Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
28Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
SI_kineto

SI_kineto

Ratings: (0)|Views: 547|Likes:
Published by tilialina
curs
curs

More info:

Published by: tilialina on Nov 16, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/07/2013

pdf

text

original

 
Master KinetoterapieStatistică inferenţialăCurs + aplicaţii seminar
Modele de cercetare şi procedee statistice
1. Variabile dependente şi variabile independente
Variabilele măsurate, aspectele realităţii pe care acestea le descriu, nu sunt perfect autonome, cise află în relaţie între ele. Tocmai surprinderea acestei legături face obiectul cercetărilor realizate.Aceste legături sunt de regulă de intercondiţionare, fără a fi vorba propriu-zis de o relaţie tip„cauză” – „efect” - pentru că pe lângă aceşti doi termeni mai intervin o multitudine de variabilemediatoare, modelatoare.Într-o astfel de relie, definim
variabila dependentă
ca fiind efectul, ia
variabilaindependentă
ca fiind cauza. Variabila dependentă face obiectul măsurării, al interesului direct alcercetătorului. Variabila independeno influenţează pe cea dependentă, reprezintă condiţia saucontextul din care rezultă variaţia valorilor variabile dependente.Exemplu: ne poate interesa în ce măsură urmarea unui program de reducere a anxietăţiiîmbunătăţeşte performanţa la sportivi. În acest caz variabila dependentă este
 performanţa
, iar variabilaindependentă
includerea sau nu într-un astfel de program.
Trebuie spus faptul că variabilele nu sunt dependente sau independente prin natura lor; ex. ne putem pune problema dacă performanţa obţinută influenţează stima de sine; în acest caz,
 performanţa
este variabilă independentă.Termenii de „dependent” / „independent”, cu referire la variabile, se folosesc uzual chiar dacărelaţia descrisă nu este una de cauzalitate directă.
2. Studii corelaţionale şi studii experimentale
Studiile în care se analizează relaţia dintre variabile, fără a se face o apreciere de natură cauzală,se numesc
 studii corelaţionale
sau
 studii observaţionale
.Un alt tip de studii sunt
 studiile experimentale
. În context experimental, variabilele suntcontrolate, sunt manipulate riguros de cercetător, putându-se astfel stabili relaţii de cauzalitate întrevariabila dependentă şi cea independentă.Experimentul presupune de regulă existenţa a două momente de desfăşurare a evaluării: unmoment iniţial (
testare iniţială 
sau
pretest 
) şi un moment final (
testare finală 
sau
posttest 
). Între acestedouă momente se interpune partea de intervenţie experimentală propriu-zisă.În contextul experimentului se folosesc frecvent două grupe de subiecţi (design intersubiect -
between subjects design
): o grupă asupra căreia se intervine efectiv (
 grupa experimentală GE 
) şi ogrupă asupra căreia experimentatorul nu intervine (
 grupa martor 
sau
de control GC 
). Necesitateacontrolului experimental asupra VI impune ca în faza de testare iniţială cele două grupe să fie
echivalente
sub aspectul variabilelor de interes (variabile demografice, fiziologice etc.). Echivalenţagrupurilor se asigură de regulă prin selecţia aleatorie a subiecţilor din cele două grupuri, dar poate fitestată şi prin proceduri statistice.1
 
În alte experimente, se foloseşte un singur grup de subiecţi, testaţi în mod repetat (designintrasubiect -
within subjects design
). Avantajul este acela că se asigură astfel echivalenţa totală agrupurilor; dar nu mereu acest design poate fi folosit, intervenind în plus şi efectul obişnuinţei. Ca oalternativă, se pot folosi grupuri cu
 subiecţi pereche
: fiecărui subiect din fiecare grup îi corespunde unalt subiect având trăsături şi caracteristici asemănătoare (vârstă, sex, indici antropometrici şi fiziologicietc.).Tipurile de
designuri
experimentale şi aspectele ţinând de controlul variabilelor fac obiectul
metodologiei cercetării
.
3.Planurile experimentale de cercetare
 
Sunt mai multe tipuri de planuri experimentale de cercetare.După numărul de VI
1
, vorbim de planuri experimentale de bază (cu o singură VI) şi planuriexperimentale factoriale (cu două sau mai multe VI).I.
Planuri experimentale de bază
 a)
Planuri experimentale între grupuri independente
(GC – GE):1.planuri experimentale doar cu evaluare posttest: GE urmează un tratament, GC nu; în posttest,cele două grupuri sunt evaluate şi comparate. Dacă la posttest se obţin diferenţe semnificativestatistic între valorile variabilei de interes, acestea sunt atribuite relaţiei de cauzalitate existenteîntre VI şi VD;exemplu: două grupe de copii (GE şi GC); copiii din GE sunt incluşi într-un program de dezvoltare aabilităţilor motrice, program cu durata de 6 luni. La finalul programului, evaluăm nivelul de dezvoltarea abilităţilor motrice, separat pentru cele două grupuri. Dacă rezultatele diferă semnificativ, putem puneacest lucru pe seama relaţiei cauzale existente între includerea în program şi performanţă motrică(pentru VD numerică, diferenţele se testeafolosind
testul 
statistic
t pentru două eşantioaneindependente
) 2.planuri experimentale cu evaluare pretest-posttest: este similară cu tipul anterior, dar are în plus: pretestul (acesta certifică o dată în plus echivalenţa grupurilor); pt. ex. anterior: nivelul dezvoltării abilităţilor motrice este evaluat şi în pretest (anterior includerii în program), pentru a ne asigura de faptul că între subiecţii din cele două grupe
nu
există din startdiferenţe pe linie de motricitate3.planuri experimentale cu mai mult de două grupuri de participanţi (VI are mai multe niveluri; pentru fiecare nivel, se obţin scoruri diferite ale VD); la final, se compară performanţelegrupurilor respective pt. exemplu anterior: avem de ex. trei grupe de subiecţii: cu unii nu se lucrează, cu alţii se foloseşte un program clasic de antrenament, iar cu al treilea grup un nou program; la final, compar performanţelecelor trei grupe (folosind procedura statistică
 ANOVA unifactorială 
). b)
Planuri experimentale pe
 
grupuri corelate
,
dependente
(planuri experimentale cu măsurătorirepetate)1.pe acelaşi grup de subiecţi: participanţii sunt expuşi la toate condiţiile experimentale, pe rând; lafinal, rezultatele obţinute sunt comparate (pentru VD numerică, se foloseşte testul statistic
 ANOVA unifactorială pentru măsurători repetate
)
1
VI sunt numite în acest context “factori”
2
 
exemplu: un grup de persoane cu dizabilităţi este implicat în programul de recuperare „A”, apoi în programul „B”, apoi în programul „C” etc. Se compară starea de sănătate a participanţilor la finalulfiecăruia din cele trei programe.2.cu subiecţi pereche: utilizează subiecţi diferiţi în situaţii experimentale diferite, dar subiecţii suntselectaţi în „perechi”; la final, rezultatele obţinute sunt comparate (folosind aceeaşi procedură
 ANOVA unifactorială pentru măsurători repetate
) pt. exemplul anterior: pentru a se evita cumularea în timp a efectelor tratamentului etc., se folosesc„perechi de subiecţi”: ex. un bărbat de 50 de ani, normoponderal, cu hipertensiune arterială, carefumează şi cu o dispoziţie afectivă bună, va avea în celălalt grup o „pereche”: un bărbat de vârstăasemănătoare, cu aproximativ aceleaşi probleme cardiace, tot fumător etc.3.cu un singur subiect (
 single subject design
- studiiu de caz): experimentul se realizează pe unsingur subiect, care apare în toate condiţiile experimentale.II.
Planuri experimentale factoriale
: conţin două sau mai multe VI
2
; se urmăreşte atât influenţafiecărei VI asupra VD, cât şi interacţiunea dintre nivelurile VI.1. planuri experimentale
bifactoriale
: avem două VI, fiecare având câte două niveluri;Medicaţia AA1A2Program de relaxaredaIIInuIIIIVOBS: sunt posibile patru combinaţii între nivelurile VI; avem deci patru grupuri de subiecţi (obs.acestea trebuie să fie echivalente între ele!)Exemplu: patru grupuri de cardiaci; grupul I: medicaţia A1 şi urmează un program de relaxare; grupulII: medicaţia A2 şi urmează programul de relaxare; grupul III: medicaţia A1 şi nu urmează programulde relaxare; grupul IV: medicaţia A2 şi nu urmează programul de relaxare. Avem două VI: tipul demedicaţie şi programul de relaxare. Ca VD se pot specifica o serie de indicatori fiziologici, ex. TA.Diferenţele dintre grupuri se testează, pentru variabile numerice, folosind procedura
 ANOVA factorială 
Avantaj: acest design permite evidenţierea
interacţiunii
dintre variabile, a.î. efectul uneia asupra VDdepinde de valoarea celeilalteEx. se poate evidenţia faptul că medicaţia A1 are un efect puternic de normalizare a TA, dar numaiatâta vreme cât se însoţeşte cu şedinţe de relaxare.2. planuri experimentale
multifactoriale
: avem „N” VI, fiecare având „N” niveluri; sunt mai complexeşi interpretarea rezultatelor mai dificilă.4.
Testele statistice
2
spre deosebire de planurile experimentale
unifactoriale
, cu o singură VI („factor”)
3

Activity (28)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Mihaela Rosculet liked this
Mihaela Rosculet liked this
nicolae neagu liked this
vulpitza75 liked this
adrian_buzas liked this
Iulian liked this
Diana liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->