1.

PARCAE

Moirae (Ursitoarele) au fost în mitologia greacă fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei
Themis, care controlau destinul tuturor oamnenilor, din momentul naşterii şi până
la moarte. Numele lor era : Clothos („cea care toarce”) , Lachesis („cea care
imparte”) si Atropos („inflexibila”).

Atropos este reprezentată ca o femeie cu o foarfecă, în unele regiuni s-au

închinat zeiţei localităţi ca de exemplu oraşul Atropatene. Echivalentul ei în
mitologia romană era Morta („Moarte“).

Chiar dacă zeii erau consideraţi nemuritori, până şi puternica Hera avea motive
să se teamă de puterea Ursitoarelor.

În vechime erau descrise ca nişte babe urâte, reci şi neiertătoare. Nimic nu putea
schimba destinul, iar când Atropos a tăiat firul vieţii regelui Admetus, din
Thesalia, zeul Apollo, care îi fusese păstor în timpul izgonirii din Olimp, s-a rugat
să îi redea viaţa. Moirele nu puteau să modifice firul destinului, dar au promis că
regele va trăi numai dacă altcineva îi va lua locul în târâmul lui Hades. Soţia lui
Admetus, Alcestis s-a oferit să ia locul soţului său, dar Heracle prezent ca
oaspete în casa regelui, reuşeşte să o salveze şi reunească familia regelui
Admetus

2. Flaminii ( flamines) erau preotii unor anumite divinitati, ei se ingrijeau de

aducerea jertfelor pentru zeii respectivi. Existau , in aceasta categorie, 15
flamines, cei mai importanti fiind flamines majores: cei ai lui Jupiter ( flamines
Dialis), ai lui Marte si ai lui Quirinius.

3. În antichitatea romană augurii erau cei 16 preoţi ai unui colegiu religios

cărora li se atribuia facultatea de a prevesti viitorul şi de a interpreta voinţa zeilor
după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate.
Augurii erau specialişti în divinaţie, având sarcina de păstrare a regulilor
tradiţionale privitoare la observarea şi interpretarea auspiciilor. Ei deţineau cărţi
unde erau consemnate metodele şi rezultatele observaţiilor lor.

4 Alaturi de auguri exista colegiul haruspicilor (haruspices) ai carui

sacerdoti faceau preziceri cercetand maruntaiele animalelor aduse jertfa,
in special ficatul; sau a unor fenomene neobisnuite - cutremure, tunete.

Daca in Grecia stiinta ghicirii viitorului se mentine in limitele teoreicului, la Roma

divinatia are un rol important atat in plan institutional, cat si in viata cotidiana.