PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

CURS II - semestrul II - 13.04.2008

Categoria drepturilor intangibile

Doua dintre cele mai importante tratate internationale in materia drepturilor

omului _ Pactul International privind Drepturile Civile si Politice si Conventia
Europeana a Drepturilor Omului – acorda un statut special pentru patru drepturi
fundamentale ale omului.
1. dreptul la viata;
2. dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau
degradante;
3. dreptul de a nu fi supus sclaviei;
4. dreptul la legalitatea pedepsei
In sistemul Conventiei europene, alaturi de cele 4 drepturi recunoscute ca
intangibile in toate tratatele internationale, exista un al cincelea drept care este
considerat intangibil, anume dreptul de a nu fi judecat si condamnat de doua ori
pentru aceeasi fapta penala ( non bis in idem).

1. Dreptul la viata
Este reglementat de art. 2 din Conventia Europeana si de Protocoalele
aditionale nr. 6 si nr. 13 la Conventia Europeana
Conform art. 1 alin. 1 din Conventie prevede: “dreptul la viata al oricarei
persoane este protejat prin lege”.

Astfel se nasc obligatii de 2 feluri:

- obligatii pozitive;
- obligatii negative.

Intre obligatiile pozitive care incumba statelor in scopul de a realiza protectia

dreptului la viata se pot retine urmatoarele:
a) adoptarea unei legislatii nationale care sa incrimineze provocarea
mortii cu intentie sau din culpa;
b) crearea unui sistem judiciar independent si eficient pentru a reusi sa
identifice autorii infractiunilor impotriva vietii si sa ii pedepseasca pe
cei vinovati;
c) adoptarea masurilor necesare in domeniul sanatatii publice, in
domeniul protectiei mediului etc.

Chiar daca este un drept intangibil exista reglementari in Conventii – situatii in

care recurgerea absolut necesara la forta – potrivit dispozitiilor art.2 alin. 2 din
Conventie “moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la

forta.”

Exista 3 cazuri:

a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;

b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei
persoane legal detinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Pedeapsa cu moartea – In anul 1983 a fost adoptat Protocolul aditional

nr. 6 la Conventie, care a proclamat in articolul 1: “pedeapsa cu moartea este
abolita, nimeni nu poate fi condamnat la aceasta pedeapsa si nimeni nu poate fi
executat pentru asemenea pedeapsa”.
Art.2 din Protocolul nr. 6 permitea ca un stat sa poata prevedea in
legislatia sa nationala pedeapsa cu moartea, pentru acte savarsite in timp de razboi
sau de pericol iminent de razboi.

2. Dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane ori

degradante.
Acesta este recunoscut prin art. 3 din Conventia europeana care prevede:
“nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante”.
Acest articol protejeaza integritatea si demnitatea umana a persoanei,
considerate “una din valorile fundamentale ale societatilor democratice care
formeaza Consiliul Europei”.

Exista in sarcina statului doua categorii de obligatii:

– obligatii negative - a se abtine, a provoca acte de tortura, tratamente sau
pedepse inumane sau degradante persoanelor aflate pe teritoriul lor ;

– obligatii pozitive – sa adopte legislatia necesara pentru a incrimina actele

de tortura, tratamente sau pedepse inumane sau
degradante;
- de tragere la raspundere a persoanelor care au savarsit
aceste acte;
- de a asigura tratamentul medical corespunzator inclusiv
al persoanelor aflate in detentie;

Cele mai grave acte sunt cele de tortura (pedeapsa, fapta sau tratament
degradant).

Tortura – este un act prin care sunt cauzate in mod deliberat unei persoane
suferinte grave, fizice sau psihice, de catre un agent al fortei publice sau la
instigarea acestuia, intr-un scop determinat cum ar fi obtinerea de informatii sau
marturisiri.

2
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

Cele 4 elemente esentiale ale torturii sunt:

- gravitatea suferintelor fizice sau psihice;
- caracterul intentionat al provocarii suferintelor;
- provocarea suferintelor de catre un agent al fortei publice sau orice
persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea acestuia, ori cu
consimtamantul expres au tacit al acestuia;
- urmarirea unui scop determinat cum ar fi marturisirea, obtinerea de
informatii, pedepsirea etc.

Tratamentul sau pedeapsa inumana – sunt acele acte prin care se

provoaca in mod intentionat, suferinte fizice sau psihice care pot duce la aparitia
unor tulburari psihice importante.
Sunt considerate tratamente sau pedepse inumane urmatoarele cazuri:
a) folosirea unor tehnici interogatorii aprofundate in timpul anchetelor
de catre politie ca: statul in picioare langa perete, pe varfurile
picioarelor, cu mainile intinse si cu picioarele departate cateva ore,
purtarea permanent a unei pungi negre pe cap, detinerea intr-o
incapere cu un zgomot continuu, tare si suierator, privarea de somn
pe perioade lungi, privarea de mancare si bautura;
b) detentia unei persoane in conditii inumane, privarea detinutilor de
mancare si tratament medical, detentia in celule fara ferestre;
c) supunerea la “sindromul culoarului mortii”: provocarea de suferinte
deosebite persoanelor condamnate la moarte prin modul in care
pedeapsa a fost pronuntata si aplicata, conditiile de detentie in
asteptarea executiei;
d) extradarea sau deportarea strainilor in cazul in care in tara de
destinatie, strainul risca sa fie supus la tratamente sau pedepse
inumane;
e) distrugerea locuintelor si a mijloacelor de trai de catre agentii
statului.

Tratamentul sau pedeapsa degradanta - reprezinta orice act prin care o

persoana este umilita in mod grosolan in prezenta altor persoane sau este nevoita
sa actioneze impotriva vointei sale, de natura sa ii creeze sentimente de frica, de
inferioritate si sa ii zdrobeasca eventual rezistenta fizica sau morala.

Ca tratamente degradante au fost considerate urmatoarele cazuri:

a) practice discriminatorii ale autoritatilor;
b) pedepsele corporale;
c) tratamentele aplicate de politisti cu prilejul lipsirii de libertate;
d) tratamentele medicale experimentale efectuate fara consimtamantul
persoanei;
e) detentia in celule lipsite de aerisire, suprapopulate, fara conditii
sanitare decente, lipsa paturilor.

3
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

3. Dreptul de a nu fi tinut in sclavie sau aservire

Conventia europeana prevede in art. 4 alin.1 “nimeni nu poate fi tinut in

sclavie sau in conditii de aservire”.
Sclavia – este starea sau conditia unei persoane, asupra careia se
exercita atributele dreptului la proprietate sau unele dintre acestea, de catre o
persoana sau autoritate.
Starea de aservire (robie sau servitude) – este dependenta completa
si permanenta a unei persoane fata de alta persoana cu obligatia persoanei
dependente de a trai si de a munci, pe proprietatea altuia, furnizandu-i servicii
remunerate sau nu, fara posibilitatea de a schimba aceasta stare.

4. Dreptul la legalitatea pedepsei

Este garantat de art.7 din Conventie, prevede ca “nimeni nu poate fi
condamnat pentru o actiune sau omisiune care in momentul in care a fost
savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national sau
international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat
aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.”
Orice persoana ca sa raspunda penal, trebuie sa existe la momentul
savarsirii faptei, un text de lege care sa incrimineze acea fapta.

5. Dreptul de a nu fi supus muncii fortate sau obligatorii

Reprezinta orice munca sau serviciu cerut unei persoane sub
amenintarea oricarei pedepse, munca pe care persoana nu s-a oferit sa o
execute de buna-voie.
Exista cu caracter de exceptie anumite situatii prin care munca impusa
nu este considerata fortata sau obligatorie:
1. orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in
conditiile art. 5 din prezenta Conventie sau in timpul in care se afla in
libertate conditionata;
2. executarea serviciilor cu caracter militar sau acea munca care
inlocuieste serviciul militar;
3. orice serviciu impus de situatii de criza sau de calamitati care
ameninta viata sau bunastarea comunitatii;
4. orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civile normale.

6. Dreptul la libertate si siguranta

Art.5 din Conventie prevede in alin.1 “ orice persoana are dreptul la libertate
si siguranta”.

Exista insa si exceptii prin care o persoana poate fi privata de libertate:

1. daca este detinut legal pe baza unei hotarari de condamnare pronuntate de
un tribunal competent;
2. daca acea persoana a facut obiectul unei arestari sau a unei detineri legale
pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata conform legii de catre un
tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;

4
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

3. daca a fost arestata persoana sau retinuta in vederea aducerii sale in fata
autoritatii judiciare competente atunci cand exista motive intemeiate de a
banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice in a
crede ca este necesar in a fi impiedicata sa savarseasca o infractiune, sau
sa fuga dupa savarsirea acesteia;
4. daca este vorba despre detentia legala a unui minor, hotarata pentru
educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul
aducerii sale in fata autoritatii competente;
5. daca este vorba de detentia legala a unei persoane susceptibile sa
transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui
toxicoman sau a unui vagabond;
6. daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane
pentru a impiedica sa patrunda in mod ilegal pe un teritoriu sau impotriva
careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.

Garantiile recunoscute in Conventie

Garantiile persoanei private de libertate

1. Dreptul persoanei de a fi informata despre motivele arestarii;

2. Dreptul de a fi audiat de un magistrat;
3. Dreptul de ataca in justitie masura lipsirii de libertate;
4. Dreptul la despagubiri.

1. Dreptul persoanei de a fi informata despre motivele arestarii - orice

persona arestata trebuie sa fie informata in termenul cel mai scurt si intr-o
limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei
acuzatii aduse impotriva sa.
2. Dreptul de a fi audiat de un magistrat – orice persoana arestata sau
detinuta, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui
magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are
dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul
procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa
asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
3. Dreptul de ataca in justitie masura lipsirii de libertate – orice persoana
lipsita de libertate prin arestare sau detinere, are dreptul sa introduca un
recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen
scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca
detinerea este ilegala.
4. Dreptul la despagubiri – orice persoana care este victima unei arestari sau
a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la
despagubiri.

Dreptul la un proces echitabil – este garantat in art. 6 din Conventie – orice

persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de
lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
5
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva
sa.
Garantiile generale ale dreptului la un proces echitabil
In cuprinsul art.6 alin.1 sunt enumerate:
- dreptul de a fi judecat de un tribunal independent si impartial prevazut de
lege;
- dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil – pentru a aprecia daca o
procedura s-a desfasurat intr-un termen rezonabil se iau in considerare
urmatorii factori:
a) complexitatatea cauzei;
b) comportamentul autoritatilor;
c) comportamentul reclamantului;
d) imprejurarile particulare care pot justifica prelungirea procedurii;
- dreptul la publicitatea procedurii – hotararea trebuie sa fie pronuntata in
mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si
publicului pe toata durata procesului, daca este in interesul moralitatii, a
ordinii publice ori a securitatii nationale, cand este vorba de interesele
minorului sau de protectia vietii private a partilor intr-un proces sau cand
instanta considera aceasta masura in imprejurari speciale ca este absolut
necesara intrucat publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor
justitiei.

Garantiile speciale ale dreptului la un proces echitabil in procesul penal

1. prezumtia de nevinovatie;
2. dreptul la aparare;
3. dreptul la 2 grade de jurisdictie;
4. dreptul de a fi despagubit in caz de eroare judiciara;
5. dreptul de a nu fi judecat si condamnat pentru aceeasi fapta de doua ori.

1. Prezumtia de nevinovatie – art.6 alin.2 din Conventie prevede: “orice

persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa
va fi legal stabilita.”

2. Drepturile apararii – cuprinde alte drepturi:

a) dreptul de a fi informat asupra orice acuzatie in termenul cel mai
scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra
naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) dreptul de a dispune de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii
apararii – orice acuzat are dreptul sa dispuna de timpul si inlesnirile
necesare pregatirii sale (de a i se oferi spatiul si programa studierii,
insusi acuzatul are dreptul de a studia nemijlocit dosarul sau)
c) dreptul de a se apara in mod eficient fie el insusi, fie atunci cand este
cazul de un aparator ales sau gratuit;
d) dreptul la audierea martorilor, orice acuzat are dreptul sa intrebe sau
sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea
martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
e) dreptul la traducator – pentru putea intelege limba sa.
6
PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI CURS II

3. Dreptul la doua grade de jurisdictie – orice persoana declarata vinovata de

o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de
vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui
drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de
lege.

4. Dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara – atunci cand o

condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata
gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o
eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari
este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu exceptia
cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii
este imputabila in tot sau in parte.

5. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori – nimeni nu poate fi

urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea
infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare
definitiva, conform legii si procedurii penale ale acestui stat.

Curtea europeana a consacrat principiul garantiilor implicite ale dreptului la

un proces echitabil.
Acestea sunt:
1. Dreptul de acces la un tribunal;
2. Obligatia instantelor de a motiva hotararile;
3. Principiul egalitatii armelor;
4. Dreptul de a nu se autoacuza.