Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
30Activity

Table Of Contents

0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Drept administrativ II

Drept administrativ II

Ratings: (0)|Views: 503|Likes:
Published by laviniacostica

More info:

Published by: laviniacostica on Nov 10, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/21/2011

pdf

text

original

 
PARTEA a III-aACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
Capitolul XIIIIntroducere în activitatea executivă
1. Activitatea executivă – formă fundamentală de activitate a statului
Prin noţiunea de "formă fundamentală de activitate a statului" se înţelege o anumităgrupă de activităţi, din ansamblul activităţilor desfăşurate de stat, în cadrul căreia acesteactivităţi sunt reunite ţinând seama de acele trăsături specifice obiectului şi metodelor deexercitare a lor, care determină apariţia diferitelor ramuri de autorităţi în cadrul aparatului destat
1
.Activitatea executivă reprezintă acea formă fundamentală de activitate ce realizează puterea de stat şi care constă din executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora,înfăptuită de autorităţile publice. Această activitate de "executare" constă din activităţi deconducere, activităţi de organizare a executării şi activităţii de executare în concret a legilor şia altor acte juridice subordonate lor. Astfel, suntem în prezenţa unei activităţi de conducereatunci când Guvernul adoptă acte prin care coordonează activitatea ministerelor. Suntem în prezenţa unei activităţi organizatorice (de organizare a executării) atunci când un minister elaborează instrucţiuni pe care le reclamă un act cu forţă juridică superioară (lege, decret,hotărâre guvernamentală) pentru a-i asigura o aplicare unitară
2
. În sfârşit, suntem în prezenţaunei activităţi de punere în executare atunci când un primar emite o autorizaţie
3
.Raportul dintre activitatea de conducere şi cea de execuţie diferă în cadrul organelor administraţiei publice. În general, cu cât o autoritate se găseşte pe o treaptă ierarhică maiînaltă în sistemul administrativ, cu atât în activitatea sa vor precumpăni actele de conducere şiinvers, cu cât un organ de stat se găseşte la un nivel ierarhic mai scăzut în acel sistem, cu atâtîn activitatea sa vor fi preponderente actele şi faptele de execuţie.Aceasta nu exclude însă posibilitatea ca la nivelul aceluiaşi organ să se poată adoptaacte de conducere concomitent cu adoptarea şi realizarea actelor de execuţie. Astfel, deexemplu, reprezintă o activitate de conducere hotărârea normativă consiliului local şiconstituie o activitate de executare emiterea hotărârii de numire în funcţia prevăzută de lege.Aprecierea unei acţini ca fiind măsură de conducere sau de execuţie, depinde desistemul de referinţe la care ne raportăm în cadrul ierarhiei administrative. În acest sens un actde conducere care apare ca atare faţă de un organ inferior, poate să se constituie ca act deexecutare faţă de actele organului ierarhic superior celui care a adoptat măsura în cauză.Activitatea executivă, atât cea de conducere cât şi cea de execuţie în concret, presupune, cu necesitate, ca de altfel orice altă activitate fundamentală a statului
4
şi
1
T.Drăganu, "Drept constituţional", Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1972, p.251.
2
Art.32 din Decretul nr.16/1976 pentru aprobarea metodologiei generale de tehnică legislativă.
3
Art.43 lit."ţ" din Legea administraţiei publice locale nr.69/1991.
4
M.Anghene, "Elemente de drept administrativ", Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p.9.
3
 
desfăşurarea unor activităţi organizatorice. Noţiunea de conducere include activitateaorganizatorică necesară dirijării, coordonării, îndrumării şi controlului sistemului respectiv.De asemenea, punerea în executare şi executarea însăşi presupun măsuri organizatoriceadecvate unei realizări eficiente, motiv pentru care administraţia mai este considerată careprezentând tocmai activitatea organizatorică a statului.Activitatea executivă a administraţiei publice are unele trăsături
5
care o deosebesc, îngeneral, de alte activităţi fundamentale ale statului şi, în special, de activitatea de exercitare a puterii legislative. Astfel, activitatea executivă se caracterizează prin aceea că:-
este derivată
, intervenind "secundum legem", în baza unei împuterniciri stabiliteexpres sau tacit de lege, chiar dacă administraţia recurge la reglementarea normativă a unor raporturi sociale
6
, inclusiv pe cale primară, prin ordonanţe guvernamentale;-
este limitată
la realizarea strictă a prevederilor stabilite prin lege, spre deosebire deactivitatea legislativului, care are, în general, un caracter "nelimitat"
7
;-
este organizatorică
8
întrucât în orice situaţie administraţia desfăşoară, în ultimăinstanţă, acţiuni de natură organizatorică, absolut necesare realizării actelor cu forţă juridicăsuperioară;-
este supusă controlului legislativ
exercitat în diferite forme;-
are un caracter complex 
întrucât utilizează toate cele patru forme concrete deactivitate (acte juridice, acte politice, fapte material-juridice şi operaţiuni tehnico-materiale)într-un mare număr şi într-o mare diversitate;- realizează atât
 propriile
acte juridice, cât şi acte aparţinând
altor 
subiecte de drept,atunci când este cazul, cum sunt acte ale persoanelor fizice şi juridice, ale autorităţilor şi aleorganizaţiilor neguvernamentale;- actele executate de administraţie se realizează, la nevoie, întocmai ca şi alte acte juridice, prin
 forţa de constrângere
de care dispune în mod propriu numai sistemul organelor administraţiei de stat
9
.
2. Formele concrete ale activităţii executive
În cadrul societăţii umane se produc fapte şi fenomene sociale ori naturale caredetermină sau influenţează dezvoltarea socială având relevanţă pe plan politic, economic,moral, juridic etc. Împrejurările care determină apariţia, modificarea sau desfiinţarearaporturilor juridice (a drepturilor şi obligaţiilor care alcătuiesc conţinutul acestor raporturi)formează faptele juridice
. Spre deosebire de clasificarea tradiţională utilizată în dreptulcivil
, în ştiinţa dreptului administrativ s-a propus clasificarea faptelor juridice (în sens larg)
5
I.Ceterchi şi colab., "Organizarea şi activitatea de stat…", Editura Academiei, Bucureşti, 1974, p.296.
6
Art.3 alin. ultim, din Decretul nr.16/1976.
7
Art.24 din decretul precitat.
8
T.Drăganu, "Formele de activitate ale organelor statului…", Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965, p.214.
9
M.Lepădătescu, "Sistemul organelor statului în R.S.R.", Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p.316.
10
I.Ceterchi şi colab., "Teoria generală a statului şi dreptului", Editura didactică şi pedagogică,Bucureşti, 1967, p.381.
11
Tr.Ionaşcu şi colab., "Tratat de drept civil", Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p.236-237.
4
 
în acte juridice şi fapte material-juridice (sau fapte juridice materiale)
. Faptele juridicemateriale (numite şi fapte juridice în sens restrâns) includ, la rândul lor evenimentele şiacţiunile omeneşti, ultimele putând fi atât acţiuni licite cât şi acţiuni ilicite. Avantajele acesteiclasificări ar consta în principal în următoarele:- evidenţiază unitatea dialectică dintre evenimentele naturale şi acţiunile umane catransformări aduse lumii materiale înconjurătoare, fără intenţia de a produce efecte juridice;- în dreptul administrativ actele juridice ocupă o pondere mult mai mare, în cadrulfaptelor juridice decât în alte ramuri de drept, motiv pentru care ele trebuie să apară ca ocategorie principală şi distinctă atât de evenimente cât şi de fapte material-juridice;- în sfârşit, utilitatea grupării unitare a evenimentelor cu acţiunile umane rezidă şi dinfaptul că uneori ambele categorii pot determina unele efecte juridice identice (de ex., în cadruldreptului civil, decesul natural al unei persoane fizice şi infracţiunea de omor, pot produceaceleaşi efecte juridice în materia succesiunii). În cadrul dreptului administrativ, în modsimilar, se poate declanşa răspunderea organului administrativ
 atât pentru actele sale ilegalecât şi pentru faptele ilicite fără ca să trebuiască dovedită culpa autorităţii de stat întocmai ca şiîn cazul răspunderii obiective (fără vină) pentru producerea unor evenimente naturale (de ex.,răspunderea asigurătorului pentru bunurile calamitate supuse asigurării prin efectul legii).Actele juridice sunt manifestări de voinţă făcute în scopul producerii anumitor efecte juridice în acord cu legea şi a căror realizare este garantată, la nevoie, prin forţa deconstrângere a statului. În dreptul administrativ asemenea acte pot fi normative(regulamentele, de ex.) şi individuale (autorizaţiile).Faptele juridice materiale sunt acele împrejurări care determină producerea unor efecte juridice în baza normelor de drept, fără ca să existe o manifestare de voinţă făcută în scopul producerii acestor consecinţe. Ele includ evenimentele naturale şi acţiunile umane.Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinţa umană, dar careau ca rezultat efecte juridice în baza consacrării lor prin lege. Astfel, de ex., aplicareasancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 3 luni de la data săvârşirii faptei
, timpulfiind un eveniment care înlătură răspunderea juridică.Faptele (activităţii) licite se caracterizează prin aceea că, fiind în concordanţă cuinteresele statului, apar ca acţiuni permise. Astfel, plata impozitelor sau a taxelor datorate de o persoană fizică o poate efectua şi un alt subiect decât cel legalmente obligat la îndeplinirea ei,iar prin efectuarea plăţii se stinge în mod legal obligaţia administrativ-financiară. Faptele(activităţile) ilicite fiind acţiuni umane periculoase, în contradicţie cu interesele statului, nusunt permise a fi săvârşite, iar dacă s-au produs atrag, în baza normelor de drept, sancţionareacelui vinovat. În dreptul administrativ fapta ilicită tipică este contravenţia.Atât actele juridice cât şi faptele material-juridice licite reprezintă două forme concreteşi tipice de realizare a activităţii executive, generatoare de drepturi şi obligaţii, constituindizvoare ale raportului juridic administrativ. În activitatea executivă se mai întâlnesc şi altedouă forme concrete de activitate şi anume actele politice şi operaţiunile tehnico-materiale,
12
T.Drăganu, "Actele de drept administrativ", Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p.16-17; idem,"Consideraţii privind noţiunea de fapt juridic şi clasificarea faptelor juridice", în "S.C.J."nr.1/1980, p.25 şi urm.
13
În temeiul Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 în privinţa judecării de către instanţele judecătoreşti a cererilor celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative.
14
Art.13 alin.1 din Legea nr.32/1968.
5

Activity (30)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
George Vlasceanu liked this
Aurelia Badea liked this
Aurelia Badea liked this
cosminacov liked this
ulto liked this
motanescus12653 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->