• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
CAPITOLUL 1TREI B
Ă
RBA
Ţ
I DIN CORDOBA
B
ă
rbatul care st
ă
tea la masa cu plac
ă
de marmur 
ă
din cafeneaua“Marele C
ă
 pitan” – dac
ă
traduc corect firma – era un tip lipsit de griji. Înalt,cu o barb
ă
îngrijit
ă
 
ş
i ochi cenu
ş
ii tri
ş
ti care studiau absent strada ca
ş
i cumn-ar fi fost chiar sigur de ceea ce caut
ă
. Sorbea o cafea
con leche
*
 
ş
i b
ă
tea unritm pe mas
ă
cu mâinile lui albe, sub
ţ
iri.Era îmbr 
ă
cat în negru, ceea ce reprezint
ă
ve
ş
mântul conven
ţ
ional înSpania, iar mantia neagr 
ă
era tivit
ă
cu catifea. Cravata era din satin negru,
ş
i pantalonii care-i veneau turna
ţ
i erau petrecu
ţ
i pe sub cizmele ascu
ţ
ite, înstilul afi
ş
at de unii
caballero
.Aceste caracteristici ale ve
ş
mintelor sale erau cele mai izbitoare, de
ş
iera îmbr 
ă
cat destul de conven
ţ
ional – pentru Cordoba. Ar fi putut fi spaniol,deoarece ochii cenu
ş
ii sunt o mo
ş
tenire a Armatei de Ocupa
ţ
ie,
ş
i mul
ţ
i eraurodul unirii dintre exuberan
ţ
ii irlandezi ai lui Wellington
ş
i sensibileledoamne din Estremadura.Vorbea impecabil. Avea murmurul Andaluziei, prescurtând cuvintelea
ş
a cum fac cei din sud. De asemeni, dovada originii sale sudice se vedea înfelul în care-i r 
ă
spundea cer 
ş
etorului plâng
ă
re
ţ
care-
ş
i târ 
ş
âia dureros pa
ş
ii,întinzând degetele r 
ăş
chirate.- Pentru numele Fecioarei,
ş
i al sfin
ţ
ilor,
ş
i al Dumnezeului care edeasupra tuturor, v
ă
implor,
 señor 
, s
ă
-mi da
ţ
i zece
céntimos
.B
ă
rbosul î
ş
i mut
ă
privirea din dep
ă
rtare spre palm
ă
.- Dumnezeu va da, rosti în araba nedeslu
ş
it
ă
a Marocului spaniol.
 
*
cu lapte – în spaniol
ă
în orig. (N TRAD)
 
- Chiar dac
ă
a
ş
tr 
ă
i o sut
ă
de ani, rosti monoton cer 
ş
etorul, nu voi încetas
ă
m
ă
rog pentru fericirea lumin
ăţ
iei voastre.Cel cu mantia tivit
ă
cu catifea privi spre cer 
ş
etor.Milogul era un b
ă
rbat de în
ă
l
ţ
ime medie, cu tr 
ă
s
ă
turi ascu
ţ
ite,neb
ă
rbierit, ca to
ţ
i cei de teapa lui, bandajat la cap
ş
i peste un ochi.Mai mult decât atât, era
ş
chiop. Picioarele erau o mas
ă
diform
ă
de bandaje înf 
ăş
urate,
ş
i mâinile decolorate strângeau violent un baston.-
Señor 
 
ş
i Prin
ţ
, scânci el, între mine
ş
i col
ţ
ii blestema
ţ
i ai foamei seafl
ă
zece
céntimos
,
ş
i domnia voastr 
ă
nu va dormi lini
ş
tit
ă
la noapte lagândul c
ă
m-a l
ă
sat înfometat.- Mergi în pace, rosti lini
ş
tit cel
ă
lalt.- Pream
ă
rite, gemu cer 
ş
etorul, pe
chico
*
care st
ă
pe genunchii mameitale – î
ş
i f 
ă
cu cruce – pe galeria sfin
ţ
ilor 
ş
i pe sângele binecuvântat almartirilor, te implor s
ă
nu m
ă
la
ş
i s
ă
mor pe marginea drumului, când zece
céntimos
, care reprezint
ă
o nimica toat
ă
pentru dumneavoastr 
ă
, m-ar puteaconduce spre un stomac plin.B
ă
rbatul de la mas
ă
sorbi cafeaua neclintit.- Mergi cu Dumnezeu, spuse.Totu
ş
i, cer 
ş
etorul r 
ă
mase pe loc.Privi neajutorat în susul
ş
i-n josul str 
ă
zii luminate de soare. Arunc
ă
o privire spre cotlonul întunecat
ş
i r 
ă
coros al cafenelei, unde un chelner apaticst
ă
tea la o mas
ă
citind
“Heraldo”.
Dup
ă
care se aplec
ă
în fa
ţă
, întinzând lent mâna pentru a lua o buc
ăţ
ic
ă
de pr 
ă
 jitur 
ă
de pe masa al
ă
turat
ă
.- Îl cunoa
ş
te
ţ
i pe doctorul Essley? întreb
ă
într-o englez
ă
perfect
ă
.Cavalerul de la mas
ă
îl privi gânditor.
 
- Nu-l cunosc. De ce? întreb
ă
în aceea
ş
i limb
ă
.- Ar trebui s
ă
-l cunoa
ş
te
ţ
i, spuse cer 
ş
etorul; e interesant. Nu mai rosti nimic, plecând cu un mers dureros de-a lungul str 
ă
zii.
Caballero
îl urm
ă
ri cu o anume curiozitate în timp ce-
ş
i croia încet drumspre urm
ă
toarea cafenea.Apoi pocni din degete,
ş
i chelnerul apatic, acum dând din capsemnificativ peste
“Heraldo”
, reveni brusc la via
ţă
, lu
ă
nota,
ş
i un bac
ş
i
ş
 propor 
ţ
ional cu m
ă
rimea notei.De
ş
i cerul era f 
ă
r 
ă
pic de nor 
ş
i soarele arunca umbre albastre pe strad
ă
,acelea
ş
i umbre erau foarte reci, pentru c
ă
acestea erau zilele r 
ă
coroasedinaintea primei izbucniri de ar 
ş
i
ţă
a prim
ă
verii.Gentlemanul, ridicându-se în toat
ă
în
ă
l
ţ
imea lui – avea bini
ş
or peste unmetru optzeci – î
ş
i agit
ă
mantia
ş
i arunc
ă
un cap
ă
t peste um
ă
r; apoi începus
ă
mearg
ă
lent în direc
ţ
ia în care plecase cer 
ş
etorul.Drumul îl duse printre str 
ă
zi înguste, atât de înguste încât în zidurile de pe ambele p
ă
r 
ţ
i erau urme adânci care s
ă
permit
ă
trecerea c
ă
ru
ţ
elor. Îl ajunsedin urm
ă
pe Calle Paraiso, îl dep
ăş
i, croindu-
ş
i drum pe str 
ă
du
ţ
ele îngustecare duc spre San Fernando. O lu
ă
în josul ei, mergând foarte tacticos, apoi olu
ă
pe Carrera de Puente,
ş
i astfel ajunse în umbra catedralei-moschee,dedicat
ă
lui Dumnezeu
ş
i lui Allah cu încânt
ă
toare impar 
ţ
ialitate. R 
ă
masenehot
ă
rât dinaintea por 
ţ
ilor care d
ă
deau în cur 
ţ
i, p
ă
ru pe jum
ă
tate încump
ă
n
ă
, apoi se r 
ă
suci, luând-o în jos spre Podul Calahorra. Seme
ţ
se înal
ţă
 podul, cu cele
ş
aisprezece arcade construite de vechii Moors. B
ă
rbatul cumantie ajunse în mijlocul podului
ş
i se aplec
ă
peste balustrad
ă
, privind lene
ş
apele galbene
ş
i umflate ale Guadalquivir-ului.
 
*
copil – în limba spaniol
ă
, în original (nota trad.)
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...