Bogdan Petriceicu HASDEU (1838-1907)

poet, prozator, dramaturg

istoric, filolog, folclorist
Nascut in comuna Cristinesti, judetul Hotin (Basarabia); Hasdeu isi desfasoara studiile liceale la
Chisinau, iar cele universitare la Harkov. Pregatirea intelectuala si-o desavarseste insa ca
autodidact. In februarie 1857 se stabileste la Iasi, unde se afirma, in scurta vreme, ca gazetar,
editand ziarul unionist Romania (1858, 1859), apoi Foita de istorie si literatura (1860). Cu un rasunet
mai larg in epoca este revista Din Moldova (ulterior Lumina), in care se face cunoscut ca teoretician
literar si ca prozator, cu nuvela Duduca Mamuca, pentru care a fost adus in fata justitiei. Custode al
Bibliotecii Nationale din Iasi, pledeaza, in 1859, pentru organizarea acesteia la nivel european si
pentru infiintarea Universitatii iesene. Este profesor de istorie, statistica si geografie la "Scoala reala"
din Iasi. Gratie sprijinului lui Alexandru I. Cuza, pleaca la Bucuresti (1863), unde continua activitatea
enciclopedica inceputa la Iasi. Fondeaza revistele satirice Aghiuta (1863-64) si Satyrul(1866).
Ca dramaturg, obtine un rasunator succes cu drama romantica Razvan Voda (1867), devenita apoi Razvan
si Vidra, dupa ce publicase, in ziarul Buciumul, romanul istoric Ursita (1864), neterminat, si
monografia istorica I on Voda cel Cumplit (1865).


In 1864 este insarcinat sa editeze Arhiva istorica a Romaniei (trei tomuri pana in 1867).
Publicaarticole politice in ziarul Traian (1869-70) si in revista Columna lui Traian, mai ales in
primii ani de aparitie (1870-73). Are un rol important ca presedinte al societatii "Romanismul", infiintata in
1869. In 1873 apare primul volum din monumentala I storie critica a Romanilor; vol. II (1875), de
dimensiuni reduse, lasa neterminata aceasta lucrare de o eruditie fabuloasa. Ca profesor la
Universitatea din Bucuresti, Hasdeu deschide un curs de filologie indo-europeana (1875). Din 1896
pana in 1900, cand se retrage de la Universitate, preda un curs de Elemente dacice in limba romana.
Este numit director al Arhivelor Statului (1876-1900) si membru al Academiei Romane (din
1877). Cuvente den betrani (1878, '79. '81) este o contributie de seama in lingvistica mondiala. Din
grandiosul Etymologicum Magnum Romaniae au aparut doar patru tomuri (1887-95). Pentru
preocuparile scriitorului, importanta este publicatia Revista noua (1887-95). Ultimii noua ani de literatura
formeaza substanta volumului eterogen Sarcasm si ideal (1897), in care autorul ramane pevechile sale
pozitii antijunimiste. Spre sfarsitul vietii, datorita si durerii resimtite multa vreme din cauza mortii
fiicei sale Iulia, Hasdeu se cufunda in singuratate si experiente spiritiste (expuse in cartea Sic cogito,
1892), sfarsind, in izolare totala, in bizarul sau castel de la Campina.

Hasdeu se integreaza in categoria acelor spirite plurivalente, frenetice si impetuoase, ce farmeca si
descurajeaza in acelasi timp. Ca romantic obsedat de completitudine, el sparge cu mult tiparele
normalului. Oricat s-ar incerca o delimitare a activitatii sale, aceasta nu poate fi, totusi, rupta in doua,
in stiintifica si literara, deoarece natura personalitatii lui este mult mai complexa si orginala in
structura ei simfonica. Hasdeu devanseaza, in chiar structura intelectuala a spiritului romanesc,
formulele culturale de pana atunci, prevestind, ca "homo universalis", personalitatea aproape
neverosimila a lui Nicolae Iorga. Prin multitudinea preocuparilor, prin eruditie, prin fantastica sete de
cunoastere, ca si prin vointa inflexibila de afirmare a spiritului creator romanesc in spatiul culturii
europene, Hasdeu ramane un profet cultural si un om de bronz a carui icoana postuma ne apare la
dimensiuni legendare.