectori de aliniere multipli)
TT permite urmărirea unei direcţii polare (stabilită de incrementul unghiular al modului
POLAR) faţă de un punct de bază stabilit temporar (care va fi solicitat), altul decât
punctul curent.
Observaţie - Nu este necesar ca modul POLAR să fie activ.
Dacă Polar SNAP este activ, va fi respectată deplasarea incrementală pe direcţia polară.
Modurile de lucru OSNAP pot fi folosite:
- pentru un singur punct, astfel:
- Tastare nume sau primele trei litere ale modului OSNAP respectiv;
- Selectare din meniul contextual OSNAP (afişat cu Shift + clic dreapta mouse);
- activarea simultană a mai multe moduri (butonul OSNAP din bara de stare),
selectarea modurilor active simultan fiind stabilită din fereastra de dialog Drafting
Setting / Object Snap
O modalitate simplă de a dezactiva mecanismul OSNAP doar pentru un singur punct
este selectarea modului None al acestuia (prin tastare sau din meniul contextual)
Când sunt active mai multe moduri OSNAP, baleierea ciclică a modurilor disponibile
unui obiect se realizează apăsând succesiv tasta TAB.
Modul OSNAP dorit poate fi selectat şi din bara de instrumente Object Snap.
8
3.6. Mecanismul Object Snap Tracking (OTRACK)
Afişează temporar vectori de aliniere din puncte OSNAP ale obiectelor existente,
facilitând desenarea la unghiuri specificate în corelaţie cu alte obiecte.
Este necesar ca mecanismul OSNAP să fie activ.
Direcţia vectorului de aliniere este stabilită de incrementul unghiular al modului
POLAR, care nu este necesar să fie activ.
Pot fi indicate simultan mai multe puncte OTRACK, faţă de care alinierile sunt posibile.
Mesajul contextual este specific, de exemplu:
9
4.1.5. Arc de cerc
Apel: comanda arc sau a
Command: a
ARC Specify start point of arc or [Center]:
Specify second point of arc or [Center/End]:
Specify end point of arc:
Opţiuni: 3P, SCE, SCA, SCL, SED, SER, răspuns nul
4.1.6. Cerc
Apel: comanda circle sau c
Command: c
CIRCLE Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]:
4.1.7. Elipsa şi arcul de elipsă
Apel: comanda ellipse
Command: ellipse
Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]:
Specify other endpoint of axis:
Specify distance to other axis or [Rotation]: R
Specify rotation around major axis: 30 a2=a1*cosx
4.1.8. Punctul
Apel: comanda point sau po
Command: po
POINT
Current point modes: PDMODE=0 PDSIZE=0.0000
Specify a point:
Variabile de sistem legate de afişarea punctelor:
10
Command: pl
PLINE
Specify start point:
Current line-width is 0.0000
Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
Comenzile text sau dtext permit scrierea unei text, fiecare linie constituind câte un obiect
de tip text.
Command: text
Current text style: "Standard" Text height: 2.5000
Specify start point of text or [Justify/Style]: j
Enter an option [Align/Fit/Center/Middle/Right/TL/TC/TR/ML/MC/MR/BL/BC/BR]: c
11
Specify center point of text:
Specify height <5.0000>:
Specify rotation angle of text <0>:
Enter text:
Opţiunile de aliniere pentru comenzile text şi dtext :
[Align/Fit/Center/Middle/Right/TL/TC/TR/ML/MC/MR/BL/BC/BR]:
Comanda mtext permite scrierea unui întreg paragraf de text, într-un spaţiu definit de
utilizator, rezultând un singur obiect de tip text.
Command: mtext
Current text style: "Standard" Text height: 5
Specify first corner:
Specify opposite corner or [Height/Justify/Line spacing/Rotation/Style/Width]:
Introducerea textului se realizează cu ajutorul ferestrei Multiline Text Editor
Acelaşi efect cu apelul explicit al comenzii ddedit îl are şi executarea unui dublu clic cu
mouse-ul pe un text existent.
Pentru introducerea în text a unor simboluri uzuale, se pot folosi următoarele combinaţii
de taste:
%%c pentru caracterul f ;
%%p pentru caracterul ± ;
%%d pentru caracterul ° .
12
4.4. Obiecte grafice de tip regiune
Regiunile sunt suprafeţe bidimensionale care definesc o arie în plan, similare poliliniilor
închise, dar, spre deosebire de acestea, permit calculul mai multor informaţii, precum centrul de
greutate, momentul de inerţie şi alte proprietăţi.
În regiuni, frontierele nu trebuie să se autointersecteze. Ele trebuie închise de la sine (cap
la cap) sau să formeze o arie închisă având puncte de capăt comune cu alte obiecte.
Ca şi obiectele 3D pot ascunde obiecte în spate.
Pentru a converti un set de curbe într-o regiune se apelează comanda region. Obiectele
originale vor fi şterse. Pentru a evita ştergerea, înainte de a apela comanda region, variabile de
sistem DELOBJ trebuie trecută la valoarea 0.
Din obiecte de tip regiune, prin combinare (reuniune, extragere, intersectare) pot fi create
obiecte complexe. Pentru aceasta pot fi folosite comenzile: union, subtract, intersect.
6. Cotarea desenelor
Dacă în desenarea manuală, de regulă, cotarea este ultima etapă în realizarea desenelor,
modul de cotare al programului AutoCAD permite adăugarea cotelor pe desen în orice moment,
deoarece cotele sunt entităţi grafice ca oricare altele.
Procesul de cotare oferit de AutoCAD este semiautomat, în sensul că distanţele şi
unghiurile sunt măsurate direct în urma indicării lor pe desen, iar valorile implicite (valorile reale
de pe desen) pot fi modificate de utilizator.
În general, elementele componente ale unei cote sunt (fig. 6.1a):
- textul cotei (poate include sufixe, prefixe şi toleranţe);
- linia de cotă (poate fi şi un arc pentru cotele unghiulare);
- săgeţile (pot avea diferite aspecte şi dimensiuni);
- liniile de extensie (fac legătura între elementul de cotat şi linia de cotă).
textul cotei linii
de centru
săgeată
linia de cotă
linie de extensie marcator linie de
de centru indicaţie
a) b) c)
Fig. 6.1 Elementele cotării
13
Există comenzi de cotare care mai folosesc următoarele elemente (fig. 6.1 b şi c):
- marcator (“center mark”) pentru centrul unui cerc;
- linii de centru (“centerlines”), care sunt linii întrerupte care marchează centrul uni cerc;
- linii de indicaţie (“leaders”), care sunt folosite pentru a indica pe desen elementul la care se
referă un text, spre exemplu o observaţie asociată cotei).
14
Fig. 6.3 Fereastra de dialog pentru crearea/modificarea unui stil de
cotare
Opţiunile etichetei Lines and Arrows (fig. 6.4), grupate în patru secţiuni, permit
stabilirea caracteristicilor referitoare la linii şi săgeţi. Astfel:
- prin secţiunea Dimension Lines este controlat aspectul liniei de cotă: culoare, grosime,
depăşirea liniilor ajutătoare (Extend beyond ticks) – utilizată doar pentru anumite tipuri de
vârfuri de săgeată (cu liniuţe oblice sau arhitecturale), spaţierea între două linii de cotă cu
aceeaşi primă linie de extensie (Baseline spacing), suprimarea uneia sau ambelor segmente ale
liniei de cotă (Suppress) – în cazul în care textul împarte linia de cotă în două segmente;
- opţiunile secţiunii Extension Lines se referă la liniile de extensie şi sunt similare celor ale
secţiunii anterioare, singura particularitate notabilă fiind opţiunea Offset from origin (Decalaj
faţă de origine) care se referă la distanţa între punctele specificate ca origine a liniilor de
extensie şi punctele din care acestea încep în realitate;
- secţiunea Arrowheads asigură controlul asupra săgeţilor (tip şi dimensiuni);
- prin secţiunea Center marks for circles este permisă stabilirea dimensiunii marcatorilor de
cerc pentru cercuri.
15
Eticheta Text permite controlul textului afişat în cadrului cotei prin trei secţiuni:
- Text Appearance, pentru stilul textului (inclusiv font şi creare de stil nou), culoare,
dimensiune caractere, factor de scalare a textului pentru textul toleranţei, desenare chenar în
jurul textului;
- Text Placement – stabileşte poziţionarea textului faţă de linia de cotă pe verticală şi
orizontală, precum şi distanţa faţă de linia de cotă (Offset from dim line);
- Text Alignment – stabileşte modul de afişare a textului (orizontal, aliniat cu linia de cotă sau
conform standardului ISO).
Prin eticheta Fit (Plasare forţată) este controlată plasarea textului atunci când cota este
prea mică pentru ca textul să încapă între liniile ajutătoare şi este stabilită opţiunea de scalare.
Eticheta Primary Units (Unităţi de cotare principale) defineşte modul cum sunt exprimate
textele cotelor. Din secţiunea Linear Dimensions se poate stabili tipul de unităţi, precizia de
afişare şi chiar adăuga prefixe şi sufixe. Se poate modifica factorul de scală la măsurarea
distanţei între extremităţile cotei, precum şi activa opţiunile de eliminare a zerourilor redundante
la începutul (leading) şi sfârşitul (trailing) unei cote. În mod similar, secţiunea Angular
Dimensions permite definirea unităţilor de exprimare a unghiurilor, precizia de afişare a
valorilor acestora şi opţiunile de eliminare a zerourilor nesemnificative.
Folosind opţiunile etichetei Alternate Units (Unităţi alternative), similare celor ale
etichetei Primary Units, pot fi afişate unităţi alternative la cotele desenului, spre exemplu
unităţile arhitecturale ca alternativă la cele metrice ( ).
Eticheta Tolerances (Toleranţe) permite adăugarea toleranţelor la sfârşitul cotelor. Din
lista derulantă se alege unul din cele cinci tipuri de toleranţă (Symmetrical – simetrice, Deviation
– abateri, Limits – limite, Basic – de bază). Se poate selecta o valoare maximă (Upper value) şi o
valoare minimă (Lower value), precum şi alinierea textului în cadrul cotei.
16
caseta respectivă.
Dacă se adaugă sufixe sau prefixe textului implicit, în secvenţa respectivă, textul implicit poate
fi înlocuit cu secvenţa < > .
Pentru obţinerea caracterului Φ înaintea textului implicit de cotă, pentru textul cotei se tastează
%%C<>, unde şirul de caractere %%C desemnează caracterul Φ, iar <> valoarea implicită a
dimensiunii.
7. Haşurarea
Haşurarea este folosită pentru a scoate în evidenţă o zonă din desen, pentru a separa din
punct de vedere vizual anumite yone din desen care au frontiere comune sau pentru a transmite
informaţii despre o zonă din desen.
Modele de haşurare sunt stabilite cu ajutorul comenzii bhatch şi fereastra de dialog
asociată acesteia (fig. 7.1).
17
Pentru a haşura un obiect, trebuie specificat mai întâi un model de haşurare şi parametrii
acestuia şi apoi definite limitele suprafeţei de haşurat.
18
8. Utilizarea blocurilor
Un bloc este un grup de obiecte, realizate utilizându-se comenzi AutoCAD de desenare şi
editare, reunite într-un singur obiect, căruia i se asociază un nume şi un punct de inserare şi care
poate fi plasat oriunde în desen cu orientarea şi factorul de scală dorite. Deoarece blocurile sunt
utilizate ca simboluri în desen, aplicaţiile tipice ale acestora sunt desenele care conţin simboluri
(în arhitectură - uşi, ferestre, etc., în schemele electrice - condensatoare, rezistenţe, etc.).
Prin utilizarea blocurilor, se reduce dimensiunea bazei de date a desenului şi implicit
dimensiunea fişierului desen, deoarece blocurile sunt memorate doar o dată, iar la inserare doar
referinţa lor.
În caseta Name se tastează numele dorit pentru bloc. Numele poate fi ales şi dintr-o listă
derulantă, care conţine blocurile definite, putând astfel modifica o parte din caracteristicile unui
bloc existent.
Zona Base point a ferestrei de dialog permite specificarea punctului de bază asociat
blocului şi necesar la inserarea ulterioară a acestuia. Există două căi:
- apăsarea butonulul Pick Point şi apoi indicarea unui punct în zona de desenare;
- tastarea coordonatelor X, Y şi Z în casetele text corespunzătoare.
Secţiunea Objects a ferestrei de dialog controlează opţiunile legate de selectarea
obiectelor care vor forma blocul.
- După un clic pe butonul Select objects se pot selecta obiectele de pe ecran.
- După un clic pe butonul Quick Select, este afişată fereastra de dialog Quick Select care
permite selectarea obiectelor după anumite criterii de filtrare.
- Cele trei butoane mutual exclusive (Retain – Reţine, Convert to block – Converteşte în bloc
şi Delete – Şterge) determină modul în care vor fi tratate obiectele selectate după crearea
blocului.
Cele două butoane din zona Preview icon permit sau nu sistemului ACAD să creeze o
pictogramă de previzualizare pentru bloc.
19
Comanda wblock, are aceleaşi opţiuni şi efect cu comanda block, permiţând în plus
salvarea blocului într-un fişier desen cu nume specificat. Este utilă pentru crearea unei biblioteci
de simboluri care pot fi inserate în orice desen.
20
- utilizând comanda attdef se creează definiţia atributului: eticheta (nume care identifică
atributul), prompt-ul (cererea) afişat la inserare, valoarea, formatarea textului, locaţia
textului şi modul cum va fi atribuită valoarea (fig. 8.3);
Comenzile attedit şi ddatte permit modificarea doar a valorilor atributelor unui bloc
inserat în desen, prin fereastra de dialog Edit Attributes (fig. 8.5). La început sunt afişate primele
opt atribute asociate. Dacă blocul conţine mai multe atribute, se utilizează opţiunile Previous şi
Next pentru a parcurge lista.
21
Pentru modificarea tuturor atributelor din blocurile inserate (editare definiţii, ştergere
atribute, schimbarea ordinii de solicitarea a valorilor la inserare), printr-o casetă de dialog
(fig.8.6), se poate folosi comanda battman.
1. Window (W) – selectează toate obiectele complet incluse într-o fereastră dreptunghiulară
de selecţie ale cărei două colţuri opuse vor fi indicate.
2. Last (L) – selectează ultimul obiect creat. Nu identifică ultimul obiect modificat cu o
comandă de editare.
3. Crossing (C) - selectează toate obiectele complet incluse sau situate parţial într-o fereastră
dreptunghiulară de selecţie ale cărei două colţuri opuse vor fi indicate.
4. BOX – este o combinaţie a opţiunilor Window şi Crossing, aşteptându-se specificarea
unui dreptunghi (fereastră) de selecţie. Dacă fereastra de selecţie este creată de la stânga
la dreapta, aceasta va fi tratată ca selecţie Window, iar dacă fereastra de selecţie este
creată de la dreapta la stânga, aceasta va fi tratată ca selecţie Crossing. Fereastra BOX
este fereastra de selecţie implicită şi deci nu trebuie neapărat selectată prin tastarea
numelui.
5. ALL – selectează toate obiectele din desen aflate în straturi care nu sunt invizibile,
“îngheţate” sau blocate.
6. Fence (F) - selectează obiectele printr-o linie poligonală tăietoare, care este indicată prin
punctele succesive care o definesc. Linia poligonală creată este deschisă, segmentele
acesteia se pot încrucişa şi va determina selectarea numai a obiectelor intersectate de ea.
7. WPolygon (WP) - selectează toate obiectele complet incluse într-o fereastră poligonală de
selecţie ale cărei vârfuri vor fi indicate succesiv cu mouse-ul.
8. CPolygon (CP) - selectează toate obiectele complet sau parţial incluse într-o fereastră
poligonală de selecţie ale cărei vârfuri vor fi indicate succesiv cu mouse-ul.
23
9. Group (G) – include în mulţimea de selecţie un grup de obiecte care a fost creat anterior
cu comanda Group şi are un nume. Se solicită numele grupului.
10. Remove (R) – permite eliminarea unor obiecte din mulţimea de selecţie. Determină
trecerea în modul Remove objects:, următoarele obiecte selectate fiind excluse din setul
de obiecte evidenţiat ca mulţime de selecţie.
11. Add (A) – se foloseşte după o opţiune Remove şi permite reîntoarcerea la modul Select
object: pentru a adăuga din nou obiecte la mulţimea de selecţie.
12. Multiple (M) – dezactivează evidenţierea în timpul selectării obiectelor. Nu se mai pot
determina vizual obiecte ce se găsesc în setul de selecţie.
13. Previous (P) – selectează automat toate obiectele selectate la comanda de editare
anterioară, exceptând comanda Erase. Obiectele selectate şi editate cu punctele de
prindere nu sunt luate în consideraţie. Facilitează utilizarea mai multor comenzi de
editare asupra aceluiaşi set de selecţie.
14. Undo (U) – anulează selectarea obiectelor la ultimul prompt Select objects:. Dacă înainte
se eliminaseră obiecte cu Remove, opţiunea Undo le selectează din nou.
15. Auto (AU) – permite selectarea automată, combinând opţiunea implicită BOX cu indicarea
obiectelor cu mouse-ul (caseta PICKBOX).
16. Single (S) – permite doar o selectare prin oricare din opţiunile anterioare şi apoi iese
automat din procesul de selecţie.
24
ARRAY – pentru a obţine copii dispuse matriceal sau după direcţia unui arc de cerc
(polar).
25
Pentru afişarea grip-urilor, selectarea obiectelor se face numai în sintaxa NOUN -VERB,
existând două metode:
- indicarea succesivă a obiectelor cu butonul stâng al mouse-ului;
- modul automat (AUto) de creare a mulţimii de selecţie, printr-o fereastră care poate fi:
- de tip Window, dacă indicarea celor două colţuri opuse este realizată de la stânga la
dreapta, obiectele selectate fiind cele complet incluse în fereastră;
- de tip Crossing Window, dacă indicarea celor două colţuri opuse este realizată de la
dreapta la stânga, obiectele selectate fiind cele complet incluse, dar şi cele care
intersectează fereastra.
Odată afişate, grip-urile pot fi:
- neselectate (puncte de control ale obiectelor )
- selectate (puncte de bază implicite în acţiunile de editare).
Pentru a avea simultan mai multe grip-uri selectate, se ţine apăsată tasta SHIFT în timp
ce se selectează, începând cu primul.
Punctele de prindere sunt o alternativă simplă pentru modificarea obiectelor existente şi
crearea de obiecte noi.
26
o dispunere polară (ca la comanda ARRAY) folosind grip-urile, opţiunea ROTATE, subopţiunea
Copy şi reţeaua auxiliară grid.
Tot din această fereastră de dialog pot fi modificate culorile de afişare ale grip-urilor
neselectate şi selectate şi dimensiunea acestora.
27
utilă, spre exemplu, pentru a creşte viteza de execuţie a comenzilor zoom şi pan şi reducerea
timpului de regenerare;
- stare Lock /Unlock (Blocat/Deblocat), în starea Lock obiectele din stratul respectiv
neputând fi selectate sau editate; obiectele din stratul blocat sunt vizibile dacă stratul este ON
sau dezgheţat; blocarea este utilă când se doreşte vizualizarea, ca referinţă, a obiectelor din
stratul respectiv, dar se editează obiecte din alte straturi;
- culoare , culoarea de desenare stabilită pentru stratul respectiv având numele generic Bylayer
(asociată întregului strat şi moştenită de obiectele care fac parte din el); în mod implicit este
culoarea neagră;
- tip de linie, numit Bylayer (asociat întregului strat la creare sau ulterior şi moştenit de obiectele
care fac parte din el); în mod implicit, acesta este tipul de linie continuă;
- grosimea liniilor de desenare, cea implicită fiind Default;
- stilul de plotare;
Comutarea unei proprietăţi dintr-o stare în starea complementară se realizează, în modul
cel mai simplu, cu un clic stânga cu mouse-ul pe iconul respectiv din bara de instrumente.
Crearea şi/sau stabilirea tuturor proprietăţilor unui strat de desenare se face din fereastra
de dialog Layer Properties Manager (fig. 10.1) afişată fie cu opţiunea Layer… din meniul
Format, fie folosind butonul (Layers) din bara de instrumente cu proprietăţile obiectelor
(implicit este al doilea buton), fie tastând comanda Layer
28
Fig. 10.3 Fereastra de dialog Linetype Manager
II. Dacă tipul de linie dorit este disponibil (deja încărcat de sistemul AutoCAD), o altă cale de a-
l asocia unor obiecte grafice existente este de a modifica proprietatea Linetype a acestora.
Pentru aceasta, calea cea mai simplă este ca, după selectarea
obiectelor, să se efectueze un dublu clic cu butonul stâng al
mouse-ului pe unul din obiecte. Din fereastra Properties care
apare, se modifică proprietatea Linetype la valoarea dorită (fig.
10.4).
Observaţii:
Aspectul liniilor depinde şi de factorul de scală asociat.
Astfel, în desen pot exista linii de acelaşi tip, dar factori de scală
diferiţi. Factorul de scală implicit este 1, dar poate fi modificat
global (pentru toate tipurile de linii din desen) sau individual
(pentru unul sau mai multe obiecte). Fig. 10.4 Fereastra de dialog
Factorul de scală global pentru linii (şi cele existente şi Properties
cele noi) poate fi modificat prin valoarea variabilei de sistem
ltscale accesibilă prin comanda ltscale sau din caseta de tip text Global scale factor a ferestrei de
dialog Linetype Manager (fig. 10.3).
Factorul de scală curent pentru tipul de linie al obiectelor ce urmează a fi create este
controlat de variabila de sistem celtscale, accesibilă şi din caseta de tip text Current object scale a
ferestrei de dialog Linetype Manager (fig. 10.3). Factorul de scală curent pentru tipul de linie al
unor obiecte existente se modifică uşor dacă, după selectarea acestora, cu un dublu clic al mouse-
ului, se afişează fereastra cu proprietăţile lor şi se modifică valoarea proprietăţii Linetype scale
(fig. 10.4).
Aspectul liniei este determinat de factorul de scală rezultant, care este produsul celor doi
factori de scală (global şi curent).
30
11.3. Crearea unui solid 3D prin extrudarea unui contur închis 2D
EXTRUDE – permite crearea de solide prin extrudarea (adăugarea celei de-a treia dimensiuni)
obiectelor existente 2D selectate, care trebuie să fie contururi închise (polilinii care
descriu un profil, feţe 3D plane, cercuri, elipse, curbe spline) sau regiuni. Nu pot fi
extrudate polilinii care se autointersectează şi obiecte din blocuri. Extrudarea poate fi
realizată de-a lungul unui căi sau prin specificarea înălţimii şi a unghiului de extrudare
care va determina profilul corpului rezultat.
31