Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
curs+DIP+6

curs+DIP+6

Ratings: (0)|Views: 1|Likes:
Published by Florin Senciuc
Pr. univ. dr. Mihai Mereuță
Pr. univ. dr. Mihai Mereuță

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Florin Senciuc on May 09, 2014
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2014

pdf

text

original

 
CAPITOLUL VICUTUMA INTERNAŢIONALĂ – IZVOR DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
Spre deosebire de dreptul intern al statelor, unde cutuma este acceptată mai greu ca izvor de drept (de exemplu în sistemele de drept romano-germanice, cutuma are această calitate numai  în mod excepţional, aşa cum se întâmplă şi în sistemul de drept românesc), în dreptul internaţional public ea constituie, alături de tratatul internaţional, încă un izvor principal de drept.utuma este, de alt!el, cel mai vec"i izvor al dreptului internaţional şi, o perioadă !oarte  îndelungată, a constituit izvorul prioritar al acestuia.
Cutuma
internaţională reprezintă o practică generală, constantă, relativ îndelungată şi repetată a statelor şi considerată de ele ca având !orţă #uridică obligatorie.$u orice practici ale statelor devin automat cutume internaţionale. %in de!iniţia prezentată, rezultă că numai acele practici (comportamente) generale, constante şi relativ îndelungate, însoţite şi de acceptarea lor de către state ca !iind expresia unei reguli #uridice, au această valoare. &xistă mai multe practici, c"iar generale, constante şi relativ îndelungate, cărora statele nu le recunosc o valoare #uridică. %e exemplu, uzanţele diplomatice care aparţin curtoaziei internaţionale. 'cestea sunt reguli !ără caracter #uridic, întâlnite în practica statelor în domeniul relaţiilor diplomatice şi consulare, aplicate pe bază de reciprocitate şi care nu atrag răspunderea internaţională a statelor  în caz de nerespectare. otuşi, de-a lungul timpului, multe uzanţe s-au trans!ormat în cutume, prin acceptarea lor ca reguli obligatorii (de exemplu imunităţile şi privilegiile diplomatice).rin urmare, pentru ca o regulă să !ie acceptată pe cale cutumiară trebuie îndeplinite două
elemente esenţiale
*
unul material, respectiv conduita statelor, concretizată într-o practică generală, constantă şi relativă îndelungată+
unul voliţional, (psi"ologic sau subiectiv), exprimat prin atitudinea statelor de a accepta acea regulă ca având caracter #uridic.%e alt!el, art.  al Statutului urţii nternaţionale de /ustiţie, enumerând sursele la care va apela pentru soluţionarea di!erendelor supuse #udecăţii ei, precizează* 0cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale, acceptate ca drept1.rocesul cutumiar (de !ormare a normelor cutumiare) este unul complex şi doctrina a  încercat să identi!ice mecanismele şi !undamentul acestuia.
O teorie este aceea a „acordului tacit”
potrivit căreia cutumele se !ormează prin acordul tacit al statelor.
1
 
 Altă teorie este aceea a „formării spontane” 
, adică o conştientizare colectivă a regulii cutumiare, în a!ara unui mecanism !ormal determinat, aşa cum se întâmplă în cazul tratatului internaţional.
În sfârşit, „teoria obişnuinţei” 
 !undamentată pe repetarea unei atitudini determinate a statelor. ert este că procesul cutumiar se deosebeşte mult de procesul convenţional (de adoptare a tratatelor), în primul rând pentru că norma cutumiară nu este rezultatul unui act #uridic, al unui acord expres de voinţă, ceea ce determină numeroase di!icultăţi şi imper!ecţiuni în interpretarea şi aplicarea ei.&ste motivul pentru care, în ultimul timp, se constată o practică a statelor de codi!icare a cutumei internaţionale, de prelucrare a acesteia pe cale convenţională, prin tratatul internaţional. 'nalizând elementul material al cutumei internaţionale, respectiv comportamentul concret al statelor, exprimat în !orme di!erite (practica legislativă, guvernamentală, #udecătorească, unele acte internionale ale statelor şi organizaţiilor internionale) se constaurtoarele
caacteistici
*
Pactica te!uie s" #ie $eneal"
, adică să se regăsească în comportamentul tuturor statelor cărora cutuma le-ar !i opozabilă. rin urmare, nu este necesară o practică identică la nivel universal, deşi o asemenea situaţie poate exista, de exemplu conduita cvasitotalităţii statelor în spiritul %eclaraţiei 2niversale a %repturilor 3mului. %acă practica este caracteristică unui grup mai restrâns de state, se pot naşte cutume regionale sau locale, ori c"iar bilaterale.
Pactica s" #ie c%nstant"
 prin repetabilitatea comportamentelor în cadrul aceloraşi parametri substanţiali. &ste di!icil de apreciat cât de des ar trebui să se mani!este aceste comportamente. &senţial este că, ori de câte ori urmează a se derula relaţiile corespunzătoare acestei practici, regula să rămână aceeaşi.
Pactica s" #ie elati& 'n(elun$at"
. rin urmare, durata în timp a mani!estării aceleaşi conduite a statelor implicate în procesul de !ormare a cutumei trebuie să !ie apreciate prin repetare la domeniul concret de relaţii internaţionale pe care le reglementează. Sunt reguli cutumiare care se nasc în urma unei lungi perioade de exerciţiu, caracteristică a unei mari perioade a dreptului internaţional public. 4n ultimele decenii, procesul cutumiar s-a accelerat datorită creşterii exponenţiale a complexităţii relaţiilor internaţionale. 5itmul rapid al derulării relaţiilor dintre state şi organizaţiile internaţionale în domeniul politic, economic, cultural, ştiii!ic, militar, determiaparia mai rapia cutumelor internionale, cu observaţia de regulă, acestea sunt preluate şi codi!icate prin tratate internaţionale.
2
 
 'ceastă stare este caracteristică mai noilor ramuri ale dreptului internaţional precum dreptul spaţial, dreptul internaţional aerian sau dreptul mediului. rin urmare, condiţia ca practica să !ie îndelungată nu mai reprezintă o condiţie atât de esenţială pentru !ormarea cutumei internaţionale.&lementul voliţional (psi"ologic sau subiectiv) constă în atitudinea de acceptare de către state a caracterului #uridic (opinio #uris 6 convingerea că reprezintă dreptul) a regulii de!inite prin practica generală şi relativ îndelungată dintre ele. u alte cuvinte, simpla existenţă a elementului material, !ără elementul voliţional #uridic, dă naştere doar unei uzanţe internaţionale şi nu unei reguli cutumiare, !iind lipsită de !orţă #uridică. rin urmare, în această situaţie, regula nu poate !i imputabilă statelor. %eterminarea elementului voliţional este di!icil de !ăcut, pentru că recunoaşterea caracterului #uridic al regulii cutumiare este una taci(nescrisă). %aeste o recunoaştere expresă printr-un tratat internaţional, ea devine o regulă convenţională.
Clasi#icaea cutumel% 
utumele internaţionale, în !uncţie de aria lor de acţiune se pot clasi!ica*
cutume universale care sunt reguli aplicabile tuturor subiectelor de drept internaţional, ca urmare a acceptării lor de către cvasitotalitatea acestora+
cutume regionale (locale) se constituie pe o arie geogra!ică mai restrânsă, de regulă continentală+
cutume bilaterale sunt stabilite prin practica reciprocă a două state, de regulă vecine.2n aspect de noutate dezbătut de doctrieste acela re!eritor la rolul organizaţiilor internaţionale guvernamentale în derularea procesului cutumiar. Se pune întrebarea dacă rezoluţiile organizaţiilor internaţionale sunt izvoare de drept convenţionale sau dacă acestea sunt doar instrumente care conduc la !ormarea unor reguli pe cale cutumiară.  'naliza care se !ace mai des din acest punct de vedere vizează unele rezoluţii ale 'dunării 7enerale a 3.$.2., între care un loc central îl ocupă %eclaraţia 2niversală a %repturilor 3mului. &xistă opinii potrivit cărora %eclaraţia 2niversală a %repturilor 3mului a devenit în timp un veritabil izvor internaţional, pentru că a a#uns să !ie recunoscută de comunitatea internaţională care, într-o !ormă sau alta, o promovează în di!eritele sisteme de protecţie a drepturilor omului. 8otărârile 'dunării 7enerale au, în general, caracter de recomandare. %ar, în câteva situaţii stabilite de arta %repturilor 3mului, "otărârile sunt obligatorii* aprobarea bugetului 3.$.2., alegerea Secretarului 7eneral, primirea de noi membri, aplicarea sancţiunilor, aprobarea
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->