1CAPITOLUL I SCURT ISTORIC PRIVIND INFRACŢIUNEADE UCIDERE DIN CULPA
Viata omului este o valoare primara si absoluta , indisolubila manifestării in sine si ceea ce este mai important, o condiţie a continuităţii biologice agrupului social.in aceasta privinţa, acum aproape 2000 de ani TITUS LUCRETIUSafirma :"vitaque manicipio nulii datur,omnibus usu "(1), airagind astfel atenţiaasupra importantei valorii vieţii persoanei.Sancţionarea acestei fapte penale datează din cele mai vechi timpuri si se impune,deoarece lipsa de atenţie,de concentrare a vointei,de neglijenta prezintă un evident pericol social.Cea mai veche colecţie de legi cunoscuta este Codul regelui HAMURAPPI (1792-1750 i.Cr.), care avea la baza legea talionului si conţineadispoziţii cu caractere destul de evoluate. In dispoziţiile acestui cod estecuprinsa diferenţa dintre omoruf intenţionat si omoruf prin imprudenta. Totuşi oserie de norme contrastează cu raţionamentul juridic corect, iasind sa seîntrevadă ca nu era cunoscuta sau nu era intefeasa fa justa valoare noţiuneade vinovăţie. Astfel, codul avea următoarele prevederi: daca cineva omora pe femeiaaltuia, i se omora fiica;daca o construcţie se prăbuşea dintr-un viciu deconstrucţie si omora pe fiul proprietarului, era ucis fiul arhitectului; daca un omliber, deţinut pentru datorii, murea din cauza loviturilor sau lipsurilor, era ucisfiul creditorului care a cerut sa fie inchis pentru achitarea datoriilor (2).In Grecia antica, înnoirea si sistematizarea legilor vechi, aparţine lui LYCURG. Omorul era impartit in: omor premeditat si omor involuntar.Omorul involuntar era judecat de un tribunal compus din 50 de cetăţeni liberi, incercindu-se in prealabil concilierea pârtilor. In cazul acestei infracţiuni, partea vătămata putea sa primească "lipofonia", adică o despăgubire sau -preţ al singelui (3).
1. "Viata nu este proprietatea nimănui ci uzufructul tuturor" 2.Hanga V.,"Marii legiuitorii ai lumii", Bucureşti, Ed. ştiinţifica si pedagogica 1977, pag75-76
3.
Marin A., "Pagini alese din oratorii greci",Bucureşti. Ed. ştiinţifica si enciclopedica, pag.XX
;•«-.
2
In dreptul roman, fundamentul legislaţiei ii constituia Legea celor XII table. Aceasta obliga pe autorul unui omor din culpa la o expiere religioasa, pentru ca mai tirziu sa se treacă la condamnare prin plata unei amenzi (2000 de sesterţi) a autorului.In perioada imperiului se aplica renegarea si munca forţată pentru asemenea fapte.In legislaţia noastră, reglementarea acestei infracţiuni si respectiv diferenţa dintre omorul intenţionat si cel din culpa se cristalizează destul detirziu.In Tarife Romaneşti, primele legiuiri sunt "Cartea Romaneasca deinvatatura de la pravilele romaneşti", carte tipărita la mănăstirea "Trei ierarhi" din laşi si "îndreptarea legii". Deşi diferenţa intre omorul prin imprudenta si cei intenţionat nu este practic realizata, totuşi in aceste legiuiri apar pentru primadata anumite cauze cum ar fi : minia, beţia, obiceiul locului, ignoranta, careduc la micşorarea pedepsei.Omorul era considerat infracţiune grava (fapta mare), si se judeca in prima epoca de căpeteniile obstei, apoi de către domn. Mai tirziu, in Codul fui Calimachi se face diferenţierea intre intenţie si culpa : "cel ce ucide cu greşeala si fara de voia fui, sa nu se certe ca un ucigatoriu" (4), fiind diferitaastfel concepţia dreptului romanesc de concepţia germanica, care nu considera ca este suficienta doar fapta si nu intenţia.Ultima legiuire feudala a fost legiuirea Caragea, care a intrat in vigoarela. 1 septembrie 1818 sis-a aplicat pina la 1 decembrie 1865. Deşi in privinţainfracţiunilor pina la 1821 clasificarea a fost cea din feudalism : vini mari si vini mici, legiuirea Caragea a făcut un mic pas inainte, cautind sa dea o definiţiemai generala unor infracţiuni ."omorul iaste mai inainte cugetat sau necugetat". Omorul necugetat, după intimplari, micşorează sau măreşte vina:"cine azviriind cu ceva si cu nebăgare de seama, va omori, sa răscumpere cu bani omorul de fa rudele celui condamnat "(5).Legiuirea Caragea aduce aşadar doua lucruri care par totuşi pozitive pelinia noilor concepţii care s-au manifestat in acea vreme in penal si care sunt un pas inainte fata de dreptul penal feudal, incercindu-se astfel a se face odozare a pedepsei - clasificarea omorului in cugetat si necugetat.
4.Hanga V., "Istoria dreptului romanesc",Bucureşti,Ed. Academiei voi.I, pag.63S.Radulescu A,"Legiuirea Caragea" ediţie critica,Bucurest}
!
Ed.Academiei
l
pag.4B
3
Pe aceasta linie se cerea dregătorilor "sa nu îndrăznească a pedepsi cu cruzime ci cu răbdare sipasuiala, cercetind sa se desluşească adevărul" (art.5 din Condica criminaliceasca a Moldovei).In timpul domniei lui Al. I. Cuza s-a elaborat si Codul penal roman ,redactat in 1864 si pus in aplicare la 1 mai 1865, cod care era influenţat deCodul penai francez din 1810.Codul penai din 1865 reglementa omorul involuntar prevăzut in ari. 248,care era pedepsit cu închisoare de la 3 luni pina ia 1 an si jumătate si amenda,si care apare sub denumirea de "omor fara voie".In Transilvania, omorul, in general, era infracţiune îndreptata împotrivavieţii omului, fiind considerata in acea epoca drept cea mai grava dintre faptelede interes privat. Decretele regale desemnau-cu începere de la Ştefan I aceasta infracţiune sub denumirea de "homicidium".Distincţia făcuta in aceste decrete intre omorul cu premeditare si cel involuntar ducea la stabilirea a doua categorii de fapte care din punct devedere penal se deosebesc intre ele atit in ceea ce priveşte conţinutul si caracterul infracţional cit si sancţiunea.Sancţiunea omorului in general a evoluat de la răzbunarea privata la pierderea capului, apoi cind s-a ajuns la posibilitatea de a se răscumpăra lupta privata, a apărut si compoziţia pentru ucidere (compositia homicidium), ce purta numele de "preţui singefui", expresie ce indica natura tarifara
a
compoziţiei. Aceasta era diferita in funcţie de felul comiterii omorului: cu intenţie sau prin imprudenta. Astfel, pentru omorul prin imprudenta se plătea ocompoziţie de 10-12 taleri.Cu alte cuvinte, observam ca si in Transilvania, omorul prin imprudentaera separat tratat penal fata de cel intenţional, deosebindu-se atit in ceea ce priveşte suma compoziţiei cit si in ceea ce prh/este aspectele procedurale. Asfel, in cadrul stabilirii sumei compoziţiei in cadrul omorului prin imprudenta,aceasta suma se stabilea de către oficialităţi si nu de partite lezate, ca incadrul omorului propriu-zis. Deci, reglementarea uciderii din culpa cit sî omorul in general, este aproape aceeaşi in toate tarile romane.
\
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
