You are on page 1of 28

i,'

lr'
Capitolul 15
Institufii
;i
acfiune colectivi
Scopul acestui capitol este modest : de a trage pur qi simplu concluzii din
afirmatiileformulateincapitoleleanterioaregi<ieafaceclaresupozitiile
instittrlionale ale demersului deja realizat. voi argumenta c6 analiza actiunii
colective ne conduce ta o inlelegere institulional[ a modului in care se reali-
zeazdcooperareadintreoameni.Pesemnecdoastfeldeconcluzieeraimplicit5
inchiarprimulvoluma|Fundamentelorpoliticij.Acoloaminsistatasupra
moduluiincareseagregxop[iunileindividualegiamarStatinextensoincefel
regulile de agregare afecteazd rezultatul
jocului (9i' uneori' in ce fel actorii
trebuie sd-qi modifice op$unile -
de pild[, cum voteazd -
pentru a face ca
alternativa preferat[ sI devinl cea aleasl de grup). Am insistat asupra faptului
c[, de aceea, suslinerea cX o alegere este corecti v\zeazldoud chestiuni: mai
intAi, cI ea este realizatA
potrivit regulii acceptate ;
in al doilea rind' ci
regula respectiv[
poate fi preferat[ altor reguli. Ptecind de la acest al doilea
aspect, o mare parte a discugiilor
purtate in primul volum s-au concentrat nu
asupra felului in care efectiv voteazl actorii
9i
se agregd optiunile lor conform
unor reguli date, ci asupra proprietililor regulilor de agregare'
AvAnd in vedere acest obiectiv al capitolului, nu imi propun aici s[ descriu
pelargmodulincaregtiinlapoliticSarevenitlateritoriuluitatlaunmome[t
iat
_
institutiile
politice
_
gi tipurile de motivalii care au dus la aceast[ nouS
inf[ligareagtiinleipolitice.Num[voioprisistematicniciasupradiferitelor
institutrionalisme
(normativ, istoric, empiric, sociologicl' de trp alegere ralio-
nald
-
Peters : 1992)care au influenlat cercetarea in;tiinta politicd in ultimele
douSdecenii,ulterioraparitrieiunorlucrdriimportante(March,olson:1984,
1992;North:1990;Wiliiamson:1985;Ostrom:1990etc')'Deaselne-
nea,nuvoiinsistafoartemultasupladiferitelormodeleexplicitedeana]lizd
ffiperspectivaunuiinstitu1ionalismsociologicsuntcele
mai importante
(Vlasceanu
"
2007 ;
Pop: 2003 ;
Plunescu: 2006) ;
din p[cate"
inteoriapoliticd,institulionalismulcredc6abiavatrebuis6seafirme,atAtca
abordare
generalS, cAt gi ca studiu aplicat al unor fenomene empirice'
RATIoNALITATE sI ACTIUNE COLECTIVA
institulionalS dezvoltate in perspectiva teoriei alegerii ralionale (modele de o
a doua genera[ie in teoria alegerii ra[ionale).
in prima secfiune a capitolului voi discuta pe scurt ideea de institutrie. in a
doua secliune mI voi concentra asupra modului in care aceasta este construitl
in perspectiva teoriei alegerii rationale. Capitolul nu este extins, fiind, repet,
intr-o mIsur5 importantl doar un rezumat gi o explicitare a argumentelor din
capitolele anterioare.
L5.L.,,Institufiile conteazfl"
Sloganul institutrionaligtilor
*
institutiile conteaze
-
este pe cat de important, pe
amt de dificil de inteles gi apreciat. DouI sunt principalele interogalii pe care
le pune acesta : mai intdi, ce in{elegem prin institutii ? Cu ce instrumente teo-
retice Ie definim gi Ie apreciem ?
$i,
in al doilea rdnd, ce tnseamnl cI ele
,,con-
teazd" ? in ce mod conteaz6, pentru ce conteaz5 gi care dintre institulii
conteaz[ ?
Foane pe scurt, s[ ne oprim asupra celui de-al doilea set de intreb[ri
(Matthews : 1986
;
Bardhan : 2005
;
Aoki : 2001; Lane, Ersson: 2000). Mai
intAi, cAnd folosim un terrnen precum
,,corfteazd",
acestuia ii putem ataqa
douf, genuri de inlelesuri. Potrivit primului,
,,conteazd"
este un predicat unar,
adicd propozitria
,,Instituliile
conteaz[" are un sens la fel de bine definit ca gi
propozilia
,,Oamenii
sunt fiinte rationale". A conta e o proprietate pe care
institutriile o au in chip intrinsec
;
ele conteazil, sunt importante ca atare:
chiar faptul cX ele existi in orice societate, cI unele dintre ele au o via{[
deosebit de lung5 spune c[ ele sunt importante. Apoi, ele au propria lor logic5
de func{ionare gi propria dinamicI, iar inlelegerea acesteia este importantl in
sine. ExistI insl o a doua categorie de ingelesuri ale termenului ,,conteaz5",
care sunt relalionale. Anume, acum cAnd spunem
,,Institutiile
conteazS",
aceastl expresie admitem c5 nu are un sens precis, ci unul care abia trebuie
definit; este ca gi cum arn spune :
,,Politicile
publice influen(eazd" gi nu am
merge mai departe sI spunem ce influenleaz[. ,,Conteazil"
va trebui sI
specifice pentru ce, care sunt consecintele functionXrii instituliilor. in aceste
c'azuri, instituliile sunt privite mai curAnd instrumental: ele sunt bune,
semnificative, importante pentru ceva.
DacE ne-am opri insl la o susfinere abstract5 de forma
,,Institufiile
con-
7eaz1", chiar consideratl instrumental, rur ar fi de ajuns: e nevoie s[ se
*:'
l::;
ttl'
?.:'.
;:r::
ar,
f.'
i'-'
i:
i,
;:,
i:'
*.:
*.
*i
{.
{l
i.
i:
i'
!:
{:
FUNDAMENTELE POLITICII
specifice care institutie conteaze
5i
in ce fel. C[ci poate unele institu(ii
conteazl mai mult, altele mai putin. De pild[, in gtiinla politicfl unele dintre
ele au fost de mult recunoscute ca avAnd un impact puternic : drepturile.de
proprietate, organizarea federall sau unitar[ a statelor, rolul diferitelor puteri
in stat (dacd sistemul politic este prezidenlial sau parlamentar), rolul sistemu-
lui electoral sau al institu[iilor pielei (vezi Lane, Ersson: 2000).
in sfirgit, e nevoie sI se specifice sensul in care o institulie e importanttr,
modul in care ea are un impact asupra membrilor societSfii. Iar aici putem
distinge, de asemenea, intre mai multe aspecte: a) ce impact are o institulie
asupra comportamentului individual ;
b) dacd o institulie poate fi evaluattr in
termeni normativi
(conform lui Rawls, dactr ea este sau nu dreaptl)
;
c) ce
consecinle cauzale are aceasta asupra rezultatelor sociale (s[ ne amintim aici
exemplul clasic : legea lui Duverger potrivit cdreia sistemul majoritar bazat
pe regula pluralitxlii gi un singur tur favorizeaz[ un sistem cu dou[ partide).
Faptul c[ institutriile conteazl trebuie deci argumentat dincolo de formularea
sinteticl din titlul acestei secliuni. Iar cercettrrile institulionale exact acest
lucru au ficut. Nu voi insista ins[ acum asupra acestui aspect. El e redat de
multitudinea de suslineri specifice cu privire la rolul diferitelor aranjamente
institutionale in parte. Ceva mai mult[ atenlie cred cE trebuie acordatii insl
celuilalt tip de intrebdri pe care le ridic5 sustinerea ci instituliile conteazl
*
gi anume ce inseamnl o institutie.
Ce este o institutie
E interesant de notat cI diclionarele limbii romAne nu acordl termenului
institulie genul de sensuri pe care le voi avea in vedere mai
jos. DEX (editia
din 1998) formuleazh urm5toarele definilii ale termenului:
l. Organ sau organizalie
(de stat) care desfl$oar[ activitEfi cu caracter social,
cultural, administrativ etc. 2. Form5 de organizare a raporturilor sociale, potrivit
. normelor
juridice stabilite pe domenii de activitate ;
institut (3). Institulia cdsd-
toriei.3. Organizatrie care desf55oar6 o activitate de interes internalional. [Var.:
institufirine s.f.]
-
Din fr. institution, lat. institutio, -onis.
Sensul principal recunoscut al termenului e cel de organizalie; chiar dacd
se indicl drept uz gi ce'ra precum institulia cls[toriei, acesta nu e explicitat ;
de
altrel, in edilia din 1984, acest mod de a folosi termenul era calificat ca impropriul.
RATIoNALTTATE
sr AcTruNE cor_Ect:rvA
Insr cred cr din nou se impune o observafie cu un caracter mai general,
epistemologic.
$i
anume, existf, o tendinfi a multor cercetdtori de a considera
ctr trebuie sr porneasc[ in cercetare cu clarificdri conceptuale, indeosebi cu
definilii ale termenilor folosigi. Impresia lor este cr, astfel, se vor plasa pe o
traiectorie care sd le permit[ apoi dezvoltarea unei perspective teoretice gi, de
asemenea, raportarea critic[ la abordari alternative. cred cE aceastx strategie
de cercetare este gre$it5. Fiindcr o defini{ie este intotdeauna relativr la o
perspectivi teoretictr; de aceea, cred ci ar trebui, dimpotrivl, sL se indice
perspectiva teoreticd adoptatS, pentru ca apoi, in raport cu aceasta, se se
construiascd definilii ale conceptelor utilizate. cum vom vedea, in literatura
institulional[ existr doud sensuri de bazd. ale termenului institutrie: primul
(cel indicat gi in dictrionarele limbii romine) este cel de organizalie
; al doilea,
care in acest loc va fi cel mai important, este acela de regulx, normx, practic5,
rutin[ etc. Dar felul in care se conexeazd intre ele aceste sensuri depinde de
fiecare dintre perspectivele teoretice posibite.
Astfel, pentru institugionalismul integrativ suslinut de March gi olsen, sensul
de organizafii al instituliilor este important. De aceea, institutriile dobindesc
unele din proprietS(ile organizagiilor. Cum scriu cei doi autori:
Democrafia politici depinde nu nurnai de condiliile sociale gi economice,
ci
9i
de felul in care sunt construite instiruliile politice, Agenliile birocratice,
comitetele legislative, cur(ile de apel sunt arene in care se confrunti forlele
sociale, dar sunt
5i
colec(ii de proceduri qi structuri operative standardizate
care definesc
Ai
apirl valori, norme, interese, identitdtri gi credinle (March,
Olsen: 1992, p. 44).
in schimb, pentru un institutrionalist cum e North (1990),
organizaliile rrebuie
clar diferenliate de institutii; dupd el, trebuie distins ferm intre juc[tori gi
reguli:
o distincgie cruciali rrebuie fEcutr intre institugii pi organizagii. La fel ca
9i
instituliile, organiza;iile oferr o structurE pentru interacliunile umane. cdci,
dacd examindm costurile care apar drept consecinte ale cadrului institulio-
nal, observEm ci ele nu sunt doar rezultatele acelui cadru, ci gi ale organi-
za[iilor care s-au dezvoltat ca urmare a existengei acelui cadru. conceptual,
fiebuie sd fie clar diferenliate regulile de jucf,tori.
scopul regulilor este
de a defini felul in care se desf6goar[ jocul.
Dar, in cadrul acelei colectrii
de reguli, obiectivul echipei este de a cdgtiga jocul
-
printr-o combinatie de
abilitlli, strategii gi coordonare, prin mijloace corecte gi uneori prin unele
murdare. Modelarea straregiilor gi abilit5gilor echipei, asa cum se dezvolti
231
;l
El
1. Nu cred cd e important faptul cE in acea edilie argumentul adus era unul ideologic.
acestea, este un proces separat de cel de modelare a crelrii, evolu(iei
Si
consecintelor regulilor
(North: 1990' pp. 4-5)'
in secliunea 15.2 voi aminti un institulionalism ,organizalional"
de tip alegere
ra[ional[
(Greif : Lgg4, lggS; Greif, Milgrom, Weingast: 1994) care' de
asemenea, face apel la actorii in$i$i.
:l .i.
,i:i
l'i lrlt,
l,i'r..;'
FUNDAMENTELE
POLITICII
Perspective teoretice diferite pot induce 9i
un accent pe un mod satl altul de
a defini instituliile: intr-adevlr, dacS le in[elegem ca reguli, norme, practici,
rutine etc., nu e ince definit aspectul ontologic al acestora. Fiindcl am putea
in{elege o institutie ca o ordine normativ[
(rea15), dar
9i
altfel : ca o ordine
simbolic[ sau cognitiv[. O institutie poate fi definitl fie, se zicem, ca o reguld
de comportament, fie ca o colec{ie larg[ de constrangeri 9i
oportunitlfi lingvis-
tice tmpdrtdsite care prescriu, permit sau sugereazi acliuni ori rezultate pentru
participantii afla[i intr-o situatie de a ac{iona
(Ostrom: 2005, pp' 136-137)'
Raporturile dintre fenomenele reale, ordinea cognitivx sau simbolicS 9i
cea
lingvisticd
(fiindc5, evident, avem
Ei
formullri lingvistice ale unei institutii !
)
poifi studiate cu uneltele semanticii logice. Lingvistic, avem sus[ineri institu-
$onale
(institutional statements), a cdror formi logicd poate fi analizatd mai
mulr sau mai putrin in detaliu
(dupd cat de bogat este limbajul utilizat); dar
trebuie sE putem distinge cel pulin irfire dictum
(care privegte confinutul nor-
mei ori regulii)
gi modus
(exprimat prin operatori deontici : obligatoriu, inter-
zis, permis etc.). Semantica indici tnlelesurile acestor suslineri institulionale,
care sunt definite in funcfie de abordarea agreatd, dat
5i
referinSa acestora. Nu
voi insista asupra acestor aspecte; wright
(1985) este o lucrare clasicd;
Aqvist
(2002) este o recente trecere in revist5 a problemei; ostrom
(2005,
cap. 5) abordeazd
problema in perspectivi institutionall'
Aici voi indica definiliile formulate in perspectiva unui institulionalism
de
tip alegere rationale. tn aceasti perspectiv[, oricare ar fi pozilia teoreticfl
pief"ruie, institutriile r5mAn totugi ,
intr-un anumit sens' a$a cum au sesizat
ioarte limpede March
gi Olsen (lgg2, p' 185), agregative,
gi nu integrative
sau holistice. De buntr seam[, trebuie precizat in ce fel sunt ele inc[ lntrelese
agregariv. cel pulin e acceptat cil ele depind. de
felul
tn care indivizii au
prr\*rin1"
Si
aclioneazd. Pentru a-Si maximiza cdstigarile, indivizii acceptd sd
'se-comporte
conform constrdngerilor institutrionale, E mai bine s[ aclionezi
conform constrangerilor
institulionale decdt sd aclionezi in afara acestora'
De
RATIONALITATE SI
ACTIUNE COLECTIVA
exemplu, accept intervenlia statului intr-o situalie de dilemd social[, fiindcl
astfel se atinge un echilibru mai bun decat cel la care s-ar ajunge dac[ nu ar
exista nici o constrengere institutrional[; sau: accept ca in gestionarea unui
bun sI fie institufionalizate drepturile de proprietate, fiindcl astfel bunul va fi
gesrionat mai bine. (Sau, in cazul prizonierilor din dilema standard, institulia
gefului lor mafiot, care le transmite c6, dac[ defecteaz[, vor fi uci$i, duce
la un rezultat mai bun pentm ambii prizonieri decit cel care ar urma sI
aparfi dacfi fiecare prizonier s-ar fi comportat independent.) Institutriile sunt
agadar instrumente care permit atingerea unui echilibru superior. insl in acest
fel definitia lor in sensul unei teorii a alegerii ralionale este diferiti de cea
construitfi in perspectiva unui institutrionalism sociologic sau organizational
(in acest sens, vezi March, Olsen: 1992; Granovetter: 1985; Powell,
DiMaggio: 1991).
La inceputul primului volum al acestei lucrlri avertizam cititorul cX mode-
lele teoretice ce vor fi construite au niveluri de sofisticare diferite. Primele pe
care le-am constnrit erau cele mai simple; erau construite in primul rAnd cu
intenlia de a exprima structura fundamental5 a situaliei de alegere. De exem-
plu, cAnd am discutat situaliile de dileme sociale, am inceput cu cele mai
simple cazuri, in care numlrul
jucltorilor este minim (doar doi
jucltori se
afl6 in acea situalie), ei nu pot comunica in nici un fel intre ei, au informatie
complet[, iar situalia apare o singura dat[ (ditema nu este iterat[). Modelul
permitea sd inlelegem mult mai limpede structura situaliei de interacliune
sociald; dar situa{iile concrete de multe ori nu indeplinesc cel pulin una
dintre condiliile formulate. Pentru a le modela, trebuie s[ relaxlm aceste
conditrii. De pi1d5, am vf,zut c5, dac[ dilema se repeti de un numir mare de
ori, oamenii sunt stimulatri s5 fac[ apel Ia patternuri de comportament: ei
folosesc anumite strategii de comportament, dintre care unele sunt mai efi-
cienre, altele mai pulin eficiente
(Si am vdzut cum poate fi definit[ eficienla
unui asemenea pattern de comportament: de exemplu, utiiizand o metodd
precum cea a turnirurilor lui Axelrod). De ce procedeaz5 astfel oamenii ? Ape-
lul Ia asemenea regularitfili in comportament
permite reducerea incertitudiniil
prin aceea cL fmizeaz[ o structurd pentru viala cotidian[:
...sunt un ghid in interactriunea umani, astfel incAt, atunci cend ne salutdmprie-
tenii pe strad6, c6nd conducem un automobil, c6nd cumplrim portocale, impru-
mutem bani, facem o afacere, ne inmormAntlm morlii sau orice altceva, noi
$tim
(sau putem invSF u$or) cum s[ facem aceste lucruri (North: 1990, pp. 3-4).
ffir(leeo).
::\l:
if:,i
liir,i
1l::rir
iil:l'll
,11ll'
iiiilll:
i:1,::
ir,
:r
,L
,l i.ri.
;l'lri
ll, l
:il
r.
lil':i
r .ri:,
,1.
,rir,
'I:
lrllr
til:
ril,
..
lt:
:tl, ,41.
i:
i
i
,{,
,*:
i,,,
ii;:.,,'
ll,.,,
:.,irii:
,ltl
;l'
:'1 ,'
l'.:i
t,,
'':.\
il
\i: it
r:
I
i;1,:ii
'.:ir,rrl
!
lt,r,l
i i
i!:il :t i
ir l,rir
lilitlil
riri,i
ii
l: ],
lLili
:'ll':l
;t:[ ;
i 1r ,
:4.1. \t
.ll'
,,'
ii,liri :
fili*i:
lti,i
l'llri
f ll,
llr r
lrll
llrl
rl ,
t)4, ,
t
r:.]
l,l:)illi:
itri rt,,
i,: li
ii;rii
ir: ll, ill
iti,lri
i,irr:
liri
l;i
i:iii.
i.lrr:1,
il l:"'l
lili,l
li,ili,
'l:,,
t.l:irl
,i.lit,,
itll
rirll'.l
rl:i il I
:ltillll
:lr rl I
rj:r'll.
,ir1r i
i
rl,i,lr:'
li
j
ii:jli.
234 FUNDAMENTELE POLITICII
Modelele la care se face apel in institulii sunt mai complexe
-
gi
mai
recente; Ostrom (1998, p. 9) consider[ c[ avem de-a face cu modele de a
doua genera(ie. Ele relaxeazl in primul rind asumplia rationalit5tii i abdicdnd
de la ideea de ratrionalitate completl sau comprehensivl, se face apel la un
concept ceva mai slab de rafionalitate, mai apropiat, de pild[, de cel al
rationalitltii limitate al lui H.A. Simon.
Modelele de alegere ra[ional[ de prim[ generatie sunt ma$ini puternice de
prediclie pentru cazurile in care o competitie puternice ehmin[
jucltorii
ce igi
maximizeaz[ imediat qi in mod agresiv anumite valori externe. Chiar dacl
rafionalitatea completi este incorect confundati cu o teorie general[ a compor-
tamentului uman, modelele bazate pe aceasta vor continua s5 fie folosite cu
profit de cltre cercetltorii din
$tiintele
sociale. Dar acest model neconvingitor
al rafionalitf[ii trebuie considerat un caz-limiti al ralionalit6lii limitate sau
incompletel. O teorie generale a comportamentului uman
-
care trateaz[ fiin-
lele
umane ca actori care inva(5.
$i
gre$esc, care ca-ut5 sI procedeze cum se
poate mai bine, date frind constrAngerile cu care se confrunte,
9i
care sunt
capabile sI invete euristicl, norme, reguli gi cum sd construiasce reguli pentru
a-qi imbunititi rezultatele
-
este consistenti cu oricare dintre modelele alegerii
rafionale (Ostrom: 1998, p. 9).
,,\ceste modele fac apel la conceptul de institulie. Virtual, existi un consens
pri','itor la ceea ce reprezintE acestea. Unii autori le definesc ca fiind regulile
jocului (fie cd sunt formale.sau informale); altii fac apel ia ideea de norme
(sociale) de comportament, la rutine, obiceiuri, stiluri de decizie, proceduri
de operare etc. (Rothstein: 2005, pp. 136-137). Chiar dacl terminologia este
diferiti (9i poate s[ exprime perspective teoretice diferite), ne putem face o
imagine asupra ideii generale subiacente.
$i
anume, institulia nu privegte
actriuni individuale, ci mai degrabl tipuri de acliuni sau consffAngeri d.e
naturd generald (ca urmare, aplicabile mai multor situalii in care oamenii vor
1. Potrivit acestei perspective, actorul ra[ional comprehensiv este doar un caz-limiti
al actorului cu ra(ionalitate limitattr: acela in care cunoa5terea de care dispune
actorul admitem cd este perfect5, iar capacitilile lui de rationare sunt optime. SE
observim ins6 ci relalia dintre ralionalitatea comprehensivl
5i
cea limitat5 este
mult mai complexI. Fiindci am
Putea
argumenta
9i
altfel, gi anume si admitem ci
radonalitatea limitatf, este un caz al ra{ionalitdlii comprehensive -
acel caz in care
actorii adoptl rational (comprehensiv) un comportament consistent cu ideea de
rationalitate limitat5. ln acest sens, rationalitatea limitati este, dimpoftivfl, un caz
particular al ratriornlit51il comprehensive. Am menlionat un argument in acest sens
in secliunea 9.1 (Miroiu : 2006, pp. 240-242).
RATIONALITATE
$I
ACTIUNE CoLECTIVA
actiona concret). De exemplu, in ceea ce privegte distinc(ia dintre acfiuni
individuale gi tipuri de actriuni, una este sd-mi respect promisiunea ftcuti aici
gi acum c[ i1i voi imprumuta o carte
$i
cu totul altceva este regula ctr pro-
misiunile trebuie respectate. (DacI eu nu imi respect promisiunea aceasta, imi
voi pierde din credibilitate
; dar, dacl regula se prlbugegte, atunci acest lucru
va afecta in general increderea dintre oameni gi deci modul in care se poate
realiza cooperarea socialS.) in ceea ce privegte constrAngerile de naturl
generalI asupra comportamentului actorilor, sI ne amintim c[ una dintre
primele disculii privitoare Ia dilema prizonierului era aceea dacI acele doul
persoane pot sau nu sd comunice intre ele.
$i
am mentionat rezuhatele care
arltau cd fuptul cI persoanele aflate intr-o astfel de situalie pot comunica (se
pot auzi
;
se pot vedea
;
se pot auzi gi in acelagi timp se pot vedea) influenleazl
nivelul de cooperare intre ele. Aceste tipuri de constringeri generale privind
comportamentul individual sunt, in sensul avut aici in vedere, institulii.
insi dincolo de aceast[ idee general{, consensul cu privire la ce este o
instituJie se disipeaz5. De pild6, unii autori consider[ cf, sunt institulii orice
norme.-sooiale, mgqtali(trfi sau alte elemente ale
,,culturii"
unei comunitEli.
Aparent, aceasti strategie are consecinge dezirabile remarcabile: se poate
face apel in explicagii Ia mai to(i factorii care am putea admite cI pot ghida
comportamentul individual. Orice tip general de comportament sau orice
constrdngere general6 asupra comportamentului individual poate fi luat/d in
considerare gi inclus/l in explicaliile propuse. Problema este cI astfel se pierde
orice specificitate a conceptului de institulie : dac5 eI poate fi folosit pentru a
explica orice, atunci nu mai explic[ nimic. Devine prea iarg, prea diluat gi nu
mai e pertinenti.
Abordirile ideii de institutie sunt foarte diferite intre ele gi nu cred cI este
posibil sd le punem impreunl, str presupunem cI pot fi compatibilizate. De
aceea, voi discuta ceva mai pe larg in ceea ce urmeazl o singur[ modalitate de
abordare a ideii de institufie. Alegerea mea merge c[tre cea formulatl de
$coala
institutionald de la Bloomington.
Termennl institulie se va referi, in acest cadru, la conceptele tmpdrtdsite
de oameni
Si folosite
in situa;ii repetitive, organizate prin reguli, nonne
Si
strategii (Ostrom: 1999, p. 37). Desigur, centrali in defini[ie sunt trei
termeni : reguld, normd
Si
strategiez. Strategiile vizeazd, acele planuri (deci
Vezi si Rothstein (2005).
Conform acestei definilli, instituliile etrprimd ct ordine conceptuald. Dar aceastE
ordine desemneazd o realitate empiricE.
1.
2.
:.
RJNDAMENTELE POLITICII
comporr,amente de tip repetitiv) pe care indivizii le fac dat[ fiind structura de
stimulente cu care se confrunte ei intr-o anumit[ sihratie. in terminologia
folosit[ panl acum, provenit[ din teoria
jocurilor, acestea sunt. strategii de
echilibru. Voi acorda strategiilor un loc important in secliunea urm[toare,
cind voi discuta abord[rile care derivl instituliile din conceptul de echilibru.
Normele sunt prescriplii cu privire la faptul cf, o acliuner este obligatorie,
permis[ sau interzis[ (Ostrom : 2005, p. 121). Normele se inva{[ prin interac-
liunile
pe care Ie avem cu ceilalli membri ai comunititrii
9i
in raport cu a$tep-
tdrile pe care le avem privind comportamentul celorlalti in anumite situatrii.
De aceea, nonnele
yariazd
foarte mult de la o comunitate la alta. Aceste norme
sunt internalizate
(prin invdlare)
qi pot produce o modificare a preferinlelor
noastre. De pildd,
trindnd
seama de beneficiile pe care le am in interactiunile
repetate cu ceilaili, pot s5-mi modific comportamenhrl, urmdnd un anumit
pattern de acliune (voi adopta, bunloar[, strategia TIT FOR TAI; sau, dac[
am fost ,,fraierit"
in multe cazuri, voi adopta o altd strategie care va consta in
faptul c[ nu voi incepe niciodatS prin a coopera).
$i,
desigur, odatS ce unii
membri ai grupului au internalizat anumite norne, va fi afectat astfel
9i
com-
portamentul celorlalli
(Ostrom : 1998).
Regulile constau in faptul cd membrii grupului au dezYoltat inlelegeri
reciproc impirtlqite ale faptului c[, in situalii particulare, anumite ac{iuni
sunt obiigatorii, interzise sau permise, iar cei care tru se conformeaz[ pot fi
sanctionati.
Nu putem vorbi de o
,,regulx"
decdt in cazul in care cei mai mulli oameni
ale cf,ror strategii sunt afectate de aceasta
$tiu
cA ea existi
9i
se aqteapti ca altrii
si monitorizeze comportamentul $i
sI sancfioneze neconformarea Ia aceasta2.
Cu alte cuvinte, regulile in func(iune sunt cunoa$tere comune gi sunt monito-
rizate qi aplicate. Faptul cI sunt cunoa$tere comun[ implic[ faptul c[ fiecare
l. Norma poate privi
Ei
rezultatul unei acliuni'
2: Folosind analizele din capitolul 14.2 privind nivelurile diferite ale acliunii colec-
tive, cred ci e important de subliniat c[ regulile se pot regdsi la niveluri diferite.
Astfel, avem reguli care privesc felul in care se comporta membrii grupului, dar
gi reguli privind monitorizarea comportamentului membrilor grupului
5i
sanc-
(ionarea acestora
(care, de bun[ seama, sunt reguli de un nivel mai inalt)' Vezi gi
ostrom
(2005, p. 3) :
,,DaoI
indivizii care fornruleaz[ qi rnodifici reguliie nu
in[eleg felul in care anumite combinagii de reguli afecteazd acgiunile
6i
rezultatele
intr-un anumit mediu ecologic $i
cultural, schimbarea reguliior poate produce
rezultate nea$teptate
gi, uneori, dezastruoase"'
RATJONALITKTE
$I
ACTIUNE COLECTIV.A. 237
participant cunoa$te regulile, cunoa$te cI
9i
ceilaltri cunosc regulile gi cunoaqte
c[ ei de asemenea cunosc cd fiecare participant cunoa$te regulilel. Regutile in
funcliune sunt intotdeauna monitorizate gi aplicate (cel pufin intr-o anumitl
m[surI) de cltre cei implicatri. Putem presupune c[, in orice situatrie cu
caracter repetitiv, indivizii ajung si cunoasc5, prin experientd, cu o bunl
aproximalie, nivelurile de monitorizare gi de aplicare a acestora (Ostrom:
1990, p. 51).
Ostrom (1998, p. 10) recunoagte c[ in cazgli.concrete e dificil sI deosebeSti
cu limpezime intre o norm[ gi o regull. '.N-gt+",
a$a cum am vIzut, este o
prescrip(ie internalizatl gi impdrtlqit5 de membrii grupului cu privire la ce
acliuni sunt potrivite gi ce acliuni nu sunt potrivite intr-o anumitl situalie.u'
Regulile difer[ de norme prin aceea cI in cazul lor acceptarea nu vine din
internalizarea unei prescriplii, ci din faptul c[ sunt adoptate de membrii
grupului (gi, de foarte multe ori, create de ei) in mod congtient pentm a fi
folosite in situalii particulare. Dar in cazuri concrete aceastl distinclie analiticl
e uneori greu de trasat.
O institutie este definit5 aqadar prin strategii, norme gi reguli care indic[
mai multe aspecte ale comportamentului membrilor grupului (Ostrom: 1990,
p.'51): cine este eligibil sI ia anumite decizii intr-o situalie dati; ce acfiuni
sunt permise gi ce acliuni sunt constrdnse
;
care este controlul exercitat asupra
acliunilor membrilor grupului
;
ce proceduri sunt urmate in acest scop
;
ce
informalie va fi furnizatf, membrilor grupului
;
care vor fi cAgtigurile acestora,
in func{ie de acliunile pe care le vor face. Ostrom (1999, pp. 52-53) propune
urmltoarea clasificare a regulilor :
o
Reguli de intrare
Si
de iepire: Cine are dreptul s[ beneficieze de un anumit
bun? Cum a ajuns Ia acest statut?
o
Reguli pozilionale: Ce pozilie au membrii grupului ? Cu ce se poate schimba
rolul lor? Cum ajunge un actor s[ delin[ o anumiti sarcinl?
Reguli de limitare: Care sunt rezultatele ce pot fi afectate de actiunile acto-
rilor ? PAnd unde se intind efectele ac[iunilor admise ?
Reguli de autoritate: Care este nivelul de infelegere a influenlei acliunilor
asupra lumii ? Care e nivelul de infelegere a tehnologiilor folosite pentru
a acfiona ?
Reguli de agregare: Care este nivelul de control exercitat de un actor aflat
intr-o anumitd pozilie in selectarea unei anumite acfiuni ? Au nevoie
anumite actiuni de permisiunea sau acordul altora?
1. Ne amintim aici definilia iterativi a cunoagterii comune formulatd in capitolul 12
1.
?ij'
s.:
.
-"'..*+!'
*,ir,
:!:
L.,
t::
El:,
ili
i:
tr:..
l.t
tlr
tr:l
*)i'
l!: l
E!i
tr:
;!'
n::
Ii'
i:
Y.'
i.
i.
3
,
;:
t.
il
i.
$:
I.
si
!i:i
ii'
i::."
.,j
l'rl
.:ll
llil
i'rl
.:i
:l l
.:
l,ll
i
t.,t.i
','ltl
!,l tl
l,il
'tl
,i.:,
.lli:
rt,t i
::t.'
;li:!i
:ri'i i
::lir:i i
illl.i
ilirlrl
i:llt,ii
ili,il
!itit:ili
tli
l
,l
t ,:]:i
;
ill
;i:: i
i:i; ljl
rIl I
:!
il,
i,;l
iilr .
i!l
rr
l
l'
i,
iiltI
:rllrli i
liilrili
,irli1;r
ll i'i::li'
r3l]]i]
l,,l1.
Itt,
.:llilrl
tiil:,lr
rl,,
lji il,ri
i,
j
i;
l,ll
i.l
lr
,tti
',i'i
:ililir
238
FUNDAMENTELE POLTTICII
o
Reguli privind informalia: ce informatie poate fi ficut[ public[ gi
ce
informalie trebuie (inuttr secrettr ?
o
Reguli privind cdstigurile: Cit de mari pot fi sancliunile.peritru neres-
pectarea unor reguli ? Cum e monitorizati conformarea la reguli ? Cine e
responsabil cu sanctionarea celor care nu se confonneaz[ regulilor? Se
ofer[
gi recompense celor care fac anumite ac[iunii ?
Chiar dac[ defini$a dati aici conceptului de institulie nu este extrem de
larg[, ea are totu$i doud caracteristici universalizatoare : pe de o parte, ea este
indeajuns de abstract[ incit
-
a$a cum vom putea observa cu ugurinli
-
institugiile apar cLforme de organizare a tuturor tipurilor de interactiuni
repetitive $i
structurate intre actorii umani, incluz6nd familia, vecinltltile,
piefele, firmele, bisericile, asociatiile
private
$i
guvernamentale, la orice
scar[. Pe de alt[ parte, conceptul de institugie
(9i cele subiacente, precum cele
de normI sau de regul[) poate fi astfel construit incft sI folosim aceleagi
componente
pentru a inlelege aceast[ varietate uriagl de aranjamente sociale.
Pentru aceasta, E. Ostrom
(1990, L999,2W5) a dezvoltat un cadru teoretic
sofisticat: cel de analizd
Si
dezvolrure institulionald
(Institutional Analysis
and Development
-
IAD). Nu e ins[ aici locul pentru a-l discuta. Vreau doar
s[ men[ionez doud lucruri: mai int6i, ctr acest tip de abordare nu poate fi
inleleas[ in afara istoriei construirii unor modele de tip alegere rational[ a
interacgiunilor dintre oameni. in al doilea rdnd, cI, a$a cum voi argumenta in
urm[toarea sectiune, conceptul de institutie definit in aceast[ abordare presu-
pune gi el modelul actorului rational (chiar dacfl ,,ra!ional"
in sens Iimitat sau
incomplef).
Dou[ definitii ale politicii (*)
SI observlm cI disculia privind modalitilile diferite de conceptua\zare a
comportalnentului individual are oonsecinte in ceea ce privegte insdgi modali-
. tatea in care definim gtiinla politic5. Evident, simplific foarte mult, in special
prin faptul cE am in vedere doar dou[ modalit6ti (mai mult, considerate ca
strict opuse) de inlelegere a comportarnentului individual. Dag s[ vedem cale
sunt concluziile la care putem ajunge plecAnd de aici. SimplificAnd din nou,
1. De exemplu, cel ales intr'o pozilie oficialtr in cadrul grupului.
2. Repet, relatiile dintre ra$onalitatea comprehensivi 9i
cea limitatfl sau incomplettr
pot fi privite nu doar in sensul consideririi celei dintdi ca un caz-limiti al celei-
lalte, ci gi invers.
RATIONALITATE
SI ACTIUNE COLECTrvA
voi spune c5 prima inlelegere a comportamentului persoanelor individuale
este consecintionalisti : poftivit ei, comportamentul este ghidat de preferinple
individuale gi de agtept5rile privind rezultatele la care se ajunge. Cea de-a
doua inlelegere a comportamentului individual insistl cI acesta este ghidat
mai degrabl de reguli
Ei
de ideea conformitf,tii la acesteat. Dactr acceptlm
prima dintre aceste intelegeri, politica apare ca
,,un
sistem de agregare a
preferinfelor individuale mediate de schimburi voluntare" (March, Olsen:
1992, p. 183). DacI insi suntem dispugi sd aderlm la a doua inlelegere a
comportamentului individual, atunci perspectiva asupra politicii care emerge
are o cu totui alttr structurE: acum
instinrliile politice sunt coleclii de reguli.interrelalionate gi de rutine care definesc
ac(iunea potrivitl in termenii relaliilor dintre roluri
$i
sinradi. Procesul cere s{
determin5m care este situalia, ce rol e indeplinit, care sunt obliga{iile ata$ate
acelui rol in situa(ia respectiv5 (ibidem, p. 232).
Prin mijlocirea regulilor, ac(iunile dobindesc o nou5 trtrsEture: ele sunt
sau nu corespunzltoare situaliei respective. in acest fel, cred March qi Olsen,
institutiile politice realizeazd, ordinea, stabilitatea
gi predictibilitatea, dar in
acelagi timp asigurI flexibilitatea qi adaptabilitatea2. March gi Olsen sustrin
superioritatea aborddrii institulionale; iar aceasta, cred ei, este cel mai bine
inleleas[ ca o alternativd la prima abordare, de tip alegere ralional[.
z.
Degi nu doresc s[ insist asupra urmitorului aspect, cred ci el trebuie menlionat
aici : distincfia dintre cele dou[ in(elegeri apare in numeroase alte contexte. De
pildi, filosofii utilitarigti sunt fie act-utilitarians, fie rule-utilitarians. in primul
caz, cel al utilitarismului relativ la actriuni, valoarea moralE a unei acliuni e
determinattr iu raport cu consecin(ele acesteia. in al doilea caz, al utilitarismului
relativ la reguli, vaioarea morald a unei acliuni e determinattr in raport cu modul
in care aceasta se raporteaz5 la o regull de compoftament.
DupX March
Ei
Olsen (1992, pp. 234-235), diferenpi dintre cele dou6 tipuri de
aborddri ale politicii ii corespunde o distinclie metodologicl esentialtr. Logicii
consecinlioniste ii corespunde modul in care noi suntem tentati s[
justificdm
comportamentul individual. Facem apel la distinctia dintre scopuri
$i
mijloace
si
la consecintrele acfiunilor noastre nu atunci cdnd urmeaz5 sI facem o actiune, ci
mai curAnd cdnd vrem sd ne justific{m
alegerile fdcute. Dimpotrivd, intemeiern
acliunea noastri prin apelul la reguli, Ia rutine, in general la instinrfi, gi procedf,m
dup6 cum considerim cd acliunea noastrE e un rlspuns corespunzEtor (appro-
priate) la situatria in care ne afl5m.
FUNDAMENTELE
POLMICII
RATIONALITI$E
$I
ACTIUNE COLECTIVA 247
Distinctria dintre o abordare consecintrionista
$i
o alta care pune accentul pe
structuri a dobandit in filosofia normativi o importanl[ deosebitr odatE cu
formularea teoriei drept[{ii ca echitate a lui Rawls (vezi
si
Rothstein: 2005).
in A Theory of Justice (1971), Rawls are ca principal adversar teoria utilitaristl
a dreptilii. Potrivit acesteia,
o persoanS acfioneaza c6t se poate de potrivit, cel pulin atunci cdnd nu ii afecteazx
pe al1ii, pentru a-gi atinge cel mai mare bun propriu, pbntru a-gi realiza cdt se
poate de mult scopurile ra[ionale. Dar de ce nu a.r actriona gi o societate potrivit
aceluiagi principiu aplicat grupului gi, de aceea, sd considere cd ceea ce este
rational pentru un om sd fie corect pentru o asocialie de oameni?
[...]
Deoarece
pentru un individ principiul este acela de a urmdri cat mai mult propria bunistare,
plQp.!!.q! qdu sistem de dorinle, principiul pentru societate va fi sd urmireascd cit
se poate de mult bunlstarea grupului, sd realizeze in cea mai mare misurf,
sistemul de doringe oblinut din dorinlele membrilor s6i (Rawls : 1971, pp. 23-24).
Dup[ Rawls, subiectul dreptd{ii sociale este reprezentat nu de ac{iunile
individuale (decizii, judecf,li,
imputdri), ci de structura de bazl a societltii.
Aceasta const5 in modul in care instituliile sociale majore distribuie drepturile
qi datoriile fundamentale qi determin[ diviziunea avantajelor care decurg din
cooperarea sociala. Instituliile majore sunt constitutria politicd qi principalele
aranjamente economice
$i
sociale, care definesc datoriile gi drepturile oame-
nilor gi influenleazI perspectiva lor de via15, ceea ce ei se agteaptX sX fie
9i
cit
de bine sperd cX Ie va fi (Rawls : 1971, p. 7
;
1999, p. t34). ExistI, dupi
Rawls, mai multe motive care susfin aceast5 alegere a structurii de bazd, a
societ[trii ca subiect al dreptS[ii sociale. Mai intni, orice disculie cu privire la
dreptatea socialE presupune o raportare la aceastl structurl de bazX. Structura
de bazd, e cea care specificl condiliite de fundal in func1ie de care indivizii,
grupurile, asocialiile aclioneaz[. E ca gi cum cel mai important acord este cel
care stabile$te principiile ce guverneazd structura de bazd. ln ai doilea rAnd,
forma pe care o au dorintele gi aspiraliile membrilor sistemului social depinde
de structura acestuia. Un sistern economic nu este numai un instrument
institulional prin care sunt satisficute anumite dorin[e, ci qi un mod de a da
form[ acestorar
lRawls
: 1999,pp.256-2.58).
Dar sI notlm cI in(elegerea din perspectivl rawlsian5. a utilitarismului nu
este totu$i una strict consecinfionaiist5, in sensul lui March
6i
Olsen. Fiindcd
1. Din punct de vedere normativ, cea mai importantd coruecintri in acest sens este cI
structura de bazl contine (gi, in general, nu poate s[ nu congind) inegalitEli
economice gi sociale.
,.1
l;t,;l
lr,rll
I
rr!
, :,,,,, I
Dupd March gi Otsen
(1979; vezi
9i
Cohen, March, Olsen: 1972)' modelele
standard ale deciziei actorului ra(ional ignora sau resping ca ilogice trSsdturi
ale deciziei in organizatrii care sunt ins5 importante
gi foarte r[sp6ndite: cle
exemplu,cazurileincarepreferinteleactorilorsuntproblematice_suntincon-
sistente
gi prost definite
- 5i
in care preferin{ele sunt mai degrabl descoperite
in cadrul ac[iunii decflt sunt temeiul inftptuirii acesteia. Sau sunt cazurile in
care modul de luare a deciziilor in organiza{ii
(,,tehnologia" ludrii deciziilor)
nu este clar: actorii nu gtiu exact cum se va decide, consideraliile
pragmatice
sunt foarte importante, iar mecanismul incercdrii 5i
erorii este foarte mult uzitat.
in sfirgit, sunt cazurile in care participarea [a decizii este fluid[: granilele orga-
nizaliei nu sunt clare, nu e precis delimitat cine ia decizii. Aceste caracteristici
ale unei organizagii
(care o fac s[ fie o
,,anarhie
organizatS"r) apar insE' in
perspectiva modelelor actorului rational, ca patologice
5i
izolate'
in raspaU acestor modele, Cohen, March qi Olsen propun modelul
"co$ului
de gunoi,,. La temelia lui se afld respingerea supoziliei c6 alegerile'in organizalii
suntcAtdecAtratrionale(inclusivinsensulslablacareapeleazd,acelemodele
care se bazeazd pe teoria lui H.A. Simon a ra[ionalit4ii timitate sau la cea
incrementalisti a lui Lindblom).
Degi organiza{iile
pot fi adesea tratate convenabil ca vehicule de rezolvare
a unor probleme bine definite sau ca structuri in cadrul cErora conflictul
este rezolvat prin negociere, ele furnizeazi de asemenea seturi de proceduri
prin care participan{ii ajung la o interpretare a ceea ce fac ei 5i
ce au f6cut
in u"".t pio"".. Din acest punct de vedere, o organizalie este o colec[ie de
alegeri care sunt in ciutare de probleme; de chestiuni 5i
sentimente aflate
in cSutarea unor situatii de decizie in care ele ar putea fi scoase la iveal[;
desoluliiaflateinc[utareaunorchestiunipentrucareelearputeafiun
rdspuns; de decidengi care i6i caut5 de lucruz'
Oasemeneaperspectiv[asupraalegerilordinorganizaliiconcentreaz[
aten$a asupra felului in care intrelesul alegerii se schimba in timp". Pentru
ainfelegeproceseledincadrulorganizaliilor,putemconsideracdooportu-
nitate de alegere este un fel de cog de gunoi in care diversele probleme $i
solutiisuntaruflcatedec6treparticipanli,pemisur6cesuntcreate.Ames-
rccul de gunoi intr-un singur co$ depinde de amestecul disponibil de coSuri,
de etichetele atagate diverselor coguri, de tipul de gunoi care se produce la
unmomentdat,devitezacucaregunoiulestecolectat6iaruncat(Cohen,
March, Olsen: 1972,
P.
2).
@en,
universititile sunt poate cel mai bun exemplu de
anarhii organizate.
2. Probabil cI susfinerea lui che Guevara ci treaba revolulionarului este s[ facd
revolu(ii este o ilustrare exemplarf, a acestui tip de abordare'
:, , .':
i ..1
:la: I
1,,:
1,; rl
l,',:1),
| )
'.i:::t!.
ir
I
ilf il,i :
ii, lir'ii
il.l i: I !
.I
zuNDAMENTELE POLITICN
Rawls accentueazd. cd virtulile
gi lirnitele utilitarismului trebuie considerate
tot in raport cu modul in care acesta inlelege instituliile debazd' ale societSlii
gi cu felul in care acestea constrdng actiunile individuale. Morala cfed c[ este
tbarte important6 pentru evaluarea distinctriei lui March
9i
Olsen.
intr-adev5r, ea duce la concluzia cI, potrivit primei abord[ri a politicii,
ceea ce ar interesa cu precldere sunt caracteristicile
preferinfelor individuale
gi regutile de agregare a acestora. LuIm fiecare regul[ gi tncerclm sd determi-
n[m care sunt rezultatele la care se ajunge. Totugi, s[ ne amintim c[ princi-
palele rezultate ale acestei prime abordlri sunt negative : apare circularitatea,
nu existi invingltori Condorcet, nu se pot face agregSri care s[ respecte
cerinte minimale de rafionalitate
(teoreme precum cele ale lui Arrow sau
Sen), orice funcgie poate fi manipulatl
(teoremele lui Gibbard-Satterthwaite
gi
McKelvey) etc. De aceea, pe direclia primei inlelegeri a politicului, accennrl
tinde s[ cad5 pe proprietdfile modalitdlilor de agregare a preferinlelor indivi-
duale
Si
pe felul in care acestea pot fi utilizate pentru a obline rezultatele
dorite (de pildtr, in incerclrile de
,,inginerie
consfitulional["). La un nivel mai
adflnc al analizei, ideea de regul[ devine foarte importantl : ea descrie patter-
nuri de comportament individual care tinde spre eficienli qi, de asemenea,
descrie incerclrile de a studia regulile privind alegerea dintre reguli.
Ag conchide cf, distinc$a propus[ de March
Ei
Olsen are, de aceea, in
principal o valoare polemicfi (gi, eventual, didacticx), dar nu de conlinut,
fiindctr gi prima in{elegere a politicii are un interes central in ideea de regultr
gi de reguli de evaluare a regulilor; distinclia doar permite sI formullm cu
mai mare precizie perspectiva institulional[ asupra politicii.
15.2. Institufionalism
Ei
alegere rafionali
Voi discuta in cele ce urmeazE dou[ tipuri de abord[ri din perspectiva teoriei
,alegerii
rationale ale instituliitor: cele care le definesc in raport cu
,,regulile
jocului" sau cu echilibrele permise. Regulile
5i
echilibrele sunt componente
esenliale ale unei situatrii de alegere colectiv[ (gi sunt deosebite de
jucltorii
ingiqi). Care e relalia dintre aceste componente
qi jucdtori? Vom vedea cd
r[spunsul nu e foarte simPlu.
RATIONALITATE
SI ACTIUNE COLECTIVA
,,Regulile
jocului"
Primul gen de componente ale unei situalii de alegere colectivi care apare
imediat este acela care, in mod generic, e definit ca fiind alcdtuit din
,,regulile
jocului". (Aici putem merge mai in adAncime
$i
putem defini, aga cum
procedeazl Ostrom, o serie de concepte conexe: se poate distinge intre regu-
lile propriu-zise gi norme.) Accentul pe
,,regulile
jocului"
in sens genericl dd
na$tere uneia dintre cele mai influente perspective asupra instituliilor. Ea este
exemplar definit6 de North (1990, p. 4):
Instinrgiile includ orice for.mi de constrangere pe care fiinlele umane Ie elaboreazd
pentru a structura interac[iunea umani.
[...]
Ele sunt cadrul in care are Ioc inter-
ac(iunea uman[. Ele sunt perfect analoage regulilor unui joc intr-un sport de echipE
competitiv.
$i
anume, ele constau atat in reguli formale scrise, cat gi in coduri de
comportament de obicei nescrise care sunt subiacente
Ei
se adaugd regulilor for-
male, precum sd nu vatdmi deliberat un
juc5tor
debazd din echipa adversE.
inlelegerea instituliilor ca reguli (tn sens generic) ale
jocului,
ca seturi, de
constrdngeri
formulate
de persoanele umanez asupra comportamentulai indivi-
dual are cdteva caracteristici care cred c[ trebuie accentuate. s[ observ[m,
mai intdi, c5. admitem ctr persoanele individuale aclioneaze in cadrul repre-
zentat de aceste constrangeri, dar nu le pot modifica prin comportamentul lor.
cadrul existr qi actorii trebuie s[ se conformeze existentei lui. in al doilea
rand, actorii au preferin[e, care nu sunt definite de cadrul institulional.
prefe-
rinlele individuale sunt anterioare existenlei acestui cadru.
Dar modul in care actorii se vor comporta va fi afectat de institulii, qi asta
in doud sensuri. Pe de o parte, la nivel colectiv, existenla instituliitor va putea
afecta alegerea de grup. Dactr actorii au un anumit comportament, alegerea
colectivr depinde de institufia in func[iune
*
de exemplu, de regula de agregare
a preferinlelor individuale. Sd ne aducem aminte de ecualia lui
plott
(1991
;
vezi sectiunea 7.2 din primul volum al acestei lucrlri) :
Preferin{e x Reguli
:
Rezultate
1. Repet, nu in sensul tehnic restrAns avut in vedere de E. Ostrom gi discutat in
secliunea anterioar5.
Acest adaos e necesar, fiindcb altrninteri am putea trata drept institulii orice
constrangeri naturale. De exemplu, am putea zice cd e o institugie constra.ngerea
ca indivizii umani str nu poattr alerga cu mai mult de o sut6 de kilometri pe orr.
Or, o asemenea susfinere nu pare acceptabilI.
iir
\r;,..'
$.:i:
,fir-
*:.
i;
i:.
{:ir
il'..
t.:.,
Ii
!t::
I:.]:
1"
I::,
i.r
*t;:.'
fi'
*lir
Br::
{ii,
L
i:j'
t,
!:t
*l
lit
t.
;.
!i
5::
l.,
5:
fr:
lr:
:,i'
$i
fr,.
ll
I,
i,
!.'
:l:
t
2M FUNDAMENTELE POLITICII
Aceastd rela{ie (ecua{ia fundamentalS a politicii, a$a cum e cunoscute
uneori) indicd faptul c5, dacd preferin{ele individuale se schimb[, atunci gi
rezultatele se pot schimba, chiar daci regulile rimin neschimbate, dar
9i
c5,
docd regulile se schimbd, atunci
Si
rezultatele se pot schimba, chiar dacd
preferintrele indivirtuale rdmAn con,stante. in acest sens, reguliie
jocului au un
impact uriag asupra rezultatelor cooperlrii umane.
La nivel individual, regulile
jocului modificfl preferinlele individuale.
Repet exemplul clasic al prizonierilor : dacf, existfl un gef al lor, care poate sl
ii arnenintre, atunci fiecare va fi stimulat s5 se comporte altfel (si coopereze gi
sI nu defecteze). La fel, o institulie precum o taxl impus[ de stat altereazS.
preferinlele individuale
(existente) qi dd nagtere altor stimulente de actiune;
in particular, dacl sunt bine construite, institutiile fac ca rezultatul colectiv la
care se ajunge sX fie Pareto-superior celui la care s-ar ajunge in absen{a
instituqiei.
Accentuez: in aceastl perspectiv[, o institu{ie este definit[ de doui com-
ponente distincte. Prima este ideea de constrangere : o institulie limiteazfi,
afecteazf, modificf,, strune$te preferinlele. A doua este aceea c[ o institulie in
funcfiune furnizeaz[. un set de stimulente de acfiune: actorii sunt stimulati sd
mentinl o anumitd regularitate in comportamentul lor.
Aga cum noteazd Hall gi Thylor (1998), in acest inleles, aborddrile institutionale
de tip alegere ra[ionalE au cel pu[in patru trds6turi notabile:
-
Mai intai, chiar dac5 o califici, rnodelele institu(ionale de tip alegere ra(ionali
pistreazi ideea ci indivizii se comporte rafional, pebazapreferinfelor lor.
-
in al doiiea rAnd, aceste modele promoveaz[ o imagine distinctivi a dome-
niului politicii. Aceasta apare in mod fundamental ca o aren[ in care apar
dileme de acfiune colectivS. Aga cum am v6zut, acestea sunt situaliile in
care urmlrirea de cdtre actorii ra[ionali a propriilor interese produce un
rezultat care, la nivel colectiv, este suboptimal. in acest context, institu[iile
sunt instrumente de a preveni producerea unor astfel de rezultate.
-
tn al treilea rind, institutionalismut de tip alegere rationald accentueaz5
rolul interactiunilor strategice in determinarea rezultatelor politice. Com-
portamentul unei persoane individuale apare in aceasta perspectiva ca
determinat nu de forle istorice ori sociale impersonale, ci pur gi simplu de
incercarea sa de a-si maximiza beneficiile, linAnd
seama de felul in care (ea
considerd cd) ceilalli actori vor ac(iona. Institutriile intervin in acest proces
prin aceea cf, vor constrdnge setul optiunilor de pe agendf,
9i
prin faptul ci
R.A.TIONALITAIE
$I ACTIUNE COLECTIVA
s[ incerclm acum sd privim lucrurile gi diacronic.
potrivit
acestei intrelegeri
a instituliilor, intrucat prin chiar existen{a lor ele modific[ beneficiile pe care
le au actorii din alegerea uneia sau alteia dintre alternative, in timp impactul
se extinde chiar asupra situafiei de alegere ca atare. Actorii i6i modificl
preferintrele ca rlspuns la noua sihralie gi, ca urmare, sffuctura acestora se
schimbd, iar eflcienla institufiilor existente scade. UrmAndu-gi propriile pre-
ferin(e, actorii afla{i intr-o situalie de cooperare social[ vor ajunge din nou sd
produc[ un echilibru
-
care insr va tinde s5 fie mai putin eficient. De aceea,
in timp, se na$te necesitatea de a aplica alte institulii, penrru ca rezultatul sd
fle Pareto-superior celui la care se ajunge in conditriile existenfei vechilor
institulii.
Acest mod de a inlelege aparilia, rolul, dar gi schimbarea instituliilor
-
De
ce evolueazx societilile de-a lungul unor traiectorii institutrionale distincte ?
De ce adesea ele nu reugesc sE adopte structura institu{ional[ a societdlilor cu
mai mare succes ? Care e relatria dintre aspectele explicite, formale, gi
cele
implicite, informale, ale instituliilor ?
-
ridic[ insl imediat o problemd gravd.
$i
anume, pentru a modeia situalia de alegere e nevoie sX avern in vedere nu
doar jucltorii (informalia 1or, alternativele disponibile, caqtigurile asociate
1.
$tim, desigur, ci originea institu,liilor nu se explicd usor : e nevoie de explicarea
apariliei unor ac{iuni colective de nivel superior. cum vom vedea imediat, insti-
tutionalismul care accertueazi strategiile de echilibru are mai multe qanse sd
explice acest tip de acliune colectiv5.
Acest punct e consistent cu aserfiunea ficuti in sectiunea anterioarfl, c[ institlliile
sunt instrumente care permit atingerea unui echilibru superior, in sensul cd ele
sunt alese ralional de crtre indivizi. E mai bine sd uclirsnezi conform consffan-
gerilor institulionale decat sd acsionezi tn afara acestora. Motivul pentru care ei
accepta sr se comporte confonn constrdngerilor institulionaie este acela ci astfel
igi pot maximiza cigtigurile.
i.
i;
!:
i
j::
,::.
1i..
Ii'
a.
i:
i
!,
tl
of'er5 informalii (deci reduc incertihrdinea) privind felul in care se vor
comporta ceilal1i.
-
tn sfArgit, institulionalismul de tip alegere rationale ofer[ o explicatrie a
originiil
9i
menlinerii institutriilor : actorii afectati de ele le menfin in sens
instrumental, apeldnd la consideralii cu privire la cigtigul pe care ii au ca
urrnare a existentrei acestora. Dacd o institulie se men(ine, acest iucru se
datoreazd faptului cf, actorii relevantri oblin astfel beneficii mai mari decdt
din existen[a unor institulii alternativez.
!'ii
l'.''
1
",r
l: i,
:lii
t 11,
i;::l
l,iii
,'llr'l
:.)
'r,
;,1
l,'ll
I
I
lr;lL
iil.!l
'lr:ll
iiilrl
liiii
i:,iiii
111[
lt:l
:1i'li
lli[ji
itli;
!tllil'
iiilI:l
illi,i
liiitl
il'
tril
11iir,
rtiiri ,
lllil:l
;ti,ti
ilil
Lllilt
ill:l'l
iiii l
ilril.
liilt'
i.l;r l
tiir
iilii,
riii:
iiil.
ltitl
litl:
;llri
lir1ll l
ll
,1,1
:i:',
il:rl
FUNDAMENTELE POLITICII
fieclrui rezultat), nu doar cadrul institulional in care ei ac[ioneazd, ci gi
un
mecanism de elaborare a ,,regulilor
jocului"
9i
de impunere, de implementare
a acestora. Acest mecanism presupune existenfa unui numlr de actori care
elaboreaz[ regulite (parlament, guvern etc.)
9i
a unora care aplici regulile
(tribunale, polifie etc.). Dar, dacl aga stau lucrurile, teoria se confruntfl cu
problema pe care am discutat-o pe larg in capitolul anterior: trebuie s[ fie
presupusd ca rezolvatl o probleml de actiune colectiv[ de nivelul doi; trebuie
sd. existe mecanisme care sd producd stimulente adecvate pentru ca ace{ti
actori, situali la un nivel mai inalt al acqiunii colective, sd ac6ioneze.
Echilibre admisibile
Rlspunsul cel mai interesant la dificultatea pe cire tocmai am semnalat-o
consti in ingelegerea instituliilor in termenii conceptului de echilibru al
jocului
(Aoki: 2001; Greif : 1998).
Pentru a vedea in ce constl acest rlspuns, sX revenim mai intAi la conceptul
de institutrie. Aga cum am subliniat in subsecliunea de mai sus; o institulie are
dou[ componente esen(ialq': ea este o constrAngere asupra comportamentului
individual, care ins[ furni2eaz[ stimulente ce mentin un anumit pattern de
comportament al actorilor afectati! Or, cele doutr componente, la o analizl
atent[, ridic[ problema mecanisfrelor (de nivel superior !) prin care se
realizeazd designui gi aplicarea unei institulii. Iar provocalea este de a arIta
cum se poate internaliza aplicarea unei institulii : cum ea nu mai are nevoie de
impunere exterioarl
$i
reu$e$te s[ se
,,autoimpun5"-
Rispunsul face apel la noliunea de echilibru al unui
joc (vezi secfiunea
11 .1). La modul general, ideea este aceea de a defini o institulie ca un tip de
constrdngere care asigurd un echilibru (stabil) al
jocului. De aici decurge o
consecinf[ extrem de importantf,: astfel pot fi examinate constringerile
endogene intr-o anumit[ situafie de acliune, care sunt impuse de ingiSi actorii
participanli, gi nu prin interventia unei autorititi externe.
in cadrul acestei cSrti am avut in vedere nu de puline ori astfel de situatii.
Doar dou[ exemple. Mai intai, si ne aducem aminte de conceptul de conven-
trie
al lui Lewis. Convenlia este una dintre primele institutii discutate in acest
volum (deqi doar implicit ca institutie). Am argumentat in secliunea ll .2 cl o
convenlie este o regularitate in comportamentul membrilor unui grup. De ase-
menea, convenlia a fost definit[ cu claritate in termeni de echilibru al interac-
liunilor
actorilor: am arltat cdo convenlie este un echilibru stabil tntr-unjoc
necooperativ, repetat tn mod intefinit. Aceasta fiindci este in interesul fieclrui
RATIONALITAIE
SI
ACTIUNE COLECTIVA 247
jucXtor sI urmeze o anumit[ strategie dac[ totri (sau aproape toli) ceilalli
urmeazl acea strategie. Mai mult, am insistat c[ intr-o astfel de sinratrie
spunem cI avem de-a face cu o conventie doar dac[ credem cd un compor-
tament de tipul celui adoptat de
jucdtori nu se impune ca fiind constr6ngltor
(deci cind acest echilibru nu e considerat de acegtia ca singurul posibil). La
stopuri ne putem imagina cI se adoptd conventia sI traverslm cAnd apare
culoarea rogie
-
chiar dacd in realitate existX o altl convenlie. Altfel spus, in
acest sens convenlia este o constrAngere care nu se impune din afari, ci care
se
,,autoimpune".
Al doilea exemplu privegte strategiile pe care actorii tind
sI le adopte in dileme ale prizonierului repetate indefinit. Am vIzut in sec-
fiunea
11.4 cd in astfel de situalii pot ap[rea
9i
alte echilibre decAt perechea
(D,D), cum ar fi cele exprimate intuitiv de programe precum TIT FOR TAT
sau PAVLOV.
Ideea ci o institulie este un tip de constrAngere care asigurl un echilibru
(stabil) al
jocului
a fost dezvoltat[ pe dou[ mari direclii : cea evolutionistl
9i
cea a emergenfei unor noi
jucdtori.
l. Abordarea evolulionisrd. Potrivit acestei abordlri (Sugden: 1989;
Young : 1993
;
Binmore: 1998
;
vezi gi Aoki: 2001.), o convenfie de compor-
tament este stabilitl nu prin interventia unui actor care elaboreazi regulile sau
le aplic[, ci ca rezultat al unui proces evolulionist. (Pentru aceast[ abordare,
ideile lui Axelrod: 1984; 1986; 1997 sunt extrem de semnificative.) Pe
mf,sur5 ce o conventrie evolueaz5, sub presiunea unei seleclii evolulioniste,
agentii tind s[ dezvolte anumite trlsdturi (anumite perceptii ale mediului, pre-
ferinle, obignuintre, abilitlti). Selecfia evolulionisti face ca o anumit[ conventie
sd fie aleasi
9i
s[ devini un echilibru stabil in comportamentul oamenilor. O
conventie poate, eventual, s[ fie codificatX
juridic,
iar statul poate juca
un rol
important in impunerea gi menfinerea ei; dar acest lucru nu e obligatoriu sI
se intimple. Dimpotriv[ (in traditia lui Hume : 1739, cartea 3, partea a 2-a,
sect. 1-3
9i,
mai recent, a lui Hayek : 7982, in special vol. 1), regulile
jocului
sunt convenlii care evolueazl spontan.
Multe dintre instituliile unei economii de piali sunt conventii pe care
nimeni nu le-a proiectat, ci care pur gi simplu au evoluat. S5 ne g6ndim la un
aranjament prin care nigte cumplritori gi nigte vinzitori fac un contract. Cum
se ajunge s[ fie cunoagtere comunl faptul cX publicitatea pentru un anumit
gen de slujbl trebuie frcutX mai degrabtr intr-un ziar decit in altul gi cX este
sarcina cumpirltorului de munc5, iar nu a vAnzltorului sf, facd publicitate'l
248 FUNDAMENTELE POLITICII
Degi pielele pot funcfiona mai lin cdnd drepturile de proprietate sunt definite
de Iegi formale gi impuse de cltre stat, ele pot si apare gi sI persiste ftrtr un
astfel de sprijin exterior. Sr ne gandim ta felul in care pielele valutelor sirding,
ale jocurilor
de noroc, ale prostituliei, alcoolului gi narcoticelor pot continua
sI fun4ioneze in ciuda incerclrilor guvern[rii de a le suprima. Astfel de piele
pot continua numai pentru cI participantrii recunosc de
facto
&epturi de
proprietate pe care statul nu le recunoa$te. De aici se ridicr posibilitatea ca
ins69i institulia propriet5lii s[ fie, in ulrimfl instantrI, o form[ de ordine spon-
tan[ (Sugden: 1989, p. 86).
Abordarea evolu(ionistE arunc[ o lumini. nour asupra insegi ideii de ra[iona-
litatel. intr-adevrr, am vrzut cr prin evolulie spontand anumite conven(ii
ajung si reprezinte echilibre stabile in comportamentul oamenilor. Dar gine
de
esenta convenliei cI ea este una dintre mai multe solutrii ale unui joc2;
de
aceea, din punct de vedere evolulionist, nu se poate susfine ci unjoc trebuie
sI aibl o singur[ solulie ra(ional5 (Sugden: 1989; vezi gi inrreaga disculie
din secliunea 11.4).
2. Emergenla unor noi jucdtori.
O abordare alternativ[ a instinrliilor
porne$te de la impactul interacliunilor strategice gi al unor caracteristici atat
r:xogna, cdt gi enaogene asupra regulilorjocului. Abordarea face de asemenea
;.ipel la teoria jocurilor
repetate. Dar ea insistfi cr unul din instrumentele puse
la lucru pentru a stabili gi pentru a schimba
,,regulile
jocului"
este acela de a
crea noijucdtori, diferili de cei existenli: este vorba de
,,organizalii.
(Greif:
1994). Acestea altereazl regulile jocului
in mai multe feluri : in primul rAnd,
prin faptul cE introduc in structura situaliei o noui componenti: un nou
jucltor,
orgariza\ia insdsi; apoi, deoarece modifictr infbrmatria disponibil5
l. o alt5. consecinl5 a acestei aborddri privegte felul in care tratdm chestiunile cu
caracter normativ. Astfel, apeldnd la modele de tip alegere ralionali, Binmore
(1998) presupune cd problemele cu care se confrunti o societate apar ca jocuri
repetate indefinit de mult
; in acest cadru, contractul social este un set de convenlii
adoptate pentru a coordona un mod sau altul de realizare a unui echilibru intr-un
joc
repetat.
Sugden definegte o stmtegie evolufionisti stabiH (SES) ca un pafrern de com-
portament cu proprietatea cI, dacd el este urmat in general de populagie, atunci,
daci un numdr mic de persoane deviazd, de la acesta, ele vor fi intr-o situalie mai
proasta decat ceilaltri. o convenlie esre o sEs intr-unjoc care are cel pufin doux
sES : agadar, o conven(ie este o reguld de comportament aleastr riin mai multe gi
care, odatl stabiliti, se autoimpune (Sugden:
1989, p. 9l).
::ii{E
t.
l.
1_
1.,,
i
,.
tr:,
t:
I
t,
rl
!
ii
ri1
ii
ll
ril
2.
i,i
i,:
i ,:.
ii;;,
RATIoNALTTATE
sr ACTIUNE colecrtvA 249
pentru actori gi schimbi beneficiile asociate cu dif'eriteie rezultate ate
jocului,
alterand astfel comportamentul actorilor. Inovalii organizafionale de acest fel
sunt sistemul tribunalelor, biroul de credit, firma. Prin aceasta, cantitatea de
cunoa$tere a membrilor unei comunit[1i cregte (chiar dacl procesul poate fi
rezultatul unei evolufii neintentionate). Odat6 ce o anumitl organizatrie a fost
creat5, ea are un impact mult mai mare asupra constrAngerilor institugionale cu
care se confrunti actorii. Acesta se exprim[ in mod esenlial prin faptul cI orga-
nizatiile pot deflni echilibre stabile, deci patternuri repetitive de comportament
ale indivizilor angrenali intr-o activitate de cooperare socialdl.
Instituliile
-
constringerile netehnologice asupra interacliunilor umane
-
sunt
compuse din doud elemente interrelatrionate : credinle2 culturale (cum se a$teaptE
indivizii sd ac(ioneze ceilalli in anumite circumstanle) gi organizalii (constructe
umane endogene c,ue altereazb. regulile jocului gi care, dacl sunt aplicabile,
trebuie s[ reprezinte un echilibru). Astfel, capacitatea organizirii societale de a se
schimba este in func1ie de istoria sa, intrucAt instituliile sunt combinalii de
organizalii gi de credin[e culturale, credin[ele culhrrale sunt aqtept^{ri necoordonate,
organizaliile consolideazi credintele culturale care au dus la adoptarea lor, iar
organizaliile gi credinfele culturale din trecut influen(eazi in mod istoric jocurile,
organizaliile si echilibrele ulterioare (Greif : 1994, p. 543).
Aceste susgineri pot fi ilustrate printr-un exemplu. Probabil cea mai cunos-
cutS analiz[ in acest sens a fost realizafr de Greif, Milgrom, Weingast (1994),
referitoare la aparilia ghildei negustorilor. Jocul de la care se porne$te este
unul repetat, jucat
intre grupul negustorilor gi conducltorul unui orag sau
-
in
contextul comerfului medieval
*
al unui centru comercial. Oragul sau centrul
comercial urmlregte sI extindl oportunitedle de a face comert. De aceea, el
trebuie si asigure persoana pi proprietdtile negustorilor care vin acolo, Condu-
c5torul oraguiui va f[g5dui cI negustorii care vin vor avea siguran[a doritl;
dar
-
ra(ional
-
el ar putea fi tentat sd iqi incaice cuvAntul atunci cflnd negus-
torii vin in orag. SI ne gAndim acum la negustori. Ei se pot organiza intr-o
ghildS.
$i
vor adopta urrnf,toarea strategie: vor face comerf intr-un orag
numai dacl nici unul dintre ei nu a fost ingelat de cltre conducltorul acestuia,
1. Nu e aici locul str comparlm abordarea lui E. Ostrom cu cele discutate in aceastd
seciiune. Dar atAt explicit, cAt gi prin structura argument[rii, cred cI aceasta se
apropie mai mult de a doua perspective asupra institutriilor, care le definegte in
raport cu echilibreie stabile.
Engl. belieJs; am sugerat in capitolul 12 cI o traducere mai buni a acestui termen
ar putea fi
,,crezdri".
I
I
l
FUNDAMENTEI.,]E POLITICII
DacI s-a intimplat ins[ aga ceva, vor boicota oragull. S5. presupunem c[, Ia
rdndul sdu,
geful oragului nu va ingela nici un negustor at6ta vreme cdt ghilda
nu anunt[ vreun boicot. Greif, Milgrom 5i
Weingast au demonstrat c[ aceste
dou[ strategii alcdtuiesc un echilibru : in multe cazuri, nici un boicot nu a fost
observat. intrebarea este: de ce actorii s-au comportat astfel?^Un prim
rlspuns ar fi acela ci regulile
jocului nu permiteau acest lucru. InsI el nu
poate explica de ce actorii nu erau tentati si defecteze. Mai degrab5, argu-
menteaz[ Greif, Milgrom
gi Weingast,
$efi.il
oragului se a$teapti ca ghilda si
il boicoteze efectiv dacl va ingela, situalie care nu e deloc in propriul bene-
ficiu. Instrumentul folosit de negustori pentru a le impune interesele a fost
acela de a crea o organizalie:
ghilda. Aceasta are forta de a-l determina pe
gefi,rl oragului s5 se angajeze str-$i respecte promisiunile
$i
este un mecanism
credibil de impunere a conffactelor
(comerciale)'
Fie c[ este definitr in raport
"u
,"J.rrrr"
jocutui, fie prin invocarea echili-
brelor stabile, institulia apare in perspectiva teoriilor de tipul alegerii ra{ionale
ca un construct teoretic care, pe de o parte, reu$e$te s[ inducl o complexitate
uriaEI in artalizd, capabila s[ dea ruUterc unor modele mult mai apropiate de
realitatea empiric[, iar pe de alt5 parte, plstreaz[ liniile fundamentale ale
abordf,rilor de acest tip : accentul pe actorul ralional
5i
pe ideea cd acliunile
acestuia sunt fundamentale
pentru inlelegerea cooperlrii sociale.
Ceea ce rimine de fdcut este sl trecem la analize aplicate, cu metodologia
formulat5
pinl acum. Acestea, desigur, vor consta in construirea unor modele
informate teoretic
qi in confruntarea lor cu faptele sociale. Mdrturisesc c[ nu
vld o altl cale de a face
Stiin{[.
ffiunr
un astfel de comportament tuturor membrilor sEi
e o alti poveste.
Bibliografie
Aczel, P. (1988), Non-Well-Founded Sets, CSLI, Stanford.
Aleskerov, F., Avci, G.,Iakouba, V., Ttirem, Z.U. (2002),,,EuropeanUnionEnlar-
gement: Power Distribution Implications of the New Instirutional Arrangements",
European Journal of Political Research,4l, pp. 379-394.
Andreoni, J. (1988),
,,Privately Provided Public Goods in a Large Economy: The
Limits of Altruism", lournal of Public Economics,35, pp. 57-73.
Aoki, M. (2001), Toward a Comparative Institutional .Analysis, The MIT Press,
Boston.
Aqvist, L. (2D2),,,Deontic
Logic", inD.M. Gabbay, F. Guenther (eds.), Handbook of
PhilosophicalLogic,ed. aII-a,vol.8,KluwerAcademicPublishers,pp. 147-264.
Arrow, K. (1994),
,,Methodological Individualism and Social Knowled"ge", The
American Economic Review, Sa
Q),
pp. 1-9.
Aumann, R.J. (1976),
,,Agreeing to disagree", Annals of Statistics, 4, pp. 1236-1239.
Aumann, R.J. (1999),
,,Interactive epistemology, I. Knowledge"
,
International Journal
of Game Theory,28, pp. 263-300.
Axelrod, R. (1984), The Evolution of Cooperation, Basic Books, New York.
Axelrod, R. (1986),
,An
Evolutionary Approach to Norms", The American Political
Science Review,80 (a), pp. 1095-1111.
Axelrod, R. (1997), The Complexiry of Cooperation. Agent-Based Models of Com-
petition and Cooperation, Princeton University Press, Princeton.
Axelrod, R., Keohane, R.O. (1985),
,,Achieving
Cooperation under Anarchy: Stra-
tegies and Institutions", World Politics, 38 (1), pp. 226-254.
Baccaro, L. (2002),
,,The Construction of
"Democratic,
Corporatism in Italy",
Politics & Society,30 (2), pp. 327-357.
Bacharach, M. (1992),
,,The
Acquisition of Common Knowledge", in C. Bicchieri,
M.L. Dalla Chiara, Knowledge, Belief, and Strategic Interaction, Cambridge
University Press, Cambridge, pp. 285-327.
Bachrach, P. Baratz, M.S. (1970), Power and Poverty. Theory and Practice, Oxford
University Press, New York.
Banzhaf, J.F. (1965),
,,Weighted Voting Doesn't Work: A Mathematical Analysis",
Rutgers Law Review
,
19 (2), pp. 317 -343 .
il
iir
ii
Ii
it
il
li:
iil.
rli:
ir
li.,
ii,
ri
!li,
ili
,l
il
{
r54
INSTITUTIILE POLITICE
Stepan, A.
Ei
Skach, C. (1993), ,,Constitutional
fr,^IyYg:kt and democratic consol
iI
I
jl
I'r
lil
I
ll
:l
I
,i:
t,
'
.t1
'
t'
rl,,
ir r '
{
[1
,.,].
,,.1
iIl,
l[
'
'ii
[.
Ji
,i',,1
'11
li i
,
1l
I,r {
,tttli
ti a.
j
l''t
lir
l,:.(
r,',1,,1
l,' .l
i
.:1, I
.t. I
ri t'.
.ri ;t
t, li
'
.I.r i
:''li
ji,
[.
'i..
i;;,il
lt.tr 'r
r J
ltrl
t{ 14
l, r"
lrh'
i
urti
Il,\
.'J, J
[i:
r
'i;i
lin,
,,"rr
parliamenarism versus presidentialism", World Politics' 46: l'22'
Steinmo, S. (1993), Taratiin ancl Democracy : Swedish' British and American
to Financing the Modern
'Srrzre,
New Haven, Conn' : Yale University Piess
Steinmo, S.
Ei
Trleten, K. (1992), ,,Historical
institutionalism in comparative
politics''';
Steinmo, Thelen 5i
Longstreth, 1992: 1-32'
Steinmo, S., Thelen, K.
Silongstreth,
F (eds') (1992)' Structuring. Politic.s:
Institutionalism in a Cimpa,itive
Perspective, New York: Cambridge University
Streek, W. (1992), Social Insiituriow and Economic Performance, Beverly Hills, Calif'
Theten, K. (1991), Union of Parts: Labor Politics in Postwar Germany' Ithaca' N
Cornell UniversitY Press.
Therborn,G.(1978),WhatDoestheRulingClassDoWhenltRules?,London:New
Books.
Tsebelis.G.(1990)'NestedGames:RationalChoiceinaComparativePerspective,
University of Caiifomia Press'
Weaver'R.K'giRockman,B.A.(eds.)(1993),DolnstitutionsMatter?Government
bitities in the tlnited States and Abroad, Washington, D'C' : Brookings'
Weir,M.(|gg2),PoliticsantlJobs:TheBoundariesofEmploymentPolicyinthe
Slares, Princeton, N.J. : Princeton University Press'
Weir, M'
Ei
Skocpol, T. (19s5)' ,,State
structures and the possibilities for
"
,"rponr.* to th; Great Depression in Sweden, Britain and the United States"
Rueschemeyer
qi Skocpol, 1985: 107-168'
Wheeler,H.(1975),,,Constitutionalism",vol'V,pp'1-92'inF'LGreensteingi
Polsby(eds.),HanrlbookofPoliticatscience,Reading,Mass.:Addison.Wesley.
,,Villiamstn,
O. (1985), The Economic Instiluticsns of Capitalism, New York: Free
Wright,E.O.(1978),Class,Crisisandthe.S,are,London:NewLeftBooks'
Capitolul 5
Institu(iile politice : perspectiva
teoriei alegerii ra(ionale
Barry R. Weingast
',1,;,:.;.|
roducere
.l.ieoria
alegerii
ragionale oferl un set distinct de abord6ri in studiul instituliilor, al alegerii
,,.{nitig1r1ionate si
al durabilitXtrii pe termen lung a instituliilor. Avindu-pi sursele in teoria
,..eionomici a firmei (Williamson, 1985; Milgrall Si
Roberts, 1991), dar
5i
in istoria
,,,.ponomic[
(North, 1990)
Si
teoria politicd pozitivd (Enelow qi Hinich, 1984 ; McKelvey,
'i976
;
Riker, 1982), aceasti abordare ofertr o tratare
9i-q19-[,tatic[ a instiru$,ilor. Degi are multe
, in comun cu alte abord5ri ale instituliilor, teoria alegerii rationale are trls5turile ei distincte
liar*;'Oe
asemenea, ofer[ microfundamentele analizei institugionalet. Aplicagiile ei se
extind la,ioare problemele politice gi sociale. de la efectele insrituliilor politice majore ale
Vesiu-1iui^dlivolmt
(legislative, instanle
judecdtoregti,
alegeri
5i
biioiiatii) h snrdiile mai
':'r;6iitd'asupra f6rilor
in curs de dezvoltare (de exemplu, coruptie, produclie gi schimb,
.iitevgl.Utie).
-,r.:
!,:
Abordarea instituliilor din perspectiva teoriei alegerii ra[ionale poate fi separatd in
.'dou{'niveluri de analizi (Shepsle, 1986). La primul nivel, analigtii studiazS efectele
instituliiloiConiiderindu.le fixe gi.exogene. La a1 doiiea nivel, analigtii studia2d de ce
.:ifisttttltflile-iau'anumite forme, permifAndu-ii-se astfel se fie endogene. Prima categorie
r:'dei:;airalize este in mod ciar antecedentf, celei de a doua gi este mult mai dezvoltatS.
:,Ultima,,oferi o abordare in profunzime a institugiilor. In combina[ie, aceste abordlri
,-lofdfirnur.numai
o metodd de analizd a efectelor institugiilor
$i a interactiunii sociale qi
.rpilliticer,ci gi mijloacele necesare pentru a intrelege evolugia
6i
supravietruirea pe termen
JUng.:atunor forme institutionale particulare.
,ji'lrPatru trlsdturi disting abordarea instituiiilor din perspectiva teoriei aiegerii ragionale.
,Inprimul rilnd, ea oferd o metodologie explicit[ gi sistematici pentru studierea efectelor
.,instiiirliilor,
modelate ca fiind constrAngeri asupra acliunii (North, 1990), prin modul in
l.Cqr-e afecteazd succesiunea interacliunilor intre actori, optiunite disponibile anumitor
, r,c.tOi!-..
u structura informaliei disponibiie.
'tii,at iioltea rAnd, rnetodologia este explicit comparativ5, permilAnd prediclii de doui
flh+ril,(1)
modelele comparl deseori doui constr6ngeri institutrionale relalionate intre
i;xii
rii
ir,1i
.;:il:::
:i 3i;
I il;.
....l;]
ili:l'l
iitia
at:iti
rl{,:1:i
:}]:i
'a-:.11)i
't:!:)t
:-f'..i;
;ri.t:l
.iiiit
,i:litJ
r,1i:$:
t.:_aa:t.
:iil:t.,i
4.r.,:l
.
::: ::
,,'.,'il
,r: t:,.i
:l Iil:
:i:{l
::a:':i..
i:r,ri:
1,
!9'll
qi Taylor (i996) trec in revist{ diversele aborddri in analiza institulionald.
-1
,'
li rs6
INSTITUTIILE POLITICE
INSTITUTiILE
POI-ITICE: PERSPECTIVA TEORIEI ALEGERII RATIONALE 157
ii.:2tattr
felul in care instirutriile afecteazl alegerea politicilor publice, incluzAnd
politicilor macroeconomice, bunistarea sociall, bugetele, reglementarea gi
mon0polului asupra agendei
l monopoluiui
asupra agendei (the setter model) ilusteazd tipul de logic[ implicat
:;eate
ar putea fi gradul de protecfie a mediului sau proporfia din PNB alocatd
sociale. Fiecare individ este reprezentat de o funclie de preferinl[ care atinge
iiiim
in ,,punctul
ideal" al individului, politica publicl pe care individul o preferl
-or
celorlalte
alternative. Un individ preferd politicile cele mai apropiate de punctul
.iilpal,
celor situate mai departe. Se presupune ci togi indivizii aclioneazi strategic,
niearcd sE-gi maximizeze scopurile, date fiind constrAngerile.
r.i.'rbentiul
modelului spatial unitematic este
,,alegf,torul median", acel individ care
,flistributria alegEtorilor in dou6 p5rfi egale. Politica M reprezintd (in fig. 5.1.) polirica
;d',dl'egdtorului
median. Statu quo-ttl, sau politica publici aplicati tn prezent, este
'Q, Cadrul spalial permite predicgii despre rezuitatele votului in conditiile unei
iiide'specificatrii institufionale al ternative
iJ
".I
I.
l\
il1.
I
lI
i
.:t
I
ele, dar distincte,
gi prezic diferente de comportament
gi rezultate; si
(2)
aceast5 abordare sebazeazdpeaializaechilibrului,
ea produce deseori rezultate
tiv-statice, arltind cum se vor schimba comportamentul
gi rezultatele pp m5sura s
birii conditriilor de fundal2. Combinate, aceste
prediclii permit realiza{ea unol
empirlce, dar ofera
qi baza pentru o abordare. nou6 qi sistematic[ a politicii comp
Ceie doue tipuri de predicgii permit comparatrii intre comportamente
gi rezultate, in
stabilitatea, forma 5i
supraviepirea acestora. Spre deosebire de aborddrile ce consi
institutiile ca fifnd date, aceasta ie permite cerceEtorilor sistudieze,
pe mdsura schim
conditiilor,modulincareactoriiincearcisEinfluenlezeinstinrtiile.
in'al patrulea rind, abordarea oferl fundamenteie micro ale unor fenomene
politice pr""u* revolutriile 5i
alegerile critice
(vezi, de exemplu' Poole
gi
isss).
pana
de curand, aceste fenomene au ramas, in mare parte, domeniul n
iogifo.
gi institulionaliStilor
istorici
(de exemplu, Skocpol' 1979)' DeSi aplicarea dl
deciziilor rationale Ia aceste probleme este relativ nou[' abordarea face
:o':Ii:
microcompoitamentul,
oferind poten[ial o noud metodologie comparativ5' Mot
explicite ale schimbirii
politice ii..ontinu" oferi un set nou
9i
incitant de apiical
i
ri
'
t[, '
]' r'
.t
lli i
l:
ri
'll,
1t
,l
il .
!f
t1 .ft
l:l
,
ili 'l
.,,
(\
li :'
I
ii,
t
qi
r
,l\
I.r {
illit
r lll !!
'ir
i
.lil(
\ilt
i,' I
'1.:11
fi r{'
lli.l
t:.i'
,i'r,'
t,. D
i,l,1
,t{1t
tiq,
illr
\fi
uhi
' Ll4r
,tll
,
Itii
. iI,..
i r'fl'
'
!' tt
unor instirujii relationate intre ele dintr-o tar6
dati
(de exemplu' doui
.iitiizele
din perspectiva teoriei alegerii ratrionales. Acest model incepe cu modelul
reglementare sau dou[ ministere), 9i
intre efectele institutiilor similare de la o
tari
la'
in al treilea rAnd, studiul institugiilor endogene dI nagtere unei teorii distincte tl'i
ial'standard
al votului, in condigiile in care alternativeie sunt plasate pe un continuum
ional
(vezi fig. 5.1)6. Configuralia reprezintl aria de opliuni de politici publice
:.li;ri;'',
.,r.iL::si:j;'lf
i.i'i;;:iE!r:r.. , :, .
,iiii'';."
-'
0
r:jli$'...,:il,:'r .
.'.-.i,*-:r,tii,: ..
frontierl.
II. Efectele institu(iilor
presupunem cr poate fi propusf, orice variantl gi cd indivizii care doresc sd
lg,ryleze
propuneri sunt recunosculi in mod aleatoriu. Fiecare propunere este opusi
quo'ului intr-un vot majoritar; cigtigitoarea devine noul statu
4rzo.
procesul
li, vezi : Eskridge (1991), Kiewiet gi McCubbins (1991), Mauhews (1989) qi Moe
ia). Despre birocralii, vezi: Ferejohn
9i
Shipan (1989), Fiorina (19'77, l98t), McCubbins,
;gir,Weingast (1987), McCubbins qi Schwartz (1.984), Moe (1987b, 1989), Noll (1987,
;'Rothenberg
(199a)
si
weingast gi Moran (1983). Despre tribunale, o trecere in revislr
of'eritd de Rodriguez (1994). Despre alegeri, vezi Bawn (1993),
Cox gi Rosenblurh
)'qi.Kousser
(1974); sunt de asernenea studiate o seamtr dc teme speciale, precum
campaniilor electorale (Austen-Smith, 1987; Baron, 1991
; Snyder, 1991)
si
proceselor
de iniliativ[ legislativtr
9i
ale referendumurilor (Gerber, 1996).
formularea politicilor macroeconomice, vezi Persson
9i
Tabellini (1990); despre
:e, Ferejohn (1989); despre bugete, Cogan (1994) gi McCubbins (1989)
I despre tehno-
N,(
Fig. 5.1
-
Modelul stabilirii agendei
,,birocra1ie"
(1990)
trece in revist[ aria de aplicalii a modelului stabilirii agendei
,Oohen gi Noll (1991). Pentru treceri in revistl recente ale lucrdrilor despre reglementare,
Noll (1989) gi Romer gi Rosenthat (1985); vezi gi referingele cuprinse in nota 3 la
i,.i,
l,'lii
r'ti
/ rt i,
'r ., i.
rii'
! :t
I
i
,:
!.t:.::ti;iiili;i.
:,*;!;li:,
rirai:'::a:!i:,:
' ,r..::tiriljii
'.ii},i*,r;...il
detalii referiroare la cadrul spalial, vezi Enelow
9i
Hinich (1984).
4
TNSTITUTIILE
POLITICE
158
lrJ
rl. ,
rl,
;
l'r
I. ll.
,\
r,
,\"
trr
i, i
\
rt ,
'"
i[,'
.' , I
continu[
pinl cind nu se mai fac alte
propuneri'
Ce politicl
publictr va rezulta
context unitemuti"
," uptiJa't^'L;;]'9i'"i'l''t
::1111 :lf':::f:;fiii"ti;T
:ffifi,.T}il:Hiffir.ffi;;;;;;rJ*edian
(Enerow ei
Hinich,
1e84). ca sr
acest rucru trebuie'r
l;;-fi
:o1sluerul 1.:.
".1::'1lii','f*tt{:11'ff i
ilI1,,'HiJ"fft}itrli,"'X;;;
'e
o"ii'e
o majoritate
impotriva
lui X' rohrsi' M dt
m aj o r ita te impotr i va h i ;' ; ; ;
i:::
l::h':i
]ii *;,1Tl",i,lii,1l: J:i:ff
::
#',"#li:i[iffi#;;";;;1i;ia:,T-']":Tli'::':::.1'ff
i3i,il;X"''
aregitorur
median ,'"
t"t'
"'"*':J':l
ltT;^l.li'-'"..ii:"T:';;uie
o majoritate'
i)',t'iii,i,ffiil
i;;;";;pficd
dacr X este ra stinga lui M'
Pentru a vedea influel-tu
i"'ii*Ulo''
o!1erv1ti
:i :::ll:3""":,"# lt:;"l
#:r;
1;ffi,fi;""rur
.u., o.termind
setul de alternarive
ce apar in perr
unui vot. in modelul
*";onlilt-^l'p*
"et"a"i
$!:
:::::::13?;l',ll,1fi unul vot. rn ruuusrur
"'""ri"il
o.irr" i","rJ
exclusiva
sau monopolistf,
asupra
f","J,-Jffi13:;li,:I"":[:".'iii#'7,i,i'^,#;r:ry::rqiaiapoiseturde
voteazf, fie pentru ,"""
piopu'"re'
fie pentru
i!!!.,11?..i'"3;dFrine monoDoh *,"ialfilHff;.i,
#;;;;;
cd idearur cetui care de{ine monoporul ag
este politica pubricr r ilil',;.;;il1:lr'*,::"^(yl,ji],;Iiil;ll,Llj'Ll'1ifl1
::iiffJ
Tl, #"JJ J;,
i,l',
r"''
i ;;';; ;;';;t^
;
y::':':':
ly.l'lil,*;1i
x D at
s t at u q u o -vl
Q,
s etul t'';'"il;' *f
l i". :
j;*,'::::;:1,
::[ ;i::H
ti:
;:#l
statu
quo-ut
v'
rsrur
""
iii.riiiiJwto,
utto"f
tut" stabileqte
agenda
va propr
I.1,1';ili1i,i'ot,13;,oJ""T:oi'"r"':r"S'",::li:::':*-;i'":"n*:*:'S
H]:.ffi|,1#;lxfi;;at.-i,,
"*."p1iu-
situariei
in care S
:
M, monopolul
d el inut de ce l care s tau l
"!tJ
a ge'i'
i":'f:t ]:-::'* :?::,',t:* |;;11'Ji #"f,
:,1:ffi 5[;;;
;;r;ltite
derivr din puterea institutionalizatr
asupra ap
acrorului
care stabilest"
;;ffi;'
"tii
9 3'io,rltat" I":*,YY"3' i,,iiltl"'"' actorulul Care staorrtr)tt
4-ELrrsq'
'
:u'in considerare
a lui M.
;;,;;;p;,
agendei
ii permite sd impiedice
luan
Calitatea
explicativd
l'^t'f'"i
din
perspectiva alegerii
ralionale
este re
rezultate
comp arativ-st#?, q'*":'.,'i1t
:)ii::l'::T:i:1t;ff:il':il[:
f ilif :,":il:iJ,'il#;;',;
;delurui.
Moderur
monoporurui
asupra agendei de
de trei paramet.i
, tocati'i
'"''iil ^ili
it.t1t:i:1,:":::::1if:[il[#r]
ro;
f ,ff i :i:Jffi
;. J;;;oi
"i'
i o'i i'^ti i' p'":l:
:o::*:i":l,
ui:',
:::"'
"'
vor face propuneri diferit'e1
Un te'"ltat
^"o*plYit;*S:':
ttt"i::t'#Tt?[:
HJ::"1,t:"i:['J
t'"t'''i^
G";;
qi Rosenthal'
1e78)'
sa revenim
ra rigu
;;;,
*d., d;w(Q):
(Q,Q'), observati
cd orice
politicl publicr din acest s'
'
;;;;;;;'
l, 9
o:
"1,Ji"",,X*",:lU
tS*ni,
l;::t *Xln i.Tf,ffiii,',,
"!,tl
i#
acesta, Preferl
aceasu I
in arara acestui set
"
o'""#'ilJ;;'1/1'"i)'-;1
,1r':i*:f:fil"i,:[,:,1'iti::1l,:1 in afara acestul set nu puarE rtrv'rsv
'llrc-
Y---
*iang, ei; $i
alegtrtorul.median'-{i
;;;;;;
ioi-pr.r"'z Q
oricirei
politioi situate
l":li,#''",|1,;*u,,i['?1fflti.
':
alegetorii
situali la
"t"g'i"i
ptJt*X q
:t]:L::,t:olitici
situate la dreapta
et1'
8. Existh aspecte tehnice.
rmplicind
l*'j']:::::t::,'"""'*S"*m:Xi,*f:,11^rnT::'i
Existh aspecte tennlce'
rilIPr .
rd includerea
limitei in setul c
i. r.iit,]ai-itr"
suficient
si spunem c[ acestea d,"t":*'^11]::'",:"1'::"i#i;";;o
des i, in aces t e xempru,
"
eito'"i'i
*,Jl'
ll':T::#lltll;"ll, l"ll1ligT#,ii
, [.;;,ll,li1',jJ,firu1[:ff.":iJui:,"t]lii;"iil;'i;;;i'ari"'it"
are rui S' punctur
i
actorurui care stab,este ilil
;!;;' ;":::::: y"il":i,::::li
f'lllliilbg,
f
i??iti:i[ii:'#iTii"T,'i"'ia;:i;ffi;i;;
iis; o'iuno' ra dreapta tui Q"
rezr
;i
L\
l.\
ttr
':
li
,'l
t.
va fi
Q'.
ll0.
Observati cI aici punctul de revers diferl de statu quo
irii
-r-{ir1
c[. oe mlsurd ce Statu quo-ul se deplaSeaz[ inspre stdnga, cre$te mlrimea
-OtlLllll,,ririrofirl"i
pe care alegatorul median Ie preferi statu quo-vlui). Astfel, in
,t-tryT'.';1;;a?ut
,ror, qro
"rtJR<Q,
atunci setul de politici fezabile se extinde de
'lgx;;ii, fn.R').
Dat fiind idealul S al actorului care stabilegte agenda, el va propune
.ll}'i;1in
locul
lui Q'.
Aceasti situalie produce un paradox: cu cAt statu quo-ul este
, L,:#; mai
proastd
pentru aieg6torul median, cu atAt va fi mai prost pentru el
L#rl"ri
Or"rminat
de un actor monopolist care stabilegte o agenda al cdrei punct ideal
.,i:Ste eXtrem'
INSTITUTI]LEPOLITICE:PERSPECTIVATEORIEIALEGERIIRATIONALE
159
',;,.1,.,,.':',aRrvrvrr
.,,;.*i,tl.t
, Fig;,5.2 -
Perspectit,d camparativ-staticd in modelul stabilirii agendei
::ji-i1.ri::,::rl "
jj,,Cucetatorli au aplicat acest model unei serii de contexte institutrionale
gi de politici
urbiice.
Romer
gi Rosenthal
(1978), de exemplu, au studiat finangarea
$coliior
in statul
.iirig*,
unde consiliile de administralie ale
$colilor
au dreptul exclusiv 0e a
"fac1
.$Ii0meii,p.ntru
lansarea.d.e.obiiga-1iuni. Dat fiind rlntrlt
f 1"::l "*tit1Y_u.ltti":t'
];,fi#t,ltiriOiru,e
ale cheltuielilor
(adic[ a avut un punct ideal extrem, ca S din fig. 5.1),
+ia.ceutui,re
propund nivelul maxim de cheltuieli care ar fi oblinut sprijinul alegltorului
:*ediaii.
iir Oregon, institutiile au determinat 5i ,,punctul
de revers", acea politicl ce ar
fr.rr, re funclioneze dacf, emisiunea de obligaliuni ar e$uar0. in acest caz, finantrarea
Seolii
ar reveni la nivelul din 1911, in mod regretabil neadecvat pentru nevoile actuale-
.:ivtai'mutt, in timp, valoarea politicii de revers s-a deteriorat. Modelul monopolului
.iiirpra agendei aratf, cum structura instituEionals a finanl5rii gcoliior din Oregon a
.ilnfedt
putere consiliului de administralie al gcolii. Pe mf,surI ce s-a deteriorat. nivelui
.Q
de'.ieversie s-a clepiasat inspre stAnga, fIcAnd oa nivelul cheltuielilor rnaxime, nivel
,iareob$inea o majoritate, si creasca.
.r.'ri:O-aldoua
aplicalie a modelului monopolului asupra agendei se concentreazi asupra
,tringtesutui. Denzau qi Mackay (1983)
Si
Shepste
5i
Weingast (1987) au c5utat sd arate
:eumna fost afectatd alegerea de cltre Congres a politicilor publice prin regulile care
S
ure controlul asupra contrinutuiui
gi succesiunii agendei. Modelul nostru arati cE
care stabilegte agenda este comitet6l Congresului cujurisdicgie asupra respectivei
.,i
ma6ci de politicl public[. Aceastf, abordare a prezis rezultate asemlnitoare cu cele
i,aescfise
.in literatura comportamentalistd asupra Congresului din anii '60
Si
'70, cAnd
sistaliiul de comitete a distorsionat politicile publice in favoarea intereselor reprezentate
lanivelul comitetelor. Aceasti abordare prezice gi c[, pe mlsurd ce compozitria intereselor
$iltomitgt
se schimb[, se va schimba 5i
potitica publicS-
;..;gnitimA aplicatie se referfl ia influenla Congresului asupra birocragiei. PresupunAnd
.$rp-1ln_,intermediui
comitetelor sale de supraveghere, Congresul are un impact direct
:asupia
politicitor
regulatoare ale agenliilor guvernamentale, atunci schimbErile de interese
ale comitetelor ar trebui sd fie reflectate in schimbiri in optriunile agenliiior guverna-
19nta1-e
Weingast
9i
Moran (1983), studiind Federal Trade Commission, au aritat ci setul
,' ,',
'/
r60 INSTITUTIILE
POLITICE
INSTITUTIILE
POLITICE: PERSPECTIVA TEORIEI ALEGER}I RATIONALE
::depline
de interpretare, adicd are capacitatea de a orienta legislatria inspre orice
publicS.
LP
Fig. 5.3
-
Sistemul separaliei puteriLor
vedem
instanla ca avAnd ultima mutare, d,ecrzia sa nu este restrictionatd
$i
nu
i o reactrie, aqa ci va reinterpreta legislagia la J. Instangele care aclioneazi in
iaiestei
capaciteti sunt omnipotente gi neconstr6nse politic din partea ramurilor
guvernlmAntului. O viziune diferite se produce dacd considerim cI instan(ele
larun
proces legislativ continuu. SI presupunem ci legislalia este localizatl la
instanlele
igi aleg propria interpretare. iar Congresui gi Pregedintele au ocazia de
prin legislafie interpretarea instantrelor, Date fiind aceste prezumlii gi con-
ia din figura 5.3, instanfa nu va orienta legistalia inspre politica J, pentru cd J va
de legislatrie (atdt C, cat
$i
P preferl o seam[ de potitici publice lui J). Lucrul
iai.bun
pe care il poate face instanta este si ioterpreteze legislalia in sensul politicii P.
&ijd r.rt, Pregedintele nu va participa la legiferare pentru a r6sturna aceasrl inrer-
;ii$l;.lAteaStI
viziune produce gi predicgii static-comparative : cu c6t esre mai mare distanla
i:*i;&*e,eongres $i
Pre$edinte, cu atAt este rnai largE aria de optiuni la dispozilia instantreior.
lucru,,implici o influentl considerabil5 a instanplor in perioadele de diferende
plinuteintre Congres gi Pregedinte; de exemplu, in perioadele de guvernare divizatd.
Birinplo
au o arie restrAnsi de opliuni c6nd Congresul qi Pregedinrele sunr unili din
de vedere ideologic; de exemplu. in timpul Reconstructriei sau a1 New Deal.
i,foarte stilizat, acest model ilustreazd implicaliiie abord6rilor recenre ale sepa- .
puterii din perspectiva teoriei alegerii ratrionale. Spre deosebire de abordarea
in studiul procesului politic american
-
care vede Congresul, Prepedinteie,
gi,birocratria izolate unele de altele
-,
modelele recente ale aiegerii ralionale
l
interacliunea intre dif'eritele ramuri ale guvernlmAntului american. Poli- ,
r inleles de rnult cE aceste ramuri interaclioneazi (de exemplu, Polsby, 1986).
i r
'acestea,
studiul procesului politic american a rimas in continuare dominat de
i, I
unei ramuri izolat fa15 de celelalte. Modelele discutate mai sus arati cum lt
i
iuate de actori intr-o ramurd depind in mod sistematic de succesiunea inter- i
iJ
gi rezultatele.
B. Separa[id
Puterilor
Modelul monopolului asupra agendei a pregltit terenul
pentru modele mai protl
mai realiste ale unor instinrgii politice, in care controlul asupra agendei politi
dispersat, modele cum ar fi cel al separatiei puterilor in Statele unite. In acest ca
numaic6pregedinteletrebuiesSnegociezecuCongresulchestiunilegislati
l*pt.In"rrru..a
politicilor este supus[ interpretirii atat de cetre birocra(ie, cit si
instanlele de
judecati.
tvtooete ,i".rrt" ale interacgiunii dintre congres, pre$edinte $i
in,stantre i
puterea explicativi a acestei aborddrir2' Abordarea dominanti' atiltTlt:-f
fl
ii
in O."pi, considere instanlele drept actorul care face ultima mutare in
iegislatire: o datd legislalia adoptattr, instantrele o interpreteaz[, deseori alte
nrintat imptementarea ei. in aceasti
perspectivi, puterea judecltoreasci este
iuooefite alegerii ra6onale accentueazd interacliunea dintre instanle $i
ofici
Aceste modeie incep cu observalia ci procesele legislativ
gijudecltoresc sunt
(
nu doar tribunalele
pot se reactioneze reinterpretind legislatria, ci
5i
ramurile
reactiona Ia deciziile
judecitoregti, legiferAnd
(Eskridge, 1991)' Ac.esp modele
o relatrie strAnsi intre instantre
gi-ramuiile alese ale guvernlmAntului.. in.primul r
demonstreaz[ cum potenlialele decizii
judecStoreqti influengeaz[ opliunile legisl
;ii;ili;. ate'i. io at doiiea rind, ele arati cum perspectiva adoptlrii unei legisl
sd rSstoarne decizii ale instantelor are o influenl[ directd
$i
consEangltoarg
ir.,i;9].StuOii recente adaugi un al treilea factor care influenleazl interacliunea dintre
::l.':':::.'.:distribulia
informaliei (vezi, de exemplu, Epstein gi O'FIalloran, 1994, gi Matthews,
i lr;l'
,i1ir
,u*uri- I lii
1e8e).l;
,'r
I
r'l
i
si
Spiller
(1992)
=
Acest subiect este discutat in secliunea III
,t
i,
,,:
t
II
II
ll'
{'
ll
:..
:l
T,
,t:
t
i
It :
it,,
,ll
i'
r
i
It,'
'il. !: I
'll.
ll '
j;I
t::
.
i:i ,
ti :
'1
ill tlL
Il; 1,
,,
.i
l:t
it
lr
'i
It
,trr
i
1:
t1
r\i
h
ir
i
:rl
(
tr,
ii
r'J
t.
ll
t
ilrl
i.l
il,J
irl
Elt,,i
.it
jJl
flljr
i 1,, !.
J
1'
r'l
l'y'
l,
ll .t
Li
:1:rl i
,ii
,t'
r' l,'i
i il
I l..l
I lr
*i,t[,
r! i'
'ii
rii
rl lrt
'1:i -
rl
tlf
'1r
;
\,'Il
,i
J!.
\r
jtt
i,,r
lr r
,:
,ii Jti
r' fit
it l. I
t62
C. Concluzie
INSTITUTIILE POLITICE
Marca distinctivd a abordhrii institutiilor din perspectiva alegerii rationale este
ei de a analiza felul in care instituliile influentreaz[ rezultatele procesului poiitic,
aparent minore, detaliile de nivel micro au efecte dramatice asupra rezultatelor.
reguiile guvernAnd procesul de fbrmulare a agendei in fiecare dintre cele dou[
ale Congresului au un efect critic asupra alegerii de cdtre legislativ a politicilor
in mod similar, secventa interactiunii intre agenli strategici are un efect dramatic
rezultatelor procesului politic. Cercetetorii au exploatat aceste tehnici intr-o var
contexte. Teoria alegerii ra[ionale promite si ofere tehnologia necesari, linind
simultan de mulli parametri diferili gi permitrAnd astfel formularea unor propozilii
despre cum vor varia rezultatele interacliunilor politice in circumstantre primare..
exempiu, pentru ci circumstantrele variazd in Congres, nu existi un singur
influenlei Congresului asupra instangelor
- !i
invers. Avantajul teoriei este acela cd
cum variaztr aceaste interacliune mutualS pe mdsura modificdrii circumstantelor.
III. Institufii endogene
Aspectul cel mai promildtor qi cu bltaie lungd al studiului institutiilor se
intreb[ri legate de motivul pentru care instituliile iau o anumittr forml gi nu
Descoperirea cd instituqiile au efecte puternice asupra rezultatelor procesului politi
forteazf, sd intrebdm ce anume face ca institugiile si fie rezistente la schimbare. Cele
multe studii ale institutriilor ignord aceaste intrebare, presupunAnd cI institutiile.$
fixe, deci nu pot fi schimbate de cdtre indivizi. AceastE prezumtie este util5
demonstra efectele unor institugii particulare. Dar ea exclude intreb6ri mai profuil
daci pot fi schimbate, de ce sunt instituliile modificate numai in anumite circumstaq
nu in altele ?
',,
Abordarea stabilititii institugionale din perspectiva teoriei aiegerii rationale
din putinele tratiri sistematice ale acestor intrebirira. Se incepe cu conceptul de
suslinere (self-enforcement). Penrru cd instirugiile limiteazf, flexibilitatea celor
deciziile, trebuie sI fie in interesul actorilor sd respecte limitele impuse de institu
modei al stabiiitEtii institulionaie trebuie si indeplineascd doud condilii : in primul
modelul trebuie si admitd schimbarea institutriilor de cltre anumili actori, gi, in al
rAld, trebuie sd arate de ce acegti actori nu sunt stimulati sd modifice instituliile.
aceste condilii sunt indepiinite, spunem cd institutriile se
,,autosuslin".
14. Lucrlri in aceastd tradilie: North (1990), Ordeshook (1993), Weingast (1995b).
asupra epocii Rlzboiului Civil, Weingast (1995a)
.II:'I :
INSTITUTIILE
POLITICE: PERSPECTIVA TEORIEI ALEGERII RATIONALE
';:.',;
.,
A. Insiltafii
endogene: stabilitate politicd tn America
de dinaintea
Rdzboiului Civil
.
Fxarninarca
mecanismelor
care fundamenteazd stabilitatea politic[ in America de
,"ii"ilnt"^Rdzboiului
Civil ilustreazl abordarea institugiilor care se autosuslinr5. Cerce-
rttorii
procesuiui
politic american de dinainte de R[zboiul Civil aleg cultura po]iticl
tept
una dintre
paradigmele principale. Hartz (1955), de..exemplu, sus[ine c5.cei mai
mericani
credeau in dreptul lor ia proprietate privat5, piefe gi guvernare iimitat6,
'..,,
speciat
in limitele unui guvern[mAnt nalional izolat. Chiar si indivizii care nu degineau
;ioseo,proprietate
sustrineau aceste idealuri, in parte pentru cI sperau cd ei sau copiii lor
.,:i.:'.t .
-^ --^--:^r^-i
,.r6 ,,h 6t n^:I6^ 6va'n6l,, narnatXtarii
-^;.i
i.t^.ii
^^l.iri^-r,
o-
.l,, rl,ajunge
proprietari. Ca un al doilea exemplu, cercetdtorii
,,noii
istorii politice" se
jiazeazdpeabordiri
etno-culturale: ace$ti cercet5tori accentueaz[,fapwl ci cei mai mulgi
,,r., ericani
erau mai interesatri de problemele locale decAt de cele na(ionale (de exemplu,
'5iibe'r,,
1985).
.r,:-;'tr1gngia
acordatE relaliei culturii politice americane cu limitele impuse guvernirii
sare
sd se bazeze pe o premisd implicitl : dacd aproape totri alegltorii aveau o credin(d
,articulari
despre relagia lor cu guverndrnAntul, atunci acea credinli a determinat
:.::.fo&n[inerea
in practicl a acestei relafii. Pentru cI cei mai mulgi dintre cetEteni au preferat
'' ,limitlri putelnice ale guvernlmAntului na[ionai, Statele t]nite de dinaintea Rizboiului
tivil erau caracterizate de un federalism cu guvernimant nadonal limitat.
;"', '
Din
plcate, literatura acord6 pufinI atentie mecanismeior care fundamenteaz[ aceast5
premisl implicitE, eclipsAnd legf,tura dintre valorile cetElenilor gi comportamentul
: girvernamental. Viziunile
si
atitudinile americanilor nu se autoimplementau. Deqi cei
.lnai
mul1i dintre americani aveau credinle generale similare despre guvern[mAnt
$i
proprietate, ei se deosebeau in privin{a unor tematici politice specifice
-
suficient pentru
,,,61lupta
pentru controiul guvernamdntului na[ional. Diferenlele au apirut intr-o seamd de
:,{ematici economice eum ar fi taxele de import/export; mai mult, diferenlele in ceea ce
r:lriyeSte sciavia ar fi putut avea un impact profund urop.u economiei Sudului. Consensul
,,.denefal
in ceea ce privegte guverndmAntul nalional limitat nu i-ar fi putut proteja pe
.americani
de potentrialele intruziuni pe tematici specifice.
r:if:rPfoblema este modul in care federaiismul a fost susfinut in acegti ani, mai precis, ce
r determinat autosuslinerea constr6ngerilor federalismului in cazul oficialilor politici de
,.nivel national. Noi sustinem cd era nevoie de institr4ii care si implementeze gi sd men{ini
ri/rtederalismul, in special de un guvern nalioral cu o arie limitat[. in continuare, de-i
'l,. ngul celei md mari pIrli a erei anterioare Rlzboiului Civil, un set particular dr
;;.lr$liitutii
a ficut ca federalismul sI se autosuslind.
r!r,li-l Pentru a observa acest lucru, s[ iuEm in considerare crizele episodice din ace$ti ani;
,r}robleme profunde legate de politicile publice ale guvernului national au apirut li,
inceputul secolului al XIX-lea. in timpul rizboiului din 1812, interesele mercantile all
Nord-Estului
au fost suficient de af'ectate de politiciie economice din perioada rdzboiuluil,
':astfel
incit a fost convocate o conferintrd de secesiune la Hartford, spre sfer$itul anulul
O disculie scurti a acestei teme complexe
Ei
indelung disputate nu poate fi convingtrtoare,
|
|
,'
cu atAt mai pulin poate sd facl dreptate cuiva. Scopul nostru esre doar acela de a ilustra feh, :
| ;
in care sunifolosite conceptele. AceastE disculie ie bazeazd pe lucrarea noastrl mai extinrl
i,
i
ll
rl
lj
l,l
,'
f
i,'
,i1
:
ir'li
,,
I 164
,,,
'/
INSTITU'TIILE POLITICE
:, 1814. DeSi secesiunea nu s-a produs
-
rizboiul s-a sfArgit la putrin timp dupE conferi
;
il conferinga a reflectat intreblrile profunde pe care multri oameni din Nord-Est gi le pu
.i
i referitor la legitimitatea rezultatelor politicilor publice alese sub Constitutriel6.
,f
',\
Legat de acesta, un alt eveniment s-a produs c61iva ani mai tirziu. Propunerea
; [l' ,:
^-
r^r^..^r:^ *-x
^ ^t*:]^.^+^l^]x ^:,,- ^]-+
fx-x
^^l^-,:^ ^
;
li
\l' admite statul Missouri in federatrie, fErd a admite totodatd gi un stat fdrl sclavie, a dui
[ ;'
1818 la o crizd. Cei din Nord, temAndu-se de o dominalie a:upra
$lvernului
national
i ',,
cltre Sud, au cautat sE includb in legea privind statalitatea Missouri-ului un amen
|
.' referitor la emanciparea sclavilor de aici. Amendamenrul a trecut prin Camera
,,f
lf
zentantilor, unde cei din Nord aveau majoritatea, dar a e$uat in Senat, unde cei din
I :
aveau reprezentare egali 5i,
in consecin{d. putere de veto.
I
,i ilr
Compromisul Missouri a rezolvat aceastl crizd. Compromisul a susginut cd
,,re
.',lr I ', echilibrului", permi$nd reprezentare egali in Senat Nordului qi Sudului, va gt
i ,r, ll' expansiunea teritoriali gi statalitatea. Regula echilibrului nu numai cd a oferit fi
lr'r
i
,ij t.'i regiuni drept de veto asupra politicilor contl?re intereselor proprii, dar a fost in
' ii
tl
l,
majoritigii evenimentelor politice na[ionale majore din anii de dinaintea Rdzboiuiui
'
i,' ',t , (Roback, in curs de publicare
;
Weingast, 1995) : ea a suslinut formarea celui de-al r
tl i:: :
sistem de partide la sfArgitul anilor 1820
5i
inceputul anilor 1830
5i
s-a aflat in
t.', l:r
, , ,
',
l,l
..
crizei din anii 1850, fundamentand doui din dezasrele Partidului Democrat, Legea Kansi
, ; ,
ll
;l r
,
-Nebraska din 1854 gi incercarea de a admite Kansas-ul, stat care permitea sclavia, in 18i
li
"
l.t
----r
^,--^-:^^-
^^^,
^^.-
,.
, i, I' i,'
,
Foarte important, regula echilibrului a sus{inut federalismul american. Degi se temt
1i
I
;l
t{
d. u, guvern nalional bdgirel, cei mai multi dintre americani o ficeau din mot
rl,lll
;irt
diferite. Crizele din anii anteriori Rlzboiutui Civil au demonstrat cI unele interr
,
I
I
;,,
f,:
regionale ar putea folosi guvernul nalional in detrimentul altora, pentru a-qi atir
l,
li
11,,i
propriile scopuri. Cum consensul general nu se extindea asupra rnultor tematici specifi
i'i, ''
,1 ca de pildl sclavia. aragamentul americanilor fald de guvernhmintul nalional limitat
,, ,tl
,,,
,l ua ut pltud iutdv 14, dt4ldlrrglLur 4lrlul lualllrvr r4l4 uv
EiuYvr
rrarrrarrour rrotrurrar rrrurlaL ry
t l:,,1, ,1rt} i-a proteiat impotriva acestor intruziuni potentiale ale guverndmAntului asupra sistemuhi.!
I ll,
I ,iff ,rt
i-a prolejat impotriva acestor intruziuni potentiale ale guverndmAntului asupra sister
,i jlr,ii
federal . in schimb, preferinEele americanilor s-au foiosit de regula echilibruiui per
'ir,i
,i;i
f.." ca federalismul cu guvern nalional limitat si se autosustinl.
;,,i ill)
Regula. echilibrului a implementat eficient
"n,.:"td-:n:1: ,^T.,tl"iii
-1:,
d]
litl|.
i,ti
convingeri 5i
preferinle politice: dace tu renunli la potenlialul de control asu
.iii;1
I,rii guvernuiui national, atunci voi renunia si eu. Sistemul de vetouri regionale, permis
. il;t
i';;ii
guvernului natronal, atuncl vor renunia Sl eu. Slstemul de vetourl reglonale, permls'
:; trlll
;t,:'l;
regula echilibrului, a devenit astf-el central pentru menlinerea lirnitelor guvernu
' i{,
li;:, na[ional. Doar politicile preferate dg o largi majoritate a natiunii puteau fi adoptate
, i
'! ,l,li nivel na{ional. Mai mult, regula echilibrului se autosuslinea. Atit timp cAt ea r6mit
f ,l t.'.I
"'
:
,,
11,1 li'rli:
funclionali, fiecare regiune deginea puterea de a preveni incerclrile de modificare a+i
,,,]il;
ll',1,,
-
i,;il-;lvedea puterea, sE lurm in considerare impiica(iile regulii echilibrulii
'fii l{li
rsupra sclaviei. Conferindu-Ie celor din Sud drept de veto in Senat asupra politidj
.ll
rl: ll,l1
.,ti-nnete rcorrle erhilihrrrlrri le-a nermis acestora si imniedice initiativele anti-sclavie
,t ]t:
r,l,i'!
ilationale, regula echilibrului le-a permis acestora si impiedice iniliativele anti-sclavi
I
r
1l,
ti,t1
Reguia echilibrului s-a aflat in centrul autosuslinerii drepturilor sratelor, ceea ce
i
1i' t
i]:
'rrndemenrat
federalismrrl in timnul celui de-al doilea sistem de nartide. Aceastl versiur i f t
!:,it
undamentat federalismul in timpul celui de-al doilea sistem de partide. Aceastl vers
"r
I iill
1[i
r federalismului ie-a conl'erit statelor dreptul de a se ocupa singure de problemele ie
,;li, llli,
le sclavie, asigurind taptul ci va putea fi mentrinutd in Sud fEri teama ci va fi incdl
\1,\i li(J le suvernul national. Succesul episodic al initiativelor anti-sclavie in Camera Re
, '
1
l.l'i'
\1,1j
li(i1 1s
guvernul na[ional. Succesul episodic al iniliativelor anti-sclavie in Camera Repra,j
l;,r,", |ii;
"
-
:
,,
lii
,iil,,
6. Aceastl conventie nu a fost un eveniment izolat; la un moment dat, anterior Rlzboiului,
i{ ,l'j 'Jll,,t
O. AusasLa uurrvculre rru a rvir
i
"
.liili' r'i '-; Civit, indivizi din fiecare stat au luat in calcul secesiunea.
I : ::
('
I
\rt
itll
INSTITUTIILE
POLITICE : PERSPECTIVA TEORIEI ALEGERII RATIONALE 165
,.---tontilor,
unde
Nordul delinea majoritatea, relevl ci, in absentra unui veto al Sudului,
''
:.r'o"*",
^^
.-tsc,rri ar fi nutut deveni nolitici nationalilT. Sistemul dual al vetoului se afla
'!fi;;,|t
.ii'-T:::,ti,:::':,:.:"'."::i::::,",i:l,ll"ir7
Sistemur dual ar vetourui se ana
ll.:fii;"t",t
menlinerii.unui
guvern natrional limitat'
,ir,j#e"
o,tl'
l':::::l': l::::::iYi""::lY'l* ::i,::":::,T:"i",,T:,i.':.:".i::l::::
.'
**,J::::T:.:""*.:11:T*:::,::':-Y:.,r-:rT:*r',:',.',:l::,:'.::,:::::T:
,:iiii^,aqu p:
g:113:.i:..,,"1*?:::,,:::l*:::",:,:::,^"-::T*:
l:::::::l:".::f::f.::
,fibninru,
sr.domine
guveTTyTll: p,1":i:,]:'.,"p11:-9ul1,tT,tlr,:1..]""i11-'":,,1,1:
',,,iiir*r,
prin Camera Reprezentan(ilor dominatd de Nord, cei din Sud
5i-au
folosit
. .,ireotul
de veto in Senat. Sistemul dual de veto facea ca politicile promovind interese
,"nior^t.
sE nu poat[ avea succes. Regula echi]ibrului a oferit principala bazl institu-
iio"nate
a fecleralismului,
nu doar ajutAnd la menlinerea filosofiei drepturilor statelor
$i
a
,nui
gruern nalional lirnitat, ci
5i
ajutAndu-le s[ se autosusfinE.
t:nl':
tnstitultil
e of e rd durab ilitat e
,,,,,:3gat
de aceasta, o alti componen6 a literaturii oferi un rlspuns la intrebarea de ce
i:iitstitutiiie
existl
gi de ce irnbrac[ anumite forme. Mai multi cercetdtori susfin cI
.,
ititutiile
sunt concepute pentru a inzestra cu durabilitate rezultatele particulare ale
.,,:,l,
iti.ifor
publice. O importantd aplica[ie privegte politicile delegate birocraliilor. in
'=orice
legislagie este esentiall capacitatea oficialilor nou-alegi de a influenfa deciziile
':..birocratice.
Politicienii care creeazd o noutr birocralie sunt confruntati cu o dilemd
pentru ci vor ca birocratia sI fie receptive la interesele lor, nt la cele ale politicienilor
care vor detrine puterea in viitor. Oficialii alegi rispund la aceastX dilemd manipul6nd
.,siiuctura gi procesul birocratic, modelAnd stimulentele birocra[ilor
si
tocind influenta
,politicienilor
de mAine (McCubbins, Noll gi Weingast, 1989; Moe, 1989).
,.', .Cercetiri
recente asupra protecliei mediului gi reglementirii siguranlei ocupalionale
'ilustreaz[
aceaste teml (de exempiu, McCubbins, Noll gi Weingast, 1987; Moe, 1989).
'.Aceste studii incep cu o intrebare despre modul in care in[elegem de ce structura
:llbirocraticl gi procesele administrative sunt a$a de complicate $i
greoaie, ducAnd deseori
.:1a:egecul scopului exprimat al agen[iei.
-.-,
Snrdiul lui Moe (1989) asupra Agengiei de Protectrie a Mediului (EPA) incepe cu
',r:procedurile
izbitor de rigide ale agengiei, proceduri care ii limiteazd capacitatea de a-gi
,r:indeplini
mandatul. Cum pot fi toate astea explicate? Rf,spunsul lui Moe este cE, in
.,'J970;
cAnd ecologiqtii au avut suficienti putere pentru a produce o legislalie noui gi
.-:radicali,
ei nu se a$teptau sd rimin5 la putere in urmhtoarele trei decenii. Moe sustrine
,-:,ctr,lecologi$tii credeau ci oponenfii reglernentirii vor controla deciziile referitoare la
:,.aceasta, aga cum se intAmplase in deceniul precedent.
':, Date fiind a$teptlrile lor, ecologigtii au ciutat sd ofere durabilitate politicilor lor,
iniliind o serie de structuri qi proceduri care i-ar tbrla chiar gi pe oponenlii reglementlri!
ll
t,
.Controversa asupra echilibrului sec(ional qi pribuqirea acestuia in anii '50 ai secolului
dIXIX-lea a contribuit la izbucnirca Rdzboiului Civil (vezi Weingast, 1995a). Moartea
sistemului a lisat Sudul neprotejat, in plus cregterea economic6 in ritm rapid a Nordului a dur
la preten(ia ca
,,majoritatea
sI conduc[", implicdnd faptul cX Sudul risca s5-9i piard[ toatil
influenla asupra guvernului nalional. De unul singur, acest factor explicd cu greu secesiunea uIIUen[a asupra guvernulul nallonal. ue unul slngur, acest Iaclor expllca cu greu secesrunea
Sudului, cu atat iral pulin devastarorul R5zboi Clvil. insa el a servii ca un important factoi
';
::
t
,l
1r
'l
rl
li1
I
:i
rl
iJ
t;
:
I,
ii
,y
1l
t'
..fJ..
politic,
fundamentAnd criza sccesionistl
166
I
g
d
i\
ut
I
it
i
INSTITUTIILE POLITICE
ecologiste s5-gi fac[ un scop din curllenia aeruiui. compromisul a fost cd, in perio
in caie ecologigtii detineau puterea, aceste proceduri compromiteau obiectivele
logiste;darinperioadeleincareoponentiilordelineauputerea,elefacilitau
obiective. Post factum,
gtim ci ascensiunea la putere a ecologiStilor in 1970'h repr
o permanenta
qi dramatica indep[rtare de la putere a cercurilor de interese afbcts
,"i1.-"rrur". Paradoxal, aceste constr|ngeri au sfArSit prin a stinjeni urmlrirea de
ecologigti a proPriilor scopurl'
C, Explica{ia schimbdrii institulionale:
North gi Thomas
deipre disparilia
Serbiei
tn Europa Occidentsld
Studiul lui North
gi Thomas
(1973) asupra ,,Ascensiunii
lumii occidentale"
(,,Rise of
Western World") oferi una dintre cele mai creative aplicatrii ale analizei alegerii rali
praburiirea
feudalismului in Europa occidentala a fost un pas important in
ur"rt"iu, impingA'd-o inspre pozilia de lider mondial. Cum s-a intemplat asta?
diverse motive, in aceasti perioada -
in principal din cauza lipsei unor
proprietate sigure, datoritd incapacitelii statului d:
1
t"Plu:glea.arii extinse.-
,-a dezroltat in unit6ti foarte mici, grupate injurul feudei' Extinderea teritorial5 a
era determinati de mirime a zonei care putea fi apdratd prin retragerea in reged
senioriall. De asernenea, conta foarte mult capacitatea de a-i hr6ni pe locuitorii zonr
interiorul castelului, in timp ce erau protejatri de asediu'
un sistem de schimb bazat mai degrabd pe tradilie decdt pe piele explicite fu
economia feudald. Costurile mari ale transportului, combinate cu dificultatea
drepturilor de proprietate, au fdcut ca pietrele si fie neimportante
pentru vietrile mi
indivizilor ce Lrdiau in interiorul Europei. in mare parte autosuficientd, societatea
consuma aproape tot ceea ce producea.
Salariili
gi ientele nu erau pl5tite in bani. in schimb, trdranii
erau datori
feudal cu dlri in muncd18. North
qi Thomas arat6 c[, de$i nu existau plete
,timpul
de munc5 datorat seniorului s-a ajustal-chiar dacd incet, la tipul de
,ofertX.
Din secolui al Xl-lea pin[ in secolul al XIV-lea, pe misurl ce populalia a
ls6
creasc5, timpul de lucru datorat de
{irani
seniorului a crescut'
I Societatea feudald a suferit un goc major o dat6 cu,,Moartea Neagr[",
!
ia miilocul secolului al XIV-lea: in locui pdmantului, limitati a devenit forla de
'1inrr-o
""ono-ie
de pia1i, pentru a reflecta inversarea limiterii salariile
1-1r_:1,
raport cu rentele pe pamanturi. Absenla pie(elor in economia medievalx. a.implicat
p[ ajustdrile trebuiau s5 se produc5 prin alte mijloace. Limitarea fortrei de munc6
ia o competilie inffe seniorii care trebuiau s[ atragd
5i
sI retind forp de muncd' i
b
;"il;; dramaticr a institutiiior in Europa
9*to""t'11:-1it:1l-:y1:1}l]|1j
L"rr"
"u
ugurin[5 saiariile i-a obligat pe seniori si confere forpi de muncE drepturi
;i.r"iir".
Limitarea forgei de munid dupe-',Moartea Neagrd'',
1i":"
t1:i u::l"lll"
;"il;"t
"t;r
un senior binevoitor care ie-I angaieze, punAnd astfel capet de
facto
(gi
'frziu
de
jrre) feudalismului.
,[.
un ,", de dezbateri fascinanre, generar de modelul lui North gi rhomas, se
".p*.r.
*"n"poliste
gi discriminatorii ale acestui sistem, care ii avantaja pe seniorii
INSTITTJTIILEPOLITICE:PERSPECTIVATEoRIEIALECERIIRATIoNALE
modeluiui
lui North
gi Thomas este dubl[. in primul rand, instituliiie sunt
ljlirr'.riog.nd,
care se ajusteaz6 pe m6sura schimblrii circumstangelor exogene'
iT;:;'
;, s-ar fi schimbat. prea
1"P"9': i:"dt:i:l il il-LlT: : :,:'t'l::..':
iljiil; cr"steri
mari a populi[iei. Efectele neprevlzute 9i
neagteptate a1e ,,Mortrii
p';;;r,
punct sisremului, clci presiunile competitive iau fortat p.
:.ljol 11
,:1i;;;.,trenrurile tortet Oe munc6, drept rlspuns la limitarea numericd a acesteia. In al
iil, ,UJ'-o".darea
lui North gi Thomas, ofer[ o metodd de modeiare comparativl, in
i5f;;;;?..*rn[elor
unor state direritele
str faci acest lucru.
."i.Cirirl
regulii
echilibrului in America de dinaintea Rlzboiului Civil ilustreazd acest
, .rij,"w,',
Inicresete
p""llll?:311:Illi:i'.lilllll3:,
"ij,:il:"fl::.::',:'"',til]'?i::
i^iri.Ii"i
unui
guverndmAnt nalional devotat unor scopuri regionaie' Totugi' dorinp larg
,
pandite de a avea un guvernlmAnt nalional limitat nu s-a autoimplementat' Reguia
.._,,,alffiiOruful,
un sisrem dual de vetouri asupra elaboririi politiciior publice nationale, a
*our.,
guvernul nalional limitat sI se autosus[ind. GarantAnd cI poiiticile ostile oriclrei r:
ffiff;;fistopateprinveto,eaamodificat.stimulente1epecarepoIiticieniidenivel
naiional le aveau pentru a urm5ri asemenea iniliative'
tt::.':,,jtt*ori,
Iui North
gi Thomas despre ascensiunea Occidentului ilustreazd
gi un alt aspect I
;;rr.*"' s
'
idei. in Evul Mediu, feudalismul a rXmas stabil atdt timp cAt p[mAntul a fost
]
.,,.:,.i6i iursa [mitat[. Deqi seniorii ie puteau oferi gerbilor drepturi mai atractive, nu era in j I
t'.,:
res,.tf 1or sd facfl acest lucru. Dup[ ,,Moartea
Neagrd"' forta de muncl a devenit o
'i
I
:-:rrit:r i.: ,-i!:-
-^-+---
f^-+^ i^ *,,-^x l, ,
,,.:tiffire fimitatil Confruntatri pentru prima data cu o competifie pentru forla
9:
*rr:e:
,
]
,'.j,i8i,iiiii au incercar sE o atragi oferind tflrguri mai atractive $i,
in acest proces. distrugind
I
,:iIV;,Erontierele
li:fttil1jri:r' ,,
i "i
t..]ri;i;U
secliune disc,uta cireva dintre inovatriiie incitante in abordarea instituliilor din 1
'i' i:..rifl99a!La SCClrUlltr UISUULd UdLpYd ulrrLrv rrr\rYslruv "'--'--r----- ---i .l
'
eispectiva ieoriei alegerii ratrionale. Aceste lucrlri oferl perspective considerabile
pentru
J
: r^--^LX A^^A1 ,: , I
,',.,,.i0EfeBt[rile viitoare. Aici intentrionlm sI indicdm aria noilor aplicatrii, mai degrabl decAt,
,
''
':.1
:,oferim
o analizfl a togicii acestora
,
' ::;!;tr'::
r:rri'
i::.-:;-
.,1 i
,19.
O sumX de asemenea studii au aplrut recent, exploatAnd tot abordarea comparativ-staii"i Dt,
, l;
','
exemplu, analiza creativi a lui Greif (1995) asupra instituliilor comerciale toC:t"1r1
9-..,::; ,, i'
',,:.:]r:5ot.
ifArgitul Evului Mediu, comercianlii occidentali aveau un avantaj asupra comerclanulo
:
l
r::.':
din iumea islamicS.
167
.
a..laru
sectiune
',
d'^'":Y
:al:]:,.:::,10'i:l::1'j',:::::,:,* :',':::t:"r* ?Hi,?: t:"^:;;:"-;;
care ]e imbracd instituliile. Pentru ca instituliile sd aibI efecte durabile
.-_
5r!Yllr-- r -
ili:,.n*up-rA
compormmenrurui
gi rezultaielor, $i
ele trebuie s{ fie durabile. intrucdt toate
.;1,,ffir{hiilii.
sunt supuse schimblrii porentiale,,institutiile.stabile tlebyie
_s1.s1*r:j.ri!1il institulltte
sum supusE sururrru4rI yuLerrl,crv' uro!r!q\a.v
,Iji";"-,rr ciacer care detrin puterea de a schimba institutiile nu trebuie sd fie in nici un fel
;.,t
,r.iirli:;
iilf;:it
ili,i;nf
:i:flll:i*
lt',t :lr':
.j:i
l;,
;l
I i,
l:1
I
, ril
168
INSTITUTIILE
POLITICE
il
ll
ll
lf,
rl'
t'
t;.
\il
I. Rolut central al informatriei
in procesul politic
qi tn organizarea Politicd
o literatura in creqtere studiaza rolul informa(iei in procesul politic' Intre^ lucrdrile
mai influente sunr cete ui.lui ciiligun $i
Krehbiel
(isso) qi Krehbiel
(1991)20. Degi
*ui *ur. parte a acestei dezvoltiri s-a produs in contextui of'erit de institutiile po
.*..i"un", aria aplicatriilor
potentiale cuprinde nu numai legislativele de pe tot cupr
lumii dezvoltate, ci qi institulii din t6rile
in curs de dezvoltare'
Degi aceste modele sunt dificile din punct de..vedere tetnic'.",p"*:-"
1:'i!':l
motiveazd ataliza
poate fi ugor inleleas5. Gilligan 5i
Krehbiel incep cu prob
incertitudinii endemice
asupra relaliei dintre politici publice
9i
rezultate, implicA
'tl
,'i.
i
ir I
,,,,
l.lli
ll
rl r
irl
il,,
t:,
l,li,,l
i'
lf
;,i,
!
diferengl nesigurd inre efeitele intentrionate 5i
cele reale ale unei politici pubLice'
i
- obtrinerea acesrei cunoaSteri .r""uidtensiune
pentru legislarori. Pentru,
fi.:n.::t
doar cdflva iegislatori fac investitria de a deveni exper[i qi a invltra despre relalia dii
politici publice 5i
rezultate'- Aceasts. cunoa$tere tp::i]]i"g
ll-lltTtl'-li::11'::
ilr,;;iJr;r"
rezultatele in favoarea 1or. Tensiunea constf, in faptul cd unor legislato
rrebuie sf, li se dea suficiente srimulente
pentru a-i determina s5 faca investilii costisitoa
i"
"_p""ira
gi informalie, atunci cand <iin valoarea informatiei nu ob{in prea n
f.ntru
.i insisi. Gitiigan si
Krehbiel ararf, ce, in anumire conditii, legislatorii
por con
'institulii
""r"
t.un.*it informafia fdrd prea multe distorsiuni in favoarea expertilol
o sumf, de alte studii aratd c[ probleme legate de inlbrmatrie apar peste tot in proces
politic. De
,.'semplu, eust"r-S-itt 5i
Rke-r-(1.981joi3sesf-T:d:t:
:'T,",1t^l^"^17
:;;;t;,"". ,"', ii'eiri.;"a ii
persuasiunea. Modele ale finantirii campaniilor eiectorale
aratS cd banii pot
Juca
si
unali rol renrarcabil, diferit rie cel de cumpirare a influentei - de
ijlii srudia retor.r':a legislativl 5i
persuasir
,'''.,
arald cd banii pot juca
si
un alt rol rem
,, i
exemplu, pot spune multe despre vul
tllt/
lir',\
'iil
Z. Extinderea
ariei de aplicatii
t,,.(
"*"*ptu'potspu;emultedesprevu1nerabi1itateacandidati1or21.
,'t ii\
i,,'*
j'lli
f.o."ticienii alegerii ralionale si-au
dezvoltat modelele prin aplicare la procesul po
llll tlll
;;;;;;;. A";ri'fo"u, iestrans a ajutat la generarea unei serii de tehnici teoretice
iitl ! .,;i ramerlcan. Acesl rocus lcsll drr> d dJuLaL ra
Svravr
urvu
;,1 li I, l, , ;cflror implicagii au putut fi comparate imediat. Din picate, concentrarea asupra proc
;ii
'il
,p"li,i.
J*..rtun u ou, abordirii
qi-o tentr locaiisti' fe"l*
91f*il1.1l:]Tli1 ,,11,
t,1.,
tpoltttc
amerlcan a oal at'uludr rr
+r
v r\
il .r ll ,
rrezultateie
generale
5i
rezultatele reflectind
prezumlii specializate cerute de inst
rt
. 1';
1,,f .
tamertcane.
1,{,
Ij.l l;,,lt
r
In.consecintS,
extinderea abordlrii dincolo de procesul politic^ amertcan repre
1 ,l,
il
,i
-:
:- ,-, --
--^*,.*-^^-^
r,{anii^naz np c.nrt natrrr enlic-atii. In orimul rAnd, t
i1l
,;li
n"#'0".;'i::;ji;'r."mi1,toare.
Mentionez
pe scurr patru apliialii. in primur rand, studi
lil, ;it ffiffiil"sistemele
etectorale ilustreaza r"iio roul si
in creqtere de aplicalii
. , ,1, lii ffi,il;il;;u ,irt.*"Io. electorale demonsrreazd cd diferentele de reguti. electorale.
:lf li iil ;i;'r;;ili""
urupru numirului de partide, asupra existentei in iegislativ a ul
: t
',ti -'*-'- "-"'-
! lL.
'l, -'--'- -----
't'rt
1,f1
,lt l, ;m ,rr-
-,
**ert
(1986) oferi excelente treceri in rovisrd ale acestei literatuii
,Il ll. :" ;iii;:ri;"iru.Iso.
t.ri oi
Austen-Smith ei
Riker
(1e87), Banks
(1e8e), Epstein $i
o'Hallot
i:l I ,l ]'
(1994)$i Marthewstl9S9)'
..'rt
t, il1,.i
"r1
Vezi suora. citdrlle de la nota 3'
, , ., ,1^o 1't t I
li11
.11 . vezi sipra, cir.drTle de la nota 3
'
, ,,,,,r,. i,ll ii. v;;i.";"';;;*pi;,
e'r;v si
Jongryn
(1ee0), Bawn (1ee3), cox si
Roscnbluth
(l
i,
ii
Kousser
(19741
si
Rogowski
(1989r
Rosenthal (i992)
'l.l:i:.,
INSTITUTIILE
POLI] iCE: PERSPECTIVA TEORIEI AI,EGERII RATIONALE 169
lutie ia fel de promilf,toare, deqi aflatl incd la inceput, este aplicarea aborddrii la
pioUf.rn.
din afara.lumii dezvoltate, concentrAndu-se pe probleme politice in statele in
i',.,,'iors'a"
dezvoltare2s'
.: t::,;.:.l.
t:,1
:3,,. :Ext inde re a a.r i e i
f
e no me n e lo r s t u di at e
'itl'.'xjlti
politologi abordeazi fenomenele dintr-o perspectiv[ non-instrumentali. in trecut,
i':+,,;ii16ractiunea intre cercedtori folosind perspective diferite a tins sA accentueze caracterul
,:',,,1q16prr..1 ireconciliabil, ca $i cum ,,paradigmele
concurente" ale lui Kuhn ofer[ unicul
".
-...oror.u*
al interacliunii intre diferitele aborddri din
Stiintele
sociale.
...., ,l in ultimii ani a apf,rut un program alternativ, accentuAnd complementarititrile dintre
:,,, ,-diferiteie abordiri, Acest nou program perc.epe diferenlele drept abordlri complementare
:,r,..:;1e:'unor fenomene complexe, nu drept paradigme concurente. Aceasta sugereazi o
,'.,
,,i'ieractiune mai fructuoasl intre cercetetori cu abordlri dilerite, interacgiune in care
,
,,'i]!l.eyin
relevante nu numai uneltele gi tehnicile celuilalt, ci gi fenomenele studiate.
1,:,1.1-;:19e
curAnd, unii dintre cercetltorii alegerii ra[ionale au inceput sI exploreze legituri
;,
1,,;
denomenele studiate
Si
intuitiiie generate de cercetitori ce folosesc abord5ri alternative.
'- i:1,' e:exemplu, pentru a intelege alegeriie in Anglia secolului al XVII-lea, Ferejohn (1992)
,r,,'
,.,,sfudiaze naura paralelI a perspectivelor interpretativiste gi instrumentaliste. Goidstein qi
.,..,. ohane (1993) exploreazf, aborddri diferite, incluzAndu-le pe cele ale alegerii rafionale,
.,11;riientru
a inlelege rolul ideiior. Bates gi Weingast (1995), Fearon (1994)
Si
Laitin (1988)
l.,,,nxploreazi si ei o serie de fenomene situate in mod normal in afara ariei abordlrilor
r..'alcgerii ralionale: grevele, violenta etnic[ gi poiitica utiiizdrii limbilor
l;:t:'tll':.
iri':,:i l
:rt,
I
I
;,t
:i
l
l
I
i
il
1:
I
lt
lt
U.
I
:I
.,t
r
,tl
i
.tl
li
it, r
r11
i'1
,,,
lr
it
,\
rl
;\
,!,
I
1,1
,]'t
li
lr
t):
ri
rii
til
ll'l
l,l.
iirl
il,'
INSTITUTIILE POLITICE
4. Relaxarea
.fundamentelor
comportamentale :
limite cognitive ale acyiunii umane
Criticii teoriei alegerii ratrionaie au suslinut de mult tirnp cI prezurnliile sale
indivizi sunt nerealiste, compromigAndu-i capacitatea de a studia o serie de
Unul dintre aspectele de baztr ale acestor cercetlri de frontierl se referi ia
comportamentale ale teoriei alegerii ra1iona1e26. PAnI de curAnd, nici o incercare
folosi un set mai realist de supozi4ii despre indivizi nu promitea o putere expli
similarl celor conventionale.
O sum6 de cercetEtori se preocupi de implica$ile gtiinlei cognitive asupra
alegerii ralionale. Denzau
9i
North (1994), Frank (1989), Lupia
9i
McCubbins (l
Noll
si
Krier (1990)
si
North (1990) exploreazl implicafiile unei serii de supozilii
timitelor cognitive ale indivizilor. Spre deosebire de cea mai mare parte din I
anterioare asupra ,,ralionalit5tii
iimitate", marca distinctivd a acestor lucriri este
carea de a folosi supozitrii mai putrin arbitrare
5i
de a explora implicatriile acestora
corpului teoriei alegerii ralionale. Aceste teorii accentueazf,, de exemplu, nu
importantra invdf[rii, ci gi felul in care indivizii invatr[.
V. Concluzii
Aceastd scurte recere in revisti a aborddrii instituliilor din perspectiva teoriei al
ralionale accentueazl trisf,turile distincte ale acesteia. Teoria alegerii ralionale
metodd sistematici de studiere a efectelor instituliilor. Aplicatriile includ nu doar
elementele majore ale democratriei moderne, ci qi o serie de teme ale politicii
cum ar fi rdzboaieie etnice, greveie, stabilitatea democraticd gi revolu1iile. Noile studii
importantrei centrale a infonnafiei sunt promilitoare din perspectiva extinderii acestei
Abordarea institutriilor ne ajut6 sd intrelegem o serie de probleme. In
lbirocraliei, ea sugereazi ci birocralii s-ar putea s[ aibl mai putrintr influen;5
lipoliticilor
publice decAt s-a crezut anterior. Simpla observare a comportam(
rr sugereazl cd, deoarece birocragii iau atAtea decizii importante fdr[ input direct d\n
tlpoliticienilor, cei din urml au pu[ine influengi directd. AccentuAnd importanp
rr cesiunii, abordarea din perspectiva teoriei alegerii raliooale sugereaz[ c5, deqi politici
li sunt capabili s6-i pedepseascf, pe birocrali pentru devierea de la politicile publice
:de
ei, birocragii pot implementa aceste politici f5r[ sd fie nevoie de vo.input direct
lpartea politicienilor. Aceasta nu dovede$te c[ politicienii nu ii dominl pe birocrati;
Isugereazi ci nu putem deduce lipsa de influengi din lipsa d,e input politic direct,
Idovedit ce acest principiu general
- cei ce iau deciziile anticipeaze consecintele
tacliuni
$i,
ca urmare, iau in calcul preocuplrile unor actori care aI putea interveni
i:tirziu -
funclioneazl intr-o varietate de contexte, de exemplu, in relagia dintre i
lqi ramurile politice ale guvern6mdntului gi in relalia dintre partidele politice gi liderii
Aceasta este in contrast cu aborddri care folosesc un tip cu totul diferlt de ra[ionalitate;
exemplu, notiunile anterioare de ,,suficien16" sau ,,teoria
anticiptrrii" a lui Kahnemal
,t
lr
ir
ir
lrl
l,i;
"
ii
;
rl.,':
il
1r
.'r
(r
"i
:{?
,ll
l/
i't, ii
li!
i,il
ir
I
t
!'1ti
i,.,1
. i.'i
;
l:
tl,tl
t, i'
iri
I 1 "ll.
rl lt
u,il,
il!
t,'rti
i,?l
I
l)1':
iii
i
I l(I
Ii,
'
: tl
96.
I
Tversky (1979).
INSTITUTIILE
POLITICE : PERSPECTIVA TEORIEI ALEGERII RATIONALE
'
.t:;,, . '
..':;1r..-,.*borderile
teoriei alegerii ralionale oferd de asemenea bazele unei disculii care
aepeseSte
limitele
tradi(iei in stiinta politicS' Asa cum o ilustreazd modelul rnonopolului
. .. .^rr*
agendei
(the setter model), acest principiu de bazi are aplicagii in probleme legate
i, tiror*tir,
de interactiunea ramurilor poiitice gi a instan[elor qi de legislative. Aga
"o,
inAirl
literatura
asupra sistemului american de separagie a puterilor, aceastE abordare
aie
potentiatut
de a transforma studiui procesului politic american, depigind limitele
iaaiionate
ale domeniilor. O discugie similari a inceput intre americaniqti gi com-
oararivigti,
avind
potenlialul de a da naqtere unei noi teorii a procesului politic, in locul
- ,lnei
leorii
pentru cel american
5i
a uneia pentru fiecare
trarf,
sau regiune majord. in
,,,-,g.f6{$il;,
exemplele
istorice aratl cI abordarea nu se limiteazl la
flrile
avansare indus-
:-
.l xijaljzate
moderne.
Aplicatriile includ o serie de fenomene macropolitice, cum ar fi
',r,
r;grii1u1ia,
r[zboiul civii
Si
abolirea sclaviei2T.
. i,i.,f,sle
mai multe studii asupra instituliilor, incluzdndu-le pe celebazate pe alte abordiri
dticat
ieoria
alegerii rationale, presupun ci instituliile sunt fixe gi le studiazi efectele.
';qCeasta
ne face sI ne intrebdm de ce dureaztr institutiile. Modelele recente ale alegerii
,,:,itrionale
ofer[ o abordare pentru studiul supravieluirii gi durabilit[1ii institutrionale. Daci
jnititr:tiite influenteazi in mod direct rezultatele procesului politic, atunci ceva trebuie
il-i t*pirOir"
pe indivizi sE modifice aceste institulii pentru a-gi aringe diferite scopuri.
rdonceptul de institulii care se autosusiln oferE o tehnicl de studiere a felului in care
supraviePiesc
insdruiiile-
Mulfumiri
Autorul le mullumeqte lui Michael Bailey, Bruce Bueno de Mesquita, Randy Calvert, Kelly
Chang, Ruy de Figueiredo
5i
Andrew Rutten pentru comentariile extrem de utile; Iui Douglas
Grob, pentru asistenla in cercetare
;
qi lui llse Dignam, pentru asistenta editoriall
ij:lii :
\ferinte
b ib lio g rafic e
Alt,
f,f.
9i
Chrystal, A. (19S3), Political Economics, Berkeley: Universiry of California
Press.
Arnes,'8. (1981), Political Surviyal, Berkeley : Universiry of Califbrnia
press.
A.usten-Smith, D. (1987),
,,Interest
groups, campaign contributions, and probabilistic voting",:
,, Public Choice, 54 123-139.
Austen-smith, D. gi Banks, J. (198s),,Elecrions, coalitions, and legislative ourcomes",
American Poliical Science Review. 82 : 405-422.
Austen-smith, D. qi Riker, w.H. (1987),
,,Asymmetric information and the coherence of
r.'r-;:rfsgisf41l6n",
American Politicat Science Review, 81 : 897,918.
BirIrl.J,S (1989),
,,Agency budgets, cost information, ancl auditing", American Journal oJ
Polincal Science. 33 : 670-699.
Banks;
J.s. ( 1991), Signalling Games in Political Science, New
york
:
l
l
l
:
l
,t
I
ri
,.1
I
1::
Harwood.
,,i,
?',
I1:i
o disculie despre abordarea alegerii ralionale nu este completi dactr nu facem referire lalr
;
'crrtlca recenrf, a lui Green gi Shapiro (1994). Deqi constrangerile de spaliu nu permit c ,
I
'
diicutare
a acestei lucrlri, recomand citirea ei in tandem cu rhJpunsurile upd.ut. in'numirul
,
i'
I.r
epecial al Critical Review (1995\. 'l
;'i.l t72 INSTITUTIILE POLITICE
Baron, D. (1989), Design of Regulatory Mechanisrns and Institutions, vol. II, pp. 1347
in R. Schmalensee si R.D. Willig (eds.), Handbook of Industrial Organization,
North-Holland
Baron, D. (1991),
,,Service-induced
campaign contributions and the electoral equili
Quarterly
Journal of Economics, 104: 45-72.
Baron, D. (1993),
,,Government
forrration and endogenous parties", American
Science Review, 8'7 : 34-47.
Baron, D. qi Ferejohn, J. (1989),
,,Bargaining
in legislatures", American Political
Review, 83 : 1181-1206.
Bates, R.H. (1989), Beyond the Miracle of the Market, New York: Cambridge University
Bates, R.H. gi Weingast, B.R. (1995),
,,A
new comparative politics", lucrare
Hoover Institution, Stanford University.
Bawn, K. (1993),
,,The
logic of institutionai preferences : German electoral law as a
choice outcome" ,
American Journal of Political Science, 37 : 965-989.
Brady, D. gi Jongryn, M. (1990),
,,Strategy and choice in the 1988 national A
election of Korea", lucrare nepublicati, Hoover Institution, Stanford University
Brennan, G.
Ei
Buchanan, J.M. (1984), The Power to Tax, New York : Cambridge Un
Press
Buchanan, J.M.
9i
Tullock, G. (1962), The Calculus of Consent, Ann Arbor: Unive
Michigan Press.
Bueno de Mesquita, B.
9i
Lalman, D. (1992), War and Reason, New Haven, Conn.:
University Press.
Cain, B., Ferejohn, J.
9i
Fiorina, M. (1981), The Personal Vare, Cambridge, M
Harvard University Press.
Calvert, R.L. (1986), Models of Imperfect Information in Polirics, New York: H
Calvert, R.L. (1995),
,,The
rational choice theory of social institutions:
co-ordination, and communication", in J. Banks gi E. Hanushek (eds.), Modern
Economy, New York: Cambridge University Press.
Cogan, l. (1994),,,The congressional budget process and the federal budget deficit",
1333-1345, in J.H. Silbey (ed.), Encyclopedia of the American Legislative System,'!
Cohen, L. qi Noll, R.G. (1991), The Technology Porkbarrel, Washington, D.C. :
Institution.
Cowhey, P.F.
Si
McCubbins, M.D. (eds.) (1996), Political Structure and Public
Japan and the United,Srares, New York: Cambridge University Press.
Cox, G. (1986), The Efficient Jecrer, New York: Cambridge University Press.
Cox, G. qi McCubbins, M.D. (1993), Legislative Leviathan, Berkeley: University
California Press.
Cox, G. qi Rosenbluth, F. (1993),
,The electoral fortunes of legislative factions in
American Political Science Review, 87 : 577-589.
Criticdl Review (1995),
,,Special
Issue: Rational Choice Theory and Politics' (i
vari), vol. 9, nr. I-2
!Denr"u,
A.
9i
Mackay, R. (1983),
,Gate
keeping and monopoly power ot'comm
i,
American Journal of Political Science,2T : 740-762.
lDenzau, A. gi North, D.C. (1994),
,,Shared mental models: ideologies and instirut
I Kvklos. 47 :. 3-31 . Kyklos,47: 3-31.
,;Elster,
J. (1989), The Cement of Society, New York: Cambridge University Press.
iEnelow,
J.M. qi Hinich, M.J. (1984), The Spatial Theory of Voting, New York: Car
lil
iit
t;!
r'l
i,\
if'
\
,I
riil
rl,
, trl
jtr.
i lr
,l
I
''i
tli
ii,,
ll'
i :'
University Press
INST]TUTIILE
POL)TICE : PERSPECTIVA TEOR]EI ALEGERII RATIONALE 173
tein;
D. $i
O'Halloran, S.
(1994),
,,Administrative
procedures, information, and agency
;riccrerion", American Journal of Political Science, 38: 697-"122.
,ioge.
W.N..
,t
..,rr^91]:
,.Reneging on history ? Playing the Court/Congress/President
.
civil
rights
game", California Law Review. 79: 613-684.
- :":-
"ClVll
rrErrru E-"--
.. -.i"r.aas.,
W.N..
Jr. qi Ferejohn, J. (1992),,.The Article I, Secrion 7 game',, Georgerown
I
;i,t:i#::;;i,-
i
"
u, io i, to i szz - s aa
iljffiaroo, I . (1994), ,,
Ethnic warfare as a conrmitment problem"
, lucrare nepublicati, University
:..li:;.F-,+.:<'f,C
nrc_a
g o.
^ ^ ^.
.
'
Ferejohn,
J.
(19S9),
,.Chartges in welfare policy in the 1980s", pp. 123-142, in A. Alesina
=^=iSi
G. Carliner
(eds.),
Politics and Economics in the Eighties, Chicago: University of ,
i:,'.',';,,chicago
Press'
.il:ri.,;+rrjotr,
J. (1992),,,Rationality and interpretation: parliamentary elections in early Stuart
,t.i.5r England', ,
pp. 279-305, in K. Monroe (ed.), The Economic Approach ro
polirics,
New
r;,...;,.:,York
: HarPerCollins'
;..'.i...:p91e.1ohn, J. qi Shipan, C. (1989),
,,Congressional influence on relecommunications", pp.
l:it::,.t:::::'393-410, in L. Dodd
Ei
B. Oppenheimer (eds.), Congress Reconsidered, ed. a 4-a,
,i
::.:,1
...::
5y)-qtv,
ur rr. r/vuu i
,,1''r,',.,* Wastrington:
CQ Press
iorina,
M.P.
(1989), Congress : Keystone of the Washington Establishment, ed. a 2-a, New r1 j:,.r::fionna, Nl.r. \tv6v),
LonSress : Leystone ol tne washtngton Estabh,
::':::rl,::r::: Flaven, Conn.: Yale University Press; publicatd inilial in 1977.
:,,. iiorina,
M.P.
(1981),
,,Congressional control of the bureaucracy", pp. 332-348, in L. Dodd I
r.-l
-'::,,
gi'B. Oppenheimer
(ed,s.), Congress Reconsidered, ed,. a 2-a, Washington: Ce
press.
l
..',:Frairk;
rR,
(1989),
,,If
homo-economicus could choose his own uriliry function, would he
. want ol.-*i.th a conscience ? "
, American Economic Review, 79 594-596.
.,
,Gely;'R.
9i
Spiller, P'f .
(J992),,,The
political economy of Supreme Court constitutional
l
'
. . ,,''decisions : Ihe case of Roosevelt's Court packing plan"
,
International Review ofLaw and
t'
":"
:,.
'
. Srono*ics. 12: 45-67
.. erru.., i.
iiscii, ,,1-.girrarive response to rhrears of popular iniriatives", American Jorrnol
',
--,
':..' of Political Science,4O : in curs de aparilie.
l
;. ;.Gilligan, T.w. qi Krelrbiel, K. (1990),
,,organization of informative committees by a rational :
- ..'',:'legislature", American Journal of Political Science,34: 531-564.
.
':Goldstein,
J,
9i
Keohane, R.o. (1993), Ideas and Foreign
policy,lthaca,
N.y.: corneil
l'1
.i::
,'':'
gntratt,ty
Press.
I
t,,:,,-G,,l[n,
D. qi Shapiro, L (1994), Path<tlogies oJ'Rational Choice, New Haven: Yale University ,l
I
,,
.:,::t'Piess.
. t
t'
.Greif; A (1995),
,,The institutional foundations of Genoa's economic growth : self-enforcing I
r1 .:'political relations, organizational innovations, and economic growth during the com-
r, :
mercial revolution", Mimeo., Department of Economics, stanford university.
j
- Grcif, A., Milgrom, P. qi weingast, B,R. (1994),
.,Commitment, coordination. and enforcement:
j
1;;
r:'r,
the case of the merchant guilds", Journai o.f
politicat
Economy, 102: 745-:76 l
,,
Grier.K.B.(1991),,,congressional
influenceonu.s.monelaryplti.y,
anempirical resr.,
i
:.
''r't
JournaL of Monetary Economics,28: 201-220.
'
" ----
,l
, , Hall, P,
5i
Taylor, R. (1996),
,,Politicai science and the four new institutionalisms"
,
politica,
,'
',
,-- Studres, in curs de aparilie.
--
,.
,
Har1]in,
R. (1989),
,,Why a consriturion?", pp. 100-120, in B. Grofinan qi D. Wittmar.;l
: :-: :(eds.),
The Federalist Papers antl the New ln,gtitutionalism, New
york:
Agathon
p.ess
'',
rardin,
R. (1995),
one.for All; The Logic of Group conflicL,
princeron,
N.J". : erincetor
]6
'Hartz,
L. (1955),
The Liberat Traclition in American, New
york:
Harcourt, Brace.
'i
l
,,,1
,:,
il
174
INSTITUTiILE POLITICE
Kahneman, D. si
Tversky, A. (1979),
,,Prospect
theory : an analysis of decision under
Econometrica, 47 : 163-197.
Keohane, R.o'
5i
Martin, L. (|gg4),,,Delegation to International organizations,',
prezentat[ la conferinta ,,where
is the New Institutionaiism Now ? ", university,
Maryland, Coliege Park, 15 octombrie 1994'
Kiewiet, D.R.
5i
Micubbins, M.D' (1991), The Logic of Delegation' Chicago:
University Press.
Kousser'J.M.(1974)'TheShapingofstluthernPolitics,NewHaven,Conn.:YaleU
Press.
Krehbiel, K. (1991), Information and Legislative orSanization, Ann Arbor: M
University Press.
Laitin,D.(19S8),,,Languagegames",ComparativePolitics'20:389-402'
Laver, M. qi S"t ofi"tO, N. (1990), Muttiparty Government, New York: Oxford Uni
Press.
Laver'M.qiSlrepsle,K.A.(1995),MakingandBreakingGovernments,Cam
Cambridge UniversitY Press.
Levi, M. (it88), Of Rule and Revenue, Berkeley: University of California Press'
Lohmann, S. (1994), ,,Federalism
and centrai bank autonomy: the politics of
liMcKelvey,
R, (1976),
,,Intransitivities
in multidimensional voting models and some
;cationsforagendacontrol",JournalofEconomicTheory,12:412'482'
lMiigrom, P. gi Roberts, J. (1991), Economics, Organizations' and Management'ELg
monetary policy, 1960-1989", Mimeo., Department of Political science, ucLA.
Lupia, A. si
McCuUbins, M.D. (1995)'
',Knowledge,
Power' and Democracy"' Mi
University of California, San Diego'
Matthews, S. (1989),
-Veto
threats : rhetoric in bargaining,,, Quarterly
Journal of
1O4 34'7-369.
McCarty,N.M.EiPooie,K'T.(1995),,,Vetopowerandlegislation:anempiricalana
of eiecutive and iegislative bargaining from 1961 to 1986", Journal of Law, Econor
and Organization, 71 : 282-312.
McCubbins' M'D. (1989),
,,Party
governance and U,S' budget deficits : divided go
and fiscal sraiemate",
pp. 83-111, in A. Alesina Ei
G. carliner (eds.), Pollrics
EconomicsintheEighties,Chicago:UniversityofChicagoPress'
McCubbins,M.D.qiSchwartz,T'(i984),,,oversightoveriooked:policepatrolsvs.
alarms", American Journal of Political Science,2S: 165-t79
alallrrs
'
nllact LLU'L u.l
'
v""'@'
:."-
^_.
-- -,
:
,McCubbins,
M.D., Noll, R.G. 5i
Weingast, B.R. (1987),
,,Administrative
procedures'
;i instruments of politicalcontrol", Journalof Law, Economics, andOrganiZation,3'.24
i lrrDLruurvrra
trMcCubbins, M.D., Noll, R.G.
9i
weingast, B.R. (1989),
,,structure
and process, poli
t1 and policy : administrative arrangements and the political control of agencies"
ttt Law Review,75: 431482.
,l Cliffs, N.J. : Prentice-Hall.
iiaitt.r,
G.J. 5i
Hammond, T.H. (1989),
,,Stability
and efficiencv ina separahon-ot-po'
i constitutional system", in B. Grofman 5i
D. Wittman (eds.), The Federalist Papers
;
the New Institutionalis_m, N11
lolt:
Agathon,Press
1"f".,-f
.f",
lrSSSal, ,The
politicized presidency",-pp.'.235--27f in J E'
9n'OI :1,1:
i
-"i",.rr".
i"ar.i,
il* New Directio, in American Politics, Washington, D.C. : Brook
'
lnstirution.
lvloe,
T.M. (1985b), ,,controi
and feedback in economic regulation: the case of the NLRBI
I
American PoLirical Science Review.79 : I094-l 1 16'
TNSTITUTIILE
POLITICE : PERSPECT1VA TEORIEI ALEGERII RATIONAI-E 175
*#ii**.
,
tny.^);,,:Ii,))::i:-,?:
';l::#'n'"
theorv or congressionar dominance"'
*ti',,,ririi,
Srudies Quarterly,
12 475-520
'
,
".ti"i|"
iis87b), ,,Int.t"rts,
institutions, and positive theory : the politics of the NLRB"
'
M9"':
'
'l'^'-
I amprican Political Development, 2 : 236-299 .
.
n::";,,;;rt
in ,ymerican
Political Development, 2: 236-299
-*-i'^n
/1989). ,,The
political structure of agencies",
'-
-'*i'"ri''iisscl,
,.The
political structure of agencies", pp' 267-329, in J'E' Chubb
5i
'
.
Mo:
J
p"r"r*on (eds.), Can the Goyernment Govern ?, Washington, D.C. : Brookings lnstitution.
Tlil"
p"terson (eos.'1, Can rhe Government Govern ?
,
Washington, D.C. : Brookings lnstitution.
., . -
'-i^i"'i oian. Y. $i
Weingast, B.R. (1995),
,,Federalism,
Chinese style : the politicai
;"ffi';
a
:
glll;"'l*1i,l'l;i;,.
#i"',)';;tr:l?'*'*;,,llll"'"
stvle : the poriticai
ii:1Y,il:#;;r
economic
reform in-Ctrina"., World^Politi.cs' 48
' :.0-:l
nlc.
trqea,
,,The
political.foundations of regulatorv,rytiil",-yl,
1Y_,!?'!i!,P:
|t:fifr6ti;;
eii.
srrttiuun
(eds.), Congress : Structure and Policy, New York: cambridge
i:]lffi1ii,
(1b89), ,,fconomic
perspectives on the politics of regulation", vol Il, pp. 1253-1287
ir,lli;riii*.s.hmalensee
gi R,D. Willig (eds.), Itandbook of Industrial organization. Amsrerdam :
,
vol Il, pp. 1253-1287,
{,'iiNorth-H"uuna'
..,:11;;ji'.1"6;
ii Krier, J. (1990),
,,Some
implications of cognitive psychology for risk regulation"
ilij,lilhifrl:o.c.
(1990), Institutions, Institutional change, and Economic Performance, New
York: Cambridge
UniversitY Press
-
rriortr,,
D.c.
gi Thomas, R. (1973), The Rise of the western world, New York: Norton.
.;$ffi
D.C.;i
Weingast, B.R. (1989),
,,Constitutions
and commitment: the evolution of
:,';1'I'1ffi,nur1oni
governing public choice in l7th century England"' Journal of Economic
History,49
: 803-832
l:,orii;iiarr",
S. (1994),
po,ltrirr,
Process, arLd AmericanTrade Policy,Ann Arbor : University
ri
l
of Michigan
Press
Ordeshook,
P.C. (1993),
' '
. 137-175.
,Owen,
G,
5i
Grofman, B.
',::" Quarterly,
T : 5'22.
j?ersson,
T.
5i
Tabellini,
r.1r'-rLondon
: Harwood.
Pblsby.,.N.W.
(1986), Congress and the Presidencv^, ed
:l::Prentice Hall.
,,Constitutional
stability", Constitutional Political Economy. 3'.
:
(1988),,.Optimal partisan gerrymandering", Political Geography
C. (1990), Mauoeconomic Poticy' Credibility, and Politics,
i
a 4-a, Englewood Cliffs, N.J. :
:
I
iOot*; f. gi Rosenthal, H. (1995), Congress: A
Quantitative
History of RolL Call Voting
,;:,iti,;:;;1,789-1989, New York : Oxford University Press.
1,.,r:Frzeworski,
A. (1991), Democracy andthe Market, New York: Cambridge University Press
^t
hl:^--^t-., t,^-+;+,,tJ^-^l f1L^in
r:,l,.Ramseyer, J.M.
$i
Rosenbluth, F.M. (1995), The Politics of Oligarchy : Institutional Choice
r,1':,,1:;
in lmperial Japan, New York: Cambridge University Press.
.;,,,,:;Ri*er,
w.H. (1980),
,,Implications
fromthe iiisequiiibrium of majority ruie for the study of
i
':r.r'i.
r',institutions",
American Political Science Review, 74: 432-446.
i..:rrRiker, W.H. (1982), LiberaLism Against Populism, San Francisco: W'H' Freeman'
...,:[oback, J. (in curs de aparilie), An Imaginary Negro in an Impossible Place : The Territories
'.::.:::
"'and
Secession, Princeton, N.J. : Princeton University Press.
:-
,,,1i:Rodriguez,
D. (1994),
,,The
positive political dimensions of regulatory reform", Washington'
..:.:..:Uttiversity
Law
Quarterly ,
72 : 1-150 .
l.Rnonr,,ol,i
D /l OaO\ /'nnworro nni f nnli
Rogowski, R. (1989), Commerce and Coalitions, Princeton, N.J. : Princeton University Press.
,
ri
I
,Romer,
T. gi Rosenthal, H. (1978),
,,Political
resource allocation, controlled agendas, and
,
l
the smtus quo"
,
Public Choice , 33 : 27 -43
I
'I
176
INSTlTUTIILE POLTTICE
Romer, T. gi Rosenthal, FI. (1985),
,,Modern
political economy and the study of reguldti5
pp. 73-116, in E.E. Bailey
(ed.), Public Regulation: New Perspectives on
and Politics, Cambridge, Mass. : MIT Press.
Roor, H.L. (1gg4), The Fountain of Privilege: Political Foundations of Market irt
Regime France and England, Berkeley: University of California Press'
Rosenthal, H. (1990),
,,The
setter model", in J-M. Enelow
5i
M'J' Hinich (eds
)'
in the Spatial Theory of Vorlng, New York: Cambridge University Press'
Rosenthal, I.-L. (1992), The Fntits o.f Revolution: Property Rights, Litigation, and F,
Agriculture, 1700-1860, New York: Cambridge University Press'
Rothenberg, L.S. (1994), Regutation, Organizations, and Politics, Ann Arbor
of Michigan Press.
shepsle, K.A. (1986),
,,Institurional
equilibrium and equilibrium institutions"
psle, K.A. (1986),
,,Institurional
equilibrium and equilibrium institutions", pp. 51
H. W"i.b.rg (ed.), Potitical Science: The Science of Politics, New York: Agat
shepsle, K.A. (1991),
,,Discretion,
institutions. and the problem of government comm
pp.245-263, in P. Bourdieu 5i
J. Coleman (ed.), SocialTheory
for
a Changing
Boulder, Colo. : Westview.
Shepsle, K.A. qi Weingast, B.R. (1987),
,,The
institutional foundations of committee
American Political Science Review' 81 : 85-194.
silbey, J . H . ( 1985), The Partisan Imperative : The Dynamics of American Politics
Civil War, New York: Oxford University Press'
l,t
iit
1i
ri
i,ii
tf'
x
,
]:
I,,I
It.
, ;\
i.l.
i 11
,i
t"
r'li
.t
'.,1
,ii
'i'
'li
L
l"l
lil.rl
.l,r\
I I L ;,
LIY
,lili
'.1il
\t
'
skocpol, T. (1979), Stares and social Revolutiors, New York: cambridge University
Snyder, J. (1991),
,,On
buying legislatures", Economics antl Politics,3: 93-109
Snyder, S.K. Si Weingast, B.R. (1994),
,,The
American system of shared powers : the preside.!
Congress, and the NLRB", working Paper, Hoover Institution, stanford untvglitin
strom, K. (1990), Minoriry Government and Majoriry Rule, New York: cambridge Un
Pres s.
Tsebelis, G. (1990), Nested Games, Berkeley: university of california Press.
weingast, B.R. (1995a), lnstitutions and Political commitment : A New Political E
.
of the Atnerican Civil War Era, Mimeo., Stanford University'
lW"iogrrt,
B.R. (1995b),
,,The
economic role of political institutions : federalism,
and economic development", Journul of Lau,, Economics, and organization, 1l'.
'lW"ingast, B.R. Si
Moran, M. (1983),
,.Bureaucratic
discretion or congressional
tl
Journal of Potitical Economy,9i : 765-800.
'rlWillir*ron,
O.E. (1985), The Economic Instirutions of Capitalism, New York: Free
ll
Williamson, O.E. (1994),
,,The
institutions and governance of economic development
ll
reform", Working Paper, University of California, Berkeley'
l,:-
il
1
['
(
i
l'
I
t
,,i
,li
:i:,::f.3i;,:,1.
:
: . :'
i.:',::,,.].' .
r,':,' CaPitolul 6
iili;*,1,,',,,,, Institu(iile
politice : perspective
j
uri dice
,:l' :.:.' ::
Gavin Drewry
i.itr:ttrrc,ortruism,
deqi nu unul fericit. faptul cd atAt anafigtii politici, cAt gi jurigtii par
.i...l.i::,iini1a,aarcoOatI
ce drqpl-ul-
u-poliriea -
iieopotrivd in aspectele lor teoretioe si
in cele
:
lroracti.ce
- sunt foarte strAns leg:rte. Intr-un disours publicat in 1882,
,,The
History of English
,l ir* ur a Branch
ol'Politics",
juristul englez Sir Fre<ierick Pollock afirma cd
,.dreptul
este
--^
ann an1 \
niirsinstituliile
politice oeea ce sunt oasele pentru corp" (Pollock 1882, pp. 200-201)
,;iil,i,.rcmfora,lui
Pollock (desprinsi poate in mod eronat din context
-
vezi infra) pare,
. j:pplrtruo mullime de motive, la fel de potrivitd azi ca $i odinioarl. l{u estc surprinzitor
. i[ descoperim
faptul cI iiteratura qtiinlei politice este presdrati cu terminologie $i
:j!0oncgpte,juridice
qi cf, o parte zr sa trateazi, mai mult sau mai pulin direct
gi explicit,
i*tatiardintre
drept
qi politici qi dintre actorii qi insritutiile politice qi juridice. in
rt',ph*icular,
aspectele constitutionale sunt adesea tratate dintr-o perspectivd hibrid[ intre
r., tiin(a:politicl
gi drept, echilibrul intre cele dou6 depinzind de formalia scriitorului.
...-$rpptul
public este prins in
1es5lura administratiei publice, in unele
tlri
mai mult, in
i.*ilelq.maipu1in.
Apari$a ,,noului
institulionalisrr" in gtiinla politicl promite sI int5reascl
;.,-.gaeQaqfi
leglturi (Smith, 1 988).
:i.i.i1i:.PaUrin
prezent insd, cuantumul elernentelor"iuridice din qtiinla politicl nu a fost atit
:'{lli;qare,pe cet ar fi putut sI fie. Acest lucru se datoreazf, in parte faptului ch a existat o
;1gpdilii.;oontrari
in rAndul anurnitor politologi de a respinge abordirile
juridice in
i,,$!p,pnilina'lor;
sub acuzatia ci ar fi insipide
$i
de modi veche. Fairnoasa,,revolutie
:i{*hav,iorisie"
in
$tiinta
politicl americanf, a fbst in mare parte o asitEf <Ie-riiCtle;
Si
haviori;tii, care au renuntat la abordirile formaliste, nu sunt uqor de convins cE pot
'rr,.".ixista:argumente
bune in lavoarea legalismului. In ceea ce-i prive6te, rnuiti dintre
juristii
i4in"rnediul academic - chiar cei specializatri in dreptul public
-
tind sI considere ci
lor de interes este mai relevant sub aspectul practicii
$i ca aventurarea pe
i1.';tCriioriul
nefamiliar al stiintei
politice esre o pierdere de vreme
i.6rli1n,:Marea Britanie, anlipatia fat[ de aspecrele juridice qi constitulionale ale stiintei
::r1-1,pq$ice,.s.a
bazatpe absenta unei constitulii scrise gi pe subdezvoitarea dreptului public.
i$iiaitgnenla
la Uniunea Europeand gi impactul in creEtere al Curlii Europene de Justilie
.i,1j$!P$'instantelor si
politicii britanice
-
coincizAnd cu clezbateri indelungi cu privire ia
1l*$9!ma
constitugionali, inciusiv posibilitatea de a incorpora Convenlia Europeani a
':., $pturilor Omului in sister.nul <ie rirept al Regatului Unit
-
au scos in evidenlS relevanla
:-';aborddrilor juridice
in gtiinla politicS. Cu toate acestea, in literatura cte specialitatc se
I
Ir
rl
:)
,
t,
,i,
ll
ll
I
i
l,ir'
.il
t'
:l
irl
i
Spnllne
o lacun5 semnificativd si lipsesc cercet5.rile acadernice ir.rterdisciplinare.
INSTITUTIILE POLITICE
I. Natura afinit[{ii intre drept gi politic[
I De ce $i in ce fel sunt atet de strens coreiate dreptul 9i
politica*Unele lucruri sunt
-fn
primul rAnd, constituliile
gi regulile dreptului public, precum
$i
instantele c
interpreteaz6
qi 1e ap1ic6, stabilesc principiile formale ale practicii politice gi
.lnecanisme
importante pentru tragerea la rdspundere
gi pentru constrAngerea guver
dSp."
e*"rnplu, orice studiu cantitativ asupra comportamentului electoral sau leg
tiebuie bazat pe un studiu empiric al regulilor electorale sau legislative, dacf, se
o cercetare corectf,, iar rezultatele cercet[rii sd fie utitg.,I
ffilatiite internationale sebazeazd. pe dreptul internagional. Instantrele pot
arene pentru activitatea grupurilor de presiune, prin intermediul provocSrilor
tutrionale
gi legale adresate guvernf,mAntuiui, al disputelor pe tema intereselor
al strategiilor cazuriior-test
(Harlow qi Rawlings, 1992tlNumirea
judecf,torilor in
instanle este un aspect care stArneqte continuu interesul politicienilor
5i
al poli
aten[ia acordat5 de cercet5torii clin universitdti 5i
de mass-media audierilor din
Statelor Unite in legdtur5 cu aprobarea persoanelor propuse de preqedinte
membrii Curtrii Supreme constituie un exemplu foarte bun pentru aceastf, situalie
o discutie recente. vezi Vieira
5i
Cross. 1990)
/irocesul
de elaborare a legilor este o mani manifestare clarf, a puterii de stat.trLegi /plrocesul
de elaborare a legilor este o manifestare clarf, a puterii de stat.ll
mediul prin care politicile sunt translate in actiune qi reprezintd o resurs-"5
,entru procesul de elaborare a politicilor publice (Rose, 1986).ffiin definigie, legisl
rril este doar un corp care elaboreazi legi, ci
5i
o arenl in care ac[ioneaze polit
iar in multe t[ri,
o mare parte dintre legiuitori au ei inqiqi o formatie
juridic$
vergenta carierelor
juridice, poiitice
$i
adiministrative a fost un fenomen bine
inca din vrerrea lui Tocqueville, care, in 1835, a observat (f[r[ ironie) c5 ,,din
ce avocatii constituie singura ciasi luminatf, in care poporul are incredere, ei sunt i
narural chematri si ocupe majoritatea poziliilor publice" (Tocqueville, 1946, pp.205,
intocmai ca un alt francez, domnul Jourdain al lui Molidre, care a fost uimit S
cd vorbise in prozi roati viata f6r6 s5-9i fi dat seama de acest lucru, chiar
gi
'r
q.l (
i'.tl
,l
..1
l
i
,fllll
,
ll[l]
,t
'1,
I
,1.
illl
i rli;'
li
i,'l
i;r t,';ll
,i l',li
I
'
,1.,
lr
';
i1:
.t
,x
'i,ll,
l, Ir
:r
iI rt
:,,iil{
li'l
,,, lI
j,l
r,!i
Ir,1,
,1r1r
ti i
rjll\
r, ti,,
t
I 1t[r
,,,
i
,it
r,
,tii \
1;
antilegalist politoiog poate fi surprins sI descopere cat de adinc au peruns
legaliite in textura gi vocabularui cotidian ale discursului Si teoriei politice' Cont
sociale discutate de Hobbes, Locke
5i
Rousseau au o rezonanti legali; la fel
$i
omniprezente
precum legirimitatea, drepturile, dreptatea. Multi dintre ,,marii
gandirii politice
-
Machiavelli, Bentham, Marx, Hegel
5i
a5a mai departe
-
sunt:
pe tisteie de iecturi nu numai ale cursurilor de istoria gAndirii politice, dar'
cursurilor de iurisprudefit5
teoletice din universit6{i. Mai mult, adesea le sunt
alf,turi nume moderne ca Rawis, Nozick
5i
Foucault. O scurti privire in multe
recente de
jurisprudentl (vezi, de exemplu, Freeman, 1994) poate confirma acest
Exist5
gi politologi care, fdr5 a fi
jurigti, au adus contribulii importante la teoria
(de exemplu, Shklar, 1964).
INSTITUTIILE POLITICE : PERSPECTIVE JURIDICE
aspectelor legale ale politicii in Marea Britanie
pu(in cu metafora lui Pollock despre
,,structura
osoas5", trebuie sI recunosc
iCesteia,,in
couditiile in care a fost nlscociti de cineva care provine dintr-o (arl
'lonstitutrie
scrisi
- 5i
in acelagi deceniu in care A.V. Dicey atr[gea atentia
ibr.cu
privire Ia incercarea de a transplanta dreptul administrativ de inspiragie
i:#,
in spatir*_bine
cultivat al dreptului cutumiar englez, o ameninfare la adresa
;fi6iief'legii.lDicey
se gdndea in principal Ia acel aspect al statului de drept care
atea
juriStilor care l-au citit pe Dicey i-au acieptat punctul de vedere drept
iir[.{u
existi nici un motiv pentru a presupune cI Pollock ar fi fost o exceptie de
dac6 ne lulm anumite libertdti fafd de context gi apliclm metafora lui Pollock la
pjb-litici modernl britanicd, descoperim cE aceasta din urmd constituie o disciplinl
de o ,,coloan5
vertebral[". Manualele despre guverndmAntul gi politica britanice
;;;,$e.r@.ur"ori
la curtri,
judecdtori
sau la dreptul public. Revistele britanice de gtiinfi
nu con[in decAt puline articole despre subiecte legate de drept" Existd numeroase
cu referire la politicE in revistele britanice de drept, dar sunt puline dovezi ci
''constitutrionali, incurajAndu-i sE dezvolte intrelegerea ramificaliilor legale ale
ii'pe care gi l-au alesJ La inceputul secolului (gi pentru mult timp dupl aceea),
llito.lpgii
se folosesc de ele
(Drewry,
1991), Deosebirile fatr[ de alte
ldri -
in special
iEJe:.Unite -
cu greu pot fi exagerate. Eistemele legale ale Marii Britanii gi Sratelor
nfuor,
pot.irit lui,
,,egalitate
in fala legii sau supunerea egal6 a tuturor claselor fa[5
6a,.qomunI
a
tirii,
administrate de instanlele ordinarql'f(Dicey, 1959, p. 193).
k nu a scris pentru un public modern format din politologi, ci pentru istorici
tejgi au r[ddcinile in dreptul cutumiar, dar diferengele constitufionale gi legale d"intre
i tiri
sunt imense
$i
acest lucru se reflect[ in scrierile politice ale fiecdreiagDacd
despre guvern[mintul gi politica Statelor Unite ar iipsi o disculie sub-
cu privire la judicial
review gi la rolul Curlii Supreme, ar fi o omisiune foarte
:dup5 cum vom arlta in cele ce urmeazi.
istat o perioadi premodern5, in care studiile politice britanice gi americane s-au
explicit pe studiile juridice.
WJ.M. Mackenzie a observat c5,
,,in
generatia
de 1914, ar fi fost de neconceput ca cineva s[ discute despre sistemul politic
despre sistemul juridic" (Mackenzie, 1967
,
p . 278). Bernard Crick sugereazl
:gtiinfei politice in Statele Unite, aqezate la mijlocul secolului al XIX-tea,
,,au
parte pentru a umple golul lisat de declderea jurisprudenlei
in scoliie de drept
" (Crick,
1959, p. 13). La fel, Fred Ridley a sugerar cd in America, jurispru-
::fost
,,naga
gtiin{ei politice" (Ridley, L975, p. 179).
despreffiintra politici in Marea Britanie, Mackenzie citeazd.cele mai importante
inteiectuile u6.rut de autori precum Maine, Pollock, Maitland gi
Vinogradoff, ca
ale acestui gen de abordare
juridicd.
ins[ tradilia a dispdrut in perioada
ic[, iar gtiinla politicf, britanici a incetat si se inspire din dreptr[Am observat
''aceast[
neglijenl[ a fost ulterior intensiflcatd de sentimentele antiformaliste
ale
,,revoluliei behavioriste" care a cuprins Marea Britanie in anii 1970.
180
INSTITUTIILE
POLITICE
jurisprudentrei (Waldron, 1993)'
Dinrr-o-alt[
perspectiv5, foarte diferiti' dar tot sceptice' universitaru]
Donald Horowiti
(1'977a; 1977b; 1982) a scris despre rolul sistemului
pJiii." socialf,, evidenfiind
pericolete care decurg din supraestimarea
insran!elor
r"sti,
"u
gardieni ai interesuiui
pubiic' El observd.cf,
judecitorii
*l
1:Y.,'::
""""iir"l[-0"
ar.fi uo-i"istrativ,
dar conrinue sd aclioneze in cadrul unui proces:
lr
,t
,,I
rrt;
l:lt
i,,ft;
trlr r
lJ
,1,,
', ,l,
i ll 'ir'
,..1
il,l'i
l'''l
'
,' 1l'
{
r,l
r,i il
,ll
.
]l
,
t ll
jt
,,,'l
'i,ti,
lli
I
|
\
ri;[;at
l, t, i,llr
' ,
11,
r:'l"l
i:
';: fi
L
'l
,,r l'
I I r
illll
':1:'l
;11,,
rlr]
, '' ir
,l,i'i
rir l!
i,r'r
rii,,l'ri
r
rrl
r l,]j
,if,
,,,
:l;
,
j,l
'i]1,
Itr
iiti
',il
lt
iit
lt
i t
lrn.
r
ll ,ll'.
;
ll:
{1,
l
:;,,,1
[li
r lil lu
1.,,t,.,,,tt
i':
r'
:..
,i3.
RelatiatotmaistrensdainstituliilorguvernamentaleSijuridicebritarricecuce
altor state europene
*
toate avind constitutrii codificate' majoritatea avand c:]::ri p!
cu o latura juriaice foarte pronunlatl Ei
sisteme mai dezvoltate de drept administ
a inceput sE erodeze contrastul dintre Marea Britanie $i
u:t]ii t:1^"-1t:0":*":t"
f*tr"*"f"
constitutionale
qi juridice sunt aduse nu numai pe agenda
qtiintrei
I
i.ituri.", ci
Ei
a politicii briianice in siner. Procesul este, oricum, lent
si
li
regularitate.
III. Politica
gi rolul
judecitorilor
r
Dupi cum remarcam anterior, dreptut esre un produs.al
fl":"::Yl]:9,":,:it::11
ffi;;;
,ol i, u".., proces, iar iei care tac parte din Curtea Supremr se manl
"""J
p"i-i"-i; chiar ei
in.Marea Britanie, und::'1.1ti1':1':Ll::i:t::":.'i'"1"i::
J""iriri"rrrAlanit[lii
parlamenrare
qi de absenla unei constitulii scrise 5i.a
uqei
Supreme, rolul
judec5torilor atAt in lirnitarea abuzurilor
put:ttl-0"":l1l',f::1.::
'::
intermediari
u u,rn, s[ fie tot mai acceptat chiar de c5tre
judecf,tori (Drewry' 19
lgxirti
nr.".o.r"
lucrdri comparative, la nivel internalional,
privind rolul qi
poro*"rrrui
judecdtorilorz-p parie a acestei literaturi adoptd o atitudine pozitivl
activismul
judec[torilor il .ont**t. politice, activisrn co,siderat o proteclie
.in
abuz-uriior
puterii executive,
opresiunii birocratice
qi a incorectei administrSri'
.":
Dar aili autori scot in evidenll disl"unctrionalitf,lile
generate de substituirea decizi
, ^ ^ ^.i,.i
var urtr
t acordatl
judecatorilor de a ghici
politice cu cele
judec[toreqti, sau de permlstune:
contextui unor conflicte.
""
uu u.ut si spuni factorii de decizie rlspunzltori
din pund
vedere politic. Asrfel, specialisrul britanic in drepr public John Griffith a sciic
scepticism
despre atitudirl* ** f incurajeazl
pe judecitorii u::iui9'].
:1-::1.1"::]j
iu ia.puno"r",
s5 exercite unele constringeri asupra politicienilor
(de exemplu,
cu.ra'u Drepturilor britanicd)3.
Iar acestea sunt teme reluate chiar de teo.
rl
rl
rl
II
lii
il
,l
ilr
I
i
t'
i
lr
t
vechi -
proces care a evoiuat nu cu scopul de a inventa nol programe sau pel:;
,uprur"g'tauadministragia,cipentruasolulionacontroverse-'iarconstrAngerilea(
l.D"obse,varinspeciallucr[rileCarteiSSqidisculiileprivindoconstitulic -'
Regatul Unit care decurg din ea: Allan,
19:1.'
B":il:' Ellis si
Hirst' 1993;
eu6ti. fori.y Research, 1993 I $i
Jowell 9i
Oliver' 1994'
Vezi, de exemplu. Abralrarr, 1993 ; Bell, t983: Friendly, 1963 ;
jaff.e,
1969; Katzmarm,
1
.,
.l:
Schmidhauser,
1987 ;
Volcansek, 1992'
Lrjif,,f, .tr. 9i'autorul
unei polemici acadomice-ap,rinse
cu privirc t^ pT!1":p:i11i1]:
;;ilHil"ijil;r,;;;,;;;;;?;;irr'il'-isis,
rgst; pcntru o criticr' v91i
glLee'
I
gi a scris, dintr-o
perspecrivI de
^cenrru-s1inga,
o pr"r"niur" istoricr a politicii
judicit
ilarii Britanii in secolul XX (Griffith, 1993)
'
]
, INSTITUTIILE POLITICE: PERSPECTIVE JURIDICE
.,.llimiteazd
paleta rezultatelor la care ne putem a$tepta, in mod rezonabil,
,,insmnfelor
judecItoreqti (Horowitz, 1977b, p. 151), Astfel, el continuf,:
,.
-"!i
,,,-". sunt acrori
publici care iau decizii, deqi sunt in intregime dependente de inilialiva
,,._:;;; oentru
a-gi invoca puterile: ele nu se autosesizeazfl. Pirlile af'ectate de acliunea
r.
Ii,ini'i*'*a'1:g:ilI:1"'::i:1,111:l':.i:it":if"I:11:^1'i"::'1'-1-'T:::::l:i:
_.;; nu aibi nici o relalie cu semnificalia publicl a respectivei probleme, cu caraclerul
''Irp"*,
al actiunii
administrative in cauzi sau cu competenla instanlclor dc a
ittdeca
t;lt,t
i.iliunr,u
sau de a o schimba
,=:.Fnifi,f;ifiii;'ble argumentafiei
lui Horowitz sunt reluate de multri alti autori, inciusiv de
ii::,*dii*r;t
Lon Fuller_(1978) Si
specialistul englez in drept administrativ Peter Cane
Itr.:iifg8g)'""Cane sustrne ca :
fil,er
:ii1,i-:jiri
. ,l__r.our...
procedurile
juridice sunt in esen([ bipolare, e]e sunt proiectate sI solulioneze
. -
qirpr"tt
in termenii intereselor. celo.r doul.pdrli slu
l:
crll'lil:i
::p'?1",1t:."
t-:
i:t]:
--
re,ii !i,
deoarece
proceciurilejulidice sunt adversariale, disputele vor fi decise cioar pe
,
Aaiarnaterialuiui
pe care plr(ile aleg sd il aduci in fala curlilor. DacI ptohlenla este una
l,!-,.:;,,,,,,iare.prrsupune,
pentru o solulionare potrivita, luarea in considerare a intereselor unor
.':';ftti
care nu se aflS.inaintea curiii^gi llu sunt intr-o disputi.formal6 un1,cu a)la, sau a
,iiiii#i.rifor unor pf,r(i care vor fi afectate pe cale de consecintrS sau acciclental de orice
:t,.,,._-,iiotrltriorure
a disputei intre pir{i, atunci o curte nu este instanla ideald pentru a solutiona
.ii!-:.'rvrer.-__-
,,ii',.o.disputX
(Cane, 1986, p' 149)
.',*problema
este exacerbatl de incapacitatea cur(ilor de a asimila dovezi foarte tehnice
,.,.,,,,.
tlnru rrnor facilit5ti pentru monitoritarea consecinleior.
::tiii,
,'::,IV.;,Dreptul
public qi administra{ia public[
,,, ,95
cineva subscrie sau nu ortodoxiei weberiene in leglturi cu fundatia rational-lega.l5
'',,:,,,,
rente organizdrii birocratice, [&eptut este in mod evident un element importani in
",,ftesistem
de administra(ie publici dezvolta*,$Legea, in diversele sale forme, este
,l.;.-g1!j!o,cut prin care sunt elaborate majoritatea politicilor publice. f;Instanlele publice qi
dinadministralia publicd, dar h fbst inlotdeauna urr element.esential io.sttldipi.gi prac-tica
ti:;_
:,.t1.4.$pre
exemplu : constrAngeri
Si
obligatii legale ; un pre supus respect al funclionarilor p':btici
r:.,''pentru legalitate, procedurd corespunz[toare gi suprematria legii ;
pregitirea prooeJurilor de
'.:, i,judecare
gi investigare penrru a soluliona disputa: consistenla practicii gi respectarea prece'
i., ,
.identului.
rl;r'
181 rl r
ii:'
l
dln
'I
'i'l ii:r-. ri:
;j r'1'I :,
fi'".'j:lS::;;l
-. tl i,.1:L1xr':
..:: - ..-t
t:
,i' .::.
i:il:::
:.,,r'i
:::,;.i::.:,
';t. :.:.:..
.:,'
:r:.':::ll:r:a.:'
1t
:.:::'..:...,:i::.
scrlsa
lnst
';11$xclionarii
publici se afld sub iurisdiclia
curlilor gi tribunaielor, cur{ilor de conturi qi a
:,:,.l4sbeatului
poporului. Legea este un serviciu public important
"ci
costisitor. ca qi serviciile
y,'ry'-g,L{nltate gi protectrie social6,
5i
trebuie condusd gi administrat[ de departamente publice
,.::iittlii
qte pentru acest scopX(in majoritatea
ldrilor
e vorba de ministerele de justilie).
f,1i{eeq1
fapt, aga cum a fost cazul recent in Marea Britanie, poate da nagtere unor tensiuni
l={+^-i?x
-^-^^-+i^: ^ ^*^--,,L]:^"1 ^,' --:":-a
1^ i..-^-"ihilii^+ao ovonrrtirrrrlrri forX ,la
r:q, qitI perceptiei pe care o are.publicul cu privire la insensibilitatea executivului fa15 de
f.:j-liiiilangaindependen(ei
juridice (Browne-Wilkinson, 1988; Drewry.1992b). Administra-
rea justiliel
este parte integrantf, a curricuiei administratiei publice ca disciplinh academici.
\IArcprul-puUtic are unele limite ca mijloc de constringere qi corectare a functionarilor
I
il
rl
182 INSTITUTIILE POLITICE
pune bazele unei
$coli
de drept public, in care administralia public6 sE
entitate important5" (Cooper, I 990, p. 256). Dupd cum evidenliazd Andrew Dunsire
dintr-o perspectivd britanica), faimosul eseu al lui Wilson
,,The
Study of Admi
publicat prima dati in 1887, oferi urmltoarea definilie de lucru a administraliei
,,O
punere in practic5 detaliati
$i
sistematici a dreptului public" (Dunsire, 1973,
Wilson, 1887).
UnnAndu-l pe Cooper, autorul textului de fatX a scris un eseu asupra cont
dreprului public la dezvoltarea administragiei publice ca disciplind academic6 in
Unit (Drewry, 1995) gi a deplAns potenlialul neglijat al unei colaboriri mai str
jurigti gi specialiStii in administrafia publicl (Drewry, 1986). Nu este nevoie se
aici argumentele.
In acest context, contrastul dintre Marea Britanie si Europa continental5 este
in majoritatea gdrilor europene, o mare parte a discursului politic este formulat
vocabular
juridic,
iar birocragia publicd este reglatd de coduri
juridice interpretate
in practici de curti administrative. DupI cum au observat autorii unui manual
din anii 1950 cu privire la guvernimintul central britanic,
in toate
ferile
Europei de Vest, cu exceplia Marii Britanii, a existat de secole
poziliile cele mai importante din administralia centraltr sf, fie ocupate de btrrbali
educali in facultltile de drept ale universitf,lilor...
[9i,
in ciuda cAtorva exceplii] se
observa o deosebire intre poziliile pe care le delin jurigtii in cadrul birocraliei
in comparalie cu cea a Europei rie Vest. in primul caz ei sunt consilieri ai admini
in tirnp ce in ultirnul caz sunt chiar administralia (Mackenzie qi Grove, 1957, p.
f
in general, funclionarul public clin
[[rile
de pe continent este (aga cum scria C.H
[1959,
p. 39], cam in acelagi timp cu Mackenzie
5i
Grove) ,,un
jurist, specializat
ramur5 de drept
-
gi anu[re dreptul administrativ
-
care se preocupi in mare
functiile guvernamentaie".iFunclionarul public generalist din Marea Britanie, care
o pregdtire in drept sau iil- vreo altI disciplin[ profesionald, nu este un
jurist.
:
Dezvoitarea ttrzie a dreptului administrativ britanic poate fi explicatE
Ridley (1984, p. 4),
,,ideea
de proteclie upoliticd" a cetf,lenilor fa{i de adm
INSTITUTIILE POLITICE I PERSI,ECTIVE JURIDICE
,j
1l
I
,1
ii
I rJ3
i
ii
.ii
i li:
i r'.'i
r,
'l lr
,
1t,
ti'
t
'I
'
iri :
,i'
l,i
'
,
tr:1,1
.iiJ;'
li ;rr I
'!
:.
,,
trl rll't.
I i'','i
rr.ll
i ;irri
r'.
,it.ti
,i
ii :
i'
'li
)
lri iti,'
1,, l,l,
tlr
;,ir .
I il :',:'.i
rl
i
{
l,,i ,r
i rlr
l,: i,,l
1't,
'l','.:
[l
I
li I:, 1'
lii rr
,
r li.l. I
,r, rl l{
1
t.. .'!i
,[. li]r !
;lilfit
.
,t
t,:ll
i l,l i 1il':
I
tr,t
{ir
Iti-'h,,
I
iltt ,\:
I'
'',
"I
1,,;li
T.1r.
parlr dln lume, administralia pubiicl traditrionali este inlocuith de un nou
ff"?i]lllir
jli"
pia15, de managemenr pubric
-
impric:ind birocragii pubrice mai rnici
$i
I
I
rl
rl
i,l
I
J
I
,]
:
't
r
t,,
{L .
;;i
solidele prejudectrli dicey-ene. Dicey insugi a murit in 1922, iar in anii 1920,
l_f:*it:1.:t.conrractarea
serviciilor pubriqej Asemenea evorutrii au impricalii consri-
unor
juristi precum Sir Cecil Carr (Carr, 1921), W.A. Robson (Robson, 1928)
Si
F.J
-H:**:,"jrr:dice
imporranre,
care nu u, fort O"r"op.rit. in il;;&;],';;
(Port, 1929) au inceput sE pund bazele intelectuale ale procesului prin care
McCrudden,
1987; Harden, 1992).
administrativ a fost acceptat ffeptat ca un domeniu al teoriei qi practicii juridice, d
gi respectat profesionai. Acest proces a cunoscut o accelerare dupl al doilea.r
mondial. iar in anii 1950 s-a dezvoltat interesul fap de diferite aspecte ale
Prirnii autori englezi care au scris in domeniul dreptului administrativ
:41
rlii{i::tl
'i":
preocupali de controlul
juridic asupra guvernEmdntului. ins5, dupl cum a
defavoarea celei
"juridice>
este adinc incetdleniti in tradiliiie poiitice britanice
, 1987, I991a,b;
impdmintenit in modul de gAndire britanic". Iar substanla dezbateriior publice, in
Le Sueur, 199i; Le Sueur gi Sunkin, 1992; Sunkin et al.. 1993
t,'
I
lt:
.,t,
.i.:l
ril,
li
ii.
ril
rii;
i]
,l
J,
'1,,
i1l''l
t:r'l
ll
'.,I
iirri
rilitt
'1. I
lll
ijrl
r,l
i
''
l','ii
l,,lj ,,t
ir,
r rir
tl
'J:
ll
'
,,J
r ,i, l'. rl
, ,,., ,"
I
ir' );
I xf, ll
. lil J
i'ritn
t
ili
r
i {}1r
1' \11 I
, i'lr
lL, tr,
,',' ,1',r, I
;tl Il
INSTIl'UTIILE POLITICE
V. Statele Unite: dreptul gi Constitufia
lnDemocralia tn America, a cdrei priml parte a fost publicate in 1835,fiG
Tocqueville a otrservat cd
,,in
Statele Unite aproape cI nu existi probleme poli
s[ nu se transforme, mai devreme sau mai tArziu, in probleme juridice".
$i
el a
,,puterea
cu care sunt investite cur(ile de justilie
americane de a declara
trionalitatea
este una dintre cele mai importante bariere care au fost inventate i
tiraniei adundrilor politice" (Tocqueville, 1946, p. 83). in aceasta constE pr
explicalie a diferenlei intre Regatul Unit
9i
Statele Unite, observatI anteriqr.f A$a
observat autorii unui important, degi acum relativ vechi, studiu comparativ
rican de drept public,
,,aspectele
constitulionale pltrund in dlgptul gi viala
intr-o m[sur[ pe care observatorii striini o glsesc incredibil6.tAmericanii au
popor de constitutionaligti, care inlocuiesc legiferarea cu litigiul gi vid aspecte
gionale ascunse in toate cazurile" (Schwartz qi Wade, 1972, p. 6). Predileclia
litigiu, extensivl
9i
costisitoare, atat in dreptul public, cit gi in cel privat, este o
bine cunoscutS., chiar dacl nu gi admirati, a vie(ii gi culturii americang*! Iar
Suprem[ a Statelor Unite, care are un rol central in guvernare gi se impune
politologilor, nu are echivalent in Marea Britanie6.
Literatura de specialitate dedicatd Cur{ii Supreme a Statelor Unite este
variati: existl chiar un
,,Oxford
Companion" (Hall, 1992). Despre Curte s-a
dintr-o gami foarte largi de perspective
5i
direcliiT;
$i
existd un numir foarte
articole. Literatura american5 despre rolul
$i
comportamefful
judecetorilor
este in
orientatE spre Curtea Supremd, a$a cum este literatura dedicatl interpretf,rii
lionale
(Tribe, 1988; Wellington, 1990
;
Sunstein, 1990, 1993). in afari de
dedicate direct Curtrii, implicaliile constitu(ionale gi democratice ale
constitulionalitate apar intr-o literaturl vast5. de
5tiinli
politici, incluzind lucriri
moderne cum ar ft A Preface to Democratic Theory a lui Dahl, din 1956,
9i
Liberalism a lui Lowi
-
care argumenteazd,, inter alia, in favoarea restabilirii
Curtea Supremtr a supremaliei legii, prin diminuarea puterilor delegate clre
administrativd", puteri care nu sunt insofite de standarde de implementare clal.:
(Lowi, 1979, p.300)8.
Ca gi in cazul Curlii Supreme, s-a scris atAt de mult despre Constitutia Statelor
atit de politologi, cit gi de
jurigti *,
inc6t este foarte greu de
$tiut
unde este
Existi studii politico-istorice foarte importante (Bailyn, 1967
;
Wills, 1978)
Oi
n
multeinterpretirimoderne(Corwin, 1978; Tribe, 1988; Sunstein, 1990, 1993).1
t aspecte ale constitufionalismului au generat numeroase scrieri ale cercetltoriloir(
6. Cu toate acestea, au existat o serie de studii importante cu privire la rolul juridic al
Lorzilor (Blom-Cooper gi Drewry, 1972
; Stevens, 1979
;
Paterson, 1982). Srudiul lui
este bazat pe date unice culese in urrna unor interviuri cu lorzi judecdtori activi -
subliniind dificultatea cu care s-au confruntat cercetltorii britanici interesali de
juridic, in incercarea de a avea acces la judectrtori (mai mult decit cercettrtorii
Vezi, de exemplu: Hodder-Williams, 1980; McKeever, 1993; O'Brian, 1993;
qi Berg, 1972; Wolfe, 1986: Woodward qi Armstrong,'1919.
Pentru evolulii reccnte in dreptul adminisuativ al Statelor Unite, vezi : Stewart
si Stowart,
,l979:
Mashaw, 1985; Sunstein" 1990: l,essig qi Sunstein, 1994
INST]TUTIILE
POLITICE
: PERSPECTIVE
JURIDICE
luzii
:i,:j:,,*ll:1[,x,::1111:,:1.j.:ll,Igitici,
care ia murre forme
Aproape
fiecare
bibliografice
t85
.. ,.gp*rr. ?rup*
.Fru:::dmantului
Sratelor
unite
- incepdnd
cu eseul Iui vile asupra
,',r,.r-e-p'elatiei,gureril0r
(vile,
1967)
si
pani ra o lucrare
recenti
coordonati
de Jon Erster
..
(fjsrcr si
Slagstad, 1988). o coleclie recentd
de eseuri examineazi
^^ffh^-^a:-.
:*
-r.
l
I
i
;l
I
4.,
Ellis,
C.
si Hirsr,
p.
(eds.) (lgg3),
Debating
rhe Constitution,
Oxford: polity.

You might also like