Adriana-Ioana Lefter

MATEMATIC

A (ALGEBR

A SI ECUATII
DIFERENTIALE)
Anul I, Facultatea de Chimie
Note de curs
Cuprins
Partea 1. ALGEBR

A 1
Capitolul 1. Matrice si determinant i 3
1.1. Corpuri 3
1.2. Matrice 4
1.3. Determinant i 8
1.4. Rangul unei matrice 14
1.5. Matrice inversabile 16
Capitolul 2. Sisteme de ecuat ii algebrice liniare 19
2.1. Introducere 19
2.2. Regula lui Cramer 20
2.3. Rezolvarea sistemelor de ecuat ii liniare generale 22
2.4. Sisteme de ecuat ii liniare omogene 25
Capitolul 3. Spat ii liniare 27
3.1. Not iuni introductive 27
3.2. Subspat ii liniare 30
3.3. Baze n spat ii liniare. Dimensiunea unui spat iu liniar 31
3.4. Schimbari de baze 36
3.5. Operatori liniari 39
3.6. Matricea asociata unui operator liniar pe spat ii liniare nit
dimensionale 43
3.7. Vectori proprii si valori proprii pentru un operator liniar 45
Partea 2. ECUATII DIFERENTIALE 51
Capitolul 4. Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai 53
4.1. Ecuat ii diferent iale - introducere 53
4.2. Ecuat ii cu variabile separabile 57
4.3. Ecuat ii liniare de ordinul ntai 59
4.4. Ecuat ii cu diferent iale exacte 61
Capitolul 5. Modele matematice descrise de ecuat ii diferent iale 63
5.1. Racirea (ncalzirea) corpurilor 63
5.2. Dezintegrarea unei substant e radioactive 67
5.3. Modelarea matematica a unor react ii chimice 68
5.4. Un sistem biologic bicompartimental 68
iii
iv CUPRINS
Capitolul 6. Existent a si unicitatea solut iilor pentru problema
Cauchy 71
6.1. Teorema de existent a si unicitate a lui Picard pentru ecuat ii
diferent iale de ordinul ntai scalare 71
6.2. Teorema de existent a si unicitate a lui Picard pentru sisteme
diferent iale de ordinul ntai 76
6.3. Teorema de existent a si unicitate a lui Picard pentru ecuat ii
diferent iale de ordin superior 79
Capitolul 7. Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai 83
7.1. Sisteme diferent iale liniare omogene. Spat iul solut iilor 84
7.2. Sisteme liniare neomogene. Formula variat iei constantelor 89
7.3. Ecuat ii diferent iale de ordinul n liniare 92
7.4. Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i 97
Derivate si integrale pentru funct ii de o variabila 105
Derivate pentru funct ii de o singura variabila 105
Integrale 107
Bibliograe 111
Partea 1
ALGEBR

A
CAPITOLUL 1
Matrice si determinant i
Doua not iuni pe care le vomntalni foarte des pe parcursul cursului sunt
cele de corp si matrice.
1.1. Corpuri
Definitia 1.1.1. Se numeste corp un triplet (K, +, ) format dintr-o
mult ime K ,= si doua operat ii interne pe K,
+ : K K K (numita adunare)
(x, y) x +y, x, y K
: K K K (numita nmult ire)
(x, y) x y =
not
xy, x, y K
care satisfac urmatoarele condit ii:
i) (x +y) +z = x + (y +z), x, y, z K (asociativitatea adunarii);
ii) 0 K astfel ncat x+0 = 0 +x = x, x K (0 element neutru pentru
adunare);
iii) x K x K (numit opusul lui x) astfel nc at x+(x) = (x)+x =
0;
iv) x +y = y +x, x, y K (comutativitatea adunarii);
v) (xy)z = x(yz), x, y, z K (asociativitatea nmult irii);
vi) 1 K 0 astfel ncat x 1 = 1 x = x, x K (1 element neutru
pentru nmult ire);
vii) x K 0 x
1
K 0 (numit inversul lui x) astfel ncat xx
1
=
x
1
x = 1;
viii) x(y+z) = xy+xz, x, y, z K (distributivitatea la stanga a nmult irii
fat a de adunare);
ix) (y +z)x = yx+zx, x, y, z K (distributivitatea la dreapta a nmult irii
fat a de adunare).
Observatia 1.1.1.
(1) Condit iile i) iv) spun ca (K, +) este grup comutativ (abelian).
(2) Condit ia vi) implica 1 ,= 0.
3
(3) Pentru inversul unui element x K 0 se mai foloseste notat ia
1
x
. Daca x K, y K 0, atunci elementul xy
1
K se mai
noteaza cu
x
y
.
(4) Din condit iile v) vii) rezulta ca (K 0, ) este grup.
Definitia 1.1.2. Un corp (K, +, ) pentru care nmult irea este comuta-
tiva (adica xy = yx, x, y K) se numeste corp comutativ.
Exemplul 1.1.1.
(1) Mult imile Q, R, C sunt corpuri comutative n raport cu operat iile
uzuale de adunare si nmult ire.
(2) (Z, +, ) nu este corp, deoarece nu are loc condit ia vii) din denit ia
corpului.
(3) (N, +) nu este nici macar grup ( nu este vericat a iii) !).
Propozitia 1.1.1. (1)
(2)

Intr-un corp K nu exista divizori ai lui 0, adica x, y K, cu
x ,= 0, y ,= 0, rezulta xy ,= 0 (altfel spus, xy = 0 implica x = 0 sau
y = 0).
(3)

In orice corp K se pot simplica elementele nenule:
x, y, z K, x ,= 0, xy = xz implica y = z si yx = zx implica y = z.
1.2. Matrice
1.2.1. Denit ii si notat ii.
Definitia 1.2.1. Fie m, n N

. Se numeste matrice de tip m n (de

tip (m, n)) peste corpul comutativ K o funct ie
A : 1, 2, . . . , m 1, 2, . . . , n K.
Observatia 1.2.1. K poate si un inel comutativ unitar, cu 1 ,= 0
(adica verica toate condit iile din denit ia unui corp comutativ, mai put in
vii)).
Daca notam A(i, j) = a
ij
K, 1 i m, 1 j n, vom putea scrie
funct ia A sub forma unui tablou cu m linii si n coloane ce cuprinde valorile
sale:
A =
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
_
.
De aceea A se mai numeste matrice cu m linii si n coloane cu coecient i n
K. Numerele a
ij
se numesc elementele matricei A; o matrice de tip m n
are mn elemente.
4
O matrice pentru care m = n se numeste matrice p atratica de ordin n.

In
cazul unei matrice patratice, sistemul ordonat de elemente (a
11
, a
22
, . . . , a
nn
)
se numeste diagonala principala a matricei, iar sistemul ordonat de elemente
(a
1n
, a
2 n1
, . . . , a
n1
) se numeste diagonala secundar a a matricei.
Matricele se noteaza cu litere mari din alfabetul latin: A, B, C,. . . .
Pentru a pune n evident a elementele unei matrice, se folosesc notat iile:
(a
ij
)
1 i m
1 j n
, (a
ij
)
mn
.
Mult imea matricelor de tip m n peste K se noteaza /
m,n
(K).Se
observa ca /
m,n
(Q) /
m,n
(R) /
m,n
(C).
Daca m = n, /
n,n
(K) =
not
/
n
(K).
Matricele din /
1,n
(K), n N se numesc matrice linie (sau vectori linie)
de dimensiune n si arata astfel:
A = (a
11
, a
12
, . . . , a
1n
) =
not
(a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
Matricele din /
m,1
(K), m N se numesc matrice coloana (sau vectori
coloana) de dimensiune m si arata astfel:
B =
_
_
_
_
_
b
11
b
21
.
.
.
b
m1
_
_
_
_
_
=
not
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
m
_
_
_
_
_
.
Observatia 1.2.2. Conform denit iei egalitat ii funct iilor, doua matrice
A = (a
ij
)
mn
/
m,n
(K), B = (b
kl
)
pq
/
p,q
(K) sunt egale daca si
numai daca sunt de acelasi tip (m = p si n = q) si a
ij
= b
ij
pentru orice
1 i m, 1 j n.
Matricea
O
mn
=
_
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0
0 0 . . . 0
.
.
.
0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
/
m,n
(K)
se numeste matricea nula (zero) de tip mn.
Matricea patratica
I
n
=
_
_
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
.
.
.
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
_
/
n
(K)
se numeste matricea unitate (sau identitate) de ordin n. Daca ordinul n este
subnt eles, aceasta matrice se poate nota si I.
5
1.2.2. Operat ii cu matrice.
Definitia 1.2.2. Fie A, B /
m,n
(K), A = (a
ij
)
mn
, B = (b
ij
)
mn
.
Prin suma matricelor A si B nt elegem matricea C =
not
A+B /
m,n
(K),
C = (c
ij
)
mn
, unde c
ij
= a
ij
+b
ij
, 1 i m, 1 j n.
Operat ia + se numeste adunarea matricelor.
Definitia 1.2.3. Data A /
m,n
(K), A = (a
ij
)
mn
, notam A =
(a
ij
)
mn
si o numim opusa matricei A.
Definitia 1.2.4. Date A /
m,n
(K), A = (a
ij
)
mn
si K, matricea
A = (a
ij
)
mn
este numita produsul matricei A cu scalarul .
Definitia 1.2.5. Fie A /
m,n
(K), B /
n,p
(K), A = (a
ij
)
mn
,
B = (b
jk
)
np
. Se numeste produsul matricelor A si B (n aceast a ordine!)
matricea C =
not
A B = AB /
m,p
(K), C = (c
ik
)
mp
, unde c
ik
=
n

j=1
a
ij
b
jk
, 1 i m, 1 k p.
Operat ia se numeste nmult irea matricelor.
Exemplul 1.2.1.
Fie A =
_
1 0 1
3 2 2
_
23
, B =
_
3 4 5
5 6 3
_
23
. Atunci
A+B =
_
1 3 0 + 4 1 5
3 + 5 2 6 2 + 3
_
23
=
_
4 4 4
8 4 1
_
23
.
Exemplul 1.2.2.
Fie A =
_
1 0 1
3 2 2
_
23
. Atunci A =
_
1 0 1
3 2 2
_
23
.
Exemplul 1.2.3.
Fie A =
_
1 0 1
3 2 2
_
/
2,3
(R), = 2 R. Atunci
2A =
_
2 (1) 2 0 2 1
2 3 2 2 2 (2)
_
=
_
2 0 2
6 4 4
_
/
2,3
(R).
Exemplul 1.2.4.
Fie A =
_
1 0 1
3 2 5
_
23
,

B =
_
_
6 8 4
5 7 9
1 3 2
_
_
33
. Atunci A

B =
=
_
_
1 6 + 0 5 + 1 1 1 8 + 0 7 + 1 (3) 1 4 + 0 9 + 1 2
3 6 + 2 5 + 5 1 3 8 + 2 7 + 5 (3) 3 4 + 2 9 + 5 2
_
_
=
_
_
5 11 2
33 23 40
_
_
23
.

Inmult irea

BA nu se poate efectua.
6
Propozitia 1.2.1. Fie K un corp comutativ.
(1) Adunarea matricelor cu coecient i n K este asociativa si comuta-
tiva, adic a:
m, n N

, A, B, C /
m,n
(K), (A+B) +C = A+ (B +C)
si, respectiv, A+B = B +A.
(2)

Inmult irea matricelor peste K este asociativa:
m, n, p, q N

, A /
m,n
(K), B /
n,p
(K), C /
p,q
(K),
(AB)C = A(BC).
(3)

Inmult irea matricelor este distributiv a fat a de adunare:
m, n, p N

, A,

A /
m,n
(K), B,

B /
n,p
(K),
A(B +

B) = AB +A

B si (A+

A)B = AB +

AB.
(4)

Inmult irea matricelor cu scalari are urmatoarele proprietat i:
, K, A,

A /
m,n
(K), B /
n,p
(K),
(A+

A) = A+

A;
( +)A = A+A;
()A = (A);
1A = A;
(AB) = (A)B = A(B).
Demonstratie.

Intrucat operat iile se efectueaza element cu element, pro-
prietat ile revin la proprietat ile operat iilor cu elemente din corpul K.
Observatia 1.2.3.

Inmult irea matricelor nu este, n general, comuta-
tiva!

In primul rand, pentru ca produsele de matrice AB si BA sa existe

simultan, trebuie ca A si B sa e matrice patratice de acelasi ordin. Chiar
si n acest caz, exista perechi de matrice A,B pentru care AB ,= BA.
De exemplu,
_
1 0
0 0
__
0 0
1 0
_
=
_
0 0
0 0
_
, n timp ce
_
0 0
1 0
__
1 0
0 0
_
=
_
0 0
1 0
_
.
Corolar 1.2.1. Fie K un corp comutativ si m, n /
m,n
(K).
(1) (/
m,n
(K), +) este grup abelian (comutativ).
(2) (/
n
(K), +, ) este inel unitar (adica are toate proprietat ile din
denit ia 1.1.1 a corpului, mai put in vii)).
Idee de demonstratie. (1) Elementul neutru la adunare este matricea
O
mn
, iar opusa la adunare a unei matrice A este A.
(2) Elementul neutru la nmult irea matricelor patratice de ordin n este ma-
tricea unitate I
n
.
7
1.2.3. Transpusa unei matrice.
Definitia 1.2.6. Daca A /
m,n
(K), A =
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
_
,
atunci matricea
t
A /
n,m
(K),
t
A =
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
21
. . . a
m1
a
12
a
22
. . . a
m2
.
.
.
a
1n
a
2n
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
_
se numeste
transpusa matricei A.
Cand transpunem o matrice A, coloana j a matricei A devine linia j a
matricei
t
A, 1 j n.
Definitia 1.2.7. (1)
(2) Daca A /
n
(K),
t
A = A (adica a
ij
= a
ji
, 1 i, j n), spunem
ca A este matrice simetrica.
(3) Daca A /
n
(K),
t
A = A (adica a
ji
= a
ij
, 1 i, j n),
spunem ca A este matrice antisimetrica.
Propriet ati.
(1) daca A /
m,n
(K), atunci
t
(
t
A) = A;
(2) daca A /
m,n
(K), K, atunci
t
(A) =
t
A;
(3) daca A, B /
m,n
(K), atunci
t
(A+B) =
t
A+
t
B;
(4) daca A /
m,n
(K), B /
n,p
(K), atunci
t
(AB) =
t
B
t
A.
1.3. Determinant i
Scopul part ii urmatoare a cursului este de a aminti cum se rezolva sis-
temele de ecuat ii algebrice liniare. Pentru aceasta avem nevoie de rezultate
referitoare la determinant i. Denit ia unui determinant face apel la not iunea
de permutare; de aceea primul paragraf din aceasta sect iune este dedicat
recapitularii catorva elemente legate de permutari.
1.3.1. Permutare.
Definitia 1.3.1. Fie n N

. O funct ie bijectiva
: 1, 2, . . . , n 1, 2, . . . , n
se numeste permutare (substitut ie) de gradul n.
Aceasta se noteaza, de obicei:
=
_
1 2 3 . . . n
(1) (2) (3) . . . (n)
_
.
8
Observatia 1.3.1. Faptul ca este bijectiv a ne spune ca valorile (1),
(2), . . . , (n) sunt distincte dou a cate doua si sunt tot numerele 1, 2, . . . , n,
eventual n alta ordine.
Notam mult imea tuturor permutarilor de gradul n cu S
n
. Mult imea S
n
are n! elemente.
Semnul (signatura) unei permutari
Definitia 1.3.2. Fie S
n
o permutare de gradul n. O pereche or-
donata (i, j), cu 1 i < j n se numeste inversiune a permutarii daca
(i) > (j).
Notam cu m() numarul tuturor inversiunilor permutarii si observam
ca 0 m() n(n 1)/2.
Definitia 1.3.3. Numarul
() = (1)
m()
=
_
1 , daca m() este numar par
1 , daca m() este numar impar
se numeste semnul (signatura) permut arii .
Permutarea se numeste para daca () = 1 si impar a daca () = 1.
Exemplul 1.3.1. Fie permut arile de gradul 3:

1
=
_
1 2 3
2 3 1
_
,
2
=
_
1 2 3
1 3 2
_
.
Inversiunile permutarii
1
sunt (1, 3), (2, 3); m(
1
) = 2 (
1
) = 1, deci

1
este o permutare para.
Singura inversiune a permutarii
2
este (2, 3); m(
2
) = 1 (
2
) = 1,
deci
2
este o permutare impara.
1.3.2. Determinant i. Denit ie si reguli de calcul.
Fie A /
n
((C)), A = (a
ij
)
mn
, a
ij
C, 1 i, j n.
Definitia 1.3.4. Numarul
(1.1) det A =
S
n
()a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
se numeste determinantul matricei A sau, mai simplu, determinant de ordin
n si se noteaza:
det A =

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

_
sau [A[ sau [a
ij
[
1i,jn
_
.
Produsul a
1(1)
a
2(2)
. . . a
n(n)
se numeste termen al determinantului de or-
din n.
9
Observatia 1.3.2.
(1) A se face distinct ie ntre not iunile de matrice si determinant! O
matrice este o funct ie; un determinant este un numar. Matricele
se noteaza ntre ( ), iar determinant ii, ntre [ [.
(2) Not iunea de determinant are sens numai pentru matrice patratice.
Se obisnuieste sa se spuna despre elementele, liniile, coloanele si diago-
nalele matricei A ca sunt elementele, liniile, coloanele, respectiv diagonalele
determinantului det A.
Calculul determinant ilor

In formula (1.1) avem o suma de n! termeni, jumatate cu semnul + si

jumatate cu semnul -.

In cazurile n = 2, 3 aceasta formula se poate pune
ntr-o forma mai simplu de folosit.
Determinant i de ordin 2: din produsul elementelor de pe di-
agonala pricipala se scade produsul elementelor de pe diagonala
secundara; altfel spus:

a
11
a
12
a
21
a
22

= a
11
a
22
a
12
a
21
.
Determinant i de ordin 3: se aplica regula lui Sarrus sau meto-
da triunghiului
Regula lui Sarrus. Se copie sub determinant elementele primelor
doua linii. Se iau cu semnul + produsele de cate trei elemente
de pe diagonala principala si de pe cele doua paralele la ea, situate
sub ea. Se iau cu semnul - produsele de cate trei elemente de pe
diagonala secundara si de pe cele doua paralele la ea, situate sub
ea.
[ a
11
a
12
a
13
[
[ a
21
a
22
a
23
[
[ a
31
a
32
a
33
[
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
= a
11
a
22
a
33
+a
21
a
32
a
13
+a
31
a
12
a
23
a
31
a
22
a
13
a
11
a
32
a
23
a
21
a
12
a
33
Determinant i de ordin n 4: se apeleaza la proprietat ile
determinant ilor de ordin n, care simplica de multe ori calculul.
1.3.3. Proprietat i ale determinant ilor de ordin n.
Propozitia 1.3.1. Determinantul unei matrice coincide cu determinan-
tul matricei transpuse. Altfel spus,
det A = det
_
t
A
_
, A /
n
(C) sau
10

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

a
11
a
21
. . . a
n1
a
12
a
22
. . . a
n2
.
.
.
a
1n
a
2n
. . . a
nn

Demonstratie. cu denit ia (1.1)

Observatia 1.3.3. Din propozit ia 1.3.1 rezulta ca dac a o proprietate
e adevarata pentru liniile uui determinant, e adevarata si pentru coloanele
determinantului (si reciproc).
Propozitia 1.3.2. Daca toate elementele unei linii (coloane) dintr-o
matrice unt nule, atunci determinantul matricei este nul.
Demonstratie. Fiecare termen din suma (1.1) cont ine un element al liniei
(coloanei) n cauza, deci tot i termenii determinantului sunt egali cu zero.
Propozitia 1.3.3. Daca ntr-o matrice schimbam dou a linii (sau co-
loane) ntre ele,obt inem o matrice al carei determinant este egal cu opusul
determinantului matricei init iale.
Demonstratie. cu denit ia (1.1)
Propozitia 1.3.4. Daca o matrice are doua linii (sau coloane) identice,
atunci determinantul sau este nul.
Demonstratie. Folosim propozit ia 1.3.3. Schimband liniile identice ntre
ele, deducem ca det A = det A, de unde det A = 0.
Propozitia 1.3.5. Daca nmult im toate elementele unei linii (sau co-
loane) a unei matrice cu un num ar , obt inem o matrice al carei deter-
minant este egal cu nmult it cu determinantul matricei init iale. Altfel
spus,
(1.2)

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
i1
a
i2
. . . a
in
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
i1
a
i2
. . . a
in
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

(si analog pentru coloane).

Demonstratie. cu denit ia (1.1).
11
Observatia 1.3.4. A se constata deosebirea ntre formula pentru deter-
minant i (1.2) si formula :
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
i1
a
i2
. . . a
in
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
i1
a
i2
. . . a
in
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
corespunzatoare nmult irii matricelor cu scalari.
Propozitia 1.3.6. Daca elementele a doua linii (coloane) a unei matrice
sunt proport ionale, atunci determinantul matricei este nul.
Demonstratie. Liniile i si j sunt proport ionale daca exista un numar
astfel ncat a
jl
= a
il
pentru orice 1 l n. Demonstrat ia urmeaza din
propozit iile 1.3.5 si 1.3.4.
Propozitia 1.3.7.

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a

i1
+a

i1
a

i2
+a

i2
. . . a

in
+a

in
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a

i1
a

i2
. . . a

in
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

+
+

a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a

i1
a

i2
. . . a

in
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn

si corespunzator pe coloane.
Demonstratie. cu denit ia determinantului.
Definitia 1.3.5. Fie A = (a
ij
)
nn
o matrice patratica de ordin n. Spu-
nem ca linia i a matricei A este o combinat ie liniar a de celelalte linii daca
exista numerele
j
, j = 1, 2, . . . , i 1, i + 1, . . . , n (posibil unele zero) astfel
ncat:
a
ij
=
1
a
1j
+
2
a
2j
+ +
i1
a
i1 j
+
i+1
a
i+1 j
+ +
n
a
nj
.
12
Analog pentru coloane.
Propozitia 1.3.8. Daca o linie (sau coloana) a unei matrice patratice
este o combinat ie liniara de celelalte linii (respectiv coloane), atunci deter-
minantul matricei este nul.
Demonstratie. Se aplica propozit iile 1.3.7 si 1.3.6.
Propozitia 1.3.9. Daca la o linie (sau coloana) a matricei A adunam
elementele altei linii (respectiv, coloane) nmult ite cu acelasi num ar, atunci
aceasta matrice are acelasi determinant ca si matricea A.
Demonstratie. Se aplica propozit iile 1.3.7 si 1.3.6.
Observatia 1.3.5. Propozit ia 1.3.6 este un caz particular al propozit iei
1.3.8. Propozit iile 1.3.2, 1.3.4 sunt cazuri particulare ale propozit iei 1.3.6.
Amintim n continuare un procedeu prin care calculul unui determinat
de ordinul n se reduce la calculul unor determinant i de ordinul n 1.
Definitia 1.3.6. Fie d = [a
ij
[
1i,jn
un determinant de ordin n. Fie
1 i, j n. Determinantul de ordinul n 1 care se obt ine suprimand linia
i si coloana j din determinantul d se numeste minorul elementului a
ij
si se
noteaza d
ij
. Numarul A
ij
= (1)
i+j
d
ij
se numeste complementul algebric
al elementului a
ij
n determinantul d.
Teorema 1.3.1. Fie d = [a
ij
[
1i,jn
un determinant de ordin n. Atunci
pentru orice 1 i n are loc egalitatea:
(1.3) d = a
i1
A
i1
+a
i2
A
i2
+ +a
in
A
in
.
Egalitatea (1.3) poarta denumirea de dezvoltarea determinantului d dupa
linia i.
Demonstratie. laborioasa
Corolar 1.3.1. Fie d = [a
ij
[
1i,jn
un determinant de ordin n. Atunci
pentru orice 1 i, j n, j ,= i are loc egalitatea:
a
i1
A
j1
+a
i2
A
j2
+ +a
in
A
jn
= 0.
Demonstratie. din propozit ia 1.3.4 si teorema 1.3.1
Din teorema 1.3.1 si propozit ia 1.3.1 se obt ine o teorema analoaga pentru
coloane:
Teorema 1.3.2. Fie d = [a
ij
[
1i,jn
un determinant de ordin n. Atunci
pentru orice 1 j n are loc egalitatea:
(1.4) d = a
1j
A
1j
+a
2j
A
2j
+ +a
nj
A
nj
.
Egalitatea (1.3) poarta denumirea de dezvoltarea determinantului d dupa
coloana j.
13
Corolar 1.3.2. Fie d = [a
ij
[
1i,jn
un determinant de ordin n. Atunci
pentru orice 1 i, j n, i ,= j are loc egalitatea:
a
1j
A
1i
+a
2j
A
2i
+ +a
nj
A
ni
= 0.
Observatia 1.3.6.

In vederea simplic arii calculului unui determinant,
mai ntai vom aplica propozit iile 1.3.1-1.3.9 pentru a obt ine cat mai multe
zerouri pe o linie (sau coloana), apoi vom aplica teorema 1 (respectiv, teo-
rema 2) pentru acea linie (coloana).
Exemplul 1.3.2. Sa se calculeze
d =

2 1 0 2
1 2 1 4
1 1 2 2
1 4 2 7

.
d =
(col.4col.1)

2 1 0 0
1 2 1 3
1 1 2 1
1 4 2 6

=
(dezvoltam dupa linia 1)
2(1)
1+1

2 1 3
1 2 1
4 2 6

+
+1(1)
1+2

1 1 3
1 1 1
1 4 6

.
Dar

2 1 3
1 2 1
4 2 6

= 0, conform propozit iei 1.3.6, ntrucat liniile 1 si 3 sunt

proport ionale. Prin urmare,
d =

1 1 3
1 1 1
1 4 6

=
(linia1linia2)

0 0 2
1 1 1
1 4 6

=
(dezvoltam dupa linia 1)
2(1)
1+3

1 1
1 4

= 2(4 1) = 6.
1.4. Rangul unei matrice
Fie A /
m,n
(C), A =
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
_
si e k N astfel
ncat 1 k minm, n. Daca n A alegem k linii si k coloane, elementele
care se gasesc la intersect ia acestor linii si coloane vor forma o matrice
patratica de ordin k, al carei determinant se numeste minor de ordin k al
matricei A.
14
Definitia 1.4.1.
Fie A /
m,n
(C), A ,= O
m,n
. Spunem ca matricea A are rangul
r N

, si scriem rang A = r, daca A are un minor nenul de ordin

r, iar tot i minorii de ordin mai mare decat r, daca exista, sunt
nuli.
Daca A = O
m,n
, atunci rang O
m,n
= 0.
Exemplul 1.4.1. Pentru matricea A =
_
1 3 1
3 2 0
_
, minorul

1 3
3 2

= 7 ,= 0.

Intrucat nu exista minori de ordin mai mare, rangul matricei A este 2.

Teorema 1.4.1. Fie A /
m,n
(C), A ,= O
m,n
. Atunci rang A = r daca
si numai daca exista un minor nenul M
r
de ordin r al lui A, iar tot i minorii
de ordin r + 1 obt inut i prin bordarea lui M
r
cu elementele corespunzatoare
ale uneia dintre liniile si uneia dintre coloanele ramase, daca exista, sunt
nuli.
1.4.1. Calculul rangului unei matrice A ,= O
m,n
.
Pasul 1:

Intrucat A ,= O
m,n
, matricea A are cel put in un element nenul.
Se ia un element diferit de zero al matricei, care va reprezenta un minor de
ordinul 1 nenul.
Pasul k + 1: Am construit n pasii anteriori un minor M
k
de ordin k
nenul. Bordam acest minor cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre
liniile si uneia dintre coloanele ramase (daca exista).

In acest fel putem
obt ine tot i minorii de ordin k + 1 care-l cont in pe M
k
.
Daca tot i acesti minori sunt nuli sau daca nu exista astfel de minori,
atunci rang A = k.
Daca cel put in un minor de ordin k + 1 este nenul, l ret inem si
continuam procedeul.
Exemplul 1.4.2. Fie A =
_
_
1 2 2 4
4 5 8 10
3 1 6 2
_
_
.

Intrucat matricea este de
tip 34, rangul ei este cel mult min3, 4 = 3. Plecam din colt ul stanga sus
al matricei.
- pasul 1: 1 ,= 0 rang A 1;
- pasul 2:
bordam minorul cu elemente din linia 2 si coloana 2:

1 2
4 5

= 58 =
3 ,= 0 rang A 2;
- pasul 3: bordam minorul cu elemente din linia 3 si coloana 3:
15

1 2 2
4 5 8
3 1 6

= 0 (folosim propozit ia 1.3.6; prima si ultima coloana sunt

proport ionale); bordam minorul cu elemente din linia 3 si coloana 4:

1 2 4
4 5 10
3 1 2

= 0 (folosim propozit ia 1.3.6; ultimele doua coloane sunt

proport ionale).
Am epuizat toate liniile si coloanele matricei A, deci rang A = 2.
1.5. Matrice inversabile
Fie A /
n
(C) o matrice patratica.
Definitia 1.5.1. Matricea A se numeste singulara (degenerata) daca
detA = 0 si nesingulara (nedegenerat a) daca detA ,= 0.
Definitia 1.5.2. Matricea A se numeste inversabila daca exista o ma-
trice B /
n
(C) astfel nc at AB = BA = I
n
, unde
I
n
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 1
0 1 . . . 0
.
.
.
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
/
n
(C)
este matricea unitate de ordin n.
Matricea B se numeste inversa matricei A.
Observatia 1.5.1. Si matricea A este inversa lui B!
Teorema 1.5.1. Inversa unei matrice patratice, daca exista, este unica.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca matricea A ar
admite doua inverse B, B

. Atunci, din denit ia 1.5.2 si din asociativita-

tea nmult irii matricelor, B = BI
n
= B(AB

) = (BA)B

= I
n
B

= B

,
contradict ie!

In baza teoremei 1.5.1, putem introduce o notat ie pentru inversa matricei

A, si anume A
1
.
Propozitia 1.5.1. ( Propriet ati)
(1) Daca A este o matrice inversabila, atunci si A
1
este o matrice
inversabila si (A
1
)
1
= A.
(2) Daca A este o matrice inversabila, atunci si
t
A este o matrice in-
versabila si
_
t
A
_
1
=
t
_
A
1
_
.
Teorema 1.5.2. Fie A /
n
(C). Atunci A este inversabila daca si
numai daca A este nesingulara.
16
Demonstratie. se foloseste faptul ca rangul unui produs de matrice
este mai mic decat rangul unui factor al produsului.
se construieste efectiv inversa lui A.
Stim ca d = detA ,= 0. Se deneste matricea adjuncta matricei A:
A

=
_
_
_
_
_
A
11
A
21
. . . A
n1
A
12
A
22
. . . A
n2
.
.
.
A
1n
A
2n
. . . A
nn
_
_
_
_
_
nn
, unde A
ij
este complementul algebric
al elementului aat pe linia i si coloana j din matricea A, 1 i, j n
(complement ii algebrici ai elementelor de pe prima linie a lui A se asaza pe
prima coloana din A

etc.). Atunci A
1
=
1
d
A

.

Intr-adevar,
A
_
1
d
A

_
=
_
1
d
A

_
A =
1
d
_
_
_
_
_
d 0 . . . 0
0 d . . . 0
.
.
.
0 0 . . . d
_
_
_
_
_
= I
n
,
conform teoremelor 1.3.1, 1.3.2 si corolariilor lor.
Exemplul 1.5.1. Fie A =
_
_
2 1 3
0 4 3
2 5 0
_
_
. Pentru a aa daca A este
inversabila, potrivit teoremei 1.5.2, trebuie ca detA ,= 0.
d = detA = 6 24 30 = 60. Atunci A

=
_
_
15 15 15
6 6 6
8 12 8
_
_
si
A
1
=
1
d
A

=
_
_

1
4

1
4
1
4
1
10
1
10
1
10
2
15

1
5
2
15
_
_
.
Se constata ca, desi n exemplul anterior A /
3
(Z), A
1
/ /
3
(Z),
datorita faptului ca
1
d
/ Z.

In schimb, daca A /
n
(Q) (respectiv /
n
(R)), atunci A
1
/
n
(Q)
(respectiv /
n
(R)).
17
CAPITOLUL 2
Sisteme de ecuat ii algebrice liniare
2.1. Introducere
Fie m, n N

. Consideram un sistem algebric liniar de m ecuat ii cu n

necunoscute x
1
, x
2
, . . . , x
n
:
(2.1)
_

_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= b
2
.
.
.
a
m1
x
1
+ a
m2
x
2
+ + a
mn
x
n
= b
m
sau, n forma condensata,
(2.2)
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, 1 i m,
unde a
ij
, b
i
C, 1 i m, 1 j n.
Se introduc urmatoarele matrice:
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
/
m,n
(C)
matricea
(coecient ilor)
sistemului;
B =
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
m
_
_
_
_
_
/
m,1
(C)
coloana
termenilor
liberi;

A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
b
1
a
21
a
22
. . . a
2n
b
2
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
b
m
_
_
_
_
_
/
m,n+1
(C)
matricea
extinsa a
sistemului;
X =
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
/
n,1
(C)
coloana necu-
noscutelor.
19
Cu aceste notat ii, sistemul (2.1) poate scris, echivalent, sub forma ecuat iei
matriceale:
(2.3) AX = B.
Definitia 2.1.1. Un n-uplu de numere (
1
,
2
, . . . ,
n
) C se numeste
solut ie a sistemului (2.1) (sau (2.2)) daca
n

j=1
a
ij

j
= b
i
, pentru orice i 1, 2, . . . , m .
Un sistem de ecuat ii liniare algebrice poate :
compatibil determinat, daca are o singura solut ie;
compatibil nedeterminat, daca admite mai mult decat o solut ie;
incompatibil, daca nu admite solut ii.
Exemplul 2.1.1. Sistemul
_
x
1
+x
2
= 0
x
1
+x
2
= 1
este incompatibil.
Sistemul
_
x
1
+x
2
= 0
x
1
x
2
= 2
este compatibil determinat, avand solut ia unica x
1
= 1, x
2
= 1.
Sistemul
_
x
1
+x
2
= 1
2x
1
+ 2x
2
= 2
este compatibil nedeterminat, deoarece orice pereche de numere complexe de
forma (, 1 ), C este solut ie.
2.2. Regula lui Cramer
Regula lui Cramer se aplica pentru sisteme liniare n care:
numarul de ecuat ii m este egal cu numarul de necunoscute n;
det A ,= 0.
Se considera sistemul:
(2.4)
_

_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= b
2
.
.
.
a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ + a
nn
x
n
= b
n
,
unde a
ij
, b
i
C, 1 i, j n.
Cu notat iile din introducere (pentru m = n), acest sistem se rescrie sub
forma ecuat iei matriceale:
(2.5) AX = B.
20
Fie d = detA, numit determinantul sistemului si
d
j
, 1 j n, determinantul obt inut din d prin nlocuirea coloanei j cu
coloana B a termenilor liberi ai sistemului. De exemplu,
d
2
=

a
11
b
1
a
13
. . . a
1n
a
21
b
2
a
23
. . . a
1n
.
.
.
a
n1
b
n
a
n3
. . . a
nn

.
Teorema 2.2.1. (regula lui Cramer) Daca d = det A ,= 0, atunci sis-
temul (2.4) (sau (2.5)) este compatibil determinat si solut ia sa este data de
formulele lui Cramer:
x
1
=
d
1
d
, x
2
=
d
2
d
, . . . , x
n
=
d
n
d
.
Demonstratie. Deoarece matricea A este nesingulara, conform teoremei
1.5.2, ea este inversabila.

Inmult ind relat ia AX = B la stanga prin inversa
A
1
, obt inem ca X = A
1
B, adica
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
11
d
A
21
d
. . .
A
n1
d
A
12
d
A
22
d
. . .
A
n2
d
.
.
.
A
1n
d
A
2n
d
. . .
A
nn
d
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
d
n

i=1
A
i1
b
i
1
d
n

i=1
A
i2
b
i
.
.
.
1
d
n

i=1
A
in
b
i
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
de unde x
j
=
1
d
n

i=1
A
ij
b
i
=
d
j
d
, 1 j n.
Exemplul 2.2.1. Sa se rezolve sistemul:
_
_
_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 0
x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= 2
x
1
+ 4x
2
+ 9x
3
= 8
.
Numarul de ecuat ii din sistem coincide cu numarul de necunoscute, iar
determinantul sistemului,
d =

1 1 1
1 2 3
1 4 9

=
scad coloana 1 din celelalte

1 0 0
1 1 2
1 3 8

1 2
3 8

= 1 8 2 3 = 2 ,= 0.
21
Atunci putem aplica regula lui Cramer. Calculam:
d
1
=

0 1 1
2 2 3
8 4 9

=
scad coloana 2 din coloana 3

0 1 0
2 2 1
8 4 5

2 1
8 5

= (2 5 1 8) = 2;
d
2
=

1 0 1
1 2 3
1 8 9

=
scad coloana 1 din coloana 3

1 0 0
1 2 2
1 8 8

= 0
(ultimele doua coloane au aceleasi elemente);
d
3
=

1 1 0
1 2 2
1 4 8

=
scad coloana 1 din coloana 2

1 0 0
1 1 2
1 3 8

1 2
3 8

= 1 8 2 3 = 2.
Rezulta ca:
x
1
=
d
1
d
=
2
2
= 1
x
2
=
d
2
d
=
0
2
= 0
x
3
=
d
3
d
=
2
2
= 1.
2.3. Rezolvarea sistemelor de ecuat ii liniare generale
Fie un sistem algebric liniar cu m ecuat ii si n necunoscute (posibil m ,=
n):
(2.6)
_

_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= b
2
.
.
.
a
m1
x
1
+ a
m2
x
2
+ + a
mn
x
n
= b
m
Cand ne propunem sa rezolvam un astfel de sistem, prima ntrebare care
apare este daca acesta este compatibil, adica daca admite solut ii.
22
2.3.1. Studiul compatibilitat ii sistemului (2.6). Consideram ma-
tricea sistemului A si matricea extinsa

A:
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
,

A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
b
1
a
21
a
22
. . . a
2n
b
2
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
b
m
_
_
_
_
_
.
Se observa imediat ca tot i minorii matricei A sunt si minori in

A, si atunci
rang A rang

A.
Problema compatibilitat ii sistemelor algebrice liniare este elucidata de
urmatoarea teorema:
Teorema 2.3.1. (teorema Kronecker-Capelli) O condit ie necesara
si sucienta ca sistemul liniar (2.6) sa e compatibil este ca rang A =rang

A.
Pentru a utiliza aceast a teorema n aplicat ii practice, primul pas este
calculul rangului lui A. Un minor nenul al lui A cu proprietatea ca tot i
minorii lui A care-l cont in sunt nuli se numeste minor principal. Fie d un
minor principal pentru A; acesta este un determinant de ordin r = rang A.

In continuare, calculam rangul matricei

A. d este minor (nenul) si pentru
matricea

A. Este sucient sa vericam daca vreunul dintre minorii de ordin
r + 1 ai lui

A obt inut i prin bordarea lui d este nenul. Cum poate arata un
astfel de minor? Sau este si minor pentru A (si atunci stim ca este nul), sau
este obt inut prin bordarea lui d cu elemente ale coloanei termenilor liberi si
elemente ale uneia dintre liniile ramase n

A. Un astfel de minor de ordin
r + 1 va numit minor caracteristic.
Atunci teorema Kronecker-Capelli se poate reformula ca:
Teorema 2.3.2. (teorema lui Rouch e) O condit ie necesara si sucien
ta ca sistemul liniar (2.6) sa e compatibil este ca tot i minorii caracteristici
sa e nuli.
2.3.2. Determinarea solut iilor sistemului (2.6). Presupunem ca
sistemul (2.6) este compatibil, adica rang A = rang

A = r. Presupunem,
de asemenea, ca un minor principal al sistemului se gaseste la intersect ia
primelor r linii si a primelor r coloane, adica
(2.7) d =

a
11
a
12
. . . a
1r
a
21
a
22
. . . a
2r
.
.
.
a
r1
a
r2
. . . a
rr

,= 0
(ceea ce este o presupunere acceptabila, deoarece n caz contrar am putea
renumerota ecuat iile si necunoscutele).
Dam fara demonstrat ie:
23
Teorema 2.3.3. Un determinant este nul daca si numai daca una din-
tre liniile (respectiv, coloanele) sale este combinat ie liniara de celelalte linii
(respectiv, coloane).

In baza acestei teoreme, rezulta ca orice linie a matricelor A,

A este
combinat ie liniara de primele r linii (pentru ca tot i minorii de ordin r + 1
care-l cont in pe d sunt nuli). De aici se obt ine ca orice ecuat ie a sistemului
(2.6) este combinat ie liniara de primele r ecuat ii ale sistemului (2.6); cu
alte cuvinte, orice solut ie a primelor r ecuat ii va satisface toate ecuat iile
sistemului (2.6). Este sucient, asadar, sa rezolvam sistemul:
(2.8)
_

_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= b
2
.
.
.
a
r1
x
1
+ a
r2
x
2
+ + a
rn
x
n
= b
r
,
care este echivalent cu sistemul (2.6).
Matricea coecient ilor sistemului (2.8) are un minor nenul de ordin r
exact d dat de formula (2.7) si deci are rangul r. Cum r n (rangul r
al matricei A poate cel mult egal cu numarul ei de coloane n), distingem
doua cazuri:
Daca r = n, atunci sistemul (2.8) are acelasi numar de ecuat ii si
necunoscute, iar determinantul sau este nenul, deci putem aplica
regula lui Cramer pentru a aa solut ia (unica a) sistemului (2.8),
care va si solut ia sistemului (2.6).

In acest caz, sistemul (2.6) este
compatibil determinat.
Daca r < n, atunci vom numi necunoscutele corespunzatoare mino-
rului d ,= 0 necunoscute principale.

In cazul nostru, x
1
, x
2
, . . . , x
r
sunt necunoscutele principale. Trecem n membrii drept i ai ecua
t iilor (2.8) tot i termenii care cont in celelalte necunoscute x
r+1
, . . . ,
x
n
(numite necunoscute secundare); necunoscutelor secundare le
atribuim valori arbitrare
r+1
, . . . ,
n
, respectiv. Se ajunge la un
sistem de r ecuat ii cu r necunoscute:
(2.9)
_

_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1r
x
r
= b
1
a
1r+1

r+1
. . . a
1n

n
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= b
2
a
2r+1

r+1
. . . a
2n

n
.
.
.
a
r1
x
1
+ a
r2
x
2
+ + a
rn
x
n
= b
r
a
rr+1

r+1
. . . a
rn

n
,
care se rezolva cu formulele lui Cramer, deducandu-se solut ia:
_

_
x
1
= x
1
(
r+1
, . . . ,
n
)
x
2
= x
2
(
r+1
, . . . ,
n
)
.
.
.
x
r
= x
r
(
r+1
, . . . ,
n
).
24
Cum valorile
r+1
, . . . ,
n
sunt alese arbitrar, se obt in n acest mod
o innitate de solut ii distincte ale sistemului (2.9), deci o innitate
de solut ii distincte pentru sistemul (2.6), si anume:
_

_
x
1
= x
1
(
r+1
, . . . ,
n
)
x
2
= x
2
(
r+1
, . . . ,
n
)
.
.
.
x
r
= x
r
(
r+1
, . . . ,
n
)
x
r+1
=
r+1
.
.
.
x
n
=
n
,
r+1
, . . . ,
n
C.
Asadar, sistemul (2.6) este n acest caz compatibil nedeterminat.
Observatia 2.3.1. Pentru ca sistemul compatibil (2.6) sa aiba solut ie
unica, este necesar si sucient ca rangul matricei sistemului sa e egal cu
numarul necunoscutelor: rang A = n.
Exemplul 2.3.1. Sa se rezolve sistemele:
(1)
_

_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 2
x
1
x
2
+ x
3
= 0
2x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= 4
2x
1
+ 2x
2
2x
3
= 0
;
(2)
_
_
_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 1
2x
1
+ x
2
+ 2x
3
= 2
x
1
+ 2x
2
x
3
= 1
;
(3)
_
x
1
x
2
+ x
3
= 1
3x
1
3x
2
+ 3x
3
= 2
.
R aspunsuri:
(1) sistem compatibil determinat, cu solut ia (1, 1, 0);
(2) sistem compatibil nedeterminat, cu solut iile (1 +, 0, ), C;
(3) sistem incompatibil.
2.4. Sisteme de ecuat ii liniare omogene
Un caz particular de sisteme algebrice liniare l constituie sistemele de
ecuat ii omogene.
Definitia 2.4.1. Un sistem de ecuat ii algebrice liniare se numeste omo-
gen daca termenul liber al ec arei ecuat ii este nul.
25
Forma generala a unui astfel de sistem este:
(2.10)
_

_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= 0
.
.
.
a
m1
x
1
+ a
m2
x
2
+ + a
mn
x
n
= 0.
Aplicam rezultatele precedente unui sistem omogen.
(1) Un sistem omogen este ntotdeauna compatibil.
Aceasta se poate vedea direct, deoarece un astfel de sistem ad-
mite ntotdeauna solut ia nula: x
1
= x
2
= = x
n
= 0 sau
putem aplica teorema lui Rouch e, observand ca tot i minorii ca-
racteristici sunt nuli, pentru ca au pe ultima coloana doar zerouri,
ntrucat tot i termenii liberi ai sistemului sunt 0.
(2) Sa presupunem ca rang A = r.
daca r = n (adica, daca rangul matricei sistemului coincide
cu numarul necunoscutelor), atunci solut ia nula este singura
solut ie a sistemului (2.10), deci sistemul este compatibil deter-
minat;
daca r < n, atunci sistemul (2.10) este compatibil nedeter-
minat; el are si solut ii nenule, care se gasesc dupa procedeul
descris n sect iunea 2.3.2.
Prin urmare:
Un sistem de n ecuat ii liniare omogene cu n necunoscute are solut ii
nenule daca si numai daca determinantul sau este nul.
Un sistem de ecuat ii liniare omogene n care numarul ecuat iilor este
mai mic decat numarul necunoscutelor are solut ii nenule.
Exemplul 2.4.1. Rezolvat i sistemul:
_
x
1
+ x
2
+ 2x
3
= 0
2x
1
x
2
x
3
= 0
.
R aspuns: sistem compatibil nedeterminat, cu solut iile
_

3
,
5
3
,
_
, C.
26
CAPITOLUL 3
Spat ii liniare
3.1. Not iuni introductive
Definitia 3.1.1. Fie V ,= si K un corp comutativ. Spunem ca V
este spat iu liniar (spat iu vectorial) peste K (sau V este Kspat iu liniar
(vectorial)) daca:
i) pe V este denita o operat ie interna:
+ : V V V
astfel ncat (V, +) sa e grup abelian;
ii) este denit a o aplicat ie (lege de compozit ie externa):
: K V V
(, v) v
(numita nmult irea elementelor din V cu scalari n K) astfel ncat
u, v V, , K, au loc:
1) (u +v) = u +v
2) ( +)u = u +u
3) ()u = (u)
4) 1u = u.
Elementele corpului K se numesc scalari si se noteaza, de obicei, cu
litere grecesti mici. Elementele lui V se numesc vectori si se noteaza cu
litere latine mici.
Observatia 3.1.1. Am folosit acelasi simbol pentru adunarea din K si
cea din V , la fel pentru nmult irea din K si nmult irea cu scalari; se deduce
din context despre ce operat ie este vorba. De asemenea, n cele ce urmeaza
simbolul 0 va nota atat elementul neutru la adunare din K, cat si elementul
neutru la adunare din V ; deosebirea se face tot in funct ie de context.
Elementul 1 care apare n condit ia 4) este, desigur, elementul neutru la
nmult ire din K.
Observatia 3.1.2. Condit iile 1) 3) din denit ia 3.1.1 exprima com-
patibilitatea nmult irii cu scalari fat a de adunarea din V , adunarea din K
si, respectiv, fat a de nmult irea din K.

In particular, relat iile 1), 2) dau dis-
tributivitatea nmult irii cu scalari fat a de adunarea vectorilor si, respectiv,
fat a de adunarea scalarilor.
27
Condit ia 4) este o condit ie naturala, care elimina operat ii externe banale,
ca nmult irea zero: u = 0, K, u V.
Observatia 3.1.3. Expresia spat iu liniar nu are sens atata timp cat
corpul K peste care se considera structura nu este precizat!
Cele mai des ntalnite sunt Rspat iile liniare (numite si spat ii liniare
reale) si Cspat iile liniare (numite si spat ii liniare complexe).
Exemple de spat ii liniare
Orice corp comutativ K este Kspat iu liniar. Adunarea din V =
K este adunarea din corpul K, iar nmult irea unui vector u V =
K cu un scalar K este nmult irea din corpul K: u K. Din
denit ia corpului se observa ca toate condit iile din denit ia 3.1.1
sunt vericate.

In particular, R este spat iu liniar real, iar C este spat iu liniar

complex.
Fie (K, +, ) un corp comutativ si n N

. Mult imea
K
n
= (u
1
, u
2
, . . . , u
n
); u
i
K, 1 i n
este un Kspat iu liniar, adunarea si nmult irea vectorilor cu scalari
denindu-se pe componente:
(u
1
, u
2
, . . . , u
n
) + (v
1
, v
2
, . . . , v
n
) = (u
1
+v
1
, u
2
+v
2
, . . . , u
n
+v
n
),
(u
1
, u
2
, . . . , u
n
) = (u
1
, u
2
, . . . , u
n
),
(u
1
, u
2
, . . . , u
n
), (v
1
, v
2
, . . . , v
n
) K
n
, K.
Se constata usor ca vectorul nul este 0 =
def
(0, 0, . . . , 0), iar opusul
unui vector (u
1
, u
2
, . . . , u
n
) este
(u
1
, u
2
, . . . , u
n
) =
def
(u
1
, u
2
, . . . , u
n
).

In particular,
R
n
= x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
); x
i
R, 1 i n
este un spat iu liniar real, cu operat iile date astfel:
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) R
n
, R :
x +y = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
=
def
(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
),
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
def
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Analog, C
n
este spat iu liniar complex, iar Q
n
este spat iu liniar
peste corpul Q.
Pentru m, n N

, /
m,n
(R) este un spat iu liniar real (mai general,
dat K un corp comutativ, /
m,n
(K) este Kspat iu liniar). Cele
doua operat ii sunt adunarea matricelor si nmult irea matricelor cu
scalari (a se vedea propozit ia 1.2.1, capitolul 1).
28
Fie n continuare K un corp comutativ xat.

In propozit ia urmatoare
dam cateva reguli de baza n calculul cu vectori:
Propozitia 3.1.1. Fie V un Kspat iu liniar. Atunci, pentru orice
, K si pentru orice u, v V, au loc egalitat ile:
i) 0 = 0
ii) 0u = 0
iii) ()u = (u) = (u)
iv) ( )u = u u
v) (u v) = u v
vi) u = 0 = 0 sau u = 0
vii) ,= 0 si u = v implica u = v
viii) u ,= 0 si u = u implica = .
Demonstratie. i) Avem 0 = (0 + 0) = 0 + 0. Adunam n ambii
membri opusul elementului 0 V ((V, +) este grup!) si obt inem 0 = 0.
ii) 0u = (0+0)u = 0u+0u; adunamn ambii membri opusul elementului
0u V si rezulta 0 = 0u.
iii) Se arata mai ntai ca ()u este opusul elementului u n V ; altfel
spus, ()u = (u).

Intr-adevar, folosind, pe rand, relat iile ii), 2) din
denit ia spat iului liniar si comutativitatea grupului (V, +), deducem:
0 = 0u = ( + ())u = u + ()u = ()u +u.
Ramane de aratat ca si (u) este opusul elementului u n V , adica
(u) = (u). Utilizand i), 1) din denit ia spat iului liniar si comutativi-
tatea grupului (V, +), deducem:
0 = 0 = (u + (u)) = u +(u) = (u) +u.
iv) ( )u = ( + ())u = u + ()u =
iii)
u + (u) = u u.
v) (u v) = (u + (v)) = u +(v) =
iii)
u + (v) = u v.
vi) : Presupunem ca u = 0. Daca = 0, demonstrat ia este
ncheiata. Daca ,= 0, atunci, din faptul ca (K 0, ) este grup, rezulta
ca este inversabil.

Inmult ind n ambii mebri cu scalarul
1
, se obt ine:
0 =
i)

1
0 =
1
(u) = (
1
)u = 1u = u.
: Daca = 0, atunci, conform punctului ii), u = 0u = 0.
Daca u = 0, atunci, din i), u = 0 = 0.
vii) Adunand opusul elementului v n ambii membri ai egalitat ii u =
v, rezulta ca u v = 0
v)
(u v) = 0.

Intrucat ,= 0, din vi) se
obt ine u v = 0, adica u = v.
viii) Adunand opusul elementului u n ambii membri ai egalitat ii u =
u, rezulta ca u u = 0
iv)
( )u = 0.

Intrucat u ,= 0, din vi) se
obt ine = 0, adica = .
29
3.2. Subspat ii liniare
Definitia 3.2.1. Fie n N

si v
1
, . . . , v
n
V . Orice vector de forma

1
v
1
+ +
n
v
n
V , unde
1
, . . . ,
n
K, se numeste combinat ie li-
niara a vectorilor v
1
, . . . , v
n
. Scalarii
1
, . . . ,
n
se numesc coecient ii aces-
tei combinat ii liniare, iar n se numeste lungimea combinat iei liniare.
Daca S V , orice combinat ie liniara a unui numar nit de vectori din
S se numeste combinat ie liniara de vectori din S.
Conventie: Vectorul nul este singura combinat ie liniara a unei mult imi
vide de vectori.
Definitia 3.2.2. Fie V un Kspat iu liniar. O submult ime nevida U a
lui V se numeste Ksubspat iu liniar (vectorial) al lui V daca
u, v U, K, au loc u +v U si u U.
Vom scrie U
K
V sau U V.
Orice subspat iu liniar cont ine macar vectorul nul.
Propozitia 3.2.1. (de caracterizare) Fie V un Kspat iu liniar si
, = U V. Sunt echivalente armat iile:
i) U
K
V ;
ii) u, v U, , K, are loc u +v U;
iii) n N

, u
1
, . . . , u
n
U,
1
, . . . ,
n
K, are loc
1
u
1
+ +

n
u
n
U.
Demonstratie. i) ii) : Folosind denit ia 3.2.2, obt inem ca:
- pentru orice K, u U, rezulta u U
- pentru orice K, v U, rezulta v U.
Atunci si suma u +v este din U.
ii) iii) : Procedam prin induct ie matematica. Cazul n = 2 este ii)
si cazul n = 1 rezulta din ii) luand = 0. Presupunem ca n 3 si ca am
demonstrat ca orice combinat ie liniara de vectori din U, de lungime cel mult
n1, apart ine tot lui U. Atunci, pentru orice u
1
, . . . , u
n
U si pentru orice

1
, . . . ,
n
K, avem
2
u
2
+ +
n
u
n
U, din ipoteza inductiva. Prin
urmare,
1
u
1
+ (
2
u
2
+ +
n
u
n
) U, conform ipotezei ii).
iii) i) Fie u, v K oarecare. Luam in iii) n = 2, u
1
= u, u
2
= v,
1
=

2
= 1 si rezulta u
1
+u
2
U. Pe de alta parte, pentru orice u U, K,
luand n = 1, u
1
= u,
1
= n iii), se obt ine ca u U.
Propozitia 3.2.2. Fie V un Kspat iu liniar. Intersect ia oricarei fa-
milii de subspat ii liniare ale lui V este subspat iu liniar al lui V .
Demonstratie. Fie (U
i
)
iI
o familie de subspat ii ale lui V . Vericam
pentru
iI
U
i
condit ia ii) din propozit ia 3.2.1. Fie , K si u, v
iI
U
i
.
Atunci u, v U
i
, pentru orice i I. Din U
i

K
V , rezulta ca u +v U
i
pentru tot i i I. Prin urmare u +v
iI
U
i
.
30
3.3. Baze n spat ii liniare. Dimensiunea unui spat iu liniar
3.3.1. Sisteme de generatori.
Definitia 3.3.1. Fie V un spat iu liniar peste K si S V o submult ime
oarecare. Numim subspat iu liniar generat de S n V (sau nfasuratoarea
liniara a lui S n V ) intersect ia tuturor subspat iilor liniare ale lui V care
includ pe S.
Vom nota aceasta mult ime cu
K
S sau S (daca nu exista pericol de
confuzie). Deci:
K
S = U
K
V [S U .
Din propozit ia 3.2.2 se observa ca S
K
V , ceea ce justica denumirea sa.
Definitia 3.3.2. Daca S = U, se spune ca S este un sistem de gene-
ratori al subspat iului U (sau ca S genereaza subspat iul U).
Observatia 3.3.1. < >= 0.
Pentru a lamuri cititorul cum arata elementele din S, dam urmatorul
rezultat:
Propozitia 3.3.1. Fie V un Kspat iu liniar si S V . Atunci:
a) S este cel mai mic (n sensul incluziunii) subspat iu al lui V care include
pe S. Altfel spus:
S V si S S;
(3.1) pentru orice subspat iu U

V astfel ncat S U

,
are loc S U

.
b) Daca S = v
1
, . . . , v
n
, atunci S este mult imea combinat iilor liniare de
elementele lui S, adica:
S = v
1
, . . . , v
n
=
1
v
1
+ +
n
v
n
[
1
, . . .
n
K.
c) Pentru o mult ime S V arbitrara, S este mult imea combinat iilor lini-
are nite de elemente ale lui S:
S =
1
v
1
+ +
n
v
n
[ n N

; v
1
, . . . v
n
S;
1
, . . .
n
K.
Demonstratie. a) Faptul ca S este subspat iun V rezulta din propozit ia
3.2.2, iar faptul ca S S, din denit ia lui S. Pentru a demonstra (3.1),
este sucient sa observam ca un subspat iu U

al lui V care include pe S face

parte din familia de subspat ii a caror intersect ie este, prin denit ie, S.
b) Demonstram egalitatea celor doua mult imi prin dubla incluziune.
: Stim ca v
1
, . . . , v
n
S S si, aplicand punctul iii), propozit ia
3.2.1 pentru subspat iul liniar S, rezulta ca
1
v
1
+ +
n
v
n
S, pentru
orice
1
, . . . ,
n
K.
: Mult imea

U

=
1
v
1
+ +
n
v
n
[
1
, . . .
n
K satisface
condit iile punctului iii) din propozit ia 3.2.1, deci este subspat iu liniar n V .

In plus, pentru orice i 1, 2, . . . n xat, alegand

i
= 1 si
j
= 0 pentru
31
1 j n, j ,= i, se obt ine ca v
i


U

; asadar S

U

. Utilizand relat ia
(3.1), rezulta ca S

U

.
c) Fie C mult imea din membrul drept.
Daca S = , atunci = 0 = C.
Daca S ,= , atunci vom arata ca S C si ca C V ; prin (3.1) va
rezulta ca S C.
Orice v S se scrie sub forma 1 v C; de aici S C.
Fie acum , K si u, v C arbitrari; demonstram ca u + v C.

Intr-adevar, din u, v C rezulta ca:

-exista n N

,
1
, . . . ,
n
K si u
1
, . . . , u
n
S V astfel ncat
u =
1
u
1
+ +
n
u
n
;
-exista m N

,
1
, . . . ,
m
K si v
1
, . . . , v
m
S V astfel ncat
v =
1
v
1
+ +
n
v
m
.
Atunci u +v = (
1
)u
1
+ + (
n
)u
n
+ (
1
)v
1
+ + (
m
)v
m
C.
Prin urmare, S C.
Pe de alta parte, C S, pentru ca oricare ar v C, exista n
N

,
1
, . . . ,
n
K si v
1
, . . . , v
n
S S astfel ncat v =
1
v
1
+ +

n
v
n
, de unde v S (conform punctului iii), propozit ia 3.2.1, aplicat
subspat iului liniar S V ).

In concluzie, S = C.
Observatia 3.3.2. Din punctul c) al propozit iei 3.3.1 rezult a ca submult imea
S a spat iului vectorial V este sistem de generatori pentru V daca si numai
daca orice vector din V se scrie ca o combinat ie liniar a de un numar nit
de elemente din S.
Exemplul 1. Oricare ar spat iul liniar V , 0 este subspat iu liniar n
V (numit subspat iul nul ) si V este subspat iu liniar n V . Orice subspat iu al
lui V , diferit de 0 si V , se numeste subspat iu propriu al lui V .
De exemplu, (0, 1) = (0, ) [ R este subspat iu propriu n
spat iul liniar real R
2
((0, 1) nu este subspat iul nul (0, 0) pentru ca
(0, 1) (0, 1); (0, 1) nu este ntreg spat iul R
2
pentru ca (1, 1) / (0, 1)).
Geometric, (0, 1) este axa ordonatelor.
Orice dreapta prin origine este subspat iu liniar n R
2
; dreptele prin ori-
gine sunt singurele subspat ii liniare proprii n R
2
.
Exemplul 2. Fie spat iul liniar real R
n
. Fie:
e
1
= (1, 0, 0, . . . , 0) R
n
,
e
2
= (0, 1, 0, . . . , 0) R
n
,
.
.
.
e
i
= (0, . . . , 0, 1
locul i
, 0, . . . , 0) R
n
, 1 i n,
.
.
.
e
n
= (0, . . . , 0, 1) R
n
.
32
Atunci S = e
1
, e
2
, . . . , e
n
este sistem de generatori pentru R
n
.

Intr-adevar,
orice vector x R
n
poate scris x = (x
1
, x
2
. . . , x
n
), cu x
i
R, 1 i n,
de unde:
x = (x
1
, 0, 0, . . . , 0) + (0, x
2
, 0, . . . , 0) + + (0, . . . , 0, x
n
)
= x
1
(1, 0, 0, . . . , 0) +x
2
(0, 1, 0, . . . , 0) + +x
n
(0, . . . , 0, 1)
= x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
.
3.3.2. Liniara independent a.
Definitia 3.3.3. Fie V un Kspat iu liniar.
a) Fie n N

si v
1
, . . . , v
n
V. Spunem ca mult imea v
1
, . . . v
n
este li-
niar independenta (peste K) (sau vectorii v
1
, . . . , v
n
sunt liniar independent i)
daca din
1
, . . . ,
n
K cu
1
v
1
+ +
n
v
n
= 0 rezulta
1
= =
n
= 0
(adica o combinat ie liniara de v
1
, . . . , v
n
este 0 daca si numai daca tot i
coecient ii s ai sunt 0).
Observatia 3.3.3. Daca ar exista i ,= j astfel ncat v
i
= v
j
, atunci
mult imea v
1
, . . . v
n
nu ar liniar independenta, ntrucat combinat ia linia
ra v
i
v
j
este nula, desi coecient ii s ai sunt nenuli.
Asadar n probleme de liniara independent a putem presupune ca vectorii
v
1
, . . . v
n
sunt distinct i.
b) O familie innita (v
i
)
iI
de vectori din V se numeste liniar indepen-
denta (peste K) daca orice submult ime nit a a sa este liniar independenta
n sensul denit iei de la punctul a).
c) O familie de vectori din V care nu este liniar independenta se numeste
liniar dependent a.
Comparand cu denit iile a),b), deducem ca S V este liniar depen-
denta daca si numai daca exista n N

, v
1
, . . . , v
n
S si
1
, . . . ,
n
K,
nu tot i nuli, astfel ncat
1
v
1
+ +
n
v
n
= 0. O astfel de relat ie se numeste
relat ie de dependent a liniara a vectorilor v
1
, . . . , v
n
.
Observatia 3.3.4. Daca 0 S, atunci S este liniar dependent a. Daca
S este liniar independenta, atunci 0 / S.
Observatia 3.3.5. Mult imea v
1
, . . . v
n
este liniar independenta daca
si numai daca din
1
, . . . ,
n
,
1
, . . . ,
n
K si
1
v
1
+ +
n
v
n
=
1
v
1
+
+
n
v
n
rezulta ca
i
=
i
pentru tot i 1 i n (altfel spus, daca un
vector se scrie ca o combinat ie liniara de v
1
, . . . v
n
, atunci aceasta scriere
este unica).
3.3.3. Baza. Dimensiunea unui spat iu liniar.
Definitia 3.3.4. O submult ime B a spat iului liniar V se numeste baz a
a lui V daca satisface simultan condit iile: B este liniar independenta si B
este sistem de generatori pentru V .
33
Exemple de baze:
Exemplul 1. este baza a spat iului liniar 0.
Exemplul 2. Daca v V 0, atunci v este baza n v = v [
K.
Exemplul 3. Fiind dat un corp comutativ K, mult imea B = 1 este
baza a Kspat iului liniar K.

Intr-adevar, 1 este sistem liniar independent pentru ca 1 = 0 =

0; de asemenea, 1 este sistem de generatori pentru K deoarece oricare ar
K, = 1.
B = 1 se numeste baza canonica pentru corpul K.
Corpul K admite si alte baze: dat orice element u K, u ,= 0, mult imea
B = u este baza pentru K. Mai precis, u este sistem liniar independent
pentru cantr-un corp nu exista divizori ai lui 0, deci u = 0 si u ,= 0 implica
= 0; u este sistem de generatori pentru K deoarece orice element v K
poate scris ca v = (vu
1
)u (amintim ca orice element nenul al unui corp
este inversabil !).
Exemplul 4. Familia e
1
, e
2
, . . . , e
n
introdusa la pagina 32 este o baza
a lui R
n
, numita baza canonic a.
Am demonstrat ca aceasta mult ime genereaza spat iul R
n
; pentru a de-
monstra liniara independent a este sucient sa observam ca:

1
e
1
+ +
n
e
n
= 0
1
(1, 0, 0, . . . , 0) +
2
(0, 1, 0, . . . , 0) +
+
n
(0, . . . , 0, 1) = (0, 0, . . . 0) (
1
, 0, 0, . . . , 0) + (0,
2
, 0, . . . , 0) +
+(0, . . . , 0,
n
) = (0, 0, . . . 0) (
1
,
2
, . . . ,
n
) = (0, 0, . . . 0)

i
= 0, i 1, 2, . . . , n.
Observatia 3.3.6. Mai general, dat un corp comutativ K, n Kspat iul
liniar K
n
se consider a mult imea B
n
= e
1
, e
2
, . . . , e
n
, unde
e
i
= (0, . . . , 0, 1
locul i
, 0, . . . , 0), 1 i n.
Se arata, procedand la fel ca n spat iul R
n
, ca B
n
este baza n K
n
; ea va
denumita, de asemenea, baza canonica n K
n
.
Exemplul 5. Consideram familia
B
mn
= E
ij
/
m,n
(K) [ 1 i m, 1 j n,
unde E
ij
este matricea avand elementul de la intersect ia liniei i cu coloana
j egal cu 1 si restul elementelor nule. B
mn
este baza n /
m,n
(K) (baza
canonica).
Pentru claritate, vom demonstra acest fapt n cazul m = n = 2; cazul
general se trateaza analog. Avem B
22
= E
11
, E
12
, E
21
, E
22
/
2
(K),
unde
E
11
=
_
1 0
0 0
_
, E
12
=
_
0 1
0 0
_
, E
21
=
_
0 0
1 0
_
, E
22
=
_
0 0
0 1
_
.
34
B
22
este sistem liniar independent pentru ca, date
11
,
12
,
21
,
22
K, au
loc echivalent ele:

11
E
11
+
12
E
12
+
21
E
21
+
22
E
22
= 0
2

_

11
0
0 0
_
+
_
0
12
0 0
_
+
_
0 0

21
0
_
+
_
0 0
0
22
_
=
_
0 0
0 0
_

_

11

12

21

22
_
=
_
0 0
0 0
_

ij
= 0, i, j 1, 2.
B
22
este sistem de generatori pentru /
2
(K) deoarece orice matrice
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
poate scrisa astfel:
A =
_
a
11
0
0 0
_
+
_
0 a
12
0 0
_
+
_
0 0
a
21
0
_
+
_
0 0
0 a
22
_
= a
11
E
11
+a
12
E
12
+a
21
E
21
+a
22
E
22
.
Propozitia 3.3.2. Fie V un Kspat iu liniar si B V. Atunci B este
baza a lui V daca si numai daca orice element din V se scrie n mod unic
ca o combinat ie liniara de elementele lui B.
Daca B = f
1
, . . . , f
n
, propozit ia de mai sus se enunt a: B este baza n
V daca si numai daca pentru orice v V , exista si sunt unice
1
, . . . ,
n
K
(numite coordonatele vectorului v n baza B) astfel ncat
v =
1
f
1
+ +
n
f
n
.
Teorema 3.3.1. Fie K un corp. Atunci orice Kspat iu liniar V admite
o baza. Mai mult, din orice sistem de generatori al lui V se poate extrage o
baza. Orice submult ime liniar independenta a lui V se poate completa pana
la o baza.
Definitia 3.3.5. Fie V un Kspat iu liniar si B o baza a sa. Cardinalul
lui B se numeste dimensiunea lui V si se noteaza dim
K
V (sau dim V , daca
nu exista pericol de confuzie).
Se demonstreaza ca orice doua baze ale lui V au acelasi cardinal, deci
denit ia are sens.
Astfel, daca mult imea cu n elemente B = f
1
, . . . , f
n
este baza n V ,
atunci dim V = n (spunem ca V este nit dimensional ). Daca V are o baza
innita , atunci V este innit dimensional si scriem dim V = .
35
Exemple:
Exemplul 1: dim
K
0 = 0 deoarece este baza n spat iul liniar nul.
Exemplul 2: dim
R
R
n
= n (baza canonica din R
n
are n elemente).
Analog, pentru orice corp comutativ K, dim
K
K
n
= n.
Exemplul 3: dim
K
/
m,n
(K) = mn (baza canonica din /
m,n
(K) are
mn elemente).
Observatia 3.3.7. Dimensiunea unui spat iu liniar V este egala cu nu
marul maxim de vectori liniar independent i din V si cu numarul minim de
generatori ai lui V .
Propozitia 3.3.3. Daca dim V = n, atunci sunt echivalente armat iile:
i) B = f
1
, . . . , f
n
este baza n V ;
ii) B este liniar independenta;
iii) B este sistem de generatori pentru V .
3.4. Schimbari de baze
Fie V un Kspat iu liniar de dimensiune n si B
1
= (e
1
, . . . , e
n
), B
2
=
(f
1
, . . . , f
n
) doua baze ale lui V (asezarea elementelor ntre paranteze rotunde
arata ca B
1
si B
2
sunt mult imi ordonate, adica ordinea scrierii vectorilor
n baza conteaza).
Fiecare f
j
B
2
V se scrie n mod unic ca o combinat ie liniara de
vectorii bazei B
1
:
(3.2) f
j
=
n

i=1
s
ij
e
i
, pentru orice j 1, 2, . . . , n.
Astfel se obt ine o matrice unic determinata
S =
_
_
_
_
_
s
11
s
12
. . . s
1n
s
21
s
22
. . . s
2n
.
.
.
s
n1
s
n2
. . . s
nn
_
_
_
_
_
/
n
(K),
numita matricea de trecere (sau matricea schimbarii de baza) de la baza B
1
la baza B
2
.
Observatia 3.4.1. Coordonatele ecarui vector f
j
al bazei B
2
n baza
B
1
se gasesc pe coloana j a matricei S. Aceasta este convent ia geometrica
de scriere pe coloane a matricei S.
O alta varianta ar asezarea coordonatelor n baza B
1
ale vectorilor din
B
2
pe liniile matricei schimbarii de baza (convent ia algebrica de scriere
pe linii a matricei). Altfel spus, consideram matricea
t
S drept matricea
schimbarii de baza.

In acest caz, toate rezultatele pe care urmeaza sa le
prezentam mai jos se reformuleaza prin transpunerea matricelor.
36
Relat iile (3.2) se pot scrie formal:
(f
1
, . . . , f
n
) = (e
1
, . . . , e
n
)
_
_
_
_
_
s
11
s
12
. . . s
1n
s
21
s
22
. . . s
2n
.
.
.
s
n1
s
n2
. . . s
nn
_
_
_
_
_
.
Faptul ca S este matricea schimbarii de baza de la baza B
1
la baza B
2
se
scrie, simplu, B
2
= B
1
S .

In aceasta relat ie B
2
si B
1
sunt privit i ca vectori
linie n /
1,n
(V ) = V
n
.
Propozitia 3.4.1. Fie B
1
, B
2
, B
3
baze n V . Atunci S
13
= S
12
S
23
,
unde S
ij
noteaza matricea de trecere de la baza B
i
la baza B
j
, i, j 1, 2, 3.
Demonstratie. Au loc B
2
= B
1
S
12
, B
3
= B
2
S
23
, de unde
B
3
= (B
1
S
12
)S
23
= B
1
(S
12
S
23
)
si concluzia rezulta din unicitatea matricei schimbarii de baza.
Corolar 3.4.1. Matricea de schimbare a bazei S
12
este inversabila n
/
n
(K) si
(3.3) (S
12
)
1
= S
21
.
Reciproc, e B = (e
1
, . . . , e
n
) o baza n V si S = (s
ij
) /
n
(K) o
matrice inversabila. Atunci elementele
(3.4) f
j
=
n

i=1
s
ij
e
i
, j 1, 2, . . . , n
formeaza o baza a lui V .
Demonstratie. Este evident ca matricea schimbarii de baza de la o baza
oarecare la ea nsasi este matricea unitate. Folosind propozit ia anterioara,
S
12
S
21
= S
11
= I si S
21
S
12
= S
22
= I, de unde rezulta relat ia (3.3).
Pentru reciproca, e B
1
= (e
1
, . . . , e
n
), B
2
= (f
1
, . . . , f
n
) /
1,n
(V ).
Atunci relat iile (3.4) se scriu B
2
= B
1
S sau, echivalent, B
1
= B
2
S
1
(S
este inversabila!). Asadar e
1
, . . . , e
n
f
1
, . . . , f
n
, de unde rezulta ca
f
1
, . . . , f
n
genereaza ntreg spat iul V . Dar dim V = n si atunci B
2
este
chiar baza n V , conform propozit iei 3.3.3.
Propozit ia de mai jos precizeaza cum se schimba coordonatele unui vec-
tor la schimbari de baze.
Propozitia 3.4.2. Fie u V , u =
n

i=1
u
i
e
i
=
n

i=1
v
i
f
i
, cu u
i
, v
i

K, 1 i n. Atunci
_
_
_
u
1
.
.
.
u
n
_
_
_
= S
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
, unde S este matricea schimbarii
de baza de la (e
1
, . . . , e
n
) la (f
1
, . . . , f
n
).
37
Demonstratie.
u =
n

i=1
u
i
e
i
=
n

j=1
v
j
f
j
=
n

j=1
v
j
_
n

i=1
s
ij
e
i
_
=
n

i=1
_
_
n

j=1
s
ij
v
j
_
_
e
i
.
si concluzia rezulta din liniara indepenedent a a vectorilor e
1
, . . . , e
n
.

In multe aplicat ii, ind data o baza B

1
, se cauta o baza B
2
cu proprieta-
tea ca putem exprima coordonatele n baza B
2
ale unui vector oarecare prin
niste combinat ii liniare prestabilite de coordonatele sale n baza B
1
(se face
o schimbare de coordonate). Rezultatul urmator clarica aceasta situat ie.
Propozitia 3.4.3. Fie B
1
= (e
1
, . . . , e
n
) o baza n V si C = (c
ij
)
nn

/
n
(K) o matrice inversabila. Atunci exista o unica baza B
2
= (f
1
, . . . , f
n
)
a lui V astfel ncat, pentru orice vector u V , ntre coordonatele sale
t
(u
1
, . . . , u
n
) n baza B
1
si coordonatele sale
t
(v
1
, . . . , v
n
) n baza B
2
sa existe
relat ia
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
= C
_
_
_
u
1
.
.
.
u
n
_
_
_
(altfel spus, u
1
e
1
+ +u
n
e
n
= v
1
f
1
+ +v
n
f
n
sa implice
v
i
=
n

i=1
c
ij
u
j
, 1 i n).
Baza B
2
este data prin B
2
= B
1
C
1
.
Exemplu: Fie V = R
3
si B
1
= (e
1
, e
2
, e
3
) baza canonica n R
3
. Exis
ta o singura baza B
2
= (f
1
, f
2
, f
3
) n R
3
astfel ncat daca un vector are
coordonatele
t
(u
1
, u
2
, u
3
) n baza B
1
, atunci n baza B
2
are coordonatele:
(3.5)
_
_
_
v
1
= u
1
+ u
3
v
2
= 2u
2
+ u
3
v
3
= 2u
1
+ u
2
+ 3u
3
.

Intr-adevar, relat iile (3.5) sunt echivalente cu:

_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
1 0 1
0 2 1
2 1 3
_
_
_
_
u
1
u
2
u
3
_
_
.
Matricea C =
_
_
1 0 1
0 2 1
2 1 3
_
_
este inversabila, ntrucat det C = 6 4 1 =
1 ,= 0. Conform propozit iei anterioare, baza cautata este:
B
2
= B
1
C
1
= (e
1
, e
2
, e
3
)
_
_
5 1 2
2 1 1
4 1 2
_
_
,
38
adica:
_
_
_
f
1
= 5e
1
+ 2e
2
4e
3
= (5, 2, 4);
f
2
= e
1
+e
2
e
3
= (1, 1, 1);
f
3
= 2e
1
e
2
+ 2e
3
= (2, 1, 2).
3.5. Operatori liniari
Definitia 3.5.1. Fie V, W spat ii liniare peste corpul K. O funct ie :
V W se numeste aplicat ie Kliniara (operator Kliniar, transformare
Kliniara, morsm de Kspat ii liniare) daca satisface condit iile:
(u +v) = (u) +(v), u, v V ;
(u) = (u), u V, K.
Observatia 3.5.1. Referirea la corpul K va omisa daca nu exista
pericol de confuzie (vom spune: operator liniar).
Notam Hom
K
(V, W) = : V W, este operator liniar.
Un operator Kliniar : V V se numeste Kendomorsm al lui V .
Notam End
K
(V ) =Hom
K
(V, V ).
Definitia 3.5.2. Spunem ca operatorul liniar : V W este izo-
morsm de Kspat ii liniare (sau Kizomorsm) dac a exista un operator
Kliniar : W V astfel nc at = 1
V
, = 1
W
.

In acest caz spat iile V si W se numesc izomorfe; notam V

= W.
Altfel spus, prin denit ie un operator liniar este izomorsm daca si
numai daca este aplicat ie inversabila si inversul sau
1
este tot operator
liniar. Propozit ia de mai jos precizeaza ca inversul unui operator liniar este
automat operator liniar.
Propozitia 3.5.1. O condit ie necesara si sucienta ca un operator liniar
sa e izomorsm este ca sa e funct ie bijectiva.
Demonstratie. : Orice izomorsm este, conform denit iei, o funct ie
inversabila, adica bijectiva.
: Fie un operator liniar bijectiv, deci inversabil. Asadar exista
funct ia
1
: W V astfel ncat
1
= 1
W
,
1
= 1
V
. Ramane sa
demonstram ca
1
este operator liniar. Folosim denit ia 3.5.1.
Fie v
1
, v
2
W oarecare. Din bijectivitatea lui , exista si sunt unice
elementele u
1
, u
2
V astfel ncat (u
1
) = v
1
, (u
2
) = v
2
. Din liniaritatea
lui , (u
1
+u
2
) = (u
1
) +(u
2
) = v
1
+v
2
. Aplicand
1
, rezulta ca

1
(v
1
+v
2
) = (
1
)(u
1
+u
2
) = u
1
+u
2
= (
1
)(u
1
) +(
1
)(u
2
)
=
1
((u
1
)) +
1
((u
2
)) =
1
(v
1
) +
1
(v
2
).
39
Fie acum K, v W oarecare. Cum este bijectiva, exista un unic
u V astfel ncat (u) = v. Atunci (u) = (u) = v. Aplicand
1
, se
obt ine:

1
(v) = (
1
)(u) = u = (
1
)(u) =
1
((u)) =
1
(v).
Cu aceasta demonstrat ia este ncheiata.
Un Kizomorsm : V V se numeste automorsm al lui V ; vom
nota mult imea acestora cu Aut
K
(V ).
Exemple de operatori liniari:
Fie V, W doua Kspat ii liniare oarecare.
Aplicat ia 0 : V W, 0(u) = 0, u V este liniara si se numeste
morsmul nul (zero).
Funct ia 1
V
: V V, 1
V
(u) = u, u V este automorsm si se
numeste morsmul identitate al lui V .
Aplicat ia p
1
: R
2
R, p
1
(x
1
, x
2
) = x
1
, (x
1
, x
2
) R
2
se numeste
proiect ia pe prima coordonata si este Rliniara, dar nu este Rizomorsm
deoarece nu este aplicat ie injectiva (de exemplu, (1, 0) ,= (1, 1) si
totusi p
1
(1, 0) = p
1
(1, 1) = 1).
Propozitia 3.5.2. (de caracterizare a operatorilor liniari)
Aplicat ia : V W este Kliniara dac a si numai daca
(3.6) (u +v) = (u) +(v), u, v V, , K.
Demonstratie. : Utilizand denit ia operatorului liniar,
(u +v) = (u) +(v) = (u) +(v), u, v V, , K.
: Folosim ipoteza (3.6) o data pentru = = 1 si o data pentru = 0
astfel:
(u +v) = (1u + 1v) = 1(u) + 1(v) = (u) +(v), u, v V ;
(u) = (u + 0u) = (u) + 0(u) = (u), u V, K.
Prin urmare, satisface condit iile din denit ia 3.5.1.
Propozitia 3.5.3. Fie V, W doua Kspat ii liniare si : V W un
operator Kliniar. Atunci:
i) (0) = 0; (u) = (u), u V .
ii) pastreaza combinat iile liniare, adica:
(
1
u
1
+
2
u
2
+ +
n
u
n
) =
1
(u
1
) +
2
(u
2
) + +
n
(u
n
),
n N

, u
1
, . . . , u
n
V,
1
, . . . ,
n
K.
iii) Daca : W Z este un operator Kliniar, atunci : V Z
este tot operator Kliniar (compunerea a doi operatori liniari este operator
liniar).
40
Demonstratie. i) (0) = (0 + 0), sau, echivalent (0) = (0) + (0).
Cum (W, +) este grup, adunand n ambii membri opusul elementului (0)
W obt inem (0) = 0.
Dat u V , are loc 0 = (0) = (u + (u)) = (u) + (u), de unde
rezulta ca opusul n grupul comutativ (W, +) al elementului (u) este (u).
ii) Pentru n = 1 relat ia se obt ine din denit ia operatorului liniar, pentru
n = 2, din propozit ia 3.6, iar pentru n 3 se procedeaza prin induct ie
matematica.
iii) Folosim propozit ia 3.6 pe rand pentru si . Astfel,
()(u+v) = ((u+v)) = ((u)+(v)) = ((u))+((v))
= ( )(u) +( )(v), u, v V, , K.
Daca V, W sunt Kspat ii liniare, atunci Hom
K
(V, W) are o structura
naturala de Kspat iu liniar n raport cu operat iile:
, Hom
K
(V, W), ( +)(u) = (u) +(u), u V
(adunarea operatorilor liniari);
Hom
K
(V, W), K, ()(u) = (u), u V.
Mai precis, elementul nul n grupul (Hom
K
(V, W), +) este morsmul nul
0 : V W, iar opusul operatorului liniar este operatorul liniar ,
denit prin ()(u) = (u), u V. Mai departe, pentru a arata ca
este operator liniar se foloseste comutativitatea corpului K:
()(u +v) = (u +v) = [(u) +(v)] = (u) +(v)
= (u) +(v) = ()(u) +()(v), u, v V, , K.
Restul proprietat ilor din denit ia unui spat iu liniar se verica usor.
Pe de alta parte, (End
K
(V ), +, ) este inel. Prin am notat com-
punerea operatorilor liniari, despre care stim (din propozit ia 3.5.3, punctul
iii)) ca este operat ie interna pe End
K
(V ); elementul neutru la compunere
este 1
V
.
Un operator liniar este perfect determinat de valorile sale pe un sistem
de generatori :
Propozitia 3.5.4. Fie V, W doua Kspat ii liniare si , : V W
operatori liniari. Daca S V este un sistem de generatori si
(3.7) (u) = (u), pentru tot i u S,
atunci = .
41
Demonstratie. Fie v V oarecare.

Intrucat S = V , exista u
1
, . . . , u
n

S si
1
, . . . ,
n
K astfel ncat v =
1
u
1
+ +
n
u
n
. Folosind liniaritatea
celor doi operatori si relat ia (3.7), avem:
(v) = (
1
u
1
+
2
u
2
+ +
n
u
n
) =
1
(u
1
) +
2
(u
2
) + +
n
(u
n
)
=
1
(u
1
) +
2
(u
2
) + +
n
(u
n
) = (
1
u
1
+
2
u
2
+ +
n
u
n
) = (v).
Un exemplu important de izomorsm este dat de urmatoarea propozit ie:
Propozitia 3.5.5. Fie V un Kspat iu liniar de dimensiune nita n.
Atunci V

= K
n
.
Demonstratie. Fie B = (e
1
, . . . , e
n
) o baza a lui V . Denim
: V K
n
,
u (
1
, . . . ,
n
),
unde u =
1
e
1
+ +
n
e
n
(adica prin aplicat ia asociem ecarui vector
din V nuplul coordonatelor sale n baza B despre care stim ca este
unic determinat). Se observa imediat ca este operator Kliniar, bijectiv,
inversul sau ind
: K
n
V, (
1
, . . . ,
n
) =
1
e
1
+ +
n
e
n
, (
1
, . . . ,
n
) K
n
.
O generalizare a acestui rezultat precizeaza ca orice doua K spat ii
liniare de aceeasi dimensiune sunt izomorfe:
Teorema 3.5.1. Fie V, W doua Kspat ii liniare. Atunci V

= W daca
si numai daca dim
K
V =dim
K
W.
Propozitia 3.5.6. Daca : V W este un operator liniar si V

K
V ,
W

K
W, atunci (V

)
K
W,
1
(W

)
K
V.
Amintim ca
(V

) = v W [ u V

astfel ncat (u) = v W;

1
(W

) = u V [ (u) W

V ;
aceste doua mult imi se numesc imaginea subspat iului V

prin aplicat ia si,

respectiv, contraimaginea subspat iului W

prin aplicat ia . Asadar, propo

zit ia precedenta arma ca imaginile si contraimaginile unor subspat ii liniare
prin aplicat ii liniare sunt tot subspat ii liniare.
Urmatoarea denit ie introduce doua subspat ii importante asociate unui
operator liniar.
Definitia 3.5.3. Fie : V W un operator liniar. Se denesc:
-imaginea lui , Im = (V ) = v W [ u V a.. (u) = v W;
-nucleul lui , Ker =
1
(0) = u V [ (u) = 0 V.
Notat ia Ker provine de la cuvantul englez kernel=nucleu.
42
Propozitia 3.5.7. Fie : V W un operator liniar. Atunci este
injectiv daca si numai daca Ker = 0.
Teorema 3.5.2. (teorema rangului) Fie : V W un operator liniar,
iar dim V < . Atunci
dim Im + dim Ker = dim V.

In particular, dim Im dim V.

Numarul natural dim Im se numeste rangul lui si se noteaza rang .
Un caz particular important de aplicat ii liniare l constituie operatorii
liniari de la Kspat iul liniar V la K, numit i si forme liniare pe V (sau
funct ionale liniare pe V , daca V este un spat iu de funct ii innit dimen-
sional). Spat iul liniar Hom
K
(V, K) = :
K
V K aplicat ie liniara se
noteaza cu V

si se numeste dualul lui V .

Exemplu: Fie K un corp comutativ si xam
1
, . . . ,
n
K. Aplicat ia
: K
n
K, (u
1
, . . . , u
n
) =
1
u
1
+ +
n
u
n
este o forma liniara pe K
n
. De fapt, se poate demonstra ca orice forma
liniara pe K
n
arata n acest mod.
3.6. Matricea asociata unui operator liniar pe spat ii liniare nit
dimensionale
Operatorii liniari ntre doua Kspat ii liniare nit dimensionale sunt
strans legat i de matrice: daca V, W sunt Kspat ii liniare si B
V
este o baza
n V , a da un operator liniar : V W revine (conform propozit iei 3.5.4,
pagina 41) la a asocia ec arui vector al bazei B
V
cate un vector din W.
Fixand o baza B
W
n W, coordonatele acestor vectori n baza B
W
formeaza
o matrice.
Fie V, W doua Kspat ii liniare nit dimensionale, dim V = n, dim W =
m. Fie : V W un operator liniar, B
V
= (e
1
, . . . , e
n
) o baza n V , B
W
=
(f
1
, . . . , f
m
) o baza n W (am considerat B
V
, B
W
ca mult imi ordonate, deci
ordinea enumerarii vectorilor n baza conteaza!). Exista o scriere unica de
forma
(3.8) (e
j
) = a
1j
f
1
+a
2j
f
2
. . . +a
mj
f
m
, 1 j n,
unde a
ij
K, 1 i m, 1 j n (aceasta datorita faptului ca ecare
vector (e
j
) W se descompune n mod unic dupa baza B
W
).
Matricea A = (a
ij
)
mn
/
m,n
(K) se numeste matricea asociata ope-
ratorului liniar n perechea de baze (B
V
, B
W
).
Observatia 3.6.1. Matricea asociata lui n perechea de baze (B
V
, B
W
)
este singura matrice din /
m,n
(K) pentru care au loc relat iile (3.8).
43
Observatia 3.6.2. Din nou, am folosit convent ia geometrica de scri-
ere pe coloane a matricei A. Altfel spus, pentru orice j 1, . . . , n,
coordonatele lui (e
j
) n baza B
W
se gasesc pe coloana j a matricei A.
Convent ia algebrica de scriere pe linii a matricei asociate unui ope-
rator ntr-o pereche de baze ar reveni la considerarea matricei
t
A.
Daca V = W, se ia de obicei B
V
= B
W
.
Teorema 3.6.1. Fie V, W doua Kspat ii liniare, dim V = n, dim W =
m. Fie B
V
o baza n V si B
W
o baza n W.
Oricare ar o matrice A /
m,n
(K), exista un unic Koperator liniar
: V W astfel ncat matricea asociata operatorului liniar n perechea
de baze (B
V
, B
W
) sa e A.

In plus, , Hom
K
(V, W), , K, daca
A este matricea asociata operatorului liniar n perechea de baze (B
V
, B
W
),
B este matricea asociat a operatorului liniar n perechea de baze (B
V
, B
W
),
iar C este matricea asociat a operatorului liniar + n perechea de baze
(B
V
, B
W
), atunci C = A+B.
Altfel spus, avem un izomorsm de Kspat ii liniare:
Hom
K
(V, W) /
m,n
(K)
A
Observatia 3.6.3. Acest rezultat este deosebit de important, deoarece
arma ca xarea a doua baze n V, W permite identicarea operatorilor lini-
ari de la V la W cu matricele peste K de tip dim W dim V , cu pastrarea
operat iilor.
Teorema 3.6.2. Fie V, W, Z trei Kspat ii liniare nit dimensionale,
de dimensiuni n, m si, respectiv, p si e B
V
, B
W
, B
Z
baze n V, W, Z. Fie
: V W si : W Z operatori liniari. Atunci matricea asociata
operatorului liniar n perechea de baze (B
V
, B
Z
) este produsul dintre
matricea B asociata operatorului liniar n perechea de baze (B
W
, B
Z
) si
matricea A asociata operatorului liniar n perechea de baze (B
V
, B
W
) :
V
n

A
mn
W
m

B
pm
Z
p
. .
(BA)
pn
Observatia 3.6.4. Teorema precedenta justica denit ia produsului a
doua matrice dupa regula prezentata n denit ia 1.2.5,pagina 6.
Observatia 3.6.5. Considerarea convent iei algebrice ar conduce la
regula: matricea compunerii este produsul dintre matricea lui si
matricea lui .
Ne punem problema cum se schimba matricea unui operator liniar la
schimbarea bazelor.
44
Propozitia 3.6.1. Fie V, W spat ii liniare peste K, de dimensiune n si,
respectiv, m. Fie : V W un operator liniar. Consideram doua baze
B
V
si B

V
n V si doua baze B
W
si B

W
n W. Notam cu S /
n
(K)
matricea de trecere de la baza B
V
la baza B

V
si cu T /
m
(K) matricea
de trecere de la baza B
W
la baza B

W
. Daca A si B sunt matricele asociate
operatorului liniar n perechile de baze (B
V
, B
W
), respectiv (B

V
, B

W
),
atunci B = T
1
AS .
Corolar 3.6.1. Daca End
K
(V ), B
V
si B

V
sunt baze n V , S este
matricea de trecere de la baza B
V
la baza B

V
, iar A si B sunt matricele
asociate lui n perechile de baze (B
V
, B
V
) si, respectiv, (B

V
, B

V
), atunci
B = S
1
AS .
Definitia 3.6.1. Fie A, B /
n
(K). Spunem ca matricea A este ase-
menea cu matricea B (si scriem A B)daca exista o matrice inversabila
S /
n
(K) astfel ncat B = SAS
1
.
Asadar, daca V este nit dimensional si End
K
V , atunci toate ma-
tricele asociate lui n diverse baze ale lui V sunt asemenea. Reciproc, date:
un Kspat iu liniar V , cu dim V = n, o baza B
V
n V si doua matrice ase-
menea A, B /
n
(K), exista si sunt unice: un endomorsm End
K
V ,
astfel ncat A sa e matricea lui n baza B
V
, si o baza B

V
n V , astfel
ncat matricea lui n baza B

V
sa e B.
Acest fapt este important, deoarece pentru un endomorsm este une-
ori utila gasirea unei baze n care matricea acestuia sa e cat mai simpla
(matrice diagonala (elementele nesituate pe diagonala principala sa e zero)
sau macar triunghiulara (deasupra sau dedesubtul diagonalei principale sa
cont ina numai zerouri)).

In termeni matriciali, aceasta ar nsemna ca data
o matrice A, se cauta o matrice de forma cat mai simpla si asemenea cu A.
3.7. Vectori proprii si valori proprii pentru un operator liniar
Fie K un corp comutativ si V un Kspat iu liniar, dim V = n N

.
Daca End
K
(V ), xand o baza B = (e
1
, . . . , e
n
) n V , lui i se asociaza
o matrice A = (a
ij
)
nn
/
n
(K); pe coloana j a matricei A se scriu
coordonatele vectorului (e
j
) V n baza B, adica
(e
j
) =
n

i=1
a
ij
e
i
.
Reciproc, pentru orice matrice A /
n
(K) exista un unic endomorsm
End
K
(V ) astfel ncat matricea asociata lui n baza B sa e A (teorema
3.6.1, pagina 44).
45
Fie acum u = u
1
e
1
+ +u
n
e
n
V . Atunci
(u) =
_
_
n

j=1
u
j
e
j
_
_
=
n

j=1
u
j
(e
j
)
=
n

j=1
u
j
_
n

i=1
a
ij
e
i
_
=
n

i=1
_
_
n

j=1
a
ij
u
j
_
_
e
i
.
Prin urmare, daca notam cu =
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
vectorul coloana al coordonatelor
lui u n baza B, atunci vectorul coloana al coordonatelor lui (u) n baza
B este A. Atunci lui : V V i corespunde operatorul liniar denit de
matricea A (notat prin abuz tot cu A):
A : K
n
K
n
A, K
n
.
Definitia 3.7.1. Un vector u V se numeste vector propriu al lui
daca u ,= 0 si exista un scalar K astfel ncat (u) = u.
Un scalar K se numeste valoare proprie a lui daca exista un vector
nenul u V astfel ncat (u) = u. Orice vector u ,= 0 cu (u) = u se
numeste vector propriu corespunzator valorii proprii .
Denit iile de mai sus se rescriu pentru o matrice A /
n
(K) :
Definitia 3.7.2. Un vector K
n
se numeste vector propriu al matri-
cei A daca ,= 0 si exista un scalar K astfel nc at A = .
Un scalar K se numeste valoare proprie a lui A daca exista un
vector nenul K
n
astfel ncat A = . Orice vector ,= 0 cu A =
se numeste vector propriu corespunzator valorii proprii .
Definitia 3.7.3. Mult imea valorilor proprii ale unui endomorsm se
numeste spectrul lui si se noteaza Spec().
Mult imea valorilor proprii ale unei matrice A se numeste spectrul lui A
si se noteaza Spec(A).
Observatia 3.7.1. Daca A este matricea asociata endomorsmului
n baza B = (e
1
, . . . , e
n
) a lui V , atunci:
a) K este valoare proprie pentru daca si numai daca este valoare
proprie pentru A;
46
b) u = u
1
e
1
+ +u
n
e
n
V este vector propriu al lui , corespunz ator
valorii proprii , daca si numai daca
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
K
n
este vector propriu al
lui A, corespunzator valorii proprii .
Vom folosi adeseori acest transfer de notiuni si rezultate
^ntre endomorfisme si matrice.
Observatia 3.7.2. Unui vector propriu i corespunde o unica valoare
proprie.

Intr-adevar, daca (u) = u = u, atunci ()u = 0 si, ntrucat
u ,= 0, rezult a ca = 0.

In schimb, unei valori proprii i corespund mai mult i vectori proprii (o

innitate daca K este innit).
Definitia 3.7.4. Fie End
K
(V ) si Spec(). Denim subspat iul
propriu corespunzator valorii proprii ,
V

() = u V [ (u) = u
= u V [ ( 1
V
)(u) = 0 = Ker( 1
V
).
V

() este, ntr-adevar, subspat iu liniar n V , deoarece coincide cu nu-

cleul operatorului liniar 1
V
. Se constata ca
u V

() (u = 0 sau u este vector propriu al lui ).

Analog se introduce subspat iul propriu V

(A) = K
n
[ A = .
Observatia 3.7.3. (V

()) V

() (pentru ca daca u V

(), atunci
(u) = u V

(), deoarece V

() V.) Spunem ca V

() este subspat iu
invariant fat a de (invariant).
Propozitia 3.7.1. Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii dis-
tincte sunt liniar independent i (adica dac a m N

,
1
, . . . ,
m
K sunt
valori proprii distincte ale lui End
K
(V ), iar u
i
este vector propriu cores-
punzator lui
i
, 1 i m, atunci u
1
, . . . , u
m
este liniar independenta).
Pentru determinarea practica a valorilor proprii se utilizeaza:
Propozitia 3.7.2. Fie End
K
(V ) si A /
n
(K) matricea lui
ntr-o baza B. Atunci K este valoare proprie a lui daca si numai
daca det(I A) = 0 (unde I =
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
.
.
.
0 0 . . . 0 1
_
_
_
_
_
/
n
(K)).
Demonstratie. Spec() Spec(A) K
n
0 astfel ncat
A = sistemul algebric liniar si omogen (I A) = 0 are solut ia
nenula K
n
determinantul acestui sistem este nul det (I A) = 0.
47
Definitia 3.7.5. Fie A = (a
ij
)
nn
/
n
(K) si
XI =
_
_
_
_
_
X 0 . . . 0 0
0 X . . . 0 0
.
.
.
0 0 . . . 0 X
_
_
_
_
_
/
n
(K[X])
(K[X] ind inelul polinoamelor n nedeterminata X cu coecient i n K).
Polinomul
f
A
= det (XI A)
=

X a
11
a
12
. . . a
1 n1
a
1n
a
12
X a
22
. . . a
2 n1
a
2n
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn1
X a
nn

K[X]
se numeste polinomul caracteristic al matricei A.
Daca End
K
(V ), denim polinomul caracteristic al lui (notat f

)
ca ind polinomul caracteristic al matricei lui ntr-o baza a lui V .
Observatia 3.7.4. Se poate demonstra ca denit ia lui f

este corecta,
mai precis, ca indiferent de baza aleasa pentru scrierea matricei lui , se
obt ine acelasi polinom caracteristic.
Propozit ia 3.7.2 se reformuleaza ca: K este valoare proprie a matri-
cei A daca si numai daca este radacina a polinomului caracteristic al lui
A.
Exemplu: Fie matricea A =
_
0 2
2 0
_
/
2
(R). Polinomul ei carac-
teristic este f
A
= det (XI A) =

X 2
2 X

= X
2
+ 4. Acest polinom nu
are radacini reale, deci A nu are valori proprii reale.
Daca nsa privim A ca matrice cu coecient i complecsi: A /
2
(C),
atunci
2
+ 4 = 0 = 2i C (valori proprii complexe pentru A).
Ar de dorit ca orice polinom neconstant cu coecient i n K sa aiba toate
radacinile n K (altfel spus, corpul K sa e algebric nchis). Un exemplu de
corp algebric nchis este C ( consecint a a teoremei fundamentale a algebrei :
orice polinom algebric de grad cel put in 1 cu coecient i complecsi are cel
put in o radacina complexa).
Daca polinomul caracteristic f

are toate radacinile

1
, . . . ,
n
n K (nu
neaparat distincte), atunci
f

= (X
1
)(X
2
) . . . (X
n
)
si
1
, . . . ,
n
sunt toate valorile proprii ale lui . Spunem atunci ca are
toate valorile proprii n K (sau ca are n = dim V valori proprii n K).
Definitia 3.7.6. Multiplicitatea algebrica a valorii proprii a lui este
multiplicitatea lui ca rad acina a lui f

.
48
Multiplicitatea geometrica a valorii proprii a lui este dim V

().
Aceasta denit ie poate rescrisa analog pentru matrice A /
n
(K).
Fie A = (a
ij
)
nn
/
n
(K) si f
A
= det (XI A) = X
n
c
1
X
n1
+
c
2
X
n2
. . . + (1)
n
c
n
, unde c
1
, . . . c
n
K. Se observa ca:
c
1
= a
11
+a
22
+ +a
nn
def.
= Tr(A)(trace(A) sau urma matricei A);
c
n
=det A;
n general, pentru 1 k n,
c
k
= suma minorilor de ordin k ai lui A de pe diagonala principala (adica
obt inut i la intersect ia a k linii i
1
, . . . , i
k
si a coloanelor cu aceiasi indici
i
1
, . . . , i
k
ale matricei A) - n total C
k
n
minori.
Pentru un endomorsm al unui spat iu liniar ndimensional, de ma-
trice A (ntr-o baza oarecare) si polinom caracteristic f

= f
A
, sunt bine
denit i coecient ii c
1
, . . . , c
n
ca mai sus, iar c
1
= Tr(A)
def.
= Tr() se
numeste urma lui si c
n
= det (A)
def.
= det () se numeste determinan-
tul lui .
Determinarea vectorilor proprii ai unei matrice: Presupunem
ca am gasit (ca ajutorul propozit iei 3.7.2) o valoare proprie a matricei A.
Pentru a determina vectorii proprii ai lui A corespunzatori lui trebuie sa
rezolvam sistemul algebric liniar si omogen A = , echivalent
(3.9) (I A) = 0.
Stim ca det (I A) = 0 si atunci rang I A = r < n. Se rezolva
sistemul (3.9). Alegand pentru cele n r necunoscute secundare, pe rand,
valorile (1, 0, 0, . . . , 0), (0, 1, 0, . . . , 0),. . . , (0, 0, 0, . . . , 1), se obt in nr solut ii

1
, . . . ,
nr
ale sistemului (3.9), care formeaza o familie liniar independenta,
adica o baza n subspat iul V

(A). Familia
1
, . . . ,
nr
se numeste sistem
fundamental de solut ii.
Orice vector propriu corespunzator lui se va scrie atunci n mod unic
ca o combinat ie liniara de
1
, . . . ,
nr
.
Pentru a determina vectorii proprii asociat i unui operator liniar
End
K
(V ) se procedeaza n acelasi mod, pornind de la matricea A a opera-
torului ntr-o baza a lui V .
Propozitia 3.7.3. Fie End
K
(V ). Urmatoarele condit ii sunt echi-
valente:
a) este diagonalizabil (adica exista o baza a lui V n care matricea lui
sa e diagonala);
b) exista o baza a lui V formata din vectori proprii ai lui ;
c) are toate valorile proprii n K si multiplicitatea algebrica a ecarei
valori proprii este egala cu dim
K
V

().
O baza a lui V n care matricea lui sa e diagonala este o baza formata
din vectori proprii ai lui corespunzatori celor dim V valori proprii distincte.
49
Partea 2
ECUATII DIFERENTIALE
CAPITOLUL 4
Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
4.1. Ecuat ii diferent iale - introducere
Ecuat iile diferent iale au aparut si s-au dezvoltat din dorint a de a prezice
cu o acuratet e cat mai mare evolut ia sistemelor zice, chimice, biologice,
etc. Caracteristicile fenomenelor, legile dupa care acestea evolueaza au fost
transcrise n forma abstracta ca modele matematice. De multe ori aceste
modele iau forma unor ecuat ii diferent iale sau sisteme de ecuat ii diferent iale.
Definitia 4.1.1. (1) O ecuat ie diferent iala este o relat ie ntre o
funct ie necumoscuta, derivatele ei (ordinare sau part iale) pana la
un anumit ordin si variabila independenta (variabilele indepen
dente).
(2) Ordinul maxim de derivare al funct iei necunoscute care apare n
ecuat ie se numeste ordinul ecuat iei.
Cea mai uzuala clasicare a ecuat iilor diferent iale este cea data de numa
rul de variabile independente de care depinde funct ia necunoscuta:
ecuat ii diferent iale ordinare: funct ia necunoscuta depinde de o sin-
gura variabila independenta; n ecuat ie intervin derivate ordinare
(obisnuite) ale funct iei necunoscute n raport cu aceasta variabila;
ecuat ii diferent iale cu derivate part iale: funct ia necunoscuta de-
pinde de mai multe variabile independente; n ecuat ie apar efectiv
derivate part iale ale funct iei necunoscute n raport cu aceste vari-
abile.
Pentru simplitate, pentru ecuat iile diferent iale ordinare se foloseste de-
numirea scurta de ecuat ii diferent iale, iar pentru ecuat iile diferent iale cu
derivate part iale, denumirea de ecuat ii cu derivate part iale.
Probabil cel mai cunoscut model de ecuat ie diferent iala (ordinara) este
cel dat de principiul al doilea al mecanicii (

F = m

a ):
(4.1) mx

(t) = F(t, x(t), x

(t)),
care exprima legea de miscare a unui punct material de masa m asupra
caruia act ioneaza o fort a F. Prin x(t), x

(t) si x

(t) s-au notat, n ordine,

pozit ia, viteza si accelerat ia punctului material la momentul t. Ecuat ia (4.1)
este o ecuat ie diferent iala de ordinul al doilea n necunoscuta x = x(t).
53
Daca, de exemplu, fort a care act ioneaza asupra punctului material este
greutatea, atunci relat ia (4.1) se scrie sub forma:
mx

= mg x

= g,
care prin doua integrari conduce la familia de solut ii:
x(t) =
g
2
t
2
+C
1
t +C
2
, C
1
, C
2
R ind constante arbitrare.
Desigur, pentru a individualiza o solut ie din aceasta familie (adica, pentru a
xa valorile constantelor C
1
, C
2
), va trebui sa asociem ecuat iei doua condit ii
suplimentare. Precizand, de exemplu, pozit ia si viteza init iale ale particulei:
x(0) = x
0
, x

(0) = v
0
,
deducem ca pozit ia punctului material la momentul t este descrisa de aplica-
t ia x(t) =
g
2
t
2
+v
0
t +x
0
.
O ecuat ie cu derivate part iale foarte des ntalnita este ecuat ia propagarii
caldurii ntr-un corp omogen (asimilat unui deschis R
n
, n = 1, 2, 3):
(4.2)
u
t
(x, t) a
2
u(x, t) = f(x, t), x , t (0, T), T > 0.
Funct ia necunoscuta u(x, t) reprezinta temperatura la momentul t n punc-
tul x al corpului; a este o constanta strict pozitiva. Densitatea surselor
generatoare de caldura din corp n punctul x la momentul t este f(x, t).
Prin se nt elege n acest caz laplaceanul n coordonatele spat iale:
u(x) =
n

i=1

2
u
x
2
i
(x), x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
.
Ecuat ia propagarii caldurii este o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al
doilea.
Atunci cand distribut ia temperaturii n corp nu depinde de timp (cazul
stat ionar), ecuat ia (4.2) capata forma:
u(x) = f(x), x ,
numita ecuat ia lui Poisson. Daca, n plus, lipsesc si sursele interioare de
caldura (f = 0), se obt ine ecuat ia lui Laplace:
u(x) = 0, x .
Observatia 4.1.1. Daca notam prin u(x, t) concentrat ia unui gaz la
momentul t n sect iunea x a unui tub si presupunem coecientul de difuzie
constant, atunci aceeasi ecuat ie (4.2) descrie difuzia gazului n acel tub .
De aceea ecuat ia (4.2) este cunoscuta si sub numele de ecuat ia difuziei.

In general, forma unei ecuat ii diferent iale (ordinare) de ordin n este:

(4.3) F
_
t, x, x

, . . . , x
(n)
_
= 0,
54
unde funct ia x = x(t) (t ind variabila independenta) este necunoscuta, iar
F : D(F) R
n+2
R este o funct ie data, neconstanta n raport cu ultima
variabila (altfel ecuat ia (4.3) ar avea ordinul mai mic ca n).

In anumite condit ii de regularitate asupra funct iei F, ecuat ia (4.3) poate

rescrisa n forma:
(4.4) x
(n)
= f
_
t, x, x

, . . . , x
(n1)
_
(unde f : D(f) R
n+1
R), numita forma normala a ecuat iei diferent iale
de ordinul n.
Observatia 4.1.2. Pentru simplitate, atunci cand nu este pericol de
confuzie, se renunt a la scrierea argumentului funct iei necunoscute (scriem
x, x

, . . . n loc de x(t), x

(t), . . .).
Definitia 4.1.2. O funct ie x : I
x
R (I
x
R ind un interval real
cu interior nevid - adica I
x
nu este sau o mult ime cu un singur element)
este solut ie a ecuat iei diferent iale de ordinul n (4.3) daca sunt ndeplinite
urmatoarele condit ii:
i) x C
n
(I
x
) (altfel spus, x este derivabila de n ori, cu derivata de
ordin n continua);
ii)
_
t, x(t), x

(t), . . . , x
(n)
(t)
_
D(F), t I
x
;
iii) F
_
t, x(t), x

(t), . . . , x
(n)
(t)
_
= 0, t I
x
.
Definitia 4.1.3. O funct ie x : I
x
R (I
x
R ind un interval real
cu interior nevid) este solut ie a ecuat iei diferent iale de ordinul n n forma
normala (4.4) daca sunt vericate condit iile:
i) x C
n
(I
x
);
ii)
_
t, x(t), x

(t), . . . , x
(n1)
(t)
_
D(f), t I
x
;
iii) x
(n)
(t) = f
_
t, x(t), x

(t), . . . , x
(n1)
(t)
_
, t I
x
.
O ecuat ie diferent iala de ordin n are o innitate de solut ii, depinzand
de n constante.
Definitia 4.1.4. Mult imea solut iilor unei ecuat ii diferent iale se numeste
solut ie generala.
Pentru a extrage din mult imea solut iilor unei ecuat ii diferent iale o sin-
gura solut ie sunt necesare informat ii n plus despre aceasta.
Uneori modelele matematice apar sub forma unor sisteme de ecuat ii
diferent iale. Consideram sistemul diferent ial de ordinul ntai:
(4.5)
_

_
x

1
= f
1
(t, x
1
, . . . , x
n
)
x

2
= f
2
(t, x
1
, . . . , x
n
)
.
.
.
x

n
= f
n
(t, x
1
, . . . , x
n
),
unde f
1
, f
2
, . . . , f
n
: D R
n+1
R sunt funct ii date pe un deschis D.
55
Definitia 4.1.5. Prin solut ie a sistemului diferent ial (4.5) se nt elege
un nuplu de funct ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
: I
x
R (unde I
x
R este un interval
real cu interior nevid) care verica urmatoarele condit ii:
i) x
i
C
1
(I
x
), pentru tot i i 1, 2, . . . , n;
ii) (t, x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)) D, t I
x
;
iii) x

i
(t) = f
i
(t, x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)), t I
x
, i 1, 2, . . . , n.

In continuare ne vom ocupa de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai n

forma normala, adica de ecuat ii de forma:
(4.6) x

= f(t, x)
(pentru care vom cauta, asadar, ca solut ii funct ii x de clasa C
1
denite pe
intervale). O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai are o innitate de solut ii,
depinzand de o constanta. Pentru a individualiza o solut ie sunt necesare
informat ii suplimentare despre aceasta - de exemplu, sa-i precizam valoarea
ntr-un punct cunoscut.
O problema Cauchy consta n determinarea unei solut ii x a ecuat iei
diferent iale (4.6), care pentru o valoare data t
0
a argumentului sa ia o valoare
data x
0
:
(4.7)
_
x

= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
.
Date (t
0
, x
0
) D(f), se cauta o solut ie x : I
x
R a ecuat iei, astfel ncat
t
0
I
x
si x(t
0
) = x
0
.
Observatia 4.1.3. O problema Cauchy pentru ecuat ia diferent iala de
ordin n (4.4) are forma:
(4.8)
_
x
(n)
= f
_
t, x, x

, . . . , x
(n1)
_
x(t
0
) = x
0
1
, x

(t
0
) = x
0
2
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
0
n
,
unde (t
0
, x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) D(f).
Se urmareste gasirea unei solut ii x : I
x
R a ecuat iei, astfel ncat
t
0
I
x
si x(t
0
) = x
0
1
, x

(t
0
) = x
0
2
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
0
n
.

In studiul problemei Cauchy (4.7) se pot pune urmatoarele subpro-

bleme:
existent a solut iilor;
unicitatea solut iei;
problema aproximarii solut ilor, daca nu se pot calcula efectiv;
prelungibilitatea solut iilor;
comportarea solut iilor neprelungibile la capatul intervalului maxim
de denit ie;
dependent a continua sau diferent iabila a solut iilor de mebrul drept
f si de data init iala x
0
, etc.
56
Clasa ecuat iilor diferent iale care se pot efectiv rezolva este foarte restransa.
Ne oprim la:
Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin cuadraturi. Prin cuadratura
nt elegem metoda care constan reducerea rezolvarii unei probleme de anliza
matematica la calculul unei integrale (denite sau nedenite). Denumirea
provine de la un procedeu de calcul al ariei unei guri plane, foarte utilizat
n antichitate, numit cuadrare, deoarece consta n construirea cu rigla si
compasul a unui patrat avand aceeasi arie cu aceea a gurii respective.
Vom prezenta n continuare doar trei tipuri de ecuat ii rezolvabile prin
cuadraturi, care se ntalnesc mai frecvent. Toate trei sunt ecuat ii diferent iale
de ordinul ntai n forma normala.
Solut iile acestor ecuat ii vor exprimate :
n forma explicita: x = x(t) sau
n forma implicita: T(t, x(t)) = 0.
4.2. Ecuat ii cu variabile separabile
Au forma generala:
x

= f(t)g(x), (EV S)
unde f : I R, g : J R sunt funct ii continue (I, J R ind intervale
deschise nevide), iar g(r) ,= 0, pentru tot i r J.
Teorema 4.2.1.

In ipotezele de mai sus, solut ia generala a ecuat iei
(EV S) este data de:
(4.9) x(t) = G
1
__
t
t
0
f(s)ds
_
, pentru orice t I
x
,
unde t
0
I este un punct xat, iar G : J R este denita prin
(4.10) G(r) =
_
r
x
0
d
g()
, oricare ar r J,
cu x
0
J xat.
Observatia 4.2.1. Dand diverse valori lui t
0
, x
0
, obt inem diferite solut ii
ale (EV S).
Demonstratie. Cum g ,= 0 pe J si este continua, rezulta ca g pastreaza
semn constant pe J. Atunci
1
g
este continua si pastreaza semn constant pe
J, deci va admite primitive pe J. O astfel de primitiva este G. Funct ia
G este injectiva, deoarece este strict monotona (derivata ei ind funct ia cu
semn constant
1
g
_
. Mai mult, G : J Im G este si surjectiva. Prin urmare,
G este bijectiva, echivalent, inversabila, iar inversa ei G
1
: Im G J. Pe
de alta parte, ntrucat funct ia f este continua pe I, este integrabila pe orice
subinterval al lui I.

In concluzie, expresia din membrul drept al relat iei
57
(4.9) are sens (desigur, x(t) va denita doar pentru acei t pentru care
_
t
t
0
f(s)ds Im G).
Avem de demonstrat:
(1) ca funct ia x denita prin (4.9) este o solut ie a ecuat iei (EV S) (care
satisface x(t
0
) = x
0
);
(2) ca orice solut ie a ecuat iei (EV S) are forma (4.9).
Presupunem ca x este dat de (4.9). Atunci G(x(t)) =
_
t
t
0
f(s)ds, t I
x
.

In ambii membri avem funct ii derivabile n raport cu t; derivam si obt inem:

G

(x(t))x

(t) = f(t), t I
x

(4.10)
1
g(x(t))
x

(t) = f(t), t I
x
,
adica (EV S).

In plus, din (4.9) rezulta ca x(t
0
) = G
1
(0) = x
0
(pentru ca
(4.10) implica G(x
0
) = 0).
Invers, e x : I
x
R o solut ie pentru (EV S).

In (EV S) se poate
mpart i cu g(x(t)) pentru ca g ,= 0 pe J. Rezulta ca:
x

(t)
g(x(t))
= f(t), t I
x
.
Integram membru cu membru de la t
0
la t:
_
t
t
0
x

(s)
g(x(s))
ds =
_
t
t
0
f(s)ds, t I
x
.

In prima integrala facem schimbarea de variabila x(s) = , notam x

0
= x(t
0
)
si obt inem:
_
x(t)
x
0
d
g()
=
_
t
t
0
f(s)ds.
Altfel spus, G(x(t)) =
_
t
t
0
f(s)ds, conform denit iei (4.10).

Intrucat G este
inversabila, ultima relat ie se rescrie x(t) = G
1
__
t
t
0
f(s)ds
_
.
Observatia 4.2.2.

In aplicat ii practice se ntampla ca funct ia g sa se
anuleze. Se constata ca zerourile lui g sunt solut ii constante pentru ecuat ia
cu variabile separabile si apoi se aplica rezultatul anterior considerand g
restransa la intervalele deschise dintre doua zerouri consecutive ale ei.
Exemplul 4.2.1. Sa se rezolve ecuat ia x

= 3t
2
e
x
si apoi sa se gaseasca
solut iile care satisfac x(1) = 0.
Solut ie. Se rescrie ecuat ia ca
dx
dt
= 3t
2
e
x
e
x
dx = 3t
2
dt si, odata
separate variabilele, se integreaza:
_
e
x
dx =
_
3t
2
dt e
x
= t
3
+C, cu C R constanta
58
x(t) = ln (t
3
+ C), cu C R constanta.
Ne amintim ca funct ia ln : (0, ) R, asadar trebuie precizat ca
t
3
+C > 0 t >
3

C t
_
3

C,
_
.
Punem acum condit ia init iala x(1) = 0. Dand lui t valoarea 1n expresia
solut iei x(t), rezulta 0 = ln (1 + C) C = 0.

In concluzie, unica solut ie a problemei Cauchy este:

x(t) = 3 ln t, t (0, ).
4.3. Ecuat ii liniare de ordinul ntai
Au forma generala:
x

= a(t)x +b(t), (EL)

unde a, b : I R sunt funct ii continue pe un interval I R deschis nevid.
Daca b(t) = 0, pentru tot i t I, ecuat ia se numeste liniara si omogena, iar
n caz contrar, liniara si neomogena.
Teorema 4.3.1. Solut ia generala a ecuat iei (EL) este data de formula
variat iei constantelor:
x(t) = x
0
e

t
t
0
a(s)ds
+
_
t
t
0
e

t
s
a()d
b(s)ds, t I, (FV C)
unde t
0
I este xat, iar x
0
R.
Demonstratie. Avem de demonstrat ca:
(1) daca x este data de (FV C), atunci x verica (EL) (si x(t
0
) = x
0
);
(2) daca x este o solut ie pentru (EL), atunci x este data de (FV C).

Intr-adevar, din faptul ca funct iile a, b sunt continue pe I, rezulta ca

_
t
t
0
a(s)ds si
_
t
t
0
e

t
s
a()d
b(s)ds sunt funct ii derivabile pe I (n raport cu t),
cu derivata continua. Ca atare, x data de (FV C) este o funct ie de clasa C
1
pe I. Derivand n ambii membri n raport cu t relat ia (FV C), se obt ine
1
:
x

(t) = x
0
e

t
t
0
a(s)ds
__
t
t
0
a(s)ds
_

+e

t
t
a()d
b(t) +a(t)
_
t
t
0
e

t
s
a()d
b(s)ds
= a(t)x(t) +b(t), t I.
Facand t = t
0
n (FV C), se constata ca x(t
0
) = x
0
.
1
Se aplic a urm atoarea formul a de derivare a unei integrale n raport cu un parametru
care apare si n limitele de integrare, si sub integral a:
d
dt

q(t)
p(t)
f(s, t)ds

q(t)
p(t)
f
t
(s, t)ds + f(q(t), t)q

(t) f(p(t), t)p

(t).
59
Reciproc, presupunem ca x : I
x
R (I
x
I ind un interval deschis
nevid) este o solut ie a (EL). Atunci:
(4.11) x

(s) a(s)x(s) = b(s), s I

0
.
Fixam t
0
I
0
si nmult im ambii membri ai lui (4.11) cu e

s
t
0
a()d
. Rezulta:
d
ds
_
x(s)e

s
t
0
a()d
_
= b(s)e

s
t
0
a()d
, s I
0
.
Integram de la t
0
la t I
0
si n membrul stang aplicam formula Leibniz-
Newton:
x(t)e

t
t
0
a()d
x(t
0
)e

t
0
t
0
a()d
=
_
t
t
0
b(s)e

s
t
0
a()d
ds,
adica, notand x
0
= x(t
0
):
x(t)e

t
t
0
a()d
= x
0
+
_
t
t
0
b(s)e

s
t
0
a()d
ds,
de unde:
x(t) = e

t
t
0
a()d
_
x
0
+
_
t
t
0
b(s)e

s
t
0
a()d
ds
_
,
x(t) = x
0
e

t
t
0
a()d
+
_
t
t
0
b(s)e

t
t
0
a()d

s
t
0
a()d
ds, t I
0
.
Deci x verica (FV C) pe I
0
. Din (FV C) rezulta ca orice solut ie a (EL)
poate prelungita ca solut ie a aceleiasi ecuat ii pe ntreg intervalul I.
Exemplul 4.3.1. Sa se rezolve problema Cauchy
_
x

4t
3
x = e
t
4
x(0) = 2
.
Solut ie. Se scrie mai ntai ecuat ia n forma (EL), pentru a nu gresi
semnul lui a(t). Identicam n problema noastra coecientul a(t) = 4t
3
al
lui x si termenul liber b(t) = e
t
4
, ambele ind funct ii denite pe R. Datele
init iale sunt t
0
= 0, x
0
= 2. Conform formulei variat iei constantelor, solut ia
x a problemei Cauchy este denita tot pe R si este data prin:
x(t) = 2e

t
0
4s
3
ds
+
_
t
0
e

t
s
4
3
d
e
s
4
ds = 2e
t
4
+
_
t
0
e
t
4
s
4
e
s
4
ds
= 2e
t
4
+e
t
4
_
t
0
ds = 2e
t
4
+e
t
4
t = e
t
4
(t + 2), t R.
60
4.4. Ecuat ii cu diferent iale exacte
Fie o mult ime D R
2
nevida si deschisa. Fie g, h : D R doua funct ii
de clasa C
1
pe D, cu h(t, x) ,= 0 pentru tot i (t, x) D.
Definitia 4.4.1. O ecuat ie de forma:
(4.12) x

=
g(t, x)
h(t, x)
se numeste cu diferent iala exacta daca exista o funct ie F : D R de clasa
C
2
astfel nc at:
(4.13)
_

_
F
t
(t, x) = g(t, x)
F
x
(t, x) = h(t, x)
, pentru orice (t, x) D.

Intr-adevar, ecuat ia (4.12) se rescrie:

dx
dt
=
g(t, x)
h(t, x)
h(t, x)dx g(t, x)dt = 0

F
x
(t, x)dx +
F
t
(t, x)dt = 0 dF(t, x) = 0, (t, x) D.
Teorema 4.4.1. Daca (4.12) este o ecuat ie cu diferent iala exacta,atunci
solut ia ei generala este denita implicit de F(t, x(t)) = c, unde F : D R
verica sistemul (4.13), iar c parcurge F(D).
Teorema 4.4.2. Daca D este un domeniu simplu conex,atunci ecuat ia
(4.12) este cu diferent iala exacta daca si numai daca
h
t
(t, x) =
g
x
(t, x), (t, x) D.
61
CAPITOLUL 5
Modele matematice descrise de ecuat ii diferent iale
Procesul reprezentarii fenomenelor din lumea nconjuratoare cu ajutorul
instrumentelor matematicii se numeste modelare matematica. Primul pas n
acest proces este descrierea n limbaj matematic a comportarii fenomenului
respectiv. De regula, pentru ca modelul matematic sa nu e prea complex,
pentru ca rezolvarea lui sa poata abordata cel put in prin intermediul
tehnicii de calcul, se renunt a la o parte din variabilele (parametrii) ce
descriu problema init iala (cei pe care-i consideram mai put in important i).
Din acest motiv majoritatea modelelor matematice nu constituie copii dele
ale realitat ii si atunci o prima cerint a care apare este aceea de a demonstra
ca modelul propus are cel put in o solut ie (altfel spus, justicarea consistent ei
modelului). Obt inerea unicitat ii solut iei este si ea deosebit de importanta:
daca o problema Cauchy ar avea doua solut ii nu s-ar putea preciza care
dintre ele descrie corect evolut ia n timp a sistemului studiat.

In multe dintre modele, din dorint a de a putea folosi conceptele si re-

zultatele analizei matematice, vom nlocui modelul matematic discret (care
este cel mai realist) printr-unul continuu diferent iabil. Mai precis, vom
presupune ca orice funct ie necunoscuta care descrie evolut ia n timp a unei
anumite entitat i (numarul de atomi/molecule dintr-o substant a, numarul de
indivizi dintr-o populat ie, etc.) este de clasa C
1
pe intervalul ei de denit ie,
desi n realitate aceasta ia valori ntr-o mult ime nita. Din punct de vedere
matematic, aceasta revine la a nlocui o funct ie n scara (discontinua) cu o
aproximare a ei continuu diferent iabila.
5.1. Racirea (ncalzirea) corpurilor
Din zica este cunoscut a legea lui Newton, care arma ca rata de racire
(ncalzire) a suprafet ei unui corp este direct proport ionala cu diferent a dintre
temperatura suprafet ei si cea a mediului nconjurator.
Sa consideram un corp, despre care presupunem ca are aceeasi tempera-
tura n ecare punct al sau. Stiind temperatura n

C, T
mediu
(t) R, a
mediului nconjurator la orice moment t 0, dorim sa determinam tempe-
ratura T (t) (exprimata tot n

C) a acestui corp la momentul t.

In conformitate cu legea lui Newton, funct ia T(t) verica ecuat ia diferen-

t iala liniara de ordinul ntai:
(5.1) T

(t) = k [T (t) T
mediu
(t)]
63
sau
(5.2) T

(t) = kT (t) +kT

mediu
(t),
unde k > 0 este o constanta de proport ionalitate, numita constanta de
transfer.
Constanta k a fost aleasa strict pozitiva pentru a respecta evolut ia tem-
peraturii cunoscuta din realitatea zica.

Intr-adevar, daca temperatura
corpului este mai mare decat temperatura mediului nconjurator (T(t) >
T
mediu
(t)), atunci din ecuat ia (5.1) rezulta ca T

(t) < 0, deci temperatura

corpului va descreste n ncercarea de a se apropia de temperatura ambianta
(caz corespunzator procesului de racire a corpurilor); daca temperatura cor-
pului este sub temperatura mediului nconjurator (T(t) < T
mediu
(t)), atunci
(5.1) implica T

(t) > 0, adica temperatura corpului va creste (caz cores-

punzator procesului de ncalzire a corpurilor).
Presupunem ca la momentul init ial t = 0 temperatura corpului este T
0
,
informat ie care se traduce prin condit ia Cauchy:
(5.3) T (0) = T
0
.
Unica solut ie a problemei Cauchy (5.2) (5.3) este data de formula
variat iei constantelor:
T (t) = T
0
e
kt
+
t
_
0
e
k(ts)
kT
mediu
(s) ds, t 0
sau
(5.4) T (t) = T
0
e
kt
+ke
kt
t
_
0
e
ks
T
mediu
(s) ds, t 0.
Exemplul 5.1.1. Un corp cu temperatura de 15

C este adus ntr-o

ncapere a carei temperatura este ment inuta la 23

C. Stiind ca dupa 10
minute temperatura corpului atinge 18

C, sa se ae dup a c at timp tempera-

tura corpului va ajunge la 22

C.
Este o problema dencalzire a corpurilor. Primul set de date al problemei
este:
-temperatura mediului T
mediu
(t) = 23 pentru orice t 0;
-temperatura init iala a corpului T
0
= 15;
-timpul necesar ncalziriii t
1
= 10;
-temperatura nala a corpului T (t
1
) = 18.
Aceste informat ii ne permit sa determinam valoarea constantei de trans-
fer k > 0, proprie materialului respectiv.

Intr-adevar, nlocuind datele n
relat ia (5.4) scrisa la momentul t = t
1
, obt inem:
18 = 15e
10k
+ke
10k
10
_
0
23e
ks
ds 18 = 15e
10k
+ 23e
10k
e
ks

s=10
s=0
18 = 15e
10k
+ 23e
10k
_
e
10k
1
_
8e
10k
= 5,
64
de unde
e
10k
=
5
8
sau 10k = ln
5
8
.
Asadar:
(5.5) k =
1
10
(ln 8 ln 5) .
Timpul t
2
necesar ncalzirii corpului de la temperatura init iala T
0
= 15
(

C) la temperatura nala T (t
2
) = 22 (

C) se aa din relat ia (5.4) scrisa

pentru t = t
2
(din nou, T
mediu
(t) = 23 pentru orice t 0):
22 = 15e
kt
2
+ke
kt
2
t
2
_
0
23e
ks
ds 22 = 15e
kt
2
+ 23e
kt
2
e
ks

s=t
2
s=0
22 = 15e
kt
2
+ 23e
kt
2
_
e
kt
2
1
_
8e
kt
2
= 1 e
kt
2
=
1
8
kt
2
= ln
1
8
, adica t
2
=
1
k
ln
1
8
=
1
k
ln 8.

Inlocuind pe k din relat ia (5.5), rezulta:

t
2
=
10 ln 8
ln 8 ln 5
.
Conform tabelelor cu logaritmi, ln 5 1, 6094379124, ln 8 2, 0794415417,
deci
t
2

10 2, 0794415417
2, 0794415417 1, 6094379124
=
20, 794415417
0, 4700036293
44, 2431 minute.
Exemplul 5.1.2. Scufundam un corp ntr-un mediu a carui temperatura
are valoarea constant a de 10

C.

In 40 de minute corpul se raceste de la
200

C la 100

C.
a) Sa se calculeze timpul necesar pentru ca acelasi material sa se raceasca
de la 200

C la 100

C, atunci cand temperatura mediului nconjurator este

de 5

C.
b) S a se calculeze timpul de care are nevoie corpul considerat pentru a
se raci de la 100

C la 10

C cand mediul este ment inut la temperatura de

5

C.
Este o problema de racire. Pentru a o putea rezolva este necesar sa cu-
noastem valoarea constantei de transfer k > 0. Lanceput avem la dispozit ie
urmatoarele date:
-temperatura mediului T
mediu
(t) = 10 pentru orice t 0;
-temperatura init iala a corpului T
0
= 200;
-timpul necesar racirii t
1
= 40;
-temperatura nala a corpului T (t
1
) = 100.
65

Inlocuind aceste date n relat ia (5.4) scrisa la momentul t = t

1
, obt inem:
100 = 200e
40k
+ke
40k
40
_
0
10e
ks
ds 100 = 200e
40k
+ 10e
40k
e
ks

s=40
s=0
100 = 200e
40k
+ 10e
40k
_
e
40k
1
_
190e
40k
= 90
si atunci
e
40k
=
9
19
, de unde k =
1
40
ln
9
19
.
Asadar
(5.6) k =
1
40
(ln 19 ln 9) .
a) Daca temperatura mediului nconjurator este ment inuta la valoarea

T
mediu
= 5 (

C), atunci timpul t

2
necesar racirii corpului de la temperatura
init iala T
0
= 200 (

C) la temperatura T (t
2
) = 100 (

C) poate aat din

relat ia (5.4) scrisa n t = t
2
:
100 = 200e
kt
2
+ke
kt
2
t
2
_
0
5e
ks
ds,
unde constanta de transfer k este data de (5.6). Facand calculele, deducem:
100 = 200e
kt
2
+ 5e
kt
2
e
ks

t
2
0
100 = 200e
kt
2
+ 5e
kt
2
_
e
kt
2
1
_
95 = 195e
kt
2
kt
2
= ln
95
195
t
2
=
1
k
ln
19
39
.

Inlocuind pe k din (5.6), rezulta:

t
2
=
40 (ln 39 ln 19)
ln 19 ln 9
.
Conform tabelelor cu logaritmi, ln 9 2, 1972245773,ln 19 2, 9444389792,
ln 39 3, 6635616461, deci
t
2

40 0, 7191226669
0, 7472144019
38, 4962 minute.
b) Calculam acum timpul t
3
necesar aceluiasi material pentru a se raci
de la T
0
= 100 (

C) la T (t
3
) = 10 (

C) cand mediul este ment inut tot la

temperatura

T
mediu
(t) = 5 (

C). Relat ia (5.4) devine la momentul t = t

3
:
10 = 100e
kt
3
+ke
kt
3
t
3
_
0
5e
ks
ds 10 = 100e
kt
3
+ 5e
kt
3
_
e
kt
3
1
_
5 = 95e
kt
3
t
3
=
1
k
ln
5
95
.
Prin urmare,
t
3
=
1
k
ln 19 =
40 ln 19
ln 19 ln 9

40 2, 9444389792
0, 7472144019
157, 6221 minute.
66
Se constata ca timpul necesar pentru racirea corpului de la 100

C la 10

C
este de peste 4 ori mai mare decat timpul necesar pentru racirea corpului de
la 200

C la 100

C. Altfel spus, rata de racire scade considerabil pe masura

ce temperatura corpului se apropie de temperatura mediului.
5.2. Dezintegrarea unei substant e radioactive
Conform legii dezintegrarii atomilor radioactivi, formulata n anul 1902
de Ernest Rutherford si Sir Frederick Soddy, viteza instantanee de dezin-
tegrare a unui element chimic radioactiv este proport ionala cu numarul de
atomi radioactivi existent i la momentul considerat si nu depinde de alt i fac-
tori externi. Notand cu x(t) numarul de atomi nedezintegrat i la momentul
t si presupunand ca x este o funct ie de clasa C
1
pe [0, +), legea enunt ata
anterior se scrie astfel:
(5.7) x

= ax,
pentru orice t 0, unde a > 0 este o constanta specica elementului chimic
respectiv, denumita constanta de dezintegrare. Aceasta poate determinata
experimental cu o precizie sucient de buna. Semnul minus se datoreaza
faptului ca x scade pe masura ce timpul creste, deci x

e mereu negativ.
Ecuat ia (5.7) este o ecuat ie diferent iala de ordinul ntai liniara si omo-
gena, a carei solut ie generala este data de:
(5.8) x(t) = x(0) e
at
,
pentru t 0, unde x(0) > 0 reprezinta numarul de atomi nedezintegrat i la
momentul init ial t = 0.
Pe acest model simplu se bazeaza metoda de datare a obiectelor vechi
cu izotopul de carbon 14 radioactiv, folosita n arheologie. Alegerea izoto-
pului de carbon 14 a fost dictata de simpla observat ie ca toate substant ele
organice l cont in. Metoda consta n determinarea la un moment dat T > 0
a numarului de atomi x(T) a acestui izotop dintr-un obiect de origine orga-
nica. Din cele precizate anterior rezulta ca
x(T) = x(0) e
aT
,
unde numarul de atomi de izotop carbon 14 la momentul init ial, x(0) > 0,
este practic cunoscut.

In relat ia de mai sus atat x(0) cat si x(T) sunt
cunoscute, asa ncat putem determina vechimea obiectului reprezentata prin
T. Avem
T =
1
a
ln
x(0)
x(T)
.
Este important de subliniat ca aceasta metoda este destul de precisa
pentru intervale de timp de pana la 10.000 de ani.
67
5.3. Modelarea matematica a unor react ii chimice
Atunci cand n substant e chimice, de concentrat ii x
1
(t) , ..., x
n
(t) la mo-
mentul t 0, intran react ie unele cu altele, viteza de variat ie a concentrat iei
produsului i este, n general, o funct ie de x
1
, x
2
, ..., x
n
:
dx
i
dt
= f
i
(t, x
1
, ..., x
n
) , 1 i n.
Exemplul 1: Fie react ia unimoleculara reversibila
A
k
1

k
2
B,
unde constantele k
1
, k
2
> 0 sunt constantele de viteza ale celor doua react ii.
Notam cu x
A
(t) si x
B
(t) concentrat iile substant elor A, respectiv B la mo-
mentul t 0. Ecuat iile care descriu acest proces sunt:
_
dx
A
dt
= k
2
x
B
k
1
x
A
dx
B
dt
= k
1
x
A
k
2
x
B
.
Exemplul 2: Fie react ia bimoleculara
A+B
k
P,
n care doua substant e chimice A, B, de concentrat ii (mol / l) a, respectiv b,
se combina pentru a da substant a P, a carei concentrat ie la momentul t 0
o notam prin x(t). Conform legii act iunii masei, viteza de react ie
dx
dt
este
proport ionala cu produsul concentrat iilor substant elor care intra n react ie,
ceea ce conduce la ecuat ia:
dx
dt
= k (a x) (b x) .
5.4. Un sistem biologic bicompartimental
Se considera problema determinarii concentrat iei unei substant e chimice,
de exemplu un medicament, ntr-un sistem care consta din doua comparti-
mente separate printr-o membrana. Medicamentul poate trece prin mem-
brana n ambele sensuri, dar poate, de asemenea, iesi din compartimentul
II ntr-un sistem exterior.
Notam cu v
1
> 0, v
2
> 0 volumele celor doua compartimente si cu
A > 0 aria membranei; acestea sunt presupuse constante. Fie x
1
(t) si
x
2
(t) concentrat iile substant ei chimice n compartimentele I, respectiv II la
momentul t 0.
Concentrat ia medicamentului n primul compartiment scade datorita
trecerii medicamentului din compartimentul I n compartimentul II si creste
datorita trecerii medicamentului din compartimentul II n compartimentul
I. Corespunzator, concentrat ia medicamentului n al doilea compartiment
creste datorita trecerii medicamentului din compartimentul I n comparti-
mentul II si scade datorita trecerii medicamentului din compartimentul II n
68
compartimentul I, dar si datorita iesirii medicamentului din compartimentul
II spre sistemul exterior.
Viteza de trecere a medicamentului din compartimentul I n compar-
timentul II este proport ionala cu produsul dintre aria A a membranei si
concentrat ia
x
1
v
1
a medicamentului n compartimentul I.

In mod asemanator,
viteza de trecere a medicamentului din compartimentul II n compartimentul
I este proport ionala cu produsul dintre aria Aa membranei si concentrat ia
x
2
v
2
a medicamentului n compartimentul II. De asemenea, presupunem ca viteza
de trecere a medicamentului din compartimentul II n sistemul extern este
proport ionala cu concentrat ia x
2
a substant ei n compartimentul II. Notam
cu > 0, > 0, respectiv > 0 cele trei constante de proport ionalitate.
Prin urmare, evolut ia concentrat iei medicamentului n sistemul bicom-
partimental de mai sus este descrisa de sistemul diferent ial liniar cu coecient i
constant i:
_

_
dx
1
dt
= A
x
2
v
2
A
x
1
v
1
dx
2
dt
= A
x
1
v
1
A
x
2
v
2
x
2
.
Acest sistem poate rezolvat exprimand una din necunoscute n funct ie
de cealalta si reducndu-l astfel la o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul
doi cu coecient i constant i.
Este interesant de observat ca numeroase fenomene distincte admit mo-
dele diferent iale formal identice. Asadar din studiul unui singur astfel de
model se pot trage concluzii despre modul de evolut ie a mai multor sisteme
reale. Acesta este unul din marile avantaje ale ecuat iilor diferent iale: marea
lor putere de abstractizare.
69
CAPITOLUL 6
Existent a si unicitatea solut iilor pentru problema
Cauchy
Deoarece clasa ecuat iilor diferent iale pentru care se cunosc metode de
determinare a solut iei generale este foarte restransa, s-a pus problema apro-
ximarii solut iilor unei ecuat ii. Dar pentru a aproxima o solut ie trebuie, n
primul rand, sa demonstrat ca aceasta exista. Iar daca existent a este
asigurata, ne intereseaza unicitatea solut iei, pentru ca n caz contrar nu am
sti care dintre solut ii o aproximam.
Teorema lui Picard ofera un rezultat de existent a si unicitate si, n
acelasi timp, o metoda de construct ie aproximativa a solut iei unei probleme
Cauchy - metoda aproximat iilor succesive.
6.1. Teorema de existent a si unicitate a lui Picard pentru ecuat ii
diferent iale de ordinul ntai scalare
Fie problema Cauchy:
(6.1)
_
x

= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
,
unde f : I J R este o funct ie continua (I, J R ind intervale cu
interior nevid), t
0
I, x
0
J.
Propozitia 6.1.1. Fie f : I J R o funct ie continua si I
0
I un
interval cu interior nevid astfel ncat t
0
I
0
. Atunci o funct ie x : I
0
J
este o solut ie a problemei Cauchy (6.1) daca si numai daca x este continua
pe I
0
si satisface ecuat ia integrala
(6.2) x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, x(s))ds, t I
0
.
Demonstratie. : Daca x este o solut ie a problemei Cauchy (6.1),
atunci x este de clasa C
1
pe I
0
, deci continua. Prin urmare, funct ia
s f(s, x(s))
este continua pe I
0
.

In consecint a, putem integra de la t
0
la t ambii membri
ai egalitat ii x

(s) = f(s, x(s)). Obt inem

x(t) x(t
0
) =
_
t
t
0
f(s, x(s))ds, t I
0
,
adica, t inand cont de condit ia init iala din (6.1), are loc (6.2).
71
: Daca x este continua pe I
0
si satisface (6.2), atunci s f(s, x(s))
este continua pe I
0
si din (6.2) rezulta ca x C
1
(I
0
). Derivand n ambii
membri (6.2), obt inem x

(t) = f(t, x(t)), t I

0
. Facand t = t
0
n (6.2),
deducem ca x verica si condit ia init iala a problemei Cauchy (6.1).
Asadar, a rezolva problema Cauchy (6.1) este echivalent cu a rezolva
ecuat ia integrala (6.2).
Presupunem ca x
0
() este o funct ie continua care aproximeaza solut ia
ecuat iei (6.2).

Inlocuind x(s) cu x
0
(s) n membrul drept al lui (6.2), obt inem
o noua funct ie,
x
1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, x
0
(s))ds.
Repetand procedeul, obt inem funct iile:
x
2
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, x
1
(s))ds
.
.
.
(6.3) x
n
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, x
n1
(s))ds.

In practica se ia
(6.4) x
0
(t) = x
0
, pentru orice t.
Sirul (x
n
)
nN
denit recursiv prin relat iile (6.3), (6.4) se numeste sirul apro-
ximat iilor succesive, iar metoda prin care se construieste acest sir este cu-
noscuta sub numele de metoda aproximat iilor succesive a lui Picard.
Utilizand aceasta construct ie, se poate demonstra ca, n anumite condit ii
impuse funct iei f, problema (6.1) are o solut ie locala
1
unica.
Teorema 6.1.1. (de existent a si unicitate a lui Picard) Fie a, b > 0
si f : R
2
R, unde
=
_
(t, x) R
2
[ [t t
0
[ a, [x x
0
[ b
_
= [t
0
a, t
0
+a] [x
0
b, x
0
+b] .
Daca:
(1) f este continua pe ;
(2) f este lipschitziana n raport cu x pe , adica
exista o constanta L > 0 astfel nc at
[f(t, x) f(t, y)[ L[x y[ , pentru orice (t, x), (t, y) ,
1
solut ie denit a pe un interval I
0
mai mic (n sensul incluziunii) dec at intervalul I
corespunz ator lui t n domeniul de denit ie al lui f
72
atunci problema Cauchy (6.1) admite o solut ie unica x, denita cel put in
pe intervalul [t
0
, t
0
+], unde
= min
_
a,
b
M
_
,
iar M > 0 este un majorant pentru [f[ pe (altfel spus, [f(t, x)[ M,
pentru orice (t, x) ).
Asadar, x : [t
0
, t
0
+] [x
0
b, x
0
+b] .
Observatia 6.1.1. Dorim ca intervalul de denit ie al solut iei x sa e
cat mai mare, echivalent, sa obt inem un cat mai mare, si atunci ar de
dorit ca
b
M
sa e cat mai mare, adica M cat mai mic. Cea mai buna alegere
este M = max
(t,x)
[f(t, x)[.
Observatia 6.1.2. Prin alte metode solut ia problemei Cauchy (6.1) se
poate prelungi la o solut ie denita pe un interval mai mare.
Observatia 6.1.3. Uneori este dicil sa se arate cu ajutorul denit iei
ca o funct ie este lipschitziana. Se poate demonstra (cu ajutorul unei teoreme
de medie) ca pentru ca aceast a condit ie sa e ndeplinita este sucient ca f
sa admit a derivata part iala
f
x
marginita n sau ca f sa admita derivata
part iala
f
x
continua n .
Ideea de demonstratie pentru teorema 6.1.1: se considera sirul
aproximat iilor succesive denit prin (6.3), (6.4) si se arata ca:
(1) acest sir este bine denit; mai precis, se demonstreaza prin induct ie
matematica ca, pentru ecare n N,
[x
n
(s) x
0
[ b, s [t
0
, t
0
+] ,
deci
(s, x
n
(s)) , s [t
0
, t
0
+]
si are sens sa vorbim despre f(s, x
n
(s)) (ne amintim ca f se presu-
pune denit pe !);
(2) sirul (x
n
)
nN
este convergent si limita lui, x, este solut ie pentru
ecuat ia integrala (6.2);
(3) solut ia ecuat iei integrale (6.2) este unica.
Evaluarea erorii n aproximarea solutiei prin metoda lui Pi-
card: se arata ca
[x(t) x
n
(t)[
M
L
(L)
n+1
(n + 1)!
e
L
, t [t
0
, t
0
+] , n N,
iar lim
n
(L)
n+1
(n + 1)!
= 0, deci lim
n
[x(t) x
n
(t)[ = 0.
73
Exemplul 6.1.1. Sa se determine un interval pe care exista o solut ie
unica pentru problema Cauchy:
(6.5)
_
x

= t
3
+x
2
1
x(0) = 1.
Apoi sa se scrie primii trei termeni din sirul aproximat iilor succesive.
Datele problemei sunt
t
0
= 0,
x
0
= 1 si
f : R R R, f(t, x) = t
3
+x
2
1.
Datorita faptului ca f este denita peste tot, putem alege orice a, b > 0. Fie,
de exemplu, a = 1 si b = 2. Consideram pe f restrict ionata la dreptunghiul
= [t
0
a, t
0
+a] [x
0
b, x
0
+b] = [1, 1] [1, 3].
Vericam ipotezele teoremei lui Picard. Funct ia f este, ntr-adevar, con-
tinua pe (ind obt inuta prin operat ii cu polinoame) si lipschitziana n
raport cu x pe (deoarece
f
x
(t, x) = 2x este o funct ie continua pe ).
Prin urmare, conform teoremei 6.1.1, problema Cauchy (6.5) admite o
solut ie unica x : [, ] [1, 3], cu = min
_
a,
b
M
_
= min
_
1,
2
M
_
, unde
M > 0 este un majorant pentru [f[ pe . De exemplu, putem alege M = 11,
ntrucat
[f(t, x)[ =

t
3
+x
2
1

[t[
3
+x
2
+ 1 1
3
+ 3
2
+ 1 = 11, (t, x) .
Asadar = min
_
1,
2
11
_
=
2
11
. Deci problema Cauchy (6.5) admite o solut ie
unica x :
_

2
11
,
2
11

[1, 3].
Primii trei termeni din sirul aproximat iilor succesive sunt
x
0
, x
1
, x
2
:
_

2
11
,
2
11
_
[1, 3],
dat i prin:
x
0
(t) = x
0
= 1;
x
1
(t) = 1 +
_
t
0
f(s, x
0
(s))ds = 1 +
_
t
0
f(s, 1)ds
= 1 +
_
t
0
_
s
3
+ 1
2
1
_
ds = 1 +
t
4
4
;
x
2
(t) = 1 +
_
t
0
f(s, x
1
(s))ds = 1 +
_
t
0
f
_
s, 1 +
s
4
4
_
ds
= 1 +
_
t
0
_
s
3
+
_
1 +
s
4
4
_
2
1
_
ds
= 1 +
_
t
0
_
s
8
16
+
1
2
s
4
+s
3
_
ds =
t
9
144
+
t
5
10
+
t
4
4
+ 1.
74
Solut ia problemei Cauchy (6.5) nu poate determinata exact. Cal-
culandnsa cat mai mult i termeni din sirul aproximat iilor succesive, o putem
aproxima cu o precizie din ce n ce mai buna.
Exemplul 6.1.2. Sa se determine un interval pe care exista o solut ie
unica pentru problema Cauchy:
(6.6)
_
x

= t
2
+
x
2
t
x(1) = 0.
Apoi sa se scrie primii trei termeni din sirul aproximat iilor succesive.
Datele problemei sunt
t
0
= 1,
x
0
= 0 si
f : R

R R, f(t, x) = t
2
+
x
2
t
.
Datorita faptului ca f nu este denita pentru t = 0, suntem nevoit i sa
alegem a (0, 1); n schimb, b poate orice numar strict pozitiv. Fie, de
exemplu, a =
1
2
si b = 1. Vericam ipotezele teoremei lui Picard pentru f
restrans la dreptunghiul
= [t
0
a, t
0
+a] [x
0
b, x
0
+b] =
_
1
2
,
3
2
_
[1, 1].
Funct ia f este continua pe (ind obt inuta prin operat ii cu polinoame) si
lipschitziana n raport cu x pe (pentru ca
f
x
(t, x) =
2x
t
este continua pe
). Prin urmare, conform teoremei 6.1.1, problema Cauchy (6.6) admite
o solut ie unica x : [1 , 1 +] [1, 1], cu = min
_
a,
b
M
_
= min
_
1
2
,
1
M
_
,
unde M > 0 este un majorant pentru [f[ pe . De exemplu, putem alege
M =
17
4
, ntrucat
[f(t, x)[ = t
2
+
x
2
t

_
3
2
_
2
+
1
2
1
2
=
17
4
, (t, x) .
Deci = min
_
1
2
,
4
17
_
=
4
17
si problema Cauchy (6.6) admite o solut ie unica
x :
_
13
17
,
21
17

[1, 1].
Primii trei termeni din sirul aproximat iilor succesive sunt
x
0
, x
1
, x
2
:
_
13
17
,
21
17
_
[1, 1],
75
dat i prin:
x
0
(t) = x
0
= 0;
x
1
(t) = 0 +
_
t
1
f(s, x
0
(s))ds =
_
t
1
f(s, 0)ds =
_
t
1
s
2
ds =
t
3
1
3
;
x
2
(t) = 0 +
_
t
1
f(s, x
1
(s))ds =
_
t
1
f
_
s,
s
3
1
3
_
ds
=
_
t
1
_
s
2
+
1
9s
_
s
3
1
_
2
_
ds =
_
t
1
_
s
2
+
s
5
9

2
9
s
2
+
1
9s
_
ds
=
_
t
1
_
s
5
9
+
7
9
s
2
+
1
9s
_
ds =
t
6
1
54
+
7
27
_
t
3
1
_
+
1
9
ln s.
Observatia 6.1.4. Se poate demonstra ca o problema Cauchy are
solut ie chiar atunci cand f satisface doar ipoteza de continuitate; n acest
caz nu mai este nsa asigurata unicitatea solut iei.
Teorema 6.1.2. ( Peano) Daca f : I J R (cu I, J R intervale
nevide deschise) este continua pe I J, atunci pentru orice t
0
I si orice
x
0
J, problema Cauchy (6.1) are cel put in o solut ie locala (denita pe
un interval I
0
I).
Exemplu: Problema Cauchy
_
x

= 3
3

x
2
x(0) = 0
are solut iile x(t) = t
3
, t R si x(t) = 0, t R. Membrul drept,
f : R R R, f(t, x) = 3
3

x
2
,
este funct ie continua, dar nu este lipschitziana n raport cu x pe niciun
dreptunghi = [a, a] [b, b] R R.
6.2. Teorema de existent a si unicitate a lui Picard pentru
sisteme diferent iale de ordinul ntai
Fie problema Cauchy:
(6.7)
_

_
x

1
= f
1
(t, x
1
, . . . , x
n
)
x

2
= f
2
(t, x
1
, . . . , x
n
)
.
.
.
x

n
= f
n
(t, x
1
, . . . , x
n
)
x
1
(t
0
) = x
0
1
x
2
(t
0
) = x
0
2
.
.
.
x
n
(t
0
) = x
0
n
,
76
cu t
0
, x
0
1
,. . ., x
0
n
R xate.
Teorema 6.2.1. ( Picard) Fie a, b > 0 si
f
1
, f
2
, . . . , f
n
: R
n+1
R,
unde
=
_
(t, x
1
, . . . , x
n
) R
n+1

[t t
0
[ a,

x
i
x
0
i

b, 1 i n
_
.
Daca:
(1) f
1
, f
2
, . . . , f
n
sunt continue pe ;
(2) f
1
, f
2
, . . . , f
n
sunt lipschitziene n x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) pe , adica
exista o constanta L > 0 astfel ncat
[f
j
(t, x
1
, . . . , x
n
) f
j
(t, y
1
, . . . , y
n
)[ L max
1in
[x
i
y
i
[ ,
pentru orice (t, x
1
, . . . , x
n
) , (t, y
1
, . . . , y
n
) si pentru orice
1 j n,
atunci problema Cauchy (6.7) admite o solut ie unica (x
1
, . . . , x
n
), cu
x
j
: [t
0
, t
0
+] R, 1 j n,
unde
= min
_
a,
b
M
_
,
iar M > 0 este un majorant pentru
[f
j
(t, x
1
, . . . , x
n
)[ [ (t, x
1
, . . . , x
n
) , 1 j n .
Observatia 6.2.1. O condit ie sucienta ca funct iile f
i
, 1 i n sa e
lipschitziene n x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) pe mult imea este ca f
i
, 1 i n sa
admita pe derivate part iale de ordinul ntai n variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
si
f
i
x
j
sa e continue pe , pentru orice 1 i, j n.
Exemplul 6.2.1. Sa se determine un interval pe care exista o solut ie
unica pentru problema Cauchy:
(6.8)
_

_
x

1
= 2tx
2
x
2
1
x

2
= tx
1
1
x
1
(0) = 2
x
2
(0) = 1.
Apoi sa se scrie primele trei grupe de termeni din sirul aproximat iilor
succesive.
Datele problemei sunt
t
0
= 0,
x
0
1
= 2,
x
0
2
= 1 si
f
1
, f
2
: R R R, f
1
(t, x
1
, x
2
) = 2tx
2
x
2
1
, f
2
(t, x
1
, x
2
) = tx
1
1.
77
Datorita faptului ca f
1
, f
2
sunt denite peste tot, putem alege orice
a, b > 0. Fie, de exemplu, a = 1 si b = 2. Consideram pe f
1
, f
2
restranse la
paralelipipedul
= [t
0
a, t
0
+a]
_
x
0
1
b, x
0
1
+b

_
x
0
2
b, x
0
2
+b

= [1, 1] [4, 0] [1, 3].

Vericam ipotezele teoremei lui Picard. Funct iile f
1
, f
2
sunt continue
pe , deoarece au fost obt inute prin operat ii cu polinoame. Din observat ia
6.2.1, pentru a demonstra ca aceste funct ii sunt si lipschitziene n raport cu
(x
1
, x
2
) pe este sucient sa remarcam ca
f
1
x
1
(t, x
1
, x
2
) = 2x
1
,
f
1
x
2
(t, x
1
, x
2
) = 2t,
f
2
x
1
(t, x
1
, x
2
) = t,
f
2
x
2
(t, x
1
, x
2
) = 0
sunt bine denite si continue pe (sunt polinoame). Prin urmare, conform
teoremei 6.2.1, problema Cauchy (6.8) admite o solut ie unica (x
1
, x
2
),
x
1
: [, ] [4, 0], x
2
: [, ] [1, 3],
cu = min
_
a,
b
M
_
= min
_
1,
2
M
_
, unde M > 0 este un majorant pentru
[f
1
[, [f
2
[ pe . Cum
[f
1
(t, x
1
, x
2
)[ =

2tx
2
x
2
1

2[t[[x
2
[+x
2
1
213+(4)
2
= 22, (t, x
1
, x
2
) ;
[f
2
(t, x
1
, x
2
)[ = [tx
1
1[ [t[[x
1
[ + 1 1 4 + 1 = 5, (t, x
1
, x
2
) ,
putem alege M = 22. Asadar = min
_
1,
2
22
_
=
1
11
si problema Cauchy
(6.8) admite o solut ie unic a (x
1
, x
2
) :
_

1
11
,
1
11

[4, 0] [1, 3].

Primele trei grupe de termeni din sirul aproximat iilor succesive sunt
_
x
0
1
, x
0
2
_
,
_
x
1
1
, x
1
2
_
,
_
x
2
1
, x
2
2
_
:
_

1
11
,
1
11
_
[4, 0] [1, 3],
78
dat i prin:
_
x
0
1
(t) = x
0
1
= 2,
x
0
2
(t) = x
0
2
= 1;
_

_
x
1
1
(t) = 2 +
_
t
0
f
1
_
s, x
0
1
(s), x
0
2
(s)
_
ds = 2 +
_
t
0
f
1
(s, 2, 1)ds
= 2 +
_
t
0
(2s 4)ds = t
2
4t 2,
x
1
2
(t) = 1 +
_
t
0
f
2
_
s, x
0
1
(s), x
0
2
(s)
_
ds = 1 +
_
t
0
f
2
(s, 2, 1)ds
= 1 +
_
t
0
(2s 1)ds = t
2
t + 1;
_

_
x
2
1
(t) = 2 +
_
t
0
f
1
_
s, x
1
1
(s), x
1
2
(s)
_
ds
= 2 +
_
t
0
f
1
(s, s
2
4s 2, s
2
s + 1)ds
= 2 +
_
t
0
_
2s
_
s
2
s + 1
_

_
s
2
4s 2
_
2
_
ds
= 2 +
_
t
0
_
s
4
+ 6s
3
14s
2
14s 4
_
ds
=
t
5
5
+
3
2
t
4

14
3
t
3
7t
2
4t 2,
x
2
2
(t) = 1 +
_
t
0
f
2
_
s, x
0
1
(s), x
0
2
(s)
_
ds
= 1 +
_
t
0
f
2
(s, s
2
4s 2, s
2
s + 1)ds
= 1 +
_
t
0
_
s
_
s
2
4s 2
_
1

ds
= 1 +
_
t
0
_
s
3
4s
2
2s 1
_
ds =
t
4
4

4
3
t
3
t
2
t + 1.
.
6.3. Teorema de existent a si unicitate a lui Picard pentru ecuat ii
diferent iale de ordin superior
Fie n N, n 2. Consideram problema Cauchy:
(6.9)
_
x
(n)
= f(t, x, . . . , x
(n1)
)
x(t
0
) = x
0
1
, x

(t
0
) = x
0
2
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
0
n
,
cu t
0
, x
0
1
,. . ., x
0
n
R xate.
Teorema 6.3.1. ( Picard) Fie a, b > 0 si f : R
n+1
R, unde
=
_
(t, x
1
, . . . , x
n
) R
n+1

[t t
0
[ a,

x
i
x
0
i

b, 1 i n
_
.
Daca:
(1) f este continua pe ;
(2) exista o constanta L > 0 astfel ncat
[f (t, x
1
, . . . , x
n
) f (t, y
1
, . . . , y
n
)[ L max
1in
[x
i
y
i
[ ,
pentru orice (t, x
1
, . . . , x
n
) , (t, y
1
, . . . , y
n
) ,
atunci problema Cauchy (6.9) admite o solut ie unica x : [t
0
, t
0
+] R,
unde
= min
_
a,
b
M
_
,
79
iar M > 0 este un majorant pentru
[f (t, x
1
, . . . , x
n
)[ , [x
2
[ , [x
3
[ , . . . , [x
n
[ [ (t, x
1
, . . . , x
n
) .
Demonstratie. Prin substitut ia
(6.10)
_

_
x
1
= x
x
2
= x

.
.
.
x
n
= x
(n1)
,
problema Cauchy (6.9) se transforma n
(6.11)
_

_
x

1
= x
2
x

2
= x
3
.
.
.
x

n1
= x
n
x

n
= f(t, x
1
, . . . , x
n
)
x
1
(t
0
) = x
0
1
x
2
(t
0
) = x
0
2
.
.
.
x
n
(t
0
) = x
0
n
.
Pentru problema Cauchy (6.11) se aplica teorema 6.2.1.
Exemplul 6.3.1. Sa se determine un interval pe care exista o solut ie
unica pentru problema Cauchy:
(6.12)
_
_
_
x

(t + 2)x

= t
2
+x
x(0) = 0
x

(0) = 1.
Datele problemei sunt
t
0
= 0,
x
0
1
= 0
x
0
2
= 1 si
f : R R R, f(t, x
1
, x
2
) = t
2
+x
1
+ (t + 2)x
2
.
Datorita faptului ca f este denita peste tot, putem alege orice a, b > 0. Fie,
de exemplu, a = 1 si b = 2. Consideram pe f restrict ionata la dreptunghiul
= [t
0
a, t
0
+a]
_
x
0
1
b, x
0
1
+b

_
x
0
2
b, x
0
2
+b

= [1, 1] [2, 2] [1, 3].

Vericam ipotezele teoremei lui Picard. Funct ia f este continua pe , ind
obt inuta prin operat ii cu polinoame. Pentru a arata ca f este lipschitziana
n raport cu (x
1
, x
2
) pe este sucient sa observam ca
f
x
1
(t, x
1
, x
2
) = 1,
f
x
2
(t, x
1
, x
2
) = t + 2
80
sunt funct ii bine denite si continue pe (sunt polinoame). Prin urmare,
conform teoremei 6.3.1, problema Cauchy (6.12) admite o solut ie unica
x : [, ] [2, 2], cu = min
_
a,
b
M
_
= min
_
1,
2
M
_
, unde M > 0 este un
majorant pentru [f[ si [x
2
[ pe . Putem alege M = 12, ntrucat
[f(t, x
1
, x
2
)[ =

t
2
+x
1
+ (t + 2)x
2

t
2
+[x
1
[ + ([t[ + 2) [x
2
[
1
2
+ 2 + (1 + 2)3 = 12, (t, x) ;
[x
2
[ 3, (t, x) .
Asadar = min
_
1,
2
12
_
=
1
6
. Deci problema Cauchy (6.5) admite o solut ie
unica x :
_

1
6
,
1
6

[2, 2].
81
CAPITOLUL 7
Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul
ntai

Intre teoria sistemelor diferent iale liniare si a sistemelor algebrice liniare

exista asemanari Sistemele diferent iale liniare apar n practica de cele mai
multe ori ca prime aproximari ale proceselor cu o structura mai complexa.
Fie I R un interval real si a
ij
, b
i
: I R, 1 i, j n, funct ii
continue. Fie sistemul de n ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare, cu
necunoscutele x
1
(t), . . . , x
n
(t):
(7.1)
_

_
x

1
(t) = a
11
(t)x
1
(t) +a
12
(t)x
2
(t) + +a
1n
(t)x
n
(t) +b
1
(t)
x

2
(t) = a
21
(t)x
1
(t) +a
22
(t)x
2
(t) + +a
2n
(t)x
n
(t) +b
2
(t)
.
.
.
x

1
(t) = a
n1
(t)x
1
(t) +a
n2
(t)x
2
(t) + +a
nn
(t)x
n
(t) +b
n
(t)
.
Pentru a scrie acest sistemntr-o forma mai concentrata, introducem, pentru
t I, notat iile:
x(t) =
_
_
_
_
_
x
1
(t)
x
2
(t)
.
.
.
x
n
(t)
_
_
_
_
_
R
n
;
b(t) =
_
_
_
_
_
b
1
(t)
b
2
(t)
.
.
.
b
n
(t)
_
_
_
_
_
R
n
(coloana termenilor liberi);
A(t) =
_
_
_
_
_
a
11
(t) a
12
(t) . . . a
1n
(t)
a
21
(t) a
22
(t) . . . a
2n
(t)
.
.
.
a
n1
(t) a
n2
(t) . . . a
nn
(t)
_
_
_
_
_
/
n
(R) (matricea sistemului).
Cu aceste notat ii, sistemul (7.1) se rescrie, echivalent, ca o ecuat ie
diferent iala de ordinul ntai liniara vectoriala:
(7.2) x

(t) = A(t)x(t) +b(t).

83
Observatia 7.0.1.

In ecuat ia (7.2) vectorul
x

(t) =
_
_
_
_
_
x

1
(t)
x

2
(t)
.
.
.
x

n
(t)
_
_
_
_
_
R
n
este vectorul derivatelor componentelor lui x(t).
Daca b(t) = 0 pentru tot i t I, atunci sistemul (7.2) se numeste sistem
liniar omogen, iar n caz contrar (adica daca exista un indice i 1, 2, . . . , n
astfel ncat funct ia b
i
sa nu e identic nula), sistem liniar neomogen.
Teorema 7.0.2. Pentru orice t
0
I si orice x
0
R
n
, problema Cau-
chy (PC)
_
x

= A(t)x +b(t)
x(t
0
) = x
0
are o solut ie unica x : I R
n
.

In cele ce urmeaza, prin solut ie a sistemului (7.2) vom nt elege solut ie

denita pe ntreg intervalul I.
7.1. Sisteme diferent iale liniare omogene. Spat iul solut iilor
Fie sistemul omogen asociat sistemului (7.2):
(7.3) x

(t) = A(t)x(t).
Are loc urmatoarea teorema de structura a mult imii solut iilor:
Teorema 7.1.1. Mult imea solut iilor sistemului omogen (7.3) este un
spat iu liniar real de dimensiune n (n ind ordinul matricei A(t)).
Demonstratie. Fie o = x : I R
n
[ x solut ie a lui (7.3).
Pentru a demonstra ca o este spat iu liniar real este sucient sa aratam
ca o este subspat iu liniar al spat iului
C
1
(I; R
n
) = x : I R
n
[ x funct ie de clasa C
1
pe I
(despre care stim ca este spat iu liniar real).
Evident, o C
1
(I; R
n
), deoarece orice solut ie a sistemului (7.3) este,
prin denit ie, funct ie de clasa C
1
. Asadar, ramane de demonstrat ca
x, y o, , R, are loc x +y o.

Intr-adevar, (x+y)

(t)
def.
= x

(t)+y

(t)
(7.3)
= A(t)x(t)+A(t)y(t) =
A(t)[x(t) + y(t)] = A(t)(x + y)(t), t I. Altfel spus, x + y este
solut ie pentru (7.3), adica x +y o.
Demonstram acum ca dim o = n. Vom construi un izomorsm ntre o
si un alt spat iu real ndimensional, R
n
.
Fixam t
0
I si denim
T : o R
n
, T(x) = x(t
0
) R
n
, x o.
Pentru a obt ine ca T este un izomorsm de spat ii liniare, avem de aratat ca
T este operator liniar bijectiv.
84
T liniar: Pentru orice x, y o si , R, are loc
T(x +y) = (x +y)(t
0
) = x(t
0
) +y(t
0
) = T(x) +T(y).
T injectiv: avem de aratat ca daca x, y o si T(x) = T(y), atunci
x = y; altfel spus, daca x, y sunt solut ii pentru (7.3) si x(t
0
) = y(t
0
), atunci
x(t) = y(t) n orice t I. Acest lucru este adevarat, din partea de unicitate
a teoremei 7.0.2.
T surjectiv: avem de aratat ca pentru orice x
0
R
n
exista un x o
astfel ncat T(x) = x
0
, echivalent, pentru orice x
0
R
n
exista o solut ie x a
sistemului 7.3 astfel ncat x(t
0
) = x
0
. Aceasta relat ie rezulta din partea de
existent a a teoremei 7.0.2.
Cum orice doua spat ii liniare izomorfe au aceeasi dimensiune, rezulta
atunci ca dim o =dim R
n
= n.
Observatia 7.1.1. Teorema 7.1.1 este deosebit de importanta, deoarece
arma ca pentru a scrie orice solut ie a sistemului (7.3) este sucient sa
cunoastem n solut ii liniar independente ale acestui sistem.

Intr-adevar, teorema 7.1.1 spune ca orice baza din o are n elemente.

Intr-
un spat iu liniar nit dimensional, de dimensiune n, o mult ime cu n elemente
este baza daca si numai daca este liniar indepenedenta (propozit ia 3.3.3,
pagina 36). Pe de alta parte, daca x
1
, x
2
, . . . , x
n
o formeaza o baza n o,
atunci orice element x o se exprima n mod unic ca o combinat ie liniara
de elementele bazei, adica exista si sunt unice constantele c
1
, c
2
, . . . , c
n
R
astfel ncat
(7.4) x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) + +c
n
x
n
(t), t I.
Definitia 7.1.1. Un sistem x
1
, x
2
, . . . , x
n
o care formeaza o baz a n
o se numeste sistem fundamental de solut ii al ecuat iei (7.3).
O problema esent iala n studiul sistemului (7.3) este aceea a obt inerii
unei baze n mult imea o a solut iilor. Nu se cunoaste un procedeu general
de determinare a unei astfel de baze.

In schimb, atunci cand matricea A
este constanta (cazul sistemelor diferent iale liniare omogene cu coecient i
constant i) exista metode pentru construct ia unei baze.
O alta problema importanta este ca, date n solut ii ale sistemului (7.3),
sa se gaseasca condit ii necesare si suciente ca acestea sa e liniar indepe-
nedente (adica baza).

In acest scop, e x
1
, x
2
, . . . , x
n
: I R
n
solut ii ale sistemului (7.3)
si introducem aplicat ia X : I /
n
(R), care n ecare punct t I da
matricea avand pe coloane componentele acestor vectori. Mai precis, daca
x
i
(t) =
_
_
_
_
_
x
i
1
(t)
x
i
2
(t)
.
.
.
x
i
n
(t)
_
_
_
_
_
, pentru 1 i n,
85
atunci
(7.5) X(t) =
_
_
_
_
_
x
1
1
(t) x
2
1
(t) . . . x
n
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) . . . x
n
2
(t)
.
.
.
x
1
n
(t) x
2
n
(t) . . . x
n
n
(t)
_
_
_
_
_
= col
_
x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)
_
, t I.
Definitia 7.1.2. Matricea X denita prin (7.5) se numeste matrice aso-
ciata sistemului de solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
o.
Observatia 7.1.2. Din faptul ca ecare coloana a matricei X este solut ie
a sistemului (7.3), rezulta ca X este solut ie pentru sistemul matriceal
(7.6) X

(t) = A(t)X(t), t I.
Prin X

(t) am notat matricea formata din derivatele elementelor matricei

X(t).
Definitia 7.1.3. Matricea asociata unui sistem fundamental de solut ii
ale ecuat iei (7.3) se numeste matrice fundamentala a sistemului (7.3).
Observatia 7.1.3. Sistemul (7.3) are o innitate de matrice fundamen-
tale, deoarece spat iul o al solut iilor acestui sistem are o innitate de baze.
Se poate, de fapt, demonstra ca orice alt a matrice fundamentala a sis-
temului (7.3) se obt ine prin nmult irea lui X(t) cu o matrice constanta
nesingulara de ordin n (Y este matrice fundamentala pentru sistemul
(7.3) C /
n
(R), cu det C ,= 0 astfel ncat Y (t) = X(t)C, t I).
Propozitia 7.1.1. Daca X este o matrice fundamental a pentru sistemul
(7.3), atunci solut ia generala a sistemului (7.3) se reprezinta sub forma:
(7.7) x(t) = X(t)c, t I,
unde c R
n
este un vector constant.
Demonstratie.
X(t)c =
_
_
_
_
_
x
1
1
(t) x
2
1
(t) . . . x
n
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) . . . x
n
2
(t)
.
.
.
x
1
n
(t) x
2
n
(t) . . . x
n
n
(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
n
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
c
1
x
1
1
(t) +c
2
x
2
1
(t) + +c
n
x
n
1
(t)
c
1
x
1
2
(t) +c
2
x
2
2
(t) + +c
n
x
n
2
(t)
.
.
.
c
1
x
1
n
(t) +c
2
x
2
n
(t) + +c
n
x
n
n
(t)
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
n

i=1
c
i
x
i
1
(t)
n

i=1
c
i
x
i
2
(t)
.
.
.
n

i=1
c
i
x
i
n
(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
86
=
n

i=1
c
i
_
_
_
_
_
x
i
1
(t)
x
i
2
(t)
.
.
.
x
i
n
(t)
_
_
_
_
_
=
n

i=1
c
i
x
i
(t), t I,
adica scrierea matriceala a relat iei (7.4).
Definitia 7.1.4. Daca X este matricea asociata unui sistem de solut ii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
o, determinantul sau W : I R, W(t) = det X(t), t I,
se numeste wronskianul asociat sistemului de solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Teorema 7.1.2. ( Liouville) Dac a W este wronkianul unui sistem de
n solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
(nu neaparat fundamental) ale lui (7.3), atunci
(7.8) W(t) = W(t
0
)e

t
t
0
tr A(s)ds
, t I,
unde t
0
I este xat, iar tr A(s) =
n

i=1
a
ii
(s) este urma matricei A(s),
s I.
Pentru a demonstra aceasta teorema avem nevoie de urmatorul rezultat
auxiliar, care se obt ine cu ajutorul denit iei unui determinant:
Lema 7.1.1. Daca d
ij
: I R, 1 i, j n sunt funct ii derivabile pe I,
atunci funct ia D : I R, D(t) = [d
ij
(t)[
nn
, t I este derivabila pe I si
D

(t) =
n

k=1
D
k
(t), t I, unde D
k
este determinantul obt inut din D prin
nlocuirea elementelor liniei k cu derivatele acestora, k 1, 2, . . . , n.
Demonstratia teoremei 7.1.2. Din lema precedenta rezulta ca W este
derivabila pe I; o derivam.
Pentru claritate, vom detalia demonstrat ia n cazul n = 3. Are loc
W

(t) =
_
_

x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

_
_

=
_
_

_
x
1
1
_

(t)
_
x
2
1
_

(t)
_
x
3
1
_

(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

_
_
+
_
_

x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
_
x
1
2
_

(t)
_
x
2
2
_

(t)
_
x
3
2
_

(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

_
_
+
_
_

x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
_
x
1
3
_

(t)
_
x
2
3
_

(t)
_
x
3
3
_

(t)

_
_
= D
1
(t) +D
2
(t) +D
3
(t).
Folosind faptul ca x
1
, x
2
, x
3
sunt solut ii pentru sistemul (7.3) si pro-
prietat ile determinant ilor, rezulta ca
D
1
(t) =

i=1
a
1i
(t)x
1
i
(t)
3

i=1
a
1i
(t)x
2
i
(t)
3

i=1
a
1i
(t)x
3
i
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

87
= a
11
(t)

x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

+a
12
(t)

x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

+a
13
(t)

x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)

= a
11
(t)W(t) (se observa ca ultimii
doi determinant i din suma sunt nuli, avand cate doua linii identice).
Analog, D
2
(t) = a
22
(t)W(t), D
3
(t) = a
33
(t)W(t).
Deci W

(t) = [a
11
(t) +a
22
(t) +a
33
(t)] W(t), adica
W

(t) = [tr A(t)]W(t), t I.

Aceasta este o ecuat ie liniara omogena, de unde rezulta (7.8).
Pentru a face demonstrat ia ntr-o dimensiune n N

oarecare se va
proceda asemanator.
Teorema 7.1.3. Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
un sistem de solut ii ale ecuat iei (7.3).
Fie X matricea si W wronskianul asociate acestui sistem de solut ii. Urmatoarele
condit ii sunt echivalente:
i) matricea X este fundamentala;
ii)W(t) ,= 0 pentru orice t I;
iii) exista un punct t
0
I astfel nc at W(t
0
) ,= 0.
Demonstratie. Vom ar ata ca i)=ii)=iii)=i).
i)=ii): Daca X este matrice fundamentala, atunci x
1
, x
2
, . . . , x
n

este un sistem liniar independent de solut ii pentru (7.3). Presupunem prin

reducere la absurd ca exist a un punct t
0
I astfel ncat W(t
0
) = 0.

In acest
caz sistemul algebric liniar si omogen X(t
0
)c = 0, care are determinantul
W(t
0
) = 0, va admite o solut ie nebanala c
0
= (c
01
, c
02
, . . . , c
0n
) R
n
0.
Fie
(7.9) y(t) = X(t)c
0
.
Comparand cu formula (7.7), rezulta ca y(t) este solut ie pentru sistemul
diferent ial (7.3).

In plus, y(t
0
) = X(t
0
)c
0
= 0. Deci problema Cauchy
_
x

(t) = A(t)x(t)
x(t
0
) = 0
admite, pe langa solut ia nul a, solut ia y(t). Din partea de unicitate a teoremei
7.0.2 rezulta ca y(t) = 0 pentru orice t I.

Inlocuind n (7.9), vom obt ine
X(t)c
0
= 0 pentru un vector c
0
,= 0, adica, echivalent,
n

i=1
c
0i
x
i
(t) = 0 pentru
orice t I, ceea ce contrazice independent a sistemului x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
ii)=iii): evident
iii)=i): Stim ca exista un t
0
I astfel ncat W(t
0
) ,= 0. Presupunem
prin reducere la absurd ca sistemul x
1
, x
2
, . . . , x
n
este liniar dependent,
88
adica exista c = (c
1
, c
2
, . . . , c
n
) R
n
, c ,= 0 astfel ncat
n

i=1
c
i
x
i
(t) = 0 pentru
orice t I sau, echivalent, X(t)c = 0 pentru orice t I.

In particular,
(7.10) X(t
0
)c = 0.
Sistemul (7.10) este un sistem algebric liniar si omogen. De vreme ce admite
solut ii nenule, nseamna ca determinantul sau este nul: det X(t
0
) = 0. Altfel
spus, W(t
0
) = 0 (contradict ie! ).
Observatia 7.1.4. Echivalent a ii)=iii) poate stabilita si prin teo-
rema lui Liouville, folosind faptul ca funct ia exponent iala este strict po
zitiva.
Observatia 7.1.5. Fie t
0
I, x
0
R
n
si X o matrice fundamentala
pentru sistemul (7.3). Atunci unica solut ie a problemei Cauchy
_
x

(t) = A(t)x(t)
x(t
0
) = x
0
este data de formula:
(7.11) x(t) = X(t)X
1
(t
0
)x
0
, t I.

Intr-adevar, din (7.7), avem x(t) = X(t)c, t I, unde c R

n
. Im-
punand condit ia x(t
0
) = x
0
rezulta ca X(t
0
)c = x
0
. Dar, conform teoremei
7.1.3, i)=ii), X(t
0
) este matrice inversabila si atunci c = X
1
(t
0
)x
0
. Uni-
citatea rezulta din teorema 7.0.2.
7.2. Sisteme liniare neomogene. Formula variat iei constantelor
Fie sistemul diferent ial de ordinul ntai liniar, neomogen:
(7.12) x

(t) = A(t)x(t) +b(t),

unde A : I /
n
(R) si b : I R sunt funct ii continue (adica A(t) =
(a
ij
(t))
nn
, b(t) = (b
i
(t))
n1
si a
ij
, b
i
: I R sunt continue, 1 i, j n).
Fie sistemul liniar omogen atasat:
(7.13) x

(t) = A(t)x(t).
Daca stim sa rezolvam sistemul omogen (7.13), oare putem spune ceva
despre solut iile sistemului neomogen (7.12)? Teorema de mai jos da o
metoda de determinare a solut iei generale a sistemului (7.12) cu ajutorul
solut iei generale a sistemului omogen atasat (7.13):
Teorema 7.2.1. Fie X o matrice fundamentala a sistemului omogen
(7.13) si e y : I R
n
o solut ie a sistemului neomogen (7.12). O funct ie
x : I R
n
este solut ie a sistemului neomogen (7.12) x este de forma:
(7.14) x(t) = X(t)c +y(t), t I,
unde c R
n
este un vector constant.
89
Altfel spus, solut ia generala a sistemului neomogen (7.12) este data de
suma dintre solut ia generala a sistemului omogen atasat (7.13) (X(t)c) si o
solut ie particulara a lui (7.12) (y).
Observatia 7.2.1. O matrice fundamentala se asociaza numai unui sis-
tem liniar omogen.
Demonstratie. : Presupunem ca x este solut ie pentru sistemul
(7.12). Demonstram ca x este de forma (7.14).
Fie z : I R
n
, z(t) = x(t) y(t), t I. Ca diferent a a doua funct ii
derivabile, z este derivabila pe I si
z

(t) = x

(t) y

(t) = A(t)x(t) +b(t) A(t)y(t) b(t)

= A(t)(x(t) y(t)) = A(t)z(t), t I.
Deci z este solut ie a sistemului omogen (7.13) si, n conformitate cu relat ia
(7.7), ea este de forma z(t) = X(t)c, t I, unde c R
n
este un vector
constant.
Prin urmare, x(t) y(t) = X(t)c, t I.
: Fie x funct ia denita prin (7.14). Aratam ca x este solut ie pentru
(7.12).
Cum X()c este solut ie a sistemului omogen (7.13) si y este solut ie pentru
(7.12), rezulta ca x este derivabila pe I. Mai mult,
x

(t) = X

(t)c +y

(t) = A(t)X(t)c +A(t)y(t) +b(t)

= A(t)[X(t)c +y(t)] +b(t) = A(t)x(t) +b(t), t I.
Asadar x verica (7.12).
Teorema 7.2.2. (Formula variat iei constantelor) Fie X o matrice
fundamentala a sistemului omogen (7.13). Atunci pentru orice t
0
I si
orice x
0
R
n
, unica solut ie x : I R
n
a problemei Cauchy
(7.15)
_
x

(t) = A(t)x(t) +b(t)

x(t
0
) = x
0
este data de:
(7.16) x(t) = X(t)X
1
(t
0
)x
0
+
_
t
t
0
X(t)X
1
(s)b(s)ds, , t I.
Demonstratie. Plecand de la formula (7.7) de la sisteme omogene, vom
cauta unica solut ie a problemei Cauchy (7.15) de forma:
(7.17) x(t) = X(t)c(t), t I,
unde c : I R
n
este o funct ie de clasa C
1
pe care intent ionam sa o deter-
minam.

In acest scop impunem condit ia ca x dat de (7.17) sa e solut ie a
problemei Cauchy (7.15):
X

(t)c(t) +X(t)c

(t) = A(t)X(t)c(t) +b(t), t I

90
(7.6)
=A(t)X(t)c(t) +X(t)c

(t) = A(t)X(t)c(t) +b(t), t I,

echivalent,
(*) X(t)c

(t) = b(t), t I.
Cum X(t) este nesingulara pentru orice t I, rezulta ca
c

(t) = X
1
(t)b(t), t I.
Integram aceasta relat ie n ambii membri de la t
0
la t si obt inem cu ajutorul
formulei Leibniz-Newton ca
c(t) c(t
0
) =
_
t
t
0
X
1
(s)b(s)ds.

Inlocuind n (7.17), rezulta ca

x(t) = X(t)c(t
0
) +X(t)
_
t
t
0
X
1
(s)b(s)ds, t I,
adica, echivalent, comutand X(t) cu integrala (se folosesc liniaritatea inte-
gralei si faptul ca X(t) nu depinde de variabila de integrare s),
(7.18) x(t) = X(t)c(t
0
) +
_
t
t
0
X(t)X
1
(s)b(s)ds, t I.

Il vom determina pe c(t

0
) punand condit ia init iala x(t
0
) = x
0
, care implica
x
0
= X(t
0
)c(t
0
) =c(t
0
) = X
1
(t
0
)x
0
.

Inlocuind n (7.18) deducem (7.16).

Observatia 7.2.2. Numele de formula variat iei constantelor se da-
toreaza faptului ca se caut a o solut ie particulara a sistemului neomogen
nlocuind constanta c ce apare n reprezentarea solut iei generale a sistemului
omogen cu o funct ie ce variaz a odata cu timpul.
Observatia 7.2.3. Formula (7.18) ne arata cum poate scrisa solut ia
generala a sistemului neomogen (7.12) utilizand doar o matrice fundamentala
a sistemului omogen asociat (7.13):
x(t) = X(t)c +
_
t
t
0
X(t)X
1
(s)b(s)ds, , t I
(t
0
I xat, c R
n
constant).
Observatia 7.2.4. Din cele demonstrate pana n acest moment rezult a
ca pentru rezolvarea unui sistem de ecuat ii diferent iale liniare este sucient
sa determinam o matrice fundamentala a sistemului omogen asociat. Pentru
sistemele neautonome (cu elementele matricei A depinzand de t) nu exista
nsa o metoda generala de determinare a unei matrice fundamentale.
91

In cazul n care elementele matricei A sunt constante (sisteme dife

rent iale liniare cu coecient i constant i) exista mai multe metode de deter-
minare a unei astfel de matrice fundamentale.
7.3. Ecuat ii diferent iale de ordinul n liniare
Aceste ecuat ii au forma:
(7.19) x
(n)
(t) +a
1
(t)x
(n1)
(t) + +a
n1
(t)x

(t) +a
n
(t)x(t) = f(t),
unde n N

, iar a
1
, a
2
, . . . , a
n1
, a
n
, f : I R sunt funct ii continue (I R
ind un interval nevid, deschis).
Prin intermediul transformarii
_

_
y
1
= x
y
2
= x

.
.
.
y
n
= x
(n1)
ecuat ia (7.19) poate rescrisa, echivalent, sub forma unui sistem de n ecuat ii
diferent iale de ordinul ntai liniare, n necunoscutele y
1
(t), . . . , y
n
(t):
(7.20)
_

_
y

1
= y
2
y

2
= y
3
.
.
.
y

n1
= y
n
y

n
= a
n
(t)y
1
a
n1
(t)y
2
. . . a
1
(t)y
n
(t) +f(t).
Sistemul (7.20) este de forma:
(7.21) y

(t) = A(t)y(t) +b(t),

unde, pentru t I:
y(t) =
_
_
_
_
_
_
_
y
1
(t)
y
2
(t)
.
.
.
y
n1
(t)
y
n
(t)
_
_
_
_
_
_
_
R
n
; b(t) =
_
_
_
_
_
_
_
0
0
.
.
.
0
f(t)
_
_
_
_
_
_
_
R
n
;
A(t) =
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 . . . 0 0
0 0 1 . . . 0 0
.
.
.
0 0 0 . . . 0 1
a
n
(t) a
n1
(t) a
n2
(t) . . . a
2
(t) a
1
(t)
_
_
_
_
_
_
_
/
n
(R).
Toate considerat iile facute anterior pentru sisteme diferent iale liniare se
pot reformula pentru ecuat ia (7.19).
Definitia 7.3.1. Daca n (7.19) f(t) = 0, pentru tot i t I, atunci
ecuat ia (7.19) se numeste omogena, iar n caz contrar, neomogena.
92
Teorema 7.3.1. Pentru orice t
0
I si orice x
0
= (x
01
, . . . , x
0n
) R
n
,
problema Cauchy
(7.22)
_

_
x
(n)
(t) +a
1
(t)x
(n1)
(t) + +a
n1
(t)x

(t) +a
n
(t)x(t) = f(t)
x(t
0
) = x
01
x

(t
0
) = x
02
. . .
x
(n1)
(t
0
) = x
0n
are o solut ie unica x : I R.
Demonstratie. Cu notat iile introduse anterior, problema Cauchy (7.22)
este echivalenta cu problema Cauchy
_
y

(t) = A(t)y(t) +b(t)

y(t
0
) = x
0
, despre
care stim ca are o solut ie unica denita pe ntreg intervalul I (teorema
7.0.2).
7.3.1. Ecuat ii diferent iale de ordin n liniare omogene. Consi-
deram ecuat ia omogena asociata ecuat iei (7.19):
(7.23) x
(n)
(t) +a
1
(t)x
(n1)
(t) + +a
n1
(t)x

(t) +a
n
(t)x(t) = 0.
Are loc urmatoarea teorema de structura a mult imii solut iilor:
Teorema 7.3.2. Mult imea solut iilor ecuat iei omogene (7.23) este un
spat iu liniar real de dimensiune n (n ind ordinul ecuat iei).
Demonstratie. Fie o
n
= x : I R [ x solut ie pentru (7.23).
Se constata ca
o
n
C
n
(I; !) = x : I R [ x funct ie de clasa C
n
pe I,
pentru ca orice solut ie a unei ecuat ii diferent iale de ordin n este n primul
rand, prin denit ie, funct ie de clasa C
n
. Mai mult, o
n
este chiar subspat iu
liniar al spat iului liniar real C
n
(I; !), deoarece pentru orice doua solut ii ale
ecuat iei (7.23), x
1
, x
2
o
n
, si orice doi scalari , R, se observa ca x
1
+
x
2
este, la randul ei, solut ie a lui (7.23) ((x
1
+ x
2
)
(k)
= x
(k)
1
+ x
(k)
2
,
pentru 0 k n, din liniaritatea derivatei de ordin oarecare).
Acum sa notam cu o mult imea solut iilor y : I R
n
ale sistemului liniar
si omogen asociat ecuat iei (7.23):
(7.24) y

= A(t)y.
Din teorema 7.1.1 stim ca o este un spat iu liniar real de dimensiune n, deci
pentru a demonstra ca dim o
n
= n va sucient sa gasim un izomorsm
ntre aceste doua spat ii liniare. Aplicat ia T : o
n
o,
(7.25) T(x) =
_
x, x

, . . . , x
(n1)
_
= (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = y o, x o
n
este un astfel de exemplu.

Intr-adevar:
93
T este operator liniar: pentru orice x, x o
n
si , R, are loc
T (x + x) =
_
x + x, (x + x)

, . . . , (x + x)
(n1)
_
=
_
x + x, x

+ x

, . . . , x
(n1)
+ x
(n1)
_
=
_
x, x

, . . . , x
(n1)
_
+
_
x, x

, . . . , x
(n1)
_
= T(x) +T( x);
T este injectiv: ar trebui de aratat ca daca x, x o si T(x) = T( x),
atunci x = x; dar T(x) = T( x)
_
x, x

, . . . , x
(n1)
_
=
_
x, x

, . . . , x
(n1)
_
,
egalitate care, evident, implica x = x (doua nuple sunt egale daca si numai
daca au componentele situate pe aceleasi locuri egale);
T este surjectiv: pentru orice y o se cere demonstrata existent a unui
element x o
n
vericand T(x) = y; ori, data o solut ie y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
a sistemului liniar si omogen (7.24) asociat ecuat iei (7.23), se ia x = y
1
(=prima componenta a solut iei sistemului (7.24)) si este clar ca x C
n
(I; R),
iar T(x) = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
Asadar T este izomorsm, deci o
n

= o si dim
R
o
n
=dim
R
o = n.
Observatia 7.3.1. Teorema 7.3.2 arata ca determinarea solut iei gene-
rale a ecuat iei (7.23) revine la determinarea a n solut ii particulare liniar
independente ale ecuat iei. Altfel spus, daca x
1
, x
2
, . . . , x
n
o
n
sunt liniar
independente (baza n o
n
), atunci solut ia generala a ecuat iei liniare omo-
gene (7.23) este data de:
(7.26) x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) + +c
n
x
n
(t), t I,
unde c
1
, c
2
, . . . , c
n
R sunt constante.
Definitia 7.3.2. Un sistem x
1
, x
2
, . . . , x
n
o
n
care formeaza o baza n
o
n
se numeste sistem fundamental de solut ii al ecuat iei (7.23).
Definitia 7.3.3. Fie n solut ii ale ecuat iei (7.23), x
1
, x
2
, . . . , x
n
: I R.
Matricea X : I /
n
(R), denita prin
(7.27) X(t) =
_
_
_
_
_
x
1
(t) x
2
(t) . . . x
n
(t)
x

1
(t) x

2
(t) . . . x

n
(t)
.
.
.
x
(n1)
1
(t) x
(n1)
2
(t) . . . x
(n1)
n
(t)
_
_
_
_
_
, t I
se numeste matricea asociata sistemului de solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
o
n
.
Definitia 7.3.4. Matricea asociata unui sistem fundamental de solut ii
ale ecuat iei (7.23) se numeste matrice fundamentala a ecuat iei (7.23).
Definitia 7.3.5. Daca X este matricea asociata unui sistem de solut ii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
o
n
, determinantul sau W : I R, W(t) = det X(t), t I,
se numeste wronskianul asociat sistemului de solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
94
Observatia 7.3.2. Deoarece aplicat ia T denita prin (7.25) este un izo-
morsm ntre o
n
si o, rezulta ca un sistem de solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
: I R
ale ecuat iei (7.23) este fundamental daca si numai dac a y
1
= T(x
1
), y
2
=
T(x
2
), . . . , y
n
= T(x
n
) este un sistem fundamental de solut ii pentru siste-
mul omogen (7.24) atasat sistemului (7.21). Aceasta observat ie ne permite
sa reformulam rezultatele stabilite pentru sisteme liniare omogene n cazul
ecuat iei diferent iale de ordin n liniare.
Teorema 7.3.3. ( Liouville) Daca W este wronkianul unui sistem de
n solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
ale ecuat iei (7.23), atunci
(7.28) W(t) = W(t
0
)e

t
t
0
a
1
(s)ds
, t I,
unde t
0
I este xat.
Demonstratie. Din teorema 7.1.2,
W(t) = W(t
0
)e

t
t
0
tr A(s)ds
, t I,
unde A(t) este matricea sistemului (7.24), matrice care are urma
tr A(t) = a
1
(t), t I
(a se vedea la pagina 92 cum a fost introdusa matricea A(t)).
Observatia 7.3.3. Din relat ia (7.28) se obt ine ca daca a
1
(t) = 0, t
I, atunci orice sistem de n solut ii ale ecuat iei (7.23) are wronskianul con-
stant pe I: W(t) = W(t
0
), t I.
Teorema 7.3.4. Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
: I R un sistem de solut ii ale
ecuat iei (7.23). Fie X matricea si W wronskianul asociate acestui sistem de
solut ii. Urmatoarele condit ii sunt echivalente:
i) matricea X este fundamentala;
ii)W(t) ,= 0 pentru orice t I;
iii) exista un punct t
0
I astfel nc at W(t
0
) ,= 0.
Demonstratie. Este o consecint a a teoremei 7.1.3.
7.3.2. Ecuat ii diferent iale de ordin n liniare neomogene. Me-
toda variat iei constantelor.
Teorema 7.3.5. Solut ia generala x a ecuat iei liniare neomogene (7.19)
este de forma
(7.29) x(t) = x
omog
(t) +x
p
(t), t I,
unde x
omog
este solut ia generala a ecuat iei omogene (7.23) asociate ecuat iei
(7.19), iar x
p
: I R este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene (7.19).
95
Demonstratie. Rezultatul urmeaza din teorema 7.2.1.
Metoda variat iei constantelor
Presupunem ca am putut determina un sistem fundamental de solut ii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
pentru ecuat ia liniara omogena (7.23); e X(t) matricea aso-
ciata acestui sistem de solut ii (denita prin relat ia (7.27); desigur, X(t) este
o matrice fundamentala.
Conform formulei (7.26, orice solut ie a ecuat iei omogene (7.23 este de
forma
x
omog
(t) =
n

i=1
c
i
x
i
(t), t I,
cu c
1
, c
2
, . . . , c
n
R constante.

In cazul ecuat iei neomogene (7.19) vom proceda ca n cazul sistemelor

diferent iale liniare si vom cauta o solut ie de forma
(7.30) x
omog
(t) =
n

i=1
c
i
(t)x
i
(t),
unde c
1
, c
2
, . . . , c
n
: I R sunt funct ii de clasa C
1
. Amintim condit ia
(*) X(t)c

(t) = b(t)
dedusa la sisteme liniare neomogene pentru determinarea vectorului
c(t) =
_
_
_
_
_
c
1
(t)
c
2
(t)
.
.
.
c
n
(t)
_
_
_
_
_
.
Scriind aceasta condit ie pe larg, obt inem sistemul:
(7.31)
_

_
c

1
(t)x
1
(t) + c

2
(t)x
2
(t) + + c

n
(t)x
n
(t) = 0
c

1
(t)x

1
(t) + c

2
(t)x

2
(t) + + c

n
(t)x

n
(t) = 0
.
.
.
c

1
(t)x
(n2)
1
(t) + c

2
(t)x
(n2)
2
(t) + + c

n
(t)x
(n2)
n
(t) = 0
c

1
(t)x
(n1)
1
(t) + c

2
(t)x
(n1)
2
(t) + + c

n
(t)x
(n1)
n
(t) = f(t)
Sistemul (7.31) este un sistem algebric liniar si omogen, cu n ecuat ii si n
necunoscute, anume c

1
(t), c

2
(t),. . ., c

n
(t). Determinantul acestui sistem este
det X(t) ,= 0, t I (se aplica teorema 7.3.4, stiind ca X(t) este matrice
fundamentala). Avem de-a face, asadar, cu un sistem Cramer, care va
admite o solut ie unica.
Dupa aarea funct iilor c

1
(t), c

2
(t),. . ., c

n
(t), vom determina c
1
(t), c
2
(t),. . .,
c
n
(t) prin integrare; ecare din funct iile c
i
(t), 1 i n, va depinde de cate
o constanta reala - n total, n constante. Aceste n constante se pot deter-
mina n mod unic din condit iile init iale asociate ecuat iei (7.19) (obt inem un
sistem algebric liniar de n ecuat ii cu n necunoscute, al carui determinant
este det W(t
0
) ,= 0, deci tot un sistem Cramer).
96
Observatia 7.3.4. O problema esent iala este problema determinarii
unui sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei liniare omogene (7.23). Aceasta
problema nu poate rezolvat a explicit n cazul general al ecuat iilor cu coecient i
variabili (adica pentru a
1
, a
2
, . . . , a
n
dependente de t).
7.4. Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i
Ecuat iile diferent iale liniare cu coecient i constant i reprezinta un caz
particular al ecuat iei (7.19): acela cand coecient ii a
1
, a
2
, . . . , a
n
nu depind
de t. Prezentam n continuare metode de rezolvare a acestora.
7.4.1. Ecuat ii diferent iale liniare si omogene cu coecient i cons-
tant i. Determinarea unui sistem fundamental de solut ii. Ne pro-
punem sa determinam un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
diferent iala liniara si omogena cu coecient i constant i
(7.32) x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n1
x

+a
n
x = 0,
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
R sunt constante.
Cautam o solut ie particulara de forma x
p
(t) = e
t
(cu constant).
Atunci x

p
(t) = e
t
, x

p
(t) =
2
e
t
, . . ., x
(n)
p
(t) =
n
e
t
si nlocuirea n
ecuat ia (7.32) conduce la
(7.33) e
t
_

n
+a
1

n1
+ +a
n1
+a
n
_
= 0.
Polinomul
(7.34) L() =
n
+a
1

n1
+ +a
n1
+a
n
se numeste polinomul caracteristic asociat ecuat iei diferent iale (7.32), iar
ecuat ia L() = 0 sau
(7.35)
n
+a
1

n1
+ +a
n1
+a
n
= 0
este ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei diferent iale (7.32).
Din teorema fundamentala a algebrei (a se vedea pagina 48) rezulta ca
ecuat ia (7.35) admite exact n radacini complexe, care pot simple sau mul-
tiple. Fie aceste radacini
1
, de multiplicitate m
1
N

,
2
, de multiplicitate
m
2
N

,. . . ,
s
, de multiplicitate m
s
N

; desigur, m
1
+m
2
+ +m
s
= n,
iar
L() = (
1
)
m
1
(
2
)
m
2
. . . (
s
)
m
s
.
Radacinile ecuat iei caracteristice (7.35) se numesc radacini caracteristice
sau autovalori.
Observatia 7.4.1. Putem vorbi despre solut ii ale ecuat iei (7.32) denite
pe un interval real, dar cu valori complexe. Prin denit ie, o asemenea solut ie
este o funct ie x : J R C, astfel ncat x C
n
(J) si
x
(n)
(t) +a
1
x
(n1)
(t) + +a
n1
x

(t) +a
n
x(t) = 0, t J.
La fel ca n cazul solut iilor cu valori reale, se poate arata ca solut iile com-
plexe sunt denite pe ntreg R, iar mult imea lor are structura de spat iu
97
liniar ndimensional peste C. De asemenea, se pot introduce (exact n
acelasi mod) not iunile de sistem fundamental de solut ii, matrice fundamen-
tala, wronskian.
Relat ia (7.33) ne spune ca e
t
va solut ie a ecuat iei (7.32) daca si numai
daca este radacina a ecuat iei caracteristice (7.35). Distingem doua situat ii:
ecuat ia caracteristica poate avea doar radacini simple sau poate admite si
radacini multiple.
Cazul A) Daca ecuat ia caracteristica (7.35) are n radacini dis-
tincte (reale sau complexe)
1
,
2
, . . . ,
n
, atunci funct iile x
1
(t) = e

1
t
,
x
2
(t) = e

2
t
, . . ., x
n
(t) = e

n
t
sunt solut ii ale ecuat iei (7.32). Mai mult, ele
formeaza un sistem fundamental de solut ii.

Intr-adevar, se aplica teorema
7.3.4, ii) i), deoarece wronskianul acestui sistem de solut ii este
W(t) =

1
t
e

2
t
. . . e

n
t

1
e

1
t

2
e

2
t
. . .
n
e

n
t
.
.
.

n1
1
e

1
t

n1
2
e

2
t
. . .
n1
n
e

n
t

= e

1
t
e

2
t
. . . e

n
t

1 1 . . . 1

1

2
. . .
n
.
.
.

n1
1

n1
2
. . .
n1
n

= e

1
t
e

2
t
. . . e

n
t

1i<jn
(
j

i
) ,= 0, t R.

In calcul am folosit faptul ca ultimul determinant este de tip Vandermonde.

In aceste condit ii, solut ia generala a ecuat iei (7.32) va

x(t) = c
1
e

1
t
+c
2
e

2
t
+ +c
n
e

n
t
, t R,
cu c
1
, c
2
, . . . , c
n
R constante.
Cazul B) Daca ecuat ia caracteristica (7.35) are (si) radacini
multiple, atunci sa observam mai ntai ca operatorul diferent ial liniar
L(D)(y) = y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n1
y

+a
n
y
verica relat ia
L(D)
_
ye
t
_
= e
t
_
yL() +
1
1!
y

() +
1
2!
y

() (7.36)
+ +
1
n!
y
(n)
L
(n)
()
_
, C, y C
n
(prin L
(k)
am notat derivata de ordin k a polinomului caracteristic, adica
L
(k)
() = n(n1). . .(nk+1)
nk
+(n1)(n2). . .(nk)a
1

nk1
+ ).
98

Intr-adevar, e C si y C
n
oarecare xate. Avem
L(D)
_
ye
t
_
=
_
ye
t
_
(n)
+a
1
_
ye
t
_
(n1)
+ +a
n1
_
ye
t
_

+a
n
ye
t
.
Din regula lui Leibniz de derivare a produsului a doua funct ii:
(yz)
(m)
=
m

k=0
C
k
m
y
(k)
z
(mk)
=
m

k=0
m!
k!(mk)!
y
(k)
z
(mk)
deducem, pentru 0 m n, ca
_
ye
t
_
(m)
=
m

k=0
m!
k!(mk)!
y
(k)
_
e
t
_
(mk)
=
m

k=0
m!
k!(mk)!
y
(k)

mk
e
t
= e
t
m

k=0
m!
k!(mk)!

mk
y
(k)
,
prin urmare
(7.37) L(D)
_
ye
t
_
= e
t
n

k=0
L
k
()y
(k)
,
unde L
k
sunt polinoame de ordin n k, 0 k n. Ramane sa aratam ca
L
k
() =
1
k!
L
(k)
(). Vom lua n (7.37) y = e
t
, cu C oarecare, si obt inem
(7.38) L(D)
_
e
(+)t
_
= e
t
n

k=0
L
k
()
k
e
t
, t R.

Intrucat
L(D)
_
e
t
_
=
_
e
t
_
(n)
+a
1
_
e
t
_
(n1)
+ +a
n1
_
e
t
_

+a
n
e
t
=
n
e
t
+a
1

n1
e
t
+ +a
n1
e
t
+ +a
n
e
t
= e
t
_

n
+a
1

n1
+ +a
n1
+a
n
_
= e
t
L(), t R, C,
relat ia (7.38) devine
e
(+)t
L( +) = e
(+)t
n

k=0
L
k
()
k
, C,
adica
L( +) =
n

k=0
L
k
()
k
, C.
Pe de alta parte, din formula lui Taylor,
L( +) =
n

k=0
1
k!
L
(k)
()
k
, C.
99
Comparand ultimele doua relat ii, deducem
L
k
() =
1
k!
L
(k)
(), 0 k n,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Fie acum radacina
1
, de multiplicitate m
1
n, a ecuat iei caracteristice
(7.35). Atunci L(
1
) = L

(
1
) = = L
(m
1
1)
(
1
) = 0, L
(m
1
)
(
1
) ,= 0.
Ecuat ia diferent iala L(D)
_
ye
t
_
= 0 se rescrie, folosind relat ia (7.36),
1
m
1
!
L
(m
1
)
(
1
)y
(m
1
)
+
1
(m
1
+ 1)!
L
(m
1
+1)
(
1
)y
(m
1
+1)
+ +
1
n!
L
(n)
(
1
)y
(n)
= 0.
Este usor de observat ca polinoamele de grad (m
1
1) n t sunt solut ii
particulare y ale acestei ecuat ii, deoarece au derivatele de ordin mai mare
sau egal cu m
1
identic nule. Prin urmare, autovalorii
1
de multiplicitate
m
1
i corespunde o solut ie pentru ecuat ia (7.32) de forma
e

1
t
_
c
0
+c
1
t + +c
m
1
1
t
m
1
1
_
e

1
t
(unde c
0
, c
1
, . . . , c
m
1
1
sunt constante) sau, altfel spus, m
1
solut ii de forma
e

1
t
, te

1
t
, t
2
e

1
t
, . . . , t
m
1
1
e

1
t
.
Teorema 7.4.1. Daca ecuat ia caracteristica (7.35) are r ad acinile (reale
sau complexe)
1
de multiplicitate m
1
,
2
de multiplicitate m
2
,. . . ,
s
de
multiplicitate m
s
, atunci sistemul de solut ii (cu valori complexe)
(7.39)
e

1
t
, te

1
t
, . . . , t
m
1
1
e

1
t
;
e

2
t
, te

2
t
, . . . , t
m
2
1
e

2
t
;
.
.
.
e

s
t
, te

s
t
, . . . , t
m
s
1
e

s
t
asociat ecuat iei liniare omogene (7.32) este fundamental.
Demonstratie. Am aratat mai sus ca toate funct iile (7.39) sunt solut ii
pentru ecuat ia (7.32), n total m
1
+ m
2
+ + m
s
= n solut ii. Vericam
acum liniara lor independent a peste C, lucru ce va asigura ca ele formeaza
un sistem fundamental de solut ii (a se vedea observat ia 7.3.1).
Consideram constantele c
1
, c
2
, . . . , c
n
C astfel ncat
c
1
e

1
t
+c
2
te

1
t
+ +c
n
t
m
s
1
e

s
t
= 0, t R.
Aceasta egalitate se rescrie
e

1
t
g
1
(t) +e

2
t
g
2
(t) + +e

s
t
g
s
(t) = 0, t R,
unde g
k
sunt funct ii polinomiale de grad cel mult m
k
, pentru 1 k s.

Impart ind ambii membri prin e

1
t
,= 0, se obt ine
g
1
(t) +e
(
2

1
)t
g
2
(t) + +e
(
s

1
)t
g
s
(t) = 0, t R,
care devine dupa m
1
grad g
1
derivari
e
(
2

1
)t
h
2
(t) + +e
(
s

1
)t
h
s
(t) = 0, t R,
100
unde h
2
, . . . , h
s
sunt funct ii polinomiale cu
grad h
k
= grad g
k
, pentru 2 k s.

Impart ind ambii membri prin e

(
2

1
)t
,= 0, rezulta
h
2
(t) +e
(
3

2
)t
h
3
(t) + +e
(
s

2
)t
h
s
(t) = 0, t R.
Repetand acest procedeu, se ajunge la
e
(
s

s1
)t
u
s
(t) = 0, t R,
unde grad u
s
= =grad h
s
=grad g
s
.

Intrucat exponent ialele nu se
anuleaza pe R, deducem ca u
s
(t) = 0, t R, adica u
s
0, si, prin urmare,
g
s
0 (deoarece grad g
s
=grad u
s
= si singurul polinom de grad
este polinomul nul).

In acest fel am demonstrat ca
c
nm
s
+1
= = c
n
= 0.
Analog rezulta ca g
1
0, g
2
0,. . ., g
s1
0. Atunci
c
1
= c
2
= = c
n
= 0,
ceea ce implica liniara independent a a sistemului (7.39) si ncheie demonstrat ia
teoremei.
Observatia 7.4.2. Atunci cand ecuat ia caracteristica (7.35) are (si)
radacini din CR, n sistemul (7.39) vor apare (si) funct ii complexe. Pentru
a evita aceasta situat ie, se nlocuieste sistemul fundamental (7.39) cu un
sistem fundamental alcatuit numai din funct ii reale.
Mai exact, stim de la algebr a ca daca un polinom cu coecient i reali are
o radacina num ar complex, atunci si complex conjugatul acelui num ar va
radacina (de aceeasi multiplicitate) a polinomului. Asadar, autovalorile pur
complexe vor apare grupate n perechi conjugate de forma ( + i, i).
Sa ne amintim ca
e
(+i)t
= e
t
(cos t +i sin t) ,
e
(i)t
= e
t
(cos t i sin t) ,
de unde rezulta prin adunare, respectiv scadere, ca
e
t
cos t =
1
2
_
e
(+i)t
+e
(i)t
_
,
e
t
sin t =
1
2i
_
e
(+i)t
e
(i)t
_
.
Daca i sunt radacini de multiplicitate m ale ecuat iei carateristice (7.35),
ne propunem s a nlocuim cele 2m funct ii complexe corespunzatoare acestor
autovalori n sistemul fundamental (7.39), anume
e
(+i)t
, te
(+i)t
, . . . , t
m1
e
(+i)t
, (7.40)
e
(i)t
, te
(i)t
, . . . , t
m1
e
(i)t
,
101
cu funct iile reale (tot n numar de 2m)
e
t
cos t, te
t
cos t, . . . , t
m1
e
t
cos t, (7.41)
e
t
sin t, te
t
sin t, . . . , t
m1
e
t
sin t.

Intrucat am efectuat operat ii liniare (semisuma, semidiferent a pe i =

1)
ntre liniile tabloului (7.39), sistemul de funct ii (7.41) va alcatuit tot din
solut ii ale ecuat iei (7.32) si va genera acelasi subspat iu liniar peste C ca si
(7.40).
Proced and n acest fel pentru toate autovalorile pur complexe, vom forma
un sistem fundamental de solut ii peste C pentru ecuat ia (7.32). Aceste solut ii
vor liniar independente si peste R, prin urmare dau un sistem fundamental
de solut i, de aceasta data cu valori reale.

In concluzie, solut ia generala a ecuat iei liniare omogene (7.32) va o

combinat ie liniara de exponent iale si expresii de forma (7.41).
7.4.2. Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i neo-
mogene. Determinarea unei solut ii particulare atunci cand mem-
brul drept este un cvasipolinom. Consideram ecuat ia liniara cu coecient i
constant i neomogena
(7.42) x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n1
x

+a
n
x = f(t),
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
R sunt constante, iar f : I R este o funct ie continua.
Stim ca determinarea unui sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
omogena (7.32) asociata lui (7.42) permite rezolvarea ecuat iei (7.42) prin
metoda variat iei constantelor (a se consulta sect iunea 7.3.2).
Atunci cand membrul drept f al ecuat iei (7.42) este un cvasipolinom
(adica are una din formele (7.43) sau (7.46) de mai jos), se poate aa o
solut ie particulara x
p
(t) a ecuat iei neomogene printr-o metoda mai directa,
care nu implica nicio integrare. Apoi se aplica teorema 7.3.5.
Cazul A) Daca funct ia f are forma
(7.43) f(t) = e
t
P(t), t I,
unde P este un polinom algebric si este un numar real, atunci se cauta o
solut ie particulara x
p
(t) pentru ecuat ia (7.42) de forma
(7.44) x
p
(t) = t
l
e
t
Q(t),
unde Q este un polinom algebric de acelasi grad cu P, iar l reprezinta mul-
tiplicitatea lui ca radacina a ecuat iei caracteristice (7.35) (daca nu este
radacina a ecuat iei caracteristice, se ia l = 0).

Inlocuindu-l pe x
p
(t) n ecuat ia (7.42), se obt ine
_
t
l
e
t
Q(t)
_
(n)
+a
1
_
t
l
e
t
Q(t)
_
(n1)
+ +a
n1
_
t
l
e
t
Q(t)
_

+a
n
t
l
e
t
Q(t) = e
t
P(t),
102
relat ie echivalenta, conform formulei (7.36), cu
(7.45)
n

k=0
1
k!
L
(k)
()
_
t
l
Q(t)
_
(k)
= P(t)
(L noteaza, din nou, polinomul caracteristic (7.34) al ecuat iei omogene (7.32)
asociate ecuat iei liniare neomogene (7.42)).
Sa nu uitam ca este r adacina de multiplicitate l a ecuat iei caracteristice
(7.35). De aici rezulta ca atunci cand l 1 au loc
L
(k)
() = 0, pentru 0 k l 1
si (7.45) poate rescrisa
n

k=l
1
k!
L
(k)
()
_
t
l
Q(t)
_
(k)
= P(t),
permit and determinarea coecient ilor polinomului Qn mod unic, prin iden-
ticare.
Cazul B) Daca funct ia f are forma
(7.46) f(t) = e
t
(P
1
(t) cos t +P
2
(t) sin t), t I,
unde P
1
, P
2
sunt polinoame algebrice si , R, atunci se cauta o solut ie
particulara x
p
(t) pentru ecuat ia neomogena (7.42) de forma
(7.47) x
p
(t) = t
l
e
t
(Q
1
(t) cos t +Q
2
(t) sin t),
unde Q
1
, Q
2
sunt polinoame algebrice de grad egal cu maxgrad P
1
, grad P
2

si l este multiplicitatea lui = + i C ca radacina a ecuat iei ca-

racteristice (7.35) (daca nu este radacina a ecuat iei caracteristice, se ia
l = 0). Obligand funct ia x
p
(t) sa verice (7.42), putem determina n mod
unic coecient ii polinoamelor Q
1
, Q
2
, prin identicare.
Exemplul 7.4.1. Sa se gaseasca solut ia generala a ecuat iei
(7.48) x

+x

= 2t + 2.
Ecuat ia (7.48) este o ecuat ie diferent iala liniara cu coecient i constant i,
de ordinul al doilea, neomogena.

Intrucat membrul drept al ecuat iei este un
polinom, cautam solut ia ei generala de forma
(7.49) x(t) = x
o
(t) +x
p
(t),
unde x
o
(t) noteaza solut ia generala ecuat iei omogene asociate, iar x
p
(t) va
o solut ie particulara a ecuat iei neomogene (7.48).
Ecuat ia liniara omogena asociata ecuat iei (7.48) este
(7.50) x

+x

= 0.
Pentru a o rezolva i atasam ecuat ia caracteristica
(7.51)
2
+ = 0
sau, echivalent,
( + 1) = 0,
103
care are radacinile reale distincte
1
= 0 si
2
= 1. Atunci un sistem fun-
damental de solut ii pentru ecuat ia omogena (7.50) este
_
e
0t
, e
t
_
=
_
1, e
t
_
,
iar solut ia ei generala,
(7.52) x
o
(t) = C
1
1 +C
2
e
t
= C
1
+C
2
e
t
, t R,
unde C
1
, C
2
R sunt constante.

Incercam acum sa aam o solut ie particulara x

p
(t) a ecuat iei neomogene
(7.48). Membrul drept al acestei ecuat ii este f(t) = 2t +2, deci ne situamn
cazul A) pentru = 0 (nu apare nicio exponent ialan f(t)!) si P(t) = 2t+2.

In plus, multiplicitatea lui ca radacina a ecuat iei caracteristice (7.51) este

l = 1. Vom cauta solut ia particulara x
p
(t) de forma x
p
(t) = t
l
e
t
Q(t),
unde Q(t) este un polinom cu grad Q(t) =grad P(t) = 1. Expresia cea mai
generala a unui polinom de grad 1 este Q(t) = at +b, cu a, b R constante.
Prin urmare,
(7.53) x
p
(t) = t
1
e
0t
(at +b) = t(at +b) = at
2
+bt.
Pentru a determina constantele a, b, impunem ca x
p
(t) sa verice ecuat ia
neomogena (7.48). Vom avea nevoie de
x

p
(t) = 2at +b, x

p
(t) = 2a
si nlocuind n (7.48) obt inem
2a + 2at +b = 2t + 2.
Aceasta egalitate trebuie sa aiba loc pentru orice t dintr-un interval cu in-
terior nevid. Singura posibilitate este ca polinoamele din cei doi membri sa
aiba aceeasi coecient i, adica
_
2a = 2
2a +b = 2.
Deducem ca a = 1 si b = 0 si ntorcandu-ne n relat ia (7.53), avem
(7.54) x
p
(t) = t
2
, t R.

Inlocuind (7.52), (7.54) n (7.49), scriem solut ia generala a ecuat iei (7.48):
x(t) = C
1
+C
2
e
t
+t
2
, t R,
unde C
1
, C
2
R sunt constante.
104
Derivate si integrale pentru funct ii de o variabila
Derivate pentru funct ii de o singura variabila
Tabela 1. Tabelul de derivare al funct iilor elementare
f(x) f

(x) Domeniul de
derivabilitate
1. c, c R constanta 0 R
2. x
n
, n N

nx
n1
R
3. x
a
, cu a R ax
a1
cel put in (0, )
4. e
x
e
x
R
5. a
x
, cu a (0, ) 1 a
x
ln a R
6. ln x
1
x
(0, )
7. log
a
x, cu a (0, ) 1
1
xln a
(0, )
8. sin x cos x R
9. cos x sin x R
105
f(x) f

(x) Domeniul de
derivabilitate
10. tg x
1
cos
2
x
x ,=
(2k + 1)
2
, k Z
11. ctg x
1
sin
2
x
x ,= k, k Z
12. arcsin x
1

1 x
2
(1, 1)
13. arccos x
1

1 x
2
(1, 1)
14. arctg x
1
x
2
+ 1
R
15. arcctg x
1
x
2
+ 1
R
Reguli de derivare:
(f +g)

= f

+g

;
(f g)

= f

;
(fg)

= f

g +fg

_
f
g
_

=
f

g fg

g
2
(g ,= 0);
n particular, daca c este o constanta, (f +c)

= f

si (cf)

= cf

;
(f g)

= (f

g)g

;
(f
g
)

=
_
e
ln f
g
_

=
_
e
gln f
_

= e
gln f
(gln f)

= f
g

_
g

ln f +g
f

f
_
=
_
gf
g1
_
f

+ (f
g
ln f) g

;
regula lui Leibniz de derivare a produsului a doua funct ii: daca
m N

si f, g sunt derivabile de m ori, atunci produsul fg este

derivabil de m ori si
(fg)
(m)
=
m

k=0
C
k
m
f
(k)
g
(mk)
=
m

k=0
m!
k!(mk)!
f
(k)
g
(mk)
.
106
Integrale
Peste tot n cele ce urmeaza J reprezinta un interval real.
Tabela 2. Tabel de integrale nedenite
Funct ia
_
f (x)dx
1. f : R R
f(x) = x
n
, n N
x
n+1
n + 1
+(
2. f : J (0, ) R
f(x) = x
a
, cu a R 1
x
a+1
a + 1
+(
3. f : J R

R
f(x) =
1
x
ln [x[ +(
4. f : R R
f(x) = e
x
e
x
+(
5. f : R R
f(x) = a
x
, cu a (0, ) 1
a
x
ln a
+(
6. f : J R a, a R, unde a R

f(x) =
1
x
2
a
2
1
2a
ln

x a
x +a

+(
7. f : R R
f(x) =
1
x
2
+a
2
, unde a R

1
a
arctg
x
a
+(
107
Funct ia
_
f (x)dx
8. f : R R
f(x) = sin x cos x +(
9. f : R R
f(x) = cos x sin x +(
10. f : J R
_
(2k + 1)
2
; k Z
_
R
f(x) =
1
cos
2
x
tg x +(
11. f : J R k; k Z R
f(x) =
1
sin
2
x
ctg x +(
12. f : J R
_
(2k + 1)
2
; k Z
_
R
f(x) = tg x ln [ cos x[ +(
13. f : J R k; k Z R
f(x) = ctg x ln [ sin x[ +(
14. f : R R
f(x) =
1

x
2
+a
2
, cu a R

ln (x +

x
2
+a
2
) +(
15. f : J R, cu J (, a)
sau J (a, ), unde a > 0
f(x) =
1

x
2
a
2
ln

x +

x
2
a
2

+(
108
Funct ia
_
f (x)dx
16. f : J (a, a) R, cu a > 0
f(x) =
1

a
2
x
2
arcsin
x
a
+(
Teorema 7.4.2. Fie f, g : J R doua funct ii care admit primitive si
R

. Atunci funct iile f + g si f admit de asemenea primitive si su loc

relat iile:
_
(f(x) +g(x))dx =
_
f(x)dx +
_
g(x)dx;
_
f(x)dx =
_
f(x)dx.
Teorema 7.4.3. (Formula de integrare prin part i)
Daca f, g : J R sunt funct ii derivabile, cu derivate continue, atunci
funct iile fg, f

g si fg

admit primitive si
_
f(x)g

(x)dx = fg
_
f

(x)g(x)dx.
Teorema 7.4.4. (prima metoda de schimbare de variabila) Fie
I, J intervale reale si
I

J
f
R
funct ii cu proprietat ile:
i) este derivabila pe I;
ii) f admite primitive; e F o primitiva a sa.
Atunci funct ia (f )

admite primitive si
_
f((x))

(x)dx = F +(.
Teorema 7.4.5. (a doua metoda de schimbare de variabila) Fie
I, J intervale reale si
I

J
f
R
funct ii cu proprietat ile:
i) este bijectiva, derivabila, cu derivata nenula pe I;
ii) funct ia (f )

admite primitive; e H o primitiva a sa.

Atunci funct ia f admite primitive si
_
f(x)dx = H
1
+(.
109
Teorema 7.4.6. (Formula lui Leibniz-Newton) Fie f : [a, b] R
o funct ie integrabila care admite primitive pe [a, b]. Atunci pentru orice
primitiva F a lui f are loc egalitatea
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a).
110
Bibliograe
[1] Gh. Anicul aesei. Ecuat ii diferent iale si ecuat iile zicii matematice. Editura Univer-
sit at ii Al. I. Cuza, Iasi, 2003.
[2] S. Anit a. Ecuat ii diferent iale ordinare. Editura Universit at ii Al. I. Cuza, Iasi, 2003.
[3] V. Barbu. Ecuat ii diferent iale. Editura Junimea, Iasi, 1985.
[4] Gh. Morosanu. Ecuat ii diferent iale. Aplicat ii. Editura Academiei R.S.R., Bucuresti,
1989.
[5] A. C. Volf. Algebr a liniara. Editura Universitat iiAl. I. Cuza, Iasi, 2002.
[6] I. I. Vrabie. Ecuat ii diferent iale. MatrixRom, Bucuresti, 1999.
[7] ***. Manualele de matematic a, clasele a XI-a si a XII-a.
111