Stilurile de conducere

Definirea stilului de conducere

Definirea stilului de conducere a intampinat diverse dificultati.
Prima dificultate intalnita in definirea stilului de conducere este legata de faptul ca unii
autori propun operarea unei diferentieri intre notiunea de ,,tip de conducere si cea de ,,stil de
conducere. In perioada 1960-1970, aceste doua notiuni erau utiliate intr-o maniera
nediscriminatorie, apoi corelata. !nii autori vor"eau despre ,,tipuri de conducere si realiau
tipologii ale acestora# iar altii vor"eau despre ,,stiluri de conducere. $%emple &
psi'osociologul (eit' Devis )196*+ care propunea patru tipuri de conducere & autoritara,
custodiala, suportiva si colegiala# ,eonard (amier )1969+ vor"ea despre stiluri de conducere
positive si negative ) dupa teoria - si . a lui /c0regor + si despre stiluri centraliate si
descentraliate ) in functie de gradul de delegare a autoritatii+. 1u timpul, apare idea ca tipul
de conducere ar fi ceva "aal ) constituit din ansam"lul calitatilor, cunostintelor,
aptitudinilor+, iar stilul de e%primare ar fi modul de e%primare si manifestare al tipului de
conducere in ceea ce are el mai important, esential. 2ranceul 3livier 0elinier )196*+
compara tipul si stilul de conducere cu un ais"erg 4 partea vii"ila a ais"erg-ului fiind stilul de
conducere ) o treime +, iar partea care nu se vede repreentand tipul de conducere ) doua
treimi +.
5 doua dificultate referitoare la intre"area ,,ce este stilul de conducere6 face referire
la atitudinile diferite ale autorilor fata de notiunea de ,,stil de conducere. In acest sens, unii
autori prefera descrierea comportamentelor implicate in stilul de conducere, clasificarea lor,
evidentierea pro"lematicii stilurilor, dare vita sa defineasca sau sa caracteriee notiunea
aceasta. 5lti autori care incearca si acestea din urma, se leaga de aspecte diferite si ca o
consecinta ofera raspunsuri, solutii diferite. Dintre acestea, /ielu 7late considera a fi
semnificative urmatoarele doua &
1a o a"ordare "e'aviorista, o solutie este cea care spune ca stilul de conducere este o
multime de caracteristici ale comportamentului conducatorului. Se face referire la tipuri de
comportamente care se pot invata si sc'im"a si foarte putin sau c'iar deloc la calitatile
psi'ologice ale individului care sunt mult mai greu de determinat si foarte dificil de sc'im"at.
5ceasta interpretare provine din necesitatea operationaliarii conceptului, insa in aceste tipuri
de comportament de care se vor"este nu se tine cont de faptul ca ele sunt influentate de
trasaturile de personalitate ale omului caruia aceste comportamente apartin.
5 doua modalitate de definire a stilului de conducere face o diferentiere intre notiunea
de ,,comportament si cea de ,,stil de conducere. Spre e%emplu, 2red 2iedler sustine ca
notiunea de ,,comportament al liderului face referire la toate actele specifice la care un lider
apeleaa in timp ce directioneaa activitatea grupului sau, iar notiunea de ,,stil de conducere
se refera la nevoile fundamentale, personale ale liderului care motiveaa comportamentul sau,
iar ceea ce se sc'im"a o data cu situatia este comportamentul liderului, pe cand nevoile lui de
"aa raman constante, stilul de conducere ramane constant. 5stfel, stilul de conducere apare
ca o varia"ila legata de structurile "aale ale personalitatii omului si aproape imposi"il de
sc'im"at.
In ceea ce priveste aceste doua orientari, dificultateaa provine din necesitatea
interpretarii stilului de conducere ca fiind varia"il si usor influenta"il sau daca este legat de
trasaturile de personalitate care sunt relative sta"ile, inseamnand ca acesta nu se poate
sc'im"a.
In stilul de conducere isi pot gasi e%presia unele trasaturi temperamentale care il pot
avanta8e pe conducator, pe cand altele pot fi supuse influentelor educative. De asemenea, in
stilul de conducere isi gasesc e%presia si unele aptitudini ale individului 4 cele numite de
/ielu 7late psi'osociale, care se formeaa, se do"andesc in decursul vietii individului. /ai
e%act, in stilul de conducere intervin trasaturile caracteriale, care sunt de origine sociala. $ste
de specificat faptul ca uneori pentru a o"tine sc'im"area stilului de conducere nu este
necesara o presupusa sc'im"are a trasaturilor de personalitate, ci doar o noua structurare a
trasaturilor e%istente, o noua ec'ili"rare a lor sau o accetuare a predominantei celor positive.
5stfel, interpretarea personalitatii si a trasaturilor ei dintr-o perspective dinamica, formative
permite corelarea stilului de conducere cu trasaturile de personalitate. Dar e%ista si cauri
cand oamenii care dispun de caractere asemanatoare manifesta stiluri diferite sau oameni cu o
identitate de stiluri ce au caractere diferite.
/ielu 7late considera ca cea mai potrivita definire a stilului de conducere este dintr-o
perspective psi'osociala. /. 7late defineste stilul de conducere ca fiind ,,modul concret de
8ucare a unui rol, deci de transpunere efectiva in plan comportamental a e%igentelor ce deriva
din statutul de conducator.9 5ceasta perspectiva sustine ca ,,aceleasi e%igent pot fi transpuse
in maniere diferite, deci prin stiluri comportamentale diverse sau e%igent de statut diferite pot
fi transpuse in practica intr-o maniera relative asemanatoare, aceasta datorita, pe de o parte,
trasaturilor de personalitate ce difera de la un individ la altul sau sunt asemanatoare, iar p:e de
alta parte, datorita altor numerosi factori diferiti sau asemanatori care influenteaa stilul
) imperativele vremii, particularitatile social-istorice, situatia concreta, stadiul de devoltare a
grupului etc.+ In felul acesta, latura atitudinal-motivationala si cea comportamentala se
regasesc reunite in stilul de conducere, care capata valente deose"ite de indata ce este
interpretat situational.
3 alta definitie este cea a lui Sintion );000+ care sustine ca stiulul de conducere este
maniera in care sunt indeplinite functiile conducerii, modalitatea tipica de comportament al
liderului fata de mem"rii grupului ) Sintion, ;000, p. <= +.
>ipologi
1ea mai repreentativa tipologie unidimensionala ) prima din punct de vedere istoric +,
este cea a lui (urt ,e?in si a cola"oritorilor sai @. ,ippitt si @. (. A'ite din 19B9. 5ceasta
a"ordare face referire la urmatoarele aspect &
- cine ia deciia in legatura cu activitatile desfasurate de un conducator in cadrul
grupului
- cum este luata deciia
5stfel, deciia poate fi luata de conducator singur, de conducator impreuna cu mem"rii
grupului sau de grup, la voia intamplarii, fara nici o asistenta din partea conducatorului.
5ceste trei situatii sustin practicarea a trei stiluri de conducere pe care ,e?in, ,ippitt si A'ite
le-au denumit & autoritar, democrat si li"er ) laisse-faire +.
Stilul de conducere este modul concret de 8ucare a unui rol, deci de transpunere
efectivC Dn plan comportamental a e%igenEelor ce derivC din statutul de conducCtor. )7late,
;00<& p. 97+.3 pro"lemC ce poate fi a"ordatC Dn legCturC cu stilurile de conducere o constituie
tipologiile stilurilor de conducere. FumCrul tipologiilor stilurilor de conducere este foarte
mare Gi de aceea am avut Dn vedere o clasificare Dn funcEie de numCrul dimensiunilor luate Dn
calcul de diverGi cercetCtori.
Stilul de conducere desemneaC modalitatea concretC de e%ercitare a rolului de manager.
Stilul de conducere are un rol deose"it Dntr-o organiaEie, cel puEin din urmCtoarele
considerente&
H influenEeaC relaEiile interpersonale dintre manager Gi salariaEi#
Hare posi"ilitatea e%tinderii prin imitare la alte niveluri ierar'ice#
H influenEeaC climatul organiaEional#
H determinC metodele de management ce vor fi folosite.
In practica managerialC se cunosc mai multe stiluri de conducere&
a+
H autoritar care impune centraliarea autoritCEii Gi dicteaC salariaEilor deciii la adoptarea
cCrora nu au contri"uit#
Hdemocratic care se "aeaC pe Dncrederea managerului Dn su"alternii pe care Di implicC Dn
adoptarea deciiilor#
li"er care se "aeaC pe lipsa de implicare a managerului Dn derularea activitCEilor, care
funcEioneaC aproape automat, Dn sistem de autoreglare Gi influenEare reciprocC.
"+
Hstilul organiatorului, care acEioneaC pe considerente de raEionalitate economicC#
H stilul participativului, care are Dn esenEC preocuparea pentru desfCGurarea muncii Dn ec'ipC#
H stilul DntreprinCtorului care urmCreGte Dnregistrarea celui mai "un efect#
H stilul realistului care se "aeaC pe Dncredere Gi respect faEC de salariaEi#
Hstilul ma%imalistului, care presupune orientarea activitCEilor Dn funcEie de o"iectivele
urmCrite#
H stilul "irocratului, care pune accent pe grade Gi titluri do"Jndite#
H stilul paternalistului, care e%agereaC Gi vor"eGte mai mult decJt este necesar#
Hstilul te'nocratului care urmCreGte menEinerea poiEiei de conducere.
Stilurile de conducere sunt influenEate de factori&
H fiici, "ilogici#
H psi'ologici#
H psi'osociali.
Stilul de conducere 4 sau mai corect spus stilul de a conduce 4 este Dn mare parte un proces
incon tient i depinde de personalitatea manager-ului. Prin Dnsu irea de cCtre manager i
alternarea Dn func ie de situa ie a diferitelor stiluri, se poate cre te considera"il eficien a i
coeiunea ec'ipei, mai ales Dn situa ii critice. Doar avJnd un KrepertoriuL complet de stiluri
i ac ionJnd situativ putem o" ine un act managerial pragmatic i gCsi rCspunsul potrivit Dn
situa ii dificile.
51I !@/$575 PD2-!, 5,5 &++++

In literatura de specialitate e%istC multe alte tipologii ale stilurilor de conducere, cum ar fi&
Males )196=+ sta"ileGte urmCtoarea tipologie pornind de la centrarea pe sarcinC, pe
grup, pe activitate& adevCratul sau "unul lider )cu valori crescute la toEi cei trei factori+,
specialistul sarcinii )cu valori crescute la activitate Gi sarcinC+, specialistul social )cu
valori crescute la simpatia inspiratC+, deviantul supraactiv )cu valori crescute la
activitate+, deviantul su"activ sau Eapul ispCGitor )cu valori scCute la toate cele trei+#
Dalena Gi Nenderson )1977+ sta"ilesc o clasificare a non-liderilor& nemulEumitul,
arogantul, infidelul, fricosulOtemCtorul.
>ipologiile stilurilor de conducere au importanEC teoreticC Gi practicC. $le permit
identificarea, denumirea Gi localiarea flu%ului indefinit de acte comportamentale,
dJnd astfel sentimentul DnEelegerii multiplicitCEii Gi varietCEii individuale. $le pot fi
luate ca punct de reper Gi introduse Dn programele de formare sau ameliorare a
diferitelor stiluri comportamentale ale liderilor Dn vederea o"Einerii Gi creGterii
succesului organiaEional.
1'iar daca cercetarile lui ,e?in au fost facute pe copii in conditii e%perimentale, ele
au avut o mare influenta asupra tuturor cercetarilor si tipologiilor care au fost facute ulterior,
iar cele trei stiluri de conducere vor fi regasite, su" o forma sau alta, in ma8oritatea tipologiilor
altor autori.
>ipologia lui ,e?in si a cola"oratorilor sai, are o limita & aceasta sugereaa e%istenta
unor stiluri de conducere pure. !lterior unii autori au o"servant ca in realitate, in practica, nu
e%ista stiluri pure, ci com"inatii intre diferite stiluri si au mai sesiat faptul ca nu e%ista un
singur tip de stil autoritar sau un singur tip de stil democrat.
F.@.2. /aier a utiliat un triung'i in varful carora a amplasat cele trei stiluri de
conducere clasice ) autoritar, democratic, laisse-faire +, iar #la mi8locul fiecarei laturi a
triung'iului a trasat alte stiluri de conducere intermediare &
- paternalist intre autoritar si laisse-faire
- ma8oritar intre autoritar si democratic
- li"er cu discutii intre democratic si laisse-faire
Primul stil se caracterieaa prin faptul ca autoritatea ia deciiile, dar ia in considerare
si parerile sau dorintele indiviilor intr-o oarecare masura. 5l doilea stil are la "aa
participarea grupurilor si dominarea minoritatii de catre ma8oritate. 5l treilea stil presupune o
discutie fara a avea in vedere nici o actiune organiata. De asemenea, /aier arata ca poate fi
caul unui conducator ce se poate ,,plasa in interiorul triung'iului 4 in acest ca el va
preenta toate caracteristicile enumerate. 1a de e%emplu, acesta poate fi caul in care se
impugn cateva deciii de grup, in unele privinte mem"rii grupului folosind metoda deciiei de
grup, iar in alte privinte ei fiind lasati sa faca ce vor.
Daca stilului de conducere e definit prin gradul de li"ertate acordat, /aier considera
ca este necesara si a"ordarea celor trei stiluri de conducere in functie de gradul de li"ertate
acordat si, mai ales, dupa maniera in care li"ertatea este redusa. Singura situatie ce poate fi
considerate li"era este cea de laisse-faire, in care fiecare individ actioneaa cum doreste, cum
ii place, ceea ce e%clude orice effort de cola"orare. Sistemul autocratic sic el democratic
restrang li"ertatea & autocratia prin presiunea sefului, democratia prin presiunea grupului.
Diferenta intre autocratie si democratie nu este data de faptul ca una procura mai multa
li"ertate decat cealalta, ci de faptul ca una restrange li"ertatea prin li"era acceptare a
indiviilor, iar cealalta prin teama produsa.
Pentru a aplica consecvent stilul potrivit, managerul tre"uie sC renun e Dntr-o "unC
mCsurC la pre8udecC i i mJndrie i sC Dnve e sC ec'ili"ree pragmatismul cu ac iunea
instinctivC.
Mi"liografie
K/anual de Secretariat si 5sistenta manageriala K-5dina Merciu Drag'icescu
P,eaders'ip Gi managementL, $ditura Polirom, IaGi, ;00<.- 7late /ielu
Suport curs P/anagement educaEionalL, 2undaEia 5cademicC P5lumniL a 1olegiului
FaEional P/ircea cel MCtrJnL, 1onstanEa
K>ratat de psi'ologie organiational-manageriala volumul al II-lea K, $ditura Polirom, IaGi,
;007 - 7late /ielu
P/anagement educaEional pentru instituEiile de DnvCECmJntL-MucureGti, ;001, Iosifescu
Qer"an