Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
26Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tema 9. Sinergetica, importanţa şi rolul ei pentru ştiinţa şi practica

Tema 9. Sinergetica, importanţa şi rolul ei pentru ştiinţa şi practica

Ratings: (0)|Views: 2,142|Likes:
Published by VLDs

More info:

Published by: VLDs on Nov 06, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/16/2014

pdf

text

original

 
Sinergetică şi importanţa ei în ştiinţa şi practica contemporană.
1.
Premisele apariţiei sinergeticii
 
şi obiectul ei de studiu. Sinergetica drept onouă viziune a lumii: de la ştiinţa clasică spre ştiinţa postneclasică.2.Noţiunile fundamentale ale sinergeticii. Mecanismele universale aleacesteia.
3.
Paradigma aliniarităţii. Haosul şi ordinea, întîmplarea şi necesitatea,posibilitatea şi realitatea în tabloul sinergetic al lumii.
 
4.
De la sinergetică spre noosferologie. Tabloul noosferic al lumii.Sinergetica şi medicina.
 
1.
Premisele apariţiei sinergeticii şi obiectul ei de studiu.Sinergetica drept o nouă viziune a lumii: de la ştiinţa clasicăspre ştiinţa postneclasică.
În ultimii ani deosebit de intens se desfăşoară cercetări ştiinţifice îndomeniul proceselor de autoorganizare la diferite nivele structurale alemateriei, adică e vorba de
lumea sistemelor neliniare deschise
(sistemefizice, chimice, biologice şi sociale). Ştiinţa constituipe baza acestorinvestigaţii a fost botezată “sinergetică“ (cuvîntul
synergeia
în limba greacă înseamnă acţiune comu). Acest termin a fost întrodus în ştiiă desavantul german Haken la finele anilor ‘ 70 ai sec. al XX-lea.Sinergetica ca
teorie a autoorganizării
constituie domeniul ştiinţeidespre interacţiunea părţilor componente ale sistemului care tinde spreautoorganizare. Ea soluţionează problema referitoare la principiile universalede evoluţie ale sistemelor
dezechilibrate
şi apariţia în rîndul acestora astructurilor noi. Altfel spus e vorba de o nouă concepţie despre lume -
concepţia sinergetică,
pe care trebuie s-o posedăm toţi, mai ales savanţii.Şi aceasta din mai multe considerente (criecologi, demografică şisocială). E necesar de a concepe noile mecanisme de autoorganizare asistemelor deschise (dezechilibrate), de a cunoaşte regulile evoluţioniste deinterdicţie pentru a asigura viitorul omenirii.Ideile iniţiale ale sinergeticii le găsim deja în doctrinele cugetătorilorantici din Orient (China şi India), unde era concepută teza că totul în lume seaflă într-o interconexiune, că cele mai neesenţiale schimbări întîmplătoarepot provoca aici consecinţe, repercusiuni extrem de mari, incomparabile cuacţiunile anterioare asupra sistemului. Totul în lume e important - afirmăfilosofii antici, fiindcă în cea mai mică particulă există sufletul cosmic, iaraceastă purtătoare de suflet are “drepturi” egale cu alte fragmente mici şimari ale Universului.O viziune contrar opupromovează
ştiinţa clasică,
începînd cuAristotel. Din ştiinţă se elimină întîmplarea, particularul, singularul, unicul. Înopinia adepţilor paradigmei clasice ştiia despre înmplare devine
 
imposibilă. Ştiinţa în acest caz trebuie să depăşească fenomenul nominalizatca pe ceva ce-i împiedică în descoperirea legităţilor lumii înconjurătoare.Cu aparia şi devenirea ştiiei
neclasice
(mecanica cuantişirelativistă, teoriile evolioniste şi genetice în biologie, implantareametodelor matematice în aşa disciplini ştiinţifice umanistice ca sociologia,lingvistica etc.) în rezultatul revoluţiei ştiinţifice de la intersecţia sec. XIX-XXsavanţii au conştientizat dauna dezmembrării cunoaşterii despre lume. Înfaţa savanţilor a arut tabloul unic de evenimente,care învederaasemănarea proceselor ce se desfăşoară în toate compartimentele realităţii(natură, societate etc.). De exemplu,
avalanşa
(proces natural, extrauman)este asemănătoare cu explozia revoluţionară, cu cataclismele dintr-o ţară ceapar drept consecinţă a unui eveniment nesemnificativ. Istoria cunoaşte omuime de cazuri similare, adică exemple de evenimente esenţialeprovocate de cauze secundare. Înaceste procese n-au fost teoreticintegrate, fiindcă nu existau mijloace de generalizare adecvate referitoare lacompararea conţinutului lor, măcar că intuitiv se bănuia. Drept repercusiunen-a fost exprimat într-o formă ştiinţifică mecanismul lor de interpătrundere,de interdependenţă generală.Menţionăm încă o odată că procesele de avalanşă şi cataclismele înnatură, mecanismele de reviriment în societate, schimbările regimurilor şicatastrofele sociale nu sunt izolate de om. Ele se referă la fiecare viaţăumană. Apare întrebarea: se poate oare de găsit o teorie care ar uni într-un întreg toate aceste fragmente disparate? În ultimii 20-25 de ani în ştiinţăapare un astfel de model, care mai apoi a fost numit
 
s i n e r g e t i c ă.
Sinergetica provoacă, cum am menţionat, o nouă imagine a lumii şi unmod nou de concepere a proceselor de dezvoltare. Această paradigmă sedeosebeşte substanţial de cea tradiţională care predomină în ştiinţa clasică -ştiinţa lui Newton şi Laplas. Aici întîmplarea era exclusă, fiind interpretată caceva superficial şi neesenţial. Procesele dîn univers erau prezentate dreptreversibile în timp şi pronosticabile pe un viitor destul de îndertat.Evoluţia era analizată ca un proces lipsit de abateri (devieri), fără reveniri şilinii secundare. Tabloul lumii oferit de ştiinţa clasică - determinismul luiLaplas reprezintă în viziunea lui I.Prigogine, nu altceva decît “o caricaturăasupra evoluţiei”. Cu totul altceva ne afirmă sinergetica, care este bazată peurmătoarele idei:I)
de sistemă
(sistemică) sau pe ideea
integrităţii
lumii şi cunoştinţelordespre ea, asemănării legităţilor dezvoltării obiectelor tuturor nivelurilor destructură materială şi spirituală;2) pe ideea
aliniarităţii
, adică se bazează pe ideile polivariantităţii şiireversibilităţii.
Aliniaritatea
constituie una din noţiunile centrale alesinergeticii. În matematică ecuaţiile aliniare au cîteva soluţii. De aici şisensul fizic calitativ al aliniarităţii: mulţimii de soluţii a ecuaţiei neliniare îi
 
corespunde o mulţime de căi de evoluţie a sistemului, descris de aceastăecuaţie. Aliniaritatea în cazul cel mai general, adică în plan concepţionalpoate fi analizată cu ajutorul ideii polivariantităţii sau al-ternativităţii căilorde evoluţie, ideii alegerei din alternative.3) sinergetica se bazează deasemenea pe ideea
interconexiunii profunde a haosului şi ordinii
(întîmplării şi necesităţii). Sinergeticaconturează un nou tablou al lumii, al lumii dezechilibrate. Această lume estedeschisă, ea permanent se schimbă, este în contindevenire şievoluţionează conform legilor neliniare, ceea ce înseamnă că lumea e plinăde cotituri neaşteptate, legate de alegerea căilor dezvoltării ulterioare.Se poate spune, dezvoltarea intensă a sinergeticii provoacă înştiinţa contemporană o revoluţie de o mai mare amploare decît cea de larăscrucea secolelor XIX-XX, cauzată (declanşată) de teoria relativităţii şimecanica cuantică.Dacă mecanica cuantică a stabilit dualismul proprietăţilor undulare şicorpusculare a microobiectelor, apoi dinamica neliniară bazată pe paradigmaaliniariţii, a descoperit dualismul determinismului şi stocasmului.Structurile complicate din natusunt concomitent şi deterministe şistocastice.Aşadar, sinergetica se prezintă drept un nou mod de viziune a lumii,integrează principial diferite stiluri de gîndire - oriental şi occidental.De laOrient sinergetica asimilează şi dezvoltă ideea
integrităţii
(totul în toate),deasemenea ideea
legii universale
, căii unice (Dao), căreea i se supunelumea în ansamblu. De la Occident ea împrumută analiza, spriginul peexperienţă, valoarea universală a concluziilor ştiinţifice, translarea acestorade la o şcoala alta, de la ştiiă spre societate, folosind aparatulmatematic, compiuterizarea etc.Sinergetica definitiv pune cat concepţiei (paradigmei) despreUniversul determinat. Noţiunele de
“existenţă“
şi
“devenire” 
I.Prigogine leuneşte în aceleaşi limite conceptuale. În opera
“Ordine din haos. Un noudialog al omului cu natura“
I.Prigogine şi I.Stengers menţionează că “Lumeanoastră nu mai este o lume a mecanismului de ceasornic cută şimonotonă. Noi trăim într-o lume tehnologică şi creatoare deschisă“. Deciconchidem: sinergetica devine o concepţie noa lumii, ea orienteaeforturile savanţilor spre noi investigaţii realizate prin prisma noţiunilor dehaos, entropie, aliniaritate, complexitate, ordine, diversitate, incertitudine,integritate şi alt. Haosul nu mai este haos în conceperea noastră cotidiană.Din contra -
haosul devine în
 
sinergetiun mecanism constructiv deautoorganizare a sistemelor 
 
neliniare.
 Sinergetica examinează sistemele neliniare dezechilibrate (deschise).Sistemele
deschise
sunt acelea care fac schimb cu lumea exterioară privind

Activity (26)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Roxana Braneanu liked this
Maria Ganceva liked this
Aurica Zloi liked this
Maria Ganceva liked this
Aurica Zloi liked this
Aurica Zloi liked this
Cine este autorul articolului sau sursa originara?

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->