Sisteme Dinamice

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV
DEPARTAMENT:

INV
AT

AM
ANT LA DISTANT

A (DID)
FACULTATEA: MATEMATIC
A - INFORMATIC
A
SPECIALIZAREA: INFORMATIC
A, ANUL II
MARIN MARIN GABRIEL STAN
SISTEME DINAMICE
BRASOV - 2006
REPROGRAFIA UNIVERSITII TRANSILVANIA DIN BRAOV

Cuprins
1 Ecuat ii direct integrabile 3
1.1 Scurt a introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Ecuat ii diferent iale ordinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Ecuat ii diferent iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.4 Ecuat ii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.5 Ecuat ii omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.6 Ecuat ii reductibile la ecuat ii omogene . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.7 Ecuat ii cu diferent ial a total a exact a . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Ecuat ii lineare si cu parametru 13
2.1 Ecuat ii de ordinul I liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Ecuat ii reductibile la ecuat ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Ecuat ii Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.4 Ecuat ii Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.5 Ecuat ii diferent iale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.6 Ecuat ia Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.7 Ecuat ia Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.8 Teorema lui Picard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
3 Ecuat ii de ordin superior 25
3.1 Ecuat ii liniare de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4 Ecuat ii lineare neomogene 33
4.1 Ecuat ii neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.2 Ecuat ii cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1
2 CUPRINS
4.3 Ecuat ii de ordinul n neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.4 Ecuat ii diferent iale de tip Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5 Sisteme de ecuat ii diferent iale 41
5.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . 41
5.2 Sisteme cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
6 Sisteme autonome 49
6.1 Sisteme autonome de ecuat ii diferent iale . . . . . . . . . . . . . 49
6.2 Sisteme diferent iale simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
7 Ecuat ii cu derivate part iale 57
7.1 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . 57
7.2 Problema Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
7.3 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I cvasiliniare . . . . . . . 61
7.4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I neliniare . . . . . . . . 63
8 Stabilitate 67
8.1 Not iuni de stabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
8.2 Stabilitatea solut iilor ecuat iilor diferent iale . . . . . . . . . . . . 70
8.3 Stabilitatea n sens Liapunov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
9 Teme aplicative 75
9.1 Ecuat ii diferent iale elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
9.2 Ecuat ii liniare si reductibile la liniare . . . . . . . . . . . . . . . 89
9.3 Ecuat ii cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
9.4 Ecuat ii de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Lect ia 1
Ecuat ii direct integrabile
1.1 Scurta introducere
Obiective:
1. Prezentarea not iunilor de baz a ale teoriei ecuat iilor diferent iale, a prin-
cipalelor probleme care se pun n aceast a teorie.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de ecuat ii diferent iale de ordinul I,
pentru ecare n parte este expus algoritnul de rezolvare.
3. Este rezolvat complet cate un exemplu de ecuat ie diferent iala conform
cu algoritmul expus la teorie.
Disciplina Ecuat ii diferent iale este una dinre cele mai vechi si mai am-
ple ramuri ale matematicii. Terminologia, metodele si tehnicile de lucru pen-
tru demonstrat ii de rezultate teoretice precum si pentru rezolvarea efectiva
a ecuat iilor diferent iale, se bazeaz a pe elemente la v arf din alte ramuri ale
matematicii, precum Analiza matematic a clasic a, Topologie, Geometrie diferen-
t ial a, Mecanica, etc.
Abordarea ecuat iilor diferent iale este uneori ngreunat a mai ales de faptul
ca sunt necesare not iuni si rezultate de la frontiera disciplinelor enumerate.
Aproape c a nu exist a fenomen n zic a, mecanica, n tehnica n general
3
4 LECT IA 1. ECUAT II DIRECT INTEGRABILE
si, si mai general, n orice domeniu al stiint elor naturii, care sa nu poat a
modelat printr-o ecuat ie diferent ial a.
Simplicat spus, o ecuat ie diferent ial a este o ecuat ie n care funct ia ne-
cunoscuta apare m acar sub o derivat a. Deci, n ecuat ia respectiva apare at at
funct ia necunoscuta c at si derivata ei. Ordinul maxim de derivare sub care
apare funct ia necunoscuta este ordinul ecuat iei. Astfel, vom spune ca avem
o ecuat ie diferent ial a de ordinul I, II, etc., daca n ecuat ia diferent ial a respec-
tiv a apare doar derivata nt ai a funct iei necunoscute, derivata a doua, etc.
Dac a funct ia necunoscuta dintr-o ecuat ie diferent ial a depinde de o singur a
variabil a independent a, spunem c a avem o ecuat ie diferent iala ordinara,
iar dac a funct ia necunoscuta depinde de mai multe varibile, spunem c a care
avem o ecuat ie diferent iala cu derivate part iale.
Dac a ntr-o ecuat ie funct ia necunoscuta apare sub o integral a, avem o
ecuat ie integrala.

In sfarsit, dac a funct ia necunoscuta apare si sub o derivata
si sub o integral a, spunem c a avem o ecuat ie integro-diferent iala.
Exemple.
1) Ecuat ie diferent ial a ordinar a:
mx
= F(t, x), x = x(t), t [a, b];

2) Ecuat ie diferent ial a cu derivate part iale:
P(x, y)
u
x
+Q(x, y)
u
y
= R(x, y) u = u(x, y), (x, y) R
2
;
3) Ecuat ie integral a:
x(t) +
_
t
0
k(, x)x()d = 0, t [0, a], = parametru;
4) Ecuat ie integr-o diferent ial a:
x(t) + x =
_
t
0
k(, x)x()d, t [0, a], , = parametri;
1.2. ECUAT II DIFERENTIALE ORDINARE 5
1.2 Ecuat ii diferent iale ordinare
O ecuat ie diferent ial a ordinar a are forma general a
F
_
x, y(x), y
(x), y
(x), ..., y
(n)
(x)
_
= 0,
unde x [a, b], y
(k)
(x) =
d
k
y
dx
k
.
Funct ia F, care depinde de n + 2 variabile,
F : R, R
n+2
,
este cunoscut a si sucient de regulata pentru a permite operat iile care se fac
asupra ei pentru a rezolva ecuat ia. Cazul cel mai simplu este
F (x, y(x), y
(x)) = 0, y = y(x), x [a, b], F : R, R

3
.
In mod uzual, ecuat iile diferent iale sunt puse sub forma normala, n care
se expliciteaza derivata de ordin maxim
y
(n)
(x) = f
_
x, y(x), y
(x), ..., y
(n1)
(x)
_
,
sau, n cazul particular 1dimensional, de mai sus,
y
(x) = f (x, y(x)) . (1.1)
In continuare, n afara unei preciz ari exprese, se fac considerat ii numai

asupra ecuat iilor de forma (1.1).
Se numeste solut ie a ecuat iei diferent iale (1.1), o funct ie
: (a, b) R, C
1
(a, b),
care nlocuit a n ecuat ia (1.1) o transform a pe aceasta n identitate, deci
F (x, (x),
(x)) 0.
Consideram, ca un exemplu foarte simplu, ecuat ia diferent ial a
y
(x) = x
2
, sau
dy
dx
= x
2
.
Prin integrare directa, se obt ine solut ia
y(x) =
x
3
3
+C, C = constant a, ; C R.
Exemplul dat ofer a si un exemplu de solut ie, si o metod a de rezolvare a
unei ecuat ii diferent iale si, n plus, anticipeaz a si faptul ca o aceiasi ecuat ie
diferent ial a poate avea mai multe solut ii, care sunt numite curbe integrale,
denumire sugerat a de modul n care au fost obt inute solut iile, adica prin in-
tegrare. Mult imea solut iilor este generat a de variat ia constantei C, numit a
constant a de integrare.
Cand constanta C nu este precizat a, spunem c a avem solut ia generala.
Prin particularizarea constantei C se obt in solut ii particulare. Dac a o
ecuat ie diferent ial a admite o solut ie care nu se obt ine prin particularizarea
constantei C, atunci spunem ca avem o solut ie singulara.
Principalele probleme care se urmaresc, atunci c and se abordeaza o ecuat ie
diferent ial a, sunt:
i) existent a solut iei, adica n ce condit ii o ecuat ie diferent ial a admite m acar
o solut ie;
ii) unicitatea solut iei, adica ce trebuie pretins suplimentar unei ecuat ii
diferent iale pentru ca aceasta s a admit a numai o solut ie;
iii) construct ia efectiva a solut iei. Termenul este folosit pentru a surprinde
metoda prin care este determinat a solut ia ecuat iei diferent iale.
O modalitate concret a prin care se elimin a arbitrariul din solut ia general a
a unei ecuat ii diferent iale const a n a obliga curba integral a s a treac a printr-un
punct precizat din plan (x
0
, y
0
), deci y
0
= y(x
0
). Astfel constanta C cap at a
valoare concret a si solut ia devine unica.
In mod resc, n cazul general al unei ecuat ii diferent iale de ordinul n,

curbele integrale depind de n constante de integrare si atunci pentru eliminarea
lor sunt necesare condit ii suplimentare.
Condit iile suplimentare care se impun unei ecuat ii diferent iale pentru de-
terminarea constantelor de integrare se numesc condit ii Cauchy.
1.3. ECUAT II DIFERENTIALE DE ORDINUL I 7
Se numeste Problema Cauchy, problema integr arii unei ecuat ii diferent -
iale si determinarea constantelor de integrare.
Precizam acum, pe scurt, care sunt alte probleme care se pun n studiul
unei ecuat ii diferent iale.
1) Odat a ce am demonstrat existent a si unicitatea solut iei pentru o ecuat ie
diferent ial a, se pune problema determinarii intervalului maxim pe care aceasta
este denit a. Apare astfel not iunea de solut ie saturata.
2) Se poate pune problema daca solut ia este denit a pe un interval n
jurul punctului xat n problema Cauchy, sau dac a este denit a pe o semiax a
ncepand de la acel punct, sau, chiar pe ntreaga ax a a numerelor reale.
3) Se poate apoi urm ari care este leg atura ntre schimbarea unor date din
ecuat ia diferent ial a, sau a condit iei Cauchy, si schimbarea solut iei. Apare astfel
not iunea de dependent a continua de date.
4)
In cazul n care solut ia unei ecuat ii diferent iale este denit a pe o semiax a,
sau pe axa ntreag a, se pune problema comport arii solut iei la innit.
1.3 Ecuat ii diferent iale de ordinul I
Dup a cum s-a precizat mai sus, n cazul acestor ecuat ii diferent iale, funct ia
necunoscuta apare doar sub derivata de ordinul nt ai. Forma general a a aestor
ecuat ii diferent iale este
F (x, y(x), y
(x)) = 0, sau y
(x) = f (x, y(x)) ,

n care funct ia f este data si sucient de regulata pentru a permite operat iile
matematice ce se fac asupra ei pentru a integra ecuat ia dat a.
In cele ce urmeaza expunem catalogul celor mai cunoscute ecuat ii diferent iale
de ordinul I care sunt direct integrabile, prin simple cuadraturi.
1.4 Ecuat ii cu variabile separabile
Sunt acele ecuat ii diferent iabile pentru care funct ia din membrul drept au
forma f(x, y(x)) = g(x)h(y), deci
y
(x) =
dy
dx
= f(x, y(x)) = g(x)h(y).
Solut ia se obt ine foarte usor, dup a separarea variabilelor, dup a cum urmeaza
dy
h(y)
= g(x)dx
y
_
y
0
ds
h(s)
=
x
_
x
0
g(s)ds
G(y(x)) G(y
0
) =
x
_
x
0
g(s)ds
y(x) = G
1
_
_
G(y
0
) +
x
_
x
0
g(s)ds
_
_
.
Exemplu.
y
=
xy(1 +y
2
)
1 +x
2
.
Procedand ca n cazul teoretic, obt inem:
dy
y(1 +y
2
)
=
x
1 +x
2
dx
_
1
y

y
1 +y
2
_
dy =
x
1 +x
2
dx
lny
1
2
ln(1 +y
2
) =
1
2
(1 +x
2
) + lnC
y
2
1 +y
2
= C(1 +x
2
).
1.5 Ecuat ii omogene
Sa reamintim mai nt ai c a o funct ie f = f(x, y) este numit a funct ie omogena
de grad n, n sens Euler, dac a satisface relat ia
f(tx, ty) = t
n
f(x, y), t 0.
1.6. ECUAT II REDUCTIBILE LA ECUAT II OMOGENE 9
In cazul particular c and n = 0 se obt ine funct ia omogen a de grad 0, sau,

simplu, omogen a : f(tx, ty) = f(x, y). Relat ia este similar a pentru o funct ie
de n variabile f = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
O ecuat ie diferent ial a y
= f(x, y) se numeste omogen a dac a funct ia mem-

bru drept este funct ie omogen a de grad 0, in sens Euler. Pentru rezolvarea
unei astfel de ecuat ii, se da factor comun x si se face schimbarea de funct ie
necunoscuta :y/x = u(x) sau y = xu(x). Se obt ine o nou a ecuat ie diferent ial a
n funct ia necunoscuta u = u(x) care este o ecuat ie diferent ial a cu variabile
separabile.
Exemplu.
xy
y = xtg
y
x
.
Putem sa scriem:
dy
dx
=
y
x
+ tg
y
x
Cu schimbarea de funct ie y = xu(x), n care deriv am n raport cu x, deci,
y
= u + xu
, se obt ine ecuat ia xu
(x) = tgu, care este cu variabile separa-

bile. Acesta se rezolva dup a modelul de mai sus, se obt ine funct ia u(x) si apoi
y(x) = xu(x).
1.6 Ecuat ii reductibile la ecuat ii omogene
Au forma general a
y
= f
_
a
1
x +b
1
y +c
1
a
2
x +b
2
y +c
2
_
.
Se disting trei cazuri:
i) c
2
1
+c
2
2
= 0, deci c
1
= c
2
= 0 si atunci
y
= f
_
a
1
x +b
1
y
a
2
x +b
2
y
_
= f
_
a
1
+b
1
y
x
a
2
x +b
2
y
x
_
= g
_
y
x
_
,
adica s-a obt inut direct o ecuat ie omogen a.
ii) Cel put in una dintre constantele c
1
si c
2
este nenul a iar dreptele de ecuat ii
a
1
x+b
1
y +c
1
= 0 si a
2
x+b
2
y +c
2
= 0 sunt concurente, adica a
1
b
2
y a
2
b
1
= 0.
Fie (x
0
, y
0
) punctul de intersect ie al celor dou a drepte. Se face schimbarea
de variabila independent a si de funct ie necunoscuta
_
x = x
0
+t dx = dt
y = y
0
+u dy = du

dy
dx
=
du
dt
= f
_
a
1
t +b
1
u +a
1
x
0
+b
1
y
0
+c
1
a
2
t +b
2
u +a
2
x
0
+b
2
y
0
+c
2
_
=
= f
_
a
1
t +b
1
u
a
2
t +b
2
u
_
= g
_
u
t
_
,
adica am ajuns la cazul i).
iii) Cele dou a drepte sunt paralele, deci a
1
b
2
y = a
2
b
1
. Se face schimbarea
numai de funct ie a
2
x +b
2
y = u (1). Atunci
a
1
x +b
1
y +c
1
= a
1
x +
a
1
b
2
a
2
y +c
1
=
a
1
a
2
u +c
1
.
Deriv am acum n relat ia (1) n raport cu x si obt inem a
2
+b
2
y
= u
si atunci
ecuat ia devine
u
a
2
b
1
= f
_
a
1
a
2
u +c
1
u +c
2
_
,
adica o ecuat ie diferent ial a cu variabile separabile.
1.7. ECUAT II CU DIFERENTIAL
A TOTAL
A EXACT
A 11
1.7 Ecuat ii cu diferent iala totala exacta
Aceste ecuat ii diferent iale au forma general a P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (1),
care poate scris a n forma
dy
dx
=
M(x, y)
N(x, y)
,
n care semnicat ia noilor funct ii M(x, y) si N(x, y) este clar a.
Nu orice ecuat ie de forma (1) este cu diferent ial a total a. Condit ia necesar a
si sucienta ca membrul drept din (1) sa e o diferent ial a total a exact a este
ca funct iile P(x, y) si Q(x, y) sa admit a derivate part iale de ordinul I si aceste
derivate s a satisfac a condit ia
P
y
=
Q
x
.
Acest a condit ie asigur a existent a unei funct ii F(x, y) astfel ncat
dF(x, y) = P(x, y)dx +Q(x, y)dy,
n care P(x, y) =
F
x
, Q(x, y) =
F
y
.
Atunci ecuat ia ecuat ia devine dF(x, y) = 0, de unde obt inem F(x, y) = C,
adica solut ia ecuat iei diferent iale este o curb a integral a dat a sub form a im-
plicit a. Pentru a g asi efectiv forma funct iei F, x am un punct A
0
(x
0
, y
0
) si
luam un punct arbitrar A(x, y). Deoarece expresia P(x, y)dx +Q(x, y)dy este
o diferent ial a total a, atunci interala acestei expresii ntre A
0
si A nu depinde
de drumul ce le uneste, ci numai de capetele A
0
si A. Integr am atunci ntre
A
0
(x
0
, y
0
) si B(x, y
0
), pe un drum paralel cu axa Ox, apoi ntre B(x, y
0
) si
A(x, y), pe un drum paralel cu axa Oy. Atunci
_
A
A
0
P(x, y)dx +Q(x, y)dy =
_
A
A
0
dF(x, y) = F(x, y) = C.
Lect ia 2
Ecuat ii lineare si cu parametru
2.1 Ecuat ii de ordinul I liniare
Obiective:
1. Prezentarea ecuat iei diferent iale liniara de ordinul I si a dou a metode
de rezolvare a acesteia.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de ecuat ii diferent iale de ordinul I,
care se pot reduce la ecuat ii diferent iale liniare (ecuat ii de tip Bernoulli si
Riccati).
3. Sunt prezentate pe scurt ecuat iile diferent iale cu parametru precum si
cele mai cunoscute astfel de ecuat ii: ecuat iile Lagrange si ecuat iile Clairaut.
4. Prezentarea rezultatului central al teoriei ecuat iilor diferent iale liniare de
ordinul I: teorema privind existent a si unicitatea solut iei unei astfel de ecuat ii,
teorem a datorat a lui Picard.
Denumirea de ecuat ii liniare este dat a de faptul c a la astfel de ecuat ii at at
funct ia necunoscuta c at si derivata ei apar doar la puterea nt ai. Aceste ecuat ii
au forma general a
13
14 LECT IA 2. ECUAT II LINEARE SI CU PARAMETRU
(1) y
+P(x)y = Q(x).
In cazul n care Q(x, y) 0 spunem ca avem o ecuat ie omogen a, deci

y
+P(x)y = 0.
Vom indica doua metode de rezolvare a ecuat iei (1).
Metoda 1.
Se rezolva nt ai ecuat ia omogen a, folosind tehnica de la ecuat iile cu variabile
separabile:
y
+P(x)y = 0
dy
dx
= P(x)y
dy
y
= P(x)dx.
De aici, prin integrare, n ambii membri
_
y
y
0
ds
s
=
_
x
x
0
P(t)dt, y
0
= y(x
0
) lny lny
0
=
_
x
x
0
P(t)dt
y = y
0
e
_
x
x
0
P(t)dt
Not am cu C = y(x
0
) si cu y
0
(x) solut ia general a a ecuat iei omogene. Asadar
y
0
(x) = Ce
_
x
x
0
P(t)dt
.
Pentru determinarea solut iei generale a ecuat iei neomogene, vom folosi
metoda variat iei constantele. Asta nseamn a c a vom presupune c a C din
expresia solut iei ecuat iei omogene devine funct ie. Vom cauta o solut ie par-
ticular a a ecuat iei neomogene sub forma y
p
(x) = C(x)y
0
(x). Funct ia C(x)
se determina prin fort area acestui y
p
(x) s a e efectiv solut ie pentru ecuat ia
neomogen a:
C
y
0
+Cy
0
+PCy
0
= Q C
y
0
= Q C
=
Q
y
0
_
x
x
0
C
(t)dt =
_
x
x
0
Q(t)
y
0
(t)
dt.
2.2. ECUAT II REDUCTIBILE LA ECUAT II LINIARE 15
Folosim acum faptul c a C(x
0
) = y
0
si tinem cont de expresia lui y
0
(x), astfel
ca obt inem
C(x) = y
0
+
_
x
x
0
Q(t)e
_
s
x
0
P()d
dt
y
p
(x) = e
_
x
x
0
P(t)dt
_
y
0
+
_
x
x
0
Q(t)e
_
s
x
0
P()d
dt
_
.
Metoda 2.
Inmult im n ambii membri ai ecuat iei neomogene init iale cu

e
_
x
x
0
P()d
si obt inem succesiv:
y
e
_
x
x
0
P()d
+P(x)ye
_
x
x
0
P()d
= Q(x)e
_
x
x
0
P()d
d
sx
_
ye
_
x
x
0
P()d
_
= Q(x)e
_
x
x
0
P()d
Integram acum n ambii membri :
ye
_
x
x
0
P()d
C =
_
x
x
0
Q(s)e
_
s
x
0
P()d
ds
Pentru x = x
0
obt inem y(x
0
) C = 0 si deci C = y(x
0
) = y
0
astfel ca, n nal,
solut ia devine
y(x) = e
_
x
x
0
P()d
_
y
0
+
_
x
x
0
Q(s)e
_
s
x
0
P()d
ds
_
.
2.2 Ecuat ii reductibile la ecuat ii liniare
2.3 Ecuat ii Bernoulli
Aceste ecuat ii diferent iale au forma general a
y
+P(x)y = Q(x)y
, = 0 si = 1.
Sa remarc am faptul ca restrict ia = 0, 1 nu este esent ial a, este impus a doar
de metoda de abordare a ecuat iilor Bernoulli. Daca = 0 sau = 1 se obt in
direct ecuat ii diferent iale liniare.
Primul pas n abordarea ecuat iilor Bernoulli este nmult irea n ambii membri
ai formei geberale cu y
, deci:
y
+P(x)y
1
= Q(x).
Se face apoi schimbarea de funct ie y
1
(x) = z(x), relat ie n care se deriveaz a
n raport cu x si se obt ine (1 )y
= z
. Atunci ecuat ia init ial a devine

1
1
z
+P(x)z = Q(x)
z
+ (1 )P(x)z = (1 )Q(x),
adica o ecuat ie diferent ial a liniar a.
2.4 Ecuat ii Riccati
Sunt ecuat ii diferent iale a c aror form a general a este
y
= P(x)y
2
+Q(x)y +R(x).
Pentru a aa solut ia general a a ecuat iilor Riccati, trebuie s a se cunoasc a o
solut ie particular a a lor. Dac a nu este dat a explicit o astfel de solut ie particu-
lar a, atunci se poate tatona o solut ie particular a, c aut and-o de forma funct iilor
P(x), Q(x) sau R(x).

In cele ce urmeaza vom presupune cunoscut a o solut ie
particular a pe care o not am cu y
1
. Pentru a reduce o ecuat ie Riccati la o
ecuat ie liniar a vom indica dou a metode.
Metoda 1.
2.4. ECUAT II RICCATI 17
Se face schimbarea de funct ie z(x) = y(x)y
1
(x), relat ie din care, prin derivare,
conduce la z
= y
1
. Introducem n ecuat ia Riccati init ial a si obt inem
z
= Py
2
+Qy +R (Py
2
1
+Qy
1
+R)
z
= zPy +zPy
1
+zQ
z
(2Py
1
+Q) z = Pz
2
,
adica am obt inut o ecuat ie Bernoulli cu = 2, din care se va obt ine apoi o
ecuat ie liniar a.
Metoda 2.
Not am cu y
1
o solut ie particular a a ecuat iei Riccati si facem schimbarea de
funct ie
y(x) = y
1
(x) +
1
z(x)
y
= y
z
2
.
Introducem n ecuat ia init ial a si, dup a reducerea termenilor asemenea, se
obt ine
z
2
= P
1
z
2
+ 2y
1
P
1
z
+Q
1
z
2
.
In aceast a ultim a ecuat ie nmult im cu z

2
si obt inem
z
+ (2P(x)y
1
(x) +Q(x)) = P(x).
Se observa c a prin metoda a doua se obt ine direct o ecuat ie diferent ial a liniar a.
2.5 Ecuat ii diferent iale cu parametru
Denumirea este sugerat a de faptul c a n rezolvarea acestor ecuat ii se introduce
ntotdeauna un parametru, de obicei notat cu p. De asemenea, solut ia acestor
ecuat ii are forma parametric a:
_
x = x(p)
y = y(p)
Ecuat iile cu parametru sunt usor de recunoscut, c aci n locul formei cunoscute
y
= f(x, y) ele au forma y = f(x, y
). Dup a ce se face notat ia y
= p o
ecuat ie cu parametru se transformantr-o ecuat ie diferent ial a de un tip anterior
studiat. Cu notat ia y
= p ecuat ia cap at a forma y = f(x, p). Avem

y
= p
dy
dx
= p dy = pdx.
Apoi din
y = f(x, p) dy =
f
x
dx +fracfpdp.
Egal am cele dou a expresii ale lui dy:
dy =
f
x
dx +
f
p
dp
_
p
f
x
_
dx +
f
p
dp = 0.
Aceasta este o ecuat ie diferent ial a n care funct ia necunoscuta este x iar vari-
abile este p. Tipul ecuat iei este unul anterior studiat. Solut ia va x = (p)
iar din y = f(x, p) se va obt ine y = f((p), p) = (p), adic a solut ia nal a va
dat a n forma parametric a. Sunt consacrate dou a tipuri de ecuat ii diferent iale
cu parametru: ecuat ia Lagrange si ecuat ia Clairaut.
2.6. ECUAT IA LAGRANGE 19
2.6 Ecuat ia Lagrange.
Are forma generala (1) y = xf(y
) + g(y
) cu condit ia f(x) = x. Se face deci

notat ia y
= p si atunci din (1) avem y = xf(p) + g(p). Egal am, ca n cazul

general, cele doua expresii pentru dy si obt inem
dy =

x
(xf(p) +g(p)) dx +

p
(xf(p) +g(p)) dp
dy = f(p)dx +xf
(p)dp +g
(p)dp = pdx
(f(p) p)) dx + (xf
(p) +g
(p)) dp = 0
(f(p) p))
dx
dp
+xf
(p) = g
(p)
dx
dp
+
f
(p)
f(p) p
x =
g
(p)
f(p) p
.
Ultima ecuat ie este o ecuat ie diferent ial a linear a, n funct ia necunoscuta x, de
variabil a p, si deci va da solut ia x = (p). Apoi funct ia y se determina cu
formula y = (p)f(p) + g(p) = (p). Asadar, solut ia ecuat iei Lagrange este
una parametrica.
2.7 Ecuat ia Clairaut
Are forma generala (1) y = xy
+ g(y
), adic a surprinde tocmai situat ia ex-

ceptat a de la ecuat ia Lagrange. Din y
= p obt inem dy = pdx iar din

y = xp + g(p) avem dy = pdx + (x +g
(p)) dp. Egal am cele dou a expresii ale

lui dy si reducem termenul pdx, care apare n ambii membri. Se obt ine ecuat ia
(x +g
(p)) dp = 0. Atunci dp = 0 de unde p = C =constant a. Deci y
= C de
unde rezulta y = Cx+C
1
, C
1
= constant a. Avem astfel un exemplu de solut ie
singular a. Pe de alt a parte, din x + g
(p) = 0 se obt ine x = g
(p) = (p) si
atunci y = pg
(p) +g(p) = (p), adic a, din nou, solut ia este parametric a.

In cele ce urmeaza vom demonstra un rezultat central n teoria ecuat iilor

diferent iale. Este un rezultat calitativ care asigur a existent a si unicitatea
solut iei pentru problema Cauchy asociat a unei ecuat ii diferent iale ordinare,
de ordinul I. Reamintim ca pentru problema Cauchy se xeaza un punct x
0
n
plan si se noteaz a y
0
= y(x
0
). Deci problema Cauchy este :
_
y
= f(x, y)
y
0
= y(x
0
).
(2.1)
Pentru a > 0 si b > 0 se consider a dreptunghiul D dat de urm atorul produs
cartezian D = [x
0
a, x
0
+a] [y
0
b, y
0
+b], adic a
D =
_
(x, y) R
2
/|x x
0
| a, |y y
0
| b
_
.
2.8 Teorema lui Picard
Teorema 1 Presupunem satisfacute ipotezele:
i) f este funct ie continu a pe domeniul D n ambele variabile;
ii) f este funct ie Lipschitz n raport cu variabila y, pe D.
Atunci, problema Cauchy (1) admite o solut ie y = (x) denit a pe intervalul
|x x
0
| h, unde
h = min
_
a,
b
M
_
, M = sup
(x,y)D
|f(x, y)|.
In plus, solut ia problemei este unic a.

Demonstrat ie. Reamintim denit ia funct iei Lipschitz:
y
1
, y
2
[y
0
b, y
0
+b], L > 0 astfel ncat
|f(x, y
1
) f(x, y
2
)| L|y
1
y
2
| , x [x
0
a, x
0
+a].
O presupusa solut ie a problemei Cauchy y = (x) trebuie s a satisfac a condit ia
Cauchy (x
0
) = y
0
si nlocuit a n ecuat ie o transforma pe acesta n identitate:
2.8. TEOREMA LUI PICARD 21
(x) = f(x, (x)). Integr am aceast a ecuat ie pe intervalul [x

0
, x] si obt inem
_
x
x
0
()d =
_
x
x
0
f(, ())d
(x) (x
0
) =
_
x
x
0
f(, ())d.
Folosind condit ia Cauchy, se obt ine
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(, ())d. (2.2)
Asadar, daca funct ia este o solut ie a problemei Cauchy (2.1) atunci ea sat-
isface ecuat ia integral a (2.2). Vom demonstra acum si rezultatul reciproc si
anume dac a funct ia satisface ecuat ia (2.2), atunci este o solut ie a problemei
Cauchy.

Intr-adevar, dac a n (2.2) nlocuim x cu x
0
se obt ine
(x
0
) = y
0
+
_
x
0
x
0
f(, ())d = y
0
.
Apoi, deriv am n (2.2), membru cu membru si folosind regula de derivare
a integralei cu parametru, obt inem
(x) = f(x, (x)), deci satisface si

condit ia Cauchy si ecuat ia din problema Cauchy.
Demonstrat ia acestor dou a rezultate ne d a dreptul ca, n cele ce urmeaza, n
loc s a rezolv am problema Cauchy (2.1) vom rezolva ecuat ia integral a (2.2). Cu
o sugestie dat a de forma ecuat iei (2.2) vom construi un sir de funct ii a c arui
limita este tocmai solut ia ecuat iei (2.2), deci a problemei Cauchy (2.1).

In
ultima parte a demonstrat iei vom ar ata c a solut ia este unica. Pentru existent a
solut iei vom construi sirul de funct ii {y
n
}
nN
astfel:
y
1
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(, y
0
)d, y
n
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(, y
n1
())d, n 2.
Sirul este construit astfel ncat |x x
0
| h. Se arat a f ar a dicultate c a sirul
este bine construit, n sensul c a argumentele funct iei f sunt din domeniul D.
Demonstram acum c a sirul este convergent. Folosind denit ia lui M si faptul
ca f este funct ie Lipschitz, obt inem succesiv:
|y
1
(x) y
0
| M(x x
0
),
|y
2
(x) y
1
(x)|
_
x
0
x|f(, y
1
() f(, y
0
)|d
L
_
x
0
x|y
1
() y
0
|d LM
_
x
0
x( x
0
)d = LM
(x x
0
)
2
2
.
Se demonstreaza imediat prin induct ie matematica, prin analogie cu calculele
de mai sus, ca:
|y
n
(x) y
n1
(x)| L
n1
M
(x x
0
)
n
n!
.
Este clar c a sirul poate scris n forma
y
n
=y
n
y
n1
+y
n1
y
n1
+...+y
1
y
0
+y
0
=y
0
+
n
k=1
(y
k
y
k1
) .
Atunci sirul y
n
nN
poate privit ca sirul sumelor part iale ale seriei
y
0
+
k=1
(y
k
y
k1
) .
Aceasta serie este convergent a deoarece este de o serie numeric a convergent a,
si anume de seria
|y
0
| +
k=1
L
k1
M
h
k
k!
.
Se stie ca sirul sumelor part iale este chiar uniform convergent. Apoi un sir uni-
form convergent are proprietatea de ereditate, adic a transmite propriet at ile
termenilor s ai si limitei. Deoarece termenii sirului sunt funct ii continue, de-
ducem astfel ca si limita sa este funct ie continu a. Not am cu (x) limita
sirului, deci (x) = lim
n
y
n
(x). Ne propunem s a ar at am c a funct ia (x),
astfel denita, este solut ia problemei Cauchy (2.1), adic a conform cu prima
parte a demonstrat iei, (x) este solut ia ecuat iei (2.2). Daca trecem la limita
n relat ia de denit ie a sirului y
nnN
y
n
(x) = y
0
+
_
x
f(, y
n1
())d
obt inem
(x) = y
0
+
_
x
f(, ())d.
2.8. TEOREMA LUI PICARD 23
Cum (x
0
) = y
0
, deducem ca satisface ecuat ie (2.2). S a demonstr am acum
unicitattea solut iei. Presupunem, prin reducere la absurd, ca ar mai o funct ie
care s a satisfac a problema Cauchy (2.1), deci si ecuat ia (2.2). Atunci
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(, ())d.
Pe de alt a parte, avem
y
n
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(, y
n1
())d.
Dac a sc adem ultimele doua relat ii, obt inem
|y
n
(x) (x)|
_
x
x
0
|f(, y
n1
()) f(, ())|d
L
_
x
x
0
|y
n1
() ()|d L
2
_
x
x
0
|y
n2
() y
n1
()|d.
Din aproape n aproape se obt ine, n nal
|y
n
(x) (x)| L
n1
M
h
n
n!
.
Prin trecere la limit a cu n deducem ca este limita sirului {y
n
}
nN
si
cum limita unui sir este unica, deducem ca .
Observat ie.

In demonstrat ia unicit at ii solut iei este esent ial faptul ca f este
funct ie Lipschitz. Daca se renunt a la aceast a ipoteza, atunci problema Cauchy
are solut ie, dar aceasta nu mai este unic a, asa cum arm a si rezultatul urmator,
pe care l dam f ar a demonstrat ie.
Teorema 2 (Peano). Consider am problema Cauchy (2.1), formulat a ca n
Teorema lui Picard, n care ns a funct ia f este doar continua n ambele vari-
abile (deci f nu este si funct ie Lipschitz). Atunci problema (2.1) are cel put in
o solut ie.
.
Lect ia 3
Ecuat ii de ordin superior
3.1 Ecuat ii liniare de ordin superior
[Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior] Obiective:
1. Se prezint a ecuat iile diferent iale de ordin superior cu coecient i variabili
si cu coecient i constant i.
2. Pentru ecuat iile diferent iale de ordin superior omogene, sunt prezentate
not iunile de independent a a solut iilor precum si sistemul fundamental de solut ii
pentru astfel de ecuat ii.
Denit ia 1 Se numeste ecuat ie diferent iala de ordinul n liniar a si neomogen a
o ecuat ie de forma
a
n
(x)y
(n)
(x)+a
n1
(x)y
(n1)
(x)+...+a
1
(x)y
(x)+a
0
(x)y(x)=f(x), (3.1)
n care funct ia necunoscuta este y = y(x), x [a, b]. Coecient ii ecuat iei si
membrul drept sunt funct ii date si continue pe [a, b], deci a
i
, f C
0
[a, b].
Dac a f(x) 0, obt inem ecuat ia omogen a, deci
a
n
(x)y
(n)
(x)+a
n1
(x)y
(n1)
(x)+...+a
1
(x)y
(x)+a
0
(x)y(x)=0. (3.2)
25
26 LECT IA 3. ECUAT II DE ORDIN SUPERIOR
Pentru formularea problemei Cauchy, se adaug a condit iile init iale:
y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
1
, y
(n1)
(x
0
) = y
n1
, (3.3)
n care y
0
, y
1
, ..., y
n1
sunt cantit at i date, deci cunoscute. Punctul x
0
este xat
arbitrar, x
0
[a, b]. Condit iile init iale precizeaza, de ecare dat a, valoarea
init ial a a funct iei necunoscute si ale derivatelor sale pan a la ordinul de derivare
n 1.

In cazul de fat a problema Cauchy este problema format a din ecuat ia
(3.1) si condit iile init iale (3.3).
Denit ia 2 Se numeste solut ie a problemei Cauchy, dat a de (3.1) si (3.3),
o funct ie = (x), x [a, b], C
n
[a, b], care veric a condit iile init iale
(3.3) si nlocuit a n ecuat ia (3.1) o transform a pe aceasta n identitate.
Introducem operatorul diferent ial L prin
L = a
n
d
n
dx
n
+a
n1
d
n1
dx
n1
+... +a
0
d
dx
+a
0
(3.4)
si atunci ecuat ia (3.1) cap at a forma mai simpl a
(1
) Ly(x) = f(x), x [a, b]

Propozit ia 1 Operatorul diferent ial introdus n (3.4) este liniar:
L(y
1
+y
2
) = Ly
1
+Ly
2
, L(y) = Ly
L(
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
Ly
1
+
2
Ly
2
.
Demonstrat ie. Armat iile sunt imediate av andn vedere liniaritatea operat iei
de derivare:
(f +g)
(n)
= f
(n)
+g
(n)
, (f)
(n)
= f
(n)
.
Sa mai remarc am forma mai simpl a a ecuat iei omogene, folosind operatorul L,
introdus n (3.4), adic a Ly(x) = 0. De asemenea, dac a y
1
, y
2
,..., y
n
sunt solut ii
pentru ecuat ia omogen a, atunci si funct ia y =
n
i=1
C
i
y
i
, unde C
1
, C
2
,..., C
n
sunt constante, este de asemenea solut ie pentru ecuat ia omogen a.

Intr-adevar,
avem Ly
i
= 0 (pentru ca y
i
este solut ie) si, n baza liniaritat ii lui L,
Ly = L
_
n
i=1
C
i
y
i
_
=
n
i=1
L(C
i
y
i
) =
n
i=1
C
i
L(y
i
) = 0.
3.1. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR 27
Denit ia 3 Funct iile y
1
, y
2
,..., y
n
se numesc liniar independente pe inter-
valul [a, b] dac a nu exist a o combinat ie liniara a lor f ar a ca tot i coecient ii
combinat iei sa e nuli, adic a daca
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0
1
=
2
= ... =
n
= 0.
Exemplu. Funct iile 1, x, e
x
sunt liniar independente pe R caci dac a avem
1
+
2
x +
3
e
x
= 0, x R atunci
1
=
2
=
3
= 0.

Intr-adevar, d am
lui x valorile 0, 1 si 1 si obt inem un sistem liniar si omogen de ecuat ii n
necunoscutele
i
al c arui determinant este nenul, deci admite numai solut ia
banal a.
Denit ia 4 Se numeste wronskian al funct iilor y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x), deter-
minantul denit prin
W(x) = W (y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) =
=
y
1
(x), y
2
(x), ... y
n
(x)
y
1
(x), y
2
(x), ... y
n
(x)

y
(n1)
1
(x), y
(n1)
2
(x), ... y
(n1)
n
(x)
Teorema 1 Daca funct iile y

1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x) sunt liniar dependente, atunci
wronskianul lor este nul, deci W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0, x [a, b].
Demonstrat ie Pentru ca funct iile y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x) sunt liniar depen-
dente, deducem ca exist a coecient ii
1
,
2
,...,
n
, nu tot i nuli, astfel ncat s a
avem
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0. Deriv am aceast a relat ie, succesiv, membru
cu membru, si obt inem sistemul de ecuat ii
_
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0
1
y
(n1)
1
+
2
y
(n1)
2
+... +
n
y
(n1)
n
= 0
Am obt inut un sistem liniar si omogen n necunoscutele
1
,
2
,...,
n
. Dar,
conform cu ipoteza, acest sistem admite si solut ii nenule.
Deducem astfel ca determinantul sistemului (care este tocmai wronskianul
funct iilor y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x)) trebuie s a e nul, deci W(x) = 0.
Observat ie Folosind negarea n teorema anterioar a, se obt ine un alt rezultat
care este mai util n aplicat ii decat cel din Teorema 1. Asadar avem urm atorul
rezultat.
Teorema 2 Daca x
0
[a, b] astfel nc at wronskianul lor este nenul,
W (y
1
(x
0
), y
2
(x
0
), ..., y
n
(x
0
)) = 0,
atunci funct iile y
1
(x), y
2
(x),..., y
n
(x) sunt liniar independente pe [a, b].
Un rezultat foarte important privind wronskianul unui sistem de funct ii este
de urmatoarea teorem a, datorat a lui Liouville.
Teorema 3 (Liouville) Daca exista un punct x
0
[a, b] astfel nc at s a avem
W(x
0
) = 0, atunci W(x) = 0, x [a, b].
Demonstrat ie. Folosind regula de derivare a unui determinant, se obt ine
ecuat ia
dW
dx
=
a
n1
(x)
a
n
(x)
W(x)
dW
W
=
a
n1
(x)
a
n
(x)
dx.
Se integreaza ultima ecuat ie (care este cu variabile separabile) pe intervalul
[x
0
, x] si se obt ine
W(x) = W(x
0
)e
_
x
x
0
a
n1
()
an()
d
.
Av and n vedere ipoteza c a W(x
0
) = 0 si t inand cont c a funct ia exponent ial a
este strict pozitiva, se deduce c a W(x) = 0, x [a, b].
Observat ie. Av andn vedere rezultatele din ultimele dou a teoreme, deducem
ca dac a un sistem de funct ii este liniar independent ntr-un punct x
0
[a, b]
atunci funct iile sunt liniar independent pe ntreg intervalul [a, b].
Teorema 4 S a presupunem c a funct iile y
1
, y
2
, ..., y
n
, y C
n1
[a, b] satisfac
condit iile W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0 pe intervalul [a, b] si W(y
1
, y
2
, ..., y
n
, y) = 0 pe
intervalul [a, b].
Atunci exist a constantele C
i
, i = 1, 2, ..., n astfel nc at s a avem
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
n
.
Demonstrat ie.

In baza primei ipoteze, avem
y
1
y
2
... y
n
y
y
1
y
2
... y
n
y

y
(n1)
1
y
(n1)
2
... y
(n1)
n
y
(n1)
y
(n)
1
y
(n)
2
... y
(n)
n
y
(n)
= 0.
Putem sa scriem
y
1
y
2
... y
n
y
y
1
y
2
... y
n
y

y
(n1)
1
y
(n1)
2
... y
(n1)
n
y
(n1)
y
(k)
1
y
(k)
2
... y
(k)
n
y
(k)
= 0, k = 0, 1, 2, ..., n
Dezvolt am acest determinat dup a ultima linie si obt inem
1
y
(k)
1
+
2
y
(k)
2
+... +
n
y
(k)
n
+
0
y
(k)
= 0, (3.5)
n care
0
este tocmai wronskianul funct iilor y
1
, y
2
,...,y
n
si care este nenul, n
baza primei ipoteze a teoremei. Deci putem mp art i cu
0
n ecuat ia (3.5),
scrisa pentru k = 0 si obt inem
y =

1
0
y
1
+

2
0
y
2
+... +

n
0
y
n
. (3.6)
Folosind notat ia

i
(x)
0
(x)
=
i
(x), relat ia (3.6) devine
y =
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
. (3.7)
Demonstrat ia se ncheie daca ar at am c a
i
sunt constante, i = 1, 2, ..., n.

In
acest scop derivam succesiv n (3.7) si, de ecare dat a folosim (3.5) astfel c a
se obt ine sistemul de ecuat ii
_
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0
1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0
1
y
(n1)
1
+
2
y
(n1)
2
+... +
n
y
(n1)
n
= 0
Acesta este un sistem algebric liniar si omogen n necunoscutele
i
al c arui
determinant este tocmai wronskianul W(y
1
, y
2
, ..., y
n
= 0 si atunci sistemul
admite doar solut ia banal a
i
= 0 si deci
i
= C
i
=constant, i = 1, 2, ..., n.
Denit ia 5 Se numeste sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia omogen a
(3.2), un sistem de funct ii y
1
, y
2
,...,y
n
care au wronskianul nenul, deci
W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0.
Dup a Teorema 4, dac a se cunoaste un sistem fundamental de solut ii y
1
, y
2
,...,y
n
pentru ecuat ia omogen a (3.2), atunci solut ia general a a acestei ecuat ii este
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
n
, unde C
i
sunt constante, i = 1, 2, ..., n.
Exemplu. Fie ecuat ia x
2
y
2xy
+2y = 0 care are solut iile y

1
= x, y
2
= x
2
.
Se constat a imediat c a W(y
1
, y
2
) = x = 0 pe R\ {0}. Atunci y
1
si y
2
formeaza
un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia dat a si deci solut ia general a
a ecuat iei este y = C
1
y
1
+C
2
y
2
, unde C
1
si C
2
sunt constante.
In ncheierea acestui paragraf facem cateva considerat ii asupra problemei

Cauchy dat a de (3.2) si (3.3).
Teorema 5 Daca pentru ecuat ia (3.2) se cunoaste un sistem fundamental de
solut ii, denite pe [a, b], atunci exista o singur a solut ie a acestei ecuat ii care
sa satisfac a condit iile init iale (3.3).
Demonstrat ie. Dup a Teorema 4, dac a se cunoaste un sistem fundamental
de solut ii y
1
, y
2
,...,y
n
pentru ecuat ia omogen a (3.2), atunci solut ia general a
a acestei ecuat ii este y = C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
, unde C
i
sunt constante,
i = 1, 2, ..., n. Oblig am aceast a solut ie sa verice condit iile init iale si obt inem
sistemul
_
_
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) +... +C
n
y
n
(x
0
) = y
0
C
1
y
1
(x
0
) +C
2
y
2
(x
0
) +... +C
n
y
n
(x
0
) = y
1
C
1
y
(n1)
1
(x
0
) +C
2
y
(n1)
2
(x
0
) +... +C
n
y
(n1)
n
(x
0
) = y
n1
Am obt inut un sistem algebric liniar si neomogenn necunoscutele C
1
, C
2
,...,C
n
.
Determinantul sistemului este wronskianul funct iilor y
1
, y
2
,...,y
n
si deci este
nenul caci am presupus ca funst iile y
1
, y
2
,...,y
n
formeaza un sistem funda-
mental de solut ii. Deci sistemul admite solut ie unica. Cum constantele C
1
,
C
2
,...,C
n
sunt unice, deducem ca solut ia y de mai sus este unica.
Exemplu. Fie ecuat ia y
6y
+ 11y
6y = 0 cu solut iile y
1
= e
x
,
y
2
= e
2x
, y
3
= e
3x
. Se verica imediat (cu ajutorul wronskianului) c a aceste
funct ii formeaz a un sistem fundamental de solut ii. Atunci solut ia general a a
ecuat iei date este y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+C
3
e
3x
. Dac a impunem condit iile Cauchy
y(0) = y
(0) = 0 si y
(0) = 1 obt inem ca problema Cauchy are ca singur a

solut ie funct ia
y =
1
2
e
x
e
2x
+
1
2
e
3x
.
In propozit ia urm atoare, demonstram un rezultat prin care se poate reduce

ordinul unei ecuat ii diferent iale.
Propozit ia 2 Daca pentru ecuat ia neomogen a (3.1) se cunoaste o solut ie
y
1
(x), atunci ordinul ecuat iei devine n 1 daca se face schimbarea de funct ie
z(x) =
y(x)
y
1
(x)
.
Demonstrat ie. Avem succesiv
y = y
1
z y
= y
1
z +y
1
z
= y
1
z + 2y
+y
1
z
.
Prin induct ie matematica se obt ine imediat
y
(n)
=
n
k=0
C
k
n
y
(nk)
1
z
(k)
.
Aceste derivate se nlocuiesc n ecuat ia (3.1) si se obt ine o ecuat ie n funct ia z
care are coecientul lui z nul, pentru c a y
1
este solut ie a ecuat iei (3.1).
Se noteaza apoi z
= u si astfel se obt ine o nou a ecuat ie diferent ial a n

funct ia necunoscuta u care are ordinul n 1.
Exemplu. Fie ecuat ia de ordinul II y
+2xy
2y = 0 cu solut ia y
1
= x. Facem
schimbarea de funct ie y(x) = xz(x), calcul am derivatele lui y, le nlocuim n
ecuat ie si obt inem noua ecuat ie xz
+2(1+x
2
)z
= 0. Facem o nou a schimbare

de funct ie z
(x) = u(x) si obt inem ecuat ia de ordinul I xu
+2(1+x
2
)u = 0.
Lect ia 4
Ecuat ii lineare neomogene
4.1 Ecuat ii de ordin superior neomogene
Obiective:
1. Este expusa metoda variat iei constantelor pentru aarea unei solut ii
particulare pentru ecuat iile diferent iale de ordin superior neomogene.
2. Pentru ecuat iile diferent iale de ordin superior omogene, cu coecient i
constant i, se ataseaza ecua- t ia caracteristic a si se analizeaza cazurile c and
ecuat ia caracteristic a are r ad acini reale simple, r ad acini reale multiple, r ad acini
complexe simple si r ad acini complexe conjugate.
3. Pentru ecuat iile diferent iale de ordin superior neomogene sunt prezen-
tate dou a metode pentru determinarea unei solut ii particulre si anume metoda
variat iei constantelor si metoda sugestiv a.
4. Pentru ecuat ia diferent iala Euler, care are coecient ii variabili, este
prezentat algoritmul de reducere a acesteia la o ecuat ie cu coecient i constant i.
Forma general a a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n liniar a si neomogena
este
a
n
y
(n)
(x)+a
n1
y
(n1)
(x)+...+a
1
y
(x)+a
0
y(x)=f(x), (4.1)
33
34 LECT IA 4. ECUAT II LINEARE NEOMOGENE
unde x [a, b].
Dac a introducem operatorul diferent ial L prin
L = a
n
d
n
dx
n
+a
n1
d
n1
dx
n1
+... +a
1
d
dx
+a
0
, (4.2)
ecuat ia cap at a forma
Ly(x) = f(x). (4.3)
Teorema care urmeaza furnizeaza metoda de aare a solut iei generale a ecuat ii
neomoege.
Teorema 1 Solut ia general a a ecuat iei neomogene se obt ine adun and la solut ia
general a a ecuat iei omogene o solut ie particular a a ecuat iei neomogene.
Demonstrat ie. Deci, dac a not am cu y
O
solut ia general a a ecuat ie omogene,
cu y
p
o solut i particular a a ecuat ie neomogene si y
G
solut ia general a a ecuat ie
neomogene, atunci avem de demonstrat relat ia
y
G
= y
O
+y
p
Fie y(x) o solut ie a ecuat iei neomogene, Ly(x) = f(x). Presupunem cunoscut a
o solut ie particular a a ecuat iei neomogene, y
p
.
Facem schimbarea de funct ie y(x) = y
p
(x) +z(x). Atunci avem
L(y) = L(y
p
+z) +L(y
p
) +L(z), adic a f(x) = f(x) +L(z) astfel c a L(z) = 0,
adica z este solut ie a ecuat iei omogene. Dar orice solut ie a ecuat iei omogene
are forma z(x) = C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
, unde y
1
, y
2
,...,y
n
este un sistem
fundamental de solut ii pentru ecuat ia omogen a. Revenind la schimbarea de
funct ie de mai sus ca y = y
p
+ C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
si demonstrat ia se
ncheie.
Urmeaz a s a indicam o metod a pentru determinarea unei solut ii particulare
a ecuat iei neomogene. Cea mai generala metod a este cea propusa de Lagrange,
numit a metoda variat iei constantelor.
Teorema 2 Daca funct iile y
1
, y
2
,...,y
n
formeaz a un sistem fundamental de
solut ii pentru ecuat ia omogen a, atunci o solut ie particular a a ecuat iei neomo-
gene este
y
p
(x) = C
1
(x)y
1
(x) +C
2
(x)y
2
(x) +... +C
n
(x)y
n
(x), (4.4)
4.1. ECUAT II NEOMOGENE 35
unde funct iile C
1
(x), C
2
(x), ..., C
n
(x) veric a sistemul
_
_
y
1
C
1
+y
2
C
2
+... +y
n
C
n
= 0
y
1
C
1
+y
2
C
2
+... +y
n
C
n
= 0
y
(n2)
1
C
1
+y
(n2)
2
C
2
+... +y
(n2)
n
C
n
= 0
y
(n1)
1
C
1
+y
(n1)
2
C
2
+... +y
(n1)
n
C
n
=
f(x)
an(x)
(4.5)
Demonstrat ie. Deoarece funct iile y
1
, y
2
,...,y
n
formeaza un sistem funda-
mental de solut ii pentru ecuat ia omogen a, atunci solut ia general a a ecuat iei
omogene este z(x) = C
1
y
1
+ C
2
y
2
+ ... + C
n
y
n
n care C
i
sunt constante. Fie
funct ia y(x) = C
1
(x)y
1
+C
2
(x)y
2
+... +C
n
(x)y
n
obt inuta din z nlocuind con-
stantele C
i
cu funct iile C
i
(x). Ar at am c a dac a funct iile C
i
(x) verica sistemul
(4.5), atunci y este o solut ie particular a a ecuat iei neomogene. Derivam suc-
cesiv n expresia lui y si, dup a ce folosim ecuat iile sistemului (4.5), obt inem
urmatorul sistem
_
_
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
n
y
= C
1
y
1
+C
2
y
2
+... +C
n
y
y
(n1)
= C
1
y
(n1)
1
+C
2
y
(n1)
2
+... +C
n
y
(n1)
n
y
(n)
= C
1
y
(n)
1
+C
2
y
(n)
2
+... +C
n
y
(n)
n
+
f(x)
an
Inmult im prima ecuat ie cu a

0
, a doua cu a
1
,..., ultima cu a
n
iar relat iile obt nute
se aduna membru cu membru. Obt inem ecuat ia
a
n
y
(n)
+a
n1
y
(n1)
+ ... +a
1
y
+a
0
y =
= C
1
_
a
n
y
(n)
1
+a
n1
y
(n1)
1
+... +a
1
y
1
+a
0
y
1
_
+
+C
2
_
a
n
y
(n)
2
+a
n1
y
(n1)
2
+... +a
1
y
2
+a
0
y
2
_
+
+... +C
n
_
a
n
y
(n)
n
+a
n1
y
(n1)
n
+... +a
1
y
n
+a
0
y
n
_
+f(x).
Dar, parantezele drepte care sunt coecient i pentru C
1
, C
2
,...,C
n
sunt nule,
deoarece funct iile y
i
sunt solut ii pentru ecuat ia omogen a. Astfel, ecuat ia de
mai sus devine a
n
y
(n)
+ a
n1
y
(n1)
+ ... + a
1
y
+ a
0
y = f(x), ceea ce arat a c a
y este solut ie pentru ecuat ia neomogen a.
4.2 Ecuat ii diferent iale de ordin superior cu
coecient i constant i
Vom studia nt ai ecuat iile diferent iale de ordinul n omogene, care au forma
generala
a
n
y
(n)
(x) +a
n1
y
(n1)
(x) +... +a
1
y
(x) +a
0
y(x) = 0, x [a, b] (4.6)
n care a
i
=constant, i = 1, 2, ..., n.
Pentru astfel de ecuat ii se poate determina ntotdeauna un sistem fun-
damnetal de solut ii.

In acest scop, se cauta solut ii sub forma y(x) = Ae
x
unde A este o constant a A = 0 iar este un parametru complex, C.
Deriv am succesiv expresia lui y, derivatele obt inute se nlocuiesc n ecuat ia
(4.6) si g asim
Ae
x
_
a
n
n
+a
n1
n1
+... +a
1
+a
0
_
= 0.
Deoarece A = 0 si e
x
= 0 deducem ca
a
n
n
+a
n1
n1
+... +a
1
+a
0
= 0. (4.7)
In felul acesta am obt inut o ecuat ie algebrica n necunoscuta care se numeste

ecuat ie caracteristica atasat a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n.

In cele
ce urmeaza, vom aborda ecuat ia (4.6) prin intermediul ecuat iei sale caracter-
istice (4.7). Distingem mai multe cazuri:
Cazul 1. Presupunemnt ai c a ecuat ia (4.7) are toate r ad acinile reale si simple
1
=
2
= ... =
n
. Atunci funct iile y
1
(x) = e
1
x
, y
2
(x) = e
2
x
,..., y
n
(x) = e
nx
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia (4.6) deoarece aceste
funct ii au wronskianul nul.

Intr-adevar, nlocuind n expresia wronskianului,
vom obt ine un determinant Vandermonde:
W(y
1
, y
2
, ..., y
n
) =
1
x
e
2
x
e
nx
1
e
1
x
2
e
2
x

n
e
nx

n1
1
e
1
x
n1
2
e
2
x

n1
n
e
nx
=
4.2. ECUAT II CU COEFICIENT I CONSTANT I 37
= e
(
1
+
2
+...+n)x
1 1 1
1

2

n
2
1

2
2

2
n

n1
1

n1
2

n1
n
=
= e
(
1
+
2
+...+n)x

1j<in
(a
i
a
j
) = 0.
Cazul 2. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a (4.7) are toate r ad acinile
complexe, simple. Atunci ecuat ia caracteristic a are grad par. Dac a admite
r ad acina
1
= + i atunci admite si rad acina
2
= i, care este com-
plex conjugata primei rad acini. Consider am cunoscute formula lui Euler de
la numere complexe si regula de derivare a funct iei exponent ilae, de exponent
complex
e
z
= e
x+iy
= e (cos y +i sin y)
_
e
x
_
= e
x
, C.
Corespunzator celor dou a r ad acini complexe ale ecuat iei caracteristice, pentru
ecuat ia diferent ial a (4.6) se ia solut ia
e
x
(C
1
cos x +C
2
sin x)
Analog pentru o alt a r ad acin a complex a a ecuat iei caracteristice. Atunci, ntr-
o manier a asem an atoare celei din cazul 1, se arat a c a aceste funct ii au wron-
skianul nenul, deci formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
omogen a.
Cazul 3. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a are o r ad acin a real a
1
, mul-
tipl a de ordinul m. Atunci funct iile e
1
x
, xe
1
x
, x
2
e
1
x
,..., x
m1
e
1
x
sunt liniar
independente, ceea ce se poate constata cu ajutorul wronskianului. De aseme-
nea, se folosesc relat iile
L
_
x
k
e
x
_
= L
_
d
k
d
k
_
e
x
_
_
=
d
k
d
k
_
L
_
e
x
__
,
unde L este operatorul diferent ial introdus n prima parte a lect iei.
Cazul 4. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a (4.7) are o r ad acin a complex a
multipla de ordinul m,
1
= +i. Atunci ea admite si rad acina
2
= i,
care este complex conjugata primei tot multipl a de ordinul m. Atunci solut ia
ecuat iei diferent iale va
e
x
__
C
0
+C
1
x + ... +C
m1
x
m1
_
cos x+
+
_
B
0
+B
1
x +... +B
m1
x
m1
_
sin x
_
.
4.3 Ecuat ii diferent iale de ordinul n neomo-
gene
O solut ie particular a a ecuat iei neomogene se poate determina folosind metoda
variat iei constantelor, expus a n prima parte a lect iei. Din cauza particu-
larit at ii ecuat iei de a avea coecient ii constant i, se poate folosi si o metoda
sugestiv a, n sensul c a solut ia particular a a ecuat iei neomogene sa e c autat a
de forma termenul liber al ecuat iei, deci de forma funct iei f(x). Se disting
urmatoarele cazuri.
Cazul 1. Presupunem ca funct ia termen liber a ecuat iei, f(x), are forma
f(x) = e
x
P(x), unde P(x) este o funct ie polinomial a. Se testeaza nt ai dac a
este rad acin a pentru ecuat ia caracteristic a. Dac a nu este, atunci solut ia
particular a y
p
(x) se caut a de forma y
p
(x) = e
x
Q(x), unde Q(x) este o funct ie
polinomial a, de acelasi grad cu P, dar cu alt i coecient i. Coecient ii lui Q se
detrmina oblig and y
p
sa e efectiv solut ie pentru ecuat ia diferent ial a. Dac a
este rad acin a pentru ecuat ia caracteristic a, multipl a de ordinul m, atunci
solut ia particular a y
p
p
(x) = x
m
e
x
Q(x), unde Q(x) este
o funct ie polinomial an situat ia de mai sus si care se determin a la fel ca mai sus.
f(x) = e
x
[A(x) cos x +B(x) sin x], unde A(x) si B(x) sunt funct ii polino-
miale, nu neaparat de acelasi grad. Se testeaz a nt ai dac a +i este rad acin a
pentru ecuat ia caracteristic a. Dac a nu este, atunci solut ia particular a y
p
(x) se
4.4. ECUAT II DIFERENTIALE DE TIP EULER 39
cauta de forma
y
p
(x) = e
x
[P(x) cos x +Q(x) sin x] ,
unde P(x) si Q(x) sunt funct ii polinomiale, de acelasi grad si anume de
grad=max{gradA, gradB}. Dac a + i este rad acin a pentru ecuat ia car-
acteristica, multipl a de ordinul m, atunci solut ia particular a y
p
(x) se caut a
de forma y
p
(x) = x
m
e
x
[P(x) cos x +Q(x) sin x], unde P(x) si Q(x) sunt
funct ii polinomiale n situat ia de mai sus. Coecient ii pentru P si Q se de-
trmin a oblig and y
p
sa e efectiv solut ie pentru ecuat ia diferent ial a, si se pro-
cedeaza la identicare.
f(x) = f
1
(x) + f
2
(x), unde au formele corespunz atoare cazurile 1, respectiv
2. Atunci solut ia particular a y
p
p
(x) = y
p1
(x) +y
p2
(x),
unde y
p1
(x) si y
p2
(x) sunt solut iile particulare de la cazurile 1, respectiv 2.
4.4 Ecuat ii diferent iale de tip Euler
O ecuat ie diferent ial a de tip Euler este un exemplu de ecuat ie cu coecient i
variabili pentru care se poate determina un sistem fundamental de solut ii,
pentru ecuat ia omogen a. Ecuat iile diferent iale de tip Euler au forma generala
a
n
x
n
y
(n)
+a
n1
x
n1
y
(n1)
+... +a
1
xy
+a
0
y = f(x),
n care coecient ii a
i
sunt constant i si dat i, iar funct ia termen liber f este de
asemenea dat a.
O ecuat ie diferent ial a de tip Euler este usor de recunoscut pentru c a mono-
mul din fat a unei derivate are acelasi grad cu ordinul de derivare al funct iei
necunoscute.
Se face schimbarea de variabila x = e
t
, dac a x > 0 sau x = e
t
, dac a x < 0
si ecuat ia Euler se transforma ntr-o ecuat ie cu coecient i constant i. Dup a
modelul de derivare expus mai jos
y
=
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
1
x
=
dy
dt
e
t
y
=
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dx
_
=
d
dx
_
dy
dt
e
t
_
=
=
d
dt
_
dy
dt
e
t
_
e
t
= e
2t
_
d
2
y
dt
2

dy
dt
_
,
se obt ine ca regul a general a
y
(k)
= e
kt
_
d
k
y
dt
k
+b
k1
d
k1
y
dt
k1
+... +b
1
dy
dt
_
,
n care coecient ii b
i
sunt constant i. Coecientul din fat a lui y
(k)
este x
k
= e
kt
si atunci cand nlocuimn ecuat ia init ial a exponent ialele dispar, deci se obt ine
o ecuat ie cu coecient i constant i.
Lect ia 5
Sisteme de ecuat ii diferent iale
5.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare
Obiective:
1. Sunt prezentate dou a metode de rezolvare a sistemelor de ecuat ii diferen-
t iale liniare. Metoda reducerii este metoda prin care abordarea unui sistem
de ecuat ii diferent iale se reduce la rezolvarea unei ecuat ii diferent iale de or-
din superior. A doua metod a, metoda ecuat iei caracteristice, este destul de
asem an atoare cucea din cazul ecuat iilor diferent iale de ordin superior.
2. Pentru sistemele de ecuat ii diferent iale liniare nepmogene sunt ex-
puse dou a metode pentru a determina o solut ie particular a. Prima metod a,
metoda variat iei constantelor (metoda lui Lagrange) propune o solut ie partic-
ular a pornind de la solut ia general a a formei omogene a respectivului sistem
de ecuat ii diferent iale. Prin a doua metod a se propune o solut ie particular a de
forma vectorului termen liber.
41
42 LECT IA 5. SISTEME DE ECUAT II DIFERENTIALE
Forma general a a unui sistem de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul I este
_
_
y
1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
)
y
2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
)
n
= f
n
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
)
(5.1)
n care funct iile necunoscute sunt y
i
= y
i
(x), i = 1, 2, ..., n. Funct iile f
i
(x), i =
1, 2, ..., n sunt date si sucient de regulate pentru a permite operat iile matem-
atice ce se fac asupra lor pentru a rezolva sistemul sistemul de ecuat ii. Daca
toate funct iile f
i
(x) sunt liniare n argumentele lor, atunci sistemul devine
liniar si are forma generala
_
_
y
1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+... +a
1n
y
n
+b
1
y
2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+... +a
2n
y
n
+b
2
n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+... +a
nn
y
n
+b
n
(5.2)
Si la sistemul (5.2) funct iile necunoscute sunt y
i
= y
i
(x), x [a, b] iar funct iile
coecient i a
ij
= a
ij
(x) si funct iile termen liber b
i
= b
i
(x) sunt date. Dac a tot i
b
i
= 0, i = 1, 2, ..., n, atunci sistemul capat a forma sa omogen a.
Un sistem de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul I capat a o form a mai
simpl a dac a folosim scrierea matriceala
Y
= AY +b, unde Y =
_
_
_
_
_
y
1
y
2
y
n
_
_
_
_
_
,
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
, b =
_
_
_
_
_
b
1
b
2
b
n
_
_
_
_
_
. (5.3)
Ne propunem sa ar at am c a o ecuat ie diferent ial a liniar a de ordinul n se
reduce la un sistem de n ecuat ii diferent iale liniare de ordinul I cu n funct ii
necunoscute. De exemplu, ecuat ia de ordinul doi y
ky = 0 se reduce la un
sistem de doua ecuat ii diferent iale de ordinul I cu dou a funct ii necunoscute.
5.1. SISTEME DE ECUAT II DIFERENTIALE LINIARE 43
Intr-adevar, dac a folosim notat iile y

1
(x) = y(x) si y
2
(x) = y
1
(x), obt inem
sistemul liniar
_
y
1
(x) = y
2
(x)
y
2
(x) = ky
1
(x)
In general, pentru ecuat ia a

n
y
n
+a
n1
y
n1
+... +a
1
y
+a
0
y = f se folosesc
notat iile y
1
= y, y
2
= y
, y
3
= y
,..., y
n
= y
(n1)
si atunci obt inem sistemul
liniar
_
_
y
1
(x) = y
2
(x)
y
2
(x) = y
3
(x)
y
n1
(x) = y
n
(x)
y
n
(x) = f(x)
1
an
(a
0
y
1
+a
1
y
2
+... +a
n1
y
n
)
Vom expune dou a metode de rezolvare un sistem de n ecuat ii diferent iale
liniare de ordinul I.
Metoda 1.
Analogia de mai sus dintre o ecuat ie diferent ial a liniar a de ordinul n si
un sistem de n ecuat ii diferent iale liniare de ordinul I sugereaz a o prim a
metod a de rezolvare a sistemelor de ecuat ii diferent iale liniare si pe care o
vom numi metoda reducerii. Aceasta const a n reducerea sistemului la o
ecuat ie diferent ial a cu o singur a funct ie necunoscuta, n general de ordin egal
cu numarul ecuat iilor din sistem. Mai precis, se xeaza o funct ie necunos-
cut a, s a zicem y
n
, si se expliciteaza celelalte funct ii necunoscute mpreuna cu
derivatele lor cu ajutorul lui y
n
. Se obt ine o ecuat ie diferent ial a de ordinul n
n funct ia necunoscuta y
n
.
Exemplu. Sa consider am sistemul particular
_
y
1
= 4y
1
y
2
y
2
= 5y
1
+ 2y
2
Prin derivare obt inem y
1
= 4y
1
y
2
si y
2
= 5y
1
+2y
2
din care, prin combinat ii
evidente, rezulta y
1
6y
1
+ 13y
1
= 0, adic a o ecuat ie diferent ial a de ordinul
doi, cu o singura funct ie necunoscuta, y
1
.
Metoda 2.
Vom expune acum o metod a care aminteste de rezolvarea ecuat iilor diferent iale
cu coecient i constant i. Se numeste metoda ecuat iei caracteristice. Pen-
tru sistemul dat se cauta solut ii de forma
Y =
_
_
_
_
_
y
1
y
2
y
n
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
C
1
C
2
C
n
_
_
_
_
_
e
x
=
_
_
_
_
_
C
1
e
x
C
2
e
x
C
n
e
x
_
_
_
_
_
Se obliga acest Y sa e efectiv solut ie si dupa ce simplicam cu e
x
obt inem
urmatorul sistem algebric, liniar si omogen
_
_
(a
11
) C
1
+a
12
C
2
+... +a
1n
C
n
= 0
a
21
C
1
+ (a
22
) C
2
+... +a
2n
C
n
= 0
a
n1
C
1
+a
n2
C
2
+... + (a
nn
) C
n
= 0
Pentru ca sistemul sa admit a si solut ii diferite de solut ia banal a, trebuie ca
determinantul sistemului s a e nul, adica
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
= 0.
Dup a calcularea determinantului se obt ine o ecuat ie algebrica de gradul n n
necynoscuta , de forma
n
+b
1
n1
+... +b
n1
+b
0
= 0, (5.4)
care se numeste ecuat ia caracteristica a sistemului. Aici se vede analogia cu
ecuat ia caracteristic a atasat a ecuat iilor diferent iale de ordinul n.

In felul acesta
am redus problema rezolv arii sistemului de ecuat ii diferent iale la rezolvarea
ecuat iei sale caracteristice care este o ecuat ie algebrica polinomial a.
5.1. SISTEME DE ECUAT II DIFERENTIALE LINIARE 45
Ca si n cazul ecuat iilor diferent iale de ordinul n, vom distinge mai multe
cazuri, n funct ie de natura r ad acinilor ecuat iei caracteristice.
Cazul 1. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a are o r ad acin a real a simpl a
1
.
Solut ia sistemului se caut a de forma y
1
= C
1
e
1
x
, y
2
= C
2
e
1
x
,...,y
n
= C
n
e
1
x
,
care se obliga s a verice sistemul de ecuat ii diferent iale. Se va obt ine un sistem
algebric de n 1 ecuat ii n necunoscutele C
1
, C
2
, ..,C
n
. Se vor explicita, de
exemplu, constantele C
2
, C
3
,...,C
n
n funct ie de C
1
iar, n nal, se va lui C
1
o
valoare particular a.
Cazul 2. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a are o r ad acin a complex a
simpl a
1
= + i. Pentru ca ecuat ia caracteristic a are coecient i reali,
ea va admite si rad acina complex conjugat a
2
= i. Solut ia sistemului se
cauta de forma
Y =
_
_
_
_
_
C
1
cos x +B
1
sin x
C
2
cos x +B
2
sin x
C
n
cos x +B
n
sin x
_
_
_
_
_
e
x
Introducem solut ia gasit a n sistemul de ecuat ii diferent iale init ial si, prin
metoda identic arii, se obt ine un sistem algebric din care se determina con-
stantele C
2
, B
2
, C
3
, B
3
,...,C
n
, B
n
n funct ie de C
1
si B
1
, iar n nal se dau
valori particulare pentru C
1
si B
1
.
Cazul 3. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a are o r ad acin a real a, , mul-
tipl a de ordinul m. Caut am solut ia sistemului de ecuat ii diferent iale sub forma
Y =
_
_
_
_
_
C
11
+C
12
x + ... +C
1m
x
m1
C
21
+C
22
x + ... +C
2m
x
m1
C
n1
+C
n2
x +... +C
nm
x
m1
_
_
_
_
_
e
x
Coecient ii C
ij
se determina ca n cazul doi.
Cazul 4. Presupunem ca ecuat ia caracteristic a are o r ad acin a complex a
1
= +i, (deci automat are si conjugata,
2
= i), multipl a de ordinul
m. Caut am solut ia sistemului de ecuat ii diferent iale sub forma
Y=
_
_
_
_
_
(C
11
+...+C
1m
x
m1
)cos x+(B
11
+...+B
1m
x
m1
)sin x
(C
21
+...+C
2m
x
m1
)cos x+(B
21
+...+B
2m
x
m1
)sin x
(C
n1
+...+C
nm
x
m1
)cos x+(B
n1
+...+B
nm
x
m1
)sin x
_
_
_
_
_
e
x
5.2 Sisteme cu coecient i constant i
[Sisteme cu coecient i constant i]
Prin analogie cu algoritmul de rezolvare al ecuat iilor diferent iale de ordin
superior, algoritmul de rezolvare al sistemelor neomogene de ecuat ii diferent iale
este urm atorul:
i) se ataseaza sitemul omogen si se aa solut ia sa general a;
ii) se aa o solut ie particular a a sistemului neomogen;
iii) solut ia general a a sistemului meomogen se obt ine prinnsumarea solut iei
generale a sistemului omogen cu solut ia particular a a sistemului neomogen.
Deoarece algoritmul pentru determinarea solut iei generale a sistemului omo-
gen a fost deja expus, a mai r amas s a indicam metode pentru a aa o solut ie
particular a a sistemului neomogen. Ca si n cazul ecuat iilor diferent iale de
ordin superior, sunt dou a metode: metoda variat iei constantelor, aceiasi ca
n cazul sistemelor cu coecient i variabili si metoda sugestiv a. C at priveste
aceasta ultim a metod a, prezent am trei cazuri.
Cazul 1. Presupunem ca tot i termenii liberi ai sistemului sunt polinoame,
care pot de grade diferite, adic a de forma
(f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x))
T
= (P
1
(x), P
2
(x), ..., P
n
(x))
T
Atunci o solut ie particular a a sistemului neomogen va luat a de forma
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
= (Q
1
(x), Q
2
(x), ..., Q
n
(x))
T
n care Q
i
sunt polinoame de grade egale, si anume
grQ
1
= grQ
2
= ... = grQ
n
= max{grP
1
, grP
2
, ..., grP
n
}.
5.2. SISTEME CU COEFICIENT I CONSTANT I 47
Coecient ii polinoamelor Q
i
se a a oblig and vectorul coloan a
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
sa verice efectiv sistemul diferent ial neomogen, proced andu-se apoi la identi-
care.
Cazul 2. Presupunem ca tot i termenii liberi ai sistemului neomogen sunt
de forma
(f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x))
T
= (P
1
(x), P
2
(x), ..., P
n
(x))
T
e
x
unde P
i
sunt polinoame, care pot de grade diferite. Atunci o solut ie partic-
ular a a sistemului neomogen va luat a de forma
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
= (Q
1
(x), Q
2
(x), ..., Q
n
(x))
T
e
x
daca nu este rad acin a pentru ecuat ia caracteristic a atasat a sistemului omogen.
Aici, Q
i
sunt polinoame de grade egale, si anume
grQ
1
= grQ
2
= ... = grQ
n
= max{grP
1
, grP
2
, ..., grP
n
}.
Coecient ii polinoamelor Q
i
se a a oblig and vectorul coloan a
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
sa verice efectiv sistemul diferent ial neomogen, proced andu-se apoi la iden-
ticare. Daca este rad acin a pentru ecuat ia caracteristic a atasat a sistemului
omogen, multipla de ordinul m, atunci o solut ie particular a a sistemului neo-
mogen va luat a de forma
(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
= (Q
1
(x), Q
2
(x), ..., Q
n
(x))
T
x
m
e
x
n care polinoamele Q
i
sunt n situat ia de mai sus si se determina n maniera
expusa mai sus. Trebuie sa remarc am c a, prin particularizarea lui = 0, n
cazul 2, obt inem cazul 1.
Cazul 3. Presupunem ca termenii liberi ai sistemului neomogen sunt de forma
f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x))
T
=
=
_
(P
1
(x), ..., P
n
(x))
T
cos x + (R
1
(x), ..., R
n
(x))
T
sin x
_
e
x
Dac a +i nu este rad acin a pentru ecuat ia caracteristic a atasat a sistemului
omogen, atunci o solut ie particular a a sistemului neomogen va luat a de forma
y
p
(x) = (y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
=
=
_
(Q
1
(x), ..., Q
n
(x))
T
cos x + (S
1
(x), ..., S
n
(x))
T
sin x
_
e
x
Dac a + i este rad acin a pentru ecuat ia caracteristic a atasat a sistemului
omogen, de ordin m, atunci o solut ie particular a a sistemului neomogen va
luat a de forma
y
p
(x) = (y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
T
=
=
_
(Q
1
(x), ..., Q
n
(x))
T
cos x + (S
1
(x), ..., S
n
(x))
T
sin x
_
x
m
e
x
Polinoamele Q
i
si S
i
sunt n situat ia expus a la cazul 2 si se determina n aceiasi
maniera.
Lect ia 6
Sisteme autonome
6.1 Sisteme autonome de ecuat ii diferent iale
Obiective:
1. Este prezentat a not iunea de integral a prim a pentru sistemele autonome
de ecuat ii diferent iale liniare.
2. Rezolvarea sistemelor autonome este redus a la rezolvarea sistemelor
caracteristice atasate lor, iar rezolvarea acestora din urm a se reduce la deter-
minarea unui num ar de integrale prime liniar independente.
3. Sunt prezentate sistemele simetrice de ecuat ii diferent iale si se dovedeste
echivalent a dintre acestea si sistemele autonome de ecuat ii diferent iale.
Se considera funct iile f
i
: D R, D R
n
, f
i
C
1
(D), i = 1, 2, ..., n.
Denit ia 1 Se numeste sistem diferent ial autonom un sistem de ecuat ii diferen-
t iale de ordinul I, neliniare, de forma
_
_
y
1
= f
1
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
y
2
= f
2
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
n
= f
n
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
(6.1)
49
50 LECT IA 6. SISTEME AUTONOME
n care funct iile f
1
, f
2
,...,f
n
nu sunt simultan nule pe D.
Denumirea este sugerat a de faptul c a funct iile f
i
(x), i = 1, 2, ..., n nu depind
explicit de variabila x. Reamintim c a ecuat iile diferent iale ale unui sistem
neautonom au forma y
i
= f
i
(x, y
1
, y
2
, ..., y
n
), deci variabila x apare explicit.
Denit ia 2 Funct ia : D R, C
1
(D) se numeste integral a prim a
pentru sistemul autonom (6.1) daca pentru solut ie (y
1
, y
2
, ..., y
n
) a sistemului
avem (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C, unde C este o constant a.
Nu trebuie nt eles ca funct ia este constant a, ci valoarea ei calculata pen-
tru o solut ie a sistemului este constant a. De exemplu, funct ia (x, y) = sin x+y
este integrala prim a pentru un sistem diferent ial autonom de doua ecuat ii cu
doua necunoscute care admite solut ia y
1
=arcsinx, y
2
= 2 x.

Intr-adevar,
(y
1
, y
2
) = sin y
1
+ y
2
= x + 2 x = 2. Valoarea constantei C depinde de
solut ia sistemului pentru care se calculeazafunct ia , deci pentru alta solut ie
a sistemului, valoarea funct iei va alt a constant a.
Anticipam c a rezolvarea unui sistem autonom de ecuat ii diferent iale se
reduce la aarea unui anumit num ar de integrale prime ale sale. Vom ncepe
prin a indica tehnici pentru a aa integrale prime.
Teorema 1 Funct ia : D R, C
1
(D) este integral a prim a pe D pentru
sistemul autonom (1) daca si numai dac a satisface ecuat ia
f
1
(y
1
, ..., y
n
)

y
1
+f
2
(y
1
, ..., y
n
)

y
2
+... +f
n
(y
1
, ..., y
n
)

y
n
= 0,
(y
1
, ..., y
n
) D. (6.2)
Demonstrat ie. Necesitatea Presupunem ca funct ia este integrala prim a
pentru sistemul (6.1), deci, pentru orice solut ie (y
1
, y
2
, ..., y
n
) a sistemului,
avem (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C. Prin diferent iere, obt inem d(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0,
adica
y
1
y
1
+

y
2
y
2
+... +

y
n
y
n
= 0.
Insa din ecuat iile sistemului avem y
k
= f
k
si atunci ecuat ia de mai sus devine
y
1
f
1
+

y
2
f
2
+... +

y
n
f
n
= 0,
6.1. SISTEME AUTONOME DE ECUAT II DIFERENTIALE 51
adica tocmai ecuat ia (6.2).
Sucient a. Presupunem ca funct ia satisface ecuat ia (6.2). Trebuie s a
ar at am c a este integrala prim a pentru sistemul (6.1). Luam o solut ie oarecare
a sistemului, (y
1
, y
2
, ..., y
n
) si vrem sa ar at am c a (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C. De fapt,
ar at am c a d(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0. Deoarece (y
1
, y
2
, ..., y
n
) este solut ie pentru
sistem, avem y
k
= f
k
. Pentru ca satisface ecuat ia (2) si f
k
= y
k
, deducem
y
1
y
1
+

y
2
y
2
+... +

y
n
y
n
= 0,
adica d(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = 0 de unde deducem ca (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C, pentru
orice solut ie (y
1
, y
2
, ..., y
n
) a sistemului.
Denit ia 3 Funct iile
1
,
2
,...,
p
cu p n, care sunt integrale prime pentru
sistemul atronom (1), sunt liniar independente ntr-un punct x
0
[a, b] dac a
rang
_
D(
1
,
2
, ...,
p
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
_
= rang
_
_
_
_
_
_
1
y
1
1
y
2
...

1
yn
2
y
1
2
y
2
...

2
yn

p
y
1
p
y
2
...
p
yn
_
_
_
_
_
_
= p n,
matricea jacobian a ind calculat a n x
0
[a, b].
Teorema 2 Sistemul diferent ial autonom (6.1) nu poate avea mai mult de
n 1 integrale prime independente.
Demonstrat ie. Conform cu denit ia integralelor prime independente, rangul
matricii iacobiene, care este dreptunghiular a, nu poate dep asi n. S a ar at am
ca rangul acestei matrici nu poate n, deci sistemul nu poate avea n integrale
prime independente. Presupunem, prin reducere la absurd, ca sistemul (6.1)
admite n integrale prime independente. Deci rangul matricii iacobiene atasat a
celor n integrale prime, care acum devine p atratica, este n, deci determinantul
acestei matrici este nenul:
D(
1
,
2
, ...,
p
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
= 0.
Conform cu teorema 1, ecare integral a prim a satisface o ecuat ie de forma
(6.2). Se obt ine urmatorul sistem de ecuat ii
_
1
y
1
f
1
+

1
y
2
f
2
+... +

1
yn
f
n
= 0,
2
y
1
f
1
+

2
y
2
f
2
+... +

2
yn
f
n
= 0,
n
y
1
f
1
+
n
y
2
f
2
+... +
n
yn
f
n
= 0
(6.3)
Avem deci un sistem algebric liniar, p atratic, omogen, n care necunoscutele
sunt funct iile f
1
, f
2
,...,f
n
. Pentru ca acest sistem are determinantul nenul,
deducem ca el admite numai solut ia banal a. Deci toate funct iile f
1
, f
2
,...,f
n
sunt nule, contrar cu denit ia unui sistem autonom.
D am acum, f ar a demonstrat ie, un rezultat care completeaza rezultatul din
teorema 2 n privint a num arului de integrale prime. Rezultatul este atribuit
lui Pontreaghin.
Teorema 3 Sistemul autonom (6.1) nu poate avea mai put in de n1 integrale
prime independente.
Observat ie. Dac a confrunt am rezultatele din teorema 2 si teorema 3 deducem
ca orice sistem autonom are exact n 1 integrale prime independente. Ast-
fel, rezolvarea unui sistem autonom revine la aarea a n 1 integrale prime
independente.
Cele mai uzuale sisteme autonome sunt n trei dimensiuni si atunci re-
zolvarea lor nseamn a determinarea a dou a integrale prime independente.
6.2 Sisteme diferent iale simetrice
Pornim de la un sistem diferent ial autonom si t inem cont c a o ecuatie din acest
sistem, sa zicem prima, dy
1
/dx = f
1
poate scris a si n forma dy
1
/f
1
= dx.
Analog se scriu si celelalte ecuat ii ale sistemului.
6.2. SISTEME DIFERENT IALE SIMETRICE 53
Denit ia 4 Se numeste sistem simetric, un sistem diferent ial de forma
dy
1
f
1
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
=
dy
2
f
2
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
= ...
dy
n
f
n
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
. (6.4)
Reamintim c a funct iile f
1
, f
2
, ..., f
n
nu pot simultan nule. Se face convent ia
ca dac a una din funct iile f
1
, f
2
, ..., f
n
este nul a, atunci raportul, corespunz ator
ei, din sistemul simetric (6.4) lipseste. Am ar atat cum un sistem autonom
poate adus la forma sa simetrica. Reciproc, unsistem simetric poate scris
sub forma unui sistem autonom. Scriem ca rapoartele din (6.4) sunt toate
egale cu ultimul:
dy
1
f
1
=
dy
n
f
n
dy
1
dy
n
=
f
1
f
n
,
dy
2
dy
n
=
f
2
f
n
, ...,
dy
n1
dy
n
=
f
n1
f
n
.
Folosim notat iile g
i
= f
i
/f
n
si consideram ca variabil a independent a pe u = y
n
si obt inem:
dy
1
du
= g
1
,
dy
2
du
= g
2
, ...,
dy
n1
du
= g
n1
,
care este un sistemul autonom de n1 ecuat ii diferent iale n funct iile necunos-
cute y
1
, y
2
, ..., y
n1
de variabila independent a u = y
n
.
Dup a ce am stabilit ca rezolvarea unui sistem autonom (n baza considerat ii-
lor de mai sus, deci si a unui sistem simetric) revine la aarea a n1 integrale
prime independente, trebuie acum sa indicam tehnici pentru determinarea in-
tegralelor prime. Cea mai general a metod a este cea a combinat iilor liniare,
expusa n teorema care urmeaz a.
Teorema 4 Presupunem determinate funct iile
i
=
i
(y
1
, y
2
, ..., y
n
), unde
i
: D R, D R
n
,
i
C
1
(D), i = 1, 2, ..., n astfel nc at
1
f
1
+
2
f
2
+... +
n
f
n
= 0
1
dy
1
+
2
dy
2
+... +
n
dy
n
=
= d, = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
Atunci funct ia : D R este integral a prim a pentru sistemul (6.4).
Demonstrat ie. Lu am (y
1
, y
2
, ..., y
n
) o solut ie oarecare a sistemului (4) si sa
ar at am c a (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C. Scriem ecuat iile sistemului simetric n forma
dy
1
=
f
1
f
n
, dy
2
=
f
2
f
n
, ..., dy
n1
=
f
n1
f
n
, dy
n
=
f
n
f
n
.
Inlocuim aceste diferent iale n a doua ipotez a a teoremei si obt inem
1
dy
1
+
2
dy
2
+...+
n
dy
n
=
=
_
1
f
1
f
n
+
2
f
2
f
n
+...+
n1
f
n1
f
n
+
n
f
n
f
n
_
dy
n
=d
dy
n
f
n
(
1
f
1
+
2
f
2
+...+
n
f
n
)=d d = 0 (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = C.
Observat ie. Practic, teorema propune amplicarea rapoartelor ce denesc
sistemul simetric cu
i
, care n general sunt funct ii de variabilele y
1
, y
2
, ..., y
n
,
astfel ncat suma num ar atorilor s a e nul a. Condit ia a doua din teorem a se
realizeaza aproape de la sine. Reamintim c a dac a o funct ie f
i
este nul a, atunci
dy
i
= 0, deci y
i
= C (practic aceasta este o integral a prim a particular a) si
atunci sistemul simetric nu mai cont ine raportul respectiv.
Vom da un exemplu particular de sistem simetric n trei dimensiuni cu
scopul de a urm ari concret metoda furnizata de teorem a.

Intr-un domeniu
din spat iul euclidian cu trei dimensiuni pentru care x = y, x = z si y = z,
consideram sistemul (n funct iile necunoscute x, y, z de variabila t):
dx
y z
=
dy
z x
=
dz
x y
.
i) Lu am ca factori de amplicare
1
=
2
=
3
= 1 si atunci obt inem
1.(y z) + 1.(z x) + 1.(x y) = 0, deci dx +dy +dz = d(x +y +z) = 0 de
unde x +y +z = C si am g asit prima integral a prim a
1
(x, y, z) = x +y +z.
Am folosit aici propriet at i ale proport iilor derivate.
ii) Amplicam acum cele trei rapoarte cu
1
= x,
2
= y,
3
= z, respectiv
si obt inem x(y z) + y(z x) + z(x y) = 0. Atunci xdx + ydy + zdz =
d(x
2
/2 + y
2
/2 + z
2
/2) = 0 de unde rezult a x
2
+ y
2
+ z
2
= C si atunci a doua
integrala prim a este
2
(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
. Mai trebuie vericat ca cele
6.2. SISTEME DIFERENT IALE SIMETRICE 55
doua integrale prime sunt independente. Avem matricea iacobiana
_

1
x
1
y
1
z
2
x
2
y
2
z
_
=
_
1 1 1
2x 2y 2z
_
care are rangul doi din cauza ipotezei impuse unui sistem simetric ca m acar
un numitor sa e nenul.
O alt a metod a pentru determinare de integrale prime, care este mai put in
generala, const a n cuplarea convenabil a a rapoartelor pentru a putea separa
variabilele, apoi integr amn ecare membru unde avem o singur a variabil a.
Lect ia 7
Ecuat ii cu derivate part iale
7.1 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I
Obiective:
1. O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul I liniara este abordat a prin
prisma sistemului s au caracteristic, care este un sistem simetric. Rezolvarea
sistemului caracteristic este redus a la determinarea unui num ar de integrale
prime liniar independente.
2. Este apoi expus a forma general a a unei ecuat ii cu derivate part iale de
ordinul I cvasi-liniar a precum si algoritmul cum aceasta este redus a la o ecuat ie
liniar a cu derivate part iale de ordinul I.
3. At at pentru ecuat ia cu derivate part iale de ordinul I liniara cat si pentru
ecuat ia cvasi-liniara este prezentat a Problema Cauchy precum si tehnicile
de abordare ale acestora.
4.

In nalul lect iei sunt abordate ecuat iile neliniare cu derivate part iale
de ordinul I. Este propus a o procedur a pentru a obt ine sistemul caracteristic
atasat acestor ecuat ii precum si modalitatea de a obt ine integrala general a a
acestor ecuat ii prcum si a unei integrale particulare.
Denit ia 1 Se numeste ecuat ie diferent ial a cu derivate part iale de ordinul I
57
58 LECT IA 7. ECUAT II CU DERIVATE PARTIALE
liniar a si omogena o ecuat ie de forma
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
u
x
1
+P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
u
x
2
+... +
+P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
u
x
n
= 0 (7.1)
n care funct ia necunoscut a este u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Funct iile coecient i P
i
= P
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) sunt date si au propriet at ile P
i
:
D R, D R
n
, P
i
C
1
(D), i = 1, 2, ..., n si nu se anuleaza simultan pe
domeniul D.
Denit ia 2 Se numeste solut ie pentru ecuat ia (7.1) o funct ie
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
),
: D R, D R
n
astfel nc at C
1
(D) si nlocuit a n (7.1) o transforma
pe aceasta n identitate.
Denit ia 3 Se numeste sistem caracteristic asociat ecuat iei cu derivate part iale
(7.1) urm atorul sistem simetric
dx
1
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
=
dx
2
P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
= ... =
dx
n
P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(7.2)
Se remarca faptul c a funct iile de la numitorii sistemului (7.2) sunt funct iile
coecient ale ecuat iei (1).
Observat ie. Anticipam c a rezolvarea unei ecuat ii cu derivate part iale revine
la rezolvarea sistemului sau caracteristic, care este un sistem simetric pentru
care, dupa cum am demonstrat deja, rezolvarea nseamn a determinarea a n1
integrale prime independente.
Teorema care urmeaza demonstreaz a faptul c a rezolvarea unei ecuat ii cu
derivate part iale revine la rezolvarea sistemului s au caracteristic.
Teorema 1 Condit ia necesar a si sucient a ca funct ia : D R
n
R sa
e solut ie pentru ecuat ia (7.1) este ca sa e integral a prim a pentru sistemul
caracteristic (7.2).
7.1. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I 59
Demonstrat ie. Sucient a Presupunem ca este integrala prim a pentru
sistemul caracteristic (7.2). Conform cu teorema de caracterizare a integralei
prime, satisface ecuat ia
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)

x
1
+P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)

x
2
+... +
+P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)

x
n
= 0,
adica veric a ecuat ia (7.1).
Necesitatea. Presupunem ca este solut ie pentru ecuat ia (7.1) si sa ar at am
ca este inegral a prim a pentru sistemul (7.2). Pentru aceasta luam o solut ie
arbitrar a (x
1
, x
2
, ..., x
n
) a sistemului (7.2) si ar at am c a (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C.
Astfel, daca calcul am diferent iala funct iei constatam
d =

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+... +

x
n
dx
n
=
=

x
1
P
1
P
n
dx
n
+

x
2
P
2
P
n
dx
n
+... +

x
n
P
n
P
n
dx
n
=
dx
n
P
n
_
P
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)

x
1
+P
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)

x
2
+...+
P
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)

x
n
_
=0,
n care am folosit faptul c a satisface ecuat ia (7.1). Deoarece d = 0 deducem
ca (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C, adic a este integrala prim a.
Teorema care urmeaza indica modalitatea prin care se aa solut ia general a
a unei ecuat ii cu derivate part iale de forma (7.1).
Teorema 2 Presupunem cunoscute funct iile
1
,
2
, ...,
n1
care sunt inte-
grale prime independente pentru sistemul caracteristic (7.2). Atunci orice
funct ie : R
n1
R, C
1
(R
n1
), care are ca argumente cele n 1
integrale prime, este solut ie pentru ecuat ia cu derivate part iale (7.1).
Demonstrat ie. Trebuie sa vericam c a funct ia u = (
1
,
2
, ...,
n
) nlocuit a
n ecuat ia (7.1) o transform a pe aceasta n identitate. Calculam derivatele
part iale ale funct iei u:
u
x
1
=

1
x
1
+

2
x
1
+... +

n1
n1
x
1
u
x
2
=

1
x
2
+

2
x
2
+... +

n1
n1
x
2
u
x
n
=

1
x
n
+

2
x
n
+... +

n1
n1
x
n
.
Inmult im prima relat ie cu P

1
, a doua cu P
2
,..., ultima cu P
n
si adunam relat iile
astfel obt inute, membru cu membru:
P
1
u
x
1
+P
2
u
x
2
+... +P
n
u
x
n
=
=

1
_
P
1
1
x
1
+P
2
1
x
2
+... +P
n
1
x
n
_
+
+

2
_
P
1
2
x
1
+P
2
2
x
2
+... +P
n
2
x
n
_
+
+... +

n1
_
P
1
n1
x
1
+P
2
n1
x
2
+... +P
n
n1
x
n
_
= 0.
Am folosit aici faptul c a parantezele sunt nule din cauz a c a funct iile
i
sunt
integrale prime deci verica ecuat ia din teorema de caracterizare a integralelor
prime.
Exemplu. Oferim acum un exemplu simplu n trei dimensiuni, pentru a xa
rezultatele teoretice. Fie ecuat ia cu derivate part iale si sistemul caracteristic
asociat:
x
u
x
+y
u
y
+ (x +y)
u
z
= 0,
dx
x
=
dy
y
=
dz
x +y
.
Obt inem ca sistemul caracteristic admite urmatoarele dou a integralele prime
1
(x, y, z) = x/y,
2
(x, y, z) = x + y z. Cu ajutorul matricii iacobiane se
constata c a aceaste integrale prime sunt independente. Atunci, conform cu
teorema anterioar a, solut ia general a a ecuat iei date este funct ia
u = (x/y, x +y z) .
7.2. PROBLEMA CAUCHY 61
7.2 Problema Cauchy
Se remarca din forma solut iei generale a unei ecuat ii cu derivate part iale de
ordinul I gradul mare de arbitrarietate al solut iei. Dac a la ecuat iile diferent iale
ordinare solut ia general a depinde constantele de integrare care sunt arbitrare,
n cazul de fat a chiar si funct ia care deneste solut ia este arbitrar a. Se pune
problema determinarii unei anumite solut ii, adic a a elimin arii arbitrariului
din solut ie. Ca si la ecuat iile diferent iale ordinare acest lucru se rezolv a prin
impunerea unor condit ii, numite condit ii init iale sau condit ii Cauchy. Aceste
condit ii mpreuna cu ecuat ia propriu-zis a formeaz a problema Cauchy. Forma
generala a condit iei Cauchy este
u(x
1
, x
2
, ..., x
n1
, x
0
n
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n1
),
n care funct ia Psi este cunoscut a. Deci s-a xat una dintre variabile si, far a
sa se restrang a generalitatea, aceasta s-a ales ultima. Daca se xeaz a alt a
variabil a, atunci se poate recurge la reordonarea variabilelor.
Algoritmul de rezolvare a problei Cauchy este urm atorul :
i) se determin a cele n 1 integrale prime independente ale sistemului car-
acteristic;
ii) se ataseaza condit ia Cauchy l ang a integralele prime. Se obt ine un sistem
de n relat ii din care se elimina variabilele si se obt ine o relat ie curat a numai
n constantele C
1
, C
2
, ...,C
n1
;
iii) n relat ia obt inut a la pasul precedent se nlocuisc constantele cu expre-
siile lor complete de la integralele prime.
7.3 Ecuat ii de ordinul I cvasiliniare
Ecuat iile diferent iale acest nume pentru c a sunt liniare numai n derivatele
part iale ale funct iei necunoscute si au forma generala:
Q
1
(x
1
, x
2
, .., x
n
, u)
u
x
1
+Q
2
(x
1
, x
2
, .., x
n
, u)
u
x
2
+..+
+Q
n
(x
1
, x
2
, .., x
n
, u)
u
x
n
=0 (7.3)
De remarcat c a la o ecuat ie cvasiliniar a funct iile coecient depind si de funct ia
necunoscuta, care este funct ia u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
), iar termenul liber nu mai
este nul, ca la ecuat iile liniare.
In teorema care urmeaza se demonstreaz a o modalitate prin care rezolvarea

unei ecuat ii cvasiliniare se reduce la rezolvarea unei ecuat ii liniare.
Teorema 3 Orice ecuat ie cvasiliniar a se reduce la o ecuat ie liniara pentru o
nou a funct ie necunoscut a care depinde de n + 1 variabile.
Demonstrat ie. Caut am solut ia ecuat iei cvasiliniare (7.3) nu sub forma ex-
plicit a u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ci sub forma implicita
v(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = 0, v C
1
(D), D R
n+1
,
u
x
= 0. (7.4)
Dac a deriv am n (7.4) n raport cu x
1
obt inem
v
x
1
+
v
u
u
x
1
= 0
u
x
1
=
v
x
1
/
v
u
.
Analog se calculeaza celelalte derivate part iale care se introduc n ecuat ia (7.3)
si se obt ine:
Q
1
v
x
1
/
v
u
Q
2
v
x
2
/
v
u
... Q
n
v
x
n
/
v
u
= Q
n+1
.
Inmult im aici cu
v
u
, mut am termenul din dreapta n st anga si obt inem
ecuat ia liniar a
Q
1
v
x
1
+Q
2
v
x
2
+... +Q
n
v
x
n
+Q
n+1
v
u
= 0.
Avem aici o ecuat ie cu derivate part iale liniar a n funct ia necunoecut a v
care depinde de n + 1 varibile, ultimul ind x
n+1
= u.

In consecint a, pen-
tru sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ii vor necesare n integrale
prime independente
1
,
2
, ...,
n
iar solut ia general a a ecuat iei va de forma
7.4. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I NELINIARE63
Psi(
1
,
2
, ...,
n
) = 0. Pentru a concretiza rezultatul teoretic din teorema 3,
indicam un exemplu simplu de ecuat ie cvasiliniar a. Fie deci ecuat ia cvasiliniar a
xy
2
u
x
+x
2
y
u
y
= u
_
x
2
+y
2
_
.
Cu procedeul din teorema acest a ecuat ie se transforma ntr-o ecuat ie liniar a
n funct ia necunoscuta v = v(x, y, u):
xy
2
v
x
+x
2
y
v
y
+u
_
x
2
+y
2
_
v
u
= 0.
Se ataseaza apoi sistemul s au caracteristic, se gasesc integralele prime inde-
pendente
1
(x, y, u) = x
2
y
2
si
2
(x, y, u) = xy/u si atunci solut ia general a
a ecuat iei init iale este (x
2
y
2
, xy/u) = 0.
7.4 Ecuat ii de ordinul I neliniare
Vom trata aceste ecuat ii, ind mai dicile, doar n cazul particular c and funct ia
necunoscuta depinde numai de doua variabile. Pentru funct ia z = z(x, y)
introducem notat iile lui Monge:
p =
z
x
, q =
z
y
si atunci forma generala a unei ecuat ii neliniare cu derivate part iale este :
F(x, y, z, p, q) = 0, F : D R
4
R, (x, y) R
2
. (7.5)
Procedeul de abordare a ecuat iilor neliniare este unul de liniarizare.

In acest
scop, deriv am n (7.5), pe r and, n raport cu x si y:
F
x
+
F
z
z
x
+
F
p
p
x
+
F
q
q
x
= 0
F
y
+
F
z
z
y
+
F
p
p
y
+
F
q
q
y
= 0. (7.6)
Se poate constata imediat c a
p
y
=

y
_
z
x
_
=

2
z
xy
q
x
=

x
_
z
y
_
=

2
z
xy
,
n care am folosit faptul c a funct ia z C
(
) si deci satisface criteriul lui
Schwartz. Atunci sistemul de ecuat ii (7.6) poate scris n forma
F
p
p
x
+
F
p
p
y
=
F
x

F
z
z
x
F
p
q
x
+
F
p
q
y
=
F
y

F
z
z
y
(7.7)
Extindem acum notat iile lui Monge:
X =
F
x
, Y =
F
y
, Z =
F
z
, P =
F
p
, Q =
F
q
(7.8)
si atunci sistemul (7.7) cap at a forma:
P
p
x
+Q
p
y
= (X +pZ)
P
q
x
+Q
q
y
= (Y +qZ) .
Avem aici dou a ecuat ii cvasiliniare cu derivate part iale. Folosim aici pro-
cedeul deja expus si trecem aceste ecuat ii n forma lor liniar a, apoi atasa am
pentru ecare sistemul caracteristic. Dup a egalarea part ilor comune obt inem
urmatorul sistem simetric:
dx
P
=
dy
Q
=
dp
(X +pZ)
=
dq
(Y +qZ)
. (7.9)
Dac a t inem cont c a
dz =
z
x
dx +
z
y
dy = pdx +qdy,
7.4. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I NELINIARE65
atunci putem scrie
pdx
pP
=
qdy
qQ

pdx +qdy
pP +qQ
=
dx
P

dx
P
=
dz
pP +qQ
,
n care am folosit propriet at i ale proport iilor derivate. Cu relat ia de mai sus
complet am sistemul caracteristic (7.9) si atunci avem:
dx
P
=
dy
Q
=
dz
pP +qQ
=
dp
(X +pZ)
=
dq
(Y +qZ)
. (7.10)
Cu sistemul simetric (7.10) putem acum sa rezolv am ecuat ia init iala neliniar a.
Se cauta dou a integrale prime pentru sistemul simetric (7.10) din care sa se
poat a explicita funct iile p si q n funct ie de x si y si doua constante de inte-
grare C
1
si C
2
. Apoi t inem cont ca dz = pdx + qdy, nlocuim aici expresiile
g asite pentru p si q si obt inem o ecuat ie numai n funct ia z. Se rezolv a acest a
ecuat ie si se gaseste z(x, y) = (x, y, C
1
, C
2
, K), constanta K, care a ap arut
de ultima integrare, se elimina prin impunerea funct iei z sa verice ecuat ia
neliniar a init ial a.
Spunem ca am obt inut astfel integrala generala a ecuat iei neliniare z(x, y) =
(x, y, C
1
, C
2
). O integrala particulara se obt ine prin eliminarea constan-
telor C
1
si C
2
din sistemul
_
_
z = (x, y, C
1
, C
2
)
C
1
= 0,
C
2
= 0
Lect ia 8
Stabilitate
8.1 Not iuni de stabilitate
Obiective:
1. Ca un mic studiu calitativ al ecuat iilor diferent iale, se expun cateva
not iuni privind stabilitatea solut iilor ecuat iilor diferent iale.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de stabilitate si este expus n detaliu
criteriul lui Hurwitz.
3. O tratare modern a a teoriei stabilitat ii se bazeaz a pe rezultatele lui Lia-
punov. Aici sunt prezentate doar not iunile introductive ale stabilit at ii in sens
Liapunov.
Este cunoscut faptul ca cele mai multe fenomene zice sunt modelate prin
ecuat ii diferent iale sau sisteme de ecuat ii diferent iale. O stare distincta a
acestor fenomene zice, mai ales n cazul proceselor n funct ionare n regim
stat ionar, o constituie starea de echilibru, sau pozit ia de echilibru. Pentru
specialistii tehnicieni prezint a interes deosebit starea de echilibru stabil.

In
termeni tehnici, aceasta este starea n jurul careia se misca sistemul dac a este
supus unor impulsuri init iale.

In termeni matematici, stabilitatea nseamn a
studiul acelor solut ii ale sistemelor de ecuat ii diferent iale care sunt constante
67
68 LECT IA 8. STABILITATE
n timp.
Sa consider am un sistem de ecuat ii diferent iale scris n forma sa vectorial a:
x = f(t, x), (8.1)
n care x si f sunt funct ii vectoriale ndimensionale.
Se presupun satisfacute urm atoarele ipoteze standard:
i) f este continu a n (t, x) pe domeniul D = {(x, y)/t , x a};
ii) f este funct ie Lipschitz n variabila x pe domeniul D.
Observat ie. Dac a n sistemul (8.1) se presupune ca x si f sunt funct ii scalare
si n denit ia domeniului D se nlocuieste norma cu modulul, se obt ine cazul
ecuat iilor diferent iale.
Ne intereseaza pentru sistemul (8.1) numai solut iile stat ionare, sau de
echilibru, adica solut iile x = (t) C, C =constant a. Si mai mare interes
prezint a solut ia banal a x = 0. Orice studiu asupra solut iei x = (t), pen-
tru sistemul (8.1), se poate reduce la studiul solut iei banale, x = 0, printr-o
operat ie de translat ie. Singurul inconvenient este ca sistemul sufera o usoar a
adaptare.

Intr-adevar, dac a facem translat ia y = x(t), obt inem y = x =
f(t, x) = f(t, y +) .
Am obt inut deci sistemul
y = g(t, y), unde g(t, y) = f(t, y +(t)) (t). (8.2)
Aceasta dovedeste ca nu restrangem generalitatea daca studiem doar stabili-
tatea solut iei banale pentru sistemul diferent ial (8.1). Trebuie doar ca sistemul
sa satisfac a condit ia f(t, 0) = 0, t 0, adic a sistemul sa admit a solut ia ba-
nala x = 0.
Dac a x am t
0
0 si consideram cunoscut a valoarea
x
0
= x(t
0
) (8.3)
atunci am format problema Cauchy (8.1)+(8.3).
Pentru o xare a perechii (t
0
, x
0
) D, n baza ipotezelor standard, deducem
ca problema Cauchy (8.1)+(8.3) admite solut ie unica. Evident, pentru o alt a
xare (t
0
, x
0
) D, problema va avea o alt a unica solut ie. Pentru a evident ia
dependent a solut iei de xarea (t
0
, x
0
) D o vom nota cu x(t, t
0
, x
0
).
8.1. NOTIUNI DE STABILITATE 69
Denit ia 1 Solut ia x = 0 pentru problema Cauchy (8.1)+(8.3) este numit a
stabila daca: > 0 si t
0
0 (, t
0
) > 0 astfel nc at pentru tot i x
0
xu
proprietatea x
0
(, t
0
) solut ia corespunz atoare lui t
0
si x
0
este denit a pe
semiaxa [t
0
, ) si satisface condit ia
x(t, t
0
, x
0
) , t t
0
.
uniform stabila dac a sunt satisf acute condit iile din denit ia 1 cu (, t
0
)
(), adic a nu depinde t
0
.
asimptotic stabila dac a este stabil a n sensul denit iei 1 si n plus avem :
(t
0
) > 0 astfel nc at lim
t
x(t, t
0
, x
0
) = 0 pentru orice solut ie x(t, t
0
, x
0
)
ce corespunde lui x
0
care satisface condit ia x
0
(t
0
).
uniform asimptotic stabila dac a sunt ndeplinite condit iile din denit ia 3 n
care ns a nu depinde t
0
.
Studiind cele patru denit ii ale stabilit at ii putem deduce urmatoarea leg atur a
ntre tipurile de stabilitate:
Stabilitatea asimptotica uniform a implic a at at stabilitatea uniform a c at si
stabilitatea asimptotica iar acestea dou a implic a, ecare, stabilitatea simpl a.
Facem precizarea ca proprietatea de stabilitate se refer a la solut ia unui sis-
tem de ecuat ii diferent iale si nu la sistem n sine. Este posibil ca un acelasi
sistem sa aib a simultan at at solut ii stabile cat si solut ii instabile.
Exemplul 1. Un exemplu clasic care sust ine aceast a armat ie este oferit
de pendulul matematic, a carui miscare este modelata prin ecuat ia:
x
+ sin x = 0, t 0. (8.4)
Se observa c a ecuat ia (8.4) admite dou a solut ii stat ionare x
1
= 0 si x
2
= ,
corespunzatoare celor dou a pozit ii de echilibru ale pendulului. Se arat a ime-
diat c a x
1
este solut ie stabila n timp ce solut ia x
2
este instabil a.
Exemplul 2. Pentru a evident ia diferent a ntre stabilitatea simpl a si stabil-
itatea asimptotic a vom considera miscarea unui punct material sub act iunea
unei fort e de atract ie, modelat a de ecuat ia x
= kx, k > 0 sau x
+
2
x = 0.
Ecuat ia sa caracteristic a
2
+
2
= 0 are r ad acini complex conjugate si atunci
solut ia general a x(t) = C
1
cos t +C
2
sin t. Dac a lu am datele init iale x(0) =
x
0
si x
(0) = v
0
obt inem constantele C
1
= x
0
si C
2
= v
0
/, deci solut ia unica
corespunzatoare acestor date init iale este
x(t) = x
0
cos t +
v
0
sin t
Se constat a imediat c a nu exist a lim
t
x(t), pentru ca funct iile sin t si cos t nu
au limit a la innit. Deci solut ia nu este asimptotic stabil a. Dac a alegem x
0
si v
0
astfel ncat |x
0
| + |v
0
|/ < obt inem |x(t)| si deci solut ia nul a este
stabil a.
8.2 Stabilitatea solut iilor
Ne vom limita la studiul solut iilor ecuat iilor diferent iale de ordinul n cu coecient i
constant i, deci au forma general a:
x
(n)
+a
n1
x
(n1)
+... +a
1
x
+a
0
x = 0, (8.5)
n care a
0
, a
1
, ..., a
n1
sunt constante.
Fiind o ecuat ie liniar a, stabilitatea unei solut ii oarecare se reduce la sta-
bilitatea solut iei nule, adica solut ia care corespunde la datele init iale x(t
0
) =
x
(t
0
) = ... = x
(n1)
(t
0
) = 0. O solut ie arbitrar a corespunz atoare unor date
init iale situate n vecin atatea celor de mai sus se obt ine din forma generala a
solut iei care, n cazul c and ecuat ia caracteristic a are r adinile reale si simple,
este
x(t) = C
1
e
1
t
+C
2
e
2
t
+... +C
n
e
nt
In cazul n care ecuat ia caracteristic a are o r adin a real a multipl a de ordinul

m, solut ia este de forma
x(t) =
_
C
1
+C
2
t +... +C
m
t
m1
_
e
t
+...
8.2. STABILITATEA SOLUT IILOR ECUAT IILOR DIFERENT IALE 71
Indicam acum, f ar a demonstrat ie, un rezultat de stabilitate.
Teorema 1 Condit ia necesar a si sucient a pentru ca solut ia nula x(t) = 0
sa e asimptotic stabila (deci si stabil a) pentru ecuat ia (8.4) este ca toate
r ad acinile ecuat iei caracteristice, atasat a ecuat iei diferent iale (8.4), sa aib a
partea real a negativ a.
Evident, dac a ecuat ia caracteristic a are r ad acini reale, acestea trebuie sa e
negative. Vom transpune rezultatul teoretic din aceast a teorem a pe c ateva
cazuri particulare.
Ecuat ia de ordinul I. Fie ecuat ia x
+ ax = 0, a =constant a. Ecuat ia
caracteristica +a = 0 are r ad acina = a si atunci solut ia nul a este asimp-
totic stabila dac a a > 0.
Ecuat ia de ordinul II. Fie ecuat ia x
+ ax
+ bx = 0, a, b =constante.
Dac a ecuat ia caracteristic a
2
+a +b = 0 are r ad acinile reale, atunci acestea
sunt negative daca si numai dac a S < 0 si P > 0 si atunci a > 0, b > 0. Dac a
ecuat ia caracteristic a are r ad acinile complex conjugate x
1,2
= i, atunci
partea real a este si trebuie sa e negativa. Dar x
1
+ x
2
= 2 = a, deci
a > 0. Apoi x
1
x
2
= a =
2
+
2
> 0 si deci a > 0.
Ecuat ia de ordinul III. Rezultatul de stabilitate pentru acest a ecuat ie este
cunoscut sub denumirea de Criteriul lui Hurwitz.
Fie ecuat ia (*) x
+ax
+bx
+cx = 0, a, b, c =constante.
Propozit ia 1 Condit ia necesar a si sucient a ca r ad acinile ecuat iei caracter-
istice atasat a ecuat iei (*) sa aib a partea real a negativ a (deci ca solut ia banal a
s a e asimptotic stabila) este s a avem a > 0, b > 0, c > 0 si ab > c.
Demonstrat ie. Necesitatea Presupunem ca r ad acinile ecuat iei caracteris-
tice sunt reale si negative sau sunt complexe si au toate partea real a nega-
tiv a si atunci sa ar at am c a sunt ndeplinite condit iile a > 0, b > 0, c > 0
si ab > c. Oricum, una din rad acinile ecuat iei caracteristice este realea, s a
zicem x
1
= , iar celelalte x
2,3
=
1
i
1
. Atunci x
1
+ x
2
+ x
3
= a si
x
1
+ x
2
+ x
3
= + 2
1
< 0, deci a > 0. Apoi x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
1
x
3
= b
si x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
1
x
3
= 2
1
+
2
1
+
2
1
> 0, deci b > 0.

In sfarsit, din
x
1
x
2
x
3
= c si x
1
x
2
x
3
= (
2
1
+
2
1
) < 0 deducem c > 0. S a ar at am c a ab > c.
Se constat a prin calcul direct ca ab = (x
1
+x
2
+x
3
)(x
1
x
2
+ x
1
x
3
+ x
2
x
3
) =
( + 2
1
)(2
1
+
2
1
+
2
1
) si atunci ab < c, deci ab > c.
Sucent a. Se demonstreaza ntr-o manier a foarte asem an atoare cu cea de la
necesitate.
8.3 Stabilitatea n sens Liapunov
Vom ncheia paragraful cu cateva considerat ii asupra stabilit at ii n sens Lia-
punov. Pentru aceasta reluam sistemul diferent ial
x
= f(t, x), (8.6)

n care funct ia f satisface pe [0, )D, D R
n
condit iile teoremei lui Picard
si f(t, 0) = 0.
Denit ia 5 Se numeste funct ie Liapunov atasat a sistemului (8.6), funct ia
V = V (t, x) care satisface condit iile:
i) V C
1
([0, ) D);
ii) V este funct ie pozitiv denita, adic a V (t, x) a(|x|), unde a : [0, )
R, a(0) = 0 si a este funct ie continu a si cresc atoare;
iii)
dV
dt
=
V
t
+
n
i=1
V
x
i
f
i
0, t [0, ).
Spunem ca n iii) avem derivata total a a funct iei V n baza sistemului (6).
Teorema 2 Daca sistemului (8.6) i se poate atasa o funct ie Liapunov, atunci
solut ia banal a x(t) = 0 este stabil a.
Demonstrat ie. Fix am t
0
[0, ) si x
0
= x(t
0
). Atasam aceast a condit ie
lang a sistemul diferent ial (8.6) pentru a constitui problema Cauchy. Trebuie
atunci s a ar at am c a orice solut ie a problemei Cauchy, pentru care x
0
este
sucient de mic, deci x(t, t
0
, x
0
) este ea nsasi sucient de mica. Alegem > 0,
8.3. STABILITATEA

IN SENS LIAPUNOV 73
arbitrar de mic si not am
1
= a(). Pentru ca funct ia V este continu a, deducem
ca dac a |x
0
| (
1
) atunci V (t, x
0
) <
1
, t 0 (1). Apoi, din condit ia iii)
a denit iei lui V , prin integrarea ei, se obt ine V (t, x(t, t
0
, x
0
)) V (t, x
0
) (2).
Din relat iile (1) si (2) se obt ine V (t, x(t, t
0
, x
0
))
1
= a() (3). Dar din
pozitiva denire avem V (t, x(t, t
0
, x
0
)) a|x(t, t
0
, x
0
)| si atunci folosind (3)
deducem a() > a(|x(t, t
0
, x
0
)|) si pentru ca funct ia a este cresc atoare deducem
|x(t, t
0
, x
0
)| < , ceea ce ncheie demonstrat ia.
Studiul stabilitat ii cu metoda propus a de Liapunov prezint a dezavantajul c a
pentru ecare sistem diferent ial trebuie gasit a funct ia Liapunov, ceea ce nu
este un lucru foarte facil.
Lect ia 9
Teme aplicative
9.1 Ecuat ii diferent iale elementare
1. Sa se integreze ecuat ia:
xdy ydx =
1 +x
2
dy +
_
1 +y
2
dx.
Rezolvare:
Observ am c a este o ecuat ie cu variabile separabile.
xdy
1 +x
2
dy = ydx +
_
1 +y
2
dx
(x
1 +x
2
)dy = (y +
_
1 +y
2
)dx
dy
y +
1 +y
2
=
dx
x
1 +x
2

_
dy
y +
1 +y
2
=
_
dx
x
1 +x
2

_
(y
_
1 +y
2
)dy =
_
(x +
1 +x
2
)dx.
75
76 LECT IA 9. TEME APLICATIVE
Calculam separat integrala:
I =
_

1 +t
2
dt.
Avem:
I =
_
1 +t
2
1 +t
2
dt =
_
1
1 +t
2
dt +
_
t
2
1 +t
2
dt =
= ln(
1 +t
2
+t) +
_
t
t
1 +t
2
dt = ln(
1 +t
2
+t) +
_
t(
1 +t
2
)
dt =
= ln(
1 +t
2
+t) +t
1 +t
2
_

1 +t
2
dt.
Obt inem:
I =
ln(
1 +t
2
+t) +t
1 +t
2
2
.
Revenim n ecuat ia noastr a si avem:
y
2
2

ln(
1 +y
2
+y) +y
1 +y
2
2
=
=
x
2
2
+
ln(
1 +x
2
+x) +x
1 +x
2
2
+c
_
y
2
+xy
2
_
dx =
_
x
2
yx
2
_
dy
Rezolvare:
Observ am c a este o ecuat ie cu variabile separabile
y
2
(1 +x) dx = x
2
(1 y) dy
1 +x
x
2
dx =
1 y
y
2
dy
9.1. ECUAT II DIFERENTIALE ELEMENTARE 77
_
1 +x
x
2
dx =
_
1 y
y
2
dy
1
x
+ ln x =
1
y
ln y +c
(x + 2y)dx xdy = 0
Rezolvare:
Observ am c a este o ecuat ie omogena deoarece:
P(x, y) = x + 2y P(tx, ty) = tx + 2ty P(tx, ty) = tP(x, y)
si
Q(x, y) = x Q(tx, ty) = tx Q(tx, ty) = Q(x, y).
Facem schimbarea de variabila y = zx si diferent iind obt inem:
dy = zdx +xdz.
Inlocuind n ecuat ia init ial a avem:

(x + 2zx)dx x(zdx +xdz) = 0
(x +zx)dx xzdx x
2
dz = 0
xdx = x
2
dz dz =
dx
x
z = ln x + lnc
y
x
= ln(xc) y = xln(cx).
ydx + (2
xy x) dy = 0.
Rezolvare:
Observ am c a este o ecuat ie omogen a deoarece:
P(x, y) = y P(tx, ty) = ty P(tx, ty) = tP(x, y)
Q(x, y) = 2
xy x Q(tx, ty) = 2
txty tx
Q(tx, ty) = t(2
xy x) Q(tx, ty) = tQ(x, y).

Facem schimbarea de variabila y = zx si diferent iind obt inem:
dy = zdx +xdz.

zxdx + (2
x
2
z x)(zdx +xdz) = 0
zxdx + 2x
zdx xzdx +x
2
(2
z 1)dz = 0
2x
zdx = x
2
(2
z 1)dz
2dx
x
=
2
z 1
z
dz
_
2dx
x
=
_

2
z 1
z
dz
2 ln x =
_
(2 +
1
z
)dz 2 lnx = 2z + 2
z +c
2 lnx = 2
y
x
+ 2
_
y
x
+c
5. Sa se integreze ecuat ia
(3x + 3y 1)dx + (x +y 1)dy = 0.
Rezolvare:
(3x + 3y 1)dx = (x +y 1)dy
dy
dx
=
3x + 3y 1
x +y 1
y
,
=
3x + 3y 1
x +y 1
.
Observ am ca ecuat ia se poate reduce la o ecuat ie cu variabile separabile.
Facem schimbarea de variabila z = x +y . Deriv and obt inem:
y
,
+ 1 = z
,

3z 1
z 1
+ 1 = z
,
3z + 1 +z 1
z 1
=
dz
dx

z 1
z
dz = 2dx
_
z 1
z
dz =
_
2dx z ln z = 2x +c
x +y ln(x +y) + 2x = c
3x +y ln(x +y) = c
y
,
=
_
4x + 2y 1
Rezolvare:
Observ am c a ecuat ia se poate reduce la o ecuat ie cu variabile separabile.
Facem schimbarea de variabila z = 4x + 2y 1.. Deriv and obt inem:
z
,
= 4 + 2y
,
y
,
=
z
,
4
2

z
,
4 = 2
z z
,
= 2
z + 4
dz
dx
= 2
z + 4
dz
2
z + 4
= dx
_
dz
2
z + 4
=
_
dx t =
z z = t
2
dz = 2tdt
_
2tdt
2t + 4
= x +c
_
(1
4
2t
)dt = x +c
t 2 lnt = x +c
z 2 ln
z = x +c
_
4x + 2y 1 ln(4x + 2y 1) = x +c
2(x + 4y 6)dx = (7x +y 15)dy.
Rezolvare:
Observ am c a ecuat ia se poate reduce la o ecuat ie omogen a.
Avem sistemul:
x + 4y 6 = 0, 7x +y 15 = 0.
Rezolv and acest sistem se obt in solut iile:
x
0
= 2, y
0
= 1.
Facem translat ia:
u = x 2 x = u + 2 dx = du
v = y 1 y = v + 1 dy = dv.
Cu aceasta translat ie obt inem:
2 (u + 4v) du = (7u +v) dv
Am obt inut o ecuat ie omogen a.
Facem schimbarea de variabil,a v = zu si diferent iind obt inem: dv = zdu+udz.

2 (u + 4zu) du = (7u +zu) (zdu +udz)
2 (1 + 4z) du = (7 +z)zdu + (7 +z)udz
(2 + 8z 7z z
2
)du = (7 +z)udz
du
u
=
7 +z
z
2
+z + 2
dz
_
du
u
=
_
7 +z
z
2
+z + 2
dz
du
u

lnu =
_
z + 7
z
2
z 2
dz
z + 7
z
2
z 2
=
z + 7
(z + 1) (z 2)
=
A
z + 1
+
B
z 2

z + 7 = Az 2A+Bz +B
echivalent cu sistemul:
A+B = 1, 2A+B = 7,
care are solut iile:
A = 2, B = 3
ln u =
_
2
z + 1
dz
_
3
z 2
dz
ln u = 2 ln(z + 1) 3 ln(z 2) + ln c
u = c (z + 1)
2
(z 2)
3
u = c
_
v
u
+ 1
_
2
_
v
u
2
_
3
x 2 = c
_
y 1
x 2
+ 1
_
2
_
y 1
x 2
2
_
3
(y 2x + 3)
3
= c (y +x 3)
2
8. Aat i solut ia general a a ecuat iei:
(2x 4y + 6)dx + (x +y 3)dy = 0.
Rezolvare:
Observ am ca ecuat ia se poate reduce la o ecuat ie omogen a.
Avem sistemul:
2x 4y + 6 = 0, x +y 3 = 0
cu solut iile
x
0
= 1, y
0
= 2.
Facem schimbarile de variabile :
u = x 1 x = u + 1 dx = du
v = y 2 y = v + 2 dy = dv.
Inlocuind n ecuat ia init ial a obtinem :

(2u + 2 4v 8 + 6)du + (u + 1 +v + 2 3)dv = 0.
Ecuat ia ind omogen a, facem schimbarea v = zu , dv = zdu +udz
(2u 4zu)du + (u +zu)(zdu +udz) = 0
(2 4z)du + (1 +z)(zdu +udz) = 0
(2 4z +z +z
2
)du +u(1 +z)dz = 0
(z
2
3z + 2)du = u(z + 1)
du
u
=
z + 1
z
2
3z + 2

_
du
u
=
_
z + 1
z
2
3z + 2
dz (1)
z + 1
z
2
3z + 2
=
z + 1
(z 1)(z 2)
=
A
z 1
+
B
z 2

Az 2A+Bz B = z + 1
Avem sistemul:
A+B = 1, 2A B = 1
cu solut iile:
A = 2, B = 3.
Inlocuind n relat ia (1) obt inem:

ln u =
_
2
z 1
dz
_
3
z 2
dz
ln u = 2 ln(z 1) 3 ln(z 2) + ln c
ln u = ln
(
y
u
1)
2
(
y
u
2)
+ lnc
u = c
(v u)
2
(v 2u)
3
u
(v 2u)
3
= c(v u)
2
(y 2 2x + 2)
3
= c(y 2 x + 1)
2
(y 2x)
3
= c(y x 1)
2
(2x + 3x
2
y)dx + (x
3
3y
2
)dy = 0.
Rezolvare:
P(x, y) = 2x + 3x
2
y, Q(x, y) = x
3
3y
2
P
y
= 3x
2
Q
x
= 3x
2
Avem o ecuat ie diferent ial a exact a. Atunci
F a.i.
F
x
= P si
F
y
= Q.
Funct ia F = F(x, y) se obt ine n felul urm ator:
F =
_
P(x, y)dx =
_
(2x + 3x
2
y)dx = x
2
+x
3
y +C(y)
Vom calcula
F
y
si egal am cu Q.
F
y
= x
3
+C
(y)
x
3
+C
(y) = x
3
3y
2
(y) = 3y
2
C(y) =
_
3y
2
dy = y
3
+c
F = x
3
y
3
+c
x
3
y
3
= c
2x(1 +
_
x
2
y)dx
_
x
2
ydy = 0,
Rezolvare:
P = 2x(1 +
_
x
2
y), Q =
_
x
2
y
P
y
= 2x
1
2
x
2
y
=
x
x
2
y
Q
x
=
2x
2
x
2
y
=
x
x
2
y
.
Avem o ecuat ie diferent ial a exact a. Atunci
F a.i.
F
x
= P si
F
y
= Q
F =
_
P(x, y)dx =
_
(2x + 2x
_
x
2
y)dx =
= x
2
+
_
(x
2
y)
(x
2
y)
1
2
dx =
= x
2
+
2
3
(x
2
y)
3
2
+C(y)
F
y
=
2
3
(1)
3
2
(x
2
y)
1
2
+C
(y) =
=
_
x
2
y +C
(y)
F
y
=
_
x
2
y
_
x
2
y =
_
x
2
y +C
(y)
C
(y) = 0 C(y) = C
F(x, y) = x
2
+
2
3
(x
2
y)
3
2
+C
x
2
+
2
3
(x
2
y)
3
2
= C
(x
2
+y
2
+x)dx +ydy = 0.
Rezolvare:
P(x, y) = (x
2
+y
2
+x), Q(x, y) = y
P
y
= 2y
Q
x
= 0
Q
x
+P
y
Q
=
2y
y
unde Q
x
=
Q
x
, P
y
=
P
y
= 2 , ln = 2x , = e
2x
(x
2
+y
2
+x)e
2x
dx +ye
2x
dx = 0
P(x, y) = (x
2
+y
2
+x)e
2x
, Q(x, y) = ye
2x
P
y
= 2ye
2x
Q
x
= 2ye
2x
.
Avem o ecuat ie diferent ial a exact a. Atunci:
()F a.i.
Q
x
= P

si
F
y
= Q
F =
_
Q(x, y)dy =
_
ye
2x
dy =
y
2
2
e
2x
+C(x)
F
x
y
2
e
2x
+C
(x)
(x
2
+y
2
+x)e
2x
= y
2
e
2x
+C
(x)
C
(x) = (x
2
+x)e
2x
C(x) =
_
(x
2
+x)e
2x
dx = (x
2
+x)
e
2x
2

1
2
_
(2x + 1)e
2x
dx =
=
1
2
(x
2
+x)e
2x
1
2
(2x + 1)
e
2x
2
+
1
2
_
2
e
2x
2
dx =
=
1
2
(x
2
+x)e
2x
1
4
(2x + 1)e
2x
+
1
2
e
2x
2
=
=
1
4
e
2x
(2x
2
+ 2x 2x 1 + 1) =
=
1
2
x
2
e
2x
+C
F = y
2
e
2x
+
1
2
x
2
e
2x
+C
y
2
e
2x
+
1
2
x
2
e
2x
= C
(x
2
sin
2
y)dx +xsin 2ydy = 0.
Rezolvare:
P = x
2
sin
2
y, Q = xsin 2y
P
y
= 2 sin y cos y = sin 2y
Q
x
= 2 sin 2y
Nu avem o ecuat ie diferent ial a exact a si ncercam s a o rezolv am cu ajutorul
factorului integrant.
P
y
+Q
x
P
=
2 sin 2y
x
2
sin
2
y
Depinde si de x si de y, deci nu convine.
Q
x
+P
y
Q
=
2 sin 2y
xsin 2y
=
2
x
Depinde numai de x si atunci deducem ca exist a factor integrant = (x)
care transforma ecuat ia dat a ntr-o ecuat ie diferent ial a exacta.
=
2
x

ln = 2 ln x + lnC
ln = ln Cx
2
=
C
x
2

Pentru C = 1 rezult a factorul integrant
=
1
x
2
.
Inmult im ecuat ia init ial a cu

=
1
x
2
si obt inem:
(1
sin
2
y
x
2
)dx +
sin 2y
x
dy = 0
P = 1
sin
2
y
x
2
, Q =
sin 2y
x
2
P
y
=
2 sin y cos y
x
2
=
sin 2y
x
2
Q
x
=
sin 2y
x
2
.
Rezult a o ecuat ie diferent ial a exact a.
()F a.i.
F
x
= P

si
F
y
= Q
F =
_
Qdy =
_
sin 2y
x
dy =
1
x
_
sin 2ydy =
=
1
x
cos 2y
2
+C(x) =
cos 2y
2x
F
x
=
cos 2y
2x
2
+C
(x) =
1 2 sin
2
y
2x
2
+C
(x) =
=
1
2x
2

sin
2
y
x
2
+C
(x).
Dar
F
x
= 1
sin
2
y
x
2
.
Rezult a:
1
2x
2

sin
2
y
x
2
+C
(x) = 1
sin
y
x
2
C
(x) = 1
1
2x
2

C(x) = x +
1
2x
+C.
Deci:
F(x, y) =
cos 2y
2x
+x +
1
2x
+C.
cos 2y
2x
+x +
1
2x
= C
9.2. ECUAT II LINIARE SI REDUCTIBILE LA LINIARE 89
9.2 Ecuat ii diferent iale liniare si reductibile la
liniare
xy
2y = 2x
4
.
Rezolvare:
Ecuat ia se poate scrie sub forma:
y
2
x
y = 2x
3
,
care este o ecuat ie liniar a. Avem solut ia ecuat iei:
y(x) = e
_
2
x
dx
_
C +
_
2x
3
e
_
2
x
dx
dx
_
=
= e
2 ln x
_
C +
_
2x
3
e
2 lnx
dx
_
=
= x
2
_
C +
_
2x
3
x
2
dx
_
= x
2
_
C +
_
2xdx
_
= x
2
_
C +x
2
_
.
Observat ie: e
lna
= a.
(xy
1) ln x = 2y.
Rezolvare:
Ecuat ia este echivalent a cu:
xln x y
ln x = 2y
xln x y
2y = lnx
y
2
xln x
y =
1
x
y(x) = e
_
2
x ln x
dx
_
C +
_
1
x
e
_
2
x lnx
dx
dx
_
I
1
=
_
2
xln x
dx
ln x = t
1
x
dx = dt
I
1
=
_
2
t
dt = 2 ln t = 2 lnln x = ln
_
ln
2
x
_
I
2
=
_
1
x
e
_
2
xln x
dx
dx =
_
1
x
e
ln(ln
2
x)
dx =
=
_
1
x

1
ln
2
x
dx =
_
dt
t
2
=
1
t
=
1
ln x
y (x) = e
ln(ln
2
x)
_
C
1
ln x
_
=
= ln
2
x
_
C
1
ln x
_
= C ln
2
x ln x
(sin
2
y +xcot yy
= 1.
Ecuat ia nu este liniar a n y:
(sin
2
y +xcot y)
dy
dx
= 1
dx
dy
= xcot y + sin
2
y
x
xcot y = sin
2
y,
rezulta ecuat ie liniar a n x = x(y).
x(y) = e
_
cot ydy
(C +
_
sin
2
ye
_
cot ydy
dy) =
= e
ln siny
(C +
_
sin
2
ye
ln siny
dy) =
= sin y(C +
_
sin
2
y
1
sin y
dy) =
= sin y(C cos y).
Deci x(y) = sin y(C cos y).
(2e
y
x)y
= 1.
Rezolvare:
Ecuat ia nu e liniar a n y. Avem:
(2e
y
x)
dy
dx
= 1
dx
dy
= 2e
y
x
x
+x = 2e
y
.
Am obt inut o ecuat ie liniar a n x:
x(y) = e
_
dy
(C +
_
2e
y
e
_
dy
dy) =
= e
y
(C +
_
2e
y
e
y
dy) =
= e
y
(C + 2
e
2y
2
) =
= e
y
+Ce
y
.
y
= y cos x +y
2
cos x.
Rezolvare:
Este o ecuat ie Bernoulli cu = 2. Facem substitut ia:
z = y
1
z = y
1
y = z
1
= z
2
z
(z
2
) = z
1
cos x +z
2
cos x/z
2
z
= z cos x + cos x
z
+z cos x = cos x
care este o ecuat ie liniar a n z. Solut ia sa:
z(x) = e
_
cos xdx
(C +
_
cos xe
_
cos xdx
dx)
z(x) = e
sinx
(C +
_
cos xe
sin x
dx)
z(x) = e
sin x
(C e
sin x
) = Ce
sinx
1
y
1
= Ce
sin x
1
y =
1
Ce
sinx
1
xy
+y +x
5
y
3
e
x
= 0.
Rezolvare:
Este o ecuat ie Bernoulli cu = 3. Facem substitut ia:
z = y
1
z = y
2
y = z
1
2
y
=
1
2
z
3
2
z
1
2
xz
3
2
z
+z
1
2
+x
5
z
3
2
e
x
= 0
1
2
xz
+z = x
5
e
x
2
x
z = 2x
4
e
x
z(x) = e
_
2
x
dx
_
C +
_
2x
4
e
x
e
_
2
x
dx
_
z (x) = e
2 ln x
_
C +
_
2x
4
e
x
e
2 ln x
dx
_
z (x) = x
2
_
C +
_
2x
4
e
x
x
2
dx
_
z (x) = x
2
_
C + 2
_
x
2
e
x
dx
_
z (x) = x
2
_
C + 2x
2
e
x
_
4xe
x
dx
_
z (x) = x
2
_
C + 2x
2
e
x
4xe
x
+ 4
_
e
x
dx
_
z (x) = x
2
_
C + 2x
2
e
x
4xe
x
+ 4e
x
_
y =
1
z

y =
1
x
C + 2x
2
e
x
4xe
x
+ 4e
x
19. Sa se integreze urmatoarea ecuat ie Riccati stiind c a admite solut ia par-
ticular a indicat a
y
= y
2
sin x +
2 sin x
cos
2
x
si (x) =
1
cos x
Rezolvare:
Se face substitut ia:
y =
1
cos x
+
1
z

y
=
sin x
cos
2
x

z
z
2

sin x
cos
2
x

z
z
2
=
sin x
cos
2
x

2 sin x
z cos x

sin x
z
2
+
2 sin x
cos
2
x
z
= 2z tanx sin x ,
care este ecuat ie liniar a
z (x) = e
_
2 tan xdx
_
C +
_
sin xe
_
2 tan xdx
dx
_
z (x) = e
2 ln cos x
_
C +
_
sin xe
2 lncos x
dx
_
z (x) = cos
2
x
_
C +
_
sin xcos
2
xdx
_
z (x) = cos
2
x
_
C
cos
3
x
3
_
z (x) =
C
cos
2
x

cos x
3

y (x) =
1
cos x
+
1
C
cos
2
x

cos x
3
9.3 Ecuat ii diferent iale cu parametru
20. Sa se integreze ecuat ia Lagrange:
y = x +
_
y
+ 1
y
1
_
2
9.3. ECUAT II CU PARAMETRU 95
Rezolvare:
y
= p
dy
dx
= p dy = pdx
y = x +
_
p + 1
p 1
_
2
dy = dx + 2
_
p + 1
p 1
__
p + 1
p 1
_
dp
pdx = dx + 2
_
p + 1
p 1
_
p 1 p 1
(p 1)
2
dp
(p + 1) dx = 4
(p + 1)
(p 1)
3
dp
i) p + 1 = 0 p = 1 y
= 1
y = x +C.
Inlocuind n ecuat ia init ial a si obt inem:

x +C = x C = 0
y = x,
care este o solut ie singular a.
ii) dx =
4
(p 1)
3
dp
x =
2
(p 1)
2
+C
Avem solut ia:
y = x +
_
p + 1
p 1
_
2
x =
2
(p 1)
2
+C.
21. Sa se integreze ecuat ia Clairaut:
y =
x
1 +y
2
+ 9
1 +y
2
y
Rezolvare:
y = xy
+
9
1 +y
2
y
= p dy = pdx
y = xp +
9p
1 +p
2

dy = pdx +
_
_
_
_
x + 9
1 +p
2
p
2
1+p
2
1 +p
2
_
_
_
_
dp
pdx = pdx +
_
x +
9
(1 +p
2
)
3/2
_
dp
_
x +
9
(1 +p
2
)
3/2
_
dp = 0.
Avem doua posibilit at i:
i) dp = 0 p = C
1
y
= C
1
y = C
1
x + C
2
,
care este solut ie singular a.
Inlocuind n ecuat ia init ial a se obt ine C

1
si C
2.
ii) x +
9
(1 +p
2
)
3/2
= 0
9.4. ECUAT II DE ORDIN SUPERIOR 97
Avem solut ia general a:
x =
9
(1 +p
2
)
3/2
y = xp +
9p
1 +p
2
9.4 Ecuat ii diferent iale de ordin superior
y
+y
2y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ie omogen a cu coecient i constant i. Ecuat ia caracteristic a atasat a
este:
r
2
+r 2 = 0.
= 1 + 8 = 9
r
1,2
=
1 3
2
r
1
= 2 R, r
2
= 1 R.
Avem r ad acini reale si atunci
y (x) = C
1
e
r
1
x
+C
2
e
r
2
x
y (x) = C
1
e
2x
+C
2
e
x
.
Observat ie: Ecuat ia caracteristic a se scrie astfel:
y
(n)
r
n
, y 1
din ecuat ia init ial a.
y
2y
= 0.
Rezolvare:
Avem o ecuat ie omogen a cu coecient i constant i.
Ecuat ia caracteristic a atasat a este:
r
2
2r = 0 r
1
= 0, r
2
= 2
y (x) = C
1
e
2x
+C
2
4y
+ 4y
+y = 0.
Rezolvare:
Ecuatia caracteristic a atasat a este:
4r
2
+ 4r + 1 = 0
r
1
= r
2
=
1
2

care are r ad acin a dubl a
y (x) = C
1
e
1
2
x
+C
2
xe
1
2
x
.
y
4y
+ 5y = 0.
Rezolvare:
r
2
4r + 5 = 0
= 16 20 = 4
r
1,2
=
4 2i
2
r
1
= 2 +i
r
2
= 2 i.
Avem r ad acini complexe a +bi, rezult a:
y (x) = e
ax
(C
1
cos bx +C
2
sin bx) ,
rezulta:
y (x) = e
2x
(C
1
cos x +C
2
sin x)
y
+ 4y = 0.
Rezolvare:
r
2
+ 4 = 0 r
1,2
= 2i
y (x) = C
1
cos 2x +C
2
sin 2x.
y
y = 0.
Rezolvare:
r
4
1 = 0
_
r
2
1
_ _
r
2
+ 1
_
= 0
r
1,2
= 1, r
3,4
= i
y (x) = C
1
e
x
+C
2
e
x
+C
3
cos x +C
4
sin x.
y
+ 64y = 0.
Rezolvare:
r
4
+ 64 = 0 r
4
+ 16r
2
+ 64 16r
2
= 0
_
r
2
+ 8
_
2
(4r)
2
= 0
_
r
2
4r + 8
_ _
r
2
+ 4r + 8
_
= 0
r
2
4r + 8 = 0
= 16 32 = 16 r
1,2
=
4 4i
2
= 2 2i
r
2
+ 4r + 8 = 0
= 16 32 = 16 r
3,4
=
4 4i
2
= 2 2i
rezulta:
y (x) = e
2
(C
1
cos 2x +C
2
sin 2x) +e
2
(C
3
cos 2x +C
4
sin 2x) .
y
V
2y
IV
16y
+ 32y = 0.
Rezolvare:
r
5
2r
4
16r + 32 = 0
r
4
(r 2) 16 (r 2) = 0
(r 2)
_
r
4
16
_
= 0
(r 2)
2
(r + 2)
_
r
2
+ 4
_
= 0 r
1
= 2
r ad acin a dubl a
r
2
= 2, r
3,4
= 2i.
Rezult a:
y (x) = C
1
e
2x
+C
2
xe
2x
+C
3
e
2x
+C
4
cos 2x +C
5
sin 2x.
y
+ 2y
+y = 0.
Rezolvare:
r
4
+ 2r
2
+ 1 = 0
_
r
2
+ 1
_
= 0
r
2
= 1 r
1
= i
r ad acin a dubl a si atunci rezulta:
y (x) = C
1
cos x +C
2
sin x +C
3
xcos x +C
4
xsin x.
y
2y
3y = e
4x
.
Rezolvare:
Avem o ecuat ie neomogena c areia ii atasam ecuat ia omogen a:
y
2y
3y = 0.
Ecuat ia caracteristic a atasat a acesteia este:
r
2
2r 3 = 0
= 4 + 12 = 16 r
1,2
=
2 4
2
r
1
= 3
r
2
= 1
si atunci rezulta:
y
o
= C
1
e
3x
+C
2
e
x
.
Caut am acum o solut ie particular a a ecuat iei neomogene. Deoarece termenul
perturbant este e
4x
, vom c auta o solut ie de tipul:
y
p
= C
1
e
4x
.
Calculam derivatele de ordinul ntii si respectiv doi si nlocuim n ecuat ia
init ial a:
y
p
= 4C
1
e
4x
y
p
= 16C
1
e
4x
Inlocuind n ecuat ia nit ial a, obt inem:

16C
1
e
4x
8C
1
e
4x
3C
1
e
4x
= e
4x
5C
1
e
4x
= e
4x
5C
1
= 1 C
1
=
1
5
.
Rezult a:
y
p
=
1
5
e
4x
In concluzie, solut ia general a este:

y
g
= y
o
+y
p

y
g
= C
1
e
3x
+C
2
e
x
+
1
5
e
4x
.
y
y = 2e
x
x
2
.
Rezolvare:
Avem o ecuat ie neomogena.

Ii atasam ecuat ia omogen a:
y
y = 0.
r
2
1 = 0 r
1,2
= 1
si atunci rezulta:
y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
x
Consideram ecuat iile
y
y = 2e
x
y
y = x
2
,
carora le g asim solut ii particulare.
Pentru
y
y = 2e
x
()
caut am
y
p
= qe
x
p
= qe
x
y
p
= qe
x
nlocuind n (), obt inem:
qe
x
qe
x
= 2e
x
care nu convine.
Cautam y
p
= qxe
x
. Avem:
y
p
= qe
x
+qxe
x
y
p
= qe
x
+qe
x
+qxe
x
.
Inlocuind n (), obt inem:

2qe
x
+qxe
x
qxe
x
= 2e
x
q = 1 y
p
1
= xe
x
.
Pentru ecuat ia
y
y = x
2
( )
caut am o solut ie particular a de forma
y
p
2
= ax
2
+bx +c.
Avem:
y
p
2
= 2ax +b
y
p
2
= 2a.
Inlocuind n (), obt inem:

a ax
2
bx c = x
2
.
Identicand coecient ii rezult a:
a = 1 a = 1
b = 0 b = 0
2a c = 0 2 c = 0 c = 2
si atunci rezulta:
y
p
2
= x
2
+ 2
deci solut ia general a a ecuat iei nitiale este:
y = y
o
+y
p1
+y
p2
y = C
1
e
x
+C
2
e
x
+xe
x
+x
2
+ 2.
3y
+ 2y = sin x.
Rezolvare:
Avem o ecuat ie neomogena. Ii atasam ecuat ia omogen a:
y
3y
+ 2y = 0.
r
2
3r + 2 = 0,
= 1 r
1,2
=
3 1
2
r
1
= 2, r
2
= 1.
Rezult a:
y
o
= C
1
e
x
+C
2
e
2x
.
Caut am solut ii particulare pentru ecuat ia neomogen a.
y
p
= C
1
sin x +C
2
cos x
y
p
= C
1
cos x C
2
sin x
y
p
= C
1
sin x C
2
cos x
Inlocuind n ecuat ia neomogen a, rezult a:

C
1
sin x C
2
cos x 3 (C
1
cos x C
2
sin x) + 2 (C
1
sin x +C
2
cos x) = sin x
(C
1
+ 3C
2
+ 2C
1
) sin x + (C
2
3C
1
+ 2C
2
) cos x = sin x
Identicand coecient ii, rezult a:
3C
2
+C
1
= 1
C
2
3C
1
= 0
si acest sistem are solut iile:
C
1
=
1
10
, C
2
=
3
10
.
Atunci:
y
p
=
1
10
sin x +
3
10
cos x
y
g
= y
o
+y
p

y
g
= C
1
e
x
+C
2
e
2x
+
1
10
sin x +
3
10
cos x.
Bibliograe
1. Arnold, V., Equations dierentielles ordinaires
Edition MIR Moscova, 1974
2. Barbu, V., Metode matematice n optimizarea sistemelor diferent iale
Editura Academiei, Bucuresti, 1989
3. Barbu, V., Ecuat ii diferent iale
Editura Junimea, Iasi, 1985
4. Corduneanu, C., Ecuat ii diferent iale si integrale
Litograa Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 1977
5. Marin, M. si Marinescu C., Ecuat ii diferent iale si integrale
Editura Tehnica, Bucuresti, 1996
6. Marin, M., Ecuat ii cu derivate part iale
Editura Tehnica, Bucuresti, 1998
7. Marin, M., Ecuat ii diferent iale - ID
Litograa Universit at ii Brasov, 2002
8. Marin, M. si Stan G., Special Mathematics
Editura Universit at ii Transilvania, Brasov, 2004
9. Marinescu, C., Curs de ecuat ii diferent iale
Litograa Universit at ii Brasov, 1986
10. Philippov, A., Requell de problemes d
equations dierentielles
Edition MIR, Moscova, 1976
11. Teodorescu, N., Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale
Editura Tehnica, 1979

Sisteme Dinamice

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Sisteme Dinamice

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

= F(t, x), x = x(t), t [a, b];

(x)) = 0, y = y(x), x [a, b], F : R, R

(x) = f (x, y(x)) . (1.1)

In continuare, n afara unei preciz ari exprese, se fac considerat ii numai

In mod resc, n cazul general al unei ecuat ii diferent iale de ordinul n,

(x) = f (x, y(x)) ,

In cazul particular c and n = 0 se obt ine funct ia omogen a de grad 0, sau,

= f(x, y) se numeste omogen a dac a funct ia mem-

, se obt ine ecuat ia xu

(x) = tgu, care este cu variabile separa-

In cazul n care Q(x, y) 0 spunem ca avem o ecuat ie omogen a, deci

Inmult im n ambii membri ai ecuat iei neomogene init iale cu

. Atunci ecuat ia init ial a devine

In aceast a ultim a ecuat ie nmult im cu z

= f(x, y) ele au forma y = f(x, y

). Dup a ce se face notat ia y

= p ecuat ia cap at a forma y = f(x, p). Avem

) cu condit ia f(x) = x. Se face deci

= p si atunci din (1) avem y = xf(p) + g(p). Egal am, ca n cazul

), adic a surprinde tocmai situat ia ex-

= p obt inem dy = pdx iar din

(p)) dp. Egal am cele dou a expresii ale

(p)) dp = 0. Atunci dp = 0 de unde p = C =constant a. Deci y

(p) = 0 se obt ine x = g

(p) +g(p) = (p), adic a, din nou, solut ia este parametric a.

In cele ce urmeaza vom demonstra un rezultat central n teoria ecuat iilor

In plus, solut ia problemei este unic a.

(x) = f(x, (x)). Integr am aceast a ecuat ie pe intervalul [x

(x) = f(x, (x)), deci satisface si

) Ly(x) = f(x), x [a, b]

Teorema 1 Daca funct iile y

+2y = 0 care are solut iile y

In ncheierea acestui paragraf facem cateva considerat ii asupra problemei

(0) = 1 obt inem ca problema Cauchy are ca singur a

In propozit ia urm atoare, demonstram un rezultat prin care se poate reduce

= u si astfel se obt ine o nou a ecuat ie diferent ial a n

= 0. Facem o nou a schimbare

(x) = u(x) si obt inem ecuat ia de ordinul I xu

Inmult im prima ecuat ie cu a

In felul acesta am obt inut o ecuat ie algebrica n necunoscuta care se numeste

Intr-adevar, dac a folosim notat iile y

In general, pentru ecuat ia a

Insa din ecuat iile sistemului avem y

Inlocuim aceste diferent iale n a doua ipotez a a teoremei si obt inem

Inmult im prima relat ie cu P

In teorema care urmeaza se demonstreaz a o modalitate prin care rezolvarea

= kx, k > 0 sau x

In cazul n care ecuat ia caracteristic a are o r adin a real a multipl a de ordinul

= f(t, x), (8.6)

Inlocuind n ecuat ia init ial a avem:

xy x) Q(tx, ty) = tQ(x, y).

Inlocuind n ecuat ia init ial a avem:

Inlocuind n ecuat ia init ial a avem:

Inlocuind n ecuat ia init ial a obtinem :

Inlocuind n relat ia (1) obt inem:

Inmult im ecuat ia init ial a cu

Inlocuind n ecuat ia init ial a si obt inem:

Inlocuind n ecuat ia init ial a se obt ine C

Inlocuind n ecuat ia nit ial a, obt inem:

In concluzie, solut ia general a este:

Inlocuind n (), obt inem:

Inlocuind n (), obt inem: