Professional Documents
Culture Documents
Criza actuala arata ca lumea se afla intr-o profunda, permanenta si tot mai
rapida schimbare. Fenomenele complexe care se petrec in Romania, aflata intr-o
galopanta si profunda criza, prefigureaza consecinte pe termen mediu si lung, care
cu greu s-ar putea prognoza intr-un scenariu in conditiile in care ne aflam intr-o lume
in schimbare. Sperante, ingrijorari, impliniri, aspiratii si alte noi probleme, unele dintre
ele, deosebit de grave prin implicatiile lor in dinamica sociala, vin sa structureze
modul nostru de viata si imaginea pe care ne-o inchipuim despre viitorul posibil. O
lume cu tendinte complexe si contradictorii se naşte astazi sub ochii nostri. Este din
ce in ce mai necesar sa se depuna un efort sporit din partea tuturor celor ce au si isi
asuma liber responsabilitati fata de ei insisi si de semenii lor, fata de societate si, in
general, fata de umanitate, de a încerca sa cerceteze si sa inteleaga unde ne aflam
si incotro am putea si ar trebui sa ne indreptam. Timpul actiunilor spontane, al
mesajului unanim subinteles, al pasivitatii a trecut. A continua o asemenea atitudine,
sub falsa si periculoasa teza linistitoare a “pragmatismului”, inseamna a dovedi lipsa
de capacitate si neputinta in a contribui la jalonarea structurilor definitorii ale acestei
lumi, pe care o dorim moderna si dinamica, inlauntrul careia valoarea trebuie sa fie
unicul criteriu al biruintei sociale. A descifra sensurile schimbarilor in viata
comtemporana si a desprinde din noianul problemelor ce se ridica in fata societatii
romanesti, pe toate acelea care isi impun o inteligenta rezolvare in aceasta atat de
necunoscuta fază de tranzitie spre o lume a nazuintelor inca nedefinite, tinand
seama si de noile desfasurari pe plan international, toate acestea ar putea
reprezenta obiective de actiune pentru combaterea crizei actuale. Tarile Uniunii
Europene au adopat un comportament inovativ, pe baza caruia se asigura
dezvoltarea prin stiinta si tehnologie si nici una dintre acestea nu doreste sa-si piarda
pozitia privilegiata pe piata europeana. In ce domenii ar putea sa aspire Romania de
a fi lider pe piata europeana? In abordarea unei liste de domenii in care Romania ar
putea deveni competitiva este necesară reproiectarea sistemului economic romanesc
pe baza optiunilor fundamentale si strategice. Una dintre aceste optiuni este aceea a
dezvoltarii prin stiinta si tehnologie, iar in acest sens este necesara o noua viziune
privind politica stiintei pentru combaterea crizei in Romania si implementarea noii
viziuni in gandirea politica autohtona si in intreaga societate romaneasca, in scopul
modernizarii tarii.
Viziunea strategica de iesire din criza a Romaniei ar trebui sa se
fundamenteze pe ideea ca stiinta este forta motrice a cresterii economice, a ridicarii
standardului de viata si a bunastarii sociale. Descoperirile stiintifice creează un flux
nesfarsit de noi produse comerciale, noi tehnologii medicale si noi surse de energie,
care sunt in beneficiul tuturor oamenilor. Stiinţa asigura dezvoltarea economico -
sociala durabila a tarii, prin asigurarea accesului la performanta tehnologica, prin
dezvoltarea mediului inovator, introducerea sistemelor de calitate totala si
dezvoltarea resurselor umane. Misiunea sistemului CDI este dezvoltarea
performantei tehnologice a agentilor economici, a transferului de cunoastere si a
managementului calitatii pentru creşterea competitivitatii institutiilor si firmelor din
economia natională. Fara cercetare nu putem avea prosperitate. Cercetarea stiintifica
este esentiala pentru starea spirituala si materiala a natiunii, in viitor.
INOVAREA ESTE UNICA SOLUTIE DE MODERNIZARE A TARII SI DE
IESIRE DIN CRIZA A ROMANIEI !
CAPITALISMUL ROMANESC.
Romania sufera o dubla criza. Una e cea mondiala, care ne afecteaza oricum,
ca o tendinta generala. Peste criza mondiala, se suprapune o criza cu mult mai
profunda si cu mult mai grava: criza romaneasca. Fara a propune o analiza, nefiindu-
i locul aici, putem sa ne intrebam cum am ajuns intr-o asa de profunda criza? Criza
romaneasca este determinata, in primul rand, de lipsa de credinta, nociva imoralitate
si de incompetenta ce au cuprins spatiul public si privat. Ani de zile ne-am imbatat cu
apa rece, iar acum se simt efectele dezastruoase ale unor guvernari lipsite de o
viziune fundamentata pe principii si seriozitate, care ar fi putut sa dea sens actiunii
publice, iar rezultatul s-ar fi vazut intr-o reala dezvoltare a tarii. Avem mare nevoie de
actiune rationala si de spirit democratic. In incercarea de a gasi solutii generale
pentru eradicarea crizei romanesti, este util sa ne amintim de ideile lui John Calvin.
Weber considera ca dependenta capitalismului de sistemul de credinte al primilor
calvinisti este cel mai bun exemplu al modului in care ideile dirijeaza societatea; si
chiar daca nu protestantismul a produs capitalismul, el a fost cu siguranta un
ingredient esential. In "Etica protestanta si spiritul capitalismului" (1905), Max Weber
demonstreaza felul in care biserica protestanta, inaintea celorlalte biserici
traditionale, a conciliat principiile dogmei crestine cu acumularea bogatiei. Etica
protestanta a insemnat pentru evolutia capitalismului cel putin tot atat cat a insemnat
tiparul, inovatie care a produs schimbari sociale fara precedent. Cele doua principii -
cel al actiunii rationale si cel al democratiei exprimate prin libertate, egalitate,
fraternitate - au rodit pe continentul european. Inovatiile aduse de biserica
protestanta (bogatia ca har de la Dumnezeu si accesul marginalilor la competitia
sociala) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe. Calvinistii, protestanti care isi
bazeaza credinta pe ideile lui John Calvin, cred in predestinare, actul prin care
Dumnezeu predestineaza ca anumite suflete vor fi osandite si altele vor fi mantuite, si
nimic din ceea ce pot face ei in aceasta lume nu poate influenta decizia lui
Dumnezeu. Sarcina calvinistilor in aceasta lume este sa fie ascetici (sa se abtina de
la placerile lumesti) si sa lucreze pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru ei, acumularea
averii nu este un pacat, ci, dimpotriva, este socotit ca un har dat de Dumnezeu.
Averea celui care munceste este pusa in slujba comunitatii in care traieste.
Dumnezeu nu-i iubeste numai pe cei care isi parasesc averile si se izoleaza de
comunitate mergand in pustiu in cautarea lui, ci ii iubeste si pe aceia care raman in
mijlocul oamenilor si produc bogatie. Bogatia acestora lucreaza pentru comunitate,
fie direct, ca un bun de consum de care se bucura toti cei care il cumpara sau prin
impozitele catre bugetul public din care se fac redistribuirile in folosul tuturor, fie
indirect, prin investitiile pe care le face cel care aduna avere, investitii care
genereaza locuri de munca, deci asigura existenta decenta a multor oameni, sau prin
acumularile de capital de care se folosesc bancile pentru a imprumuta alti investitori
care multiplica bogatia comunitara. Aceasta spirala a bogatiei nu ar fi posibila fara
acei oameni care la inceput dovedesc curaj, au idei novatoare, tenacitate in
urmarirea telurilor propuse si o pricepere deosebita pentru administrarea resurselor
umane, financiare sau naturale, intr-un mod cat mai ingenios cu putinta. De fapt, prin
aceasta pricepere in inmultirea banilor cu ajutorul unor idei ingenioase care nu stau
la indemana oricui este tradus harul daruit de Dumnezeu bunului crestin. Mai exista
in etica protestanta o idee revolutionara: aceea ca marginalii dintr-o comunitate devin
foarte ambitiosi - si de cele mai multe ori si eficienti - tocmai datorita statutului lor de
marginali. Acestia intra in competitie cu cei care au resurse si inventeaza solutii
ingenioase pentru situatii imposibile. Prin aceasta idee, etica protestanta inoveaza si
in domeniul democratiei, legitimand marginalii sa ia loc in competitia sociala fara
complexe, chiar cu un fel de orgoliu al marginalului. In concluzie: credinta, actiune
rationala, ascetism, spirit democratic si inventivitate.