Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
ISMM-Tutorat 6

ISMM-Tutorat 6

Ratings: (0)|Views: 182|Likes:
Published by Aleksandrina

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Aleksandrina on Nov 21, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/04/2014

pdf

text

original

 
Universitatea din BucureşiFacultatea de jurnalism şi Stiinţele ComunicăriiAnul I ID
Introducere în sistemul mass media
Tema 6: Mass media şi viaţa politică
Prof. univ. dr. Mihai Coman
1
 
Mass-media şi viaţa politică
Obiective
Cursul de faţă permite studenţilor înţelegerea realaţiilor complexedintre sistemul mass media şi sistemul politic. El oferă bazeleconceptuale pentru analizarea naturii acestei relaţii şi urmăreşteprocesele prin care pe de o parte, mass media influeeacomportamentul politic şi, pe de altă parte, actorii sistemului politicexercită presiuni pentru a influenţa comportamentul presei.
Presa şi spaţiul public
Relaţia dintre presă şi viaţa politică se concentrează în jurulunor teme i dileme) fundamentale: este presa un factor de„civism” sau un agent al depolitizării?; este ea capabilă să prezinte în mod clar şi echilibrat evenimentele politice?; sunt jurnaltiicapabili să exercite o funcţie de „observare” şi de „critică”, în modneutru, dezideologizat şi devotat interesului public?; este presa unloc al manipulării?; influenţează presa comportamentul liderilorpolitici?; dar al electoratului?; dacă da, în ce sens? etc.Pentru a da un răspuns la toate aceste întrebări, pentru aputea clarifica relaţiile dintre sistemul mass-media şi viaţa politică(implicit, dintre jurnalişti şi politicieni) trebuie să înţelegem câtevadintre componentele elementare ale vieţii politice şi să identificămpunctele în care universul politic se înlnte cu universulcomunicării. La temelia tuturor dezbaterilor referitoare la relaţiadintre politic şi comunicare stă noţiunea de
spaţiu public
(sferăpublică).Pentru J. Habermas, filosoful care a integrat această noţiune într-un sistem conceptual coerent, întemeiat pe rolul comunicării înviaţa politică, „sfera publică burgheză poate fi înţeleasă ca sferapersoanelor particulare reunite în public. Ele revendică aceastăsferă publică, reglementată de autorităţi, dar orientată împotrivaPuterii, pentru a fi în măsură să discute cu ea regulile generale aleschimburilor
[
...
]
. Mediul în care se exercită această opoziţie întresfera publică şi Putere este original şi fără precedent în istorie:raţionamentul” (1978, p. 38). Într-o accepţie elementară şi generaladmisă, „spaţiul public desemneadiscutarea problemelor deinteres public, discutare astfel organizaîncât actorii ei suntobligaţi foloseasarmele argumentiei şi se plaseze înperspectiva intereselor generale. Spiul public este «locul»participării politice, înţeleasă ca expresie a intereselor şi deliberării,al deciziilor şi al controlului puterii” (D. Reynie, 1996, p. 444). DupăB. Lamizat şi A. Silem, spaţiul public „modern” se constituie, îndimensiunea sa spaţială, ca un „loc de circulaţie”, unde se întâlnescoameni, interese, idei. „El este recunoscut ca unul public, undeteritoriul sau clădirile aparţin comunităţii. În acest loc se produc:
2
 
schimburile de informaţii sau păreri; actele de decizie; discursurilepolitice; acţiunile instituţiilor ce reprezintă puterile instituţionale”(Lamizat, Silem, 1997, p. 233).Structura acestor definiţii se bazează pe câteva realităţi şinoţiuni fundamentale:a)
Individul
filosofii iluminişti, în operele cărora s-au cristalizatideile care vor conduce la conceptul modern de spaţiu public, ausubliniat prăpastia dintre statul medieval, în care puterea seexercita în numele unui mandat „sacru(regele, consideratalesul, „unsul” divinităţii), şi un stat de tip nou, în care exercitareaputerii urma să fie rezultatul unui mandat „social”, al unui pact între membrii şi institiile unei colectivităţi. Din aceastăperspectivă, individul devine fundamentul societăţii şi al statului,deoarece ultimele nu sunt altceva decât produsul unor decizii şi„contracte” prin care oamenii au cedat o parte din puterea şi dindrepturile lor „naturale” unor instituţii şi lideri cu misiuni şi puteribine definite.Pentru realizarea acestui „pact” social, individul trebuie eliberatde influenţa opresivă a autorităţilor externe (Biserică, Regalitate)şi a valorilor asumate în mod necritic (prin preluarea tradiţiei şi aconvenţiilor sociale). Acţiunile sale trebuie să izvorască dintr-oalegere personală, bazată pe evaluarea raţională a unei situaţii. Încentrul unui univers din care Divinitatea a fost gonită, iluminiştiiau aşezat raţiunea şi libertăţile (individuale şi colective) ce derivădin exercitarea ei. Ceea ce a făcut ca libertatea de expresie sădevină un dat şi un drept natural al fiecărui om; egali prin naturăşi prin exerciţiul raţiunii, eliberaţi de tutela opresivă a instituţiilorşi a credinţelor care le limitau libertatea, oamenii au dreptul şiobligaţia să participe la conducerea societăţii, la luarea deciziilor,la exercitarea puterii.b)
Dezbaterea
– egalitatea indivizilor elimină posibilitatea ca vreunuldintre ei să fie, în chip singular, deţinătorul Adevărului. Fiecareindivid, în virtutea naturii sale raţionale, are capacitatea dearbitraj: astfel, cotiinţa individuaeste concepută ca untribunal intim, ca o instanţă moraunde, prin exercitareaspiritului critic, sunt analizate diferitele faţete ale unei probleme.Prin extensie, ansamblul indivizilor adunaţi pentru a lua o decizieva reproduce, în acţiunea lor, procesul interior de judecare şievaluare a unei chestiuni, din perspectiva unor interese şi cuargumente cât mai diferite. Pentru Jurgen Habermas, dezbatereailuministă, raţională reprezintă esenţa funcţionării spaţiului public.Prin ea se realizează schimbul de idei (comunicarea) şi se punbazele unei acţiuni de tip comunicaţional, cu finalităţi politice,economice, culturale etc.Dezbaterea se întemeiape autonomia fiecărei cotiinţeindividuale şi pe recunoaşterea reciprocă a acestei autonomii; peutilizarea unor tehnici rionale de argumentare pentruidentificarea şi promovarea adevărului propriu; pe forţa educativăa culturii şi pe efortul, constant şi generalizat, de difuzare a
3

Activity (8)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Andreea Pinguin liked this
Andreea Sevici liked this
KaRaKteR2010 liked this
Radu Caşotă liked this
suomea liked this
dan-lee liked this
LunguAna liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->