de moarte care rezulta direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ savarsit devictima insasi si despre care aceasta stie ce rezultat va produce”, insa dificultatile dedefinire sunt mai complexe.Repertoriul comportamentelor suicidare este extrem delarg si divers,plecandu-se de la simplu gand de a pune capat vietii,de la ticluirea unui plan de sinucidere pana la tentativele de sinucidere si savarsirea propriu zisa afaptului.Din
perspectiva psihanalitica,
sinuciderea este tratata ca o forma deautoagresiune, un potential agresiv care nu se poate manifesta asupra unui obiect extern,centrandu-se asupra propriului eu si sfarsind prin a-l distruge. .In cazul suiciduluiintreruperea vietii nu trebuie privita de societate ca fiind un fapt clinic-psihiatric,ca pe o boala de care individul sufera ci ca pe o dorinta de “a iesi” prin moarte dintr-o existentaconsiderata de neacceptat pentru individ,o existenta care constringe si pe care individul orespinge mental.Aceasta poate fi interpretata ca fiind o trecere simbolica intr-un altregistru al vietii.Conceptul de “suicid” ne mai poate trimite si la ideea de “satul de viata”,la convingerea ca viata nu mai merita traita, la dorinta de a nu se mai trezi din somn.(1)Actul sinucigas concentreaza in el un intreg univers de sentimente umane: frustrarea, ura,gelozia, pasiunea morbida, lezarea demnitatii, violenta proiectata asupra propriului eu,toate se impletesc cu pierderea instinctului primordial al vietii
.F
actorii asociati unuirisc sporit de sinucidere sunt, in linii mari anxietatea, depresia si izolarea.
(1)Paikel, E.S. et al. Suicidal feelings in the general population: a prevalence study. British Journal of Psychiatry, 1974, 124 : 460-469
3
Leave a Comment