Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
40Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Metoda Fenomenologică

Metoda Fenomenologică

Ratings: (0)|Views: 1,764 |Likes:
Published by ifilosofie.ro

More info:

Published by: ifilosofie.ro on Nov 05, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as ODT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/21/2013

pdf

text

original

 
Metoda Fenomenologică
 scris de Adriana Mihaela Macsut 
Status Quaestiones1 Metoda ( în general)Cuvântul metodă vine din grecescul
−α τ ε µ
 
(
 
σ ο δ ο τ ε µ
către şi
−σ ο δ ο η
cale ) şi înseamnă urmărire, cercetare. În sensul uzual,reprezintă un ansamblu de procedee sau direcţii urmate într – un domeniu determinat în vederea ajungerii la un obiectiv dat. Sensul filosofic reuneşteun ansamblu de activităţi antrenate într – o muncă de cercetare şi investigaţie care constituie un program ordonat, având mijloace determinate şi precise, care mai apoi sunt aplicate pentru descoperirea şi stabilirea adevărului sau altfel spus reprezintă căi de căutare a înţelepciunii pentru căfilosofia înseamnă iubire de înţelepciune (
 fileo,
 
ο ε λ ι φ
– a iubi şi
 sophia
,
π ο σ
x
α ι
– înţelepciune). În acest sens, scopul prezentei lucrăriîl constituie fundamentarea câmpului de studiu al metodei fenomenologice văzută ca metodă care permite stabilirea relaţiei originare ce vizeazăesenţa fenomenelor.
 
I.2 Metodologia
Metodologia constituie însăşi teoria aplicativă a metodei adică reprezintă ştiinţa integrală a metodelor ca parte integrantă a logicii, căutânddeterminarea celor mai bune moduri de elaborare a problemelor şi cercetarea directă a soluţiilor acestora. În sens restrâns, metodologia înseamnăansamblul metodelor de cercetare dintr- o anumită ştiinţă. Există tentaţia de a presupune ca ar exista o metodă de cercetare, garantată logic spre agăsi adevărul. Sarcina metodologiei este însă mai modestă, în mod practic, având drept scop cercetarea şi sistematizarea unei anume metode iar încazul de faţă metoda fiind fenomenonologia se va avea în vedere sistematizarea câmpului de studiu fenomenologic.
3 Metoda fenomenologică
Metoda fenomenologică a fost aleasă ca studiu al metodei şi metodologiei deoarece rezintă un proiect filosofic ambiţios care îşi propune săstabilească esenţa fenomenelor. Întemeietorul studiului fenomenologic este considerat Husserl care o defineşte ca o metodă ştiinţifică de gândiretranscendentală ce propune o înţelegere a lumii lisită de prejudecăţile naturaliste. Din cauza limitării lucării nu se poate realiza decât oconceptualizare parţială a câmpului de studiu şi a metodei fenomenologice. Se poate evidenţia însă din această scurtă abordare metodică o motivaţiea alegerii metodei fenomenologice, în sensul că este o metodă de studiu necesară într-o abordare ştiinţifică pentru că reprezintă o abordare cognitivăa esenţei şi în acest sens descrierea fenomenologică devine o modalitate care vizeză ajungerea la ceea ce este ireductibil şi esenţial într- un domeniu.
I Definirea metodei fenomenologice1 Etimologie şi geneză
Termenul de fenomenologie vine de la cuvintele greceşti:
 x
ν ο ν ε µ ι α 
ceea ceea ce se arătă (
 phaimenon )
-
 
σ ο γ ο 
discurs, cuvânt,ştiinţă iar atunci ar fi ştiinţa care studiază fenomenele
( logos)
Este introdus în 1734 de către Jean Henri Lambert care îi dă sensul de doctrină aaparenţei apoi, preluat de către Kant dar evidenţiat mai bine de către Hegel în lucrarea
 Fenomenologia Spiritului
( 1807) care prezintă istoria progresivă a ştiinţei de la simpla senzaţie la raţiunea universală. Fenomenologia se naşte însă cu adevărat în accepţia lui Husserl dar nu ca o şcoalaataşată unei doctrine sau sistem ci ca o mişcare a gândirii care are drept scop descrierea unei metode noi de cercetare filosofică:
metoda fenomenologică 
.
2 Miza fenomenologică
Fenomenologia, în accepţia lui Husserl, reprezintă o metodă ştiinţifică de gândire transcendentală care urmăreşte să ajungă la structurile universaleale experienţei propunând o abordare lipsită de abordarea naturalistă a experienţei şi ajungând la
întemeierea apodictică.
Modulaţia fenomenologicăa lui Husserl nu se îndreaptă explicaţii naive ci spre filosofia istoriei dar nu apare ca o istorie propriu zisă şi ca un concept inserat în trecutul filosofieioccidentale şi care începe cu o reflexie asupra unei experienţe din lume şi ajunge prin judecata evaluativă la experienţa esenţială -
apodictică 
.
 Reţinem doar faptul că, în scopul întemeierii radicale a unei ştiinţe evidenţiate, provenită din expe-rienţa obişnuită a lumii necesită ... o critică a valabilităţii ( Gultgkeit ) şi a importanţei sale; prinurmare, nu putem considera această experienţă a fi in mod incontestabil apodictică.În consencinţă,nu este sificient a nu acorda nicio valibilitate ştiinţelor care ne sunt date în realitate şi a le conside-
 
ra ca simple judecăţi( Vor- urteibe) innaceptabile pentru noi. De asemenea, trebuie să privăm domeniul universal, cel al experienţei, de valabilitatea pe care i-oacordă oamenii în mod naiv. Existenţa lumii bazată pe evidenţa experienţei naturale nu va mai fi pentru noi un fapt ci doar un fenomen de valabiltate ( Geltungphanomen).
1
Reflexia lui Husserl începe cu gândirea lui Descartes (
Cogito ergo sum
) care este înscrisă în linia subiectivităţii transcendentale unei judecăţiapodictice (
Seebterfuhrung 
)
.
2
 
Arată însă că meditaţia carteziană se opreşte înainte de a trece
 pragul porţii
spre adevărata
 filosofie transcendentală 
.
3
Husserl radicalizează experienţa fenomenologică prin reflectarea esenţei de manifestare a fenomenelor în opoziţie cu demersul metafizic care reducefenomenele la aparenţe. Astfel, Husserl întemeiază o ştiinţă a fenomenelor care este descriptivă ( şi nu deductivă) şi care urmăreşte să descrie,,esenţele fără de care s- ar nărui realitatea.”
4
 Fenomenologia lui Husserl se constituie a fi o teorie a cunoaşterii care are drept scop reliefarea uneiample analize atât a ceea ce este inclus în conştiinţă dar, mai ales, a modurilor în care se manifestăconştiinţa: judecăţi, acte de valoare şi percepte devenind, în ultima instanţă o fenomenologie a percepţiei.
II Abordarea fenomenologică1 Consacrarea filosofică a termenului
Aşa cum rezultă din punct de vedere etimologic, fenomenologia reprezintă ştiinta fenomenelor. În accepţie filosofică, reprezintă ştiinţa fenomenelor de conştiinţă şi este consacrată ca
 primaphilosophia
de către Husserl care o consideră metodă de cercetare a conştiinţei intenţionale( orientată spre,,ceva”) care dezvăluie condiţiile fundamentale ale constituirii obiectelor cunoaşterii. Deşi Husserl este punctul esenţial al fenomenologiei există şi oistorie proprie a concepţiei inserată în filosofia occidentală. În acepţia lui Kant, este ştiinţa care defineşte mişcarea şi repausul în raport cu relaţia lor reprezentarea. Pentru Hegel, fenomenologia se constituie a fi însă înaintarea de la cunoaşterea nemijlocită la cunoaşterea absolută. Dar, Husserl nu sereferă la fenomenologia spiritului ci la o fenomenologie descriptivă a percepţiei care porneşte de la sensul relifat de către cercetarea lui Leibnitz,Kant,Hegel, Hume dar se intersectează şi cu gândirea
Şcolii Psihologice de la Munchen
(A Pfander,Geiger) apoi ajunge la abordări filosoficeM.Sheller şi se în constituie proiectul vast al operei lui precum şi al conceptualizările post - Husserl.,,
 Fenomonologia nu înseamnă doar Husserl, cu toate că el reprezentat, într -un fel punctul nodal. Fenomenologia are în primul rând oistorie proprie care se inserează în trecutul filosofiei occidentale. Ea se revendică de la sensul leibnitzian şi kantian al fenomenului (cel de Erscheihung şi nu de Schein); e adevărat că Hegel concepuse deja fenomenologia ca o pe o cercetare amplă a tuturor tipurilor deexperienţă umană ( nu numai epistemologică, ci şi etică, politică, religioasă, estetică şi cotidiană ). Cu toate acestea, nu la ea se va raporta Husserl ... . De aceea, Husserl nu face o fenomenologie a spiritului. Fenomenul, după părerea lui, nu este apariţia unei fiinţe capabile să serepereze la nivelul unei cunoaşteri absolute. Raportarea lui Husserl la Kant se face nu doar prin interpretarea idealistă a metodei sale, ci prin interpretarea idealistă a metodei sale, ci prin descrierile ... care continuă analiză Kant a simiţiri (Gemut). În sfârşit, fenomenologia se raportează, într -un mod şi mai radical la Descartes, la îndoiala şi cogito - ul carteziene ... . Fenomenologia continuă transcendentul kantian, originalul lui
 
 Hume,îndoiala şi cogito-ul cartezian; ea nu este o transformare bruscă a filosofiei. Mai mult, fenomenologia este un proiect care nu se limitează la o operă sau un grup de lucrări ... cât şi o metodă 
 
... din care Husserl îşi ia decât un număr mic de posibilităţi. …T rebuie căutată şi la psihologii Şcolii
 
dela Munchen - A Pfander, M Geiger la Max Sheler, la Heidegger, la Hartman , la Jaspers
 
... chiar dacă niciunul dintre aceşti gânditori nu aucrezut că fenomenologia ar fi fost philosophiaprima.
5
Se poate spune atunci că fenomenologia devine un proiect complex adică există deja o metodă de studiu dar şi o şcoală care se revendică de lafenomenologie şi care se ancorează pe linia gândirii din filosofia ocidentală şi al cărei bază este opera lui Edmund Husserl.
2 Conceptul fenomenologiei la Husserl
Cariera ştiinţifică a lui Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei îşi are punctul de plecare în matematică. Născut în Prossnitz, în Moravia,studiază matematica la Berlin, îşi dă doctoratul cu Weierstrass apoi se dedică psihologiei la Viena sub coordonarea lui Franz Bretano, căruia îidatorează convertirea lui filosofică. Teza de abilitare la doctorat este ,,
 Despre conceptul de număr”
(
 Philosophie der Aritmetik 
). După publicarealucrării ,,
Cercetări filosofice
” este selecţionat ca asistent să predea la Gottingen ( 1906 ) apoi ajunge la Freiburg ( 1916 ) unde în anii “ 30, datorită politicii de persecuţie naziste îi urmează elevul său Marin Heidegger. Rămâne la Freiburg până la şfârşitul vieţii ( 1938 ), fiind supus restricţilor datorită originii sale iudaice. Din anii formării sale matematice datează ideile sale filosofice care se pot structura în patru concepteavând ca mottoatingerea miezului lucrurilor:1-convingerea că filosofia trebuie sa fie o ştiinţă riguroasă,2-afirmaţia potrvit căreia criteriul adevărului este evidenţa obiectivă,3-noţiunea de intenţionalitate ( preluată de la profesorul său Bretano ),5- afirmaţia că numai percepţia interioară poate reliefa existenţa obiectului.
6
Activitatea lui ştiinţifică îşi are punctul de pornire în matematică şi este influenţată de către conceptul de intenţionalitate prezentat de către Bretano( cum s-a evidenţiat anterior).,,
 Încercarea unei investigaţii mai adânci a ceea ce se desemnează expresiile intenţie şi intenţionali-tate în filosofia de astăzi nu mai necesită nicio jutificare specială în stadiul curent al filosofiei. Bretano şi Husserl au descoperit rolul strategic al acestor fenomene în cadrul vieţii mentale .... . Bretano a discutat numai despe obiectele întenţionale şi despre relaţii intenţionale. (... ) Huserl ... reprezintă caracterul unui act ( ... ) . Intenţia este precum firul principal ţesut în orice act, fir care ţinteşte către obiectul care aparţine fiecărui act. “
7
 
 
Rodul cercetarilor din această parte iniţială este filosofia aritmeticii. Zece ani mai târziu în binecunoscuta lucrare,,
Cercetari filosofice
”în care îşiafirmă poziţia contrară tezei lui Bretano potrivit căreia obiectele ideale ar fi realităţi psihice.
8
Husserl se opune astfel idei că legile logice nureprezintă decât o expresie a structurii omului ori a proiecţiei sale psihice. 
9
 Poziţia respectivă este datorată influenţei filosofului Bernhard Bolzanocare arată în cartea sa că logica s-ar datora ştiinţelor .
Logica lui Huserl este împărţită în două părţi:1- o logică pură pe care o va numi mai târziu trancedentală euristică reprezentând o teorie,2- o logică cunoaşterii care arată în ce condiţii adevărul poate fi cunoscut de către oameni ( logica formală ).Filosoful consideră că adevărul, în sine, precum şi propoziţia în sine nu sunt obiecte reale şi ajunge la adevărul divin.
Primul volum al
 ,,Cercetarilor logice
”, apărut în 1900, produce multă vâlvă în mediile filosofice ale vremii. Argumentele sale împotriva psihologismului suntîmbraţişate şi se constituie o şcoală filosofică unde Husserl este considerat mentor. Termenul de fenomenologie este utilizat spre a înlocui termenulde psihologie descriptivă a lui Bretano. Se constituie două cercuri ale adepţilor fenomenologici:a)-
Cercul de la Gottingen
( din care face parte R. Ingarden ), b)-
Cercul de la Monaco
( îl include la M. Shheller ).Este o perioada efervescentă în viaţa filosofului care durează până în 1911 şi este marcată de către:a)- apariţia celor două volume ale lucrării ,,
Cercetari Logice
”, b)- publicarea unui articol care va constitui
nucleul 
pentru lucrarea sa esenţială ,,
 Idei pentru ofenomenologie pură şi filosofie fenomenologică 
( idealismul acestei lucrari marchează ruptura de cercurile de studiu de la Gottingen şi Monaco)În 1916 se transferă la Freiburg- Baden iar aici se dedică unei cercetări minuţioase indreptate spre conceptelor de timp şi spaţiu. Anii “ 20 îi aducconsacrarea pe plan internaţional, fiind invitat să ţină cursuri la Londra, Paris, Viena. Prelegerile sale sunt transpuse în lucrări:1-
 Prima Philosophie
(
 Erste Philosophie
),2-
 Logica Formală şi transcendentală 
(
 Formale und Transcedentale Logik 
),3-
Meditaţii carteziene ( Meditations Cartesiennes
).Leitmotivul filosofic al lui Hussel este exemplificat îndeosebi în lucrarea
“ Idei pentru o fenomenologie pură şi filosofie fenomenologică 
”. Un pasesenţial este suspendarea sau punerea între paranteze a atitudinii naturale prin care oamenii devin conştienţi de lumea întinsă la nesfârşit în timp şispaţiu. Lucrurile există în lume indiferent dacă se ocupă sau nu de cineva de ele şi sunt ,, în parte înconjurate de un orizont obscur conştient derealitate nedeterminată”
 Husserl defineşte zona determinării fără sfârşit arătând că se poate modifica la infinit unghiul de vedere în timp şi spaţiu.,,
 Îmi pot modifica unghiul de vedere în timp şi spaţiu, pot privi într – o parte sau alta ... . Îmi pot  pot oferi mereu alte şi alte reprezentări, mai mult sau mai puţin clare si semnificative ... în care eu pot privi într- o parte sau alta ... . Îmi pot oferi mereu alte reprezentări, mai mult sau mai putinclare şi semnificative ... în care pot face accesibil şi intuiţiei mele tot ceea ce ar putea fi adevărat ori poate fi presupus în ordinea stabilită a spaţiului şi timpului”.
Lumea conceptului intenţionalităţii este prezentă în mod continuu pentru ego ( eul personal ) şi este o lume a valorilor care o compun şi care suntdeterminate de propria lor factualitate. Înseamnă că această lume este prezentată indiferent dacă eul se concentrează sau nu asupra ei şi astfelfilosoful ajunge la punctul de vedere aritmetic. Matematica devine în acest mod un punct de vedere natural, care este acum fundalul în cadrul căreia olume aritmetică îşi găseşte locul corespunzător .
 Husserl ajunge la ideea că trebuie să existe însă o înţelegere comună a lumii spaţio – temporaleobiective respectiv esenţa care este o desriere pură care precede fenomenul. Aplicând
metoda reductivă 
ajunge la
eul pur apodictic. 
Poziţia uneiesenţe este înainte de toate deprinderea vizuală a acesteia şi nu implică, în mod minimal, poziţia unui oarecare individual, dat fiind că adevărurile pure nu conţin minim o afirmaţie cu privire la daturi.,, O
rice gândire în jurul esenţelor e gândirea … care să nu amestece şi să nu innoade laolaltă daturi de fapt şi esenţe are nevoie propriul fundament al al viziunii esenţiale.”
Filosoful ajunge la concluzia la formularea
 principiului principiilor.
,, ...
 Fiecare viziune, în mod originar ofertantă, e de sorginte legitimă de cunoaştere, dat fiind că tot ce e dat, în mod original, prin intuţie( pentru a zice altfel în carne şi oase ) e de asumat cum se dă. E clar că orice teorie poate atinge propriul său adevăr pornind de la laturile sale de origine … .”
 
Principiul fundamental este
eul pur apodictic
la care se ajunge prin procesul denumit
epoche.
Prin publicarea lucrărilor sale ,,
Cercetări logice
” şi
 ,, Idei pentru o fenomenologie pură şi filosofie fenomenologică 
“ , Husserl realizează o cotitură idealistă care constituie
 punctul dimensiuniitranscedentale a intenţionalităţii.
Pe baza conceptului de intenţionalitate şi în strânsă legătura cu teoria seminificaţiei şi expresiei Husserl elaboreazăîntregul aparat conceptual al mişcării filosofice generate de către fenomenologie.
 Distincţia dintre semnificaţie şi intenţionaliate oferă temeiulînţelegerii modului cum funcţionează metoda fenomenologică. Este o metodă ambiţioasă care urmăreşte întoarcerea la sursele originare. Nu este însăo problemă care ţine de abstracţie şi este independentă de abordarile naturală şi empirică şi atunci se poate spune că, fiind o metodă bazată peconceptul intenţionaltăţii, are nevoie de un studiu specific şi riguros ştiinţific. În acest sens Husserl însuşi afirmă că f 
enomenologia este câmpul nesfârşit al analizelor şi al descrierilor esenţei.
Filosoful mai arată şi că termenul fenomenologie este o metodă inedită.,,
 Desemnează o nouă metodă descriere, instuită la sfârşitul ultimului secol de filosofie, metodă susceptibilă de a furniza o ştiinţă a priorii în stare să ofere un organum pentru o filosofie riguros ştiinţifică şi pentru revizuirea metodelor tuturor ştiinţelor.
 
 

Activity (40)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Scutelnic Sorin liked this
Anda ANda liked this
Denisse Ratiu liked this
Popovici Sergiu liked this
Rares Bu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->