Capitolul 6.

Linistea dinaintea furtunii…

Niciunul nu se gandea l nimic, eram mult prea ocupati cu altceva.

Mainile lui se plimbau pe tot corpul meu, agitandu`ma si mai tare, imi venea sa`mi rup
hainele de pe mine, dar nu puteam sa`I fur ocazia de a ma dezbraca chiar el.

Il simteam cum ezita sa`mi dea bluza jos, in schimb eu nu. Mi`am prins bluza de margini
si am dat`o jos, ramanand in sanii goi. Ma saruta din nou dar mai apasat, cu mai multa
pasiune. S`a ridicat pe marginea patului in genunchi, dandu`mi ocazia sa`l dezbrac de
camasa. Camasa nu era utila deloc in acel moment asa ca “jos textila”. La fel sa
intamplat si cu pantalonii lui.

Cu un sarut m`a ridicat sip e mine in picioare, iar pantalonii erau pe jos.

Stiam ca o sa fie dureros, el era primul “barbat” din viata mea, dar nu am lasat acest
gand sa ma afecteze. M`am intins pe pat chemandu`l cu privirea. Sarutarile lui ma
faceau sa uit de tot, dar un fosnet mic mi`a distras atentia…

-Ups. Imi pare rau.

M`am uitat la el si am zambit. Nu mai aveam chilotei, tocmai ii rupsese in incercarea de

aid a jos. Am ridicat din sprancene la gestul lui.

-O sa`ti cumpar altii, aaa, adica tu o sa`ti cumperi.

S`a dezbracat putin timid si dupaia s`a pus pe mine. Nu mai putea amana momentul,
vroia sa ma aiba…

Am inchis ochii asteptand sa se intample si…”FUCK”, strangeam cearsaful in pumni,

durea, dar stiam ca asa v`a fi. Se misca incet, precaut, sa nu`mi faca mai mult rau.
Durerea se diminua luandu`I loc placerea.

Era mult prea bine, mult prea frumos, fiecare miscare crea alta senzatie, diferita, unica.
Mintea mea era goala, lipsita de orice urma a unui gand, nimic.

…
M`am trezit in bratele lui Edward, goi pusca, cu un cearsaf pus de forma pe noi.

-Buna dimineata din nou, somnoroaso.

-Edward, cat este ceasul?

-Aaa, aproape unu.

-Unu?

-Da.

-Edward, nu trebuia sa ma lasi sa dorm atata, fratii tai vor veni in curand de la scoala.

-Mmm, poi le vom spune ca am fost prea ocupati sa ne dam jos din pat si atat. Vor
intelege ei.

Stomacul meu cerea de mancare si eram convinsa ca in casa asta nu era ceva de
mancare pentru mine, ceva uman.

-Ma duc acasa, trebuie sa mananc ceva.

-O sunam pe Alice sa cumpere ceva, doar spune`mi ce anume doresti.

-Edward, te rog.

-De aici nu pleci pana nu vei fi in siguranta. Si asta este ultimul meu cuvant.

Mam ridicat din pat si am plecat nervoasa spre baie sa`mi fac un dus. Apa calda ma
calma, parca imi spalam si nervii, relaxandu`i. Era placut. Am iesit din baie infasurata in
prosop, hainele ( de ieri ) erau aruncate prin camera.

Edward era imbracat, langa pat cu niste haine noi in brate. Cand ma vazut uitandu`ma
nedumerita la el, mi`a spus

-Sunt noi, le`am luat de la Alice.

-Dar…

-Dar nimic, nu se va supara.

Eram cumva arestata la domiciliu? Haine nu, mancare nu, periuta de dinti nu, deci era
domiciliul altcuiva nu al meu.
-Te rog Bella.

Am oftat. M`am imbracat cu treningul (de firma) al lui Alice. Edward ii umblase si la
lenjeria intima (binenteles ca si astia erau de firma, cu eticheta si tot tacamul ), asta
sigur nu`I v`a placea.

Se auzeau déjà, erau prea galagiosi si glumeti cu Emmet prin preajma. Ma intrebam oare
cum v`a reactiona Alice cand ma v`a vedea imbracata cu hainele ei? Urma sa vad asta in
5 secunde.

Masina s`a oprit in fata casei. Toti mergeau precum pisicile, pe varfuri, sa nu cumva sa
ne deranjeze, doar ca noi eram in salon ne uitam la TV.

-Buna Edward, Bella.

-Buna Alice (zambeam la Alice, sa nu fie suparata pe mine pentru trening).

-Mdea. Vad ca Edward a stiut unde sa caute haine pentru tine. Iti sta bine poti sa`l
pastrezi.

Oau, nu ma asteptam la asta, niste tipete si injuraturi tot credeam ca o sa`I scape, dar se
pare ca era mult mai draguta decat credeam eu.

-Edward, vreau sa merg acasa. Mergi cu mine?

-Da. Victoria si Magnus sunt inca prin preajma, nu putem risca sa te lasam
neprotejata.

Alice si`a dat ochii peste cap cand la auzit pe Edward.

-La revedere, ne vedem maine la scoala. Oare ma chinuiam prea mult sa le fac pe plac?
Doar Alice mi`a zis PA, ceilalti erau prea ocupati sa faca pe indiferentii.

Edward a scos masina mea din garaj si a ramas la volan. Am deschis portiera de la sofer
si i`am zis.

-Eu conduc. A ridicat din spranceana.

-Cred ca glumesti, m`ia raspuns. Vreau sa ajungi in siguranta acasa.

-Nu cu tine la volan, asa ca da`mi voie sa`mi conduc masina. A oftat zgomotos si a
trecut pe scaunul din dreapta.
-Multumesc.

-Mdea, fie cum spui tu.

Mi`am pus centura si am plecat. Pe drum Edward ma amuza cu gandurile lui: “este o
groapa mai in fata pe dreapta” si am ocolit`o, “mdea, e atenta la drum, ma asteptam sa
fie distrasa de prezenta mea”;” un trunchi de copac mai in fata, cu crengile pe drum” da
l`am vazut si pe asta ieri.

Il vedeam cum trage cu ochiu la acul vitezometrului si dadea din cap plictisit, mergeam
prea incet pentru el. El era obisnuit sa conduca cu viteza.

“Ajungem si noi azi? Ma intreba in gand... Acest gand al lui ma pus pe ganduri si am
apasat acceleratia. Acul vitezometrului a ajuns la 150km/h. Era ok acum, cand a vazut ca
am inceput sa “prind” viteza a inceput sa zambeasca. Intrasem in Forks si se vedea casa
mea.

Am parcat masina si cand sa pun mana sa deschid usa, Edward mi`a deschis`o si imi
astepta mana ca sa ma ajute sa cobor din masina.

-In sfarsit acasa, nicaieri nu e mai bn ca acasa…

-“La mine nu ti`a placut, nu`I asa?

Am lasat intrebarea undeva in aer fara sa`I raspund si am fugit sa deschid usa casei.
Edward era chiar in spatele meu.

Am facut semn catre el sa intre in casa…

-Domnisoarele primele. Si am intrat in casa insotita de printul meu din povesti. A mers
in living sa aruncat pe canapéa si a aprins tv. Eu am mers la bucatarie sa caut ceva de
mancare. Pe masa era un bilet “AI MANCARE IN FRIGIDER. MERY” . Am deschis frigiderul
si am gasit o lasagna mare, am taiat o felie si am bagat`o in cuptor sa se incalzeasca.
Mirosea super bine, asteptam cu nerabdare sa se incalzeasca. Pana si stomacul meu imi
dadea ghionturi ca sa bag ceva in gura, eram rupta de foame. Cuptorul a anuntat ca
mancarea sa incalzit, am scos`o din cuptor si m`am asezat la masa.

-Tu ai gatit? Sa auzit de undeva din spatele meu si ma facut sa sar in sus de pe scaun.

-La draq Edward m`ai speriat. Edward radea. Nu am gatit eu, Mery e cea care gateste,
ai s`o cunosti maine cand vine.
Am mancat pe saturate delectandu`mi papilele gustative cu cea mai buna lasagna. Era
grozava. Edward se uita la mine cu o spranceana ridicata.

-Cum poti manaca chestia aia?

-In viata ta umana sunt sigura ca ai mancat si tu asa ceva, macar o data.

M`am ridicat dupa scaun, mi`am spalat farfuria, dupa care m`am dat spre Edward care
era lipit de perete. M`am ridicat pe varfuri ca sa ajung la urechea lui si i`am soptit.

-Ma duc sa`mi fac un dus. Ma astepti in dormitor, da? Stiam ca v`a gasi dormitorul, era
singura camera cu usa deschisa si haine aruncate peste tot.

Am intrat in dus si am dat drumul la apa. Apa calda ma facut sa ma relaxez si ma

inmuiat. Cand de odata din camera mea se auzeau gandurile lui Edward…

-“Dezordonata ca si mine, pana si aici ne potrivim… este atat de feminina camera asta
si mirosul ei este peste tot! imi lasa gura apa. Miroase prea bine asa ca v`a trebui sa
merg sa vanez cand v`a adormi ca sa imi potolesc setea macar putin.”

Pleca la vanatoare? V`a trebui sa vad asta desi mi se zbarlea pielea numai cand ma
gandeam ca il voi vedea cum vaneaza. Am iesit din dus infasurata in prosop.

-Scuze pentru deranj. Stateam si ma gandeam cu ce sa ma imbrac pentru plimbarea prin

padure. Niste pantaloni de trening si un tricou erau perfecte pentru plimbarea sau mai
bine zis urmarirea unui vampir.

-Vii langa mine in pat? Vreau sa dorm! El statea tolanit in scaunul meu de la pc si se
uita la mine.

-Vin.

Ne`am pus in pat si am inchis ochii, am stat cu ochii inchisi prefacandu`ma ca dorm,
eram o buna actrita cand vroiam sa aflu ceva. Dupa ceva vreme l`am simtit cum s`a dat
jos din pat facand un zgomot usor.

-“Sa nu te trezesti, te rog, chiar trebuie sa vanez. Pe geam sau pe usa? Mmm. Da pe
geam” si a zbughito pe geam.
Nu mai auzeam ce gandea, semn ca era destul de departe sa nu ma vada cand sar si eu.
I`am adulmecat mirosul inconfundabil si am sarit pe geam aterizand cu o bufnitura
usoara in picioare.

Am fugit prin padure ascultand si mirosind totul in jurul meu. Padurea era atat de
ciudata, uneori linistita alteori foarte agitata. In seara asta era foarte liniste nu se auzea
nimic. Am mers destul de departe in padure si am inceput sa aud din nou gandurile lui
Edward vis`a`vis de o puma pe care urma sa o prinda. M`am dat mai aproape ca sa`l pot
vedea, m`am ascuns dupa un copac si am stat si am observand toate miscarile lui.

A sarit pe saraca puma si si`a infipt dintii in gatul ei. Mirosul de sange a ajuns la mine
facandu`ma sa inghit in sec de pofta. Am mers inapoi pe unde venisem ca sa fug de
mirosul de sange care scosese la iveala vampirul din mine.

O voce necunoscuta mi`a atras atentia, cineva vorbea sau gandea. Era un vampir si nu
era Edward, el era ocupat in continuare cu puma lui. Am inghetat cand am auzit ce
gandea “ SANGELE DE BEBELUS ESTE CEL MAI BUN”. Poftim? Urma sa vaneze un bebelus
sau déjà il avea si urma sa`l devoreze? O nu asta nu, bietul copil.

Incercarea mea de pleca asa cum am venit a esuat. In graba de a fugi ca sa salvez
bebelanu am calcat pe o creanga si a facut zgomot. Distagandu`I atentia lui Edward de la
prada sa.

-Ce? Cum? Cine o fi?

Am rupt`o la fuga dupa ce am facut gafa. Necunoscutul vampir nu mai gandea nimic, nu
stiam in ce parte sa merg ca sa ajung mai repede la copil. Ceva ma atragea spre partea
sudica a padurii asa ca am incercat incolo, cu cat fugeam mai mult in acea partea padurii
semnul incepea sa ma avertizeze de prezenta unui vampir. Am auzit cum plangea
copilul. Mergeam pe varfuri precum o pisica, am asteptat in intuneric momentul potrivit
sa`l atac fara sa`I fac rau copilului.

Ma rugam in gand sa`l puna jos, sa nu`I faca rau copilului. Era nehotarat, nu stia ce sa
faca, acum vroia sa`l omoare in secunda urmatoare renunta la idée.

A pus copilul jos si a vrut sa fuga, sa indepartat putin de el dupa care a revenit langa el,
sangele copilului era prea puternic si il atragea mai mult decat ma atragea pe mine.
Am iesit din ascunzatoare fugind spre copil. Am reusit sa iau copilul in brate, dar cand
am vrut sa fug cu el m`a vazut si si`a dezvelit dintii la mine.

-“E al meu dami`l” imi poruncea el.

-Nu am sa ti`l dau. Copilul are o mama, iar tu nu esti acea persoana. Vroia copilul cu
orice prêt. Daca inainte era nehotarat si nu stia ce sa faca cu bebelu acum il vroia. M`am
uitat la bebelus, era o fetita micuta si frumusica foc.

-Nu vreau sa te omor, dar o voi face daca nu`mi dai copilul. Spunea el.

-Copilul il voi lua eu, iar tu mai bine ai pleca inainte sa faci vreun pas gresit.

-Nu. Si a sarit pe mine.

Cu ajutorul scutului l`am aruncat in spate, dar el tot incerca si incerca, scazandu`mi
puterile.

-Ti`am zis sa pleci. Nu vreau sa te omor. Pleaca. Ma rasteam la el.

Edward. Il strigam in gand, poate ma v`a auzi. Am cazut in genunchi , nu mai puteam
tine mult scutul, eram prea obosita.

-Te rog opreste`te, il rugam. Dar el nu se oprea si se impingea in scutul meu cu si mai
multa putere.

Eward, te rog vino, ajuta`ma. Am nevoie de tine. Plangeam si il strigam pe Edward.

Copilul se cuibarise la pieptul meu si radea la mine. Dorinta de a proteja copilul m`a
facut mai puternica, m`a intarit atat cat sa`l arunc cat mai departe de noi. Se auzea cum
se lovea de copaci si cum maraia de furie, precum un caine turbat.

De nicaieri a aparut si Edward.

-Bella, ce faci aici? Al cui e copilul acesta? Nu puteam sa`I raspund din cauza plansului,
ma inecam la fiecare incercare de ai raspunde. Te`am auzit cand ma strigai! Cum ai
facut asta Bella? Eram foarte departe de tine.

-Vampir, am reusit sa spun intr`un final.

-Cum? Aici? De ce ai iesit din casa , vrei sa mori? Vrei neaparat lucrul acesta?
-Nu Edward. Nu vreau sa mor, dar am auzit copilul cum plangea si l`am vazut pe acela
cum fugea cu el. Nu puteam sa nu`l ajut. L`am urmarit si am ajuns aici. Te rog Edward
intelege, uita`te la ea ai putea sa`I faci rau? Ce`ai fi facut daca ar fi fost copilul nostru
in locul ei?

A ramas nemiscat din cauza ultimei intrebari, suferea si nu`mi parea rau ca am spus
asta.

-Copilul meu. Nu voi putea avea niciodata o asemenea “bijuterie”, a mea. Vorbele lui
m`au facut sa`mi para rau ca i`am pus ultima intrebare.

-Sa mergem acasa. Nu vreau sa raceasca copilul. Trebuie sa`I gasim parintii, probabil
sunt disperati.

Ma ajutat sa ma ridic fara sa se trezeasca copilul ,care adormise la pieptul meu. Nu

vroiam sa mai inapoiez acest copil, vroiam sa ramana al meu.

Cand am ajuns acasa Edward a ramas in fata ferestrei.

-Da`mi copilul Bella! Mi`a poruncit el.

Am ezitat la inceput dar i`am dat copilul cu mainile tremurande. A sarit pe geam cu
copilul in brate fara sa`l trezeasca. In starea mea de soc pentru ceea ce se intamplase,
eram convinsa ca nu pot intra si eu pe geam, dar l`am urmat lasandu`l cu gura cascata.

-Cum… ai…

-Sss, trezesti copilul Edward.

Am stat si m`am uitat cateva minute la Pufulet, dupa cum ii spuneam. Am auzit sirene
de politie si am fugit la fereastra. Era multa agitatie pe strada si multi politisti, de cum
i`am vazut am presupus ca o cautau pe ea, pe Pufuleata mea.

Cand m`am intors spre fetita, Edward era langa ea, o mangaia pe obrajori. “esti o fetita
frumoasa dar locul tau nu este aici, trebuie sa te duc inapoi la parintii tai” gandea el.

-Edward, este politie peste tot, ce facem? Ma uitam la el si nu intelegeam de ce nu era

atent la mine. Dar am inteles imediat ce am vazut fetita. Era treaza, ii zambea iar el era
fermecat de ea mai mult ca mine.
-Scuze. Vom inapoia copilul cand se vor linistii putin apele. Ma duc sa cercetez zona.
Era trist ca trebuia sa o inapoiem, si el o vroia dar stia ca si mine ca asta nu se putea, ea
avea niste parinti care o vroiau inapoi.

-Bine, Edward.

A sarit pe geam si a intrat in padure. M`am pus langa Pufulet si ma jucam cu manutele
ei. Dupa ceva timp Edward a aparut de nicaieri.

-Acum este momentul. Politia a plecat s`o caute in padure, Iar parintii sunt in salonul
sectiei de politie.

I`am dat`o cu lacrimi in ochi, totul se invartea in jurul acestui copil, care nu era al meu.
Eram mult prea trista ca sa imi dau seama ce se intampla in jurul meu.

L`am auzit pe Edward cand m`a strigat, in rest nu stiam cand s`a intors.

-Bella. Este in siguranta fetita acum. Au gasit`o parintii ei. Bine?

Am aprobat din cap, eram fericita ca Pufulet sa intors la parintii ei. Edward era distras de
altele, isi punea o gramada de intrebari la care nu aveam de gand sa`I raspund.

-Bella, cum ai facut de te`am auzit? Asta era cea mai usoara intrebare.

-Te strigam in gand. Dc?

-Dar tie nu`ti pot citi gandurile. Ce ciudat.

-Edward, sunt obosita, vreau sa dorm.

Patul era prietenul meu acum. Ochii mi se inchideau, ii simteam foarte grei. Dupa care
am adormit. A fost o noapte linistita fara vise.

-Bella. Trezeste`te.

-Mmm?

-Trebuie sa mergem la scoala. Haide.

-Mai stau putin.

-Ba numai stai deloc. Te dai jos si te pregatesti pentru scoala. Haide leneso.
Am facut ochii mari, nu`mi venea sa cred, imi poruncea sau mi s`a parut?

-Nu merg la scoala. Nu am chef.

-Ba mergi, am chiulit si ieri, o sa intre la banuieli daca nu mergem si azi.

M`am dat jos din pat bodoganind pe toata lumea. Am facut dush si m`am imbracat cu ce
am nimerit.

-Mergem? A intrebat Edward.

Cat m`am invartit dupa geanta, Edward era déjà in masina si claxona de zor.

-Gata, acum vin. Am iesit e usa adormita.

Conducea el, eram in intarziere din cauza mea. Niciunul nu a deschis gura pana la
scoala, era o liniste de te lua somnul. Conducea cu 120km/h. In 10 minute eram in
curtea scolii, nu trebuia sa ma mir ca am ajuns la fix, sofatul lui Edward era
inspaimantator. Ma gandeam in ce data eram, stiam ca eram in Decembrie dar nu stiam
data.

-Edward, in ce data suntem azi?

-10 Decembrie. Dc?

-Te`am intrebat. Multumesc. Data m`a prins pe nepregatite. Mai era 1 saptamana pana
la vacanta de iarna. Oare o voi petrece singura sau cu parintii mei? Nu am stiut sa`mi
raspund la propria intrebare, pentru ca nu stiam raspunsul.

Edward m`a facut sa revin pe pamant.

-Mergem?

-Haide.