Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
118Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Jerome K. Jerome - Trei într-o barca

Jerome K. Jerome - Trei într-o barca

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 7,812 |Likes:
Published by miaela_3588759

More info:

Published by: miaela_3588759 on Nov 11, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2013

pdf

text

original

 
Trei într-o barcă Jerome K. JeromeCAPITOLUL I
Trei epave. Suferinţele lui George şi Harris. Victimă a osută şapte boli fatale. Prescripţii utile. Cum se pot vindecaafecţiunile hepatice la copii. Hotărât, suntem surmenaţi şiavem nevoie de odihnă. O săptămână pe întinsul clocotitor al mării. George propune Tamisa. Obiecţia lui Montmorency. Adoptarea propunerii iniţiale cu o majoritate de trei contraunul.
Eram patru: George, William Samuel Harris, eu şiMontmorency. Cu pipele aprinse, stăteam cu toţii în cameramea şi discutam despre starea noastră jalnică - jalnică dinpunct de vedere medical, bineînţeles.Nu se siea bine nici unul şi asta ne neliniştea laculme. Pe Harris îl apucau din când în când nişte ameţeli atâtde ciudate, înt abia dei mai dea seama ce face. ŞiGeorge avea ameţeli, nici el nu prea ştia pe ce lume trăieşte.Cât despre mine, aveam ficatul deranjat. Ştiam că am ficatulderanjat, deoarece numai cu puţin mai înainte citisem oreclamă de pilule hepatice, unde erau descrise amănunţitdiversele simptome după care îţi poţi da seama că ficatul nufuncţionează cum trebuie. Eu aveam toate aceste simptome.Lucru foarte curios: ori de câte ori îmi arunc ochii pevreo reclamă medicală, ajung inevitabil la concluzia că sufărde boala respectivă, în forma ei cea mai virulentă. De fiecaredată, diagnosticul pare să corespundă întocmai tuturor sen-zaţiilor încercate de mine.Îmi amintesc cum m-am dus într-o zi la British Museum,ca să mă documentez cu privire la tratamentul unei uşoareindispoziţii ce mă tot sâcâia - cred că era vorba de boalafânului. Mi s-a adus cartea şi-am citit tot ce interesa.Apoi, aproape fără să-mi dau seama, am început să răsfoiescalene paginile şi studiez, într-o doară, bolile, una dualta. Nu-mi aduc aminte cu ce anume am început, în oricecaz, era o boală cumplită, nimicitoare, iar înainte de a fi
 
străbătut măcar jumătate din lista "simptomelorpremonitorii", eram încredinţat că o am într-o formă foartegravă. Am rămas înlemnit de groază, iar apoi, cu nepăsareape care ţi-o doar deznădejdea, am mai sfoit tevapagini. Am dat de febra tifoidă, am citit simptomele ei şi amdescoperit că am febră tifoidă, că o aveam probabil de lunide zile, dar fără să ştiu. M-am întrebat ce s-ar mai putea săam! A venit rândul choreei şi am constatat, după cum măaşteptam, că sufăr şi de choree. Şi, cum cazul meu începeasă mă intereseze, m-am hotărât să-l cercetez până la capăt,de asdapornind alfabetic. Am deschis, adar, la"acetonemie", descoperind mă ofilesc din pricina ei şi stadiul acut al bolii avea se declare în urtoarelecincisprezece zile. Am răsuflat uşurat constatând că sufăr denefrită cronică doar într-o formă benignă, astfel , înprivinţa ei, puteam trăi încă mult şi bine. Aveam holeră cucomplicaţii grave, cât despre angina difterică, se părea că oaveam încă din leagăn. După ce am parcurs cele douăzeci şişase de litere ale alfabetului, am ajuns la concluzia singura boală de care nu sufeream era artrita.La început m-am simţit oarecum jignit. Aveam impresiacă e un fel de desconsiderare. Cum se făcea că nu amartrită? De ce această ofensatoare rezervă? După câtvatimp, totuşi, învinseră sentimente mai blânde. Mi-am spuscă, la urma urmei, am toate celelalte maladii cunoscute înpatologia generală şi, devenind mai puţin egoist, am hotărâtsă trăiesc şi fără artrită. După cât se părea, guta, în forma eicea mai gravă, pusese stăpânire pe mine, fără ca eu să prindde veste, iar de zymosis sufeream, bineînţeles, din copilărie.Cum după zymosis nu mai urmau alte boli, am dedus că astae tot.Am stat şi am chibzuit. Mi-am spus sunt un cazmedical cu totul neobişnuit şi că pentru studenţii la medicinăaş fi o adevărată achiziţie. I-aş scuti să mai umble din spital în spital. Eu însumi eram un spital. Ca să-şi poată lua diplo-ma, ar fi fost de ajuns să mă cerceteze pe mine pe toatepărţile.M-am întrebat apoi cât mai am de trăit. Am încercat sămă examinez. Mi-am luat pulsul. La început n-am izbutit să-l
 
simt deloc. Pe urmă, brusc, mi s-a părut că porneşte. Mi-amscos ceasul şi am numărat bătăile - o sută patruzeci şi şaptepe minut. Am încercat să-mi pipăi inima. Inima -nicăieri, încetase să mai bată. Mai târziu am ajuns totuşi să cred cătrebuie să fi fost la locul ei şi că a bătut tot timpul, deşi nugarantez. M-am ciocănit pe toată partea din faţă a corpului,de la ceea ce numesc eu talie, până sus, la cap, apoi amluat-o puţin spre dreapta şi apoi spre stânga şi puţin sprespate, dar n-am auzit şi n-am simţit nimic. Am încercat să-mivăd limba. Am scos-o afară de un cot şi, închizând un ochi,m-am căznit s-o examinez cu celălalt. Nu i-am văzut decâtvârful şi singurul rezultat a fost să-mi întăresc convingereacă sufăr de scarlatină.În sala de lectură intrase un om sănătos şi lipsit de griji.Acum ieşea o epavă.M-am dus la doctorul meu. E un vechi prieten de-almeu, care-mi examineapulsul şi limba şi îmi vorbtedespre vreme fără să-mi ia un ban, ori de câte ori mi senăzare că sunt bolnav. Mi-am spus că, vizitându-l, i-aş faceun adevărat serviciu. "Ce-i lipseşte unui doctor, mă gândeameu, e practica. Foarte bine, îi voi sta la dispoziţie. O să-i ofermai multe posibilităţi de practică decât o mie şapte sute depacienţi obişnuiţi, atinşi doar de câte o boală-două fiecare."M-am dus, aşadar, întins la el.- Ei, ia spune-mi, ce ai? m-a întrebat.- N-am te fac i pierzi timpul, dragul meu, înşirându-ţi câte am, i-am spus. Viaţa e scurtă şi s-ar puteasă-ţi sfârşeşti zilele înainte ca eu să fi isprăvit. Să-ţi spun maibine ce nu am. Nu am artrită. De ce nu am artrită n-aş puteasă-ţi explic, fapt este că n-o am. Am însă toate celelalte boli.I-am povestit apoi cum ajunsesem fac aceastădescoperire. Omul îmi deschise gura, se uită înăuntru, măapucă strâns de încheietura mâinii şi, când mă aşteptam maipuţin, îmi dădu câteva ghionturi în piept - curată laşitate!-apoi, deodată, îmi dădu o lovitură de berbece cu capul, iar în cele din urmă se aşeză la birou, scrise o reţetă, o împăturicu grijă şi mi-o întinse. Am pus-o în buzunar şi am plecat.Fără s-o deschid, am intrat la cea mai apropiată far-macie şi am rugat mi-o facă. Farmacistul o citi şi mi-o

Activity (118)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Iulian Leonard liked this
Monica Gomoescu liked this
Bla La liked this
Bla La liked this
Bla La liked this
Bla La liked this
Bla La liked this
Bla La liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->