Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Evoluţii În Teoria Şi Managementul Organizaţiilor

Evoluţii În Teoria Şi Managementul Organizaţiilor

Ratings: (0)|Views: 1 |Likes:
Published by Laura Gheorghita

More info:

Published by: Laura Gheorghita on May 28, 2014
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2014

pdf

text

original

 
EVOLUŢII ÎN TEORIA ŞI MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIILOR 
Analiza evoluţiei teoriei şi managementului organizaţiilor este semnificativă din mai multe puncte de vedere. Explicaţiile despre organizaţii au urmărit dintotdeauna creşterea eficienţei acţiunii oamenilor cuprinşi în interiorul acestora. Treptat, au fost detectate elementele eseiale ale structurii şi proceselor organizaţionale, integrate ulterior în explicaţii, în teorii privind organizaţia ca întreg. Teoria organizaţiilor, în evoluţia sa, a pendulat în permanenţă între analiza comportamentelor structurale şi funcţionale ale organizaţiei şi abordarea acesteia ca întreg.Începuturile teoriei şi managementului organizaţiei sunt strns legate de necesitatea îmbunătăţirii conducerii activităţilor productive, industriale, fapt care a impus sistematizarea unor principii ale conducerii eficiente a oamenilor şi a organizaţiilor  productive. !u întmplător, geneza teoriei organizaţiei se împleteşte cu fazele de început ale ştiinţei conducerii, ale managementului, interdependenţele dintre cele două ştiinţe multiplicndu"se şi intensificndu"se de"a lungul timpului. #lterior s"a observat că sunt necesare analiza structurii interne a organizaţiei, depistarea şi utilizarea adecvaa criteriilor şi a modalităţilor de alcătuire si de transformare a structurilor organizaţiilor. În această etapă organizaţiile au fost percepute ca alcătuiri raţionale, raţionalitatea lor fiind  principalul factor de eficienţă şi de succes social. !"a fost însă suficient. $e impunea includerea în analiză a oamenilor şi a relaţiilor interumane şi impunerea şi utilizarea  prg%iilor de dezvoltare oferite de îmbunătăţirea climatului uman al muncii. &upă cel de"al doilea război mondial s"a realizat un important pas înainte prin evidenţierea rolului fundamental al oamenilor în cadrul organizaţiilor. 'elaţiile interumane sunt importante, însă, mai mult dect att, oamenii ca atare sunt principala resursă a activităţii oricărei organizaţii. Încercarea de valorificare a resurselor umane a focalizat analiza spre nucleul organizaţiei, spre partea sa cea mai consistentă. În condiţiile accelerării ritmurilor de înnoire a te%nologiilor şi a vieţii sociale, ale creşterii influenţelor mediului extern asupra organizaţiilor, era inevitabil să se observe importanţa factorilor de sc%imbare asupra dinamicii organizaţiilor. Au devenit preponderente analizele referitoare la dezvoltarea organizaţiilor, la capacitatea lor de sc%imbare, de adaptare la factorii de înnoire. $imultan, analiza organizaţiilor a vizat tot mai mult specificul acestora,  particularităţile de alcătuire şi caracteristicile distincte, izvorte din natura distinctă a domeniului în care organizaţiile sunt înglobate. (ără îndoială, domenii precum cel politic, industrial"economic sau militar implică forme specifice de organizare a oamenilor şi a activităţilor umane. )a întotdeauna, focalizarea analizelor într"o anumită perspectivă,  precum cea a specificului organizaţiilor, a determinat, în timp, dezvoltarea perspectivei complementare. &rept urmare, una dintre cele mai recente tendinţe în teoria organizaţiilor vizează, din nou, organizaţia ca întreg, elementele anterior acumulate fiind înglobate într"o
“sociologie organizaţională”
.În concluzie, studiul evoluţiei teoriei şi managementului organizaţiei face  posibilă*" înţelegerea genezei şi complexităţii conceptelor şi strategiilor prin care sunt explicate şi pot fi conduse eficient organizaţiile+
 
" înţelegerea importanţei abordării integrale a organizaţiilor prin îngemănarea mai multor perspective* structura şi elementele componente ale organizaţiei+ organizaţia ca întreg+ raporturile de intercondiţionare dintre organizaţii şi mediul extern. 
De la managementul clasic la orientarea sre structuri! "irocra#ia
$pre sfrşitul al "lea şi începutul secolului nostru revoluţia industrială, demarată în deceniile anterioare, se află la apogeu. -aşinismul şi producţia de fabrică, de serie mare, triumfau în ţările dezvoltate ale timpului. !oile te%nologii industriale, de factură mecanică, au susţinut o creştere accelerată a producţiei şi au permis sporirea sensibilă a productivităţii muncii. !u era însă suficient ca muncitorii să dobndească noi cunoştinţe şi noi abilităţi pentru a putea utiliza noile unelte. Treptat şi"a făcut loc ipoteza că potenţialul productiv ridicat al noilor unelte mecanice nu este valorificat în suficientă măsură de muncitori, mai ales din teama de şoma şi de riscul că sporirea productivităţii ar putea duce la mărirea normelor de muncă fără o creştere corespunzătoare a salariului. &evenise clară necesitatea analizei modului de organizare a muncii şi, într"un sens mai larg, necesitatea înţelegerii naturii organizaţiilor de muncă şi a modului de conducere a acestora./rincipiile managementului ştiinţific au fost experimentate de Ta0lor la uzinele 1et%elem $teel 2or3s, pornindu"se tocmai de la 4studiul mişcării5 şi al 4timpului5, în încercarea de precizare a încărcăturii optime pentru lopeţile cu care erau alimentate furnalele cu minereu. 6ptimizarea încărcăturilor, în strnsă asociere cu un sistem de recompense şi stimulente, putea duce la dublarea cştigurilor salariale pentru muncitorii cei mai destoinici. -uncitorii erau anunţaţi prin 4bilete5 distincte care este locul de unde se ridică şi unde se depun uneltele şi care este productivitatea lor în ziua anterioară. În cazul incapacităţii de a realiza salarii cu cel puţin 789 mai mari dect în vec%ile condiţii de lucru, cei în cauză erau îndepărtaţi din ec%ipa de lucru. În fond, Ta0lor urmărea o specializare maxia muncitorilor drept condiţie a creşterii productivităţii muncii, necesitate care era aplicabilă simultan şi organizatorilor producţiei. 1ună parte din sarcinile şefului direct al ec%ipei de lucru erau preluate de specialişti însărcinaţi cu controlul asupra diferitelor aspecte ale muncii. /rin aceasta, Ta0lor înnoieşte conceptul de conducere introducnd ideea de conducere funcţională, prin care şefii muncitorilor se multiplică prin specializare, fiecare dintre aceştia g%idnd muncitorii prin instrucţiuni în domeniul în care este specializat, convergenţa instrucţiunilor realizndu"se spre ţinta înfăptuirii eficiente, cu productivitate ridicată, a operaţiunilor de muncă.$ugestia lui Ta0lor referitoare la cştigurile nelimitate pe care ar trebui să le obţină muncitorii cu mare productivitate n"a fost niciodată acceptată, astfel înct o altă idee a sa, cea a cooperării dintre muncitori şi conducere, a fost lipsită de suport practic.:deile cu privire la 4raţionalizarea5 actelor muncii şi mai ales ideea conducerii funcţionale au fost preluate şi dezvoltate ulterior.)ontemporan cu Ta0lor, francezul ;enr0 (a0ol dezvoltă cu deosebire aspectele de ansamblu ale conducerii generale. )u prospeţimea păstrată în timp, confirmate, în esenţa lor, prin experienţa construirii şi funcţionării organizaţiilor, semnificative în mod incontestabil pentru organizaţiile militare, aceste principii sunt *a<
 Diviziunea muncii,
din care rezultă specializarea ca sursă a competenţei şi, prin aceasta, a unei productivităţi sporite.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->