Facultatea de Relaii Internaionale i tiine Politice Administrative
REFERAT Procedura decizional n UE
Elaborat de: Masterand FRIPA, anul I, Programul Procesul politic n UE Cebotari Marcel
CHIINU 2013
Introducere Prezentarea Uniunii Europene din perspectiva realizrilor sale de pn acum, poate fi fcut sub multiple aspecte data fiind complexitatea evoluiei sale de-a lungul timpului. Analiza ntreprins se oprete cu preponderen asupra componenei Uniunii Europene, a prezentrii instituiilor sale, precum i analizarea procesului decizional la nivelul acesteia. n contextul integrrii , caracteristicile de baza ale unei construcii economice sunt reprezentate de : principiile directoare, etapele de integrare economica identificate, obiectivele economice, funciile economice la nivelul uniunii, competentele economice unionale i instituiile cu diversele lor atribuii. Procesul decizional n cadrul Uniunii Europene a fost conceput i structurat pe mai multe pri principale ncercnd s surprindem complexitatea procesului decizional ce st la baza constituirii ordinii juridice comunitare. Acest proces decizional este original i unic, comparativ cu oricare alt proces decizional pe plan internaional.
PROCESUL DECIZIONAL
Procesul decizional este doar una dintre componentele elaborarii politicilor comunitare. Dupa ce este adoptat o decizie este necesar aplicarea sa etapa care s-a dovedit crucial n cadrul mecanismului general. Exista dou planuri n procesul decizional i anume cel naional i cel comunitar. Prin Tratate, Comisia nu este obligat s consulte n prealabil statele membre n faza de iniiere a unei propuneri. S-a convenit asupra unui nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele membre reprezentand 65% din populatie, majoritatea calificat n Consiliul de Minitri se aplic pentru alte 20 de domenii existente i alte 20 nou create, adoptarea n comun a legilor n cadru europei de ctre Parlamentul European i Consiliu devine norma (procedura legislativ ordinar), sunt create cteva clauze pentru facilitarea extinderii ulterioare a aplicarii votului cu majoritate calificat i trecerea la procedura legislativ ordinar, de acum nainte, att Parlamentul European ct i Consiliul de Minitri sunt obligate s in edine publice cnd analizeaz i adopt o propunere legislativ (transparent procedurilor).
Principalele proceduri de decizie n Uniunea European sunt: procedura de codecizie; In acest caz, Comisia trimite Consiliului si Parlamentului o propunere legislativa. Aceasta propunere este dezbatuta in doua lecturi in fiecare din cele doua institutii. In cazul unor dezacorduri este format un Comitet de Conicliere dintr-un numar egal de reprezentanti ai Consiliului si ai Parlamentului European. Textul revizuit este trimis Parlamentului si Consiliului pentru o a treia lectura. Procedura de codecizie este folosita in domenii, precum: interdictia discriminarii pe baza de nationalitate, ocuparea fortei de munca, educatie, sanatate, cercetare, statistica, protectia mediului etc. procedura de consultare; Propunerea este trimisa Parlamentului si Consiliului, insa Consiliul este uneori obligat sa consulte Parlamentul inainte de luarea unei decizii. Parlamentul poate adopta sau respinge propunerea Comisiei sau poate cere amendamente, care trebuie studiate de catre Comisie, care decide, daca le accepta sau nu, trimitandu-le ulterior Consiliului. In aceasta situatie, Consiliul are nevoie de unanimitate pentru a adopta textul cu modificarile Parlamentului sau alte modificari. Aceasta procedura a fost si este utilizata in cazul revizuirii Tratatelor, problemele cetateniei europene, agricultura, cooperare politieneasca si judiciara s.a.m.d. procedura de aviz conform; Consiliul trebuie sa obtina avizul conform al Parlamentului inainte de adoptarea unei decizii. Parlamentul poate accepta sau respinge propunerea legislativa, prin majoritate absoluta, dar nu o poate modifica. Este folosita in domenii ca: fondurile structurale, fondul de coeziune, aderarea, competentele Bancii Centrale Europene. Tratatul de la Lisabona Tratatul de la Lisabona denete clar obiectivele i valorile Uniunii Europene referitoare la pace, democraie, respectarea drepturilor omului, dreptate, egalitate, statul de drept i durabilitate. Tratatul garanteaz c Uniunea European: va oferi cetenilor un spaiu de libertate, securitate i justiie fr frontiere interne; va activa n direcia dezvoltrii durabile a Europei pe baza unei creteri economice echilibrate i a stabilitii preurilor, a unei economii sociale de pia extrem de competitive, viznd ocuparea total a forei de munc i progres social, cu un nalt nivel de protecie a mediului; va combate excluziunea social i discriminarea i va promova justiia i protecia social; va promova coeziunea economic, social i teritorial, precum i solidaritatea ntre statele membre; i va menine angajamentul fa de uniunea economic i monetar avnd euro ca moned unic; va susine i promova valorile Uniunii Europene n ntreaga lume i va contribui la asigurarea pcii, securitii, dezvoltrii durabile a planetei, solidaritii i respectului, ntre popoare, comerului liber i echitabil i eradicrii srciei; va contribui la protejarea drepturilor omului, n special a drepturilor copilului, precum i la respectarea strict i dezvoltarea dreptului internaional, respectarea principiilor Cartei Naiunilor Unite. un proces decizional mai rapid i mai ecient . i anume Tratatul de la Lisabona fluidizeaz procedurile decizionale ale Uniunii. n cadrul Consiliului de Minitri, se va extinde votul cu majoritate calicat, n locul deciziilor unanime. Astfel, aciunea va deveni mai rapid i mai ecient. Vot cu majoritate calicat nseamn c, ncepnd din 2014, deciziile Consiliului de Minitri vor avea nevoie de sprijinul a 55 % din statele membre, reprezentnd cel puin 65 % din populaia european. Acest sistem confer dubl legitimitate deciziilor. Reguli stricte se vor aplica oricror propuneri de a aduce noi domenii de politic sub incidena votului prin majoritate. Fiecare stat membru trebuie s e de acord cu orice asemenea modi care, iar parlamentele naionale vor avea drept de veto. Dar pentru domenii de politic importante, cum sunt scalitatea i aprarea, va necesar n continuare votul unanim. Procedura legislativ ordinar
Procedura legislativ ordinar acord astfel aceeai importan Parlamentului i Consiliului Uniunii Europene ntr-o gam larg de domenii (de exemplu: guvernan economic, imigrare, energie, transport, mediu i protecia consumatorilor). Marea majoritate a legilor europene sunt adoptate n comun de ctre Parlamentul European i Consiliu. Procedura de codecizie a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea European (1992) i a fost extins i eficientizat prin Tratatul de la Amsterdam (1999). Prin intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, procedura legislativ ordinar a devenit principala procedur legislativ a sistemului decizional al UE. Procesul decizional la nivelul Uniunii Europene implic diferite instituii UE, n special: Parlamentul European (PE/Parlamentul), Consiliul Uniunii Europene Comisia European. n general, Comisia European propune proiecte legislative noi, dar Consiliul i Parlamentul sunt cele care le adopt. n anumite situaii, Consiliul poate hotr singur. Exist i alte instituii care au un rol specific n acest proces. Principalele tipuri de legislaie a UE sunt directivele i regulamentele. Normele i procedurile din cadrul procesului decizional al UE sunt prevzute n tratate. Fiecare nou propunere de proiect legislativ european trebuie s aib la baz un articol specific din tratat, menionat ca temei legal pentru propunerea respectiv. Astfel se determin procedura legislativ care trebuie urmat. Cele trei proceduri principale sunt, consultarea, avizul conform i codecizia. Codecizia este procedura utilizat n prezent pentru majoritatea proceselor legislative comunitare. Prin procedura de codecizie, puterea legislativ se mparte n mod egal ntre Parlament i Consiliu. n cazul n care Consiliul i Parlamentul nu pot conveni asupra unei propuneri de legislaie, nu va exista o lege nou. Conform procedurii, se pot efectua dou lecturi succesive ale proiectului de lege n fiecare instituie. Dac se ajunge la un acord cu ocazia acestor lecturi, legea poate fi adoptat. n caz contrar, proiectul de lege va fi prezentat unui comitet de conciliere, alctuit dintr-un numr egal de reprezentani ai Consiliului i ai Parlamentului. Odat ce comitetul a ajuns la un acord, textul aprobat se trimite din nou la Parlament i la Consiliu pentru a fi adoptat sub form de lege. Concilierea devine un procedeu tot mai rar ntlnit. Majoritatea legilor adoptate prin codecizie sunt adoptate, de fapt, la prima sau a doua lectur, datorit bunei cooperri ntre cele trei instituii. Prin procedura de aviz conform, Consiliul trebuie s obin avizul conform al Parlamentului European nainte de adoptarea anumitor decizii foarte importante. Procedura este similar procedurii de consultare, cu deosebirea c Parlamentul nu poate modifica o propunere: fie o accept, fie o respinge. Acceptarea (avizul conform) necesit o majoritate absolut a voturilor exprimate. Procedura de aviz conform este utilizat preponderent pentru acordurile cu alte ri, inclusiv acordurile privind aderarea unor noi state la UE. Procedura de consultare este utilizat n domenii precum agricultura, impozitele i concurena. Pe baza unei propuneri din partea Comisiei, Consiliul consult Parlamentul, Comitetul Economic i Social European i Comitetul Regiunilor. Prin procedura de consultare, Parlamentul are posibilitatea: s aprobe propunerea Comisiei, s o resping sau s solicite modificri. n cazul n care Parlamentul solicit modificri, Comisia va lua n considerare toate modificrile pe care le sugereaz Parlamentul. Dac accept oricare dintre aceste sugestii, Comisia va trimite Consiliului o propunere modificat. Decizia final revine Consiliului, care adopt propunerea modificat sau i aduce modificri suplimentare. Similar celorlalte proceduri, aceast procedur prevede c, n cazul n care Consiliul dorete s modifice o propunere a Comisiei, este obligatorie unanimitatea. In cadrul echilibrului decizional, Consiliul este institutia dominanta. Conform tratatelor, legislatia comnitara poate fi edictata numai cu acordul Cosiliului, iar un vot in unanimitate al acestuia poate modifica propunerile chiar daca se inregstreaza obiectiuni din partea parlamentului sau a comisie (cu exc procedurii de codecizie). Si totusi, consiliul este institutia cea mai vulnerabila, deoarece reprezentantii unor interese nationale diferite ajung f greu la consens. Obtinerea unanimitatii este dificila si s-a pledat pt majoritate calificata, care accelereaza procesul decizional si sprijina dinamica integrarii. Guvernele s-au aflat mereu intr-o dilema complexa: pt ca pe de o parte doreau sa treaca mai usor pasajele legislative in care isi manifestau interesul iar, pe de alta parte doreau sa-si exercite dreptul de veto pt a elimina riscul adoptarii unor decizii care nu le conveneau. Treptate, regula majoritatii calificate a devenit regula procesului decizional, iar unanimitatea exceptia. Comisia europeana a evidentiat 5 categorii de prevederi pt care sa se mentina in conditii bine precizate, derogare de la regula majoritatii calificate: 1. decizii ale Consiliului care trebie adoptate de tarile membre in conformitate cu prevederile constinutionale nationale; aceste decizii ale Consiliului intra in vigoare doar dupa ratificarea lor de catre parlamentele nationale. De aceea, in aceste cazuri apare unanimitatea pt a exista certitudinea ratificarii lor ulterioare. Un ex in acest sens este cel al sistemului de resurse proprii. 2. deciziile institutionale de fond si cele care afecteaza echilibrul intre diferite institutii comunitare. Anumite reguli ale fundamentale cu privire la organizarea si functionarea anumitor institutii comune, mai ales cele care redefinesc raporturile interinstitutionale, pt care nu exista prevederi specifice in tratate, s vor decide la nivelul consiliuui tot cu unanimitate; avem ca exemplu art 290 cu limbile de lucru si art 202 cu privire la comitetologie. 3. deciziile in domeniul taxelor si securitatii sociale care nu sunt cerute de functionarea adecvata a Pietei unice. 4. decizii adoptate in paralel la nivel regional si international 5. derogarile de la reglementarile cuprinse in tratate. Aceste derogari reprezinta un pas inapoi in raport cu dezideratele integrarii; se considera ca este normal ca aceste exceptii, contrare uneori filozofiei deplinei integrari, sa se acorde doar prin unanimitate. Votul cu majoritate calificata se bazeaza pe alocarea unei nr diferit de de voturi fiecarui stat membru in parte, mai ales in functie de dezvoltarea economica a acestuia. Conform trataului de la Maastricht, structura este urmatoarea: nr total de voturi este 354, nr minim 3 si maxim 29. intrunirea majoritatii calificate presupune indeplinirea cumulativa a 3 conditii: in primul rand, voturile favorabile exprimate trebuie sa fie de cel putin 255 din 345 posibile, in al doilea rand voturile favorabile exprimate, sa reprezinte, dupa caz, majoritatea simpla sau dubla a nr de membri, unde majoritatea simpla inseamna jumatate +1 din nr total (14 state+1), iar majoritatea dubla inseamna 2/3 din nr total de state (18 din 27), iar in al treilea rand, populatia statelor a caror reprezentanti au sustinut luarea deciziilor trebuie sa reprezinte cel ptin 62% din populatia UE. Alocarea sarcinilor si subsidiaritatea In temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza in limitele competentelor ce i-au fost atribuite prin constitutie de catre statele membre in vederea atingerii obiectivelor stabilite de catre acestea. Reglementarea este justificata numai daca sunt depasite esecurile pietei, se alege forma de reglementare cu cele mai mici costuri si beneficiul net este pozitiv. Asadar, anumite sarcini sunt luate la nivelul Uniunii (domenii in care UE are competenta exclusiva, se numesc sarcini comunitare), apoi exista sarcini care pentru care responsabilitatea este impartita intre guvernele statelor membre si UE si sarcini pentru care decizia apartine guvernelor nationale si subnationale. Astfel, competenta deplina detine UE in ceea ce priveste politica monetara pt state care au adoptat moneda euro, stabilirea regulilor de competenta, politica comercial comuna, uniunea vamala, conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune de pescuit. Competentele comune sunt in legatura cu piata interna, securitate si justitie, agricultura si pescuit, transport, retele transeuropene. Uniunea dispune de competenta in vederea promovarii si coordonarii politicilor de ocupare a forte de munca in statele membre; statele membre isi coordoneaza politicile economice in cadrul UE, iar statelor membre care au adoptat moneda euro li se aplica dispozitii specifice. Competentele care nu apartin UE sunt supervizarea pietei capitalurilor si serviciilor financiare, fiscalitatea (mai putin TVA), cercetarea si dezvoltarea infrastructurii. Desi sunt exemple de competente nationale clare si exemple clare de competente comunitare, liniile de demarcatie dintre zonele de competenta exclusiva a Comunitatii sunt in continuare o problema, in special din cauza faptului ca tratatele nu prevad o descriere a unor domenii specifice, ci doar o descriere functionala. Pentru a reduce neclaritatile cu privire la alocarea sarcinilor, UE a imbratisat principiul subsidiaritatii in Tratatul de la Maastricht. Subsidiaritatea inseamna faptul ca deciziile trebuie luate cat mai aproape de popor, ca UE nu trebuie sa actioneze decat daca acea actiune este mai eficace decat daca s-ar actiona la nivel national, regional sau local. De ce este nevoie de aplicarea principiului subsidiaritatii? Pt ca centralizarea totala este ineficienta din pdv al bunastarii economice; diferentierea politicilor in functie de preferintele sau circumstantele nationale. Diversitatea si avantajele informationale locale: favorizeaza descentralizarea procesului de luare a deciziilor; Atunci cand indivizii apartinand diferitelor natiuni au preferinte pentru un anumit tip de serviciu public, un proces centralizat de luare a deciziilor conduce la stabilirea unui compromis unic care produce un rezultat probabil inferior rezultatului la care s-ar fi ajuns daca procesul de luare a deciziei ar fi fost descentralizat. Ex: preferinta pentru un anumit tip de transport (in comun sau cu autoturismul personal) Economiile de scara: favorizeaza centralizarea, datorita castigurilor obtinute daca se opereaza la scara larga; Democratia ca mecanism de control: favorizeaza descentralizarea; In general, politicienii favorizeaza sistematic din punct de vedere politic anumite grupuri de interese puternice, acordandu-le avantaje fiscale, subventii etc chiar si atunci cand acestea l-ar afecta pe cetateanul obisnuit. Cand un politician se inscrie in alegeri, acesta prezinta alegatorilor un pachet de promisiuni; alegatorii au de ales intre aceste pachete, sperand ca acela care va castiga isi va respecta promisiunile. Pentru ca alegatorii au variante limitate de a alege intre pachete acest lucru confera libertate politicienilor si deci, pachetele lor nu trebuie sa repezinte in totalitate interesele alegatorilor. Acest lucru subliniaza faptul ca deciziile trebuie luate la cel mai mic nivel guvernamental,adica ele trebuie luate de structurile aflate cat mai aproape de nivelul alegatorilor si principiul subsidiaritatii realizeaza acest lucru. Concurenta jurisdictionala: favorizeaza descentralizarea.
Cum se desfoar procesul legislativ?
Deputatul n Parlamentul European ntocmete, n cadrul unei comisii parlamentare, un raport privind o propunere de text legislativ prezentat de ctre Comisia European, singura instituie care are drept de iniiativ legislativ. Comisia parlamentar voteaz acest raport i, eventual, l modific. Parlamentul i exprim poziia prin revizuirea i adoptarea n edin plenar a textului. Acest proces se repet o dat sau de mai multe ori, n funcie de tipul de procedur i de ajungerea sau nu la un acord cu Consiliul. n ceea ce privete adoptarea actelor legislative, se face distincie ntre procedura legislativ obinuit (codecizia), care plaseaz Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, i procedurile legislative speciale, care se aplic doar n cazuri specifice n care Parlamentul are doar rol consultativ. n ceea ce privete anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul European nu emite dect un aviz consultativ (procedura de consultare). n unele cazuri, Tratatul prevede c procedura de consultare este obligatorie, n temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobndi for de lege dect dac Parlamentul i-a dat avizul. n acest caz, Consiliul nu are competena de a lua singur o decizie. CONCLUZII Comisia European este fr ndoial cea mai original component a arhitecturii instituionale a U.E. Nici o alt organizaie international sau structur integrativ regional nu dispune de acest gen de instituie. Comisia nu este nici o structur interguvernamental , dar nici un corp executiv n adevratul sens al cuvntului. ntr-o Uniune European cu tot mai muli membrii, rolul Comisiei este de a menine coerena i unitatea european care este tot mai dificil dar n acelai timp i mult mai necesar. n cadrul echilibrului decizional, Consiliul este instituia dominant, fiind organismul care reprezint guvernele alese democratic la nivel naional i responsabile n faa parlamentelor proprii. De la nceput Parlamentul a avut ca menire s reprezinte popoarele din rile membre ale gruprii, reprezentarea fiind prin urmare neuniform. rile mai mici au fost proporional, mai bine reprezentate. Avnd mult vreme un rol mai degrab consultativ, importana parlamentului a fost discret, chiar daca att prin Actul Unic ct i prin Tratatele de la Maastrich i Amsterdam abilitatile acestuia au fost sporite treptat. O maniera de abordare a procesului decizional este parcurgerea cii europene. Interaciunea ntre Comisie , Consiliu i Parlament este esential.
BIBLIOGRAFIE 1. www.europa.eu 2. www.europa.md 3. GUVERNUL ROMANIEI - Ministerul integrarii europene, Bucuresti,2001 4. COMMISSION EUROPEENNE - Elargissement de lUnion europeenne : Une chance historique, Direction generale de lelargissement, Bruxelles:Unite relations interinstitutionelles et information, 2000 5. REVISTA CENTRAL EUROPEAN ISSUES 6. BULLETINOF THE EUROPEAN COMMUNITIES. 7. www.cambridge.org 8. Richard Baldwin Economia integrarii europene 9. Dumitru Miron, Gabriela Dragan Economia integrarii europene