PROPRIETATI ELECTRICE

ALE MEMBRANELOR.
POTENTIALUL DE REPAOS
SI DE ACTIUNE.
Proprietatile electrice ale
membranei
Sunt proprietati care determina raspunsul
celulei n jurul potentialului de repaus;
Trei proprietati importante:
1. Rezistenta membranara
2. Capacitatea membranara
3. Rezistena interna, axiala, a proceselor
celulare lungi (axoni, dendrite).
Rezistenta membranara
n termeni electrici, un canal ionic
se comporta ca un conductor sau
ca un rezistor (deoarece
conductanta= 1/rezistenta);
Fiecare canal poate fi modelat ca un
rezistor sau ca un conductor avand o
Conductanta data (cnd canalul este
deschis);
n circuit, canalul se afla n serie cu
o baterie E
K
, cu voltajul egal cu
potenialul de echilibru al ionului,
reprezentnd partea chimica a
gradientului de concentratie;
Mai multe canale se pot reprezenta
ca si conductori dispusi n paralel, iar
conductantele se nsumeaza.
g = g
k
+ g
Na
+ g
Cl.
R= 1/ g
[g] =
-1
cm
-2

Curentul prin canalul ionic se supune
legii lui Ohm:
V = I x R sau I = V/R = g x V;
n cazul unui canal ionic (ex. de K
+
)
ecuatia devine: I
K
= (V
m
-E
K
);
Capacitatea membranara
Bistratul lipidic se comporta ca un izolator electric care permite
acumularea si separarea sarcinilor electrice pe suprafetele sale,
comportndu-se ca un condensator cu o capacitate C
m
;
Capacitatea este cu atat mai mica cu cat membrana este mai
groasa.
Sarcina electrica separata de membrana este direct proporionala cu
potenialul de membrana:
q = C
m
x V
m
; unitatea de masura pentru C
m
este faradul (F)
Rezistenta axiala a proceselor
celulare
Circuitul echivalent al unui axon. Sagetile reprezinta curentul prin
axon n timpul aplicarii unui curent constant n punctul x=0. Pe
masura ce curentul aplicat se deplaseaza de-a lungul axonului (r
i
),
o parte din curent se scurge prin r
m
. Procesul se repeta, astfel
nct pe masura ce distanta creste curentul scade.
r
0
= rezistena fluidului extracelular, r
i
= rezistenta axoplasmei,
r
m
= rezistena membranei, c
m
= capacitatea membranei.

Aplicatie: calculul potentialului de membrana
pentru ionul de Na
+
si K
+

ELEMENTE DE
NEUROBIOFIZICA
Potential de repaos
Toate celulele (nu doar cele excitabile) au un
potential de repaos datorat sarcinii electrice a
membranei celulare, interiorul celulei fiind
negativ in raport cu exteriorul.
Valoarea lui depinde de tipul celulei, dar pentru
majoritatea celulelor excitabile este de ~ -70 Mv.
Potentialul de repaos apare ca urmare a:
Actiunii pompei de Na K, care pompeaza doi ioni
de K
+
si trei de Na
+
in interiorul celulei.
Difuziei facilitate a ionilor .


Distributia ionilor
Pompa de NaK produce o
concentratie de Na de 10 ori
mai mare in exteriorul celulei
fata de interiorul ei si in acelasi
timp, o concentratie de K de
30 de ori mai mare la interior
decat la exterior.

Concentratiile de Cl
-
si Ca
2+

sunt mentinute si ele la valori
ridicate la exteriorul celulei (cu
exceptia unor compartimente
intracelulare separate de
membrane interne care pot
pastra concentratii ridicate de
Ca).

Depolarizarea membranei
Exista stimuli care pot reduce valoarea sarcinii
electrice acumulata pe fetele membranei:
a) stimuli mecanici, sonori, electrici care
activeaza portile de Na,
b) neurotransmitatori (acetilcolina).
In fiecarea caz , difuzia facilitata a sodiului in
celula reduce valoarea potentialului de repaos
pana la un prag (aproximativ -50 mV la
neuroni) , la care este generat potentialul de
actiune.
Exemplificare in cazul celulei nervoase. In stare de repaos,
interiorul membranei axonului este negativ fata de exterior (A).
Pe masura ce potentialul de actiune se instaleaza, (B),
polaritatea se schimba. Dar difuzia rapida a K la exterior
repolarizeaza imediat membrana ca si in starea de repaos (C).
Spotul inregistrat pe osciloscop descrie figura corespunzatoare
celor trei evenimente.
Potentialul de actiune
Daca un agent exterior, numit stimul,
produce intr-o zona a membranei
excitabile o depolarizare a acesteia,
potentialul de membrana sufera modificari
caracteristice, iar succesiunea lor se
numeste potential de membrana.
Ca si stimuli se folosesc impulsuri de
curent aplicati prin intermediul unor
microelectrozi.
Potentialul de actiune: faze
0. Starea de repaos. 1.Depolarizarea pana la valoarea de prag sau mai jos.
2. Faza ascendenta. 3. Spike (varf) in care membrana este polarizata
invers. 4. Faza descendenta, repolarizarea. 5. Hiperpolarizarea.
Caracteristici ale potentialului de
actiune
Daca depolarizarea initiala nu ajunge la valoarea
de prag (stimuli subliminali) , nu se va putea
produce potential de actiune. Exista astfel un
prag de excitatie.
Legea totul sau nimic: Daca depolarizarea
este suficienta, o crestere in intensitate a
stimulilor nu va produce o crestere a valorii
potentialului de actiune. Toti stimulii
supraliminali vor produce potentiale de actiune
identice, indiferent de intensitatea lor.

Modificari ale permeabilitatii pentru
Na
+
si K+
Perioada refractara absoluta si relativa
PRA dupa initierea potentialului de actiune, intr-un interval de timp foarte
scurt, este imposibil sa se initieze un al doilea potential de actiune, oricat de
intens ar fi stimulul. Coincide cu faza ascendenta si inceputul fazei descendente.
Dupa expirarea acestui interval se poate produce un alt potential de actiune dar
cu stimuli care depasesc mult valoarea pragului. PRR are o durata variabila,
este perioada pana la revenirea completa a excitabilitatii. La neuronii umani PRR
este de 0,001-0,002 s, adica neuronul poate transmite 500-1000 impulsuri /sec.