1

1. Potentialul natural
1.1 Asezare si vecini

Alaska,este un stat al Statelor Unite ale Americii

situat în extremitatea nord vestică a
continentului America de Nord.
A devenit cel de-al patruzeci şi nouălea stat al
Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959,
după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska
Territory, între 1912 şi 1959. Numele "Alaska"
provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska
din aleutină însemnând "ţară mare", sau "continent",
sau "pământ mare".
Alaska este singurul stat al SUA care nu se
învecinează cu vreun alt stat,Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deşi situat în
America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu
canadian separă statele Alaska şi Washington.
Din acest punct de vedere doar Alaska, dar nu şi Hawaii, este o exclavă ale Statelor Unite. Este,
de asemenea, singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe
uscat, fiind accesibilă doar pe apă şi aer. Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala
Alaskăi Juneau cu restul statului.
Capitala : Juneau
Limba oficiala : Engleza
Cel mai mare oras : Anchorage
Suprafata : 1.717.854 km²
Populatie : 626.932 loc
În 2006, Alaska avea o populaţie de aproximativ 670.053 de locuitori, în creştere cu 6.392 (0,96%)
faţă de 2005 şi cu 43.121 (6,9%) faţă de 2000. În 2000, Alaska s-a clasat pe locul 48 din 50 de state ca
număr de locuitori.Alaska este statul cu cea mai mică densitate a populaţiei, de aproximativ 0,42
locuitori/km², următorul stat în acest clasament, Wyoming, având o densitatede 1,97 locuitori/km². Este cel
mai mare stat ca suprafaţă, şi al 6-lea ca venit pe cap de locuitor.
Orasul Juneau este o municipalitate unita, constand din orasul propriu-zis (The City of Juneau) si
cartierele sale aferente, care sunt echivalente administrativ cu un comitat din Statele Unite
continentale, The Borough of Juneau, localizata pe Gastineau Channel al arhipelagului Alexander din
statul Alaska al Statelor Unite ale Americii, fiind totodata si capitala acestui stat. Municipalitatea s-a
unificat in 1970, cand City of Juneau a fuzionat cu City of Douglas si cartierele inconjuratoare pentru
a forma prezenta municipalitate.
Juneau, care este al treilea oras ca marime a populatiei dupa Anchorage si Fairbanks, se gaseste
la poalele Mount Juneau, respectiv pe cealalta parte a canalului in care se gaseste Douglas Island.
Orasul poarta denumirea cautatorului de aur, Joe Juneau.
Anchorage se afla in partea sudica a Alaskai. Orasul a fost fondat in 1915 pentru a sustine calea
ferata. Astazi, Anchorage este un mare centru cultural si comercial, cu magazine, restaurante si muzee.
Muzeul de Istorie si Arta Fina, Gradina Zoologica, Centrul de Istorie Nationala si Teatrul Alaska
Experience Imax sunt numai cateva dintre punctele de interes care ar trebui sa se afle pe itinerarul
oricarui turist care ajunge in Anchorage.

1.2. Relieful

2
 Peninsula Alaska are un relief predominant montan, in
aceasta peninsula gasindu-se cel mai inalt varf din America
de Nord (Varful Mckinley in Muntii Alaska).
Munţii Alaska este un lanţ de munţi care este de fapt
continuarea spre nord a Anzilor Cordilieri, situat în partea
sudică a statului Alaska (SUA) cu lungimea de cca. 1000 km
şi altitudinea maximă de 6193 m (vârful McKinley, cel mai înalt din America de Nord).
Versanţii sunt abrupţi, stâncoşi, acoperiţi cu păduri rare de conifere până la 800 m. Culmile au
relief alpin şi sunt acoperite de zăpezi veşnice care alimentează numeroşi gheţari.
Munţii Alaska sunt un segment din sistemul muntos al Pacificului, care se întinde într-un
semicerc, de la Peninsula Alaska până la graniţa cu Yukon. Lanţul muntos este străbătut de conducta
Transalaska prin Pasul Isabel.
In nord-vestul regiunii există din anul 1917 Parcul Naţional Denali şi la sud-vest din anul 1980
Parcul Naţional Lake-Clark (16.000 km²). La marginea de sud-est a masivului se află Parcul Naţional
Wrangell-St.-Elias care împreună cu Parcul Naţional Kluane aparţin de Saint Elias Mountains şi sunt
declarate patrimoniu mondial UNESCO.

1.3. Clima

Clima din vestul Alaskăi este determinată în mare parte

de proximitatea Mării Bering şi a Golfului Alaska.
Clima este subpolară oceanică în sud-vest şi
subpolară continentală înspre nord. În această zonă,
cantitatea anuală de precipitaţii variază considerabil.
Partea nordică a Peninsulei Seward este practic un
deşert ce primeşte mai puţin de 250 mm de precipitaţii
anual, în timp ce în unele zone dintre Dillingham şi
Bethel media este de 2.500 mm de precipitaţii.
Clima părţii interioare a Alaskăi este cel mai bine
descrisă drept extremă şi este un bun exemplu de climă
subpolară tipică. Unele dintre cele mai ridicate şi mai scăzute temperaturi din Alaska s-au înregistrat în
zona oraşului Fairbanks.
Vara se ajunge la temperaturi de 30–35 °C), în vreme ce iarna, se pot înregistra minime de -52
°C). Precipitaţiile sunt reduse în interior, adesea sub 250 mm pe an, dar precipitaţiile căzute iarna
rămân pe tot parcursul anului.
Clima din nordul extrem al Alaskăi este o climă polară, obişnuită pentru zone aflate la nord de
Cercul polar de Nord. Iernile sunt lungi şi geroase, iar verile foarte scurte şi răcoroase. În iulie,
temperatura medie este în oraşul Barrow este de 1 °C. Precipitaţiile sunt reduse aici, în multe locuri
sub 250 mm anual, mai ales sub formă de ninsoare.

1.4. Istorie

Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus

Bering a condus o expediţie a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După

3
ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune
blănuri din lume, mici asociaţii de blănari au pornit spre ţărmurile Siberiei şi spre insulele Aleutine. Prima
aşezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un
program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Kodiak a fost
prima capitală a Alaskăi, dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka. Ruşii nu au colonizat complet
Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat
achiziţia acestei colonii de către ţara lui de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Alaska a
fost guvernată de armată mulţi ani, şi a fost, neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884.
În anii 1890, goanele după aur din Alaska şi din Teritoriul Yukon, teritoriu britanic aflat în
vecinătate, au adus în Alaska mii de mineri şi colonişti. Alaska a primit oficial statutul de teritoriu în 1912.
La acea vreme, capitala se mutase deja la Juneau.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele trei
insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu, Agattu şi Kiska — care au fost ocupate de trupe
japoneze între iunie 1942 şi august 1943. Unalaska/Dutch Harbor a devenit o importantă bază pentru
submarine şi pentru aviaţia americană.
Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin Canada
până la Fairbanks şi de acolo la Nome; piloţii ruşi preluau aceste avioane, şi le duceau să lupte împotriva
invaziei germane a URSS. Construcţia de baze militare a contribuit la creşterea demografică a unora dintre
oraşele din Alaska.
Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.
În 1964, un cutremur s-a soldat cu moartea a 131 de persoane şi cu distrugerea mai multor sate, multe
din cauza valurilor tsunami. A fost al doilea cutremur ca intensitate din istorie, de aproximativ 9,2 grade pe
scara Richter. A fost de 100 de ori mai puternic decât
cutremurul din San Francisco din 1989. Epicentrul său a
fost însă într-o zonă nepopulată, ceea ce a condus la
reducerea numărului de victime.Descoperirea de petrol în
1968 la Prudhoe Bay şi terminarea conductei petroliere
Trans-Alaska în 1977 a dus la o explozie a industriei
extractive. În 1989, petrolierul Exxon Valdez s-a ciocnit de
un recif în strâmtoarea Prince William, deversând peste 40
de milioane de litri de ţiţei pe o lungime de 1.600 km de
coastă. Astăzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare şi
conservare se vede în dezbaterea privind forajul pentru
petrol în Arctic National Wildlife Refuge.
Ca şi celelalte state componente ale SUA, Alaska este
o republică. Aparatul de stat are aproximativ 15.000 de angajaţi.

Legislativul este compus din Camera Reprezentanţilor, cu 40 de membri şi Senatul, cu 20 de membri.

Senatorii au mandate de patru ani, iar reprezentanţii, de doi ani. Mandatul guvernatorului este de patru ani.
Guvernatorul-locotenent candidează separat la alegerile primare, dar la alegerile generale, candidatul
pentru funcţia de guvernator şi cel pentru cea de guvernator-locotenent merg împreună.

1.5 Economie

PIBul pe 2005 a fost de 39,9 miliarde de dolari, pe locul 45 la nivel

federal. PIBul pe cap de locuitor în 2006 a fost de 43.748 de dolari, al
şaptelea la nivel federal. Industria extractivă de petrol şi gaze naturale
domină economia statului, peste 80% din venituri provenind din
extragerea petrolului. Principalul produs de export al Alaskăi (cu

4
excepţia petrolului şi gazelor naturale) îl constituie peştii şi alimentele de provenienţă marină, în
principal somon, cod, Pollock şi crab. Agricultura reprezintă doar o mică parte din economia
Alaskăi. Producţia agricolă este destinată în principal consumului local şi este bazată mai ales pe
zootehnie, şi producţia de lactate şi legume. Industria prelucrătoare este restrânsă, majoritatea
bunurilor fiind aduse din alte părţi. Principalii angajatori sunt statul, companiile din industria
extractivă şi cele de transport. Bazele militare sunt o componentă semnificativă a economiei atât în
Fairbanks cât şi în Anchorage. Subvenţiile federale sunt şi ele o componentă economică
importantă, permiţând statului să păstreze impozitele la un nivel scăzut. Bunurile industriale
produse aici sunt ţiţei, gaze naturale, cărbune, aur, metale preţioase, zinc şi alte minereuri, alimente
provenite din pescuit, cherestea şi produse din lemn. Operaţiunile Shell în zonă ameninţă să
perturbe tradiţiile de secole ale localnicilor
În fiecare vară şi toamnă, Inupiati, localnici de pe coasta aridă din nordul statului Alaska,
pornesc la vânătoarea de balene. Pielea crudă şi untura de balenă sunt aici considerate
delicatese.Dar acum, modul tradiţional de viaţă al nativilor din Alaska începe să intre în
conflict cu una dintre cele mai urgente priorităţi ale lumii moderne: găsirea de noi resurse de
petrol, relatează International Herald Tribune.Compania Royal Dutch Shell este determinată să
exploateze vastele rezerve care se presupune că se află sub coasta statului Alaska.
Administraţia preşedintelui George W. Bush susţine ideea şi timp de mai mulţi ani a lansat
concesiuni pentru coastă pentru o zonă aproape de mărimea statului Maryland din SUA.Potrivit
unor estimări, petrolul aflat sub fundul mării din Alaska ar putea depăşi rezervele care au
rămas pe teritoriul Statelor Unite, deşi cantitatea totală de ţiţei care ar putea fi obţinută este
incertă.Shell este nerăbdătoare să afle acest lucru. Compania a avansat în acest scop, vara
aceasta, doar pentru a fi oprită de o neobişnuită alianţă dintre vânătorii de balene Inupiati şi
grupurile de protejare a mediului care au chemat în instanţă Shell.Taxele pentru producţia de
petrol susţin bugetele comunităţilor
Aceştia au argumentat că forarea zgomotoasă de pe coastă ar putea perturba rutele de migrare
ale balenelor arctice şi ar duce la imposibilitatea Inupiatilor de a captura cele 60 de animale
alocate în fiecare an. Prima prezentare în cadrul procesului a fost stabilită pentru ieri, dar o
decizie nu va fi luată decât peste luni de zile.
Comunităţile de localnici nu se opun ferm producţiei de petrol, din contră, mulţi dintre
autohtoni se bazează pe ţiţei pentru a-şi continua stilul de viaţă. Orăşelul Pârtia Nordului, un
uriaş judeţ stabilit ca o organizaţie unde locuiesc mulţi dintre cei 10.000 de Inupiati, obţine
volumul de 98 milioane de dolari pentru bugetul anual din taxarea operaţiunilor de forare a
petrolului.
Corporaţiile autohtone îşi obţin o parte mare din afaceri prin ajutarea industriei de petrol din
Golful Prudhoe.Rezervele de ţiţei din Alaska ar susţine consumul americanilor pentru 3
aniLiderii comunităţilor sunt prinşi între dorinţa de a prezerva tradiţionala vânătoare de balene
şi necesitatea economică de a permite industriei petroliere să se extindă în noi zone.Rezervele
de petrol de pe coasta din Alaska se ridică la aproximativ 27 miliarde de barili, potrivit
estimărilor guvernamentale, aproape acelaşi volum ca acelea din câmpul gigant petrolier al
Golfului Prudhoe, care a fost descoperit în 1968. Rezervele ar fi suficiente pentru a satisface
consumul american de petrol pentru trei ani, dacă ar fi extrasă până şi ultima picătură, lucru
foarte improbabil.
Acesta este un zăcământ bogat pentru administraţia Bush, care încearcă să sprijine exploatarea
în zonă pentru a compensa declinul în producţia internă, pentru companiile de petrol, care
cercetează tot globul în găsirea unor noi câmpuri petroliere, şi pentru autorităţile din Alaska,
care trebuie să menţină fluxul de petrol pe oleoductul trans-Alaska.
Descoperirea de petrol pe coasta din Alaska nu este una recentă. De îndată ce a fost descoperit
ţiţei sub Pârtia Nordică, acum 40 de ani, companiile
petroliere au început să suspecteze existenţa unor
importante zăcăminte sub Marea Beaufort.
Shell este unul dintre pionierii în exploatarea arctică
din ultimele decade, dar a abandonat regiunea, ca şi
alte companii, din cauza prăbuşirii preţului la petrol

5
 de la mijlocul anilor '80. În urmă cu cinci ani, când compania căuta noi zăcăminte, geologii
Shell au descoperit un loc numit Hammerhead, unde compania a forat prima dată în 1985.
Locul a fost numit Sivulliq ("primul" în limba inupiati) şi s-a decis să se continue forarea. Zona
de coastă are o lungime de 24 km şi se află în partea opusă a Refugiului Naţional Arctic de
Natură Sălbatică.
Compania a intrat agresiv pentru a securiza zona de coastă după 2005 şi a investit 80 milioane
de dolari în drepturi de concesiune în Marea Beaufort. Marvin Odum, vicepreşedintele
executiv al Shell, a declarat că grupul său respectă drepturile autohtonilor şi poate fora în
siguranţă în zonă fără a perturba balenele şi vânătorii, chiar a oferit să-şi oprească operaţiunile
în timpul sezonului de vânătoare.
După ce, în februarie, Shell a obţinut permisiunea de a-şi începe operaţiunile, în aprilie,
grupurile de protejare a mediului au dat în judecată compania motivând că nu au fost luate în
considerare toate riscurile în cazul unui dezastru ecologic care ar apărea după o deversare
accidentală de ţiţei. Până la hotărârea Curţii de judecată, Shell a fost obligată să-şi oprească
operaţiunile în zonă.

1.6 Transporturi
Şoseaua Sterling

Alaska are o reţea rutieră slab dezvoltată prin comparaţie cu

restul Statelor Unite. Acest sistem acoperă o arie restrânsă a
statului, legând principalele centre demografice de Şoseaua
Alaska, principala rută care iese din stat prin Canada.
Capitala statului, Juneau, nu este legată prin nicio şosea de
restul statului, ci doar prin ferryboat, ceea ce a declanşat
discuţii privind mutarea capitalei într-un oraş legat de restul
statului prin drumuri, sau construirea unui drum între Juneau
şi Haines. Vestul Alaskăi nu are o reţea rutieră care să-l lege de restul statului.

Trenul "Glacier Discovery" pe calea ferată Alaska

Construită în preajma lui 1915, Calea Ferată Alaska (în

engleză Alaska Railroad, ARR) a jucat un rol important în
dezvoltarea Alaskăi din secolul al XX-lea. Liniile merg de la
Seward către Alaska Interioară prin Alaska Central-Sudică,
trecând prin Anchorage, Eklutna, Wasilla, Talkeetna, Denali, şi
Fairbanks, cu linii secundare spre Whittier, Palmer şi North Pole.
Oraşele, satele şi regiunea deservite de ARR sunt cunoscute sub
numele de „The Railbelt” („Centura de fier”).

Majoritatea oraşelor şi satelor din Alaska nu au rute de acces pe şosea; singurele mijloace de
transport sunt prin aer sau pe apă.
Sistemul bine dezvoltat de ferryboaturi din Alaska (cunoscut sub numele de Alaska Marine
Highway) deserveşte oraşele din sud-est, de pe coasta golfului şi de pe Peninsula Alaska. Sistemul
operează şi un serviciu de transporturi din Bellingham, Washington şi din Prince Rupert, British Columbia,
Canada către Skagway.
Oraşele nedeservite de şosele sau de porturi sunt legate de restul lumii doar prin legături aeriene sau pe
sanie trasă de câini. Chiar Anchorage şi Fairbanks sunt deservite de numeroase linii aeriene. Zborul este
cel mai ieftin şi mai eficient mijloc de transport accesibil în Alaska.

1.7 Educaţie

6
 Departamentul pentru Educaţie al Alaskăi administrează districtele şcolare din stat. În plus, statul
deţine câteva şcoli cu internat, printre care Mt. Edgecumbe High School din Sitka, Nenana Student Living
Center din Nenana, şi Galena High School din Galena.

Există în Alaska mai multe universităţi şi colegii. Printre universităţile acreditate din Alaska se
numără Universitatea Alaska din Anchorage, Universitatea Alaska din Fairbanks, Universitatea Alaska de
Sud-Est, şi Universitatea Alaska Pacific.

Mulţi dintre tinerii din Alaska, mai ales cei cu rezultate academice deosebite, pleacă din stat după
terminarea liceului şi nu se mai întorc. Universitatea Alaska a încercat să combată această problemă
oferind burse parţiale de patru ani celor mai valoroşi 10% dintre absolvenţii locali de liceu, prin programul
Alaska Scholars Program.

2. Principalele Atractii Turistice

2.1 Aurora Boreala

Soarele straluceste, dar e noapte. Sau e intuneric bezna
in miezul zilei. Din cand in cand, o perdea-curcubeu
care pluteste ireal sparge monotonia celor sase luni de
noapte continua. Aurora polară este un fenomen optic
ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul
nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca
rezultat al impactului particulelor de vânt solar în
câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera
nordică (în cazul Alaskăi), fenomenul e cunoscut sub
numele de aurora boreală, termen folosit iniţial de
Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta
vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie şi martie-aprilie.
Eschimosii, amerindienii, cei mai mari exploratori ai lumii au incercat sa descrie in cuvinte
nuantele aurorei boreale. Poetii, romancierii s-au straduit si ei. Descrierile lor, insa, oricat de
maiastre, palesc considerabil in comparatie cu senzatia vizuala, reala, a fenomenului.
Fiecare popor din nord are cate o legenda a acestor culori. Cea mai veche legenda s-a nascut
atunci cand pe cer au aparut mai multe nuante de rosu inchis pe care oamenii le-au asociat cu
ideea de moarte si sange. Eschimosii credeau ca aurora boreala este atat de periculoasa incat
purtau cu ei cutite ca sa o sperie. Indienii Eyak erau convinsi ca luminile nordului sunt semn ca
va incepe un razboi. Institutul Geofizic al Universitatii din Alaska are cea mai mare statie de
supraveghere. Camerele specializate si spectroscoapele de ultima generatie observa fiecare
schimbare din atmosfera si incearca sa dea o explicatie pertinenta fiecarui fenomen aparut.
Oamenii de stiinta nu neaga ca aurora boreala poate cauza schimbari importante ale climei, dar
de la o ninsoare vara si pana la razboaie si maceluri e drum lung, spun ei.Pe datele stiintifice se
bazeaza si majoritatea turistilor care vin sa viziteze
Alaska pentru aurora boreala.
Evident, mai sunt si cei care vin aici in cautarea
explicatiilor misterioase ale existentei extraterestilor, de
exemplu, dar acestia nu sunt multi. In mare parte pentru
ca Alaska este un tinut care are atat de multe de oferit
turistilor, in afara de ineditul fenomen.

7
 2.2 Juneau

Capitala statului Alaska se afla la Juneau, asezat la poalele

Muntelui Juneausi, este singura capitala la care nu se poate ajunge
de pe uscat, , numele acestuia provenind de la cautatorul de aur
Joe Juneau. Capitala este accesibilă doar pe cale maritimă şi
aeriană .

Oraşul Juneau este o municipalitate unită, constând din oraşul

propriu-zis (The City of Juneau) şi cartierele sale aferente, care
sunt echivalente administrativ cu un comitat din Statele Unite
continentale, The Borough of Juneau, localizată pe Gastineau
Channel al arhipelagului Alexander din statul Alaska al Statelor
Unite ale Americii, fiind totodată şi capitala acestui stat. Municipalitatea s-a unificat în 1970,
când City of Juneau a fuzionat cu City of Douglas şi cartierele înconjurătoare pentru a forma
prezenta municipalitate.

Juneau, care este al treilea oraş ca mărime a populaţiei după Anchorage şi Fairbanks, se găseşte
la poalele Mount Juneau, respectiv pe cealaltă parte a canalului în care se găseşte Douglas
Island. Oraşul poartă denumirea căutătorului de aur, Joe Juneau. Numele oraşului în limba
Tlingit este Dzántik'i Héeni, care înseamnă "râul unde peştii plaţi se adună". Auke Bay, golf
care se găseşte la nord de Juneau, este numit în mod corect Aak'w, adică "Lacul cel mic" în
aceeaşi limbă Tlingit. Râul Taku, care curge în sudul oraşului Juneau, a fost numit după vântul
rece t'aakh, care suflă dinspre munţi, fiind sursa celei mai neplăcute părţi a climei din
împrejurimi.

Alaska este, de asemenea, singurul dintre statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu
poate fi accesibilă pe uscat, fiind abordabilă doar pe apă şi
aer. Nu există niciun fel de drumuri ce conectează capitala
Alaskăi, Juneau, cu restul statului

Strazile Alaskai reflecta fidel cultura nationala, aproape

oriunde se gasesc tarabe cu totemuri, si localnici care
danseaza pe muzica traditionala. De asemenea, exista multe
muzee, expozitii, centre culturale unde au loc festivaluri
nationale deschise vizitatorilor.

Alaska este destinatia visata pentru turistii amatori de vacante

in aer liber, aventurile sunt pretutindeni, de la escaladarea celui mai mare varf din America de
Nord, Varful McKinley, aflat in Parcul National Denali, pana la o croaziera pe ocean.
Vacanta petrecuta in aceasta zona salbatica incepe cu o
excursie cu avionul, unde ghidul este insusi pilotul care
prezinta cu amanunte istoria, cultura, geografia regiunii
pe care o strabate. Pentru cei cu frica de inaltime exista
alternativa croazierelor pe ocea, care are durata de o zi,
cele mai frecventate destinatii fiind Glacier Bay si Kenai
Fjords, teritoriul balenelor, al focilor, al leilor de mare, al
ursilor negri si bruni si al caprelor de munte. Pe langa
toate acestea turistii pot vizita cu ajutorul unui taxi aerian
sau feribot, Parcul National Glacier Bay din sudul tarii, unde se pot observa ghetarii care se
retrag lasand in urma un tablou de roci de diferite culori si paduri vechi de sute de ani.

8
 2.3 Anchorage, Fairbanks, alte oraşe atractive ale
acestei ţări

Orasul Anchorage aflat in partea de

sud a statului, a fost fondat in 1915
pentru a sustine calea ferata, astazi
fiind un mare centru cultural si
comercial, cu magazine, restaurante si muzee. Muzeul de Istorie si
Arta Fina, Gradina Zoologica, Centrul de Istorie Nationala si Teatrul
Alaska Experience Imax sunt cateva dintre punctele de atractie pe
care nu trebuie sa le rateze turistii odata sositi aici. Muzeul
Universităţii din Alaska este însă cel mai deosebit. Situată undeva în
campus, clădirea se ridică falnică purtând urmele tuturor speciilor de animale care au dispărut
în timp, dar care şi-au păstrat amprenta pe gheaţă. Curbele abundă şi ele. Ferestre gigant
construite după forma unor pleoape imense dau spre muntele McKinley.

Fairbanks situat la numai cativa kilometri de Anchorage, arata ca un cub de gheata unde toate
cladirile seamana cu niste mici ghetari. Cea mai renumita cladire de departe este Muzeul
Universitatii din Alaska cu vedere spre Muntele McKinley, care
poarta amprenta tuturor speciilor
de animale disparute de-a lungul
timpului.
Desi este inghetat orasului i se
mai spune si Inima de aur din
cauza faptului ca aici era pe
vremuri inceputul traseului pentru
cautatorii de aur, renumit pentru
minele de aur din regiune.

2.4 McKinley, Denali & North Face Lodge

Parc
national ,
775.597 ha
(1917)
Amplasat in
centrul Alaskai si incluzand cel mai
inalt munte din America de Nord (6194 m in
varful sudic , Denali , si 5934 m in varful

9
Nordic) , este totodata ca marime , al doilea parc din S.U.A. Vulcan somnolent , Muntele
McKinley ofera vizitatorilor mult mai mult decat simpla observare a celor mai inalti munti si
ghetari. Ei sunt fascinanti de vasta salbaticie arctica. Se pot intalni zapezi eterne , 12 ghetari ,
dintre care cel mai lung – Muldrow (56 km) , ce isi trimit tributari spre vaile adancite , carand
cu ei mari cantitati de grohotis , nisip , mal , pajisti alpine , intinse tinuturi de tundra , silvo-
tundra si taiga . Vegetatia specifica de muschi , licheni , paduri dese de cedru , molid alb si
brad. Caracteristicile sunt coniferele endemice Pseudotsuga menziesii si Tsuga mertensiana. Pe
pantele mai joase apar plopi tremuratori , mesteceni , arbori de bumbac. Fauna variata este
alcatuita din : berbecul Dall , caprioare , caribu – care locuiesc doar vara acolo , apoi
migreaza , ursi grizzly , reni , rasi , lupi , vulpi rosii , ca si 130 de specii de pasari. Parcul este
accesibil cu automobilul , trenul si avionul. Multimea de turisti sunt atrasi aici de salbaticia
regiunii, unde se pot delecta cu pescuitul, schiatul, sau o simpla excursie cu cortul in aer liber,
de la o vacanta rustica, la un confort de 5 stele. Hotelurile din staţiune îţi pun la dispoziţie
toate ingredientele unei vacanţe de vis: activităţi în aer liber, cazare în camere ce-ţi oferă o
panoramă înspre Canionul Nenana, mâncare cu specific local şi sporturi extreme (rafting)
în apele reci ale râului Nenana.
Pana in 1972 vizitarea parcului se facea cu autobuzul pe singurul drum ce strabatea
parcul , soseaua Denali , care urca pana in pasul Polycrome , strabate canionul Igloo , unde pe
o stanca in spirala a muntelui Cathedral apare desenat un berbec Dall , semn al existentei
timpurii a omului in zona. Autobuzul urca apoi
spre pasul Sable , trece peste limita padurii
patrunzand in zona alpina , printre zapezi si
ghetari , oferind vizitatorului privelisti de
neuitat.
Prin deschiderea drumului de la Fairbanks la
Anchorage , administratia parcului a constat ca
cresterea numarului de vizitatori poate distruge
salbaticia naturala a parcului si a luat masuri de
limitare a accesului.

Parcul National Katmai este cunoscut pentru cea mai mare populatie de ursi bruni protejata de
o rezervatie, pentru cei 14 vulcanii activi si pentru somoni, aici gasindu-se toate tipurile de
somoni.
CAMP DENALI & NORTH FACE LODGE.
Situat in Parcul National Denali din Alaska, ofera
posibilitatea unei sederi intr-un decor salbatic fara
egal. Este singurul parc din SUA care ofera o
vedere directa la creasta spectaculoasa acoperita
de zapada a Muntelui McKinley (cel mai inalt
varf al tarii), atunci cand si muntele doreste sa se
lase vazut (de obicei se ascunde sub nori). Cei
interesati beneficiaza de excursii unde au
naturalisti pe post de ghizi.

2.5 Casa lui « Mos Craciun »

Una dintre cele mai

importante atractii ale
turistilor veniti in Alaska
este, din 1952, «Casa lui

10
Mos Craciun» de la Polul Nord (n.r. orasul Polul Nord). Acesta are si o adresa la care mosul
poate primi scrisori din intreaga lume: 101 St. Nicholas Drive, North Pole, Alaska 99705.
«Casa lui Mos Craciun» a fost vizitata de milioane de turisti. In Alaska, aceasta casa
a Craciunului vesnic este considerata si cel mai important magazin in care poti procura
un cadou pentru sarbatorile de iarna. Alaturi de mosul adevarat de la Polul Nord, atractia
vizitatorilor o constituie si statuia acestuia, care pare a fi cea mai impunatoare din lume, avand
cativa zeci de metri inaltime. Gigantul zambitor a fost construit in 1960 si a costat 3 500
de dolari. La Polul Nord, insa, statuia a fost adusa in 1983. Pe langa milioanele de vizitatori
carora le acorda atentie, mosul trebuie sa raspunda si la milioanele de scrisori sosite
de la micutii din toate colturile lumii. Raspunsurile originale primite de la Mos Craciun au adus
mereu zambetul pe chipul copiilor. «Cand cei de la Casa lui Mos Craciun iti spun »Craciun
fericit«, ei stiu despre ce vorbesc», afirma oricine a vizitat Polul Nord sau a primit o scrisoare
originala de la Mos Craciun.

2.6 Versantul nordic din Alaska

Inupiaţii din Kaktovik vânează una dintre

cele trei balene-de-Groenlanda la care au
dreptul în fiecare an. Vânătoarea e o parte
importantă din hrana culturală şi nutriţională
a oamenilor. Totuşi poluarea fonică, în
continuă creştere din cauza explorărilor din
larg, a alungat balenele mai departe de ţărm,
ameninţând vânătoarea.
În sălbăticia bogată în petrol pe care
locuitorii Alaskăi o numesc simplu
"versantul", banii mari, politica puterii şi
zarva publicitară abundă la fel ca ţânţarii.
E cea mai săbatică regiune a celui mai sălbatic stat, o fâşie de tundră aproape de mărimea
României, ce se întinde de la Munţii Brooks până la ţărmurile mărilor Beaufort şi Ciukotsk.
Este, de asemenea, şi una dintre cele mai bogate, atât în viaţă sălbatică, cât şi în hidrocarburi.
Întinsele câmpuri petrolifere ce înconjoară Golful Prudhoe produc 17% din petrolul extras în
SUA, împreună cu un formidabil 90% din venitul anual al statului Alaska.
Aproximativ 58.000 km2 în centrul versantului, inclusiv profitabilele câmpuri petrolifere, sunt
deţinute de stat. O mare parte din restul terenului, exceptând câteva parcele considerabile
deţinute de populaţia băştinaşă inupiată, ne aparţine, mie şi ţie.
Majoritatea proprietăţilor noastre se împart între pitoreasca Rezervaţie Naţională Arctică, din
est, şi cel mai mare lot de pământ aflat în proprietatea statului, o bucată de 93.000 km2 din
vestul Arcticii, cunoscută ca Rezerva Naţională de Petrol - Alaska, sau NPRA.
Cu toate că pare a fi un imens rezervor petrolier la care naţiunea recurge în momente de
restrişte, în realitate cuprinde cea mai întinsă zonă sălbatică neprotejată din ţară, împreună cu o
jumătate de milion de caribu, sute de urşi grizzly, lupi, iar vara mai multe păsări de apă, de
pradă şi de ţărm decât ar putea cineva număra.
Biologii au susţinut zeci de ani că zonele cu rezerve de petrol sunt mai importante pentru viaţa
sălbatică decât actuala rezervaţie. Dar pentru că se crede, de asemenea, că ascunde mari
zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni,
biologii locali, cât şi cei federali au fost
preveniţi să-şi înghită limba.
În timp ce disputa privind forajele din cadrul
rezervaţiei s-a dezlănţuit în Congresul SUA,
administraţia Bush a concesionat suprafeţe
mari din rezerva de petrol şi din apele din

11
largul ţărmului celui care a licitat cel mai mult, un proces care ar putea transforma milioane de
hectare de teren sălbatic în câmpuri petrolifere şi gazeifere, iar Marea Beaufort - într-un Golf
Mexic îngheţat.
Unele dintre acele terenuri concesionate includ importante habitate pentru gâştele, caribu şi
balenele-de-Groenlanda, care au furnizat resurse populaţiei inupiat timp de mii de ani.
Deţinând substanţiale terenuri comune pe versant, cei 5.000 de inupiaţi, risipiţi prin şapte sate
izolate şi în oraşul Barrow, sunt pe cale de a deveni noii baroni ai petrolului secolului al XXI-
lea. Dar pe parcurs s-ar putea să piardă ceea ce-i caracterizează ca popor. Mulţi dintre ei nu
sunt prea încântaţi.

3. Programe turistice

3.1 Alaska, o frumuseţe greu de atins

În ciuda costurilor ridicate şi a distanţei, o vacanţă printre gheţari merită toate eforturile.

În jur de 150 de români descoperă, anual, vacanţele în Alaska - un îndepărtat tărâm, de

poveste, greu de atins din cauza distanţei şi mai puţin cunoscut turistului neavizat. Pentru
câteva mii de euro - care pot fi patru, cinci sau chiar zece - temerarii au parte de o experienţă
unică, ce va prinde contur în peisaje spectaculoase, în
mijlocul cărora animalele sălbatice zburdă în voie.

Cu această ocazie, ei vor descoperi că

„eschimoşii“ sunt oameni foarte prietenoşi, care se
distrează adesea în plină stradă şi că, în zilele cele mai
reci, pescarii îşi răsfaţă oaspeţii cu un pahar de whisky
cu gheaţă, în timp ce alunecă printre sloiuri.
Iarna e „caldă“, cu -7 ºC

Agenţii de turism recomandă excursiile pe timp de vară, când pot fi vizitate mai multe
obiective, dar nici iarna nu sunt şanse de plictiseală. Este un prilej de a asista la evenimente
precum Yukon Quest & Iditarod Sled Dog Races (cursa de sănii trase de câini), Festivalul
Anchorage Fur Rendezvous (cel mai mare festival din America de Nord). Turiştii pot face turul
oraşului Anchorage, din sudul insulei, cu surprinderea Aurorei Boreale, a apusului, precum şi
sporturi de iarnă: schi, snowboard, plimbări cu sania.

12
 Noaptea, turiştii sunt cazaţi în cabine călduroase şi confortabile sau loje şi îşi petrec ziua
cu un ghid local, se plimbă cu sania sau cu snowmobilul. Competiţiile sunt doar câteva dintre
evenimentele de la Festivalul Anchorage Fur Rendezvous.

În ciuda credinţei populare care spune că Alaska se află în întuneric şase luni, această ţară
se bucură de fapt de 6 până la 12 ore de lumină pe zi, interval care variază în funcţie de
anotimp. Cu excepţia regiunilor arctice din nord, temperaturile medii sunt de -7 ºC, aşa că
iubitorii iernii se pot bucura de confort. Dacă printre aventurieri se găsesc şi unii care nu ştiu să
schieze, este momentul pentru o schimbare - în Alaska, schiul este un sport naţional.

Aventuri, animale şi vestigii

Vara, la modă sunt expediţiile, atât pe cel mai mare munte din America de Nord, Muntele
McKinley, cât şi într-una din numeroasele grote. O aventură în Parcul Naţional Denali, de
exemplu, durează o lună şi se face pe biciclete. Mai rapidă este o incursiune în mijlocul
pădurii, unde se află, pitită, Peştera Căpitanului, una dintre cele mai cunoscute din cele 500 de
grote. Pentru a intra, vizitatorii sunt dotaţi cu un
echipament special şi coifuri şi trebuie să treacă de
cele 370 de trepte, pentru a ajunge la vestigiile vechi
de peste 10.000 de ani găsite aici.

„Pe lângă cel mai înalt munte din America de

Nord, în Alaska se află 80 de vulcani, dintre care 44
mai sunt activi. În plus, aici se află cei mai mari elani
şi urşi grizzly din lume, sute de specii de mamifere şi
păsări, milioane de lacuri şi câteva specii de peşte pe
care nu le găsiţi în alte destinaţii“, spune Ciprian
Enea, de la Besttourism. Dintre oraşe, pe lângă Anchorage, care este cel mai mare, o vizită
merită şi Fairbanks, care aduce cu un cub de gheaţă stilizat, datorită clădirilor ce seamănă cu
nişte gheţari în miniatură.

COSTISITOR

Minim 3.000 euro de persoană

Agenţiile de turism îi invită, anul viitor,

pe amatorii de aventuri în croazieră prin
Alaska. În general, aceste excursii oferă
turiştilor turul gheţarilor: Hubbard, Bay,
Sawyer, Discovery şi itinerariul pe coasta de
Vest a Alaskăi, dar şi în nordul şi în sudul
acestei destinaţii. „Oprirea este de scurtă
durată - în general, de două-trei zile. Astfel de
croaziere costă între 1.200 şi 3.000 de
euro/săptămână, tarif care nu include şi biletul
de avion“, explică Mircea Vladu, preşedinte
Prestige Tours. Excursia poate ajunge şi la
30.000 de euro pentru o croazieră de două săptămâni cu servicii speciale - o partidă de
vânătoare ajunge la 25.000 de euro. O variantă concretă oferă Butterfly Tourism, în cadrul unui
pachet numit „Croaziera Gheţarul Sawyer - Alaska“. Pachetul porneşte de la 1.238
euro/persoană în cabina dublă şi include şapte nopţi de cazare cu mese 24 ore şi activităţi de
recreere, iar plecarea se face din 16 mai. Pentru a ajunge la îmbarcare pe vapor, turistul trebuie

13
să zboare în jur de 20 de ore, efectuând cel puţin două escale. Pentru biletul de avion, preţul
variază între 1.500 şi 2.000 de euro.

3.2 Oferta turistica Alaska

Alaska, spirit de aventură

Una dintre cele mai minunate regiuni,
Alaska, nu se poate asemăna cu niciun alt loc de
pe pământ. Are o suprafaţă de aproximativ 1,5
milioane de km pătraţi, şi tot atâtea posibilităţi de
a-ţi petrece timpul liber.
Odată ajunşi aici, puteţi alege o călătorie în
locurile sălbatice din zonă, kayaking pe mare sau
căţărări pe gheţari. Imaginaţi-vă, pentru un
moment, cum ar arăta o vacanţă în acest stat,
situat în extremitatea nord-vestică a Americii de
Nord.
Cu siguranţă nu vă veţi simţi în largul vostru atunci când veţi vedea un urs grizzly, însă
veţi avea parte de nenumărate momente de linişte, spulberate, pentru câteva clipe, de un grup
de balene cu cocoaşă, care îşi înalţă cu uşurinţă silueta greoaie mult deasupra apei.
În timp ce avionul vă poartă peste gheţarii de cristal, trebuie neaparat să nu uitaţi: aceasta
este Alaska şi totul este real.
Millennium, vasul cu peste 2.000 de locuri
Călătoriile în Alaska se pot programa pe parcursul întregii veri. Vasul pe care vă veţi
petrece cea mai mare parte din sejur, precum şi pachetul pe care îl alegeţi, au o importanţă
incontestabilă. Destinaţiile pot fi personalizate în funcţie de preferinţe. Spre Alaska veţi
călători cu vasul Millennium, a cărui frumuseţe este găsită în detalii, precum lemnul şi
marmura, sticla şi granitul şlefuit. Întreaga punte Resort este dedicată sănătăţii, fitness-ului,
tratamentelor de întinerire. Odată ieşiţi din unul dintre cele zece lifturi de sticlă, descoperiţi
restaurantul Olympic, cu o bucătărie demonstrativă şi cramă. Cabinele sunt spaţioase,
confortabile, cu sute de balcoane. În acest sejur, veţi avea ocazia să vedeţi munţi şi văi
spectaculoase, gheţari şi, de asemenea, să fiţi martorii vieţii sălbatice în habitatul ei natural.
Flori, caviar şi programe speciale
Peisajele splendide din Pasajul Interior sunt unul dintre motivele pentru care o croazieră
în Alaska este atât de plăcută. Această destinaţie cuprinde foarte multe elemente pe care
oamenii adoră să le vadă: gheţarii, pădurile şi fiorduri albastre.
Cu siguranţă, atracţia principală din Pasajul Interior va fi Gheţarul Hubbard, unul dintre
cei mai minunaţi din zonă. Bucăţi de gheaţă se separă de Hubbard, într-un proces numit
„galopare“. Când gheaţa se prăbuşeşte, în sfârşit, în mare, se aude un zgomot puternic, iar
sunetul se propagă pe câteva zeci de mile.
Alte excursii populare includ croazierele de-a lungul
strâmtorilor din Pădurea Naţională Tongass.
Pachetul croazieră
Cele mai multe dintre croaziere sunt vândute ca
pachet complet. Acestea conţin cazarea pe vas, trei mese
zilnice cu serviciu complet sau all inclusive la bord.
Toate distracţiile de pe vas, sporturile sau metodele de
recreere, inclusiv înot în piscină, club de sănătate şi sală de
fitness, plimbări şi jogging pe pistă special amenajată,
jacuzzi, saună, bibliotecă, sală de jocuri sau facilităţile
pentru îngrijirea copiilor, contribuie la relaxarea totală.

14
 De la 2.500 de euro în sus
Preţul unui bilet porneşte de la 2.500 de euro. Acesta diferă în funcţie de opţiunile alese
pentru excursii şi confort. În preţul minim nu sunt incluse: biletul de avion către unul dintre
oraşele de îmbarcare, cheltuielile de port, taxele şi excursiile opţionale de pe ţărm, băuturile
alcoolice şi cele non-alcoolice, jocurile din casino, cumpărăturile din magazinele de pe vas şi
bacşişurile.

15