DREPT CONSTITUTIONALLector univ. dr. Dabu Valerica
DREPTUL OBIECTIV. DREPTUL SUBIECTIV. DREPTUL PUBLIC SI DREPTULPRIVAT. NORMA JURIDICA. RAPORTUL JURIDIC. UZUL SI ABUZUL DE DREPT.DREPTUL CONSTITUTIONAL. IERARHIA ACTELOR JURIDICE.
A. Originea dreptului
Daca omul nu poate trai decat in societate, daca prin insasi natura fapturii sale el estesortit sa-si impleteasca puterile sale de viata cu puterile de viata ale tovarasului sau,pentru ca din aceasta colaborare, dusa pana la sacrificiu, sa se faureasca maretulmoment al vietii umane, societatea pretinde omului, ca o lege imanenta a existentei sale,respectarea anumitor reguli, considerate normale.Necesitatea aparitiei si dezvoltarii regulilor sociale constituie izvorul dreptului siratiunea sa de a fi. La inceput a fost faptul, actiunea, inactiunea si apoi a intervenit dreptulpentru a justifica si legitima ceea ce era considerat normal.Deprinderea cu un anumit fel de viata, cu anumite reguli de conduita a facut sa se nascain sufletul oamenilor sentimentul de dreptate care trebuie sa fie baza oricarei activitati.Acest sentiment ii determina pe oameni sa caute intotdeauna o justificare a activitatii lor,sa legitimeze actul lor, sa-l incadreze in regulile dreptului.Legitimitatea unui act il pune laadapost pe autorul acestuia de orice acuze sau remuscari.Romanii aratau ca "Jus est ars boni et aequi" adica, dreptul este arta binelui si aechitatii.Dar ce este dreptul? Cuvantul "drept" provine din limba latina, din cuvantul "directus" luatmetaforic de la "dingo" care inseamna "drept" – orizontal sau vertical - si "de-a dreptul"adica direct in linie dreapta. Aceasta acceptiune are mai mult un sens matematic, si chiar economic, stiut fiind ca, dreapta era considerata ca drumul cel mai scurt, dintre douapuncte, deci, cel mai eficient si economicos. Ca urmare, drumul drept, cel mai scurttrebuie instituit ca o regula obligatorie pentru toti, deci sa devina normala, fiind astfel ininteresul tuturor, adica al binelui acestora. Insa in limba latina, cuvantul care corespundenotiunilor de drept, dreptate si legitim este "jus" din care deriva "just" un cuvant sinonimcelui de "drept".Or romanii aratau ca, "Jus est ars boni et aequi" adica dreptul este arta binelui si aechitatii". Din aceasta definitie rezulta trei elemente esentiale pentru definirea conceptuluide "drept".
Un prim element, il constituie "binele". Spunem ca "binele" se realizeaza atuncicand o activitate, actiune-inactiune, un fapt sau o stare satisface interesele unei persoane,grup de persoane, natiune (beneficiar al dreptului) adica necesitatile acestora. Se stie canevoile l-au format pe om ca fiinta sociala si tot acestea il fac sa existe si sa se dezvolte incontinuare.Dupa Maslaw, scara motivationala cuprinde urmatoarele niveluri ale nevoilor: a)fiziologice; b) de siguranta; c) de dragoste si apartenenta; d) de afirmare si recunoasteresociala si e) de autodepasire. Aceste nevoi determina comportamentul uman, iar satisfacerea lor la starea de "bine". Daca dreptul ar fi limitat numai la starea de "bine",atunci, aceasta stare ar obtine-o numai cel mai tare, in detrimentul celui mai slab, iar "binele" pentru cel tare ar fi insotit de raul pentru cel slab. Acceptand in acest mod simplistconceptul de "bine", inseamna a justifica, a-i da legitimitate, dreptului celui mai tare. Or "dreptul celui mai tare" s-ar apropia si de teoria selectiei naturale in care supravietuiescnumai cei puternici, situatie ce nu trebuie admisa intr-o societate civilizată.Chiar natura a demonstrat ca selectia naturala are o serie de limite. Astfel daca insistemul ecologic o specie devine foarte puternica si distruge complet una sau mai multealte specii, aceasta poate produce un dezechilibru cu consecinte negative pentru intregsistemul, uneori catastrofale, chiar si pentru specia in cauza. In natura toate speciile,elementele, se interconditioneaza, coexistand in anumite echilibre, ce se formeaza incursul evolutiei sau involutiei. Dar echilibrul nu inseamna numai egalitate. Initial, omuldesprinzandu-se de conditia de animal, a continuat cu "dreptul celui mai tare" inasigurarea starii de bine. Insa cu cat a devenit mai social, a aparut problema starii de binea consoartei, familiei si tribului etc., ceea ce presupunea anumite limite pentru starea sade bine, intr-un anumit "echilibru" cu a celorlalti. Spre exemplu, cel care vana animalul siapoi impartea intre el si membrii familiei in mod egal, nu a avut o evolutie mai buna decatprimitivul - vanator, care dupa ce isi oprea pentru el o portie mai mare (in raport cueforturile depuse precum si cele viitoare pentru asigurarea hranei) -, restul carnii ilimpartea in mod egal la membrii familiei. Mai evoluat s-a dovedit a fi fost vanatorul-primitivcare dupa ce si-a oprit o portie de vanat corespunzator mai mare, a impartit restul decarne la membrii familiei in raport de contributia acestora, la intretinerea lor. O astfel deimpartire nu mai este egala, ci echitabila in raport cu criteriul participarii membrilor familieila intretinerea acesteia.De aceea, pentru ca ceva sa fie drept, pe langa elementul "bine" trebuie saindeplineasca si criteriul de "echitate", in raport cu o serie de criterii de raportare.Astfel, echitatea este superioara egalitatii, aceasta presupunand un echilibru complexintre subiectul dreptului si ceilalti, inclusiv cu natura.Dar viata a demonstrat ca binele si echitatea nu sunt suficiente pentru a existadreptul atata timp cat nu intervine arta de a asigura binele in conditiile echitatii. Deci, altreilea element al conceptului de drept, il constituie arta de a satisface binele, in conditiileechitatii, adica in asa fel incat sa nu produca un rau nejustificat celorlalti.Starea sau obtinerea starii de bine in conditii de echitate adica dreptul, trebuie safie recunoscuta si respectata de individ si societate. Trecerea de la regula de a-si facesingur dreptate, la principiul impartirii dreptatii de catre societate, a constituit un progresdeosebit, or impartirea dreptatii este o arta.Deci, dreptul constituie posibilitatea recunoscuta de societate sau comportamentulimpus de aceasta in a satisface necesitatile sociale ale subiectului activ si pasiv, in spiritulechitatii, de a face, a nu face, de a da sau a nu da , ori de a primii ceva, asigurate prinforta de constrangere a statului. Dreptul este un concept relativ care apare numai in relatiadintre doua sau mai multe persoane numite subiecti.Dreptul presupune totdeauna o obligatie pentru altcineva, de aceea nu putem vorbide drept daca nu exista o obligatie corelativa a altei persoane, grup, societate. Deci,
2
dreptul presupune cel putin doua subiecte, intr-o anumita relatie, care devine raport juridic atunci cand este reglementata. Unul dintre subiecte este subiectul activ, adica celcare are posibilitatea recunoscuta si asigurata de societate si respectiv stat, de a-sisatisface o necesitate potrivit dreptului respectiv. Activitatea subiectului activ (posibilitatearecunoscuta) este concretizata, precizata, in asa-zisele atribute, prerogative ale dreptuluiacestuia. Spre exemplu dreptul de proprietate presupune trei prerogative ale subiectuluiactiv:a)posibilitatea de a poseda bunul respectiv, "posesia";b)posibilitatea de a-l folosi adica, "folosinta";
c)
posibilitatea de a dispune de bunul sau fizic (a distruge, a modifica, a transforma) si juridic (a inchiria, a vinde etc.), adica "dispozitia". Subiectele pasive ale dreptului sunttoti subiectii care au obligatii corelative prerogativelor dreptului subiectului activ.Obligatia este legatura recunoscuta, sau impusa de societate prin intermediul statuluiunui subiect, fata de dreptul altui subiect, prin care acesta este tinut ca in spiritulbinelui si echitatii sa faca, sa nu faca, sa dea sau sa nu dea ceva, sub sanctiuneaconstrangerii statale. Prin "drept" societatea ocroteste interesele individului, familiei,colectiviatii si ale societatii.Conceptul de "arta" din definitia dreptului presupune:a)-recunoasterea de catre societate a dreptului cuiva si stabilirea obligatiilor corelative alecelorlalti, cu un anumit continut si limite; aceasta se face atat prin legi scrise cat si prinobiceiuri, cutume;b)-garantarea dreptului si a executarii obligatiilor corelative acestuia; aceasta garantieeste reala numai in conditiile in care societatea infiinteaza organe, stabileste procedurilede functionare a acestora, instituie sanctiuni, atat pentru neexecutarea obligatiilor corelative dreptului si asigura conditiile de realizare a obligatiilor de catre subiectul pasiv,cat si conditii ca organele statului sa poata fi sanctionate atunci cand acestea nu-siexecuta obligatiile corelative.c)-Repararea dreptului incalcat, care se face in natura sau prin despagubire justa siechitabila. d)-Stabilirea prin lege a unor limite ale repararii dreptului pentru ca aceasta sanu se faca prin abuzuri, in functie de exercitarea acestuia si de conditiile concrete astfel:
•
repararea in natura se face numai atunci cand este posibila si nu se cauzeaza o altanedreptate (cum ar fi in cazul deposedarii cumparatorului de buna credinta);
•
neexercitarea dreptului in anumite termene duce la imposibilitatea realizarii lui pe cale judecatoreasca, intervenind sanctiunea prescriptiei; de exemplu, cel care nu isi ceredatoria de la datornic timp de 1,8 ani, nu o mai poate obtine cu forta justitiei, deoareceprin inactiune el a acceptat ca starea de fapt sa se transforme in stare de drept siastfel dreptul sau s-a prescris;
•
institutia "uzucapiunii" care presupune ca cel care s-a folosit ca proprietar de un bunal altuia o perioada de timp prevazuta de lege (de ex. 3o de ani) devine proprietar albunului respectiv, adica starea de fapt perpetuata o perioada de timp, se transforma instare de drept."Arta" element al definitiei dreptului a presupus in primul rand organizarea societatii instat, care a creat dreptul, ca totalitate de norme general obligatorii (lege) asigurate prinforta de constrangere a statului.De observat ca, legea nu a fost conceputa ca regula generala impusa de un suveran,ci ca regula ce exprima simtul de justitie al comunitatii (iustum), deci norma care arevaloarea si calitatea de a fi justa. Atunci cand legea nu mai are calitatea de a fi justa,trebuie modificata sau abrogata. Nu tot ce este legiferat este si just, de aceea o legenedreapta poate fi criticata, modificata, abrogata sau inlocuita cu o alta lege justa.Aceasta nu inlatura obligativitatea legii. Legea trebuie intotdeauna respectata si
3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
