Capitolul 16

1
Apoi au venit la el fariseii şi
saduceii. Ispitindu‑l, i‑au cerut
să le arate un semn din ceruri.
2
Dar el le‑a răspuns: „Când se
înserează spuneţi: „Va fi timp
frumos pentru că cerul este
. roşu”,
3
iar dimineaţa: „Astăzi va fi
furtună pentru că cerul este roşu
închis”.
Aşadar, aspectul cerului vă
pricepeţi să‑l apreciaţi, dar
semnele timpurilor nu sunteţi în
stare?
4
O generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da
alt semn decât semnul lui Iona”. Şi, părăsindu‑i, s‑a dus.

5
Venind discipolii pe ţărmul celălalt, au uitat să ia pâine.
6
Atunci Isus le‑a zis: „Fiţi atenţi la aluatul fariseilor şi al
saduceilor”.
7
Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”.
 8
Cunoscând aceasta, Isus le‑a zis: „Oameni cu puţină
credinţă, de ce discutaţi între voi că nu aveţi pâine.
9
Nu înţelegeţi şi nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini
pentru cei cinci mii? Câte coşuri aţi adunat?
10
Sau de cele şapte pâini pentru cei patru mii? Câte coşuri
aţi adunat?

.
 .

11
Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini vă vorbeam?
Feriţi‑vă de aluatul fariseilor şi al saduceilor!”
12
Atunci au înţeles că nu le zicea să se ferească de aluatul
pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saduceilor.
13
Venind în părţile
Cezareii lui Filip, Isus i‑a
întrebat pe discipolii săi:
„Cine spun oamenii că
este Fiul Omului?”
14
Ei i‑au spus: „Unii „Ioan
Botezătorul”, alţii „Ilie”,
alţii „Ieremia sau unul
dintre profeţi”. .

15
El le‑a spus: „Dar voi,
cine spuneţi că sunt?”
16
Atunci Simon Petru a
luat cuvântul şi a zis: „Tu
eşti Cristos, Fiul
 Isus i‑a răspuns:
17

„Fericit eşti Simon, fiul

lui Iona, căci nu
carnea şi sângele ţi‑au
revelat aceasta, ci
. Tatăl meu care este în
ceruri.

18
Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi
Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui.
19
Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega
pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe
pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
 .

20
Atunci le‑a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el
este Cristos.
21
De atunci a început Isus să le destăinuie discipolilor săi că
trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea
bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia
zi să învie.
 .

22
Atunci, Petru, luându‑l deoparte, a început să‑l certe
spunând: „ Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi
se va întâmpla niciodată!”
23
Dar el, întorcându‑se, i‑a spus lui Petru: „Mergi în urma
mea, Satană. Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine,
pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele
ale oamenilor”.
24
Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să
vină după mine, să renunţe la sine, să‑şi ia crucea şi să mă
urmeze.
25
Căci cine vrea să‑şi salveze viaţa, o va pierde; cine însă
îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla...

.
 .

26
Aşadar, ce i‑ar folosi omului de‑ar câştiga lumea întreagă,
dacă şi‑ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb
pentru sufletul său?
27
Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi
atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut.
28
Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care
nu vor vedea moartea până când nu‑l vor vedea pe Fiul
Omului venind în împărăţia lui”.